Cadrele etice ale instituțiilor UE auditate: mai este loc de îmbunătățiri

Sinteză

I

Conduita etică în sectorul public implică faptul că funcționarii publici și persoanele care ocupă funcții publice trebuie să servească interesul public, să gestioneze banii publici în mod corespunzător și să ia decizii echitabile. Ea contribuie la o mai bună gestiune financiară și la sporirea încrederii publice, ceea ce este indispensabil pentru reușita politicilor publice. Orice comportament neetic al personalului și al membrilor instituțiilor și organismelor Uniunii Europene (UE) suscită un nivel ridicat de interes public și diminuează încrederea în UE. De aceea este atât de important ca instituțiile să instituie cadre etice adecvate pentru a se asigura că riscul de comportament neetic este redus la minimum.

II

Auditul Curții a evaluat în ce măsură cadrele etice ale instituțiilor UE auditate au fost instituite în mod adecvat. Acesta a acoperit situația la toate nivelurile de personal și la nivelul membrilor următoarelor instituții: Parlamentul European (Parlamentul), Consiliul Uniunii Europene și Consiliul European (Consiliul) și Comisia Europeană (Comisia). De asemenea, Curtea a desfășurat un sondaj pentru a evalua gradul de conștientizare a cadrului etic în rândul personalului acestor instituții. Curtea nu a evaluat modul în care cadrele etice fuseseră puse în aplicare.

III

Curtea a concluzionat că, în mare măsură, instituțiile auditate instituiseră cadre etice adecvate, dar că există loc de îmbunătățiri. Curtea a constatat că, în cadrul Consiliului, nu există un cadru etic comun care să reglementeze activitatea reprezentanților statelor membre.

IV

Auditul Curții a identificat unele deficiențe (nu toate deficiențele identificate se regăsesc în fiecare dintre instituțiile auditate) în ceea ce privește:

• strategiile generale privind etica (Parlamentul și Consiliul);
• formalizarea procedurilor legate de controalele cu privire la declarații și elaborarea unor orientări mai clare pentru personal referitoare la criteriile de evaluare (Parlamentul, Consiliul și Comisia);
• consolidarea verificării declarațiilor membrilor, prin introducerea unei proceduri standard scrise (Parlamentul și Comisia);
• politicile referitoare la cadouri și divertisment (Parlamentul, Consiliul și Comisia);
• avertizarea în interes public (Parlamentul);
• dispozițiile aplicabile după încetarea mandatului (Parlamentul).

De asemenea, Curtea a identificat domenii în care cadrele etice ar putea fi îmbunătățite printr-o armonizare la nivel interinstituțional (de exemplu, activitățile externe ale personalului și declarațiile privind activitățile soților/soțiilor și ale partenerilor/partenerelor membrilor). Totodată, au fost identificate exemple de bune practici.

V

Curtea a efectuat un sondaj pe baza unui eșantion reprezentativ din rândul personalului instituțiilor auditate. Deși aproximativ jumătate dintre membrii personalului își evaluează cunoștințele despre cadrul etic ca fiind bune sau foarte bune, rezultatele sondajului prezintă o imagine eterogenă în ceea ce privește gradul de conștientizare și percepția în rândul personalului cu privire la chestiunile legate de etică. Rezultatele variază însă între instituții și categoriile de personal.

VI

Curtea prezintă recomandări menite să ajute instituțiile auditate:

• să își amelioreze cadrele etice,
• să lucreze împreună pentru a armoniza elementele cadrelor lor etice și să depună eforturi suplimentare pentru a face schimb de bune practici în materie de etică;
• să îmbunătățească gradul de conștientizare și percepția de către personal a cadrului etic și a culturii etice.

Introducere

01

Conduita etică în sectorul public implică faptul că funcționarii publici și persoanele care ocupă funcții publice trebuie să servească interesul public, să gestioneze banii publici în mod corespunzător și să ia decizii echitabile. Ea contribuie la o mai bună gestiune financiară și la sporirea încrederii publice, ceea ce este indispensabil pentru reușita politicilor publice.

02

„Cadrul de gestionare a integrității” introdus de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) „reunește instrumente, procese și structuri pentru promovarea integrității și pentru prevenirea corupției în organizațiile publice”¹. Potrivit Recomandării OCDE privind integritatea publică, această noțiune se referă la alinierea consecventă la valorile, principiile și normele etice comune și la respectarea permanentă a acestora, pentru protejarea interesului public și menținerea priorității acestuia în raport cu interesele private în cadrul sectorului public².

Cadrul etic al OCDE

03

Principiile OCDE referitoare la gestionarea eticii în sectorul public³ descriu o „infrastructură etică” pe care instituțiile publice trebuie să o instituie. Această „infrastructură etică” cuprinde trei elemente principale: orientare, gestionare și control.

04

OCDE a elaborat un model pentru conceptul, foarte apropiat, de integritate publică (a se vedea figura 1).

05

Întregul model se bazează pe trei componente principale:

• construirea unui sistem de integritate publică coerent și cuprinzător;
• promovarea unei culturi a integrității publice și
• facilitarea unei răspunderi eficace.

Contextul UE

06

Orice comportament neetic din partea personalului și a membrilor instituțiilor și organismelor Uniunii Europene (UE) este inacceptabil. Un astfel de comportament – chiar dacă este numai presupus – atrage un nivel ridicat de interes din partea publicului și reduce încrederea în UE. Comportamentul neetic este legat, de asemenea, de riscul de corupție și de fraudă. O evaluare a punerii în aplicare a cadrelor etice în instituțiile UE poate contribui la gestionarea acestor riscuri.

07

Instituțiile trebuie să instituie cadre etice adecvate pentru a se asigura că riscurile unor comportamente neetice sunt reduse la un nivel minim. Riscul principal constă în faptul că, în lipsa unor cadre etice adecvate, comportamentul neetic în instituții poate să nu fie prevenit, identificat și tratat în mod corespunzător. Acest lucru poate conduce la deteriorarea imaginii și a reputației UE și a instituțiilor sale. Legislația UE nu prevede o definiție legală a cadrului etic ca atare; cu toate acestea, multe dispoziții din dreptul primar și secundar pot fi interpretate ca obligații etice.

08

Deși există dispoziții comune aplicabile tuturor instituțiilor UE, există totodată cerințe etice specifice prevăzute de legislație, diferite pentru fiecare instituție UE, pentru direcțiile generale (DG) ale Comisiei Europene (Comisia) și pentru personalul și membrii instituțiilor UE. Dispozițiile specifice reflectă diferite roluri, responsabilități și riscuri.

09

Punctul de plecare al tuturor obligațiilor este reprezentat de tratatele fondatoare, care conțin dispoziții de stabilire a valorilor aspiraționale menite să ghideze conduita personalului și a membrilor instituțiilor și organismelor UE. Aceste dispoziții prezintă un anumit grad de similitudine în ceea ce privește terminologia utilizată și spiritul obligațiilor pe care le stabilesc, însă categoriile de persoane vizate sunt, desigur, destul de diferite, fiind așadar necesar ca fiecare dintre aceste categorii să fie abordată în mod specific.

10

Tabelul 1 prezintă un rezumat al modului în care dispozițiile legale se aplică personalului și membrilor instituțiilor UE.

Sursa: Curtea de Conturi Europeană.

11

Aceste cerințe legale abordează o serie de tipuri principale de probleme de etică:

• diverse forme de conflict de interese, inclusiv cele care privesc:
• recrutarea, obligațiile pe perioada raporturilor de muncă în cadrul instituțiilor UE și de după încetarea acestora
• cadourile și divertismentul, activitățile externe și activitatea remunerată a soților/soțiilor
• activitățile de lobby și de reprezentare;
• transparența;
• combaterea hărțuirii;
• mecanismele de asigurare a respectării normelor în materie.

12

Pe lângă stabilirea comportamentului necesar atât din partea personalului, cât și a membrilor, cadrul legal oferă instrumente și proceduri pentru detectarea și abordarea oricărei abateri de la aceste standarde, contribuind astfel la asigurarea respectării cerințelor etice prevăzute de legislație. În scopul prezentului audit, „cadru etic” se referă, în primul rând, la cerințele etice cu caracter juridic și, în al doilea rând, la proceduri, la instrumentele de asigurare a respectării acestor cerințe, precum și la orientările și la comunicările care contribuie la respectarea cerințelor cu caracter juridic.

13

Este recunoscută din ce în ce mai mult importanța aspectelor etice neobligatorii de natură culturală, care sunt adesea văzute ca o modalitate mai eficientă de a atinge standarde înalte în materie de etică. Aceste elemente sunt următoarele:

• promovarea unei culturi etice;
• leadership bazat pe integritate;
• un sistem de evaluare a performanței în exercitarea funcțiilor care susține responsabilitatea etică și comportamentul etic;
• promovarea unei culturi organizaționale deschise.

Sfera și abordarea auditului

14

Curtea a evaluat în ce măsură cadrele etice ale instituțiilor UE auditate au fost instituite în mod adecvat. Auditul Curții a acoperit situația la toate nivelurile de personal și la nivelul membrilor următoarelor instituții: Parlamentul European (Parlamentul), Consiliul Uniunii Europene și Consiliul European (Consiliul) și Comisia.

15

Aceasta a fost prima dată când Curtea a auditat cadrul etic al Parlamentului, al Consiliului și al Comisiei. Prezentul audit a fost desfășurat în concordanță cu obiectivul strategic al Curții pentru perioada 2018‑2020 care urmărește să contribuie la promovarea încrederii în UE. Instituțiile selectate au fost Parlamentul, Consiliul și Comisia, dat fiind că ele sunt cele trei instituții principale ale UE implicate în elaborarea legislației UE și au un efectiv de personal important. Analiza cadrelor lor etice oferă cele mai bune oportunități pentru un studiu comparativ.

16

Pentru a evalua în ce măsură cadrul etic al Parlamentului, al Consiliului și al Comisiei au fost instituite în mod adecvat, Curtea:

1. a examinat cerințele etice legale ale acestor instituții aplicabile personalului și membrilor, precum și procedurile lor de asigurare a respectării cerințelor respective și
2. a evaluat gradul de conștientizare a cadrului etic în rândul personalului instituțiilor auditate.

Curtea nu a evaluat modul în care cadrele etice fuseseră puse în aplicare.

17

În ceea ce privește Comisia, cea mai mare dintre instituții, Curtea a obținut explicații privind cerințele și procedurile generale existente din partea Direcției Generale Resurse Umane și Securitate (DG HR). Curtea s-a axat pe normele specifice aplicabile în cadrul următoarelor direcții generale care gestionează o parte semnificativă din bugetul UE sau care joacă un rol important în propunerea sau în monitorizarea aplicării legislației UE: Agricultură și dezvoltare rurală (DG AGRI), Concurență (DG COMP), Energie (DG ENER), Cercetare și inovare (DG RTD) și Secretariatul General (SG).

18

În ceea ce privește instituțiile auditate, Curtea a evaluat în special cerințele și procedurile referitoare la problemele enumerate în continuare:

• cadouri și divertisment (a se vedea anexa I – partea A),
• activități sau misiuni externe (a se vedea anexa I – partea B),
• conflictul de interese la recrutare, conflictul de interese ad hoc și conflictul de interese legat de activitățile soțului/soției (a se vedea anexa I – partea C),
• obligații aplicabile după încetarea raporturilor de muncă și a mandatului în cadrul instituțiilor UE (a se vedea anexa I – partea D),
• combaterea hărțuirii (a se vedea anexa I – partea E), și
• avertizarea în interes public (a se vedea anexa I – partea F).

19

Curtea a examinat, de asemenea, procedurile privind anchetele administrative și procedurile disciplinare aplicabile personalului. Pentru ca auditul să fie fezabil, Curtea nu a evaluat normele legate de transparență și de lobby, chiar dacă acestea se află în corelație cu cadrul etic general. Nici procedurile privind conflictul de interese în cadrul achizițiilor publice nu au făcut obiectul prezentului audit, deoarece procedurile de achiziții publice fac obiectul auditurilor de conformitate ale Curții.

20

Pentru a inventaria cadrele etice și procedurile existente menite să asigure respectarea acestora, Curtea a transmis instituțiilor auditate un chestionar în acest sens. Curtea a analizat, de asemenea, documentele interne primite de la Parlament, Consiliu și Comisie (DG HR și celelalte direcții generale selectate). Curtea a comparat diferitele cerințe etice în vigoare în diversele instituții și a evaluat măsura în care aceste cerințe sunt conforme cu standardele externe relevante (și anume, cu principiile, orientările și bunele practici ale OCDE, ale Organizației Internaționale a Muncii și ale Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă). În sfârșit, Curtea a examinat alte rapoarte pertinente din domeniul eticii și a intervievat membri ai personalului instituțiilor ale căror atribuții implică activități legate de cadrul etic.

21

Principalele criterii de audit utilizate pentru această activitate sunt standardele elaborate de OCDE și recunoscute la nivel internațional, legislația UE și cerințele și procedurile etice stabilite de instituțiile în cauză. S-a utilizat, de asemenea, drept criteriu suplimentar, o analiză comparativă a cadrelor etice ale instituțiilor auditate.

22

În completarea acestor surse de audit, Curtea a constituit un grup de experți pentru a discuta caracteristicile unui cadru etic coerent și cuprinzător în organizațiile publice. Curtea a invitat patru experți în domeniu: un reprezentant al OCDE, un reprezentant din partea Transparency International, un reprezentant al instituției supreme de audit a unui stat membru și un cadru universitar. Acești experți au ajutat Curtea să evalueze elemente specifice ale cadrelor etice.

23

Pentru a cunoaște gradul de conștientizare a cadrelor etice și percepția culturii etice în rândul personalului, Curtea a efectuat un sondaj pe baza unui eșantion reprezentativ din rândul personalului instituțiilor auditate (a se vedea anexa II).

Observații

Instituțiile UE auditate au instituit, în mare măsură, cadre etice adecvate

Elementele esențiale ale cadrelor etice existente

24

În ceea ce privește personalul instituțiilor UE, principalele surse ale cadrului etic sunt Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Regulamentul financiar și titlul II din Statutul funcționarilor, intitulat „Drepturile și obligațiile funcționarului”⁶ (a se vedea tabelul 1). Cerințele sunt detaliate suplimentar în dispozițiile de punere în aplicare și orientările specifice fiecărei instituții, care oferă clarificări suplimentare, dar care nu creează obligații de fond noi. Există, în ansamblu, un grad ridicat de similitudine între dispozițiile cadrelor etice pentru personal ale instituțiilor auditate.

25

În ceea ce privește membrii, situația este mai diversă. Funcția și atribuțiile membrilor au un caracter diferit atât de la o instituție la alta, cât și în comparație cu cele ale personalului. TFUE este principala sursă a cerințelor etice aplicabile membrilor: acesta prevede, de asemenea, penalități și sancțiuni în cazul nerespectării acestor cerințe. Codurile de conduită aplicabile și Regulamentul de procedură prevăd dispoziții mai detaliate în acest sens (a se vedea tabelul 1). Normele sunt aprofundate în alte documente, de exemplu în orientări (de exemplu, Ghidul pentru deputații în Parlamentul European intitulat „Fără hărțuire la locul de muncă”⁷).

26

Cadrele etice ale instituțiilor auditate respectă principalele cerințe ale orientărilor OCDE și alte criterii (a se vedea punctul 21). Instituțiile auditate dispun, în mare măsură, de cadre etice adecvate atât pentru personal, cât și pentru membri:

• Instituțiile auditate au instituit politici referitoare la cadouri și la divertisment care includ definirea cadourilor, a ospitalității și a altor beneficii, precum și procedurile aplicabile acceptării și raportării acestora (a se vedea anexa I – partea A).
• Normele privind activitățile externe ale personalului și ale membrilor, precum și normele și sistemele aplicabile personalului privind activitățile exercitate după încetarea raporturilor de muncă în cadrul instituțiilor UE abordează domeniile de risc și stabilesc criteriile privind activitățile acceptabile, procedurile de raportare și procedurile de autorizare (a se vedea anexa I – partea B și partea D).
• Politicile reglementează, de asemenea, cazurile de conflict de interese, cum ar fi conflictul de interese la recrutare, conflictul de interese ad hoc și conflictul de interese legat de activitatea remunerată a soțului/soției sau a partenerului/partenerei în ceea ce privește personalul și membrii, în conformitate cu standardele internaționale utilizate drept criterii de audit (a se vedea anexa I – partea C).
• Instituțiile auditate au instituit politici de combatere a hărțuirii, care îndeplinesc cerințele esențiale ale standardelor relevante (a se vedea anexa I – partea E).
• Instituțiile auditate au instituit politici de avertizare în interes public adecvate, care sunt rezultatul revizuirilor continue din ultimii ani. Politicile conțin definiții și stabilesc mecanisme de protecție pentru avertizorii de integritate anexa I – partea F).

27

Cadrele etice sunt susținute în mod corespunzător de mecanisme de anchetă și de sancționare. În ceea ce privește personalul instituțiilor auditate, aceste mecanisme sunt asemănătoare, întrucât anchetele administrative și procedurile disciplinare sunt prevăzute la articolul 86 și în anexa IX la Statutul funcționarilor, intitulată „Procedura disciplinară”. Gama de sancțiuni este destul de cuprinzătoare, incluzând măsuri care afectează în primul rând reputația unui funcționar (de exemplu, avertismente scrise și mustrări), măsuri care afectează poziția unui funcționar în cadrul organizației (de exemplu, reducerea treptei salariale și retrogradarea) și măsuri care modifică ireversibil relația dintre funcționar și organizație (de exemplu, eliberarea din funcție, eventual însoțită de o reducere a drepturilor la pensie). Unele dintre aceste sancțiuni au implicații financiare.

28

Sancțiunile și penalitățile pentru membri sunt stabilite în principal în TFUE. Ele sunt completate de dispozițiile codului de conduită respectiv și de cele ale Regulamentului de procedură. Setul de instrumente coercitive prevăzut în tratate este destul de diversificat, incluzând proceduri politice și judiciare, precum și proceduri disciplinare interne.

29

Curtea a identificat anumite domenii în care acoperirea, specificitatea, claritatea și nivelul de orientare ale cadrelor etice ale instituțiilor pentru personal și membri ar putea fi îmbunătățite (a se vedea punctele 32-63) și armonizate (a se vedea punctele 64-68). De asemenea, Curtea a identificat cazuri de bune practici, în cea mai mare parte la nivelul Comisiei (a se vedea punctele 69-76).

Nu există un cadru etic comun al UE care să reglementeze activitatea reprezentanților statelor membre în cadrul Consiliului

30

Membrii Consiliului European și ai Consiliului Uniunii Europene (membrii Consiliului) sunt șefi de stat sau de guvern, respectiv miniștri. Alți reprezentanți ai statelor membre sunt funcționari de rang național care participă la grupuri de lucru, la comitete sau la alte astfel de entități. Cu excepția președintelui Consiliului European⁸, aceștia nu sunt supuși niciunui cadru etic comun la nivelul UE. Activitatea reprezentanților statelor membre în cadrul Consiliului este reglementată de legislația națională.

31

În cadrul Consiliului nu există nicio imagine de ansamblu a tuturor cadrelor etice naționale aplicabile membrilor acestuia și celorlalți reprezentanți ai statelor membre. Nu există nicio asigurare conform căreia cerințele naționale ar acoperi toate elementele necesare și riscurile relevante în ceea ce privește natura funcției și a activității profesionale pe care aceștia o desfășoară.

Există unele deficiențe care afectează cadrele etice ale instituțiilor auditate

32

Curtea a comparat cadrele etice ale instituțiilor examinate în raport cu standardele internaționale și a identificat unele deficiențe.

Parlamentul și Consiliul nu elaboraseră strategii globale în materie de etică

33

Modelul elaborat de OCDE (a se vedea punctul 04) subliniază că ar trebui să existe o strategie care să ghideze cadrele etice, care să precizeze obiectivele și prioritățile și care să fie elaborată pe baza unor date și indicatori adecvați și ținând seama de riscurile legitime la adresa eticii.

34

Strategia globală a Comisiei este stabilită în Planul strategic al DG HR pentru perioada 2017‑2020, care include dispoziții de reglementare a aspectelor etice aplicabile personalului. Exercițiul anual de evaluare a riscurilor efectuat de DG HR abordează și aspecte legate de etică și este corelat cu elaborarea planului anual de gestiune.

35

Planul strategic stabilește două obiective. Primul obiectiv este acela ca managerii și personalul să respecte în orice moment cele mai înalte standarde profesionale și etice. Al doilea obiectiv se referă la faptul că normele de aplicare a Statutului funcționarilor trebuie puse în practică în mod clar și eficace. Realizarea acestor obiective se monitorizează cu ajutorul unor indicatori de performanță.

36

Exercițiul de evaluare a riscurilor pentru 2018 a identificat un risc general care constă în faptul că „măsurile și/sau procesele existente pentru reducerea riscurilor la adresa reputației care sunt legate de activități externe sau de comportamentul unor membri activi sau al unor foști membri ai personalului ar putea necesita îmbunătățiri suplimentare pentru a răspunde sensibilității sporite cu privire la chestiunile de interes public”. Nivelul de risc este evaluat la 9 din 25, iar acțiunile de atenuare a acestui risc sunt urmărite prin intermediul planului anual de gestiune.

37

La nivelul direcțiilor generale auditate ale Comisiei, are loc un exercițiu anual de gestionare a riscurilor pentru a identifica, a evalua și a gestiona riscurile semnificative și critice, inclusiv riscurile legate de etică. Dintre direcțiile generale auditate, DG COMP este cea care a inclus, în procesele sale strategice și de planificare a gestionării, cele mai specifice măsuri în domeniul eticii destinate personalului.

38

Parlamentul și Consiliul nu dispun de o strategie globală în materie de etică, în care să fie descrise obiectivele și prioritățile care trebuie monitorizate prin indicatori de performanță, nici pentru personal, nici pentru membrii instituției. În timp ce Parlamentul a efectuat o evaluare a standardelor minime de control intern în 2017, care a abordat și aspecte etice, Consiliul nu a efectuat o evaluare completă a riscurilor în domeniul eticii până în prezent.

Procedurile de verificare a declarațiilor și orientările destinate personalului nu sunt suficient de formalizate

39

Potrivit OCDE, orice organizație ar trebui să stabilească proceduri pentru identificarea, gestionarea și soluționarea conflictelor de interese. Aceste proceduri ar trebui să asigure faptul că funcționarii publici își cunosc obligațiile în legătură cu declararea situațiilor de conflict de interese⁹.

40

Cadrul etic care reglementează conflictele de interese se bazează în mare parte pe declarațiile pe propria răspundere ale membrilor personalului. Astfel de sisteme se bazează pe integritatea personală, precum și pe faptul că membrii personalului cunosc cerințele aplicabile. Cu toate acestea, cadrul etic nu poate fi eficace fără sisteme de control adecvate. Nivelul de control ar trebui să reflecte nivelul riscurilor și să țină seama de sarcina administrativă creată de astfel de controale.

41

Principalele obligații ale personalului UE decurg din Statutul funcționarilor și din Regulamentul financiar. Dispozițiile de punere în aplicare ale instituțiilor impun personalului să prezinte declarații pe propria răspundere în diferite situații (a se vedea caseta 1):

42

Aceste declarații se bazează adesea pe judecata fiecărui membru al personalului. Detaliile specifice ale cazului trebuie furnizate doar atunci când un membru al personalului consideră că a survenit o situație relevantă. Instituțiile auditate au stabilit, în general, proceduri și fluxuri de lucru pentru evaluarea și luarea măsurilor care se impun ca urmare a informațiilor furnizate în declarațiile membrilor personalului (inclusiv în ceea ce privește acordarea autorizărilor, dacă este cazul).

43

Deși aceste instituții au indicat că sunt examinate și sunt luate în considerare și alte informații disponibile, procedurile și fluxurile de lucru nu descriu ce alte informații provenite din surse interne (de exemplu, dosare personale sau alte declarații existente) sau externe (de exemplu, site-uri web) sunt verificate și supuse unor controale încrucișate.

44

Dacă se așteaptă ca membrii personalului să respecte în mod consecvent cerințele etice, este necesar să li se pună la dispoziție orientări clare și ample în legătură cu acestea. Curtea a constatat însă că orientările disponibile nu erau întotdeauna clare sau suficient de detaliate (a se vedea caseta 2):

45

Politicile în materie de etică nu oferă întotdeauna îndrumări clare cu privire la criteriile de evaluare a declarațiilor, în special cu privire la modul de aplicare în practică a criteriilor prevăzute de temeiul juridic. Dacă în ceea ce privește cadourile și divertismentul și activitățile externe exercitate în paralel, criteriile de evaluare sunt clare, în cazul conflictelor de interese create de interesele financiare ale membrilor personalului, de activitățile lor de după încetarea raporturilor de muncă sau de activitatea profesională a soțului/soției sau a partenerului/partenerei, nu există suficiente orientări. Deși este adevărat că nu se poate acoperi fiecare situație posibilă, furnizarea de orientări clare cu privire la aplicarea criteriilor prevăzute de legislație ar reduce riscul de tratament neuniform.

Verificare limitată a declarațiilor membrilor

46

Astfel cum se menționează la punctul 42, informațiile referitoare la membrii din cadrul instituțiilor auditate sunt, de asemenea, colectate, în primul rând, prin intermediul declarațiilor pe propria răspundere. Calitatea informațiilor și a criteriilor de evaluare este esențială pentru gestionarea adecvată a riscurilor legate de etică. Nu există proceduri scrise standard și nici fluxuri de lucru pentru verificarea acestor informații.

47

Membrii Comisiei sunt obligați, în temeiul codului lor de conduită, să prezinte declarații cu privire la chestiuni precum activitățile anterioare, activitățile externe curente, interesele lor financiare și activitatea profesională a soțului/soției sau a partenerului/partenerei. Declarațiile fac obiectul unei verificări, sub autoritatea președintelui. Nici în acest caz nu există proceduri scrise standard pentru verificarea exactității, a fiabilității sau a caracterului complet al informațiilor.

48

Deputații în Parlamentul European au, la rândul lor, obligația de a prezenta o declarație de interese care acoperă aspecte precum activitatea lor profesională exercitată în perioada de trei ani de dinaintea preluării mandatului în Parlament, activitatea remunerată regulată și ocazională (activități externe) și orice alte interese financiare care i-ar putea influența în îndeplinirea sarcinilor lor. Se verifică plauzibilitatea generală a declarațiilor deputaților în Parlamentul European: cu alte cuvinte, se efectuează o verificare prin care să se asigure faptul că declarațiile nu conțin informații vădit eronate, ilizibile sau incomprehensibile. Declarațiile fac obiectul unei verificări, sub autoritatea președintelui. O astfel de verificare acoperă erori de redactare evidente, discrepanțe între declarații și respectarea termenului-limită. În cazul în care primește informații potrivit cărora o declarație este substanțial incorectă sau nu mai este de actualitate, președintele poate consulta Comitetul consultativ pentru conduita deputaților și, după caz, trebuie să ceară deputatului în cauză să își corecteze declarația. În caz de încălcare prezumată a Codului de conduită, președintele trebuie să trimită cazul respectiv Comitetului consultativ. Procedurile Parlamentului nu prevăd alte verificări cu privire la exactitudinea și caracterul complet al declarațiilor deputaților și/sau o altă evaluare a acestora¹⁰. În ceea ce îl privește pe președintele Consiliului European, nu există nicio procedură pentru verificarea sau evaluarea declarației acestuia.

49

Principalele garanții privind declarațiile deputaților în Parlamentul European, declarația președintelui Consiliului European și declarațiile comisarilor sunt transparența și atenția părților interesate, a mass-mediei și a publicului larg, precum și, în cazul membrilor Comisiei, atenția Parlamentului European. În cazul președintelui Consiliului European, controlul suplimentar este asigurat de statele membre.

50

Lipsa unor proceduri standard scrise pentru verificările cu privire la declarațiile membrilor creează un risc de interpretare neuniformă a obligațiilor și înseamnă că este mai puțin probabil ca eventualele inexactități și alte probleme să fie identificate de instituție înainte ca acestea să atragă atenția publicului, ceea ce poate pune în pericol încrederea publică.

Politici incomplete și neclare privind cadourile și divertismentul

51

În conformitate cu orientările OCDE, organizațiile ar trebui să trateze potențialele conflicte de interese care decurg din acceptarea de cadouri și de beneficii. Acest lucru include instituirea unui proces administrativ pentru controlul cadourilor și al beneficiilor, de exemplu prin definirea cadourilor acceptabile și a celor inacceptabile, și pentru acceptarea anumitor tipuri de cadouri în numele organizației¹¹.

52

Instituțiile auditate au stabilit, în general, politici adecvate aplicabile personalului și membrilor în ceea ce privește cadourile și divertismentul (a se vedea anexa I – partea A). Aceste politici acoperă cerințele articolului 11 din Statutul funcționarilor, care stabilește normele care reglementează acceptarea de titluri onorifice, de decorații, de favoruri, de cadouri ori remunerații, indiferent de natura acestora, și oferă explicații suplimentare. Pentru membrii Comisiei și pentru președintele Consiliului European, codurile de conduită aplicabile includ dispozițiile referitoare la cadouri și la alte beneficii. Pentru deputații în Parlamentul European, aceste politici sunt detaliate suplimentar în măsurile de punere în aplicare a codului lor de conduită¹².

53

Totuși, aceste politici au lacune și uneori sunt neclare. Ele ar putea fi îmbunătățite sub anumite aspecte (a se vedea caseta 3).

Normele privind avertizarea în interes public nu sunt adaptate pentru asistenții parlamentari acreditați

54

Ar trebui să existe cadre instituționale eficace și proceduri și canale clare care să faciliteze raportarea neregulilor și a corupției¹³. Avertizorii care acționează cu bună-credință trebuie protejați împotriva represaliilor. Anexa I – partea F oferă o imagine de ansamblu asupra normelor UE existente în această privință.

55

Normele interne ale Parlamentului, care pun în aplicare articolul 22c din Statutul funcționarilor în ceea ce privește avertizarea în interes public, conțin dispoziții care reglementează consilierea, asistența și măsurile de protecție pentru avertizori. Acestea se aplică întregului personal, inclusiv asistenților parlamentari acreditați ai deputaților în Parlamentul European.

56

Natura activității asistenților parlamentari acreditați este diferită de cea a altor categorii de personal: aceștia sunt recrutați în mod diferit și sunt angajați direct de deputații în Parlamentul European. Potrivit normelor interne ale Parlamentului, membrii personalului care fac avertizări în interes public pot fi transferați într-un alt post ca măsură de protecție. Normele privind avertizarea în interes public nu fac însă trimitere la mecanisme de protecție special concepute pentru a reflecta natura specifică a poziției asistenților parlamentari acreditați.

Dispozițiile aplicabile după încetarea mandatului deputaților în Parlamentul European sunt mai puțin extinse

57

Documentul publicat de OCDE, intitulat Post-Public Employment Good Practices: Good Practices for Preventing Conflict of Interest¹⁴, prevede că sistemele aplicabile după încetarea raporturilor de muncă ar trebui să fie operaționale în toate entitățile pentru care activitățile de după încetarea raporturilor de muncă reprezintă o problemă reală sau potențială. Aceasta se referă și la situațiile în care persoana este încă în funcție și negociază activități anticipate pentru perioada de după încetarea raporturilor de muncă. Anexa I – partea D oferă o imagine de ansamblu asupra principalelor caracteristici ale normelor aplicabile pentru perioada de după încetarea raporturilor de muncă și a mandatului în cadrul instituțiilor UE. În lipsa unei evaluări a comportamentelor neetice ale foștilor angajați și membri, diferențele prezentate în continuare nu sunt justificate.

58

În ceea ce privește personalul, cadrul etic prevede dispoziții referitoare la activitățile de după încetarea raporturilor de muncă și, în special, anumite dispoziții pentru perioada existenței stării de incompatibilitate. Funcționarii care intenționează să desfășoare o activitate profesională în termen de doi ani de la părăsirea funcției trebuie să informeze instituția, care poate aproba sau respinge noua activitate.

59

Pentru o perioadă de 12 luni de la părăsirea funcției, foștilor funcționari din gradele superioare li se interzice, de către autoritatea împuternicită să facă numiri, să se implice în activități de lobby sau de reprezentare față de personalul instituției în care au lucrat anterior, în numele întreprinderilor, al clienților sau al angajatorilor lor, în chestiuni pentru care au fost responsabili în ultimii trei ani de serviciu în funcția publică. În anumite cazuri, instituția poate prelungi această perioadă de 12 luni până la 24 de luni.

60

Dispozițiile aplicabile comisarilor după încetarea raporturilor de muncă sunt stabilite în codul lor de conduită. Foștii comisari trebuie să informeze colegiul cu privire la intenția lor de a desfășura o activitate profesională pe parcursul perioadei de 24 de luni (36 de luni pentru președinte) de la încetarea mandatului. Comisia evaluează dacă activitatea planificată este compatibilă cu obligația de integritate și de discreție. Atunci când activitatea planificată are legătură cu portofoliul fostului membru, Comisia trebuie să consulte Comitetul independent de etică.

61

În conformitate cu articolul 6 din Codul de conduită, foștii deputați în Parlamentul European care sunt implicați în activități de lobby și de reprezentare legate de UE sunt obligați să informeze Parlamentul cu privire la astfel de activități și nu pot beneficia de facilitățile acordate foștilor deputați în Parlamentul European (de exemplu, permisul de acces în Parlamentul European pe tot parcursul vieții). Nu există restricții suplimentare privind activitățile deputaților în Parlamentul European după încetarea mandatului și nici vreo obligație a foștilor deputați de a raporta Parlamentului alte activități.

62

Natura funcției și a atribuțiilor deputaților în Parlamentul European sunt diferite de cele ale președintelui Consiliului și ale comisarilor, în primul rând pentru că deputații în Parlamentul European sunt aleși direct de către cetățeni. Există, totuși, posibilitatea apariției unor conflicte de interese potențiale, deoarece deputații în Parlamentul European lucrează la elaborarea legislației care ar putea afecta în mod direct sectoarele cu care aceștia au avut legături anterior.

63

Codul de conduită interzice președintelui Consiliului să desfășoare activități de lobby pe lângă personalul sau membrii din cadrul instituțiilor UE în perioada de 18 luni de la încheierea mandatului său. În aceeași perioadă, fostul președinte trebuie, de asemenea, să anunțe secretarul general al Consiliului cu cel puțin patru săptămâni în avans cu privire la intenția sa de a desfășura o activitate profesională.

În cadrele etice ale instituțiilor auditate, există unele aspecte care necesită armonizare, precum și exemple de bune practici

64

Instituțiile auditate dispun de cadre etice diferite. Acest lucru se datorează faptului că activitatea lor diferă, dar și faptului că riscurile inerente îndeplinirii îndatoririlor lor sunt diferite în multe domenii. Cu toate acestea, se pot identifica numeroase domenii în care există motive întemeiate pentru a institui abordări armonizate între instituții pentru soluționarea problemelor de etică. De exemplu, percepția publică privind instituțiile UE este similară, personalul instituțiilor are același statut juridic, iar mobilitatea interinstituțională a personalului este posibilă.

Politicile în materie de cadouri și de divertisment

65

Chiar dacă principalele caracteristici ale politicilor în materie de cadouri și de divertisment sunt similare între instituțiile auditate, Curtea a constatat unele diferențe care nu se justificau nici prin natura activităților lor, nici prin riscurile implicate (a se vedea caseta 4).

Politici privind activitățile externe aplicabile personalului

66

Sub rezerva autorizării, personalul UE poate desfășura activități în viața privată, în afara funcției publice. În unele cazuri, personalul poate accepta plăți în schimbul acestor activități. Cu toate acestea, sumele pe care le pot primi în mod legal variază de la o instituție la alta (a se vedea anexa I – partea B). Personalul Parlamentului nu poate accepta nicio altă plată în afara rambursării costurilor suportate direct sau indirect în desfășurarea activității externe. În cadrul Consiliului, membrii personalului nu pot primi mai mult de 5 000 de euro pe an pentru activități externe. În cadrul Comisiei, există un plafon anual pentru remunerarea netă a personalului (10 000 de euro). Dacă se depășește acest plafon, activitatea externă devine interzisă.

Declarațiile deputaților cu privire la interesele și activitățile membrilor familiilor lor

67

Codul de conduită pentru deputații în Parlamentul European prevede obligația ca aceștia să depună o declarație privind interesele și activitățile lor financiare personale. Interesele financiare ale membrilor familiilor lor trebuie să fie incluse în declarații numai în cazul în care deputații consideră că aceste interese ar putea să influențeze exercitarea atribuțiilor lor și nu pot rezolva conflictul de interese în niciun alt mod. Același lucru este valabil și pentru declarațiile privind activitatea profesională a membrilor familiilor deputaților.

68

În schimb, membrii Comisiei¹⁵ și președintele Consiliului European sunt obligați să declare interesele financiare și activitatea profesională a soților/soțiilor și a partenerilor/partenerelor lor.

Orientări specifice și practice disponibile în cadrul Comisiei

69

În cursul examinării cadrelor etice, Curtea a identificat o serie de situații în care o instituție dispunea de norme sau orientări mai bine elaborate și mai clare cu privire la anumite aspecte ale cerințelor etice.

70

Fiind cea mai mare dintre instituții, Comisia se confruntă cu cea mai mare varietate de situații în materie de etică. În multe cazuri, Comisia a elaborat orientări mai specifice și mai clare, în special pentru personal. Unele direcții generale au elaborat coduri de conduită specifice și proceduri suplimentare care servesc la o abordare mai bună a situațiilor și a riscurilor care apar frecvent în cadrul Comisiei.

71

Dintre direcțiile generale examinate, DG COMP dispune de cele mai detaliate orientări și proceduri suplimentare. În special, codul de conduită al acestei direcții generale introduce conceptul de „declarații specifice fiecărui caz” aplicabile la nivel general și pe cel de „declarații specifice de inspecție” pentru inspecțiile legate de antitrust și de fuziuni. Ghidul de etică al DG AGRI include, de asemenea, orientări, exemple și explicații cu privire la cerințele etice, deși Curtea a evidențiat anumite limitări în caseta 2.

72

Pe lângă orientările specifice emise de direcțiile generale, Comisia a elaborat explicații ample și exemple din viața reală care pot fi consultate pe site-ul său intern. Aceste exemple includ subiecte precum activitățile externe, activitatea remunerată a soțului/soției, cadourile și ospitalitatea.

Comitetul de etică pentru membrii Comisiei

73

Atât Parlamentul, cât și Comisia au instituit comitete care consiliază președinții celor două instituții cu privire la aplicarea codului de conduită al membrilor. În cadrul Parlamentului, acest comitet este denumit Comitetul consultativ pentru conduita deputaților. În cadrul Comisiei, el este cunoscut sub denumirea de Comitetul independent de etică.

74

Comitetul consultativ pentru conduita deputaților este alcătuit din cinci deputați cooptați din cadrul Comisiei pentru afaceri constituționale și al Comisiei pentru afaceri juridice ale Parlamentului. Comitetul independent de etică al Comisiei este format din trei persoane selectate pe baza competenței, a experienței, a independenței și a calităților lor profesionale. Componența acestor comitete poate avea un impact asupra percepției cu privire la obiectivitatea și independența lor.

Politici specifice de combatere a hărțuirii în cazurile care implică deputați în Parlamentul European

75

Parlamentul a stabilit o politică separată pentru cazurile care implică plângeri de hărțuire depuse împotriva deputaților în Parlamentul European. Aceasta prevede o procedură clară și garanții pentru orice potențial reclamant în astfel de cazuri sensibile¹⁶.

Formularea clară a politicilor de combatere a hărțuirii adresate personalului

76

Conform descrierii din anexa I – partea E, toate instituțiile auditate dispuneau de politici adecvate în materie de combatere a hărțuirii. În caseta 5, Curtea evidențiază dispoziții de punere în aplicare a politicilor de combatere a hărțuirii care erau în mod special clare și extinse ca sferă de aplicare.

Rezultatele sondajului prezintă o imagine eterogenă a gradului de conștientizare și a percepției în rândul personalului cu privire la chestiunile legate de etică

77

Astfel cum se menționează la punctul 13, organizațiile care depun eforturi pentru a respecta standarde etice înalte nu se pot baza doar pe norme și pe mecanisme de asigurare a respectării acestor norme. Ele trebuie să își susțină ambițiile prin dezvoltarea unei culturi adecvate în materie de integritate. O astfel de cultură se poate dezvolta numai dacă persoanele care lucrează pentru organizație posedă abilitățile și cunoștințele necesare legate de etică și dacă angajamentul organizației pentru etică este vizibil. Organizațiile pot cultiva aceste abilități și cunoștințe printr-o instruire și o îndrumare corespunzătoare și își pot face angajamentul pentru etică vizibil printr-un leadership adecvat și printr-o aplicare transparentă și consecventă a cadrului etic. Astfel cum s-a explicat la punctul 16, auditul s-a axat, în principal, pe cadrele etice ale instituțiilor UE. Modalitățile prin care Parlamentul, Consiliul și Comisia au pus în aplicare cadrele lor etice nu intră în sfera activităților desfășurate de Curte în legătură cu acest audit. În schimb, Curtea a realizat un sondaj, pe baza unui eșantion reprezentativ, în rândul personalului celor trei instituții pentru a evalua gradul de conștientizare și percepția acestuia privind cadrele etice (a se vedea punctul 23 și anexa II). Deși rezultatele sondajului nu constituie probe de audit directe, ele oferă indicii cu privire la modul în care membrii personalului își privesc propriile atitudini și competențe, precum și pe cele ale colegilor lor, și cu privire la modul în care cadrul lor etic funcționează în practică. Aceste rezultate sunt analizate la punctele următoare.

78

Imaginea sugerată de rezultatele sondajului este eterogenă. Curtea a constatat că aproape toți membrii personalului care au fost contactați consideră că ar recunoaște un comportament neetic în cazul în care ar fi martori la acesta (a se vedea figura 2), ceea ce demonstrează că aceștia au o opinie foarte bună cu privire la propriul „instinct etic”. Cu toate acestea, doar 23,4 % dintre membrii personalului consideră că colegii lor nu ar ezita să raporteze un comportament neetic superiorilor lor ierarhici (a se vedea răspunsurile la întrebările 11.1 și 11.3 ale chestionarului, anexa II).

79

Aproximativ jumătate dintre membrii personalului declară că au un nivel de cunoaștere cel puțin bun în ceea ce privește cadrul etic al instituției lor (a se vedea figura 3). Acest lucru indică un posibil deficit în materie de comunicare: standardele, normele, procedurile și practicile care constituie cadrul etic al instituției trebuie comunicate cu atenție. În acest context, este interesant de remarcat diferențele dintre diferitele tipuri de posturi (managerii, urmați de administratori, susțin că posedă cel mai bun nivel de cunoaștere) și dintre instituții (personalul Comisiei este cel mai încrezător, urmat de personalul Consiliului și de cel al Parlamentului).

80

Sondajul pune în evidență posibilele motive pentru care gradul de conștientizare a cadrului etic este destul de scăzut. În primul rând, mai puțin de jumătate dintre membrii personalului declară că au urmat o formare în materie de etică în contextul activității lor din cadrul instituțiilor UE (a se vedea figura 4). Proporția personalului care urmează formări periodice în domeniul eticii este de numai aproximativ 3 %.

81

În al doilea rând, aproximativ 70 % dintre membrii personalului afirmă că orientările în materie de etică pe care le oferă instituțiile lor nu sunt specifice și nu se bazează pe exemple din viața reală (a se vedea figura 5). Este interesant că diferențele dintre cele trei instituții (rata răspunsurilor negative variind de la 68,4 % pentru Comisie până la 76,1 % pentru Parlament) sunt mult mai puțin semnificative decât diferențele dintre tipurile de posturi (rata răspunsurilor negative variind de la 41,4 % pentru manageri până la 70 % pentru personalul fără funcții de conducere). Acest fapt sugerează că problema nu rezidă, probabil, doar în calitatea orientărilor ca atare sau nici măcar cu precădere în aceasta, ci și în diseminarea respectivelor orientări.

82

Analiza efectuată de Curte în ceea ce privește rezultatele sondajului indică o interdependență semnificativă din punct de vedere statistic între nivelul și calitatea formării, orientările primite și autoevaluarea de către personal a nivelului său de cunoaștere în materie de etică (a se vedea figura 6). Membrii personalului care beneficiază de mai multă formare sau de mai multe orientări specifice, bazate pe viața reală, în domeniul eticii sunt, foarte probabil, mai încrezători în competențele lor în materie de etică. Cu toate acestea, astfel cum se menționează la punctele 80 și 81, doar o mică parte a personalului a declarat că a beneficiat de formare în materie de etică sau de orientări de bună calitate în acest domeniu.

83

În timp ce, în opinia a 59 % dintre membrii personalului, cultura etică a instituției lor este dezvoltată și 51 % consideră că instituția lor respectă propriile politici de etică și de integritate¹⁷, aproximativ 59 % dintre membrii personalului afirmă că nu știu dacă instituția lor tratează în mod corespunzător problemele de etică raportate. Numărul celor care au încredere (24 % din personal) în modul în care instituția lor tratează problemele de etică depășește numărul celor care nu au încredere (17 % din personal) (a se vedea figura 7).

84

Curtea a constatat că personalul ezită să raporteze probleme de etică. În timp ce aproximativ jumătate dintre membrii personalului s-ar simți încrezători să raporteze ei înșiși comportamente neetice, doar în jur de o treime consideră că cei care raportează astfel de probleme sunt protejați (a se vedea figura 8). În ambele cazuri, o anumită categorie de personal – asistenții parlamentari acreditați – au dat răspunsuri negative într-o măsură în mod deosebit mai mare. Este posibil să existe o legătură între nivelul scăzut de siguranță perceput de aceștia în ceea ce privește raportarea problemelor de etică și caracterul temporar al contractelor lor de muncă, combinat cu dependența, din punctul de vedere al perspectivelor de carieră, față de deputatul pentru care lucrează. Acest lucru confirmă, de asemenea, observațiile formulate la punctele 54-56.

85

Reticența de a raporta probleme de etică poate proveni, de asemenea, din lipsa de cunoaștere a procedurilor și a garanțiilor aplicabile. Aproximativ 55 % dintre membrii personalului afirmă că sunt la curent cu faptul că există modalități prin care comportamentele neetice pot fi raportate, dar că nu cunosc prea multe informații despre acestea. 14 % declară că nu au cunoștință de nicio modalitate în care comportamentele neetice pot fi raportate (a se vedea figura 9).

Concluzii și recomandări

86

Orice comportament neetic al personalului și al membrilor din cadrul instituțiilor și al organismelor UE suscită un interes public ridicat și diminuează încrederea în instituțiile UE. Orice deficiență în această privință poate duce la deteriorarea imaginii și a reputației UE și a instituțiilor sale. Comportamentul neetic este legat, de asemenea, de riscul de corupție și de fraudă (a se vedea punctele 06 și 07).

87

Curtea a concluzionat că instituțiile auditate instituiseră, în mare măsură, cadre etice adecvate pentru personal și pentru membri, dar că acestea mai puteau fi îmbunătățite. Cadrele constau în cerințe legale și în proceduri pentru asigurarea respectării acestora (inclusiv mecanisme de investigare și de sancționare). Curtea a constatat că nu există un cadru etic comun al UE care să reglementeze activitatea reprezentanților statelor membre în cadrul Consiliului (a se vedea punctele 24-31).

88

Curtea a identificat o serie de deficiențe (nu toate deficiențele identificate se regăsesc în fiecare dintre instituțiile auditate) în ceea ce privește strategiile în materie de etică (a se vedea punctele 33-38), procedurile de verificare, criteriile de evaluare și orientările pentru personal privind aceste criterii (a se vedea punctele 39-45), verificarea declarațiilor membrilor (a se vedea punctele 46-50), politicile privind cadourile și divertismentul (a se vedea punctele 51 și 59), normele privind avertizarea în interes public de către asistenții parlamentari acreditați (a se vedea punctele 54-56), precum și dispozițiile aplicabile foștilor deputați în Parlamentul European după încetarea mandatului lor (a se vedea punctele 57-63).

Recomandarea 1 – Îmbunătățirea cadrelor etice

Instituțiile auditate ar trebui să abordeze deficiențele menționate mai sus cu privire la cadrele lor etice prin:

1. elaborarea unor strategii generale privind etica (Parlamentul și Consiliul);
2. formalizarea procedurilor legate de controalele cu privire la declarații și elaborarea unor orientări mai clare pentru personal referitoare la criteriile de evaluare (Parlamentul, Consiliul și Comisia);
3. consolidarea verificării declarațiilor membrilor, prin introducerea de proceduri standard scrise cu privire la verificarea exactității și a caracterului complet al informațiilor (Parlamentul și Comisia);
4. sporirea clarității și extinderea sferei de acoperire a politicilor privind cadourile și divertismentul [Parlamentul (pentru personal), Consiliul (pentru personal și pentru președintele Consiliului European) și Comisia (pentru membrii Comisiei)];
5. adaptarea normelor privind avertizarea în interes public la asistenții parlamentari acreditați astfel încât să fie mai bine reflectat caracterul specific și dependent al posturilor acestora (Parlamentul);
6. consolidarea dispozițiilor aplicabile deputaților în Parlamentul European după încetarea mandatului lor (Parlamentul).

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

89

Instituțiile auditate dispun de cadre etice diferite deoarece riscurile inerente îndeplinirii îndatoririlor lor sunt diferite în multe domenii. Cu toate acestea, se pot identifica domenii în care există motive întemeiate pentru a introduce abordări armonizate între instituții pentru soluționarea problemelor de etică. Printre aceste domenii se numără dispozițiile care reglementează politicile privind cadourile și divertismentul, politicile privind activitățile externe ale personalului și declarațiile referitoare la activitățile soților/soțiilor și ale partenerilor/partenerelor membrilor (a se vedea punctele 64-68). Curtea a identificat, de asemenea, exemple de bune practici (a se vedea punctele 69-76).

Recomandarea 2 – Cooperarea în vederea armonizării elementelor cadrelor etice și eforturi suplimentare pentru a face schimb de bune practici în materie de etică

Instituțiile auditate ar trebui să lucreze împreună pentru a-și armoniza cadrele etice, punând accentul pe:

1. definițiile lor referitoare la ce anume constituie un cadou și la valoarea maximă acceptabilă a acestor cadouri;
2. plafoanele lor pentru remunerația permisă a personalului pentru activități externe;
3. informațiile care trebuie declarate de către membri în ceea ce privește interesele membrilor familiilor lor și activitățile soților/soțiilor și ale partenerilor/partenerelor lor.

Instituțiile auditate sunt încurajate să depună eforturi suplimentare pentru a face schimb de bune practici, în special prin intermediul forumurilor interinstituționale.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

90

Un cadru etic poate funcționa bine numai dacă persoanele care lucrează pentru organizație posedă abilitățile și cunoștințele necesare pentru a-l pune în aplicare și dacă acestea cred în angajamentul organizației pentru etică. Rezultatele sondajului prezintă o imagine eterogenă în ceea ce privește gradul de conștientizare și percepția în rândul personalului cu privire la chestiunile legate de etică (a se vedea punctele 77-85). Rezultatele variază însă între instituții și categoriile de personal. De asemenea, Curtea a constatat următoarele:

1. majoritatea personalului este în măsură să recunoască un comportament neetic;
2. aproximativ jumătate dintre membrii personalului își evaluează cunoștințele privind cadrul etic ca fiind „bune” sau „foarte bune”;
3. mai puțin de jumătate dintre membrii personalului au declarat că au beneficiat de formare în domeniul eticii;
4. mai puțin de o treime dintre membrii personalului au declarat că orientările în materie de etică pe care le-au primit din partea instituției lor erau specifice și se bazau pe exemple din viața reală;
5. membrii personalului care au beneficiat de formare în domeniul eticii și de orientări specifice în materie de etică, bazate pe exemple din viața reală, sunt mult mai încrezători în competențele lor legate de etică;
6. majoritatea membrilor personalului nu știu dacă instituția lor tratează problemele de etică în mod corespunzător;
7. siguranța percepută în ceea ce privește raportarea problemelor de etică este scăzută. În timp ce aproximativ jumătate dintre membrii personalului s-ar simți în siguranță în cazul în care ar raporta o problemă de etică, doar o treime consideră că cei care raportează astfel de probleme sunt protejați și
8. aproape 70 % dintre membrii personalului nu au decât puține cunoștințe cu privire la modalitățile de raportare a unui comportament neetic sau nu cunosc deloc aceste modalități.

Recomandarea 3 – Creșterea gradului de conștientizare și a percepției în rândul personalului în ceea ce privește cadrul etic și cultura etică

Instituțiile auditate ar trebui să îmbunătățească gradul de conștientizare și percepția în rândul personalului privind cadrul lor etic și cultura lor etică. Rezultatele sondajului sugerează că acest lucru se poate realiza prin asigurarea faptului că formarea în domeniul eticii conține orientări practice bazate pe exemple din viața reală și prin îmbunătățirea comunicării cu personalul în ceea ce privește chestiunile de etică. Ar trebui acordată o atenție deosebită asigurării faptului că membrii personalului cunosc modalitățile prin care pot raporta orice problemă legate de un comportament neetic, precum și sporirii sentimentului lor de siguranță în această privință.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 2020

Prezentul raport a fost adoptat de Curtea de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 4 iulie 2019.

Anexe

Anexa I — Principalele caracteristici ale cadrelor etice existente

Partea A – Cadouri și divertisment¹⁸

PERSONALUL
Statutul funcționarilor19 prevede că un funcționar nu poate accepta nicio favoare, niciun cadou și nicio plată din partea unor surse din afara instituției fără permisiunea acesteia din urmă. Cadourile sub formă de bani nu trebuie acceptate în niciun caz. Instituțiile auditate stabilesc praguri pentru a defini cadourile acceptabile și pentru a stabili cazurile în care permisiunea poate fi presupusă ca fiind de la sine acordată.
	Consiliu	Parlament	Comisie
Cadouri acceptabile cu permisiunea presupusă	Sub 50 de euro	Sub 100 de euro	Sub 50 de euro
Cadouri acceptabile cu permisiune prealabilă obligatorie	Între 50 și 150 de euro	Peste 100 de euro	Între 50 și 150 de euro
Cadouri inacceptabile (care trebuie refuzate)	Peste 150 de euro	Nu se aplică	Peste 150 de euro
Se presupune că permisiunea este de la sine acordată și pentru situații cum ar fi favorurile și/sau invitațiile la prânzuri, cine și recepții la care membrii personalului participă în interes de serviciu cu permisiunea prealabilă a superiorului lor ierarhic direct sau a unei alte autorități competente. În cadrul Consiliului și al Comisiei, pentru deplasările în interes de serviciu, ordinul de călătorie aprobat sau declarația de cheltuieli sunt considerate ca reprezentând permisiunea de a accepta orice ofertă de ospitalitate menționată în programul deplasării. Atunci când membrilor personalului le este imposibil să refuze un cadou, aceștia îl pot dona unei organizații caritabile (sau, în cazul Comisiei, îl pot trimite instituției lor în vederea donării acestuia). Instituțiile țin un registru care include toate informațiile relevante legate de cadourile și divertismentul pentru care este necesară permisiunea, precum și cele legate de cadourile care sunt trimise instituției în vederea donării lor.

Partea B – Activități și misiuni externe²⁰ Partea C – Conflicte de interese la recrutare, conflicte de interese ad hoc și conflicte de interese legate de activitățile soțului/soției Partea D – Obligații aplicabile după încetarea raporturilor de muncă și a mandatului în cadrul instituțiilor UE

PERSONALUL
Foștii membri ai personalului sunt supuși anumitor obligații, dintre care unele se aplică și funcționarilor în activitate. Aceste obligații sunt prevăzute în Statutul funcționarilor și includ prevederi referitoare la: conflictul de interese, la divulgarea neautorizată de informații, la exercitarea unor activități profesionale, la acceptarea anumitor numiri și beneficii, la invenții și la obținerea de prestații sociale și de indemnizații.
Conflictul de interese
Atunci când funcționarii se află într-un conflict de interese, aceștia trebuie să informeze imediat instituția (a se vedea partea C din prezenta anexă). Acest lucru este valabil și pentru personalul aflat încă în funcție, dar care negociază activitățile anticipate pentru perioada de după încetarea raporturilor de muncă.
Divulgarea neautorizată de informații
Funcționarilor le este interzisă divulgarea oricăror informații primite în cadrul îndeplinirii atribuțiilor lor, cu excepția cazului în care aceste informații au fost deja puse la dispoziția publicului. Acest lucru se aplică, de asemenea, personalului care își părăsește funcția în serviciul UE.
Exercitarea unor activități profesionale
Foștii funcționari care doresc să exercite o activitate profesională (remunerată sau neremunerată) în termen de doi ani de la data încetării raporturilor de muncă trebuie să informeze instituția în acest sens. În cazul în care activitatea planificată are legătură cu activitatea desfășurată de funcționar în cursul ultimilor trei ani în funcția publică și ar putea genera un conflict cu interesele legitime ale instituției, autoritatea împuternicită să facă numiri poate fie să interzică exercitarea acesteia, fie să o aprobe sub rezerva anumitor condiții. Foștilor funcționari cu grade superioare li se aplică norme specifice suplimentare în ceea ce privește activitățile de lobby sau de reprezentare față de personalul instituției în care au lucrat anterior, în numele întreprinderilor, al clienților sau al angajatorilor lor, în chestiuni pentru care au fost responsabili în ultimii trei ani în funcția publică.
Acceptarea anumitor numiri și beneficii
După încetarea raporturilor de muncă, foștii funcționari continuă să fie supuși obligației de a se comporta cu integritate și cu discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii (de exemplu, titluri onorifice, decorații, favoruri, cadouri ori remunerații).
Invenții
Orice invenție legată de activitatea UE care este realizată de funcționari în cursul primului an de la încetarea mandatului lor trebuie considerată ca fiind realizată în cursul sau în legătură cu desfășurarea activității lor.
Obținerea de prestații sociale și de indemnizații
Membrii personalului care beneficiază o indemnizație pentru invaliditate pot exercita o activitate profesională remunerată doar cu condiția ca aceasta să fi fost autorizată în prealabil de instituția lor. În astfel de cazuri, indemnizația lor de pensie poate fi redusă. Același lucru este valabil și pentru indemnizațiile legate de „disponibilizare”, de „concediul în interesul serviciului” și de „pensionarea în interesul serviciului”. Foștii funcționari care desfășoară activități remunerate nu intră în domeniul de aplicare al sistemului de securitate socială al UE.

MEMBRII
Foștii membri din cadrul instituțiilor UE au anumite obligații, dintre care unele se aplică și pe durata mandatului lor (de exemplu, divulgarea neautorizată de informații). Majoritatea acestor obligații decurg din TFUE și din codurile de conduită ale membrilor instituțiilor. Există dispoziții specifice care reglementează exercitarea unor activități profesionale, precum și obținerea unor prestații sociale și a unor indemnizații. Cerințele generale referitoare la conflictele de interese (a se vedea partea C din prezenta anexă) se aplică, de asemenea, situațiilor care decurg din activitățile anticipate pentru perioada de după încetarea raporturilor de muncă.
Activități profesionale
Parlamentul Foștii deputați în Parlamentul European angajați în activități de lobby și de reprezentare care au legătură cu UE nu pot beneficia de facilitățile acordate foștilor deputați (de exemplu, permisul de acces în Parlamentul European pe tot parcursul vieții).
Consiliul După încheierea mandatului lor, foștii președinți ai Consiliului European au în continuare obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii. Pentru o perioadă de 18 luni de la încetarea mandatului lor, acestora le este interzis să se implice în activități de lobby sau de reprezentare față de membrii sau de personalul instituțiilor UE, în numele întreprinderilor, al clienților sau al angajatorilor lor. Foștii președinți care intenționează să înceapă o activitate profesională în cele 18 luni de la încheierea mandatului lor trebuie să informeze secretarul general în timp util, în măsura în care este posibil cu cel puțin patru săptămâni înainte. Secretarul general examinează natura activității profesionale planificate și, dacă se consideră oportun, informează Consiliul cu privire la aceasta. Acest lucru nu se aplică dacă fostul președinte intenționează să ocupe o funcție publică.
Comisia După încetarea mandatului, foștii membri au în continuare obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii, precum și obligații legate de colegialitate și de discreție. Aceștia trebuie să informeze în prealabil instituția pentru care au lucrat cu privire la orice activitate profesională pe care intenționează să o exercite după încetarea mandatului lor (în cursul unei perioade de doi ani pentru comisari și de trei ani pentru președinte). Dacă activitatea profesională planificată are legătură cu conținutul portofoliului fostului membru, colegiul poate decide numai după consultarea comitetului independent de etică, cu excepția cazului în care foștii comisari intenționează să ocupe o funcție publică. În cursul perioadei de doi ani (trei ani pentru foștii președinți) de la încetarea mandatului lor, comisarii nu se pot angaja în activități de lobby față de membrii Comisiei și față de personalul acestora în numele întreprinderilor, al clienți sau al angajatorilor lor, în chestiuni pentru care au fost responsabili în cadrul portofoliului lor de comisari pe durata mandatului lor.
Obținerea unor prestații sociale și a unor indemnizații
Parlamentul Foștii deputați în Parlamentul European au dreptul la o indemnizație tranzitorie după încetarea mandatului lor. Această indemnizație nu este redusă în cazul în care foștii deputați preiau o funcție publică fără a deveni „înalți funcționari titulari ai autorității publice” sau în cazul în care sunt angajați în sectorul privat. Deputații care au dreptul la indemnizația tranzitorie și la o pensie pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate trebuie să opteze pentru unul dintre aceste trei regimuri. Plata pensiei pentru limită de vârstă este suspendată pentru orice beneficiar al pensiei care este reales în Parlament. O pensie de invaliditate pe care un fost deputat în Parlamentul European a primit-o în temeiul unui mandat pe care l-a exercitat într-un alt parlament simultan cu mandatul în Parlamentul European este dedusă din pensia de invaliditate plătită de UE.
Consiliul și Comisia Orice activitate remunerată exercitată de foștii președinți ai Consiliului European și de membrii Comisiei reduce indemnizația tranzitorie primită de aceștia. Dreptul la indemnizația tranzitorie încetează dacă fostul președinte al Consiliului European sau comisarul este numit din nou în funcție în instituțiile UE, este ales în Parlament, atinge vârsta de pensionare sau decedează. Principiul de neacumulare a indemnizațiilor tranzitorii și a pensiilor se aplică și membrilor care au deținut cel puțin o dată o funcție publică în cazul în care suma combinată depășește remunerația primită în timpul mandatului.

Partea E – Combaterea hărțuirii

PERSONALUL
Toate cele trei instituții care fac obiectul prezentului raport au instituit elementele esențiale ale unei politici de combatere a hărțuirii.
Politici de combatere a hărțuirii
Politicile instituțiilor auditate condamnă în mod clar hărțuirea sub toate formele sale și declară că poziția hărțuitorului în organizație este irelevantă. Toate cele trei instituții au instituit proceduri adecvate pe care victimele hărțuirii le au la dispoziție pentru a depune plângeri.
Monitorizare și evaluare
În documentele lor strategice (o rezoluție în cazul Parlamentului), cele trei instituții și-au exprimat angajamentul de a monitoriza și de a evalua politicile lor de combatere a hărțuirii.

MEMBRII
Parlamentul a stabilit, în atenția deputaților în Parlamentul European, un set specific de norme și de proceduri privind combaterea hărțuirii. În celelalte două instituții (Consiliul și Comisia), normele privind combaterea hărțuirii aplicabile membrilor (președintele Consiliului European și comisarii) se bazează pe obligații etice mai generice stabilite în codurile de conduită corespunzătoare.

Partea F – Avertizarea în interes public

PERSONALUL
Instituțiile auditate au instituit politici privind avertizarea în interes public care acoperă definițiile, canalele de raportare și măsurile de protecție.

MEMBRII
Se aplică dispozițiile generale ale TFUE, precum și codul de conduită pentru președintele Consiliului European, cel pentru deputații în Parlamentul European și cel pentru comisari. În cazul membrilor, nu există măsuri de protecție și nici proceduri aplicabile echivalente cu cele aplicabile personalului.

Anexa II — Rezultatul sondajului

Notă metodologică

Curtea a selectat un eșantion aleatoriu de membri ai personalului celor trei instituții ale UE, pe care l-a stratificat pe baza a două criterii:

• Instituția angajatoare:
• Parlamentul European; la momentul constituirii eșantionului, efectivul Parlamentului European număra 9 764 de persoane,
• Consiliul European și Consiliul Uniunii Europene, tratate ca o singură instituție în scopul sondajului; la momentul constituirii eșantionului, efectivul Consiliului număra 3 031 de persoane, și
• Comisia Europeană; la momentul constituirii eșantionului, efectivul Comisiei număra 30 372 de persoane.
• Tipul postului ocupat:
• manager (inclusiv secretari generali, directori generali, directori, șefi de cabinet, șefi de unitate și consilieri principali),
• administrator (inclusiv personalul care deține posturi „AD” fără atribuții de conducere – de exemplu, administratori generali, traducători și juriști; agenți contractuali din grupa de funcții IV și experți naționali detașați),
• asistent parlamentar acreditat – numai în cazul Parlamentului European, și
• alte categorii (inclusiv personalul care deține posturi „AST” – de exemplu, asistenți cu experiență și asistenți; personal care deține posturi „SC” – de exemplu, secretari și angajați administrativi; și agenți contractuali din grupele de funcții I‑III).

Pe baza acestor criterii, Curtea a extras un eșantion de respondenți din zece subpopulații distincte ale personalului (trei instituții înmulțit cu trei tipuri comune de posturi, plus un tip suplimentar de post (asistent parlamentar acreditat) prezent doar în cadrul Parlamentului European).

Numărul total de răspunsuri valide a fost de 798. Rata generală de răspuns a fost de 39 %. Pentru subpopulațiile individuale, rata de răspuns a variat de la 34 % la 69 %, cu excepția categoriei privind asistenții parlamentari acreditați, în cazul căreia rata de răspuns a fost de 12 %. Cifrele prezentate în continuare reprezintă rezultatele extrapolate ale sondajului. Ele constituie cea mai bună estimare a Curții pentru categoriile respective de personal din cadrul celor trei instituții. Tabelul 2 conține o prezentare generală a principalelor rezultate ale sondajului.

Acronime și abrevieri

APA: asistent parlamentar acreditat (asistenți parlamentari acreditați)

Comisia: Comisia Europeană

Consiliul: Consiliului Uniunii Europene și Consiliul European

DG: Direcție generală a Comisiei Europene

AGRI: Agricultură și dezvoltare rurală

COMP: Concurență

ENER: Energie

HR: Resurse Umane și Securitate

RTD: Cercetare și inovare și

SG: Secretariatul General

OCDE: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

Parlamentul: Parlamentul European

TFUE: Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

TUE: Tratatul privind Uniunea Europeană

UE: Uniunea Europeană

Glosar

Activități și misiuni externe: activități sau misiuni, remunerate sau neremunerate, care sunt organizate în afara sferei îndatoririlor funcționarilor sau ale membrilor. Ele au un caracter profesional și/sau depășesc ceea ce se poate considera în mod rezonabil că reprezintă activități de agrement.

Anchete administrative: se referă la toate acțiunile întreprinse de funcționarii abilitați să constate situația de fapt și, dacă este necesar, să stabilească dacă s-au respectat sau nu obligațiile ce revin funcționarilor din cadrul instituțiilor UE. În cadrul Comisiei, anchetele administrative sunt efectuate de Oficiul de investigație și de disciplină al Comisiei.

Asistent parlamentar acreditat: membru al personalului care este ales de unul sau de mai mulți deputați în Parlamentul European și care este angajat pe baza unui contract direct de către Parlament pentru a furniza asistență directă deputaților în exercitarea funcțiilor acestora din urmă și sub îndrumarea și autoritatea lor, pe baza unei relații de încredere reciprocă.

Autoritatea împuternicită să facă numiri: persoana și/sau organismul din cadrul instituțiilor UE care are competența de a numi și de a elibera din funcție membrii personalului. Această funcție este exercitată de Colegiul membrilor, care deleagă cea mai mare parte a atribuțiilor sale secretarului general. Acesta din urmă procedează, în general, la o subdelegare a acestei funcții către funcționari care ocupă posturi de conducere.

Avertizare în interes public: procesul prin care o persoană (de exemplu, un membru al personalului) raportează fapte descoperite în cursul îndeplinirii sarcinilor sale sau în legătură cu îndatoririle sale care indică existența unor nereguli grave. Raportarea trebuie făcută în scris și fără întârziere. Regulile privind avertizarea în interes public asigură consiliere, asistență și măsuri de protecție pentru avertizori.

Cadouri și divertisment: se referă la sume de bani sau la orice alte obiecte fizice oferite gratuit sau la posibilitatea de a participa gratuit la evenimente care, în mod normal, sunt accesibile numai în schimbul unei contravalori. Acestea includ și oferte de alimente, de băuturi, de mese și de cazare.

Cadrul etic: în scopul prezentului audit, Curtea se referă, în primul rând, la cerințele etice prevăzute de legislație și, în al doilea rând, la proceduri, la instrumentele de asigurarea a respectării acestor cerințe, precum și la orientările și la comunicările care contribuie la asigurarea respectării cerințelor legale.

Combaterea hărțuirii: se referă la lupta împotriva hărțuirii. Hărțuirea la locul de muncă este un domeniu din ce în ce mai sensibil în cadrul unei gestionări eficace a resurselor umane. Este, de asemenea, cunoscută sub denumirea de „mobbing” (hărțuire psihologică) și include diferite tipuri de discriminare și de încălcări care nu sunt limitate la un grup specific de personal, ele putând fi clasificate în categoria abuzului emoțional și fizic.

Comitetul de etică (în instituțiile UE): un organism care consiliază președinții cu privire la aplicarea codului de conduită al membrilor.

Conflict de interese: situația în care o persoană sau o organizație reprezintă interese multiple, financiare sau de altă natură, și servirea unuia dintre aceste interese ar putea însemna deservirea altuia. În instituțiile UE, există diverse forme de conflict de interese, inclusiv cele care apar în legătură cu recrutarea, pe perioada raporturilor de muncă și după încetarea acestora, în legătură cu cadouri și cu activități de divertisment, cu activități externe și cu activități remunerate ale soțului/soției și cu activități de lobby și de reprezentare.

Consiliere: în contextul normelor privind combaterea hărțuirii, acesta este un proces prin care victimele decid să urmeze proceduri informale pentru soluționarea cazului. Consilierii sunt persoane instruite să ofere îndrumări cu privire la probleme personale sau psihologice (a se vedea și medierea).

Declarație pe propria răspundere: un instrument existent în cadrul instituțiilor UE care permite personalului și membrilor să își îndeplinească obligațiile legate de etică. Declarațiile pe propria răspundere ale membrilor personalului sunt adresate autorității împuternicite să facă numiri. În cazul membrilor, aceste declarații sunt publice.

Integritate publică: se referă la alinierea consecventă la valorile, la principiile și la normele etice comune și la respectarea permanentă a acestora, pentru protejarea interesului public și pentru menținerea priorității acestuia în raport cu interesele private în cadrul sectorului public [astfel cum sunt definite de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE)].

Mediere: în contextul normelor privind combaterea hărțuirii, acesta este un proces prin care victimele decid să urmeze proceduri informale pentru soluționarea cazului. Mediatorii sunt persoanele care încearcă să obțină un acord între persoanele implicate într-un conflict (a se vedea și consilierea).

Membrii instituțiilor UE: membrii unei instituții sunt acele persoane care au fost fie numite, fie alese pentru a forma organismul decizional al instituției.

Obligații aplicabile după încetarea raporturilor de muncă și a mandatului în cadrul instituțiilor UE: foștii angajați sau foștii membri ai instituțiilor UE au anumite obligații, dintre care unele se aplică și funcționarilor în activitate sau pe durata mandatului lor. Aceste obligații sunt prevăzute în Statutul funcționarilor sau în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și în codurile de conduită ale membrilor instituțiilor UE și includ în special: interzicerea divulgării neautorizate de informații, obligația de a notifica orice activități profesionale în termen de doi ani de la data încetării raporturilor de muncă, obligația de a avea un comportament integru și discret în ceea ce privește acceptarea anumitor funcții sau avantaje, dispoziții legate de invenții și primirea de prestații sociale și indemnizații.

Ospitalitate: se referă la furnizarea de alimente, de băuturi, de mese și de cazare. Poate include și activități de divertisment și de agrement.

Perioada existenței stării de incompatibilitate: în instituțiile UE, această perioadă este intervalul de timp în care un fost angajat sau un fost membru trebuie să informeze autoritatea împuternicită să facă numiri sau colegiul cu privire la noua sa activitate și nu poate face lobby pe lângă fosta sa instituție.

Personalul instituțiilor UE: se referă la toți membrii personalului angajați direct de UE în cadrul diferitor scheme de angajare: funcționari, agenți temporari, agenți contractuali, agenți locali, consilieri speciali și asistenți parlamentari acreditați. Persoanele care lucrează ca experți naționali detașați și ca stagiari sunt asimilate, de asemenea, personalului instituțiilor UE.

Proceduri disciplinare: acestea constituie modalitatea prin care un angajator tratează presupusele abateri disciplinare ale angajaților. Ele includ o audiere disciplinară în cadrul căreia se oferă membrului personalului posibilitatea de a explica faptele.

Registrul cadourilor: un registru care conține toate informațiile relevante referitoare la cadouri și la activități de divertisment acceptate de personalul și de membrii instituțiilor UE. Pentru personal, acesta este un registru intern gestionat de administrație și include doar cadouri pentru care este necesară obținerea unei permisiuni. Pentru membri, registrul este disponibil publicului; este administrat de președinte și include toate cadourile acceptate.

Statutul funcționarilor: Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului²³.

Răspunsurile Parlamentului

Răspuns la observația 38:

Parlamentul European consideră că Regulamentul său de procedură (inclusiv codurile de conduită și de comportament adecvat), precum și foaia de parcurs pentru combaterea hărțuirii constituie obiective și priorități strategice pentru etica deputaților. Codul de conduită și politica de combatere a hărțuirii la locul de muncă exprimă obiectivele și prioritățile sale strategice pentru personal. După cum demonstrează evaluarea din 2017, performanța este măsurabilă.

Răspuns la observația 43:

Toate declarațiile privind absența conflictelor de interese la recrutare sunt transmise spre verificare departamentului etică al Unității pentru evoluția carierelor și etică. Ori de câte ori este posibil, unitățile relevante ale Parlamentului European fac, în practică, controale încrucișate între ele. Șeful de unitate asigură coerența, examinând fiecare dosar în parte. În plus, atunci când Unitatea pentru drepturi individuale înregistrează modificări ale locului de muncă al soțului/soției, colegii de la Unitatea pentru evoluția carierelor și etică iau act de acest lucru și transmit colegului în cauză formularul aferent declarației privind activitatea soțului/soției. Documentația existentă va fi completată cu controalele care urmează să fie efectuate.

Răspuns la observația 48:

Deputații în Parlamentul European pot solicita, cu titlu confidențial, avizul Comitetului consultativ pentru conduita deputaților. În cazul unei presupuse încălcări a acestor obligații de informare, este prevăzută o procedură la articolul 8 din Codul de conduită. Parlamentul consideră că stabilirea unei „proceduri standard scrise” cu bătaie mai lungă privind modul de desfășurare a controalelor prevăzute este problematică pentru că informațiile primite pot varia la infinit. Prin urmare, fiecare informație primită trebuie să fie evaluată individual. O cerință generală privind verificarea din oficiu a corectitudinii sau integralității ar putea necesita resurse umane suplimentare semnificative, de până la aproximativ 60 de posturi AD. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că Parlamentul nu are competențe de investigare cu privire la deputații în Parlamentul European, care răspund în fața alegătorilor, și trebuie să respecte libera exercitare a mandatului lor.

Răspuns la observația 50:

Deputații au la dispoziție orientări bazate pe o practică consecventă și bine stabilită.

Răspuns la observația 53:

Pentru personalul Parlamentului este în vigoare un cod de conduită (Ghidul privind obligațiile funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Parlamentului European, Decizia Biroului din 7 iulie 2008). Pentru a îmbunătăți accesibilitatea și înțelegerea, Parlamentul a pregătit și este pe cale de a lansa un ghid explicativ suplimentar pentru personal, care include clarificări ample și detaliate, exemple și orientări referitoare la procedura privind Codul de conduită, inclusiv toate problemele ridicate de Curtea de Conturi în ceea ce privește cadourile.

Răspuns la observația 56:

Parlamentul ar dori să sublinieze că APA sunt angajați direct de Parlamentul European, lucrând sub conducerea deputatului căruia îi acordă asistență, care are rolul de superior ierarhic (articolul 5a din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene și articolul 1 din Normele de aplicare a titlului VII din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene). Având în vedere că sunt aleși „de unul sau mai mulți deputați”, nu pot fi transferați pe un alt post din PE prin simpla decizie a administrației. Parlamentul nu poate modifica în mod unilateral această situație, fiind vorba de o cerință legislativă. Totuși, pentru APA sunt disponibile alte forme specifice de asistență, în conformitate cu articolul 24 din Statutul funcționarilor, aplicabil prin analogie în cazul APA.

Răspuns la observația 61:

Parlamentul nu are competența de a defini restricții suplimentare pentru foștii deputați decât în ceea ce privește accesul în clădiri, utilizarea facilităților și drepturile financiare. Ar trebui, de asemenea, avut în vedere că a lăsa și a încuraja persoanele care nu dispun de mijloacele financiare necesare traiului să candideze la o funcție publică a reprezentat un pas important în dezvoltarea democrației parlamentare. Prin urmare, dacă se impun restricții suplimentare privind ocuparea unui loc de muncă imediat după încheierea mandatului înseamnă fie să se accepte un factor descurajant pentru eventualii candidați, deoarece nu ar avea nicio „garanție de angajare” la sfârșitul unei legislaturi, fie că ar trebui găsite mecanisme de compensare prin sisteme de indemnizație tranzitorie.

Răspuns la observația 67:

Parlamentul acordă prioritate soluționării oricărui conflict de interese și impune publicarea informațiilor referitoare la acesta numai în cazul în care deputatul nu soluționează conflictul de interese.

Răspuns la observația 74:

Președintele este obligat să țină seama în mod corespunzător de experiența deputaților și de echilibrul politic în momentul numirii lor [a se vedea articolul 7 alineatul (2) din Codul de conduită].

Răspuns la observația 80:

Din octombrie 2018, se oferă în mod regulat un curs de formare adaptat, intitulat „Să vorbim despre etică”.

Din 2018, APA nou recrutați trebuie să participe la o formare introductivă privind drepturile și obligațiile lor.

Răspuns la observația 81:

Astfel cum s-a explicat la punctul 53, Parlamentul pregătește în prezent lansarea unui ghid pentru personal, cu exemple din viața reală și clarificări cu privire la aspectele etice, care va completa actualul Cod de conduită al personalului.

În plus, începând din ianuarie 2019, personalului i-au fost transmise mai multe comunicări, în special despre declarațiile de candidatură și de participare la campania electorală pentru alegerile europene, pe care Parlamentul le consideră și le tratează ca pe o activitate externă.

Răspuns la observația 82:

A se vedea punctele 80 și 81 de mai sus.

Răspuns la observația 84:

APA primesc în permanență orientări cu privire la aspectele de etică, acest lucru fiind dovedit, printre altele, de numeroasele lor solicitări și declarații privind activitățile externe, candidaturile la alegeri, publicații etc.

Recomandarea nr. 1:

(1) Parlamentul acceptă parțial recomandarea 1(1): Serviciile competente vor continua să își actualizeze și să își dezvolte abordarea în materie de etică. Cu toate acestea, Parlamentul nu consideră că ea nu trebuie consolidată într-un document unic de strategie. Parlamentul elaborează indicatori metrici pentru a îmbunătăți și mai mult evaluarea performanței administrației sale. [Rec. 3] Etica va fi considerată drept un element prioritar în campaniile de informare a personalului și deputaților.

(2) Parlamentul acceptă parțial recomandarea 1(2). Documentația existentă va fi completată cu controalele care urmează să fie efectuate. Deși consideră Parlamentul că procedurile consecvente de control sunt relevante, Parlamentul afirmă că, în practică, asigură verificarea temeinică și consecventă a declarațiilor în cadrul Unității pentru evoluția carierelor și etică. Urmează să fie puse la dispoziție orientări detaliate suplimentare pentru personal, care vor oferi orientări și mai clare decât cele prevăzute de Codul de conduită.

(3) Parlamentul nu acceptă recomandarea 1(3). Parlamentul consideră că declarația este menită să asigure transparența, astfel cum este prevăzut la articolul 4 din Codul de conduită al deputaților, și permite un control public adecvat. Orice cerință mai amplă de a verifica din oficiu exactitatea și caracterul complet al informațiilor ar atrage după sine o suplimentare semnificativă a personalului și/sau a competențelor de investigare, care nu este posibilă.

(4) Parlamentul acceptă recomandarea 1(4) și subliniază faptul că noul ghid de etică, care urmează să fie publicat în iunie 2019, explică și specifică pe larg dispozițiile relevante privind cadourile și ospitalitatea.

(5) Parlamentul nu acceptă recomandarea 1(5). Este de acord că APA reprezintă o categorie aparte, pentru care nu sunt disponibile toate măsurile care pot fi aplicate personalului. Cu toate acestea, Parlamentul este deja în măsură, prin aplicarea articolului 24 din Statutul funcționarilor, să găsească soluții adecvate. Acest aspect este reglementat de trimiterea la articolul 24 din normele existente privind denunțarea neregulilor.

(6) Parlamentul acceptă parțial recomandarea 1(6) și va analiza dacă și cum poate acționa în limitele cadrului juridic existent. Deși apreciază interesul pentru normele referitoare la perioada de după încheierea mandatului, Parlamentul are o competență limitată în ce îi privește pe foștii deputați, cu excepția accesului la utilizarea propriilor infrastructuri, pe care și-o exercită deja. În acest sens, Parlamentul a luat deja măsuri. A se vedea, de asemenea, punctul 61.

Recomandarea nr. 2:

(1) Parlamentul acceptă recomandarea 2(1) și va fi disponibil să colaboreze cu alte instituții pentru a face schimb de bune practici.

(2) Parlamentul acceptă recomandarea 2(2). Parlamentul European este de acord că colaborarea cu alte instituții este, în principiu, utilă, dar atrage atenția asupra faptului că, în prezent, aplică cel mai strict plafon de remunerare a activităților externe, și anume 0.

(3) Parlamentul acceptă parțial recomandarea 2(3). Este deschis la un schimb de bune practici cu alte instituții, dar subliniază, în același timp, că statutul deputaților în Parlamentul European este specific acestei instituții (a se vedea și punctul 67) și că există limite juridice bazate pe dreptul la viața privată al membrilor familiei.

Recomandarea nr. 3:

Parlamentul acceptă această recomandare.

Au fost pregătite orientări centralizate mai specifice, care sunt pe cale de a fi distribuite. Serviciile competente vor continua să propună formări și să difuzeze cunoștințe și experiență (pe baza modulelor existente dezvoltate și a exercițiilor de formare/de conștientizare organizate pe baza anchetelor desfășurate la nivel de DG) DG-lor de resort, prin utilizarea tuturor canalelor interne.

Răspunsurile Consiliului

Observații

25

Statutul membrilor Consiliului este foarte specific și nu este comparabil cu cel al membrilor altor instituții. Consiliul nu este alcătuit din membri care sunt numiți sau aleși pentru a face parte din acesta ori care sunt remunerați din bugetul UE.

Chiar în acest sens, din articolul 16 alineatul (2) din TUE reiese că „Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot”.

În conformitate cu anexa I la Regulamentul de procedură al Consiliului, „[f]iecare stat membru trebuie să stabilească modul de reprezentare în cadrul Consiliului”. În concordanță cu articolul 16 alineatul (7) din TUE, „[u]n comitet al reprezentanților permanenți ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului”. Pentru a contribui la pregătirea lucrărilor Consiliului, Coreperul poate înființa comitete și grupuri de lucru și poate defini mandatele acestora [a se vedea articolul 19 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Consiliului]. Aceste grupuri de lucru sunt formate din delegați din fiecare stat membru. Prin definiție, acești reprezentanți și delegați acționează în numele administrațiilor lor naționale și reprezintă interesele statelor lor membre.

Numai președintele Consiliului European este numit în funcția respectivă și remunerat din bugetul UE.

38

Elemente importante ale strategiei în materie de etică sunt incluse în Ghidul de etică și conduită al Secretariatului General al Consiliului și într-un set de alte documente privind conduita și obligațiile personalului.

Secretariatul General al Consiliului (SGC) a adoptat un cadru revizuit de control intern la 29.10.2018, cu aplicare de la 1.11.2018 (Decizia 42/18 a Secretarului General al Consiliului). Primul principiu al „mediului de control” este acela că SGC demonstrează angajament față de integritate și de valorile etice. Acest principiu este stabilit după cum urmează:

1. Tonul se dă de sus: conducerea respectă integritatea și valorile etice în instrucțiunile, acțiunile și conduita sa.
2. Un cod de conduită stabilește așteptările în ceea ce privește integritatea și valorile etice, care sunt înțelese la toate nivelurile organizației și sunt comunicate.

În ceea ce privește evaluarea riscurilor, Unitatea de audit intern a efectuat în 2015 un audit privind politica în materie de etică a SGC. Raportul de audit a descris riscurile legate de etică identificate de auditori și a recomandat acțiuni corespunzătoare.

În plus, mai multe departamente ale SGC efectuează evaluări anuale ale riscurilor. Identificarea riscurilor în ceea ce privește conduita neetică face parte din aceste demersuri. SGC a ales să efectueze cu regularitate evaluări ale riscurilor de către departamente (sau pentru proiecte), care să acopere toate domeniile de risc, inclusiv aspectele etice, în loc să creeze un registru specific de riscuri în materie de etică. SGC va analiza meritul de a efectua o evaluare globală a riscurilor în materie de etică.

48

În ceea ce privește președintele Consiliului European, declarațiile de interese sunt prezentate pe baza Codului de conduită al președintelui Consiliului European. În conformitate cu articolul 15 alineatul (5) din TUE, în caz de abatere gravă, Consiliul European poate înceta mandatul președintelui, hotărând cu majoritate calificată. În acest sens, Consiliul European poate lua în considerare orice nerespectare sau încălcare a Codului de conduită.

49

A se vedea răspunsul la punctul 48 de mai sus.

Concluzii și recomandări

Recomandarea 1 – Îmbunătățirea cadrelor etice

SGC acceptă recomandarea 1 punctele 1, 2 și 4.

În ceea ce privește recomandarea 1 punctul 1, elemente importante ale strategiei în materie de etică sunt deja incluse în Ghidul de etică și conduită al SGC, precum și într-un set de documente privind conduita și obligațiile personalului. Punctul 1 va fi pus în aplicare prin proiectul deja în curs de desfășurare „Etica în prim-plan”.

Recomandarea 2 – Armonizarea elementelor cadrului etic și împărtășirea bunelor practici în materie de etică

SGC acceptă recomandarea 2. Cu toate acestea, punctul 3 nu se aplică Consiliului.

Recomandarea 3 – Creșterea gradului de conștientizare și a percepției în rândul personalului în ceea ce privește cadrul etic și cultura etică

SGC acceptă recomandarea 3. Există deja un proiect emblematic pentru 2019, intitulat „Etica în prim-plan”, coordonat de Direcția pentru resurse umane a SGC, printre ale cărui obiective principale se numără sensibilizarea personalului și promovarea conduitei etice.

Răspunsurile Comisiei

Sinteză

IV

Comisia consideră că verificarea declarațiilor membrilor este adecvată scopului. Comisia își va documenta procedura standard scrisă în conformitate cu recomandarea Curții de Conturi.

V

Comisia consideră că rezultatele sondajului sunt pozitive pentru personalul său, deoarece 59,6 % din personal își evaluează cunoștințele ca fiind bune sau foarte bune.

Introducere

07

În ceea ce privește membrii Comisiei, articolul 17 alineatul (3) din TUE și articolul 245 din TFUE constituie cadrul etic prevăzut de tratate.

În ceea ce privește personalul instituțiilor europene, cadrul etic stabilit de legiuitor este reprezentat de articolele 11-26 litera (a) din Statutul funcționarilor. Acest nivel al legislației corespunde cu ceea ce se regăsește în numeroase legi naționale privind funcția publică și este suficient. Pe această bază, instituțiile adoptă norme mai detaliate pentru personalul lor și le adaptează atunci când este necesar.

Observații

34

Aspectele etice aplicabile membrilor sunt abordate în alte documente, cum ar fi scrisorile de misiune ale Președintelui către membri în mod individual, planul strategic al Secretariatului General pentru perioada 2016-2020 sau Planul de gestionare al Secretariatului General pentru 2018.

37

Exercițiul de gestionare a riscurilor din cadrul Comisiei cuprinde toate domeniile și aspectele de management, inclusiv etica. Numai riscurile semnificative în ceea ce privește etica ar trebui incluse în planul de gestionare. Chiar și atunci când direcțiile generale auditate nu au identificat riscuri specifice semnificative în ceea ce privește etica, acest lucru nu le-a împiedicat să includă acțiuni specifice (în special organizarea unor evenimente adecvate legate de etică) și valori organizaționale în planul lor anual de gestionare și/sau să prevadă alte acțiuni în conformitate cu cadrul de control intern.

43

Comisia efectuează verificări încrucișate ale informațiilor furnizate în cererile de etică cu informații interne și externe disponibile. Având în vedere că cererile sunt evaluate întotdeauna de la caz la caz, amploarea controalelor încrucișate depinde de riscul potențial asociat și respectă principiul proporționalității.

Documentația existentă privind principalele proceduri pentru activitățile externe în timpul serviciului și al concediului în interes personal, precum și activitățile ulterioare serviciului, a fost consolidată în a doua jumătate a anului 2018 în urma adoptării unei decizii revizuite privind activitățile externe și descrie în mod explicit verificările care ar trebui efectuate. Consolidarea celorlalte proceduri este în curs.

Caseta 2

Exemple de orientări insuficiente

Lipsa de orientări specifice privind situații relevante

Broșura privind etica și conduita personalului include orientări referitoare la ceea ce constituie un conflict de interese. Cu toate acestea, în viitor, ar putea fi furnizate, la momentul recrutării, orientări mai detaliate privind conflictele de interese, în același mod în care s-a procedat în cazul activităților externe și al activităților desfășurate după încetarea raporturilor de muncă.

Ghidul de etică al DG AGRI reflectă aspectele cele mai frecvente pe care colegii din DG le-au adus în atenția colegilor responsabili cu etica în cadrul direcției generale respective.

Posibilele conflicte de interese legate de implicarea într-o activitate profesională sau de faptul de a fi beneficiar al unor finanțări europene sunt reglementate în mod corespunzător de normele generale privind conflictul de interese și privind activitățile externe. Aceste situații nu sunt în mod necesar mai probabile în DG AGRI decât în alte servicii ale Comisiei.

47

Comisia își va documenta procedura standard. Comisia reamintește că, în această privință, un prim control important are loc în contextul desemnării și al audierii membrilor desemnați înaintea numirii de către Comisie. În special, membrii desemnați trebuie să își transmită în timp util declarațiile de interese la Parlamentul European pentru a permite Parlamentului să le examineze, și sunt responsabili pentru declarațiile lor.

După numire și după fiecare actualizare, declarațiile fac obiectul controlului sub autoritatea președintelui Comisiei așa cum rezultă din articolul 2 alineatul (6), articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 alineatele (2) și (4) din Codul de conduită al membrilor Comisiei Europene. Controlul se referă la existența oricărei situații care poate da naștere unui conflict de interese sau care poate fi percepută în mod rezonabil ca putând da naștere unui astfel de conflict. Dacă se detectează o astfel de situație și este confirmată de președinte, președintele poate lua măsuri precum realocarea unui dosar sau solicitarea de a ceda interesele financiare. De asemenea, pe baza informațiilor disponibile, se realizează o verificare de ordin general din punctul de vedere al plauzibilității declarației și al caracterului complet al acesteia.

Membrii răspund în mod individual pentru declarațiile lor.

50

Comisia reamintește că examinarea, chiar dacă nu a fost încă formalizată printr-o procedură standard scrisă, este cuprinzătoare, implică o verificare generală a caracterului complet pe baza informațiilor disponibile și a unor criterii clare.

Mai mult, declarațiile membrilor Comisiei și actualizările acestora sunt publicate și fac obiectul unui control public permanent.

Caseta 3

Lacunele politicilor în materie de cadouri și divertisment - Comisie

Noțiunile de „cadou” și „ospitalitate” din Codul de conduită sunt folosite în sensul lor cotidian pentru a acoperi toate situațiile cu care se poate confrunta un membru al Comisiei în conformitate cu principiile generale stabilite de prevederile privind cadourile și conflictele de interese [articolul 6 alineatul (4) și articolul 2 alineatul (6) din Codul de conduită al Membrilor Comisiei]. Vor fi furnizate orientări suplimentare.

80

Comisia a instituit o politică foarte cuprinzătoare de formare în domeniul eticii, care vizează membrii personalului în diferite momente ale carierei lor. Această politică a fost consolidată în continuare în 2018 (în special prin formare obligatorie la intrarea în serviciu a întregului personal și pentru toți șefii de unitate numiți recent). Ancheta Curții de Conturi Europene arată că, în cazul Comisiei, 50,6 % din membrii personalului au declarat că au urmat un curs de etică. Date fiind măsurile puse în aplicare, această cifră ar trebui să crească în curând, iar Comisia se așteaptă ca politica de formare să se traducă în următorii ani într-un nivel și mai bun de cunoaștere a cadrului etic.

83

Campaniile de sensibilizare cu privire la Raportul anual de activitate al Oficiului de investigație și de disciplină al Comisiei (IDOC) sunt extrem de importante. Deși aceste rapoarte sunt publicate pe MyIntracomm și se realizează prezentări pentru multe direcții generale (DG-uri) și servicii, se pare că este nevoie de mai mult.

84

Comisia desfășoară o campanie de informare robustă cu privire la etică și integritate atât în direcțiile generale, cât și pentru noii-veniți. În catalogul de formare al Comisiei se oferă cursuri suplimentare pentru personal.

În ceea ce privește protecția personalului care raportează un comportament neetic, IDOC asigură cel mai înalt nivel de confidențialitate și de protecție a datelor, iar acest aspect a fost luat în considerare în contextul revizuirii în curs a dispozițiilor generale de aplicare ale IDOC și în contextul noii Decizii privind protecția datelor [Decizia (UE) 2019/165 a Comisiei din 1 februarie 2019].

85

Comisia ia măsuri pentru a aborda această problemă, inclusiv campanii de sensibilizare privind etica și integritatea, prezentări suplimentare ale procedurilor IDOC și publicarea raportului anual de activitate al IDOC.

Concluzii și recomandări

Recomandarea 1 punctul 2

Comisia acceptă recomandarea.

În ceea ce privește formalizarea procedurilor de control al declarațiilor, Comisia consideră că recomandarea este deja pusă în aplicare pentru cererile de activități externe pe durata serviciului și a concediului în interes personal, precum și pentru activitățile desfășurate după încheierea raporturilor de muncă. Consolidarea celorlalte proceduri este în curs.

Recomandarea 1 punctul 3

Comisia acceptă recomandarea.

Comisia consideră că verificarea declarațiilor de interese este cuprinzătoare, implică o verificare generală a caracterului complet al acestora pe baza informațiilor disponibile și se realizează pe criterii clare.

Comisia își va documenta procedura standard internă în ceea ce privește controlul prevăzut la articolul 4 alineatul (2) din Codul de conduită pentru a asigura calitatea și consecvența procesului.

Recomandarea 1 punctul 4) – cadouri și divertisment

Comisia acceptă recomandarea și va furniza orientări, informații și exemple mai detaliate, întemeiate pe articolul 6 din Codul de conduită.

Recomandarea 2 – Armonizarea elementelor cadrului etic și împărtășirea bunelor practici în materie de etică

Comisia acceptă recomandarea în mod parțial.

Comisia acceptă să continue să discute cu celelalte instituții aspectele etice de interes comun în cadrul forurilor interinstituționale existente, în special al Comitetului privind Statutul (Comité pour les Questions statutaires) sau la nivelul serviciilor și să continue schimbul de bune practici.

În ceea ce privește cele trei puncte cu privire la care Curtea de Conturi Europeană ar dori să vadă armonizare, Comisia dispune de temeiuri juridice și de texte legislative recente, detaliate și adecvate scopului.

În ceea ce privește activitățile externe, decizia aplicabilă a fost revizuită recent și Comisia nu intenționează să o modifice în viitor. În plus, Comisia nu intenționează să ia nicio inițiativă în ceea ce privește orientările sale privind cadourile și ospitalitatea, deoarece acestea sunt considerate adecvate scopului.

În ceea ce privește membrii, declarația privind activitățile profesionale în curs ale soților și partenerilor este deja obligatorie pentru membrii Comisiei. Același lucru este valabil în anumite condiții pentru interesele financiare ale soților, partenerilor și copiilor minori ai membrilor. Comisia nu intenționează să ia nicio inițiativă în această privință.

Comisia ar dori să sublinieze faptul că punerea în aplicare a unei astfel de recomandări nu depinde numai de Comisie.

90

(2) Ancheta Curții de Conturi Europene arată că 59,6 % din personalul Comisiei și-au evaluat cunoștințele privind cadrul etic ca fiind „bune” sau „foarte bune”.

(3) Ancheta Curții de Conturi Europene arată că 54,7 % din membrii personalului Comisiei au declarat că au urmat cursuri de etică.

Recomandarea 3 – Creșterea gradului de conștientizare și a percepției în rândul personalului în ceea ce privește cadrul etic și cultura etică

Comisia acceptă recomandarea și consideră că o pune deja în aplicare.

Comisia a luat deja măsuri ample pentru a crește gradul de conștientizare a personalului în ceea ce privește etica și va continua să pună în aplicare aceste măsuri. Comisia a instituit o politică foarte cuprinzătoare de formare în domeniul eticii care vizează membrii personalului în diferite momente ale carierei lor, așa cum se explică în răspunsul la punctul 80. Această politică a fost consolidată în continuare în 2018. Comisia va continua aceste eforturi și se așteaptă ca această politică să îmbunătățească pe termen scurt nivelurile de sensibilizare a personalului.

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit V – Finanțarea și administrarea Uniunii, condusă de domnul Lazaros S. Lazarou, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Mihails Kozlovs, membru al Curții de Conturi Europene, care a beneficiat de sprijinul unei echipe formate din: Edite Dzalbe, șefă de cabinet; Laura Graudina, atașat în cadrul cabinetului; Alberto Gasperoni, manager principal; Gediminas Macys, coordonator; Michal Machowski, coordonator adjunct; Aino Nyholm, Elisa Paladini²⁴, Christian Geoffroy și Angela Onno²⁵, auditori. Richard Moore a asigurat sprijin lingvistic. Emanuele Fossati a asigurat sprijin informatic.

De la stânga la dreapta: Alberto Gasperoni, Michal Machowski, Laura Graudina, Gediminas Mačys, Mihails Kozlovs, Edite Dzalbe, Aino Nyholm, Christian Geoffroy.

Note

¹ Integrity framework, OCDE, 2009.

² Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Recommendation on Public Integrity, OCDE, Paris, 2017.

³ Recommendation of the Council on Improving Ethical Conduct in the Public Service Including Principles for Managing Ethics in the Public Service, 1998, OCDE, Trust in Government – Ethics measures in OECD Countries Paris, 2000.

⁴ Pentru membrii personalului care nu sunt funcționari sunt prevăzute cerințe similare în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Instituțiile aprofundează aceste dispoziții prin adoptarea unor norme de punere în aplicare mai specifice.

⁵ JO C 65, 21.2.2018, p. 7.

⁶ Pentru membrii personalului care nu sunt funcționari, sunt prevăzute cerințe similare în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

⁷ Zero harassment in the workplace – A guide for Members of the European Parliament, 2017.

⁸ A se vedea articolul 15 TUE și codul de conduită, care este un instrument public de autoreglementare adoptat de președintele Consiliului European.

⁹ Managing Conflict of Interest in the Public Sector, OCDE, 2005.

¹⁰ Trebuie remarcat faptul că, în unele state membre (precum Franța și Polonia), declarațiile membrilor din cadrul instituțiilor fac obiectul unui control suplimentar efectuat de autoritățile competente în temeiul legislației naționale.

¹¹ Managing Conflict of Interest in the Public Sector, A Toolkit, OCDE, 2005.

¹² Parlamentul European, Decizia Biroului privind măsurile de punere în aplicare a codului de conduită a deputaților în Parlamentul European în materie de interese financiare și conflicte de interese (15 aprilie 2013).

¹³ Whistleblower protection: encouraging reporting, orientare CleanGovBiz, OCDE, 2012.

¹⁴ Post-Public Employment Good Practices: Good Practices for Preventing Conflict of Interest, OCDE, 2010.

¹⁵ În cadrul Comisiei, declarația trebuie să includă și interesele financiare ale copiilor minori în cazul în care se consideră că acestea ar putea crea un conflict de interese. A se vedea articolul 3 alineatul (4) litera (a) din Codul de conduită al membrilor Comisiei Europene.

¹⁶ Ghidul pentru deputații în Parlamentul European privind combaterea hărțuirii (a se vedea nota de subsol 7).

¹⁷ Răspunsurile la întrebările 11.9 și 11.10 ale chestionarului, (a se vedea anexa II – Rezultatele sondajului).

¹⁸ Se referă la sume de bani sau la orice alte obiecte fizice oferite gratuit sau la posibilitatea de a participa gratuit la evenimente care sunt accesibile numai în schimbul unei contravalori. În acest context sunt cuprinse ofertele de ospitalitate, inclusiv furnizarea de alimente, de băuturi, de mese și de cazare.

¹⁹ Pentru membrii personalului care nu sunt funcționari, sunt prevăzute cerințe similare în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Instituțiile aprofundează aceste dispoziții prin adoptarea unor norme de punere în aplicare mai specifice.

²⁰ Acestea sunt activități sau misiuni, remunerate sau neremunerate, pe care funcționarii sau membrii le desfășoară în afara sferei îndatoririlor lor. Termenul se referă la activități de natură profesională sau la activități care depășesc ceea ce se poate considera în mod rezonabil că reprezintă activități de agrement.

²¹ În cazul Comisiei, evaluarea se face de la caz la caz.

²² Ibidem.

²³ JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

²⁴ Până în aprilie 2018.

²⁵ Până în august 2018.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide De Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2019

PDF	ISBN 978-92-847-2311-9	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/816114	QJ-AB-19-010-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-2275-4	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/34012	QJ-AB-19-010-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2019

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.