Răspunsul UE la criza refugiaților: abordarea „hotspot”

Sinteză

I

Numărul total de migranți sosiți în Europa a crescut brusc, mai întâi în 2014 și într-un mod și mai pronunțat în 2015, când peste 1 milion de persoane au întreprins traversarea periculoasă a Mării Mediterane pentru a intra în Europa ca migranți în situație neregulamentară.

II

În cadrul acestui raport, Curtea de Conturi Europeană analizează o parte esențială a gestionării lanțului de migrație, care a fost inclusă în Agenda europeană privind migrația din mai 2015 și care este cunoscută ca abordarea „hotspot”.

III

Statele membre ale UE sunt principalele responsabile pentru toate aspectele legate de controlul la frontiere și de procesarea cererilor de azil. Prin urmare, Comisia a introdus această nouă abordare „hotspot” pentru a ajuta Grecia și Italia, statele membre din prima linie, să facă față creșterii dramatice și bruște a numărului de migranți în situație neregulamentară care au sosit la frontierele lor externe în 2015 și în 2016. Obiectivul acestei abordări era de a oferi sprijin operațional statelor membre la identificarea și înregistrarea noilor sosiți, la prelevarea amprentelor lor digitale și la direcționarea migranților către procedurile subsecvente relevante. Per ansamblu, Curtea a constatat că abordarea „hotspot” a contribuit la îmbunătățirea gestionării migrației în cele două state membre din prima linie, în condiții foarte dificile și aflate în continuă schimbare, prin creșterea capacităților de primire ale acestora, prin îmbunătățirea procedurilor de înregistrare, precum și printr-o mai bună coordonare a eforturilor de sprijin.

IV

În ambele țări vizate, s-a ținut seama în mod corect de principalele puncte de intrare și de disponibilitatea structurilor existente atunci când au fost selectate locurile în care urmau să fie instalate hotspoturile. Crearea ca atare a hotspoturilor a necesitat însă mai mult timp decât se prevăzuse inițial. În Grecia, patru dintre cele cinci hotspoturi planificate erau operaționale în martie 2016, cel de a cincilea urmând să intre în funcțiune în iunie 2016. În Italia, patru dintre cele șase hotspoturi planificate erau operaționale în martie 2016, iar celelalte două erau încă în curs de instalare. La sfârșitul lunii februarie 2017, aceste două hotspoturi nu erau încă operaționale. În pofida unui sprijin considerabil din partea UE, la sfârșitul anului 2016, structurile de primire existente în cele două țări în cauză nu permiteau încă primirea corespunzătoare (Italia) sau cazarea corespunzătoare (Grecia) a migranților sosiți. Lipseau în continuare structuri adecvate de cazare a minorilor neînsoțiți și de procesare a cazurilor acestora în conformitate cu standardele internaționale, atât în hotspoturi, cât și la următorul nivel de primire.

V

Comisia și agențiile de resort ale UE au sprijinit eforturile statelor membre, punând la dispoziția acestora experți, resurse financiare și tehnice, consiliere și coordonare. Capacitatea agențiilor de a oferi un astfel de sprijin a depins și depinde în continuare foarte mult de resursele furnizate de statele membre. În plus, misiunile experților trimiși pe teren aveau adesea o durată foarte scurtă, ceea ce a redus eficiența acestora. Se încearcă în prezent rezolvarea acestor probleme prin mandate noi (sau planificate) pentru agențiile de resort.

VI

În ambele țări vizate, coordonarea abordării „hotspot” a fost facilitată de prezența personalului specializat din cadrul Comisiei și al agențiilor, iar, la nivel operațional, de către grupurile operative de la nivel regional, deși rolul acestora din urmă în cadrul abordării nu a fost încă pe deplin definit. Procedurile standard de operare sunt un element esențial pentru clarificarea responsabilităților și armonizarea procedurilor, în special în cazurile în care sunt implicați numeroși actori diferiți, ca de exemplu în actuala abordare „hotspot”. Italia a instituit proceduri standard de operare pentru hotspoturi și le aplică atât în aceste structuri, cât și în alte porturi de debarcare care funcționează ca hotspoturi. În Grecia nu au fost încă adoptate astfel de proceduri. Coordonarea la nivelul fiecărui hotspot este în continuare fragmentată și, deși s-a stabilit că autoritățile centrale din statele membre sunt responsabile pentru administrarea generală a hotspoturilor, cel puțin în Grecia ele nu și-au asumat deocamdată această responsabilitate în totalitate. Monitorizarea și raportarea de către Comisie cu privire la progresele și problemele întâmpinate în hotspoturi au fost periodice și aprofundate, dar unele informații nu sunt partajate între diferitele părți interesate și lipsesc raportări privind anumiți indicatori-cheie de performanță.

VII

Atât în Grecia, cât și în Italia, abordarea „hotspot” a permis asigurarea faptului că, în 2016, majoritatea migranților sosiți au fost identificați, înregistrați și amprentați corespunzător și că datele lor au fost verificate în raport cu bazele de date de securitate relevante. În acest sens, abordarea „hotspot” a contribuit la o mai bună gestionare a fluxurilor de migrație. Abordarea prevede apoi direcționarea migranților către procedurile subsecvente adecvate, și anume: depunerea unei cereri de azil la nivel național, transferul în alt stat membru (dacă este cazul) sau returnarea în țara de origine (sau de tranzit). Punerea în aplicare a acestor proceduri subsecvente este adesea lentă și afectată de diferite blocaje, care pot avea repercusiuni asupra funcționării hotspoturilor.

VIII

Curtea formulează o serie de recomandări legate de sprijinul pe care Comisia ar trebui să îl ofere statelor membre în vederea îmbunătățirii abordării „hotspot” în ceea ce privește capacitatea hotspoturilor, tratamentul minorilor neînsoțiți, trimiterea pe teren a experților și rolurile și responsabilitățile în cadrul acestei abordări. De asemenea, Curtea recomandă Comisiei să evalueze și să dezvolte în continuare abordarea „hotspot”, în vederea optimizării asistenței acordate de UE pentru gestionarea migrației.

Introducere

Context

01

Numărul total de migranți care au ajuns în Europa a crescut brusc, mai întâi în 2014 și într-un mod și mai pronunțat în 2015, când peste 1 milion de persoane au traversat Marea Mediterană pentru a intra în Europa ca migranți în situație neregulamentară¹. Aceste fluxuri de migrație de la frontierele externe ale UE erau formate, în general, dintr-un amestec de solicitanți de azil și de migranți economici. La aceștia se adăugau numeroși copii și minori neînsoțiți, care necesită o atenție și îngrijiri speciale.

02

Dacă, în 2014, majoritatea migranților soseau pe ruta central-mediteraneeană (plecând din Africa de Nord și ajungând în Italia), această tendință s-a schimbat în 2015, când aproximativ 850 000 de persoane au sosit pe ruta est-mediteraneeană (plecând din Turcia și ajungând în Grecia; a se vedea figura 1).Criza prelungită din Siria a fost un factor major care a stat la baza creșterii numărului de sosiri dinspre Turcia, după cum se poate observa din graficul pe naționalități prezentat în figura 2. Afluxul masiv în Grecia a scăzut în mod semnificativ începând cu luna aprilie 2016, în timp ce numărul de sosiri în Italia a rămas aproximativ la nivelul din anii precedenți, numărul total al persoanelor sosite pe mare în Italia și în Grecia ridicându-se în 2016 la aproximativ 350 000.

03

Anexa I prezintă o cronologie a răspunsului UE la criza migrației.

Cadrul de politică

Sistemul european comun de azil

04

Se acordă azil persoanelor care fug de persecuții sau de vătămări grave în propria țară și care au, prin urmare, nevoie de protecție internațională. Dreptul la azil este un drept fundamental, iar acordarea azilului este o obligație internațională, ce decurge din Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților.

05

Sistemul european comun de azil (SECA) a fost creat ca principal cadru juridic și de politică al UE în materie de azil. Acest sistem a fost construit și dezvoltat din 1999 și face în prezent obiectul unei noi revizuiri². El este format dintr-o serie de directive și regulamente, al căror scop principal este de a stabili standarde minime comune în rândul statelor membre cu privire la tratamentul persoanelor care au nevoie de protecție internațională.

06

Una dintre componentele esențiale ale sistemului este Regulamentul Dublin³, care stabilește criteriile și mecanismele de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, acesta fiind, în principiu, prima țară de intrare.

Din această cauză, un număr limitat de state membre sunt nevoite în prezent să se ocupe de marea majoritate a solicitanților de azil, capacitatea sistemelor lor de azil fiind deci supusă unor presiuni deosebite. În aprilie 2016, Comisia a prezentat o serie de propuneri pentru reformarea Sistemului european comun de azil⁴. Printre altele, propunerile includ un mecanism de tratare a situațiilor de presiune disproporționată asupra sistemelor de azil ale statelor membre.

07

Normele Dublin aflate în vigoare prevăd totodată că migranții ar trebui să fie trimiși înapoi în prima țară de intrare în UE, astfel încât să poată solicita azil acolo (în loc să se deplaseze către țara pe care o preferă). Aceste „transferuri efectuate în temeiul Regulamentului Dublin” dinspre alte state membre către Grecia au fost suspendate însă începând cu 2011, ca urmare a două hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și, respectiv, de Curtea de Justiție a UE, hotărâri care au identificat deficiențe sistemice în sistemul de azil din Grecia.

08

Între timp, autoritățile elene au depus eforturi continue pentru a îmbunătăți funcționarea sistemului lor național de azil, beneficiind în acest sens de sprijinul Comisiei, al EASO, al altor state membre și al unor organizații. În cursul anului 2016, Comisia a prezentat o serie de recomandări privind măsurile care ar trebui să fie adoptate de Grecia pentru a asigura buna funcționare a sistemului său de azil, creând astfel condițiile pentru reluarea treptată a transferurilor efectuate în temeiul Regulamentului Dublin⁵.

Agenda europeană privind migrația

09

Numărul mare de sosiri din 2015 (a se vedea figura 3) a creat presiuni disproporționate la frontierele externe ale UE în Grecia și Italia, ceea ce a dus la nevoia unui sprijin din partea UE pentru gestionarea frontierelor și a sistemelor de azil din aceste țări. Întrucât mulți dintre migranții sosiți au continuat să se îndrepte către alte țări europene (de exemplu, de-a lungul rutei Balcanilor de Vest), aceasta a dus totodată la presiuni din ce în ce mai mari asupra gestionării frontierelor acestor țări, precum și asupra sistemelor lor de primire și de azil (a se vedea figura 4).

10

În acest context, în mai 2015, Comisia Europeană a prezentat o agendă europeană privind migrația⁶, care a pus bazele unei abordări cuprinzătoare în materie de gestionare a acestui fenomen. Agenda cuprinde acțiuni imediate care au ca scop, de exemplu, salvarea de vieți omenești pe mare, vizarea rețelelor infracționale de persoane care introduc ilegal migranți și sprijinirea statelor membre din prima linie pentru a face față numărului mare de sosiri. Agenda include și o serie de măsuri pe termen lung, cum ar fi securizarea frontierelor externe ale Europei, reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară și elaborarea unei noi politici privind migrația legală.

Abordarea „hotspot”

11

Una dintre principalele măsuri operaționale propuse în cadrul agendei constă în conturarea unei noi abordări pentru gestionarea afluxului masiv de migranți, bazată pe așa-numitele hotspoturi. Această abordare a fost concepută ca un răspuns imediat la o criză migratorie majoră și a trebuit să fie pusă în aplicare în circumstanțe foarte dificile și în continuă schimbare. Un „hotspot” este definit ca fiind o zonă situată la o frontieră externă a UE și confruntată cu o presiune migratorie disproporționată. Majoritatea migranților intră în Uniune prin aceste hotspoturi. Comisia consideră că UE trebuie să ofere sprijin operațional tocmai în punctele respective pentru a asigura înregistrarea migranților sosiți și direcționarea lor, după caz, către procedurile naționale subsecvente care se impun (a se vedea figura 5).

12

Abordarea „hotspot” este descrisă după cum urmează: „[…] Biroul European de Sprijin pentru Azil, Frontex și Europol vor colabora pe teren cu statele membre din prima linie pentru identificarea, înregistrarea și amprentarea în scurt timp a imigranților. Activitățile agențiilor se vor completa reciproc. Persoanele care solicită azil vor fi direcționate imediat către o procedură de azil, în cadrul căreia echipele de asistență ale EASO vor ajuta la prelucrarea cât mai rapidă a cazurilor de azil. În cazul persoanelor care nu au nevoie de protecție, Frontex va ajuta statele membre prin coordonarea returnării migranților aflați în situație neregulamentară. Europol și Eurojust vor acorda asistență statelor membre gazdă în ceea ce privește investigațiile destinate să dezmembreze rețelele de persoane care introduc ilegal migranți și de traficanți de migranți”⁷ (a se vedea caseta 1).

13

Cadrul operațional referitor la abordarea „hotspot” a fost descris inițial într-o „notă explicativă” trimisă de comisarul Avramopoulos miniștrilor justiției și afacerilor interne în data de 15 iulie 2015⁸. Principiile abordării au fost reafirmate într-o anexă la o comunicare a Comisiei publicată în septembrie 2015⁹. Potrivit acestor principii, abordarea „hotspot” are rolul de a pune la dispoziție un cadru operațional menit să permită Comisiei și agențiilor să își concentreze măsurile de sprijin (prin intermediul echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației) asupra zonei în care este cea mai mare nevoie de acestea, să își coordoneze intervențiile și să coopereze îndeaproape cu autoritățile statului membru gazdă. Echipele de sprijin pot lucra numai în parteneriat cu statul membru gazdă, și sub controlul integral al acestuia, deoarece numai autoritățile naționale au competența de a crea (cu sprijin financiar din partea UE, dacă este cazul) și de a gestiona infrastructuri performante de primire și de înregistrare și numai ele pot implementa proceduri de înregistrare și proceduri subsecvente corespunzătoare.

Proceduri subsecvente

14

După înregistrare și după prelevarea amprentelor digitale, resortisanții din țări terțe care sosesc în mod neregulamentar ar trebui să fie orientați către unul dintre următoarele trei sisteme¹³ (a se vedea în anexa II diagrama care prezintă abordarea „hotspot”):

• sistemul național de azil din țara de sosire (în cazul în care migrantul solicită azil și se consideră că acesta are nevoie de protecție internațională);
• mecanismul de transfer de urgență (a se vedea punctul 16); sau
• sistemul de returnare (în cazul în care migrantul nu solicită protecție internațională sau se consideră că nu are nevoie de aceasta).

15

Sistemul de azil și sistemul de returnare sunt componente complementare ale unui management eficace al fluxurilor migratorii și sunt reglementate de regulamente și directive europene existente, cum ar fi Regulamentul Eurodac (privind prelevarea amprentelor digitale), Regulamentul Dublin (a se vedea punctul 6), Directiva privind procedurile de azil, Directiva privind condițiile de primire și Directiva privind returnarea.

16

Sistemul de transfer, pe de altă parte, este un mecanism temporar, având rolul de a redistribui persoanele care au în mod clar nevoie de protecție internațională, astfel încât să se asigure o repartizare echitabilă a sarcinilor între statele membre și să se reducă presiunea asupra statelor membre din prima linie. Comisia Europeană a propus acest mecanism de transfer – care este, de fapt, o derogare temporară de la mecanismul Dublin (descris la punctul 6 de mai sus) – ca parte a Agendei sale privind migrația, în luna mai 2015. Din cauza afluxului masiv de migranți și având în vedere presiunea extremă existentă asupra sistemelor de azil și a structurilor de primire din statele membre aflate în prima linie, Comisia a propus declanșarea sistemului de intervenție de urgență prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene¹⁴. Această propunere a dus la două decizii ale Consiliului, care au fost adoptate în septembrie 2015¹⁵ și care au instituit un mecanism temporar de transfer. Propunerea viza transferul a aproximativ 106 000 de solicitanți din Grecia și Italia care aveau în mod clar nevoie de protecție internațională către alte state membre în perioada septembrie 2015 - septembrie 2017; statele membre către care se efectua transferul urmau să devină responsabile de examinarea cererilor de azil depuse de persoanele respective.

17

Abordarea „hotspot”, care se concentrează pe identificarea, înregistrarea și prelevarea amprentelor digitale ale migranților la sosire, este menită, prin urmare, să faciliteze punerea în aplicare a acestor proceduri subsecvente și poate fi chiar considerată o condiție prealabilă necesară pentru eficacitatea lor.

Măsuri de politică conexe

18

Pe lângă diversele măsuri pe termen scurt pe care le propune, inclusiv abordarea „hotspot” și mecanismul temporar de transfer, Agenda europeană privind migrația cuprinde și măsuri pe termen mai lung vizând o mai bună gestionare a migrației, cum ar fi îmbunătățirea gestionării frontierelor și măsurile menite să abordeze cauzele profunde ale migrației neregulamentare. Unele dintre cele mai importante măsuri decise în cursul perioadei care a făcut obiectul auditului sunt prezentate pe scurt în continuare.

Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa

19

Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa a fost lansat la 12 noiembrie 2015, în Malta, cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Valletta privind migrația. Dată fiind amploarea fără precedent a migrației neregulamentare, fondul fiduciar a fost creat cu scopul de a sprijini țările africane cele mai fragile și mai afectate din regiunea Sahel, din zona lacului Ciad, din Cornul Africii și din nordul Africii. Obiectivul fondului fiduciar este de a combate cauzele profunde ale instabilității, ale strămutării forțate a populației și ale migrației neregulamentare în țările de origine, de tranzit și de destinație, prin promovarea creșterii economice, a egalității de șanse, a securității și a dezvoltării. Fondul reunește finanțări acordate prin diferite instrumente financiare gestionate de Comisia Europeană în cadrul bugetului UE și al Fondului european de dezvoltare, care se ridicau, la 31 decembrie 2006, la aproximativ 2,4 miliarde de euro. La această sumă se adaugă fonduri suplimentare în valoare de 152 de milioane de euro provenind din statele membre ale UE și de la alți donatori.

Declarația UE-Turcia

20

La 18 martie 2016, statele membre ale UE și Turcia au convenit asupra unei serii de măsuri pentru a reduce sau stopa fluxul de migranți în situație neregulamentară care ajung în insulele grecești dinspre Turcia¹⁶. În temeiul acestei declarații, toți migranții care sosesc în insulele grecești vor continua să fie înregistrați în mod corespunzător, iar autoritățile elene vor procesa toate cererile în mod individual la nivelul hotspotului, în conformitate cu Directiva privind procedurile de azil. Migranții care nu depun o cerere de azil și migranții a căror cerere a fost considerată neîntemeiată sau inadmisibilă în temeiul directivei vor fi returnați în Turcia. Pentru fiecare resortisant sirian care este trimis înapoi în Turcia din insulele grecești, un altul va fi relocat din Turcia în UE. Acest acord a avut un impact major asupra funcționării hotspoturilor și asupra abordării „hotspot” în Grecia.

O agenție europeană pentru poliția de frontieră și garda de coastă

21

În contextul crizei migratorii actuale, a devenit clar faptul că spațiul Schengen fără frontiere interne este viabil numai dacă frontierele externe sunt securizate și protejate în mod eficace, acesta fiind un interes comun și partajat. Agenda europeană privind migrația identifică deci necesitatea de a face din gestionarea frontierelor externe o responsabilitate comună a statelor membre și a Uniunii Europene. Ca urmare, în decembrie 2015, Comisia a prezentat un pachet de măsuri menite să asigure securitatea frontierelor UE, să permită gestionarea migrației într-un mod mai eficace și să contribuie la îmbunătățirea securității interne a UE.

22

Un element esențial al acestui pachet de măsuri a fost propunerea de adoptare a unui regulament de înființare a unei noi agenții – Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă – și de combinare a resurselor independente ale acestei noi agenții și ale autorităților statelor membre responsabile de gestionarea frontierelor. Parlamentul European și Consiliul s-au pus foarte rapid de acord cu privire la noua agenție, care a devenit operațională la 6 octombrie 2016. Mandatul¹⁷ său este cu mult mai extins decât cel al agenției Frontex, iar personalul permanent al noii agenții va fi de două ori mai numeros și va putea face apel la o rezervă de intervenție rapidă formată din 1 500 de experți, reducând astfel dependența agenției de contribuțiile statelor membre.

Cadrul de finanțare

23

Finanțarea și sprijinul necesare pentru înființarea și funcționarea hotspoturilor provin din diferite surse, printre care se numără UE, agențiile UE, autoritățile naționale, organizațiile internaționale și ONG-urile.

24

Finanțarea acordată de UE (a se vedea figura 6), inclusiv sprijinul pentru abordarea „hotspot”, este disponibilă pentru Grecia și Italia prin alocările destinate acestor țări în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și al Fondului pentru securitate internă (FSI), acoperind perioada cuprinsă între 2014 și 2020. De asemenea, sunt disponibile fonduri prin intermediul asistenței de urgență din cadrul FAMI și al FSI. În ceea ce privește Grecia, Instrumentul dedicat sprijinului de urgență¹⁸ poate fi de asemenea utilizat în caz de criză umanitară. Acțiunile finanțate prin intermediul alocărilor naționale din cadrul FAMI și al FSI sunt cofinanțate de statele membre destinatare, dar asistența de urgență poate fi finanțată în proporție de 100 % din bugetul UE. Sumele plătite la momentul auditului reprezintă plăți în avans efectuate către autoritățile elene și italiene și, respectiv, către organizațiile internaționale și agențiile UE.

Figura 6

Sprijinul financiar din partea UE (în milioane de euro)

	GRECIA		ITALIA
	Fonduri alocate	Suma debursată	Fonduri alocate	Suma debursată
FAMI	585	247	365	55
Programele naționale FAMI 2014-2020	295	45	348	44
Asistență de urgență în cadrul FAMI pentru statele membre	126	101	16	10
Asistență de urgență în cadrul FAMI pentru organizații internaționale/agenții ale UE	165	101	1	1
FSI	277	75	291	36
Programele naționale FSI 2014-2020	215	26	245	29
Asistență de urgență în cadrul FSI pentru statele membre	52	42	46	7
Asistență de urgență în cadrul FSI pentru organizații internaționale/agenții ale UE	10	7	0	0
Instrumentul dedicat sprijinului de urgență (prin contracte)	192	127	0	0
TOTAL	1 055	448	656	91

Sursa: Comisia Europeană - Fișa informativă privind sprijinul UE pentru Grecia din 8 decembrie 2016, anexa 8 la COM(2015) 510 final din 14 octombrie 2016: „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația”, actualizată la 4 decembrie 2016 și intranetul Hope al ECHO, situația la 15.12.2016. Eventualele diferențe de la nivelul (sub-)totalurilor se explică prin rotunjirea cifrelor.

Grecia

25

Din cauza întârzierilor care au afectat lansarea fondurilor și instituirea sistemelor necesare de gestiune și de control în Grecia, la care se adaugă limitările bugetare naționale în legătură cu cofinanțarea cheltuielilor UE, în 2016 nu s-au putut confirma niciun fel de cheltuieli efectuate în 2015 din alocările naționale pentru Grecia din cadrul FAMI și al FSI¹⁹. Comisia a precizat că, de la începutul anului 2015, a alocat peste 352 de milioane de euro sub formă de finanțare de urgență (din FAMI/FSI)²⁰, în plus față de suma de 192 de milioane de euro acordată sub formă de ajutor umanitar²¹ prin instrumentul dedicat sprijinului de urgență. Cea mai mare parte a acestor fonduri au vizat activități specifice desfășurate în Grecia continentală (unde, în noiembrie 2016, se aflau încă aproximativ 45 000 de migranți²²), iar Comisia estimează că aproximativ 100 de milioane de euro au fost acordați pentru a sprijini o gamă largă de activități în insule și în hotspoturi.

26

Proiectele sprijinite de Comisie în cadrul asistenței de urgență acordate prin FAMI și FSI includ asigurarea de adăposturi și cazare, masă, îngrijire medicală, lucrări de construcție la sistemele de apă și canalizare, transportul de la punctele de debarcare la hotspoturi, îmbunătățirea capacității autorităților elene de a preleva amprentele digitale și modernizarea sistemelor informatice existente ale Poliției elene pentru procesul de înregistrare. Deoarece majoritatea deciziilor de acordare a unui ajutor de urgență în cadrul FAMI și al FSI au fost luate începând cu luna octombrie 2015 (de obicei cu perioade de punere în aplicare de 12 luni), nu erau deocamdată disponibile rapoarte cu privire la modul de utilizare a fondurilor. Același lucru este valabil și pentru acțiunile din cadrul instrumentului dedicat sprijinului de urgență, pentru care primele decizii au fost adoptate în martie 2016. Până la sfârșitul lunii februarie 2017, Comisia nu primise informații detaliate cu privire la utilizarea acestor fonduri.

Italia

27

Situația din Italia este oarecum diferită de cea din Grecia. La data auditului, cheltuielile raportate Comisiei²³ din programele naționale ale Italiei se ridicau la 1,6 milioane de euro în cadrul FAMI (nu este însă vorba de cheltuieli pentru hotspoturi) și la zero în cadrul FSI pentru perioada de până la mijlocul lunii octombrie 2015. Informațiile privind fondurile vărsate și proiectele selectate și contractate până la mijlocul lunii octombrie 2016 urmau să devină disponibile în martie 2017.

28

În ceea ce privește componenta de asistență de urgență din cadrul FAMI și al FSI, Italia primise, până la sfârșitul anului 2016, 62,8 milioane de euro. La momentul desfășurării auditului, nu era disponibil niciun raport privind utilizarea acestor fonduri de urgență pentru hotspoturi.

Finanțarea indirectă prin intermediul agențiilor UE

29

În ceea ce privește contribuțiile financiare aduse prin intermediul celor două agenții principale ale UE implicate (Frontex și EASO), Frontex a alocat inițial 20 de milioane de euro din bugetul său pe 2016 pentru cheltuieli dedicate hotspoturilor²⁴, dar a angajat deja în paralel (și anume până la sfârșitul lunii noiembrie 2016) aproape 35 de milioane de euro în același scop. Finanțarea acordată de UE pentru EASO în 2016 a fost majorată de la aproximativ 19,4 milioane de euro la 63,5 milioane de euro (inclusiv 26 de milioane din FAMI/FSI), în vederea acoperirii sprijinului acordat pentru abordarea „hotspot” și pentru mecanismul de transfer²⁵.

30

Europol a primit în 2016 o asistență de urgență în cadrul FSI, sub forma unei finanțări nerambursabile în valoare de 1,5 milioane de euro, destinată să acopere costul trimiterii de experți („agenți invitați”) în hotspoturi în vederea desfășurării unor controale de securitate secundare.

Sfera și abordarea auditului

31

Curtea a evaluat punerea în aplicare a abordării „hotspot” în Italia și Grecia, pentru perioada cuprinsă între data la care a fost anunțată această abordare în Agenda privind migrația în mai 2015 și sfârșitul verii anului 2016. Au fost abordate cu precădere două întrebări principale. Astfel, s-a analizat:

• dacă hotspoturile necesare erau bine amplasate, dacă fuseseră create în timp util și prevăzute cu o capacitate suficientă pentru a face față nevoilor și dacă dispuneau de servicii de sprijin adecvate, de mecanismele necesare de coordonare și de proceduri de monitorizare adecvate;
• dacă abordarea „hotspot” contribuia în mod eficace la gestionarea afluxului de migranți, permițând identificarea, înregistrarea și amprentarea tuturor migranților, precum și direcționarea în timp util a acestora către procesele subsecvente relevante (azil, transfer sau returnare).

32

Curtea s-a concentrat pe sprijinul oferit de Comisia însăși, de Frontex, de EASO și de Europol. Rolul specific al Eurojust a fost exclus din sfera auditului, întrucât implicarea acestei agenții în hotspoturi a fost mai degrabă indirectă, neavând o prezență la fața locului. De asemenea, Curtea nu a analizat prelucrarea cererilor de azil sau de transfer și nici procedurile de returnare. Chiar dacă abordarea „hotspot” în sine nu acoperă și implementarea acestor proceduri, ele sunt în mod clar legate de aceasta, dat fiind că o abordare „hotspot” eficace este o precondiție necesară pentru succesul procedurilor subsecvente, la fel cum blocajele care survin în aceste proceduri pot afecta adecvarea hotspoturilor. Având în vedere această legătură, Curtea face trimitere în cadrul raportului la provocările observate în cursul auditului în ceea ce privește punerea în aplicare a acestor proceduri subsecvente.

33

Activitatea de audit a Curții a inclus o examinare a documentelor disponibile, discuții purtate cu reprezentanți ai Comisiei Europene și cu personalul agențiilor²⁶, cu reprezentanți ai autorităților naționale din Italia și din Grecia și cu organizații internaționale²⁷ și organizații neguvernamentale (ONG-uri)²⁸. De asemenea, Curtea a desfășurat vizite pe teren în mai multe hotspoturi (Pozzallo și Trapani în Italia și Lesbos, Chios și Leros în Grecia) și la grupurile operative de la nivel regional din ambele țări. Curtea a ținut seama de faptul că, având în vedere recenta situație de criză și schimbările frecvente ale circumstanțelor în domeniul gestionării migrației, Comisia, agențiile și statele membre au fost nevoite să evolueze într-un mediu dificil și volatil.

Observații

Crearea hotspoturilor

34

Curtea a examinat dacă hotspoturile au fost create în timp util și dacă numărul, amplasarea și capacitatea lor erau adecvate în raport cu nevoile reale, dacă au fost furnizate serviciile de sprijin adecvate, dacă s-au instituit mecanismele necesare de coordonare și dacă procedurile de monitorizare erau adecvate.

Crearea hotspoturilor a durat mai mult decât se prevăzuse, iar capacitatea de primire actuală nu este încă suficientă

35

Conform deciziei Consiliului menite să ajute Italia și Grecia să facă față mai bine situației de urgență (a se vedea punctul 16), aceste două țări aveau obligația de a prezenta Comisiei, la 16 septembrie 2015, câte o foaie de parcurs care să includă măsuri adecvate în materie de azil, primire inițială și returnare, prin care să se consolideze capacitatea, calitatea și eficiența sistemelor lor din aceste domenii.

Grecia

36

În foaia de parcurs pe care a prezentat-o Comisiei, Grecia a identificat cinci hotspoturi care urmau să fie create până la sfârșitul anului 2015 la „principalele porți de intrare actuale”: Lesbos, Chios, Samos, Leros și Kos (a se vedea figura 5). Comisia, în observațiile sale privind foaia de parcurs prezentată, nu a pus sub semnul întrebării amplasamentele prevăzute pentru hotspoturi, considerând că selecția acestora este o responsabilitate care revine statului membru. Datele privind sosirile indicau că aceste insule erau într-adevăr, la momentul respectiv, principalele puncte de intrare a migranților pe teritoriul Greciei.

37

Hotspotul de la Moria (Lesbos) și cel de la Vathi (Samos) au fost construite utilizând structuri preexistente mai mici. Pe celelalte insule, au fost construite structuri temporare de primire la sfârșitul anului 2015 și autoritățile elene au depus eforturi substanțiale la începutul anului 2016 pentru a construi centrele hotspot existente în prezent, astfel încât patru dintre cele cinci hotspoturi planificate au devenit treptat mai operaționale în perioada ianuarie-martie 2016. Ele au fost finalizate deci mai târziu decât se prevăzuse, ceea ce înseamnă că identificarea și înregistrarea tuturor migranților sosiți înainte de martie 2016 nu au fost asigurate pe deplin.

38

În iunie 2016, Comisia a evaluat toate cele cinci hotspoturi din Grecia ca fiind pe deplin operaționale, asigurând o capacitate de primire pentru un total de 7 450 de persoane²⁹. Or, această capacitate nu era suficientă în raport cu numărul de migranți care au sosit în 2016 din cauza schimbărilor produse. Numărul de noi sosiri a scăzut considerabil în urma închiderii rutei Balcanilor de Vest și a Declarației UE-Turcia (a se vedea figura 7) la aproximativ 50 de persoane pe zi în perioada mai-iunie (față de o medie zilnică de aproximativ 2 000 de persoane între ianuarie și februarie). Începând din iulie 2016, numărul de sosiri a început să crească din nou, ajungând la peste 100 de persoane pe zi până la sfârșitul lui august. Chiar și în condițiile în care se observă mult mai puține sosiri decât înainte, per ansamblu, numărul migranților care sosesc în hotspoturi continuă să fie mai mare decât numărul persoanelor care părăsesc aceste centre. După iulie 2016, când a avut loc vizita Curții, populația migrantă de pe insule a crescut de la 8 502 la începutul lunii iulie la 12 515 persoane la începutul lunii septembrie și la 16 250 la începutul lui noiembrie³⁰.

39

Înainte, migranții care soseau în hotspoturi erau transferați după câteva zile pe continent, odată finalizate procedurile inițiale de identificare, înregistrare și prelevare a amprentelor digitale. Această situație s-a schimbat după Declarația UE-Turcia. Nu s-a mai permis plecarea pe continent a noilor sosiți, aceștia trebuind să își depună cererea de azil în centrul hotspot. Astfel, durata șederii migranților în centrele hotspot a evoluat de la câteva zile de tranzit la o perioadă mult mai lungă (măsurată în luni de zile).

40

Prin urmare, hotspoturile, în special cele din Lesbos, Chios și Samos, sunt mai mult decât supraaglomerate, întrucât migranții care sosesc în insulele grecești sunt mai numeroși decât cei care pleacă de pe aceste insule³¹. Condițiile materiale din tabere (calitatea hranei, lipsa de pături și promiscuitatea, accesul insuficient la asistență medicală, lipsa apei) au fost criticate de ONG-uri precum Amnesty International³², Human Rights Watch³³ și Save the Children³⁴. Unitățile de cazare pentru refugiați (clădiri standard de tip container) sunt foarte aglomerate, ceea ce a determinat numeroși migranți să își construiască adăposturi ad hoc în jurul perimetrelor centrelor hotspot (a se vedea caseta 2).

41

Adesea, structurile de cazare nu asigurau o separare între bărbați singuri și alte categorii de persoane, cum ar fi femeile singure, familiile sau minorii. Numărul minorilor neînsoțiți este estimat la aproximativ 2 500 (septembrie 2016³⁵) și Grecia nu dispune de o capacitate suficientă în centre speciale pentru a-i putea găzdui în conformitate cu standardele internaționale³⁶. Ca urmare, numeroși minori neînsoțiți au fost ținuți perioade lungi de timp în hotspoturi, în condiții inadecvate³⁷, în ciuda faptului că legea impune să se acorde prioritate acestei categorii de persoane³⁸ (a se vedea caseta 3).

42

Personalul agențiilor a fost de asemenea expus la proteste violente și la agresiuni; personalul UE și al altor organizații a trebuit să fie evacuat și o parte din structurile hotspoturilor au fost distruse sau deteriorate.

43

Securitatea și siguranța, care intră în responsabilitatea statului membru, nu au fost evaluate în mod corespunzător în etapa de planificare. Inițial, nu au fost elaborate planuri de securitate și taberele nu dispuneau de ieșiri de urgență. Problemele legate de securitate au fost discutate la o serie de reuniuni de coordonare, în cadrul cărora Comisia și agențiile UE, în acord cu autoritățile elene, au dezvoltat un plan de securitate și proceduri de urgență.

Italia

44

Italia a transmis, la rândul său, în septembrie 2015, o foaie de parcurs cu măsuri în materie de azil, primire inițială și returnare, destinate să consolideze sistemele sale în aceste domenii. Foaia de parcurs preconiza un total de șase hotspoturi, care urmau să fie create și să intre în funcțiune până la sfârșitul anului 2015, cu o capacitate totală de 2 500 de locuri. În observațiile formulate cu privire la acest document, Comisia a considerat că amplasamentele planificate inițial pentru hotspoturi, în funcție de disponibilitatea structurilor existente, țin de responsabilitatea autorităților naționale. Planul prezentat nu lua însă în considerare timpul necesar pentru adaptarea acestor structuri sau a procedurilor lor de funcționare. În plus, amplasamentele propuse nu erau toate conforme cu modelele de debarcare existente.

45

La sfârșitul anului 2015, erau operaționale numai două dintre cele șase hotspoturi planificate (a se vedea figura 5) – și anume Lampedusa și Pozzallo; alte două hotspoturi au devenit operaționale în primele luni ale anului 2016 (Trapani și Taranto). În iulie 2016 (data vizitei de audit), capacitatea totală a celor patru hotspoturi operaționale se ridica la 1 600 de locuri, fiind în mod evident insuficientă pentru a acoperi nivelurile de vârf periodice, de 2 000 de sosiri sau mai mult pe zi. Potrivit datelor puse la dispoziție de autoritățile italiene, în primele șapte luni ale anului 2016, aproximativ 70 % dintre migranți continuau să debarce în afara zonelor hotspot existente, ceea ce înseamnă un risc sporit de înregistrare incompletă a migranților sosiți.

46

Pentru a remedia această situație, autoritățile italiene au anunțat, în iunie 2016, crearea a două hotspoturi suplimentare (care le înlocuiau pe cele două anulate). La sfârșitul lunii februarie 2017, acestea nu erau încă operaționale. De asemenea, începând din ianuarie 2016, autoritățile italiene și Comisia au discutat o nouă strategie, bazată pe abordarea „hotspot”, dar care nu include structuri de cazare; strategia respectivă este încă în curs de punere în aplicare. Această abordare are scopul de a moderniza alte porturi de debarcare, în care ar urma deci să devină posibilă aplicarea procedurilor standard de operare elaborate pentru abordarea „hotspot”. În același timp însă, raportul publicat de Comisie în luna noiembrie cu privire la progresele înregistrate³⁹ îndemna pe bună dreptate Italia să procedeze și la deschiderea celor două hotspoturi suplimentare care fuseseră deja anunțate.

47

Una dintre preocupările majore pentru Italia este reprezentată de numărul tot mai mare de minori neînsoțiți sosiți în 2016, care se ridica la peste 20 000 de persoane la sfârșitul lunii septembrie 2016⁴⁰. Având în vedere lipsa de structuri rezervate minorilor în regiunile în care au loc debarcările, aceștia rămân prea mult timp în hotspoturi, care nu sunt adaptate la nevoile lor specifice.

Sprijinul adus de agențiile UE a fost important, dar este foarte dependent de suficiența resurselor puse la dispoziție de către statele membre

48

Comisia și agențiile furnizează servicii de sprijin pe baza cererilor formulate de autoritățile italiene și elene. În ceea ce privește hotspoturile, ambele țări și-au precizat mai întâi nevoile de sprijin în foile de parcurs pe care le-au prezentat. Sprijinul constă în principal în trimiterea de experți din statele membre, prin intermediul Frontex și al EASO, care să ajute la activitățile de identificare, verificare a naționalității, înregistrare, prelevare a amprentelor digitale și interogare. Frontex acordă sprijin și în procesul de returnare. În Italia, EASO sprijină furnizarea de informații privind transferul și prelucrarea cererilor de transfer, iar în Grecia, participă la înregistrarea și evaluarea cererilor de azil. Ambele agenții pun la dispoziție și mediatori culturali. Europol efectuează controale de securitate secundare cu privire la cazurile semnalate ca urmare a activităților desfășurate de autoritățile din statul membru gazdă sau cu privire la cazurile transmise acestor autorități de către agențiile UE sau de alte organizații prezente pe teren.

49

Rapoartele agențiilor arată că au fost trimiși pe teren mult mai puțini experți decât era de fapt necesar. Acest lucru se explică prin faptul că agențiile depind de cooperarea cu statele membre, care se angajează să trimită experți în urma cererilor formulate de agenții. În plus, agențiile și statele membre nu se așteptau la o creștere a nevoilor în 2015 și 2016 și nu au elaborat planuri pentru o astfel de eventualitate. Per ansamblu, datele Frontex arată că au fost acoperite prin ofertele primite de la statele membre doar aproximativ 65 % din cererile sale de sprijin direct pentru activitățile desfășurate în hotspoturi; în cazul EASO, acest procent a fost, în medie, chiar mai mic (aproximativ 57 % din cereri). În plus, trebuie precizat că Italia și Grecia dispun doar un efectiv limitat de personal pentru aceste activități, iar alte state membre se confruntau ele însele cu un număr mare de cereri de azil, în special în a doua jumătate a anului 2015.

50

În mod normal, misiunile experților au o durată scurtă (uneori, șase săptămâni sau chiar mai puțin în alte cazuri). Din această cauză, agențiile trebuie să prezinte în permanență cereri noi de experți pentru a-i înlocui pe cei care și-au încheiat misiunea. În mod evident, această rotație frecventă antrenează o pierdere considerabilă de eficiență, întrucât experții nou-veniți au nevoie de un anumit timp pentru a se adapta și a se familiariza cu situația specifică. Toate părțile interesate intervievate în cadrul vizitelor de audit au subliniat că este necesar ca experții să rămână mai mult timp pe teren.

Grecia

51

În Grecia, necesitatea unui sprijin din partea Frontex în procesul de identificare și înregistrare s-a diminuat, dată fiind scăderea numărului de sosiri după Declarația UE-Turcia. Pe de altă parte, nevoia unui sprijin din partea EASO a crescut de la acea dată, întrucât cea mai mare parte a migranților care au fost transferați pe continent în martie 2016 au depus cereri de azil, iar majoritatea migranților nou-sosiți pe insule depun și ei cereri de azil.

52

Rapoartele Comisiei din septembrie⁴¹ și noiembrie 2016⁴² privind progresele înregistrate continuă să invite statele membre să își intensifice sprijinul pentru EASO prin furnizarea de experți, în condițiile în care numărul de experți trimiși în Grecia este în continuare insuficient în raport cu numărul tot mai mare de cereri de azil care trebuie prelucrate. De exemplu, în luna septembrie 2016, se estima că hotspoturile aveau nevoie de 100 de persoane care să se ocupe de dosarele de azil (intervievatori); cu toate acestea, la sfârșitul lunii septembrie 2016, numărul de persoane trimise pe teren de EASO era de numai 41⁴³.

53

Începând din martie 2016, Europol a trimis pe teren agenți care să desfășoare controale de securitate secundare cu privire la anumite cazuri selectate în urma sesizărilor Poliției elene în cursul procedurilor de înregistrare și verificare. Scopul principal al acestor controale este de a identifica deplasările suspecților de terorism și de a destabiliza rețelele infracționale organizate implicate în introducerea ilegală de migranți. Din rapoartele Comisiei în care se prezenta evoluția situației⁴⁴, reiese că, până în iulie 2016, Europol trimisese pe cele cinci insule un total de nouă ofițeri, în conformitate cu planul operațional convenit cu Poliția elenă în iunie 2016. Europol a informat că, în septembrie 2016, a detașat un prim grup de zece „agenți invitați” în Grecia. În octombrie 2016, un grup suplimentar de 16 „agenți invitați” din alte state membre a fost trimis în toate cele cinci hotspoturi din Grecia, pentru a efectua controale de securitate suplimentare în bazele de date ale Europol.

Italia

54

În general, autoritățile italiene considerau că sprijinul acordat de agențiile UE a fost satisfăcător, în special deoarece situația s-a îmbunătățit începând din luna mai, când unii experți Frontex prevăzuți inițial pentru Grecia au putut fi trimiși în Italia. Cu toate acestea, Comisia este în continuare de părere că răspunsul statelor membre la solicitările EASO de a trimite experți în Italia este insuficient pentru a face față numărului mare de sosiri de persoane eligibile pentru transfer. Până la sfârșitul lunii septembrie 2016, fuseseră trimiși pe teren 33 de experți în domeniul azilului (și 35 de mediatori culturali), în timp ce în planul convenit cu autoritățile italiene fuseseră prevăzuți 74 de experți⁴⁵.

55

În septembrie 2016, Italia a fost de acord ca Europol să fie implicat la fața locului în controalele de securitate suplimentare, așa cum solicitase Consiliul. Europol a contribuit la elaborarea unui plan operațional și pregătea desfășurarea pe teren a „agenților invitați”. În octombrie 2016, Italia a solicitat, în plus, sprijinul Europol pentru controalele de securitate suplimentare legate de transfer⁴⁶.

Comisia a jucat un rol activ de coordonare

56

Abordarea „hotspot” implică o multitudine de actori de la diferite niveluri. Aceasta înseamnă că activitățile Comisiei Europene, ale agențiilor UE, ale autorităților naționale la nivel central și local, ale organizațiilor internaționale (ICNUR și OIM) și ale ONG-urilor trebuie să fie bine coordonate pentru a garanta funcționarea corespunzătoare a hotspoturilor.

57

Coordonarea are loc la nivelul UE, la nivel național și operațional, precum și la nivelul hotspoturilor. În ambele țări, coordonarea a fost facilitată de prezența personalului specializat din cadrul Comisiei și al agențiilor.

Grecia

58

În Grecia, coordonarea centrală are loc în cadrul unei reuniuni de coordonare inter-agenții, care reunește ansamblul diferitor autorități naționale, Comisia, agențiile UE și principalele organizații internaționale. Comisia își aduce sprijinul prin intermediul unui nou serviciu, creat în 2015, și anume Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (SRSS - Structural Reform Support Service), precum și prin intermediul personalului din alte servicii ale Comisiei. Directorul general al SRSS prezidează această reuniune inter-agenții, care are loc o dată la două săptămâni, la Atena.

59

Un motiv de îngrijorare, împărtășit de toate părțile interesate cu care s-a discutat în cursul vizitei de audit în Grecia, a fost lipsa de proceduri standard de operare pentru hotspoturi. Deși foaia de parcurs⁴⁷ prezentată de Grecia identifica aceste proceduri drept un obiectiv-cheie pentru toate centrele de primire, acestea nu au fost niciodată adoptate. La începutul anului 2016, procedurile standard de operare erau în curs de elaborare de către guvernul elen și Comisia formulase deja observații cu privire la proiectul de document. Declarația UE-Turcia a modificat însă în mod fundamental funcționarea hotspoturilor. În paralel, Grecia a adoptat o nouă legislație, prin care Serviciul de primire inițială a fost transformat într-un serviciu de primire și identificare (RIS - Reception and Identification Service), căruia i s-au atribuit noi sarcini. Această schimbare a întrerupt, la rândul său, procesul de elaborare a procedurilor, impunând o revizuire a acestora. La data vizitei de audit, Grecia nu finalizase încă revizuirea proiectului de proceduri, deși Comisia îi solicitase acest lucru în mai multe rânduri.

60

Din punct de vedere operațional, coordonarea ține de grupul operativ la nivel regional al UE⁴⁸, care își desfășoară activitatea în portul Pireu din Atena. Această platformă a fost concepută pentru a permite agențiilor UE să se întâlnească în mod regulat pentru a facilita coordonarea globală și schimbul de informații între diferitele părți interesate, în conformitate cu mandatele lor respective. Comisia Europeană participă și ea la aceste întâlniri, pe care le și prezidează. Cu toate acestea, rolul grupului operativ în cadrul abordării „hotspot” nu este foarte clar definit, iar autoritățile naționale nu participă la reuniunile grupului.

61

La nivelul hotspoturilor, autoritățile centrale sunt responsabile pentru administrarea generală a acestora, dar ele nu și-au asumat deocamdată această responsabilitate în totalitate. De exemplu, nu a fost desemnată în mod specific o persoană sau o autoritate responsabilă de gestionarea de ansamblu a structurii și a operațiunilor pe bază permanentă. La nivel oficial, gestionarea hotspoturilor fusese încredințată Serviciului de primire și identificare, dar, la momentul vizitei de audit, acesta dispunea de foarte puține persoane pe teren, ceea ce nu îi permitea deci să asigure o prezență 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână. În practică, nu era clar pentru toate părțile interesate care era autoritatea decizională competentă responsabilă de situri.

Italia

62

În Italia, autoritățile naționale și-au asumat cu hotărâre abordarea „hotspot” și metoda aferentă de gestionare a migrației. Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a acestei abordări revine unei echipe specializate din cadrul Ministerului italian de Interne (Departamentul pentru libertatea civilă și imigrație). Sprijinul acordat de Comisie intervine la nivel central, prin intermediul unei mici echipe aflate la Roma. Procedurile standard de operare au fost elaborate la acest nivel de către un grup de lucru condus de Ministerul de Interne al Italiei, la activitatea căruia au participat toate părțile interesate (autoritățile italiene, Comisia, Frontex, Europol, EASO, ICNUR și OIM). Procedurile au fost adoptate în mod oficial și comunicate actorilor relevanți la 17 mai 2016. Ele oferă îndrumări de tip operațional pentru activitățile desfășurate în hotspoturi, obiectivul urmărit fiind acela de a asigura un flux de activitate eficient și standardizat. Adoptarea procedurilor, după mai multe luni de consultări, este considerată de către toate părțile interesate drept un pas pozitiv major care contribuie la structurarea abordării „hotspot” în Italia.

63

Din punct de vedere operațional, coordonarea este asigurată prin grupul operativ la nivel regional al UE, care își desfășoară activitatea în Catania, Sicilia. Pe lângă agențiile UE și Comisia, în Italia, la acest grup participă și diferite autorități naționale.

64

La nivelul hotspoturilor, autoritățile locale (prefetture) sunt responsabile de coordonarea și de gestionarea de ansamblu a structurii fiecărui centru, fără să aibă însă o prezență permanentă în acestea, spre deosebire de cei doi actori principali prezenți: poliția națională (questura) și entitatea care gestionează structura respectivă (adesea, un ONG), fiecare dintre acestea având propriile domenii de responsabilitate. În practică, după cum au subliniat diferite părți interesate, această situație dă impresia că nu există un „punct de contact” clar definit pentru fiecare hotspot.

Are loc o monitorizare periodică, dar măsurarea performanței la nivelul hotspoturilor poate fi îmbunătățită

65

După adoptarea Agendei europene privind migrația, Comisia Europeană a prezentat numeroase informări cu privire la gestionarea crizei refugiaților în general. Punerea în aplicare a abordării „hotspot” este discutată în mod special în rapoartele Comisiei privind transferul și relocarea⁴⁹. Acestea sunt publicate lunar începând din martie 2016 și includ o secțiune privind implementarea foilor de parcurs în Grecia și Italia, care este strâns legată de abordarea „hotspot”. Rapoartele urmăresc să prezinte, din punct de vedere cantitativ și calitativ, o situație actualizată care sintetizează progresele realizate și problemele întâmpinate; documentele includ, de asemenea, recomandări adresate de Comisia Europeană tuturor părților interesate. O altă serie de rapoarte se referă la progresele înregistrate în punerea în aplicare a Declarației UE-Turcia; și acestea conțin observații privind situația din hotspoturi⁵⁰. În fine, rapoartele ad hoc sau comunicările speciale⁵¹ și fișele informative completează cadrul consolidat de raportare.

66

Comunicările periodice ale Comisiei Europene privind abordarea „hotspot” contribuie la un cadru de raportare transparentă și deschisă referitoare la punerea în aplicare a acestei abordări. Aspectul calitativ al raportării (care acoperă provocările identificate, recomandări etc.) arată voința Comisiei Europene de a monitoriza progresele înregistrate și de a raporta cu privire la acestea⁵². Curtea a remarcat însă următoarele aspecte:

• deși Comisia a încurajat în mod constant autoritățile italiene să crească numărul hotspoturilor⁵³, nu este disponibilă nicio analiză cost-beneficiu care să permită o comparație între deschiderea altor centre hotspot și planul recent care prevede aplicarea sistematică a abordării „hotspot” în toate porturile de debarcare fără structuri de cazare;
• în prezent, hotspoturile se află în funcțiune de mai bine de un an, dar nu a fost instituit un cadru de monitorizare a performanței la nivelul fiecărui hotspot, care să permită monitorizarea eficienței operațiunilor și a utilizării resurselor (cum ar fi personalul și echipamentele), identificarea și remedierea eventualelor situații de subutilizare a capacităților și/sau a blocajelor și care să faciliteze identificarea bunelor practici, precum și schimbul de învățăminte dobândite și efectuarea de modificări acolo unde este necesar;
• deși Comisia încearcă să consolideze datele provenite de la autoritățile naționale și de la agențiile UE, anumite date nu sunt partajate – de exemplu, timpul petrecut de migranți în hotspoturi în așteptarea înregistrării și a finalizării cererilor lor de azil (Grecia), iar unele date esențiale nu sunt acoperite sau publicate – de exemplu, numărul total de migranți identificați și înregistrați în hotspoturi sau care primesc un ordin de returnare ori numărul de persoane efectiv returnate (Italia).

Eficacitatea abordării „hotspot”

67

Curtea a analizat dacă abordarea „hotspot” a permis identificarea, înregistrarea și amprentarea tuturor migranților și dacă aceasta a asigurat direcționarea lor în timp util către procesele subsecvente relevante (azil, transfer sau returnare).

Abordarea „hotspot” a permis îmbunătățirea ratei de înregistrare și de amprentare a migranților sosiți

68

Obiectivul primar al abordării „hotspot” era acela de a contribui la o mai bună gestionare a frontierelor prin asigurarea identificării, înregistrării și a amprentării corecte a tuturor migranților sosiți. Aceasta este, totodată, o condiție prealabilă pentru orientarea corectă a migranților către procedura de azil națională, către mecanismul de transfer de urgență sau către procedura de returnare.

69

În cursul identificării, se procedează la stabilirea datelor personale ale migranților, la verificarea naționalității lor (procesul de screening), iar cazurile vulnerabile sunt identificate în vederea acordării un tratament prioritar. Ulterior, în faza de înregistrare, amprentele digitale ale migranților sunt prelevate în conformitate cu Regulamentul Eurodac și sunt stocate în baza de date a UE conținând amprente digitale, numită Eurodac. Migranții sunt fotografiați și datele lor sunt înregistrate și verificate în bazele de date europene și internaționale relevante; de asemenea, este verificată autenticitatea documentelor lor (dacă există) și poliția efectuează controale de securitate.

70

Poliția desfășoară aceste procese inițiale cu sprijinul Frontex, prin intermediul unei serii de acțiuni consecutive în zona de lucru din cadrul hotspotului⁵⁴. În această etapă sau într-un stadiu ulterior, migranții pot să își exprime dorința de a depune o cerere de azil (a se vedea în anexa II diagrama care prezintă abordarea „hotspot”).

71

În Grecia, la data vizitei Curții în iulie 2016, migranții erau identificați, înregistrați și amprentați în termen de trei zile de la sosirea⁵⁵ lor pe insule. Potrivit datelor Comisiei, începând cu luna martie 2016, aceste acțiuni au putut fi realizate în mod corect în hotspoturile din Grecia pentru practic toți migranții. Aceasta reprezintă o îmbunătățire substanțială în comparație cu rata de înregistrare de 8 % din septembrie 2015⁵⁶ (în ianuarie 2016, rata era deja de 78 %). Procesul a devenit mai ușor de gestionat și deoarece numărul de sosiri a scăzut semnificativ după Declarația UE-Turcia, comparativ cu cifrele din 2015.

72

În Italia, numărul de sosiri din 2016 a rămas comparabil cu cel din anii 2014 și 2015. În ceea ce privește înregistrarea completă a migranților sosiți, în Italia, doar aproximativ o treime dintre aceștia debarcă (și sunt înregistrați) în locurile în care se află hotspoturile⁵⁷; majoritatea debarcă în alte porturi. Potrivit celor mai recente informații puse la dispoziție de autoritățile italiene⁵⁸, rata de înregistrare și de amprentare s-a îmbunătățit semnificativ, de la aproximativ 60 % în prima jumătate a anului 2015 la o medie de 97 % pentru anul 2016. Acest lucru reflectă impactul pozitiv al aplicării abordării „hotspot” nu numai în cele patru hotspoturi, ci și, în cursul anului 2016, în celelalte 15 porturi de debarcare (a se vedea și punctele 42-46), reducându-se astfel riscul ca unii migranți care intră în țară să nu fie înregistrați și amprentați în mod corespunzător. Toate părțile interesate relevante cu care s-au purtat discuții au convenit că abordarea „hotspot” a jucat un rol important în îmbunătățirea situației în Italia, nu numai prin punerea la dispoziție a infrastructurii necesare, ci și prin stabilirea unor proceduri standard de urmat și printr-o influență pozitivă asupra practicilor în general.

73

Pe lângă aceasta, abordarea „hotspot” prevede că, în timpul procesului de înregistrare, datele cu caracter personal și amprentele digitale ale tuturor migranților în situație neregulamentară trebuie să fie înregistrate și verificate în raport cu diferite baze de date naționale, europene și internaționale de securitate, astfel cum prevăd normele SECA. Controalele de securitate care trebuie efectuate erau limitate însă de cadrul juridic în vigoare și de modul în care sunt concepute sistemele. Până în septembrie 2016, în conformitate cu mandatul anterior al FRONTEX, agenții săi invitați puteau avea acces la bazele de date europene de securitate și de verificare a documentelor⁵⁹ numai dacă dispuneau de o autorizație acordată în acest sens de către țara gazdă. În Grecia, acești agenți au putut contribui la acțiunile respective numai în cadrul unor mecanisme informale de lucru cu poliția locală.

74

În această privință, noul regulament privind poliția de frontieră și garda de coastă permite accesul echipelor EBCG (poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european) la bazele de date relevante⁶⁰. Cu toate acestea, problema interoperabilității bazelor de date de securitate (lipsa unui sistem de acces unic care să permită consultarea mai multor baze de date printr-o singură căutare) reprezintă o problemă pentru realizarea unor controale de securitate sistematice care nu poate fi remediată într-un termen scurt⁶¹.

Funcționarea hotspoturilor este afectată de blocaje care intervin în procedurile subsecvente

75

Abordarea „hotspot” este strâns legată de procedurile care i se succed. Pentru a asigura direcționarea eficace a migranților către procedura de azil și transferul ulterior al acestora sau returnarea lor, după caz, procedurile care urmează etapei de înregistrare trebuie să fie finalizate într-un termen rezonabil. De asemenea, migranții ar trebui să primească informații adecvate cu privire la diferitele proceduri.

Grecia

76

Confruntați cu alternativa unei returnări imediate, practic toți nou-sosiții solicită protecție internațională. Din cauza numărului redus de cereri de azil depuse în Grecia înainte de martie 2016, Serviciul pentru azil elen dispunea doar de un efectiv de personal limitat. Acest serviciu a solicitat prin urmare o mărire urgentă a efectivului pentru a face față creșterii bruște a numărului de cereri de azil. Această creștere a personalului nu fusese însă planificată înainte de intrarea în vigoare a Declarației UE-Turcia, iar procesul ulterior de recrutare și de formare a noilor angajați a necesitat un oarecare timp, ceea ce a afectat capacitatea Serviciului pentru azil elen de a trata cererile depuse. Efectivul de personal al Serviciului pentru azil a fost consolidat în luna august 2016, prin recrutarea temporară a 124 de persoane, această operațiune fiind finanțată prin intermediul unui grant de asistență de urgență FAMI semnat cu EASO⁶².

77

Conform situației din septembrie 2016⁶³, majoritatea migranților sosiți după data de 20 martie nu avuseseră încă posibilitatea de a depune o cerere de azil⁶⁴. Prioritatea acordată cererilor de azil depuse de anumite naționalități în raport cu altele⁶⁵ și lipsa de informații clare pentru migranți cu privire la proceduri și la timpul de așteptare au contribuit la creșterea tensiunilor în taberele de refugiați.

78

De asemenea, începând din luna martie 2016, opțiunea de transfer nu mai este disponibilă pentru migranții sosiți recent. Acesta este rezultatul unei decizii luate de Serviciul pentru azil elen, care se înscria în direcția opiniilor exprimate de statele membre în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne și implica o orientare a transferului către migranții de pe continent care sosiseră înainte de 20 martie. Cele două decizii ale Consiliului privind transferul nu conțin un temei juridic clar pentru această abordare.

79

În plus, după cum a observat Comisia⁶⁶, ritmul returnărilor efectuate în temeiul Declarației UE-Turcia a fost lent, lucru care a contribuit, la rândul său, la supraaglomerarea existentă în hotspoturi. Deoarece aproape toate persoanele nou-sosite solicită azil, ele pot fi avute în vedere pentru returnare numai după ce au primit un răspuns negativ privind acordarea de azil și după ce au epuizat căile de atac la care au dreptul. Până în prezent, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii martie 2016 și începutul lunii decembrie 2016, un total de 748 de migranți au fost returnați din insulele grecești în Turcia, în condițiile în care numărul total de migranți sosiți se ridica la aproximativ 17 000⁶⁷.

Italia

80

În Italia, abordarea „hotspot” funcționează astfel cum a fost concepută, în sensul că, în plus față de înregistrarea și amprentarea a 97 % din migranții sosiți (a se vedea punctul  72), aceștia pot să își exprime dorința de a solicita azil. De asemenea, potențialii candidați eligibili pentru transfer sunt deja identificați în cursul procesului de înregistrare în hotspoturi, după care sunt transferați către centre speciale de primire.

81

La începuturile punerii în aplicare a abordării „hotspot”, principala provocare inițială pentru sistemul de transfer era de a găsi candidați eligibili interesați. Întrucât migranții primesc acum informații mai bune cu privire la transfer, abordarea „hotspot”, care este mai structurată, a permis identificarea unui număr mai mare de candidați, principalul blocaj în calea transferului fiind în prezent insuficiența angajamentelor din partea statelor membre. Conform situației de la 27 septembrie 2016 – la un an de la adoptarea deciziilor Consiliului privind transferul și la jumătatea perioadei de punere în aplicare de doi ani –, fuseseră transferate efectiv din Italia doar 1 196 de persoane; printre acestea nu se numărau minori neînsoțiți. Statele membre se angajaseră în mod formal să preia din Italia un total de 3 809 persoane⁶⁸ (în condițiile în care deciziile Consiliului stipulau un angajament global de 34 953 de persoane care urmau să fie transferate din Italia).

82

Un alt blocaj este cauzat de rata scăzută de execuție a deciziilor de returnare: potrivit informațiilor primite din partea autorităților italiene, aceasta continuă să fie sub 20 %⁶⁹. Dificultățile structurale legate de punerea în aplicare a returnărilor, astfel cum au fost identificate și descrise de autoritățile italiene în foaia de parcurs, includ capacitatea limitată a centrelor de identificare și de expulzare și lipsa de cooperare din partea țărilor de origine în ceea ce privește readmisia.

83

Având în vedere că numărul de migranți sosiți continuă să fie ridicat (peste 150 000 de sosiri pe an începând din 2014), precum și blocajele existente în ceea ce privește numărul limitat de „ieșiri” prin transfer și returnare, este posibil ca Italia să se confrunte în viitorul apropiat cu o problemă de capacitate globală a structurilor de cazare destinate solicitanților de azil.

Concluzii și recomandări

84

Statele membre ale UE sunt principalele responsabile pentru toate aspectele legate de controlul la frontiere și de procesarea cererilor de azil. Prin urmare, Comisia a introdus această nouă abordare „hotspot” pentru a ajuta Grecia și Italia, statele membre din prima linie, să facă față creșterii dramatice și bruște a numărului de migranți în situație neregulamentară care au sosit la frontierele lor externe în 2015 și în 2016. Obiectivul abordării era de a oferi sprijin operațional statelor membre la identificarea și înregistrarea noilor sosiți, la prelevarea amprentelor lor digitale și la direcționarea migranților către procedurile subsecvente relevante. Per ansamblu, Curtea a constatat că abordarea „hotspot” a contribuit la îmbunătățirea gestionării migrației în cele două state membre din prima linie, în condiții foarte dificile și aflate în continuă schimbare, prin creșterea capacităților de primire ale acestora, prin îmbunătățirea procedurilor de înregistrare, precum și printr-o mai bună coordonare a eforturilor de sprijin.

85

În ambele țări vizate, s-a ținut seama în mod corect de principalele puncte de intrare și de disponibilitatea structurilor existente atunci când au fost selectate locurile în care urmau să fie instalate hotspoturile. Crearea ca atare a hotspoturilor a necesitat însă mai mult timp decât se prevăzuse inițial. În Grecia, patru dintre cele cinci hotspoturi planificate erau operaționale în martie 2016, cel de a cincilea urmând să intre în funcțiune în iunie 2016. În Italia, patru dintre cele șase hotspoturi planificate erau operaționale în martie 2016, iar celelalte două erau încă în curs de instalare. La sfârșitul lunii februarie 2017, aceste două hotspoturi nu erau încă operaționale. În pofida unui sprijin considerabil din partea UE, la sfârșitul anului 2016, structurile existente de primire din cele două țări în cauză nu permiteau încă primirea corespunzătoare (Italia) sau cazarea corespunzătoare (Grecia) a tuturor migranților sosiți. Lipseau continuare structuri adecvate de cazare a minorilor neînsoțiți și de procesare a cazurilor acestora în conformitate cu standardele internaționale, atât în hotspoturi, cât și la următorul nivel de primire (a se vedea punctele 36-47).

86

Comisia și agențiile de resort ale UE au sprijinit eforturile statelor membre aflate în prima linie, punând la dispoziția acestora experți, resurse financiare și tehnice, consiliere și coordonare. Capacitatea agențiilor de a oferi un astfel de sprijin a depins și depinde în continuare foarte mult de resursele furnizate de alte state membre. În plus, misiunile experților trimiși pe teren aveau adesea o durată foarte scurtă, ceea ce a redus eficiența acestora. Se încearcă în prezent rezolvarea acestor probleme prin mandate noi (sau planificate) pentru agențiile de resort (a se vedea punctele 48-55).

87

În ambele țări vizate, coordonarea abordării „hotspot” a fost facilitată de prezența personalului specializat din cadrul Comisiei și al agențiilor, iar, la nivel operațional, de către grupurile operative de la nivel regional, deși rolul acestora din urmă în cadrul abordării nu a fost încă pe deplin definit. Procedurile standard de operare sunt un element esențial pentru clarificarea responsabilităților și armonizarea procedurilor, în special în cazurile în care sunt implicați numeroși actori diferiți, ca de exemplu în actuala abordare „hotspot”. Italia a instituit proceduri standard de operare pentru hotspoturi și le aplică atât în aceste structuri, cât și în alte porturi de debarcare care funcționează ca hotspoturi. În Grecia nu au fost încă adoptate astfel de proceduri. Coordonarea la nivelul fiecărui hotspot este în continuare fragmentată și, deși s-a stabilit că autoritățile centrale din statele membre sunt responsabile pentru administrarea generală a hotspoturilor, cel puțin în Grecia ele nu și-au asumat deocamdată această responsabilitate în totalitate. Monitorizarea și raportarea de către Comisie cu privire la progresele și problemele întâmpinate în hotspoturi au fost periodice și aprofundate, dar unele informații nu sunt partajate între diferitele părți interesate și lipsesc raportări privind anumiți indicatori-cheie de performanță (a se vedea punctele 56-66).

88

Atât în Grecia, cât și în Italia, abordarea „hotspot” a permis asigurarea faptului că, în 2016, majoritatea migranților sosiți au fost identificați, înregistrați și amprentați corespunzător și că datele lor au fost verificate în raport cu bazele de date de securitate relevante. În acest sens, abordarea „hotspot” a contribuit la o mai bună gestionare a fluxurilor de migrație (a se vedea punctele 68-74). Abordarea prevede apoi direcționarea migranților către procedurile subsecvente adecvate, și anume: depunerea unei cereri de azil la nivel național, transferul în alt stat membru (dacă este cazul) sau returnarea în țara de origine (sau de tranzit). Punerea în aplicare a acestor proceduri subsecvente este adesea lentă și afectată de diferite blocaje, care pot avea repercusiuni asupra funcționării hotspoturilor (a se vedea punctele 76-83).

89

Pe baza acestor concluzii, Curtea formulează o serie de recomandări, prezentate în continuare. Având în vedere criza migratorie care persistă la frontierele externe ale UE, recomandările 1-4 abordează probleme care ar trebui să fie tratate cu urgența necesară și în cel mai scurt timp posibil.

Recomandarea 1 - Capacitatea hotspoturilor

• Comisia, împreună cu agențiile relevante, ar trebui să sprijine în continuare Grecia pentru a rezolva problema lipsei de capacitate în hotspoturi, prin:

  • modernizarea structurilor de cazare de pe insulele pe care se află hotspoturile;
  • accelerarea în continuare a procesului de prelucrare a cererilor de azil (cu sprijin din partea EASO), oferind în același timp migranților informații clare privind modul și momentul în care cererile lor vor fi prelucrate;
  • consolidarea procedurilor de returnare existente, acolo unde este cazul (cu sprijin din partea Frontex).

• Comisia, împreună cu agențiile relevante, ar trebui să sprijine în continuare Italia în eforturile sale de a crește numărul hotspoturilor, așa cum fusese prevăzut inițial, și de a adopta măsuri suplimentare pentru a extinde abordarea „hotspot” astfel încât să acopere și debarcările din afara locațiilor fixe în care se află hotspoturile.

Recomandarea 2 - Minorii neînsoțiți

• Comisia, împreună cu agențiile și organizațiile internaționale competente, ar trebui să ajute autoritățile din Grecia și pe cele din Italia să ia toate măsurile posibile pentru a se asigura că minorii neînsoțiți care sosesc ca migranți sunt tratați în conformitate cu standardele internaționale, inclusiv în ceea ce privește asigurarea unui adăpost adecvat, protecția, accesul prioritar la procedurile de azil și eventuala examinare în vederea transferului.
• Comisia ar trebui să insiste asupra numirii unui responsabil pentru protecția copiilor în fiecare hotspot/sit.
• Comisia și agențiile de resort ar trebui să ofere în continuare asistență autorităților responsabile prin furnizarea de instruire și consultanță juridică; totodată, Comisia ar trebui să continue să monitorizeze situația și să prezinte rapoarte cu privire la măsurile luate și la progresele înregistrate.

Recomandarea 3 - Trimiterea de experți

• Comisia și agențiile ar trebui să continue să solicite tuturor statelor membre să trimită mai mulți experți pentru a acoperi mai bine nevoile curente.
• Misiunile experților trimiși de către statele membre ar trebui să aibă o durată îndeajuns de lungă și să corespundă profilurilor solicitate pentru ca sprijinul oferit de Frontex, EASO și Europol în Grecia și în Italia să fie suficient de eficient și eficace.

Recomandarea 4 - Roluri și responsabilități în abordarea „hotspot”

• Comisia, împreună cu agențiile și autoritățile naționale, ar trebui să stabilească într-un mod mai clar rolul, structura și responsabilitățile grupului operativ de la nivel regional al UE în cadrul abordării „hotspot”.
• Comisia și agențiile ar trebui să insiste în continuare ca Italia și Grecia să desemneze o singură persoană care să se ocupe, pe o bază mai permanentă, de gestionarea de ansamblu și de funcționarea fiecăruia dintre hotspoturi și ca Grecia să elaboreze proceduri standard de operare pentru hotspoturi.

Recomandarea 5 - Evaluarea abordării „hotspot”

• Comisia și agențiile ar trebui să evalueze, până la sfârșitul anului 2017, modul în care a fost concepută și pusă în aplicare abordarea „hotspot” până în prezent și să propună recomandări pentru evoluția viitoare a acesteia. Recomandările ar trebui să includă un model standard de sprijin care să fie aplicat în viitoarele situații de mișcări migratorii pe scară largă, definirea diferitor roluri și responsabilități, cerințele minime în materie de infrastructură și resurse umane, tipurile de sprijin care urmează să fie adus și procedurile standard de operare.
• Respectiva analiză ar trebui să evalueze, de asemenea, necesitatea unor clarificări suplimentare ale cadrului juridic aplicabil pentru abordarea „hotspot” ca parte integrantă a gestionării frontierelor externe ale UE.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera III, condusă de domnul Karel PINXTEN, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 21 martie 2017.

Acronime

EASO: Biroul European de Sprijin pentru Azil

Europol: Oficiul European de Poliție

EURTF: Grup operativ la nivel regional al Uniunii Europene (European Union Regional Task Force)

FAMI: Fondul pentru azil, migrație și integrare

Frontex: Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (începând din octombrie 2016: Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă)

FSI: Fondul pentru securitate internă

ICNUR: Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați

OIM: Organizația Internațională pentru Migrație

ONG: Organizație neguvernamentală

SECA: Sistemul european comun de azil

SRSS: Serviciul de sprijin pentru reforme structurale (Structural Reform Support Service)

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele unor audituri de conformitate sau ale unor audituri ale performanței care au ca obiect domenii specifice ale bugetului sau aspecte specifice legate de gestiune. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera III – condusă de domnul Karel Pinxten, membru al Curții de Conturi Europene – cameră specializată pe domeniile acțiunilor externe, securității și justiției. Auditul a fost condus de domnii Hans Gustaf Wessberg și Istvan Szabolcs Fazakas, membri ai Curții de Conturi Europene, beneficiind de sprijinul unei echipe formate din: Peter Eklund, șeful cabinetului suedez, și Emmanuel-Douglas Hellinakis, atașat în cadrul acestui cabinet; Márton Baranyi, atașat în cadrul cabinetului maghiar; Sabine Hiernaux-Fritsch, manager principal; Ruurd de Jong, coordonator; Wayne Codd, Jiri Lang, Karel Meixner și Cyril Messein, auditori.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Răspunsul UE la criza refugiaților: abordarea „hotspot”
[prezentat în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf TFUE]

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

PDF	978-92-872-7358-1	1977-5806	10.2865/325887	QJAB17007RON
HTML	978-92-872-7335-2	1977-5806	10.2865/367062	QJAB17007ROQ

© Uniunea Europeană, 2017

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:

• un singur exemplar:

  • pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);

• mai multe exemplare/postere/hărți:

  • de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm),
  • de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm)
  • sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm)
  • la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*).

(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:

• pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).