Referințe
Bază legală
Decizia 69/13/Euratom, CECO, CEE din 16 ianuarie 1969 privind amplasarea Oficiului pentru Publicații Oficiale al Comunităților Europene (JO L 13, 18.1.1969), abrogată și înlocuită prin Decizia 2009/496/CE, Euratom a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social European și a Comitetului Regiunilor din 26 iunie 2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene (JO L 168, 30.6.2009, p. 41):
„Articolul 1
Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene […] este un oficiu interinstituțional care are drept obiect de activitate să asigure, în cele mai bune condiții posibile, editarea publicațiilor instituțiilor Comunităților Europene și ale Uniunii Europene. […]”
*
Comitetul de coordonare a publicațiilor din cadrul Comisiei a definit noțiunea de publicație ca fiind „un document multiplicat a cărui editare presupune o cheltuială bugetară și care este în principal destinat pentru exterior”.
Misiunea Oficiului pentru Publicații este să asigure, printre altele:
Mandat
Prezentul document este administrat de către entitățile următoare:
Comitetul interinstituțional desemnează reprezentanții oficiali care participă direct la lucrările desfășurate în cadrul acestor grupuri. Acest comitet poate îndeplini rolul de arbitru în cazul problemelor de importanță majoră.
Secțiunea de coordonare generală este responsabilă de întregul proces de gestionare a procedurii; aceasta stabilește ordinea de zi a activităților, veghează la asigurarea coerenței deciziilor adoptate în cadrul diverselor grupuri, asigură actualizarea și dezvoltarea procedurii. Aceasta este responsabilă, de asemenea, de administrarea întregului site internet dedicat ghidului de redactare și participă în mod direct la dezvoltarea acestuia.
Grupurile lingvistice sunt responsabile de elaborarea și monitorizarea versiunii care le revine, sub îndrumarea secțiunii de coordonare generală. Reprezentanții Oficiului pentru Publicații din grupurile menționate anterior asigură coordonarea activităților proprii și veghează la asigurarea transmiterii de informații către secțiunea de coordonare generală. Aceste grupuri lingvistice reunesc reprezentanți din partea diverselor entități lingvistice ale instituțiilor: juriști-lingviști, traducători, terminologi, corectori etc.
De altfel, diverse instanțe decizionale, și anume Secretariatul General, serviciul de protocol și serviciile care răspund de relațiile externe ale Comisiei, sunt consultate în mod regulat, în funcție de subiectele tratate. Sunt menținute, de asemenea, contacte strânse cu diverse organizații internaționale, în special din domeniul standardizării (ISO).