Eficiența operațională a gestionării crizelor bancare de către BCE

Sinteză

Mecanismul unic de supraveghere

I

Criza financiară din 2008 a antrenat modificări importante ale legislației UE din domeniul financiar. Cadrul legal care reglementează supravegherea bancară a fost consolidat și, în 2014, a fost creat un mecanism unic de supraveghere. Supravegherea băncilor de mari dimensiuni din zona euro intră în prezent sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE). Mecanismul unic de supraveghere este format din BCE și din autoritățile naționale de supraveghere din țările participante. Unul dintre obiectivele sale principale este acela de a consolida stabilitatea sistemului bancar din zona euro.

Ce a auditat Curtea

II

În cadrul acestui audit, Curtea a examinat eficiența operațională a administrării de către BCE a unei sarcini specifice de supraveghere, și anume gestionarea crizelor. Aceasta desemnează procesul utilizat de autoritățile de supraveghere pentru a identifica băncile care se confruntă cu dificultăți financiare și pentru a interveni atunci când este necesar. Obiectivul procesului de gestionare a crizelor constă în menținerea stabilității financiare și în reducerea dependenței de fondurile publice. De asemenea, acest proces implică planificarea în avans de către bănci a redresării lor, astfel încât să fie pregătite pentru situațiile de criză. Totodată, gestionarea crizelor presupune identificarea de către autoritatea de supraveghere a unei eventuale deteriorări în situația financiară a unei bănci, precum și utilizarea competențelor de intervenție timpurie, acolo unde este necesar.

Care au fost constatările Curții

III

Per ansamblu, în calitatea sa de autoritate de supraveghere, BCE a instituit un cadru solid pentru procedurile de gestionare a crizelor. Structura sa organizatorică, precum și resursele consacrate de BCE pentru evaluarea planurilor de redresare și pentru supravegherea băncilor în criză sunt satisfăcătoare, în pofida unor deficiențe în planificarea inițială și a nevoii de ameliorare a modului în care este alocat personalul pentru a se face față situațiilor celor mai urgente.

IV

BCE este în curs de a finaliza acorduri de coordonare și cooperare externă cu alte autorități de supraveghere și cu Comitetul Unic de Rezoluție. Acestea fiind spuse, trebuie subliniat însă că există unele probleme nesoluționate, care au potențialul de a întârzia și de a limita schimburile de informații, dăunând astfel eficienței coordonării.

V

Procesul instituit de BCE pentru a evalua planurile de redresare ale băncilor este pozitiv. Au fost adoptate proceduri de depunere și de monitorizare, iar evaluatorii au acces la instrumente și orientări utile. Situația ar putea fi însă îmbunătățită în continuare, în special în ceea ce privește indicatorii planurilor de redresare. Mai mult, rezultatele evaluărilor acestor planuri nu sunt utilizate în mod sistematic pentru a identifica crizele și pentru a reacționa la acestea. În plus, Curtea nu poate formula o concluzie cu privire la eficiența operațională a gestionării acestui proces în practică, deoarece BCE nu a pus la dispoziție anumite elemente de probă.

VI

Cadrul operațional adoptat de BCE pentru gestionarea crizelor prezintă anumite deficiențe și există indicii ale unei lipse de eficiență în implementare. Orientările existente cu privire la evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii nu sunt îndeajuns de elaborate și nu definesc criterii sau indicatori obiectivi pe baza cărora să se poată determina dacă o bancă a intrat în situație de criză. Nu există orientări cu privire la cea mai bună utilizare a competențelor BCE sau la cele mai adecvate măsuri care ar trebui avute în vedere în diferite scenarii. Curtea nu a obținut elemente de probă exhaustive referitoare la utilizarea reală a competențelor BCE și, de aceea, nu poate formula o concluzie cu privire la eficiența în practică a gestionării asigurate de această instituție. Curtea a constatat anumite insuficiențe și în ceea ce privește sfera și nivelul de detaliere al orientărilor legate de evaluările realizate pentru a se determina dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

Accesul la elementele de probă

VII

BCE a refuzat să pună la dispoziție elemente importante de probă care i-au fost solicitate de Curte în vederea efectuării auditului, lucru care a avut un impact negativ asupra activității de audit. Altfel spus, observațiile și concluziile Curții au un caracter provizoriu. Curtea poate formula concluzii generale cu privire la concepția proceselor BCE, dar nu este în măsură să confirme eficiența operațională a gestionării crizelor în practică.

Care sunt recomandările Curții

VIII

Curtea formulează o serie de recomandări în vederea îmbunătățirii modului în care BCE gestionează crizele.

IX

În domeniul cooperării, BCE ar trebui să amelioreze coordonarea cu actorii externi și să adopte un cadru intern pentru supravegherea suplimentară a conglomeratelor financiare. În ceea ce privește planificarea redresărilor, BCE ar trebui să ofere orientări suplimentare referitoare la calibrarea indicatorilor planului de redresare.

X

În contextul identificării crizelor, BCE ar trebui să continue să dezvolte orientările legate de evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii și ar trebui să stabilească indicatori care să permită evaluarea deteriorării situației financiare a unei bănci. În acest sens, BCE ar trebui, de asemenea, să utilizeze în mod sistematic informațiile dobândite în urma evaluării planurilor de redresare.

XI

În ceea ce privește răspunsul la situațiile de criză, BCE ar trebui să se asigure că problemele sunt cuantificate înainte de a fi preconizate măsuri de răspuns și ar trebui să instituie un sistem de raportare pentru monitorizarea sistematică a calității activelor. De asemenea, BCE ar trebui să își dezvolte în continuare orientările operaționale legate de evaluările în vederea unei intervenții timpurii și, în acest sens, ar trebui să utilizeze în mod sistematic informațiile dobândite în urma evaluării planurilor de redresare ale băncilor. În fine, în ceea ce privește evaluările realizate cu scopul de a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, BCE ar trebui să își dezvolte în continuare orientările operaționale.

Introducere

01

Una dintre lecțiile învățate în urma crizei financiare din 2008 a fost aceea că este necesară o consolidare a cadrului de reglementare bancară, astfel încât să se poată asigura o mai bună gestionare a crizelor. În Uniunea Europeană (UE), această necesitate a fost abordată prin transpunerea în legislația națională a Directivei 2014/59/UE, cunoscută ca Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare. Aceasta stabilește un cadru comun la nivel european în materie de redresare și rezoluție.

02

În conformitate cu noile standarde de la nivel mondial, directiva se sprijină pe trei piloni: planificarea redresării de către bănci, intervenția timpurie a autorităților de supraveghere și rezoluția ca soluție de ultimă instanță. Comisia Europeană a adoptat și o serie de regulamente de punere în aplicare. Împreună cu ghidurile elaborate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE), ele explică și interpretează cadrul de reglementare și urmăresc să asigure aplicarea uniformă a acestuia.

03

În cadrul mecanismului unic de supraveghere (MUS)¹, Băncii Centrale Europene (BCE) i-a fost încredințată responsabilitatea de a asigura o gestionare operațională eficientă a sarcinilor legate de evaluarea planurilor de redresare elaborate de bănci. Începând din noiembrie 2014, aceasta dispune și de competențe de intervenție timpurie pe lângă băncile semnificative din zona euro. Începând din iulie 2017, BCE supraveghează în mod direct 120 de bănci semnificative din zona euro, care reprezintă peste 80 % din totalul activelor bancare sau aproximativ 22 000 de miliarde de euro. Pentru 2017, BCE a estimat costurile totale legate de supravegherea prudențială a sistemului bancar la 490 de milioane de euro, aceste costuri fiind acoperite de către bănci prin intermediul unei taxe.

04

Planificarea redresării și intervenția timpurie sunt mijloace menite să asigure atenuarea situațiilor de criză, fie de către băncile însele, fie prin intermediul măsurilor de supraveghere. Situațiile de criză sunt definite, în sensul prezentului raport, ca fiind acele situații în care circumstanțele unei bănci se deteriorează în așa măsură încât situația sa financiară este în pericol. Această responsabilitate de supraveghere necesită un cadru de gestionare a crizelor, care desemnează procesul de pregătire pentru situații de criză, identificarea crizelor și răspunsul la acestea atunci când ele se materializează.

05

Planificarea redresării este o componentă nouă a cadrului de reglementare. În temeiul Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, băncile sunt acum obligate să elaboreze și să mențină actualizate planuri de redresare, care conțin măsurile preconizate pentru a-și restabili situația financiară ca un prim răspuns la un fenomen de deteriorare. Autoritățile de supraveghere bancară evaluează calitatea acestor planuri și decid dacă ele sunt credibile și fezabile.

06

În opinia Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), „intervenția timpurie poate împiedica transformarea unei deficiențe identificate într-o amenințare la adresa siguranței și a solidității”². Aceasta este o componentă esențială a sarcinii de supraveghere care constă în gestionarea crizelor. Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare a introdus un set cuprinzător de instrumente de intervenție timpurie. La rândul său, Regulamentul MUS³ a conferit BCE competențe de intervenție timpurie.

07

Prin urmare, în prezent, o gestionare eficace a crizelor depinde în primul rând de eficiența operațională a BCE în gestionarea competențelor sale extinse. Aceasta include consolidarea capacității de supraveghere în vederea identificării și a reacției la evoluții negative într-un stadiu incipient. Eficiența operațională presupune, de asemenea, garantarea unui flux adecvat de informații, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, precum și un proces prompt de luare a deciziilor. O ultimă condiție prealabilă pentru eficiența operațională în gestionarea situațiilor de criză constă în buna desfășurare a schimbului de informații și într-o coordonare eficientă cu alte organisme de supraveghere și autorități competente.

08

Evaluarea planurilor de redresare și determinarea situațiilor de criză sunt decizii sensibile, care ar trebui să se bazeze pe un proces riguros. Acest lucru este valabil și pentru utilizarea competențelor discreționare de supraveghere, întrucât măsurile trebuie să fie adaptate pentru a soluționa problema într-un mod bine direcționat și proporțional. Una dintre principalele dificultăți este aceea de a stabili criteriile care permit un tratament uniform al tuturor băncilor, în condițiile în care acestea au modele de afaceri diferite, operează pe piețe diferite și sunt supravegheate de echipe care se bazează pe experiențe diferite în materie de supraveghere.

09

Prin urmare, este necesar să existe un echilibru între criteriile care sunt generale și globale și cele care sunt specifice instituțiilor, asigurându-se în același timp o flexibilitate suficientă în aplicarea lor. În același timp, toate criteriile trebuie să fie suficient de explicite și de robuste pentru a asigura coerența supravegherii și o protecție împotriva tendinței de a nu se interveni (avantajele relative ale abordării laissez-faire) și împotriva deturnării dispozițiilor legale (prin promovarea intereselor unei bănci și nu a interesului public).

10

Aproximativ două treimi din băncile care au făcut obiectul unor proceduri de gestionare a crizelor de către BCE au avut un scor SREP⁴ (atribuit în urma procesului de supraveghere și evaluare) de „4” (acesta corespunde celui mai slab rezultat pe care o bancă îl poate obține înainte de a fi considerată „în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate”). O treime din bănci au obținut un scor SREP de „3”. O singură bancă a obținut un scor SREP de „2”. Majoritatea băncilor s-au aflat în procedură de gestionare a crizelor timp de cel puțin un an, iar în cazul anumitor bănci, aceasta a acoperit întreaga perioadă. Cifrele pentru 2016 indică faptul că 11 % din băncile din Europa obținuseră un scor SREP de „4”. În al doilea trimestru al anului 2016, cinci bănci înregistrau niveluri de capital care se situau sub nivelul de declanșare pentru MDA (Maximum Distribution Amount).

Abordarea și metodologia auditului

11

Curtea a examinat dacă BCE, în rolul său de autoritate de supraveghere, a reușit să instituie un cadru eficient din punct de vedere operațional pentru procedurile de gestionare a crizelor⁵. Curtea a urmărit cu precădere să determine:

1. dacă metodologiile de supraveghere ale BCE și procedurile aferente permit, în mod eficient, identificarea oricărei deteriorări semnificative a situației financiare a unei bănci și formularea unui răspuns la această problemă;
2. dacă procedurile operaționale și modalitățile de coordonare și cooperare, atât în cadrul BCE, cât și cu alți actori relevanți, permit o gestionare eficientă a crizelor.

12

În acest context, Curtea a examinat:

1. structura organizatorică a BCE și procesele utilizate pentru recrutarea și alocarea personalului;
2. procesele utilizate pentru schimbul de informații și pentru coordonare și cooperare, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, cu alte părți interesate;
3. procesele utilizate pentru evaluarea planurilor de redresare, inclusiv instrumentele de sprijin și practicile;
4. procesele utilizate pentru punerea în aplicare a cadrului de intervenție timpurie, inclusiv criteriile și metodele menite să asigure identificarea din timp a crizelor și un răspuns adecvat la acestea.

13

Criteriile de audit au fost stabilite pe baza următoarelor surse:

1. legislația relevantă, și anume Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, Directiva privind cerințele de capital (CRD IV)⁶ și Regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere (Regulamentul MUS);
2. regulamentele delegate ale Comisiei care prezentau relevanță pentru subiectul abordat și ghidurile ABE;
3. standardele internaționale relevante [elaborate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) și de Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB)];
4. normele și procedurile interne ale BCE.

14

Probele de audit au fost colectate în urma unor reuniuni și a unor întrevederi cu o serie de angajați-cheie ai BCE din domeniul supravegherii bancare și în urma examinării anumitor documente interne și a unor date aflate la dispoziția publicului. Pe lângă activitatea de audit desfășurată la BCE, Curtea a transmis un chestionar tuturor băncilor semnificative, cu scopul de a obține un feedback privind eficiența procesului de planificare a redresării.

15

Auditul s-a concentrat numai asupra eficienței operaționale a modului în care BCE a gestionat crizele din cadrul băncilor aflate sub supravegherea sa directă (este vorba exclusiv de așa-numitele „instituții semnificative”). Sfera auditului nu a inclus activitățile de gestionare a crizelor desfășurate în legătură cu „instituții mai puțin semnificative” și nici interacțiunea BCE cu autoritățile de rezoluție, în afară de chestiunea promptitudinii schimbului de informații cu acestea. Curtea nu a auditat nici dacă deciziile luate de BCE la nivel individual în materie de supraveghere erau adecvate sau nu, ci numai dacă procesele existente permiteau ca aceste decizii să fie luate la momentul oportun și dacă evaluările realizate înainte de luarea deciziilor permiteau formularea unor aprecieri în cunoștință de cauză.

16

Curtea s-a confruntat și de această dată cu limitări ale sferei auditului. BCE a furnizat într-adevăr o documentație amplă în vederea auditului și a consacrat resurse considerabile în sprijinul acestuia, făcând posibilă desfășurarea sa în timp util. De asemenea, au fost instituite mecanisme de cooperare între Curte și BCE cu scopul de a se garanta protecția datelor confidențiale și un flux neobstrucționat al documentelor. Prin urmare, Curtea a obținut suficiente dovezi cu privire la structura sistemului pentru a putea formula concluzii adecvate în acest sens. În schimb, elementele de probă furnizate pentru testele controalelor și pentru testele de fond nu au fost suficiente. Mai multe detalii în acest sens sunt prezentate în anexa I. Aceasta înseamnă că, în ceea ce privește eficiența operațională a derulării în practică a evaluărilor cu privire la planurile de redresare și a altor activități de gestionare a situațiilor de criză, probele de audit la care Curtea a avut acces au fost limitate și, în unele cazuri, nu i-au fost puse imediat la dispoziție. Altfel spus, deși a primit un volum considerabil de documente, Curtea nu a putut formula pentru toate întrebările de audit un răspuns care să respecte standardele corespunzătoare în materie. Prin urmare, prezentul raport trebuie considerat ca provizoriu în aceste domenii ale auditului.

Observații

Structura organizatorică, recrutarea și alocarea personalului pentru activitățile de gestionare a crizelor

17

Pentru a fi eficiente din punct de vedere operațional, activitățile de gestionare a crizelor derulate de BCE necesită o structură organizatorică ce sprijină performanța, precum și un efectiv adecvat de personal. Această a doua condiție presupune identificarea nevoilor de personal, pe baza unei planificări realiste, precum și recrutarea și utilizarea unui număr suficient de persoane cu competențe adecvate. De asemenea, ar trebui să existe procese care să permită realocarea personalului de la caz la caz, pentru a se face față situațiilor de urgență.

Per ansamblu, structura organizatorică este adecvată, …

18

În cadrul BCE, așa-numitele „echipe comune de supraveghere” sunt responsabile de supravegherea continuă, inclusiv de exercitarea activităților de supraveghere referitoare la evaluarea planurilor de redresare ale băncilor, precum și de gestionarea crizelor. Aceste echipe sunt întotdeauna conduse de personal al BCE și sunt formate din angajați ai BCE și din persoane desemnate de autoritățile de supraveghere din statele membre participante. În cadrul unui audit anterior, Curtea a constatat că BCE nu avea un control suficient asupra numărului și a competențelor persoanelor desemnate de aceste autorități de supraveghere⁷. De asemenea, în cadrul BCE există un serviciu de gestionare a crizelor (CRM – Crisis Management Division), constituit sub forma unei rezerve de expertiză specifică în materie de gestionare a crizelor, care intervine în sprijinul echipelor comune de supraveghere. Interacțiunea cu CRM poate asigura și ea coerența procesului decizional al echipelor comune, precum și eficiența operațională în gestionarea activității acestora (a se vedea caseta 1).

19

În plus, CRM stabilește și monitorizează o serie de indicatori de criză, pe baza informațiilor cu privire la riscurile și vulnerabilitățile instituțiilor supravegheate în cadrul MUS. CRM primește aceste informații de la Serviciul de analiză a riscurilor (RIA – Risk Analysis Division) și de la serviciile de gestionare a crizelor din cadrul autorităților naționale competente. De asemenea, primește date de supraveghere de la Direcția generală Statistică din cadrul BCE (DG Statistică).

20

Această structură organizatorică consolidează eficiența în gestionarea operațională a sarcinilor. Există o separare clară a responsabilităților și a atribuțiilor între echipele comune de supraveghere și CRM, care contribuie la o interacțiune eficientă între cele două părți și este în același timp susținută de aceasta. Echipele comune de supraveghere au responsabilități clare în ceea ce privește supravegherea continuă și sunt implicate, de asemenea, în mai multe etape din procesul de gestionare a crizelor, începând cu activitățile pregătitoare și mergând până la intervenția timpurie sau până la evaluarea realizată pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

21

BCE a continuat să îmbunătățească această interacțiune cu echipele comune, divizând serviciul CRM în două secțiuni: una se ocupă de „operațiunile de gestionare a crizelor”, iar cealaltă, de „politica de gestionare a crizelor și cooperare”. Prima secțiune este responsabilă de interacțiunea cu echipele comune în ceea ce privește diferitele bănci, în timp ce a doua secțiune se ocupă de sarcini legate de coordonarea politicilor privind cadrul de gestionare a crizelor și de cooperarea cu autoritățile competente, cu autoritățile de rezoluție și cu alte părți interesate.

… în pofida unor deficiențe în planificarea inițială

22

Sprijinul de specialitate acordat de CRM echipelor comune de supraveghere poate fi esențial pentru eficiența operațională a gestionării situațiilor de criză, deoarece nu există nicio garanție că membrii echipelor vor dispune de competențele necesare pentru gestionarea unor astfel de situații.

23

În cadrul procesului inițial de planificare pentru dotarea cu personal a CRM, nu a fost predefinit mixul de competențe necesare. În plus, la crearea MUS, experiența în gestionarea crizelor nu s-a numărat printre condițiile prevăzute în mod explicit în procesul de recrutare a personalului echipelor comune. Mai mult, BCE nu are competența de a se asigura că membrii echipelor care sunt desemnați de autoritățile naționale dețin expertiza necesară. Serviciul de resurse umane discută în prezent posibilitatea creării unei baze de date care să conțină competențele și calificările necesare pentru MUS.

Per ansamblu, recrutarea de personal pentru serviciul CRM a fost eficientă, …

24

Pe baza eșantionului examinat, Curtea a ajuns la concluzia că procesul de recrutare a personalului pentru serviciul CRM a fost în general unul eficient, în special având în vedere provocarea de a găsi persoane cu o experiență relevantă. Procesul a durat în total între două și șase luni și toate persoanele recrutate dețineau competențele necesare.

… dar BCE nu dispune de proceduri specifice pentru a reevalua modul de alocare a personalului în echipele comune de supraveghere într-o situație de criză și nici pentru a redistribui personalul în așa fel încât să asigure eficiența operațională a gestionării unor astfel de situații

25

Astfel cum s-a explicat la punctul 119 din raportul special anterior al Curții⁸, nivelul de risc al unei entități supravegheate ar trebui să aibă un impact asupra numărului și a amplorii sarcinilor de supraveghere. Deteriorarea rapidă a situației unei bănci ar putea însemna constrângeri în materie de resurse pentru echipa comună respectivă. Într-o situație de criză, echipa comună de supraveghere poate reduce sau poate amâna sarcinile de rutină. Nu există însă niciun proces de reevaluare a nevoilor de personal sau de redistribuire a personalului și acest lucru poate afecta eficiența operațională a gestionării situațiilor de criză.

Cooperarea și coordonarea în materie de gestionare a crizelor

26

O gestionare eficientă din punct de vedere operațional a situațiilor de criză necesită o cooperare și o coordonare eficace între părțile relevante implicate. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește grupurile bancare transfrontaliere, având în vedere natura lor complexă.

27

Legislația UE⁹ prevede că BCE, atunci când gestionează o situație de criză într-o bancă, trebuie să facă schimb de informații și să își coordoneze activitățile cu alte autorități. Printre acestea se pot număra alte autorități competente pentru supravegherea bancară din cadrul colegiilor de supraveghetori, autorități de supraveghere din domeniul asigurărilor, autorități de rezoluție și autorități macroprudențiale.

28

Colegiile de supraveghetori sunt forurile de cooperare și coordonare în materie de supraveghere, atât în condiții normale, cât și în situații de criză. O gestionare eficientă din punct de vedere operațional a sarcinilor colegiilor ar presupune schimbul de informații relevante, coordonarea evaluărilor crizelor și coordonarea răspunsului în caz de criză.

29

Colegiile ar trebui să se sprijine pe acorduri scrise, care să includă dispoziții privind confidențialitatea, utilizarea și schimbul de informații și coordonarea între membri¹⁰. Un model de acord scris și procedurile interne ale BCE oferă îndrumări echipelor comune de supraveghere în ceea ce privește încheierea acestui tip de acorduri cu alte autorități. Cu toate acestea, în ceea ce privește situațiile de criză, procedurile BCE nu includ instrucțiuni specifice referitoare la sfera și nivelul schimbului de informații specifice grupurilor bancare. În acordurile scrise încheiate până la această dată, informațiile respective nu au fost întotdeauna definite conform cerințelor. Lipsa unor astfel de acorduri ar putea compromite funcționarea eficientă a unui colegiu într-o situație de criză.

Organizarea coordonării și a cooperării cu alte autorități nu este încă finalizată

30

În calitatea sa de supraveghetor consolidant, BCE prezidează 34 de colegii de supraveghetori, printre care și patru colegii internaționale care nu includ alți participanți din UE în afară de BCE. BCE este pe cale să încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare pentru a facilita gestionarea crizelor în cadrul acestor colegii. Până în iunie 2017, BCE finalizase astfel de acorduri pentru numai cinci colegii (a se vedea tabelul 1). BCE nu a stabilit o ordine de prioritate pentru încheierea acordurilor care să se bazeze pe o analiză a riscurilor. Negocierile sunt uneori dificile, deoarece depind, printre altele, de reactivitatea celorlalte părți. Lipsa unui acord scris de coordonare și cooperare ar putea reduce capacitatea BCE de a reacționa în timp util și în mod eficient într-o situație de criză.

Tabelul 1

Stadiul acordurilor scrise de coordonare și cooperare

Stadiu	Număr de instituții
Acord încheiat	5
În așteptarea aprobării de către BCE	4
În curs de evaluare la nivelul intern al BCE	18
În așteptare [inclusiv acorduri pentru două bănci de importanță sistemică globală (G-SIB)]	3
Nu au fost inițiate acorduri (colegii internaționale)	4

Sursa: BCE.

31

Orientările operaționale conținute în documentele furnizate de BCE și destinate echipelor comune de supraveghere pentru a se asigura o gestionare coerentă și eficientă în situații de criză a sarcinilor acestora legate de colegii sunt limitate.

32

De asemenea, nu există un cadru intern de norme care să garanteze faptul că dificultățile adiționale pe care le presupune pentru BCE supravegherea suplimentară a 29 de conglomerate financiare¹¹ sunt luate în considerare¹². Lipsa unui astfel de cadru ar putea avea un impact asupra eficacității și a promptitudinii intervenției în cazul în care un conglomerat financiar intră în criză.

33

Din aceste două motive, modelul de acord scris de coordonare și cooperare al BCE este deosebit de relevant pentru gestionarea eficientă din punct de vedere operațional a crizelor transfrontaliere. Modelul nu include însă setul minim de informații care trebuie să fie schimbate între membrii colegiului într-un scenariu de criză¹³. Elementele de probă aflate la dispoziția Curții nu conțineau exemple în care BCE să fi convenit asupra acestui set minim de informații. În cadrul modelului, secțiunea care se ocupă de interacțiunea între colegiile de supraveghetori și cele de rezoluție este și ea incompletă, având în vedere crearea recentă a colegiilor de rezoluție, precum și faptul că 19 grupuri transfrontaliere se află în prezent sub responsabilitatea Comitetului Unic de Rezoluție. BCE a declarat că intenționează să revadă această secțiune odată ce vor fi fost finalizate acordurile scrise pentru colegiile de rezoluție și pentru grupurile de gestionare a crizelor.

Interacțiunea cu Comitetul Unic de Rezoluție și cu alte părți interesate trebuie să fie îmbunătățită

34

Interacțiunea eficientă cu autoritățile de rezoluție în general și cu Comitetul Unic de Rezoluție (noul organism al UE însărcinat cu rezoluția băncilor în curs de a intra în dificultate) în special a devenit o nouă componentă esențială a gestionării crizelor.

35

Cooperarea dintre BCE și Comitetul Unic de Rezoluție implică partajarea și schimbul de informații relevante pentru sarcinile fiecăreia sau ale ambelor părți. Printre acestea se numără planificarea rezoluțiilor, impunerea unor măsuri de intervenție timpurie și realizarea evaluărilor pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

36

Ca un prim pas spre asigurarea unui flux de informații eficient, BCE și Comitetul Unic de Rezoluție au semnat un memorandum de înțelegere în decembrie 2015. Acesta este în curs de actualizare, scopul urmărit fiind extinderea sferei și a nivelului de informații comunicate Comitetului Unic de Rezoluție în vederea planificării rezoluțiilor și în situațiile de criză, pe baza experienței dobândite în ultimii doi ani.

37

Începând din aprilie 2015, Comitetul Unic de Rezoluție are acces de la distanță la Darwin, sistemul utilizat de BCE pentru gestionarea documentelor și a evidențelor, iar din decembrie 2016, are acces la IMAS (Information Management System), sistemul de gestionare a informațiilor care este utilizat de BCE pentru sarcinile de supraveghere. Cantitatea de informații puse la dispoziția comitetului în situațiile normale este limitată. În ceea ce privește situațiile de criză, în prezent nu există un pachet predefinit de informații care să fie puse la dispoziția comitetului. Prin urmare, BCE comunică doar acele informații pe care le consideră relevante. În cazul în care comitetul are nevoie de informații suplimentare, trebuie să adreseze o cerere în acest sens.

38

Un acord prealabil asupra informațiilor care ar trebui să fie comunicate ar facilita punerea datelor la dispoziția comitetului în situațiile de criză și ar permite astfel eliminarea unei probleme existente de eficiență operațională. Însă, chiar și într-un astfel de caz, nu există garanția că aceste informații vor ajunge la comitet în stadiile incipiente ale unei crize. Nivelul de informații puse la dispoziție nu crește automat pe măsură ce situația financiară a unei bănci se deteriorează și se îndreaptă spre o criză, ci acest lucru se întâmplă numai dacă BCE are în vedere o intervenție timpurie și semnalează acest lucru în sistemul IMAS sau dacă BCE consideră că este necesar să comunice mai multe informații.

39

Per ansamblu, aceste deficiențe au afectat în mod negativ eficiența operațională a gestionării sistemului. Astfel, în loc să primească un set mai complet de date de la bun început, comitetul este nevoit să adreseze numeroase solicitări ad hoc, pentru care datele trebuie să fie elaborate, aprobate și transmise. În plus, procesul care constă în lărgirea schimbului de informații pe măsură ce situația unei instituții se deteriorează ar putea fi îmbunătățit în continuare, în vederea consolidării eficienței operaționale a gestionării. Raportul special elaborat recent de Curte cu privire la Comitetul Unic de Rezoluție include informații suplimentare legate de cooperarea între cele două organisme.

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS)

40

CERS este responsabil de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar în UE. Acest comitet identifică și ierarhizează riscurile sistemice și emite avertismente și recomandări privind acțiuni de remediere. Curtea nu a identificat proceduri elaborate care să asigure faptul că riscurile sistemice la adresa stabilității financiare detectate de CERS sunt luate în considerare de către BCE în procesul său de gestionare a situațiilor de criză.

Cooperarea cu autoritățile relevante

41

BCE a instituit procese interne pentru elaborarea, negocierea și aprobarea acordurilor de cooperare sau a memorandumurilor de înțelegere cu alte autorități relevante în vederea asigurării coordonării în situații de criză (a se vedea figura 1). BCE a semnat memorandumuri de înțelegere cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și depune în continuare eforturi pentru a încheia acorduri de cooperare cu autoritățile naționale de supraveghere a piețelor, cu autoritățile de supraveghere din statele membre care nu fac parte din zona euro și cu autorități naționale din afara UE.

42

Prioritatea acordată încheierii de acorduri cu țări din afara UE depinde de o serie de factori, cum ar fi analiza expunerilor și a structurilor de grup. Aceste priorități nu sunt însă reflectate în vreun plan de acțiune global al BCE. De asemenea, nu a fost stabilită o ordine de prioritate nici pentru încheierea de acorduri cu autoritățile naționale de supraveghere a piețelor sau cu autoritățile din state membre care nu fac parte din MUS. În practică, semnarea unor memorandumuri de înțelegere cu autorități din afara UE depinde de disponibilitatea celeilalte părți de a coopera. Acordurile încheiate până în prezent și care se referă la supravegherea continuă nu conțin dispoziții specifice în legătură cu activitățile de gestionare a crizelor.

43

Trebuie adăugat aici că BCE are obligația legală de a informa alte părți interesate cu privire la o eventuală situație de criză, în funcție de gravitatea acesteia. Printre aceste părți se numără ABE, băncile centrale naționale și funcția monetară proprie a BCE.

Planificarea redresării

44

Una dintre principalele obligații impuse de Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare este ca băncile să elaboreze și să mențină planuri care să le permită restabilirea poziției lor financiare în cazul unei deteriorări bruște. Este vorba de „planurile de redresare”. În calitate de autoritate de supraveghere bancară, BCE trebuie să evalueze anual calitatea acestor planuri.

45

Pentru ca acest proces de evaluare să fie eficient din punct de vedere operațional, BCE trebuie să dispună de instrumente coerente și de roluri și responsabilități definite în mod clar la nivel intern. Echipele comune de supraveghere ar trebui să își realizeze evaluările și să ofere feedback băncilor într-un anumit interval de timp, permițând Comitetului Unic de Rezoluție să își exprime punctul de vedere¹⁴.

46

De asemenea, un proces eficient din punct de vedere operațional ar trebui să permită și identificarea rapidă a deficiențelor potențiale și asigurarea unei abordări uniforme în evaluarea planurilor de redresare la nivelul de ansamblu al MUS. În fine, rezultatele evaluărilor globale ar trebui să fie utilizate în mod sistematic ca un punct de plecare pentru pregătirea în vederea unor situații de criză și pentru gestionarea acestora.

După o fază de tranziție, BCE a stabilit un calendar coerent pentru prezentarea planurilor de redresare, …

47

Procesul de prezentare a planurilor a trebuit să fie eșalonat de BCE pentru toate băncile, din cauza transpunerii cu întârziere a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare în numeroase state membre în 2015. Procesul a fost ajustat, fiind adoptată o nouă abordare în materie. Aceasta a fost implementată pentru a doua rundă de prezentare din 2016, mărind eficiența operațională a procesului.

… dar ajungerea la decizii comune privind planurile de redresare ale grupurilor a rămas problematică

48

Procedura exactă de evaluare variază în funcție de structura băncii sau a grupului bancar vizat. De exemplu, în cazul grupurilor bancare transfrontaliere, colegiul de supraveghetori trebuie să ajungă la o decizie comună a tuturor membrilor săi. Anexa II ilustrează procesul de evaluare a planurilor de redresare de către colegiile de supraveghetori.

49

Potrivit unei declarații a BCE, prima rundă de prezentare a planurilor a cunoscut o serie de întârzieri din mai multe motive. Din 106 bănci, 71 (67 %) și-au prezentat planurile de redresare la timp. Comitetul Unic de Rezoluție nu a formulat observații cu privire la niciunul dintre planuri în ciclul din 2015. În cazul în care procedura prevedea implicarea unui colegiu de supraveghetori, procesul formal de adoptare a deciziei comune a fost finalizat în doar 11 dintre cele 32 de cazuri (34 %) (adică s-a ajuns în aceste cazuri la o decizie comună a tuturor membrilor). Luate împreună, aceste rezultate sugerează o anumită lipsă de eficiență în activitatea colegiilor de supraveghetori.

Recurgerea la experți naționali înseamnă conflicte potențiale în materie de guvernanță

50

Autoritatea competentă este responsabilă de evaluarea planurilor de redresare¹⁵. În cazul instituțiilor semnificative, autoritatea competentă este BCE. Conform propriului său manual de supraveghere¹⁶, BCE permite angajaților autorităților naționale competente să participe la evaluarea planurilor de redresare, însă fără ca aceștia să facă parte dintr-o echipă comună de supraveghere sau să raporteze subcoordonatorului din partea autorității naționale competente. Ei raportează în schimb către responsabilul serviciului național corespunzător. Curtea a concluzionat în Raportul special nr. 29/2016 (punctele 140, 141 și 147) că liniile de raportare contradictorii și lipsa de feedback cu privire la performanță pot afecta negativ eficiența operațională și performanța în gestionarea procedurii de evaluare. În acest caz, situația este chiar mai problematică întrucât nu există nicio legătură cu echipa comună de supraveghere prin subcoordonatorul din partea autorității naționale și nu a fost definit în mod oficial un proces de transfer. În plus, manualul nu oferă orientări cu privire la interacțiunea procedurală între coordonatorul echipei comune și experții naționali implicați.

CRM monitorizează procesul de planificare a redresării și oferă orientări generale echipelor comune de supraveghere și băncilor, dar sunt necesare unele îmbunătățiri

51

În cursul a două evaluări interne, CRM a identificat anumite probleme referitoare la gestionarea eficientă a procesului de evaluare. Astfel, a fost pusă în evidență nevoia de orientări suplimentare privind opțiunile, scenariile și indicatorii aferenți procesului de redresare. Aceste orientări, care acopereau numeroase domenii ale planificării redresării, au fost puse ulterior la dispoziția autorităților de supraveghere, ceea ce a condus la o abordare mai armonizată și mai eficientă a evaluărilor.

52

Pentru a ameliora calitatea și credibilitatea planurilor de redresare și pentru a asigura eficiența operațională a procesului, este esențial ca instituțiile să raporteze, într-un mod clar și uniform, datele esențiale solicitate în temeiul Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare. În acest scop, BCE a pus la dispoziția instituțiilor un model de raportare standardizat și concis, care le permite să prezinte principalele date financiare în mod uniform. Modelul cuprinde evaluări predefinite și are avantajul că leagă informațiile ce decurg din indicatori, scenarii și opțiuni și le cuantifică efectele. Modelul a fost utilizat prima dată pentru ciclul din 2016. Un aspect pozitiv este că acest model a fost deja revizuit și ușor actualizat pentru următoarea rundă, prin integrarea unor orientări suplimentare atât pentru bănci, cât și pentru autoritățile de supraveghere.

53

În pofida orientărilor deja elaborate de către CRM în cooperare cu Rețeaua de gestionare a crizelor (Crisis Management Network) într-o serie de domenii, echipele comune de supraveghere au verificat prin intermediul unor interviuri – și numeroase bănci au confirmat acest aspect în răspunsurile la sondajul Curții (a se vedea punctul 14) – nevoia de sprijin suplimentar în vederea îmbunătățirii calității informațiilor prezentate în planurile de redresare (a se vedea anexa III pentru răspunsurile detaliate). Un domeniu deosebit de important era calibrarea nivelurilor-prag ale indicatorilor, de exemplu prin stabilirea unor niveluri de declanșare pentru rapoarte/indicatori și prin evaluarea marjei la un nivel superior cerințelor aferente pilonului. Trebuie precizat aici că ABE emisese deja orientări în legătură cu aceste aspecte.

54

În această privință, BCE nu a oferit echipelor comune de supraveghere orientări mai detaliate față de cele elaborate deja de ABE¹⁷ cu privire la modalitatea de a evalua calitatea indicatorilor (mai exact, gradul de adecvare a calibrării pragurilor pentru fiecare indicator), deși astfel de orientări ar putea îmbunătăți eficiența operațională în gestionarea procesului. Așa cum se prezenta situația în iunie 2017, Curtea a constatat că BCE nu a procedat la analize inter pares ale băncilor cu modele de afaceri și caracteristici similare (analize care, potrivit ABE, ar permite identificarea tendințelor comune și a unor bune practici).

BCE a operaționalizat cerințele legale pentru evaluarea planurilor de redresare într-un instrument eficient și foarte cuprinzător, …

55

BCE și autoritățile naționale competente și-au unit forțele pentru a crea un model care să acopere toate cerințele legale privind evaluarea planurilor de redresare. Modelul a simplificat activitatea autorităților de supraveghere, a îmbunătățit calitatea evaluărilor și a consolidat eficiența operațională a modului în care este gestionat procesul. Feedbackul oral primit de la coordonatorii echipelor comune de supraveghere a confirmat opinia pozitivă a acestora cu privire la modelul simplificat.

56

BCE a conceput un instrument Excel care să stea la baza evaluării referitoare la credibilitatea și fezabilitatea diferitor opțiuni de redresare. Acesta combină datele calitative obținute în urma evaluărilor planurilor de redresare cu date specifice fiecărei bănci și cu date de piață și calculează impactul unei game largi de măsuri potențiale în diferite scenarii. Întrucât oferă acces la o multitudine de date disponibile, atât istorice, cât și actuale, acest instrument ar trebui să contribuie la conturarea unei imagini mai realiste a fezabilității unor măsuri individuale, ameliorând în acest sens eficiența operațională în gestionarea evaluărilor planurilor de redresare.

57

A fost stabilită o procedură pentru actualizarea anuală a instrumentului de evaluare a planurilor de redresare, sub auspiciile unui grup special de experți din Rețeaua de gestionare a crizelor. BCE a pus la dispoziția Curții elemente de probă care demonstrau modul în care acest instrument de evaluare a făcut obiectul unor verificări în raport cu cerințele Regulamentului delegat (UE) 2016/98 al Comisiei, precum și modul în care anumite elemente urmează să fie actualizate și integrate în instrument. În vederea creșterii eficienței, instrumentul cuprinde, de asemenea, trimiteri la cerințele legale relevante.

58

Curtea a observat însă că nu exista nicio procedură oficială pentru analizarea rapoartelor comparative ale ABE¹⁸. De asemenea, nu exista o documentație care să arate dacă constatările și concluziile acestor rapoarte sunt reflectate în instrumentul ca atare, astfel încât să pună la dispoziția utilizatorului orientări suplimentare sau exemple practice. Aceste elemente ar spori eficiența operațională a evaluărilor, întrucât ar permite evaluatorilor să economisească timpul consacrat căutării de orientări în diverse documente care nu sunt legate între ele.

59

Deși evaluatorii au de obicei acces la sistemul IMAS, BCE nu a stabilit o procedură formală pentru a oferi orientări cu privire la verificarea informațiilor din planurile de redresare în raport cu alte surse (cum ar fi rapoarte elaborate în urma unor misiuni de audit, registre, date din SREP sau rapoartele de inspecție la fața locului), inclusiv legăturile la aceste surse. Eficiența operațională ar putea fi afectată de această lipsă de orientări, în special în cazurile în care planurile de redresare sunt evaluate de către experți naționali ai autorității competente care nu fac parte din echipa comună de supraveghere respectivă sau de către membri ai personalului cu mai puțină experiență.

… dar rezultatele procesului de planificare a redresării nu sunt utilizate în mod sistematic pentru a identifica crizele sau pentru a le gestiona

60

Evaluarea planurilor de redresare se încheie odată cu completarea modelului de evaluare și cu scrisoarea de feedback care descrie deficiențele planului și care este adresată băncii vizate. Manualul de supraveghere conține norme generale cu privire la utilizarea acestor informații. Cu scopul de a promova eficiența operațională, rezultatele evaluărilor planurilor de redresare ar trebui să constituie totodată o componentă centrală și sistematică a procesului de supraveghere continuă desfășurat de BCE. Nu a fost însă instituită nicio procedură în acest sens și nu a fost definit niciun material documentat, de exemplu sub forma unui raport de sinteză, care să solicite echipelor comune de supraveghere să includă în activitatea lor de supraveghere continuă aspecte legate de planul de redresare. A se vedea caseta 2 pentru unele exemple.

61

Rezultatele evaluărilor planurilor de redresare nu sunt deocamdată utilizate în cadrul discuțiilor echipei de gestionare a crizelor care se ocupă de instituția respectivă²⁰ și nici nu sunt avute în vedere pentru o utilizare potențială a măsurilor de intervenție timpurie. Pe baza elementelor expuse mai sus, nu este clar dacă informațiile deja existente în urma procesului de evaluare sunt utilizate în mod sistematic. De exemplu, nu are loc nicio monitorizare sistematică și garantată a încălcărilor indicatorilor sau a punerii în aplicare a acțiunilor de redresare. Aceste deficiențe ar putea afecta în mod negativ eficiența operațională a procesului de identificare a crizelor, de intervenție timpurie și de răspuns în situații de criză.

Entitățile supravegheate au o opinie în general pozitivă cu privire la procesul de planificare a redresării

62

În cadrul acestui audit, Curtea a realizat un sondaj online în rândul tuturor băncilor care prezentaseră BCE planurile lor de redresare. Curtea a fost interesată să afle opinia acestor bănci cu privire la standardele stabilite în materie de planificare a redresării și la interacțiunea lor cu BCE ca parte a procesului. Chestionarul a fost trimis tuturor celor 125 de instituții semnificative în perioada martie-aprilie 2017. Au fost primite răspunsuri din partea a 64 de entități din 17 state membre (a se vedea anexa III pentru răspunsurile detaliate).

63

În general, băncile au exprimat opinii pozitive cu privire la procesul de planificare a redresării, dar au semnalat în același timp că este nevoie de o mai mare claritate și de orientări mai bune pentru a se elimina ambiguitățile rămase în anumite domenii. Acestea includeau definirea semnalelor de avertizare timpurie și a indicatorilor planului de redresare, calibrarea indicatorilor și pragurile adecvate, alinierea indicatorilor cu modelele de afaceri ale băncilor, precum și metodologia adoptată pentru simulările de criză în sens invers cu privire la întreaga gamă de scenarii. Zece bănci au subliniat existența unei duplicări a cererilor de informații și au solicitat o distincție mai clară între informațiile solicitate referitoare la planurile de redresare și cele referitoare la planurile de rezoluție²¹.

64

Majoritatea băncilor au indicat că există o interacțiune pozitivă cu BCE, deși șapte bănci au afirmat că scrisorile de feedback au sosit cu întârziere sau nu au fost primite deloc²². Douăsprezece bănci și-au exprimat opinia că echipele comune de supraveghere ar trebui să fie mai precise în contextul asistenței tehnice pe care o acordă băncilor. De asemenea, aceste bănci au manifestat preocupări similare legate de orientările privind modul de integrare a filialelor în planul de redresare al unui grup. În fine, nouă bănci au pus sub semnul întrebării aplicarea principiului proporționalității. O analiză detaliată a răspunsurilor la fiecare întrebare este prezentată în anexa III.

Din cauza dimensiunii reduse a eșantionului transmis de BCE, nu au putut fi trase concluzii cu privire la evaluările planurilor de redresare

65

Date fiind limitările descrise la punctul 16 al raportului, Curtea a fost nevoită să își adapteze procedurile de audit și nu a putut deci să compare decât informații (parțial ocultate) cu privire la anumite aspecte din trei planuri de redresare cu criteriile/orientările disponibile, precum și evaluările rezultate. Curtea și-a propus să evalueze, pe cât posibil, coerența și consecvența instrumentului de evaluare ca parte a proceselor operaționale utilizate de conducere. În acest sens și în măsura posibilului, a fost analizat modul în care evaluările au fost realizate în practică și dacă acestea au adus băncilor un feedback eficient sub forma unei liste complete a deficiențelor identificate.

66

Curtea a identificat o serie de neconcordanțe minore la nivelul criteriilor de evaluare pentru secțiunea referitoare la indicatori, precum și în ceea ce privește evaluarea rezultată și feedbackul pentru bănci. Pe lângă aceasta, pista de informații de audit a fost compromisă de faptul că evaluatorii nu fac trimiteri încrucișate la secțiunile relevante din planul de redresare sau din dosarul de supraveghere²³. Probele puse la dispoziție nu au fost însă suficiente pentru a permite Curții să formuleze o concluzie cu privire la eficiența implementării în practică a procesului de planificare a redresării. A se vedea anexa I pentru o analiză detaliată a limitărilor sferei auditului.

Identificarea crizelor

67

Cadrul de reglementare al UE include o gamă largă de competențe în materie de intervenție timpurie și alte competențe de supraveghere care permit tratarea situației băncilor aflate în criză. În calitatea sa de autoritate de supraveghere, BCE a instituit un cadru de gestionare a crizelor care ar trebui să declanșeze reacții prompte și eficace și să asigure un proces decizional corespunzător în situații de criză.

68

Pentru a fi eficient din punct de vedere operațional, acest cadru trebuie să asigure faptul că BCE își utilizează competențele în conformitate cu ghidurile aplicabile ale ABE și cu obiectivele MUS. O gestionare eficientă din punct de vedere operațional a crizelor depinde de capacitatea autorităților de supraveghere de a identifica situațiile de criză într-un stadiu incipient. Aceasta presupune o înțelegere clară a bazei legale pentru recurgerea la intervenția timpurie și la alte competențe de supraveghere, care trebuie să se bazeze pe criterii obiective și să țină seama în mod corespunzător de principiul proporționalității. În acest sens, este extrem de important să existe procese adecvate și orientări detaliate și cuprinzătoare aflate la dispoziția personalului, având în vedere provocările de natură juridică identificate de BCE în legătură cu aplicarea uniformă a competențelor sale.

BCE a atribuit sarcinile și a instituit un flux de lucru global pentru identificarea crizelor și răspunsul la acestea, însă orientările privind punerea în aplicare a dispozițiilor relevante nu sunt suficient de elaborate

69

Două dintre principalele documente operaționale ale BCE referitoare la gestionarea crizelor sunt două capitole din Manualul MUS, la care se adaugă Planul de acțiune în caz de urgență specific MUS. Aceste documente se referă la utilizarea competențelor de intervenție timpurie și la alte aspecte operaționale, cum ar fi înființarea și funcționarea unei echipe de gestionare a crizelor.

70

Manualul MUS și Planul de acțiune în caz de urgență includ numai trimiteri la dispozițiile legale relevante și la ghidurile ABE privind competențele de intervenție timpurie, fără să ofere orientări suplimentare cu privire la implementarea acestora. O notă consacrată orientărilor SREP privind evaluările în vederea unei intervenții timpurii, actualizată în iulie 2016, include unele întrebări de control și enumeră subiectele care trebuie documentate, pe lângă trimiterile la legislația relevantă și la ghidurile ABE. Competențele legale ale BCE și condițiile pentru utilizarea acestora, astfel cum sunt prevăzute în legislația națională și în Regulamentul MUS, nu sunt însă descrise. În plus, nota nu conține îndrumări clare cu privire la elementele obiective de care trebuie să se țină seama în exercitarea competențelor de supraveghere și nici cu privire la puterea de apreciere în acest context.

71

Această notă de orientare din 2016 nu precizează cerința minimă de capital relevantă (și anume, dacă aceasta acoperă pilonul 1, pilonul 2 și amortizoarele de capital) și nici nu identifică cerințele de lichiditate aplicabile. Nu sunt identificate nici alte cerințe prudențiale, în special cele referitoare la mecanisme de guvernanță și la capacitatea operațională, care ar trebui să fie luate în considerare în acest sens. În plus, documentul nu explică ce anume constituie o încălcare a cerințelor de reglementare aplicabile sau din ce cauze ar putea fi ele încălcate în viitorul apropiat, deși aceste elemente sunt fundamentale pentru a permite BCE să înțeleagă când este momentul să își utilizeze competențele.

72

Prin urmare, așa cum se prezenta situația în iunie 2017, personalul BCE nu dispunea de un sprijin suficient sub formă de orientări utile pentru exercitarea competențelor discreționare și de supraveghere. Acest lucru poate compromite eficiența gestionării operaționale de către BCE a procesului de identificare a crizelor și de răspuns la acestea.

BCE dispune de procese pentru identificarea crizelor, …

73

Manualul MUS și Planul de acțiune în caz de urgență precizează ambele că activitățile BCE de gestionare a situațiilor de criză ar trebui să fie declanșate atunci când există o „deteriorare semnificativă” a situației financiare a unei instituții. Potrivit manualului, o deteriorare semnificativă este identificată pe baza următoarelor surse:

1. notificarea unei eventuale situații de criză de către instituția respectivă;
2. identificarea unei deteriorări de către echipele comune de supraveghere, în special pe baza observațiilor din sistemul BCE de evaluare a riscurilor (RAS – Risk Assessment System²⁴);
3. monitorizarea orizontală de către CRM.

74

Până în prezent, notificările privind o posibilă situație de criză transmise de către entitatea supravegheată au fost mai degrabă o excepție decât o regulă. În practică, BCE identifică situațiile de criză în cadrul supravegherii continue pe care o exercită.

… dar nu există un set comun de indicatori cu praguri clare care să permită determinarea unei deteriorări și principalul mecanism de detecție prezintă câteva dezavantaje, …

75

În conformitate cu Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare, competențele de intervenție timpurie și alte competențe de supraveghere trebuie să fie exercitate în cazul în care o bancă încalcă sau, din cauza unei stări de deteriorare rapidă a situației financiare, evaluată pe baza unui serii de indicatori de declanșare, este susceptibilă de a încălca cerințele de reglementare, cum ar fi cerințele de capital. Ghidul ABE privind utilizarea măsurilor de intervenție timpurie²⁵ pune la dispoziția BCE un set de instrumente suplimentare pentru a se stabili dacă sunt întrunite condițiile pentru intervenția timpurie.

76

În conformitate cu acest ghid, indicatorii de declanșare specifici fiecărei bănci care trebuie utilizați pentru evaluarea oportunității de a se declanșa o intervenție timpurie includ, printre altele, scorul SREP, schimbări semnificative sau anomalii identificate în monitorizarea indicatorilor financiari și nefinanciari cheie în cadrul SREP (de exemplu, ratele de adecvare a capitalului și a lichidităților) și evenimentele semnificative cu un posibil impact prudențial. În cazul în care autoritățile competente decid să opteze pentru monitorizarea indicatorilor-cheie din cadrul SREP, ABE consideră că acestea trebuie să identifice indicatorii relevanți și să stabilească praguri relevante în raport cu specificitățile fiecărei instituții sau grup de instituții cu caracteristici similare. Criteriile care pot fi utilizate pentru recunoașterea unei deteriorări semnificative includ criterii cuantificabile privind o posibilă încălcare a cerințelor de reglementare și ar putea fi legate de condițiile de declanșare a planului de redresare pentru instituția respectivă. Acest lucru ar contribui la asigurarea eficienței operaționale a gestionării procesului de identificare a crizelor și de răspuns la acestea.

77

Orientările operaționale ale BCE cu privire la intervenția timpurie abordează acest subiect în contextul SREP. Ele subliniază relevanța scorului SREP ca indicator al unei posibile situații de criză, care ar trebui să declanșeze o evaluare în scopuri de supraveghere pentru a se determina dacă este necesară utilizarea competențelor de intervenție timpurie ale BCE. În plus, aceste orientări fac trimitere la legislația aplicabilă și la ghidurile relevante ale ABE. BCE a declarat că se bazează pe toate tipurile de indicatori de declanșare menționați, și anume scorul SREP, schimbările semnificative sau anomaliile la nivelul indicatorilor-cheie, precum și pe evenimentele semnificative, în special nerespectări efective ale cerințelor minime de reglementare. BCE nu a definit însă praguri specifice fiecărei instituții care să fie situate deasupra cerințelor minime și să poată indica o posibilă încălcare viitoare („probabilă”). Cu alte cuvinte, în acest sistem, încălcarea efectivă a unei cerințe de supraveghere reprezintă un indicator pentru intervenția timpurie. În plus, BCE nu utilizează în mod sistematic indicatorii de redresare și indicatorii de declanșare pe care i-a aprobat ca fiind adecvați pentru identificarea crizelor în legătură cu o anumită bancă în contextul planificării redresării și nici elementele obiective care, în conformitate cu ghidurile ABE, ar putea semnala o situație în care banca este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate (a se vedea și punctul 84). În ceea ce privește evenimentele semnificative, orientările BCE nu merg mai în profunzime în comparație cu ceea ce se găsește deja în ghidurile ABE.

78

Prin urmare, singurul indicator sistematic de declanșare utilizat de BCE pentru gestionarea operațională a activităților sale de gestionare a crizelor este un scor general SREP care indică faptul că banca respectivă este expusă la un risc ridicat²⁶. Aceste scoruri sunt stabilite doar o dată pe an, în urma procesului anual SREP care are loc în septembrie. BCE a subliniat că actualizările scorurilor pot fi mai frecvente, pe baza monitorizării sale continue cu privire la indicatorii de risc. Nu au fost prezentate exemple concrete de scoruri SREP care să fi contribuit la identificarea unei situații cu evoluție rapidă și nici exemple de scoruri care să fi fost efectiv actualizate într-o situație de criză. Orientările recomandă realizarea de evaluări în vederea unei eventuale intervenții timpurii în cadrul procesului decizional anual aferent SREP.

79

Lipsa unor indicatori formali de declanșare nu înseamnă că BCE nu utilizează deloc evaluări mai cuprinzătoare, bazate pe criterii mai puțin formalizate, în scopul identificării situațiilor de criză. Echipele comune de supraveghere monitorizează o gamă largă de indicatori în cadrul procesului SREP, dar nu este sigur că acest exercițiu este realizat în mod uniform de către toate echipele și nu toate evaluările fac obiectul aprobării de către conducere. BCE nu a analizat în mod aprofundat care sunt indicatorii sau alte evenimente care au contribuit în cea mai mare măsură la identificarea băncilor aflate în criză.

… iar sistemele de monitorizare trebuie să fie ameliorate

80

Condițiile de declanșare a planului de redresare care se bazează pe rapoarte specifice instituției nu sunt integrate în sistemul IT utilizat de către BCE. Acestea trebuie să fie monitorizate manual de către fiecare echipă comună de supraveghere – în cazul în care are loc o astfel de monitorizare –, iar (cvasi)încălcările nu sunt semnalate în mod automat. Aceste neajunsuri afectează în mod negativ eficiența operațională a gestionării procesului de identificare a crizelor.

81

La acest proces contribuie mai multe unități ale BCE. Ele produc o multitudine de materiale care conțin informații relevante pentru identificarea crizelor, inclusiv rapoarte privind încălcări ale cerințelor de reglementare și informații obținute în urma monitorizării nivelurilor critice pentru anumite riscuri. Cu toate acestea, Curtea nu a fost în măsură să confirme existența unui proces clar definit care să acopere compilarea, evaluarea și raportarea către conducere a acestor informații, precum și răspunsul formulat pe baza lor. De asemenea, nu s-a putut stabili dacă și în ce măsură echipele comune de supraveghere sau personalul de conducere de nivel superior utilizează în mod sistematic aceste rapoarte în vederea identificării situațiilor de criză.

82

În plus, Curtea nu a identificat niciun element care să sugereze existența unor sisteme de informații de gestiune capabile să semnaleze deteriorări semnificative în cazul în care echipele comune nu detectează și/sau nu raportează astfel de situații. De asemenea, nu există niciun proces specific care să asigure faptul că, în caz de încălcare a cerințelor de reglementare, echipa comună responsabilă va analiza dacă a avut loc o deteriorare semnificativă a situației financiare sau dacă este necesară o evaluare pentru a se stabili dacă instituția respectivă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

83

În special, Curtea a constatat deficiențe în procesul de monitorizare a cazurilor de încălcare a indicatorilor planului de redresare. O monitorizare eficientă ar permite însă îmbunătățirea capacității operaționale de identificare a crizelor potențiale într-un stadiu incipient. În peste 40 % din cazuri, încălcările au fost raportate de către bănci cu o întârziere de cel puțin patru săptămâni²⁷. Acestea priveau indicatorii de capital (aproximativ 30 % din cazuri), indicatori de profitabilitate (26 %), indicatorii de calitate a activelor (17 %) și, într-o mai mică măsură, indicatorii de lichiditate și cei de piață.

84

Totodată, anumite elemente de probă sugerau că echipele comune de supraveghere nu respectă procesele BCE de gestionare a crizelor în toate cazurile. De exemplu, anumite situații de încălcare a indicatorilor planului de redresare nu au fost semnalate CRM, așa cum ar fi trebuit. Curtea nu a putut confirma că activități de gestionare a crizelor, cum ar fi evaluările formale în vederea unei eventuale intervenții timpurii, au fost avute în vedere cel puțin în cazurile în care s-au înregistrat încălcări importante ale reglementărilor, deși, potrivit declarațiilor, în unele cazuri analizate existau deja măsuri de supraveghere sau de intervenție timpurie cu scopul de a atenua problema emergentă.

85

De asemenea, nu exista nicio dovadă a unei abordări sistematice care să garanteze faptul că posibilul impact microprudențial al evoluțiilor macroeconomice și acumularea riscului sistemic sunt aspecte luate în considerare pentru a crește eficiența procesului de identificare a crizelor. Funcțiile monetare și de supraveghere ale BCE fac schimb de informații cu privire la evoluțiile macro- și microprudențiale. Curtea nu a identificat însă probe care să demonstreze că BCE ține seama în mod special de aceste evoluții în activitățile sale de supraveghere, de exemplu prin clasificarea (scaling) anumitor factori de risc în RAS, sau că ele sunt evaluate în mod sistematic în cadrul procesului SREP. Pe lângă aceasta, Curții nu i-a fost prezentat niciun proces de urmărire sistematică a riscurilor sistemice identificate de către CERS sau de alte organisme de supraveghere macroprudențială.

86

De asemenea, lipsa unei monitorizări centralizate a indicatorilor are potențialul de a afecta negativ eficiența gestionării. Curtea nu a identificat elemente care să demonstreze că sistemele BCE de informații de gestiune pun la dispoziția personalului de conducere de nivel superior o imagine completă și actualizată a tuturor instituțiilor vizate de procesul de gestionare a crizelor. Un astfel de set de date ar putea ajuta conducerea să își îndeplinească sarcinile care îi revin, contribuind astfel la eficiența operațională. Nu există un sistem de „raportare a anomaliilor” care să garanteze faptul că informațiile sunt transmise în mod automat până la nivelurile ierarhice corespunzătoare dacă întrunesc anumite criterii predefinite. De asemenea, pare să lipsească un proces clar definit de urmărire a măsurilor luate.

87

Potrivit unui raport de audit intern, echipele comune de supraveghere nu utilizează în mod eficient sistemul de monitorizare dezvoltat de BCE pentru supravegherea continuă, iar urmarea dată marii majorități a cerințelor formulate în deciziile Consiliului de supraveghere nu era nici măcar documentată (în cazul unui eșantion extras pentru un audit intern, 81 % din cazuri nu fuseseră înregistrate în sistem, iar pentru 17 % din cazuri, acțiunile conexe nu fuseseră documentate în niciun fel).

Decizia de a proceda la evaluări în vederea unei eventuale intervenții timpurii și modul de prezentare a acestor evaluări depind în mare măsură de echipele comune de supraveghere

88

Probele obținute de Curte în ceea ce privește eficiența gestionării operaționale de către BCE a procesului de identificare a crizelor nu erau nici suficiente și nici reprezentative. Ele au permis însă detectarea anumitor deficiențe de concepție.

89

Pe baza documentației și a întrevederilor organizate, Curtea a constatat că evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii sunt derulate în principal în contextul exercițiului SREP anual, și anume la aceeași dată în fiecare an. În principiu, evaluările formale în vederea unei eventuale intervenții timpurii ar trebui să fie declanșate și ca urmare a apariției unor evenimente semnificative în cursul anului. BCE a susținut că există și astfel de cazuri, dar Curtea nu a reușit să le identifice în eșantionul său. De fapt, din probele limitate aflate la dispoziția Curții, a reieșit că, în unele cazuri, încălcări aparent importante ale cerințelor nu au declanșat un exercițiu formal de evaluare în vederea unei eventuale intervenții timpurii, separat de procesul SREP, deși acest lucru nu exclude posibilitatea ca BCE să fi avut în vedere luarea unor măsuri adecvate de supraveghere sau de intervenție timpurie.

90

Așa cum prevăd ghidurile ABE și orientările BCE, evaluările realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii și prezentate Curții de către BCE includeau, în general, declarații privind nerespectarea sau probabila nerespectare a cerințelor de reglementare. Toate cazurile erau legate de încălcări (sau încălcări probabile) ale cerințelor de capital. Nu a existat niciun caz în care să fie vorba de încălcări (sau încălcări probabile) ale cerințelor în materie de lichidități. Nu au fost identificate trimiteri la încălcări ale altor cerințe de reglementare, în special deficiențe grave pe care BCE să le fi constatat în cursul activității sale de supraveghere continuă în ceea ce privește cadrul de guvernanță al instituțiilor și cadrul de gestionare a riscurilor, și nu existau referințe sistematice la încălcări anterioare.

91

Per ansamblu, Curtea nu a fost în măsură să confirme faptul că toate constatările relevante obținute în urma activităților de supraveghere erau reflectate în documentele aferente evaluărilor formale realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii. Concluziile pe care Curtea le-a observat cu privire la cazuri de încălcare sau de încălcare probabilă se bazau în principal pe cifre și previziuni raportate de bănci, chiar și atunci când BCE dispunea de dovezi că cifrele raportate erau discutabile. Curtea înțelege însă că este posibil ca această problemă să fi fost atenuată în unele cazuri prin analize ale sensibilității care indicau diferite scenarii posibile pentru banca respectivă sau prin alte acțiuni.

Răspunsul în situații de criză

92

Atunci când o bancă este identificată ca fiind în situație de criză, echipele comune de supraveghere trebuie să își intensifice activitatea de supraveghere și să formuleze răspunsul adecvat, în strânsă coordonare cu CRM. Acest proces include propunerea de a se recurge la competențele de intervenție timpurie și la alte competențe de supraveghere și, în funcție de gravitatea crizei, poate implica o evaluare cu scopul de a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.

Natura și amploarea activității intensificate de supraveghere sunt definite de fiecare echipă comună de supraveghere

93

BCE nu a pus la dispoziția Curții elemente de probă cu privire la existența unor orientări formale vizând intensificarea activității de supraveghere (cum, în ce măsură și cu ce opțiuni). Curtea a fost informată că practica uzuală este de a se intensifica interacțiunea cu cadrele superioare de conducere ale băncii vizate și de a se solicita o raportare mai frecventă și mai detaliată înainte de declanșarea oficială a activităților propriu-zise de gestionare a crizei.

Au fost create instrumente de monitorizare a lichidităților, …

94

Disponibilitatea unor date complete și actualizate cu privire la lichidități este esențială pentru eficiența operațională în gestionarea unei bănci aflate în criză. Prin urmare, BCE a elaborat un model de raportare a informațiilor referitoare la lichidități, pe care băncile trebuie să îl utilizeze în situații de criză. Acesta include informații esențiale referitoare la finanțare și la lichidități. În plus, instituțiile sunt invitate să își prezinte propria evaluare și să explice așteptările pe care le au.

95

Băncile nu sunt însă obligate să comunice și ipotezele subiacente utilizate. O altă deficiență posibilă o constituie faptul că datele sunt colectate numai la nivel de grup: cu alte cuvinte, o criză la nivel de filială ar putea submina utilitatea lor în furnizarea de informații critice de care BCE are nevoie pentru a gestiona în mod eficient situația.

… dar, pentru ca procesul să fie eficient din punct de vedere operațional, este necesară o cuantificare a pierderilor suportate și a pierderilor probabile

96

La fel de importante pentru o gestionare eficientă din punct de vedere operațional a crizelor sunt identificarea și evaluarea impactului unor evoluții negative asupra capitalului propriu. Întrucât intervenția timpurie are ca obiectiv restabilirea viabilității băncii în cauză, este necesar să se formeze o opinie cu privire la pierderile nerecunoscute și probabile și la alți factori care nu sunt încă reflectați în cifrele băncii. Pe baza elementelor de probă pe care le-a avut la dispoziție, Curtea nu poate confirma că există un proces eficient (incluzând în special orientări pentru echipele comune de supraveghere) care să garanteze faptul că amploarea unei anumite probleme este estimată înainte de a fi avute în vedere măsuri de răspuns la situația de criză. Descrierea procesului BCE nu reflectă nici necesitatea de a se lua în considerare posibilitatea de a cere băncilor să aplice o politică specifică de constituire de provizioane în ceea ce privește fondurile proprii sau posibilitatea de a mări cerința aferentă pilonului 2, pe baza unei evaluări cantitative în astfel de cazuri, care să fie realizată în afara procesului decizional anual SREP.

97

Gestionarea unei situații de criză necesită, printre altele, și informații mai detaliate. BCE dispune de un instrument standard pentru monitorizarea creditelor neperformante, care oferă o serie de informații. În conformitate cu ghidul ABE, în cazul în care scorul SREP minim este însoțit de preocupări legate de calitatea activelor, BCE ar trebui să aibă în vedere colectarea de informații pentru evaluarea activelor băncii respective, inclusiv prin inspecții la fața locului realizate în contextul evaluării în vederea unei eventuale intervenții timpurii. Curtea nu a identificat însă dovezi ale unei astfel de proceduri la BCE. În momentele în care se impune luarea unor decizii urgente, lipsa unor astfel de informații poate avea un impact negativ asupra eficienței gestiunii operațiunilor.

98

BCE dispune de un număr limitat de echipe de inspecție la fața locului care să procedeze la o analiză detaliată a calității activelor băncilor aflate în criză. Chiar și în cazul în care o echipă comună de supraveghere a identificat probleme în portofoliul de active, procesul normal de inspecție la fața locului poate dura până la un an. Acest lucru limitează capacitatea operațională de a reacționa rapid în situații de criză.

99

Anumite bănci au obținut un scor SREP slab din cauza unei rate ridicate a creditelor neperformante sau a altor probleme legate de calitatea activelor, identificate în urma unor exerciții specifice desfășurate de BCE. Conducerea BCE nu are la dispoziție informații sintetizate cu privire la măsura în care aceste probleme au fost evaluate în cadrul unor inspecții la fața locului sau prin alte mijloace și nici nu există un proces prospectiv care să asigure colectarea informațiilor în acest mod.

Sunt necesare orientări suplimentare cu privire la competențele legale și la măsurile practice, …

100

Pentru a asigura eficiența operațională a gestionării răspunsului său în situații de criză, BCE are nevoie:

1. de o înțelegere clară a competențelor legale de care dispune, precum și de orientări cu privire la utilizarea lor;
2. de o înțelegere clară a setului de măsuri concrete disponibile într-un anumit scenariu dat;
3. de o modalitate de a se asigura că constatările formulate în urma evaluării planului de redresare sunt luate în considerare în mod corespunzător;
4. de orientări și instrumente și de formare profesională.

101

Prima condiție prealabilă pentru o gestionare eficientă din punct de vedere operațional a crizelor este o înțelegere clară a competențelor aflate la dispoziția BCE și a condițiilor stabilite prin reglementări pentru utilizarea acestora. BCE dispune de proceduri generale referitoare la utilizarea competențelor de supraveghere, care pot include impunerea anumitor măsuri într-o situație de criză. De asemenea, există un proiect de model de decizie și o listă de verificare cu întrebări care urmează să fie acoperite în cadrul evaluării realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii. Aceste elemente nu oferă însă diferitelor persoane responsabile de sarcini de supraveghere orientări cu privire la utilizarea puterii lor de apreciere într-o situație de criză.

102

În plus, există o serie de provocări specifice legate de aplicarea cadrului de reglementare în situații de criză. Formularea din Regulamentul MUS nu corespunde cu cea din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare și este posibil să apară unele suprapuneri. Pe lângă aceasta, nu există o ierarhie clară între diferitele măsuri. În plus, există riscul ca diferențele în ceea ce privește modul în care Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare a fost transpusă în legislația națională de către țările participante să fi agravat neconcordanțele existente. După ce a identificat aceste provocări, BCE a efectuat un sondaj în rândul autorităților naționale competente la începutul anului 2016 și a informat apoi Comisia că legislația ar trebui să clarifice mai bine mecanismul de intervenție timpurie și relația acestuia cu măsurile normale de supraveghere, în vederea asigurării utilizării sale eficiente. Aceste demersuri nu au dus însă la elaborarea de procese sau orientări care să poată fi utilizate de personalul BCE în tratarea dificultăților identificate.

103

BCE nu a întocmit o listă completă care să cuprindă acțiunile specifice care ar putea fi întreprinse în anumite circumstanțe, precum și competențele legale pe care acestea s-ar putea baza. În plus, BCE nu a analizat ce măsuri de intervenție timpurie sau de alt tip sunt cele mai potrivite pentru a fi utilizate în diferitele situații. Din această cauză, crește riscul să nu fie luate măsurile corespunzătoare. Toate aceste elemente ar contribui la îmbunătățirea coerenței procesului decizional al BCE cu privire la exercitarea competențelor respective, permițând astfel creșterea eficienței operaționale în gestionarea procesului. Neajunsurile identificate afectează în mod negativ eficiența operațională a gestionării răspunsului adus de BCE.

104

Curtea nu a găsit elemente de probă care să demonstreze existența unei proceduri prin care să se asigure faptul că constatările formulate în urma evaluării unui plan de redresare cu privire la credibilitatea și fezabilitatea acestuia sunt într-adevăr utilizate.

… cu privire la monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere, …

105

În cazul în care sunt impuse măsuri de supraveghere, echipele comune de supraveghere ar trebui să monitorizeze punerea lor în aplicare și să evalueze rezultatele. Nu există niciun fel de orientări operaționale specifice ale BCE în această privință. De exemplu, nu există o descriere explicită a frecvenței actualizărilor necesare, a măsurilor care vor trebui intensificate în cursul monitorizării lor sau a prelungirii termenelor-limită.

106

Un raport de audit intern a evidențiat deficiențe semnificative în sistemul general de monitorizare a măsurilor de supraveghere care vizează atenuarea riscurilor sau a cerințelor stabilite în cadrul procesului de supraveghere continuă (a se vedea punctul 87), ceea ce ridică îndoieli cu privire la caracterul sistematic al procesului de urmărire a măsurilor luate.

… cu privire la claritatea orientărilor legate de evaluările pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate …

107

În cazul în care situația continuă să se deterioreze, de exemplu deoarece măsurile se dovedesc a fi ineficace, BCE poate fi nevoită să recurgă la o evaluare pentru a stabili dacă banca respectivă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate. Articolul 32 alineatul (4) din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare enumeră condițiile care indică existența unei astfel de situații. Un ghid al ABE privind evaluările de acest tip stabilește o serie de elemente obiective care ar trebui să stea la baza unei astfel de decizii în materie de supraveghere.

108

BCE a elaborat orientări interne proprii cu privire la punerea în aplicare a ghidului ABE. Rezultatul obținut are însă o sferă mult mai restrânsă decât ghidul inițial și este mai puțin detaliat. În special, aceste orientări ale BCE nu abordează elementele obiective menționate în ghidul ABE în scopul evaluării și nici nu conțin instrucțiuni adresate personalului cu privire la modul în care aceste elemente ar trebui să fie folosite²⁸. În opinia Curții, orientările BCE nu reușesc nici să identifice posibilele încălcări ale normelor de guvernanță corporativă care, în conformitate cu ghidul ABE, ar trebui să fie luate în considerare în acest sens.

109

Având în vedere faptul că orientările interne ale BCE sunt menite să explice cerințele din ghidul ABE din punct de vedere operațional, dar nu reușesc să facă acest lucru în întregime, concepția procesului de gestionare a evaluărilor în discuție nu poate fi considerată pe deplin eficientă din punct de vedere operațional.

… și cu privire la activitățile de formare și la exercițiile de simulare realizate pentru a se consolida eficiența operațională a gestionării

110

Serviciul CRM a organizat cursuri de formare cu privire la gestionarea crizelor. În general, feedbackul primit de la participanți a fost unul pozitiv. Ar fi trebuit însă să se pună un accent mai puternic pe formări legate de cadrul de intervenție timpurie. În cadrul anumitor echipe comune de supraveghere, participarea personalului autorităților naționale competente a fost una limitată în domeniile legate de gestionarea crizelor. În plus, BCE nu a organizat sesiuni de feedback structurat cu echipele comune, deși acestea ar fi permis identificarea nevoilor de formare existente în plus față de cele menționate mai sus.

111

Ca parte a pregătirii pentru situații de criză, serviciul CRM este responsabil, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale competente, de organizarea de exerciții de simulare a gestionării crizelor. Or, până în prezent, niciun astfel de exercițiu nu a acoperit stadiile incipiente ale unei crize potențiale și nici faza de intervenție timpurie. Nu exista nicio documentație din care să reiasă că BCE a elaborat metodologii sau orientări specifice în acest sens sau că intenționează să dezvolte astfel de instrumente în viitorul apropiat.

Documentarea răspunsului la situații de criză în cadrul evaluărilor realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii trebuie să fie ameliorată

112

BCE a pus într-adevăr la dispoziția Curții o documentație și informații care au permis o reală înțelegere a proceselor relevante legate de gestionarea intervenției timpurii, dar aceste materiale prezentau limitări și anumite informații din conținutul lor fuseseră suprimate. Prin urmare, Curtea nu a putut ajunge la o concluzie globală care să confirme că BCE a instituit un proces de gestionare eficient din punct de vedere operațional pentru a se asigura că își utilizează competențele de intervenție timpurie în conformitate cu cadrul de reglementare și cu ghidurile relevante ale ABE. Trebuie menționat și că au fost identificate unele cazuri în care orientările operaționale ale BCE legate de evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii nu au fost respectate.

113

Elementele de probă furnizate nu au inclus exemple de discuții cu privire la baza legală a unei măsuri propuse – de exemplu, Regulamentul MUS sau legislația națională –, astfel cum se prevede în orientările ABE. Potrivit anumitor informații, acest aspect este luat în considerare în alte documente, care nu au fost puse însă la dispoziția Curții.

114

Evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii pe care Curtea a putut să le analizeze nu conțineau nici ele o discuție cu privire la măsurile disponibile, așa cum ar trebui să se întâmple în cadrul unui proces eficient din punct de vedere operațional care urmărește alegerea celei mai adecvate soluții. În majoritatea cazurilor, din evaluarea propriu-zisă nu reieșea cu claritate modul în care măsura propusă ar aborda încălcarea sau încălcarea probabilă.

115

Orientările operaționale ale BCE privind măsurile de intervenție timpurie precizează că ar trebui să se analizeze dacă măsura avută în vedere este necesară, adecvată și suficientă. Aceste aspecte nu au fost evaluate în cadrul elementelor de probă pe care Curtea le-a avut la dispoziție. Lipsea de asemenea o discuție cu privire la măsurile anterioare, chiar și atunci când acestea erau similare cu noile propuneri. Aceasta constituie o încălcare a unei cerințe explicite din orientările BCE.

116

Documentele care au fost transmise Curții nu explicau în mod clar motivele pentru care echipele comune de supraveghere considerau că măsurile propuse vor remedia deficiențele identificate într-un interval de timp rezonabil. De asemenea, Curtea nu a identificat elemente de probă care să demonstreze că BCE a analizat în mod explicit din această perspectivă acțiunile de redresare sau alte măsuri prevăzute în planul de redresare sau că era pregătită să atragă atenția asupra cazurilor în care considera că niciuna dintre opțiunile de redresare propuse nu va putea rezolva problema.

117

În majoritatea cazurilor, este încă neclar dacă BCE a încercat într-adevăr să cuantifice amploarea unei probleme identificate înainte de a iniția măsuri de răspuns la criză. Astfel, nu exista nicio procedură prin care inspecțiile la fața locului să poată fi axate pe cuantificarea impactului pierderilor nerecunoscute și probabile și pe cuantificarea efectelor altor factori care nu erau încă reflectați în cifrele băncii. Din evaluările analizate nu reieșea cu claritate dacă o încălcare sau o probabilă încălcare va putea fi reglată în timp util prin măsurile propuse, deși orientările BCE conțin o cerință explicită în acest sens.

118

Pe baza elementelor de probă pe care le-a avut la dispoziție, Curtea nu a fost în măsură să confirme că BCE monitorizează în mod eficient punerea în aplicare a măsurilor de intervenție timpurie. În special, Curtea nu a putut stabili dacă există o urmărire rapidă a măsurilor luate, concretizată fie prin impunerea unor măsuri suplimentare, fie printr-o evaluare pentru a se stabili dacă instituția respectivă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, astfel cum se prevede în procesele BCE de gestionare a crizelor.

119

Elementele de probă furnizate au permis Curții să auditeze doar anumite aspecte ale eficienței operaționale a răspunsului adus de BCE în situații de criză. Curtea a fost nevoită să se limiteze la documentele pe care BCE a ales să i le pună la dispoziție. Acestea nu au fost suficiente pentru a permite formularea unei concluzii generale cu privire la punerea în aplicare a proceselor operaționale de gestionare a crizelor.

Concluzii și recomandări

120

În calitatea sa de autoritate de supraveghere, BCE a instituit un cadru solid pentru procedurile de gestionare a crizelor, dar este în continuare nevoie de anumite îmbunătățiri semnificative.

1. Structura organizatorică este satisfăcătoare și garantează că, per ansamblu, există un flux adecvat de informații în cadrul BCE. Procesele care privesc cooperarea și coordonarea externă pot fi ameliorate.
2. Curtea a identificat anumite deficiențe în cadrul de gestionare a crizelor, precum și indicii ale unei puneri în aplicare ineficiente, care sunt detaliate în concluziile prezentate în cele ce urmează.

Structura organizatorică

121

Structura organizatorică este satisfăcătoare, în pofida existenței unor deficiențe în planificarea inițială (punctele 17-23). Per ansamblu, recrutarea de personal pentru serviciul CRM a fost eficientă (punctele 24-25). BCE nu dispune în prezent de proceduri pentru a reevalua nevoile de personal și pentru a redistribui personalul în echipele comune de supraveghere care se ocupă de o situație de criză (punctul 25).

Cooperarea și coordonarea în materie de gestionare a crizelor

122

Organizarea coordonării și a cooperării cu alte autorități nu este încă finalizată. Curtea nu a identificat decât unele orientări operaționale limitate destinate să asigure faptul că, într-o situație de criză, echipele comune de supraveghere pot să își gestioneze sarcinile legate de colegiul lor de supraveghetori într-o manieră eficientă și coerentă (punctele 29-31). Pe lângă aceasta, nu există deocamdată un cadru intern de norme privind supravegherea suplimentară a conglomeratelor financiare (punctul 32).

123

Cooperarea dintre BCE și Comitetul Unic de Rezoluție se bazează pe partajarea și pe schimbul de informații relevante pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Comitetul primește acces la un set mai larg de informații în faza de intervenție timpurie atunci când BCE consideră că este adecvat să transmită informațiile respective sau atunci când comitetul adresează o cerere în acest sens. Nivelul informațiilor puse la dispoziție nu crește însă în mod automat în cazul în care situația financiară a unei bănci se deteriorează (punctele 34-39).

Recomandarea 1

BCE ar trebui să își consolideze cooperarea cu actorii externi:

1. prin continuarea eforturilor de a încheia acorduri scrise de coordonare și cooperare pentru toate colegiile de supraveghetori pentru care BCE este supraveghetor consolidant și prin îmbunătățirea schimbului de informații cu Comitetul Unic de Rezoluție. Acest aspect din urmă ar trebui să fie abordat în cadrul procesului actual de revizuire a memorandumului de înțelegere existent între cele două instituții;
2. prin adoptarea unui cadru intern privind supravegherea suplimentară a conglomeratelor financiare.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 al anului 2018.

Planificarea redresării

124

BCE a elaborat proceduri interne de monitorizare adecvate pentru evaluarea planurilor de redresare (punctul 51) și a stabilit un calendar coerent pentru prezentarea acestora (punctul 47). Există însă în continuare unele provocări inerente în contextul colegiilor de supraveghetori (punctele 48-49). Evaluarea planurilor poate implica experți naționali, ceea ce se traduce prin riscuri potențiale în materie de guvernanță (punctul 50). S-au pus la dispoziție orientări suficiente cu privire la majoritatea aspectelor, cu excepția indicatorilor planului de redresare (punctele 51-54). BCE a operaționalizat toate cerințele legale într-un instrument de evaluare eficient, dar Curtea a observat că nu există nici un raport de sinteză suplimentar și nici o procedură sistematică pentru utilizarea evaluărilor în cadrul sarcinilor de identificare și de gestionare a crizelor în contextul supravegherii continue (punctele 55-61). Per ansamblu, feedbackul primit de la entitățile supravegheate a fost pozitiv (a se vedea punctele 62-64). Cu toate acestea, din cauza documentației limitate pe care a reușit să o obțină, Curtea nu a putut formula concluzii cu privire la eficiența operațională în practică a procesului de evaluare a planurilor de redresare (punctele 65-66).

Recomandarea 2

În contextul planificării redresării, BCE ar trebui:

1. să îmbunătățească, prin orientări suplimentare, inclusiv orientări legate de calibrarea indicatorilor, coerența abordării sale în ceea ce privește băncile cu modele de afaceri similare și/sau care funcționează în jurisdicții comune;
2. să urmărească elaborarea de materiale suplimentare sub formă de rapoarte de sinteză și să ia măsurile necesare pentru ca echipele comune de supraveghere să utilizeze în mod sistematic evaluările planurilor de redresare în procesul de identificare și gestionare a crizelor.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 al anului 2018.

Identificarea crizelor

125

În prezent, orientările referitoare la identificarea crizelor nu sunt îndeajuns de elaborate și nu prevăd criterii obiective care ar contribui la eficiența operațională a gestionării (punctele 67-72). Au fost instituite proceduri de identificare a situațiilor de criză, dar nu există niciun set de indicatori cu praguri clare care să permită determinarea unei deteriorări a situației entității supravegheate. Aceste neajunsuri afectează și ele în mod negativ eficiența operațională a gestionării crizelor (punctele 73-79). Eficiența operațională a gestionării de către BCE a procesului de identificare a crizelor este afectată, de asemenea, de faptul că evaluările în vederea unei eventuale intervenții timpurii au loc în principal în cadrul ciclului anual SREP și nu ca o reacție la dovezi ale unei deteriorări semnificative a situației financiare a unei bănci (punctele 89-91). În plus, documentația subiacentă nu este pe deplin conformă cu elementele prevăzute în orientările existente.

Recomandarea 3

BCE ar trebui:

1. să continue elaborarea orientărilor sale privind evaluările realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii, să definească un set de indicatori cu praguri clare care să permită determinarea unei posibile deteriorări a situației financiare a unei bănci – utilizând în acest sens unii dintre indicatorii și factorii de declanșare care au fost considerați ca fiind adecvați în contextul evaluării planului de redresare al băncii – și să stabilească o legătură între acești indicatori și procese clare de escaladare pentru a permite utilizarea eficientă din punct de vedere operațional a informațiilor disponibile;
2. să promoveze utilizarea rapidă și sistematică a evaluărilor realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii, de îndată ce există dovezi ale unei deteriorări semnificative a situației financiare a unei bănci;
3. să pună accentul pe asigurarea calității evaluărilor realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii pentru a se asigura că procesele și orientările sale interne sunt respectate.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 2 al anului 2018.

126

BCE nu dispune de proceduri și sisteme clar definite care să acopere, într-un mod cuprinzător, atât compilarea, evaluarea și raportarea către conducere a multitudinii de informații care îi sunt puse la dispoziție, cât și răspunsul formulat pe baza acestora, iar monitorizarea și urmărirea centralizată a măsurilor luate în urma constatărilor nu sunt documentate în mod sistematic (punctele 80-86).

Recomandarea 4

BCE ar trebui să își optimizeze procesele de gestionare a tuturor informațiilor (inclusiv a celor privind riscurile sistemice) astfel încât să își maximizeze capacitatea de a identifica, încă dintr-un stadiu incipient, băncile aflate în criză. Acest demers ar trebui să includă introducerea unui sistem de informații de gestiune pentru raportarea sistematică a încălcărilor și a cvasi-încălcărilor cerințelor de reglementare, precum și instituirea unor controale centralizate.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 1 al anului 2019.

Răspunsul în situații de criză

127

Abordarea actuală aplicată de BCE în gestionarea operațională a răspunsului în situații de criză nu include o procedură care să garanteze faptul că amploarea unei anumite probleme este cuantificată înainte de a fi avute în vedere măsuri de supraveghere. În special, BCE nu are capacitatea de a trimite rapid echipe de inspecție la fața locului care să efectueze o analiză detaliată a calității activelor băncilor aflate în criză (punctele 96-99).

Recomandarea 5

BCE ar trebui:

1. să își dezvolte în continuare orientările legate de intervenția timpurie, pentru a se asigura că toate constatările relevante rezultate din procesul de supraveghere sunt cuantificate înainte de a fi avute în vedere măsuri de răspuns;
2. să stabilească procese clare pentru a obține o asigurare cu privire la calitatea activelor instituțiilor a căror situație financiară s-a deteriorat semnificativ, în cazul în care persistă incertitudini în ceea ce privește evaluarea activelor. În special, BCE ar trebui să poată trimite rapid echipe de inspecție la fața locului care să efectueze o analiză detaliată a calității activelor băncilor aflate în criză;
3. să elaboreze, în atenția personalului de conducere de nivel superior, rapoarte regulate privind progresele, care să sintetizeze în mod sistematic, cuprinzător și prospectiv modul în care băncile cu probleme identificate legate de calitatea activelor sunt tratate prin intermediul inspecțiilor la fața locului sau al altor mijloace.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 al anului 2018.

128

BCE a identificat dificultăți în ceea ce privește aplicarea măsurilor de intervenție timpurie (inclusiv o suprapunere cu alte măsuri) disponibile pentru răspunsul la situațiile de criză. Astfel, BCE a solicitat legiuitorului modificări pe plan legislativ, dar nu a oferit personalului său orientări care să îi permită acestuia să depășească dificultățile respective. De asemenea, nu există nicio descriere a măsurilor specifice care ar putea fi avute în vedere în diverse scenarii și a competențelor legale pe care s-ar baza aceste măsuri. În acest sens, atunci când stabilește competențele și măsurile care pot fi avute în vedere într-un anumit scenariu, BCE nu valorifică experiența prețioasă pe care a dobândit-o în urma evaluărilor anterioare ale planurilor de redresare și a situațiilor de criză din trecut. O utilizare judicioasă a acestei experiențe ar putea crește semnificativ eficiența operațională, asigurând faptul că toate măsurile aplicate sunt adecvate și proporționale (punctele 101-104).

Recomandarea 6

BCE ar trebui să își dezvolte în continuare orientările operaționale cu privire la evaluările realizate în vederea unei eventuale intervenții timpurii, astfel încât:

1. să remedieze dificultățile constatate în contextul aplicării competențelor sale, invitând Comisia să aibă în vedere modificări legislative pentru a elimina posibilele deficiențe ale cadrului existent;
2. să introducă o descriere cuprinzătoare a măsurilor specifice care urmează să fie luate în considerare în diverse scenarii, precum și a competențelor legale care urmează să fie aplicate. În acest scop, BCE ar trebui să utilizeze în mod sistematic cunoștințele pe care le-a dobândit în urma evaluării planurilor de redresare ale băncilor și în urma situațiilor de criză din trecut.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 4 al anului 2018.

129

Orientările BCE cu privire la punerea în aplicare a ghidului ABE referitor la evaluarea pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate au o sferă prea restrânsă, nu sunt suficient de detaliate și nu clarifică modul de utilizare a elementelor obiective descrise în ghidul ABE cu privire la acest tip de evaluări (punctele 107-109).

Recomandarea 7

BCE ar trebui să își dezvolte în continuare orientările operaționale privind evaluările pentru a se stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate, în special prin aprofundarea modului de utilizare a elementelor obiective descrise în ghidul ABE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: trimestrul 1 al anului 2018.

130

BCE a refuzat Curții accesul la documente și informații care îi erau necesare pentru a-și desfășura misiunea. Pe baza documentelor primite, Curtea a reușit să evalueze măsura în care concepția de la baza activităților de evaluare a planurilor de redresare și de gestionare a crizelor a contribuit la eficiența operațională. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că elementele de probă puse la dispoziție de BCE cu privire la implementarea acestor activități au fost extrem de limitate și, prin urmare, nu au permis Curții să formuleze concluzii referitoare la eficiența operațională a gestionării crizelor în practică (a se vedea anexa I).

Recomandarea 8

BCE ar trebui să acorde Curții de Conturi Europene acces la toate documentele sau informațiile solicitate în vederea îndeplinirii misiunii sale, în interesul asigurării răspunderii de gestiune.

Data-țintă de punere în aplicare a recomandării: imediat.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera IV, condusă de domnul Baudilio TOMÉ MUGURUZA, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 12 decembrie 2017.

Lista acronimelor

ABE: Autoritatea Bancară Europeană

BCBS: Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (Basel Committee on Banking Supervision)

BCE: Banca Centrală Europeană

CERS: Comitetul european pentru risc sistemic

CMT: Echipa la nivel înalt de gestionare a crizelor (Crisis Management Team)

CRM: Serviciul de gestionare a crizelor (Crisis Management Division)

CSF: Consiliul pentru Stabilitate Financiară

DG Statistică: Direcția generală Statistică

ESMA: Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe

G-SIB: bancă de importanță sistemică globală (Global Systemically Important Bank)

G-SIFI: instituție financiară de importanță sistemică globală (Global Systemically Important Financial Institution)

ICAAP: proces de evaluare a adecvării capitalului intern (Internal Capital Adequacy Assessment Process)

ILAAP: proces de evaluare a adecvării lichidității interne (Internal Liquidity Adequacy Assessment Process)

IMAS: Sistemul de gestionare a informațiilor (Information Management System)

MDA: Suma maximă distribuibilă (MDA - Maximum Distribution Amount)

MUR: mecanismul unic de rezoluție

MUS: mecanismul unic de supraveghere

RAS: Sistemul de evaluare a riscurilor (Risk assessment system)

Regulamentul MUS: Regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere

RIA: Serviciul de analiză a riscurilor (Risk analysis division)

RTS: standarde tehnice de reglementare (Regulatory Technical Standards)

SEBC: Sistemul European al Băncilor Centrale

SRB: Comitetul Unic de Rezoluție

SREP: procesul de supraveghere și evaluare (Supervisory Review and Evaluation Process)

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

UE: Uniunea Europeană

Glosar

Autoritate națională competentă: O autoritate națională competentă este o autoritate națională responsabilă de supravegherea bancară. Acest rol poate fi îndeplinit de banca centrală națională sau de o entitate specifică însărcinată cu supravegherea bancară. Un model pe două niveluri este de asemenea posibil. Acest termen este utilizat pentru a include diferitele tipuri de instituții care asigură supravegherea bancară în Europa.

Comitetul european pentru risc sistemic (CERS): Comitetul european pentru risc sistemic are rolul de a asigura supravegherea riscurilor în sistemul financiar din UE în ansamblul său (supraveghere macroprudențială).

Comitetul Unic de Rezoluție: În cadrul noului mecanism de rezoluție bancară creat pentru zona euro, o serie de competențe importante au fost transferate Comitetul Unic de Rezoluție. Obiectivul acestuia este de a asigura un proces fluid de rezoluție a băncilor aflate în curs de a intra în dificultate, astfel încât să se reducă la minimum impactul asupra economiei reale și asupra finanțelor publice. Comitetul stabilește norme și proceduri uniforme aplicabile atât băncilor semnificative în curs de a intra în dificultate aflate sub supravegherea BCE, cât și altor grupuri transfrontaliere. De asemenea, comitetul se ocupă de eliminarea obstacolelor care pot afecta procesul de rezoluție, cum ar fi cele legate de organizarea internă și de operațiunile băncilor sau de recunoașterea transfrontalieră a măsurilor de rezoluție.

Directiva privind cerințele de capital: Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare: Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

Echipe comune de supraveghere: Supravegherea de zi cu zi a instituțiilor semnificative care fac obiectul MUS este asigurată de echipele comune de supraveghere. Acestea sunt formate din membri ai personalului BCE și din personal al autorităților naționale competente din țările în care sunt stabilite instituțiile de credit, filialele bancare sau sucursalele transfrontaliere semnificative ale unui anumit grup bancar. Pentru fiecare instituție semnificativă a fost alcătuită o echipă comună de supraveghere.

Evaluare pentru a se stabili dacă o instituție de credit este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate: O evaluare realizată de autoritatea de supraveghere sau de autoritatea de rezoluție cu scopul de a stabili dacă o bancă încalcă sau este susceptibilă să încalce în viitorul apropiat cerințele necesare pentru continuarea autorizării, situație care poate declanșa proceduri de insolvență sau de rezoluție. Criteriile utilizate în vederea unei astfel de evaluări pot include următoarele aspecte, fără să se limiteze însă la acestea: banca a suportat sau este susceptibilă să suporte pierderi care îi vor epuiza fondurile proprii; activele sale sunt inferioare pasivelor sau sunt susceptibile să devină, în viitorul apropiat, inferioare pasivelor; banca se află în imposibilitatea de a-și achita datoriile la scadență sau este susceptibilă să se afle în această imposibilitate în viitorul apropiat.

Grup de gestionare a crizelor: Autoritățile din țara de origine și din principalele țări-gazdă ale tuturor instituțiilor financiare de importanță sistemică globală ar trebui să dispună de grupuri de gestionare a crizelor cu scopul de a îmbunătăți gradul de pregătire în caz de crize și de a facilita gestionarea și rezoluția unei eventuale crize financiare transfrontaliere care afectează respectivele instituții. Aceste grupuri ar trebui să includă autoritățile de supraveghere, băncile centrale, autoritățile de rezoluție, ministerele de finanțe și autoritățile publice responsabile de schemele de garantare din jurisdicțiile de origine sau jurisdicțiile-gazdă ale entităților din cadrul grupului care sunt semnificative pentru rezoluția acestuia. Grupurile de gestionare a crizelor ar trebui să coopereze îndeaproape cu autoritățile din alte jurisdicții în care instituțiile respective au o prezență sistemică.

Instituții financiare de importanță sistemică globală (G-SIFI): În noiembrie 2011, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) a publicat un set integrat de măsuri de politică vizând abordarea riscurilor sistemice și de hazard moral inerente băncilor de importanță sistemică. În această publicație, CSF identifica drept instituții financiare de importanță sistemică globală un grup inițial de bănci mari, utilizând în acest sens o metodologie elaborată de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS).

Mecanismul unic de rezoluție (MUR): Mecanismul unic de rezoluție este unul dintre pilonii uniunii bancare, alături de mecanismul unic de supraveghere. Rolul său este de a centraliza principalele competențe și resurse necesare pentru gestionarea situațiilor de dificultate ale oricăror instituții de credit din statele membre participante.

Mecanismul unic de supraveghere (MUS): Mecanismul unic de supraveghere (MUS) reprezintă sistemul de supraveghere bancară în zona euro și este format din BCE și din autoritățile naționale de supraveghere din țările participante. Principalele obiective ale MUS sunt următoarele:

• garantarea siguranței și a solidității sistemului bancar european;
• sporirea gradului de integrare și de stabilitate financiară; și
• asigurarea unei supravegheri uniforme.

MUS este unul dintre cei doi piloni ai uniunii bancare a UE, alături de mecanismul unic de rezoluție.

Procesul de supraveghere și evaluare (SREP): Procesul de supraveghere și evaluare pentru băncile aflate sub supravegherea directă a BCE este desfășurat în cadrul unor echipe comune de supraveghere, cu scopul de a garanta faptul că instituțiile supravegheate dispun de acordurile, strategiile, procesele și mecanismele adecvate, că acestea mențin niveluri corespunzătoare de capital și de lichidități, în funcție de normele aplicabile, și că asigură o bună gestionare și acoperire a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse. Procesul SREP permite calcularea unui scor individual pentru fiecare bancă.

Regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere (Regulamentul MUS): Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

Rețeaua de gestionare a crizelor: O rețea care reunește funcțiile de gestionare a crizelor din cadrul autorităților naționale competente.

Suma maximă distribuibilă (MDA - Maximum Distribution Amount): Suma maximă pe care o bancă este autorizată să o verse sub formă de bonusuri sau dividende, de exemplu.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele unor audituri de conformitate sau ale unor audituri ale performanței care au ca obiect domenii specifice ale bugetului sau aspecte specifice legate de gestiune. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest raport a fost elaborat de Camera de audit IV – condusă de domnul Baudilio Tomé Muguruza, membru al Curții de Conturi Europene –, cameră axată pe domeniile legate de reglementarea piețelor și de economia competitivă. Auditul a fost condus de domnul Kevin Cardiff, membru al Curții de Conturi Europene. La elaborarea acestui raport, el a fost sprijinit de: Gediminas Mačys, șef de cabinet, și Shane Enright, atașat în cadrul cabinetului, Tony Murphy, director, Zacharias Kolias, director, și Mirko Gottmann, coordonator. Din echipa de audit au făcut parte Paraskevi Demourtzidou, Jörg Genner, Violeta Radu și Giorgos Tsikkos.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditorsECA

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-872-9117-2	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/4283	QJ-AB-17-027-RO-N
HTML	ISBN 978-92-872-9115-8	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/40150	QJ-AB-17-027-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: http://europa.eu

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: http://publications.europa.eu/eubookshop. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.