Combaterea deșertificării în UE: o amenințare din ce în ce mai mare, care impune acțiuni suplimentare

Sinteză

I

Deșertificarea, o formă de degradare a terenurilor în zonele uscate, reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare în UE, cu efecte semnificative asupra utilizării terenurilor. Termenul este de obicei folosit pentru a descrie procesele legate de activitatea umană și de climă care duc la probleme ce afectează zonele aride, cum ar fi reducerea producției de alimente, infertilitatea solului, scăderea rezilienței naturale a terenurilor și reducerea calității apei. Previziunile referitoare la schimbările climatice în Europa arată că riscul de deșertificare este în creștere. Există deja semideșerturi calde în sudul Europei, unde clima se transformă din temperată în uscată. Acest fenomen se extinde către nord. Perioada lungă de temperaturi ridicate și de precipitații reduse în Europa din vara anului 2018 ne-a reamintit importanța stringentă a acestei probleme.

II

Curtea a examinat dacă riscul de deșertificare în UE este combătut în mod eficace și eficient. Ea a evaluat dacă Comisia utilizase în mod adecvat datele disponibile și dacă UE luase măsuri pentru a combate deșertificarea în mod coerent. Curtea a auditat proiecte care abordează deșertificarea în UE și a examinat dacă angajamentul UE de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030, potrivit căruia cantitatea și calitatea resurselor funciare rămân stabile sau cresc, este probabil să fie îndeplinit.

III

Curtea a ajuns la concluzia că, deși deșertificarea și degradarea terenurilor sunt amenințări actuale și în creștere în UE, Comisia nu are o imagine clară cu privire la aceste provocări, iar măsurile luate pentru combaterea deșertificării sunt lipsite de coerență. Comisia nu a evaluat progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

IV

Deși Comisia și statele membre colectează date cu privire la diverși factori care au un impact asupra deșertificării și asupra degradării terenurilor, Comisia nu le-a analizat în vederea elaborării unei evaluări concludente privind deșertificarea și degradarea terenurilor în UE.

V

La nivelul UE, nu există nicio strategie privind combaterea deșertificării și a degradării terenurilor. Există, în schimb, o serie de strategii, de planuri de acțiune și de programe de cheltuieli, cum ar fi politica agricolă comună, Strategia UE pentru păduri sau strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, care sunt relevante pentru combaterea deșertificării, dar nu se axează pe aceasta.

VI

Proiectele UE legate de deșertificare sunt repartizate între diferite domenii de politică ale UE – în principal dezvoltarea rurală, dar și protecția mediului și politicile climatice, cercetarea și politica regională. Aceste proiecte pot avea un efect pozitiv asupra combaterii deșertificării, dar există unele preocupări cu privire la sustenabilitatea lor pe termen lung.

VII

În 2015, UE și statele membre s-au angajat să atingă obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030. Cu toate acestea, nu s-a efectuat nicio evaluare completă cu privire la degradarea terenurilor la nivelul UE și nu s-a convenit asupra niciunei metodologii în acest sens. Nu a existat nicio coordonare între statele membre, iar Comisia nu a furnizat orientări practice cu privire la acest subiect. Încă nu există o viziune clară, comună la nivelul UE, cu privire la modul în care se va atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

VIII

Pe baza celor de mai sus, Curtea formulează, în atenția Comisiei, următoarele recomandări: îmbunătățirea înțelegerii fenomenelor de degradare a terenurilor și de deșertificare în UE, evaluarea necesității de a consolida cadrul juridic al UE în ceea ce privește solul și intensificarea eforturilor în vederea îndeplinirii angajamentului asumat de UE și de statele membre de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

Introducere

Deșertificarea în UE – o amenințare din ce în ce mai mare provocată de schimbările climatice și de activitatea umană

01

Europa este din ce în ce mai afectată de deșertificare. Riscul de deșertificare este deosebit de grav în sudul Portugaliei, în anumite părți ale Spaniei și în sudul Italiei, în sud-estul Greciei, în Malta, în Cipru și în anumite zone adiacente Mării Negre din Bulgaria și din România. Potrivit studiilor, aceste zone sunt adesea afectate de eroziunea solului, de salinizare, de pierderea carbonului organic din sol, de declinul biodiversității solului și de alunecări de teren¹. Perioada lungă de temperaturi ridicate și de precipitații reduse în Europa din vara anului 2018 ne-a reamintit importanța stringentă a acestei probleme.

02

Deșertificarea este o formă de degradare a terenurilor în zonele uscate. Termenul este folosit pentru a descrie procesele legate de activitatea umană și de climă care duc la probleme ce afectează zonele aride: de exemplu, reducerea producției de alimente, infertilitatea solului, scăderea rezilienței naturale a terenurilor și reducerea calității apei (a se vedea caseta  1).

03

Deșertificarea este cauzată atât de activitățile umane, cât și de schimbările climatice.

• Activitățile umane. Utilizarea excesivă sau ineficientă a apei, de exemplu prin utilizarea de tehnici de irigare ineficiente, reduce aprovizionarea globală cu apă în zonă, ceea ce ar putea duce la dispariția vegetației și, în cele din urmă, la deșertificare. Pășunatul excesiv și despădurirea⁸ pot duce la deșertificare, deoarece ambele elimină sau deteriorează vegetația care protejează terenurile și păstrează umezeala și fertilitatea acestora. Studiile au arătat că abandonarea terenurilor poate fi un factor care contribuie la creșterea gradului de vulnerabilitate a acestora la degradare și la deșertificare⁹. Lipsa activităților umane poate avea însă și efecte benefice, cum ar fi revitalizarea solurilor, creșterea biodiversității sau reîmpădurirea activă¹⁰.
• Schimbările climatice. Deoarece temperaturile medii cresc, iar perioadele de secetă și alte fenomene meteorologice extreme cresc în frecvență și intensitate ca urmare a schimbărilor climatice (a se vedea punctul 9), degradarea terenurilor uscate (și, prin urmare, deșertificarea) tinde să crească. Atunci când terenurile sunt extrem de uscate, ele sunt sensibile la eroziune inclusiv în timpul viiturilor, când stratul superficial al solului este rapid îndepărtat, degradând și mai mult suprafața terenului¹¹.

04

La rândul său, deșertificarea poate avea și ea un efect negativ asupra schimbărilor climatice.

• Degradarea solului determină emisia de gaze cu efect de seră în atmosferă, ceea ce crește și mai mult riscul schimbărilor climatice și al declinului biodiversității (a se vedea figura 1). Biomasa și stocurile de carbon din sol sunt vulnerabile la pierderea în atmosferă ca urmare a creșterilor preconizate ale intensității furtunilor, a incendiilor, a degradării terenurilor și a focarelor de dăunători¹².
• Regenerarea solului absoarbe treptat gazele cu efect de seră din atmosferă, permițând copacilor și vegetației să crească. Aceste plante pot absorbi ulterior mai mult dioxid de carbon. În zonele în care solul este degradat, acest proces nu poate avea loc – și dioxidul de carbon nu este absorbit din atmosferă.

05

În 2008, Agenția Europeană de Mediu (AEM) a efectuat un studiu¹³ privind deșertificarea în sudul, centrul și estul Europei, acoperind 1,68 milioane de km². În 2017, pe baza aceleiași metodologii, a fost efectuat un studiu de monitorizare¹⁴. Cercetările au arătat că suprafața teritoriului cu un grad ridicat sau foarte ridicat de sensibilitate la deșertificare crescuse cu 177 000 de km² – o suprafață aproximativ echivalentă cu suprafețele reunite ale Greciei și Slovaciei – în mai puțin de un deceniu (a se vedea tabelul 1).

Tabelul 1

Sensibilitatea la deșertificare în Europa de Sud, Centrală și de Est, 2008 și 2017

	2008		2017		Diferența între 2008 și 2017
	mii de km2	%	mii de km2	%	mii de km2	%
Foarte mare	10	1	28	2	+18	+1.1
Mare	224	13	383	23	+159	+9.5
Moderată	419	25	381	23	-38	-2.2
Mică	560	33	475	28	-85	-5.1
Foarte mică	467	28	413	24	-54	-3.2
TOTAL	1 680	100	1 680	100	-	-

Sursa: Curtea de Conturi Europeană, pe baza Prăvălie et al., 2017.

06

Pe baza studiului de monitorizare, în figura 2 este prezentată situația în curs de deteriorare din Europa de Sud și din Balcani.

07

Cipru, care nu a intrat în sfera studiului menționat anterior, este deosebit de afectat: alte studii au arătat că 99 % din suprafața țării este vulnerabilă la deșertificare¹⁶. Anexa I conține hărți ale susceptibilității la deșertificare în cele cinci state membre vizitate (a se vedea punctul 26).

Scenariile privind schimbările climatice confirmă vulnerabilitatea crescută a UE la deșertificare

08

Previziunile referitoare la schimbările climatice în Europa arată că riscul de deșertificare este în creștere¹⁷. Există deja semideșerturi calde în sudul Europei, unde studiile au constatat că clima se transformă din temperată în uscată¹⁸. Acest fenomen se extinde deja către nord. Dovezile științifice sugerează că emisiile provocate de om au crescut substanțial probabilitatea unor ani de secetă în regiunea mediteraneeană¹⁹.

09

Odată cu schimbările climatice, apa devine tot mai rară în unele părți ale Europei, iar studiile au identificat faptul că perioadele de secetă sunt mai frecvente²⁰. Acest lucru sporește vulnerabilitatea la deșertificare. În conformitate cu modelele de schimbări climatice utilizate de Comisie, se preconizează o creștere a temperaturii cu mai mult de 2 °C în anumite regiuni (cum ar fi Spania) până la sfârșitul secolului. În decursul aceleiași perioade, se preconizează o scădere cu 50 % sau mai mult a precipitațiilor pe timpul verii în Europa de Sud²¹. În raportul său din 2018²², Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) a confirmat cu un nivel ridicat de certitudine că temperaturile în zilele extrem de calde la latitudinile medii vor crește cu până la aproximativ 3 °C în cazul unei încălziri globale de 1,5 °C și cu până la 4 °C în cazul unei încălziri globale de 2 °C și că numărul zilelor foarte calde este preconizat să crească în majoritatea regiunilor terestre.

10

Modelele utilizate de Comisie furnizează, de asemenea, previziuni privind riscul de deșertificare, care se preconizează a fi ridicat mai ales în Spania, în sudul Italiei, în Portugalia și în zone din Europa de Sud-Est, inclusiv în Bulgaria, în Grecia, în Cipru și în Delta Dunării din România (a se vedea figura 3). Alte studii indică creșteri ale secetei și scăderi ale disponibilității apei deosebit de puternice în Europa de Sud și în regiunea mediteraneeană în cazul în care se trece de la o încălzire globală cu 1,5 °C la una cu 2 °C²³.

Evoluția prognozată a riscului de deșertificare²⁴ pe baza scenariului 2,4 °C (RCP 4,5 – stânga) și a scenariului 4,3 °C (RCP 8,5 – dreapta) în perioada 2071‑2100 în raport cu perioada 1981‑2010²⁵.

Evoluția prognozată a indicelui de ariditate pe baza scenariului 2,4 °C (RCP 4,5 – stânga) și a scenariului 4,3 °C (RCP 8,5 – dreapta) în perioada 2071‑2100 în raport cu perioada 1981‑2010.

Cadrul ONU pentru combaterea deșertificării

11

Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) este un acord internațional care stabilește un cadru global pentru combaterea deșertificării. Aceasta a fost adoptată în 1994, în urma Summitului Pământului de la Rio de Janeiro din 1992²⁶. Este vorba despre un acord cu caracter juridic obligatoriu privind chestiuni funciare, care abordează degradarea terenurilor și deșertificarea, oferind o platformă pentru adaptare, atenuare și reziliență în acest domeniu. UNCCD are 197 de părți, inclusiv UE²⁷ și cele 28 de state membre ale acesteia. Părțile urmăresc să acționeze împreună pentru a îmbunătăți condițiile de trai ale persoanelor care trăiesc în zonele uscate, pentru a menține și a reface productivitatea terenurilor și pentru a atenua efectele deșertificării și ale secetei.

12

Părțile la UNCCD se pot declara în mod voluntar ca fiind „afectate de deșertificare”. Aceste țări trebuie să conceapă și să pună în aplicare programe naționale de acțiune (PNA-uri) pentru combaterea deșertificării.

13

În 2015, Organizația Națiunilor Unite a adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă²⁸, inclusiv un angajament de a atinge toate obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite. Dintre acestea, ODD 15 urmărește „protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării și stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și combaterea declinului biodiversității”; acesta include un obiectiv privind combaterea deșertificării, reabilitarea terenurilor și a solurilor degradate, inclusiv a terenurilor afectate de deșertificare, de secetă și de inundații, și depunerea de eforturi pentru instaurarea unei lumi caracterizate de neutralitate sub aspectul degradării terenurilor până în 2030 (obiectivul 15.3).

14

În 2017, UNCCD și-a adoptat Cadrul strategic 2018‑2030, care se axează pe atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă 15.3. În calitate de parte la UNCCD, UE și-a confirmat angajamentul de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

Combaterea deșertificării în UE

15

UE nu dispune de o strategie dedicată sau de un cadru juridic specific în materie de deșertificare. Cu toate acestea, anumiți factori asociați cu deșertificarea sunt abordați în cadrul unor diverse alte strategii sau programe de cheltuieli, după cum se arată mai jos.

16

În septembrie 2006, Comisia a adoptat o Strategie tematică pentru protecția solului²⁹, subliniind faptul că procesele de degradare a solului pot conduce în cele din urmă la deșertificare. Obiectivele strategiei erau asigurarea unei utilizări durabile a solului prin prevenirea oricărei noi degradări și menținerea funcțiilor acestuia, precum și prin refacerea solurilor degradate la un nivel de funcționalitate corespunzător cel puțin utilizării lor actuale și preconizate. Strategia tematică pentru protecția solului adoptată în 2006 era structurată pe patru piloni: sensibilizarea, integrarea în alte politici, cercetarea și legislația (și anume o propunere de directivă-cadru privind solul)³⁰.

17

Propunerea de directivă-cadru impunea statelor membre să identifice zonele expuse riscului de degradare, să definească obiective de protecție a solului și să pună în aplicare programe pentru atingerea acestor obiective. Propunerea de directivă urma să contribuie, de asemenea, la stoparea deșertificării rezultate din degradarea solului și din declinul biodiversității acestuia. Cu toate acestea, timp de aproape opt ani, în Consiliu nu a existat o majoritate calificată³¹ în favoarea adoptării directivei în cauză. În aprilie 2014, Comisia a retras-o.

18

În aprilie 2013, Comisia a adoptat Strategia din 2013 a UE privind adaptarea la schimbările climatice, pentru a încuraja statele membre să ia măsuri de adaptare. Aceasta subliniază necesitatea ca UE să ia măsuri pentru a se adapta la efectele inevitabile ale schimbărilor climatice și la costurile economice, de mediu și sociale ale acestora.

19

În noiembrie 2013, EU a adoptat Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu, pentru a „garant[a] că, până în 2020 […] terenurile vor fi gestionate în mod sustenabil în Uniune, solul va fi protejat în mod adecvat, iar refacerea siturilor contaminate va fi în plină desfășurare”.

20

Strategia UE pentru păduri adoptată în 2013 a evidențiat că pădurile sunt importante nu numai pentru dezvoltarea rurală, ci și pentru mediu și pentru lupta împotriva schimbărilor climatice. Pădurile joacă un rol important în combaterea degradării terenurilor și a deșertificării.

21

Diferite fonduri ale UE pot fi utilizate pentru a finanța măsuri de combatere a deșertificării:

• Punerea în aplicare a politicii agricole comune (PAC), cu componentele sale de dezvoltare rurală³², de înverzire și de ecocondiționalitate³³, poate avea efecte pozitive asupra solurilor agricole. Cu toate acestea, exploatarea intensivă sau practicile agricole nedurabile pot deteriora solul.
• Fondurile structurale și de investiții europene³⁴ urmăresc reducerea dezechilibrelor regionale în întreaga UE. Acestea includ „adaptarea la schimbările climatice și prevenirea riscurilor” ca un obiectiv tematic. Proiectele de combatere a deșertificării pot fi cofinanțate – dacă statele membre identifică o nevoie în această privință – de exemplu, prin Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) sau prin Fondul de coeziune.
• Alte instrumente de finanțare ale UE care pot fi utilizate în combaterea deșertificării sunt Al șaptelea program-cadru și programul de cercetare Orizont 2020³⁵, instrumentul pentru mediu LIFE³⁶ sau Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE)³⁷.

22

Deși programele de cheltuieli ale UE pun la dispoziție fonduri pentru proiecte privind combaterea deșertificării, nu se cunoaște cuantumul fondurilor UE planificate și utilizate în acest domeniu.

23

În cadrul UE, Consiliul a înființat un grup de lucru privind deșertificarea³⁸. Acest grup de lucru pregătește poziția UE pentru negocierile internaționale legate de deșertificare și de degradarea terenurilor și este singurul forum cu caracter regulat pentru discutarea UNCCD și a aspectelor legate de deșertificare la nivelul UE.

24

În colaborare cu Consiliul și cu alte servicii ale Comisiei, DG ENV coordonează poziția UE în cadrul evenimentelor legate de UNCCD, cum ar fi conferințele părților, care se organizează din doi în doi ani. Centrul Comun de Cercetare (JRC) are un rol esențial în furnizarea de informații științifice generale și de membri pe lista de experți a UNCCD. Alte servicii ale Comisiei pot avea, de asemenea, un rol în contextul combaterii deșertificării în UE, așa cum se arată în figura 4. În plus, Direcția Generală Statistică (DG ESTAT) din cadrul Comisiei Europene publică un raport anual privind progresele înregistrate în direcția ODD în contextul UE, inclusiv o evaluare a indicatorilor privind degradarea terenurilor în cadrul ODD 15 (a se vedea punctul 13).

Sfera și abordarea auditului

25

Având în vedere că Europa este din ce în ce mai afectată de deșertificare, auditul Curții a constat în a examina dacă riscul de deșertificare în UE este combătut în mod eficient și eficace. În special, Curtea a evaluat dacă:

• Comisia și statele membre utilizaseră în mod adecvat datele disponibile;
• UE luase măsuri pentru a combate deșertificarea în mod coerent;
• proiectele privind combaterea deșertificării în UE avuseseră un impact pozitiv;
• angajamentul asumat de UE de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030 putea fi îndeplinit.

26

Curtea a efectuat auditul în perioada septembrie 2017-mai 2018, colectând probe de audit din următoarele surse:

• analize documentare și interviuri cu reprezentanții a cinci direcții generale ale Comisiei³⁹;
• vizite de audit efectuate în cinci state membre declarate ca fiind afectate de deșertificare: Spania, Italia, Cipru, Portugalia și România, selectate ca urmare a vulnerabilității lor la deșertificare și pentru a acoperi o gamă largă de condiții climatice, vegetație, activități umane și riscuri identificate. S-au realizat interviuri și au fost analizate documente strategice (inclusiv programe de dezvoltare rurală), proceduri și date;
• vizite având ca obiect un eșantion de 25 de proiecte identificate de aceste cinci state membre ca fiind relevante în domeniul combaterii deșertificării și finanțate sau cofinanțate de UE. Proiectele respective au inclus investiții în irigare, proiecte de silvicultură, rotația culturilor sau refacerea unor ziduri din piatră fără mortar sau a unor diguri pentru a preveni eroziunea solului. Scopul vizitelor a fost acela de a evalua dacă proiectele avuseseră un impact durabil în ceea ce privește combaterea deșertificării, iar nu de a emite o opinie cu privire la legalitatea sau la regularitatea acestora. Curtea a auditat, de asemenea, proiecte care implică cercetare în domeniul tehnicilor pentru combaterea deșertificării (a se vedea anexa III);
• întâlniri cu diverse părți interesate, inclusiv cu membri ai personalului UNCCD, cu reprezentanți ai AEM și cu experți din mediul academic, pentru a discuta despre tehnici sau abordări strategice pentru combaterea și monitorizarea deșertificării și a degradării terenurilor în UE.

27

Sfera auditului nu a inclus terenurile ocupate ca urmare a dezvoltării urbane și a altor evoluții artificiale. Potrivit AEM⁴⁰, între 2006 și 2012, ocuparea anuală a terenurilor în cele 28 de țări ale UE a fost de aproximativ 850 km² – mai puțin de 0,1 % din suprafața terestră totală a UE. În ceea ce privește abordarea întrebărilor de audit prezentate la punctul 25, Curtea nu a evaluat cadrul instituit de UNCCD pentru combaterea deșertificării.

Observații

Comisia și statele membre colectează date relevante privind deșertificarea și degradarea terenurilor, dar Comisia nu le utilizează în mod adecvat

28

Curtea a examinat utilizarea de către Comisie a datelor disponibile privind deșertificarea și degradarea terenurilor. Comisia trebuie să colecteze și să analizeze date referitoare la deșertificare și la riscurile asociate acesteia, să decidă cu privire la măsurile necesare pentru combaterea ei, iar apoi să acționeze. Aceste date trebuie să fie suficiente, coerente, fiabile, precum și actualizate și revizuite periodic.

Comisia și statele membre colectează date referitoare la deșertificare

29

Un sistem-cheie utilizat pentru monitorizarea indicatorilor relevanți privind deșertificarea și degradarea solului în UE este programul Copernicus de observare a Pământului, care este coordonat și gestionat de Comisie ⁴¹. Acest sistem utilizează o varietate de tehnologii, de la sateliți lansați în spațiu până la sisteme de măsurare la sol, pe mare și în aer. Programul Copernicus furnizează date în mod deschis și liber într-o gamă largă de domenii: atmosferă, mediul marin, mediul terestru, climă, situații de urgență și securitate. Una dintre componentele sale, serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre, oferă informații geografice referitoare la acoperirea terenurilor și la variabilele aferente, de exemplu cu privire la acoperirea cu vegetație și la circuitul apei. În 2015, a fost lansat un satelit suplimentar. Unul dintre obiectivele declarate ale acestuia este monitorizarea deșertificării ⁴², dar încă nu sunt disponibile informații clare în această privință (a se vedea, de asemenea, punctul 39).

30

Comisia colectează în mod constant informații utile și relevante cu privire la diferite elemente legate de starea solului în UE, inclusiv informații referitoare la cei trei subindicatori definiți de UNCCD (a se vedea punctul 38).

31

Productivitatea terenurilor a fost analizată de JRC într-un raport elaborat pe baza observațiilor efectuate prin satelit între 1982 și 2010, folosind datele din programul Copernicus⁴³. Figura 5, care se bazează pe cele mai recente date complete publicate de Comisie cu privire la dinamica productivității terenurilor în UE⁴⁴, arată că țările mediteraneene uscate și calde sunt mai predispuse la o scădere a productivității terenurilor.

32

Carbonul organic în sol este monitorizat de Comisie prin intermediul platformei multifuncționale aferente Studiului-cadru privind utilizarea și ocuparea terenurilor (LUCAS)⁴⁵, o analiză trienală standardizată a proprietăților stratului superficial al solului în întreaga UE, gestionat de JRC. Potrivit AEM, „[î]n medie, cel mai probabil, solurile din Europa acumulează carbon. Solurile de sub pajiști și păduri constituie o fântână de carbon […], în timp ce solurile de sub terenurile arabile sunt o sursă de carbon mai limitată”⁴⁶. Figura 6 arată că zonele cu risc de deșertificare din Grecia, Spania, Italia, Portugalia și România sunt corelate cu un nivel scăzut de carbon organic în sol.

33

Acoperirea terenurilor și schimbările survenite în această privință în UE sunt monitorizate periodic prin Programul de coordonare a informațiilor despre mediu (CORINE)⁴⁷, o componentă a programului Copernicus, care este gestionat de AEM. Seturile de date relevante în cadrul programului CORINE sunt elaborate la fiecare șase ani începând din 2000, cel mai recent set datând din 2012. Luate împreună, terenurile agricole și pădurile acoperă 85 % din suprafața terestră a UE⁴⁸.

34

Comisia colectează și compilează periodic date suplimentare cu privire la diferiți factori legați de deșertificarea în UE, cum ar fi eroziunea solului, perioadele de secetă, apa și incendiile forestiere, așa cum se arată în anexa II. Cu toate acestea, Comisia nu utilizează aceste date pentru a evalua amploarea deșertificării și a degradării terenurilor.

35

Atlasul mondial al deșertificării a fost publicat pentru prima dată în 1992 de către Organizația Națiunilor Unite⁴⁹ și a fost apoi actualizat în 1997. Comisia a preluat publicarea atlasului și a publicat o a treia versiune în 2018. Acesta conține hărți ale factorilor care pot duce la deșertificare, cum ar fi eroziunea solului, salinizarea, urbanizarea și migrația. Noul atlas pune la dispoziție hărți și date privind o serie de interacțiuni om-mediu înconjurător relevante pentru degradarea terenurilor, dar nu conține nicio hartă referitoare în mod special la deșertificare. Comisia consideră că deșertificarea nu poate fi ușor cartografiată, deoarece este un proces foarte complex, cu privire la care studiile au dovedit că este declanșat de mai mulți factori diferiți⁵⁰.

36

Statele membre vizitate au elaborat hărți privind riscul de deșertificare (a se vedea anexa I). Hărțile respective nu au fost însă actualizate periodic și nu pot fi comparate, întrucât utilizează indicatori diferiți și coduri de culoare diferite. Prin urmare, ele nu pot oferi o imagine cuprinzătoare asupra deșertificării la nivelul UE.

37

Statele membre vizitate de Curte au monitorizat, de asemenea, factori asociați cu deșertificarea și cu degradarea terenurilor, cum ar fi apa, seceta sau precipitațiile. În ceea ce privește mecanismele de colectare a datelor privind solul, Curtea a constatat următoarele:

• Spania, Italia și România dispuneau de propriile sisteme, care furnizau date mai specifice cu privire la sol, dar care se suprapuneau, într-o anumită măsură, cu mecanismele de colectare ale UE. Datele naționale privind solul erau incomplete, nu erau colectate și interpretate periodic și nu erau întotdeauna fiabile⁵¹.
• Cipru și Portugalia se bazau exclusiv pe platforma aferentă Studiului LUCAS al Comisiei pentru a colecta date privind solul.

Nu există nicio metodologie convenită pentru evaluarea deșertificării și a degradării terenurilor în UE

38

Deșertificarea și degradarea terenurilor sunt fenomene complexe cauzate de mai mulți factori interdependenți și nu există un consens științific cu privire la modul de evaluare a acestor factori. Pot fi însă utilizați indicatori indirecți pentru a detecta deteriorarea stării terenului. Există mai mulți astfel de indicatori indirecți, dar UNCCD recomandă utilizarea a trei subindicatori pentru a evalua degradarea terenurilor: productivitatea terenurilor, carbonul organic din sol, precum și acoperirea terenurilor și schimbările survenite în acoperirea terenurilor⁵².

39

Comisia și statele membre nu au convenit asupra unei metodologii care să permită compilarea indicatorilor disponibili pentru a efectua o evaluare coerentă a deșertificării și a degradării terenurilor în întreaga UE. Din acest motiv, este dificil de comparat amploarea deșertificării în diferitele state membre ale UE.

40

În raportul de monitorizare din 2018 privind progresele înregistrate în direcția ODD în contextul UE, Comisia utilizează, în ceea ce privește degradarea terenurilor, doi indicatori care sunt parțial aliniați cu indicatorii prevăzuți de UNCCD: acoperirea artificială a terenurilor pe cap de locuitor și eroziunea estimată a solului cauzată de apă (a se vedea tabelul 2). Există multe alte caracteristici ale degradării solului care nu sunt acoperite de acești indicatori, cum ar fi carbonul organic din sol, productivitatea terenurilor, salinizarea sau contaminarea. La nivelul Comisiei sunt disponibile informații suplimentare cu privire la alți astfel de indicatori relevanți (a se vedea punctele 30 și 34), dar acestea nu sunt utilizate pentru a evalua degradarea terenurilor în UE.

UE ia măsuri pentru a combate deșertificarea, dar coerența acestora este limitată

41

Curtea a examinat dacă UE ia măsuri pentru a combate deșertificarea într-un mod coerent. Astfel de măsuri necesită o structură de guvernanță coerentă și un plan satisfăcător pe termen lung pentru a reduce riscul luării unor decizii care au ca rezultat beneficii insuficiente în raport cu costurile, precum și pentru a evita luarea unor măsuri fragmentate și necoordonate.

42

Cadrul UNCCD și punerea sa în aplicare în UE sunt descrise în caseta 2.

La nivelul UE nu există legislație specifică în ceea ce privește deșertificarea și solul

43

Așa cum s-a arătat la punctul 16, Strategia tematică a UE pentru protecția solului adoptată în 2006 a inclus o propunere de directivă-cadru privind solul. Unul dintre obiectivele propunerii de directivă era să contribuie la stoparea deșertificării rezultate din degradarea solului și din declinul biodiversității acestuia. Propunerea legislativă nu a întrunit majoritatea în Consiliu și a fost retrasă de Comisie în 2014. În consecință, în timp ce alte resurse de mediu vitale, cum ar fi aerul și apa, sunt reglementate în diferite directive și regulamente ale UE, nu există legislație UE integrată similară cu privire la sol.

44

Un studiu recent a concluzionat că retragerea propunerii de directivă-cadru privind solul a fost o ocazie pierdută de a crea o înțelegere și o viziune comune cu privire la protecția solului în UE⁵⁶. Același studiu a confirmat faptul că, în condițiile în care nu există o legislație cuprinzătoare de protecție a solului la nivelul UE, legislația națională privind protecția solului – acolo unde aceasta există – nu a reușit să prevină deșertificarea și degradarea solului în întreaga UE.

Strategiile, politicile și programele de cheltuieli ale UE contribuie la combaterea deșertificării, dar nu se axează în mod special pe aceasta

45

La nivelul UE, nu există nicio strategie specifică privind combaterea deșertificării și a degradării terenurilor. Referirile la deșertificare sunt răspândite în diferite strategii, politici și programe de cheltuieli ale UE, cele mai relevante dintre acestea pentru combaterea deșertificării fiind PAC și strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice.

46

Deși PAC are potențialul de a juca un rol important în combaterea deșertificării, Curtea a remarcat următoarele limitări:

• Potrivit AEM, plățile directe pot provoca o intensificare a exploatării agricole, care duce, la rândul ei, la o pierdere de materie organică din sol, la reducerea capacității solului de a reține apa și la schimbări în utilizarea terenurilor⁵⁷.
• Dispozițiile privind ecocondiționalitatea includ trei bune condiții agricole și de mediu care sunt menite să prevină degradarea solului, și anume cele privind acoperirea minimă a solului, gestionarea terenurilor pentru a limita eroziunea și menținerea conținutului solului în materie organică. Potrivit AEM, ecocondiționalitatea poate contribui la menținerea nivelurilor de materie organică din sol și la protecția solului împotriva eroziunii⁵⁸. Cu toate acestea, deși Raportul special nr. 26/2016 al Curții de Conturi Europene nu conține nicio concluzie specifică cu privire la efectul ecocondiționalității asupra degradării solului, acesta a evidențiat faptul că informațiile disponibile nu i-au permis Comisiei să evalueze în mod adecvat eficacitatea per ansamblu a ecocondiționalității⁵⁹. Un alt raport a precizat că efectele acesteia asupra mediului nu pot fi cuantificate⁶⁰.
• În ceea ce privește înverzirea, pentru aceasta nu există o logică de intervenție pe deplin elaborată, cu obiective ambițioase și clar definite. Bugetul alocat pentru înverzire nu este legat în mod direct de realizarea obiectivelor legate de mediu și de climă definite în cadrul politicii. În plus, în funcție de situația individuală a fermierilor și a terenurilor agricole ale acestora, există mai multe excepții de la normele privind înverzirea⁶¹. În raportul său din 2017, Curtea a concluzionat că este puțin probabil ca înverzirea, astfel cum este pusă în aplicare în prezent, să producă beneficii semnificative pentru mediu și pentru climă⁶². Statisticile publicate de Comisie în 2018⁶³ arată că partea din suprafața agricolă utilizată care este supusă cel puțin unei obligații de înverzire în statele membre afectate de riscul de deșertificare, precum Grecia, Croația, Italia, Malta, Portugalia și România, reprezenta doar aproximativ 50 % sau mai puțin⁶⁴.
• Potrivit Comisiei, programele de dezvoltare rurală (PDR) ale statelor membre afectate de deșertificare recunosc deșertificarea sau degradarea terenurilor ca fiind un risc. Curtea a analizat cinci programe naționale de dezvoltare rurală și două programe regionale de dezvoltare rurală⁶⁵. Dintre acestea:
• toate programele de dezvoltare rurală includeau măsuri⁶⁶ care pot contribui la combaterea deșertificării și a degradării terenurilor, cum ar fi măsuri de agromediu și climă, ajutoare pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, măsuri în domeniul forestier sau investiții în irigare;
• un singur program de dezvoltare rurală includea un pachet specific de combatere a deșertificării, dar acesta nu era bine conceput (a se vedea caseta 3).

47

Protecția solului este un element al propunerii Comisiei privind viitoarea PAC⁶⁷, care include diferite standarde legate de protecția solului și de calitatea acestuia. Propunerea stabilește, de asemenea, posibili indicatori de rezultat⁶⁸ și indicatori de impact pentru protecția solului, pentru informațiile raportate de statele membre. Aceste elemente propuse în cadrul noii PAC au potențialul de a oferi fermierilor stimulente îmbunătățite pentru a îngriji în mod adecvat solurile în UE. Propunerile în cauză se află încă în curs de examinare. Prin urmare, este prea devreme pentru a se evalua modul în care dispozițiile propuse ar putea funcționa în practică.

48

Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice din 2013 recunoaște importanța combaterii deșertificării ca fiind una dintre acțiunile de adaptare la schimbările climatice care trebuie sprijinite. Statele membre sunt încurajate să își dezvolte propriile strategii naționale. Consultând documentația disponibilă la Comisie, Curtea a constatat că dintre cele 13 state membre care s-au declarat a fi afectate de deșertificare (a se vedea caseta 2), în noiembrie 2018:

• opt state, inclusiv cele cinci state membre vizitate, incluseseră acțiuni specifice de combatere a deșertificării în strategiile lor de adaptare la schimbările climatice⁶⁹;
• două state, Ungaria și Slovenia, nu menționaseră deșertificarea în strategiile lor de adaptare;
• trei state, Bulgaria, Croația și Letonia, nu adoptaseră încă strategii de adaptare la schimbările climatice.

49

Statele membre pun în aplicare aceste strategii. În prezent, Comisia nu dispune de informații cuprinzătoare la nivelul UE cu privire la rezultatele punerii lor în aplicare. În 2016, Comisia a lansat o evaluare a strategiei de adaptare a UE pentru a examina punerea sa în aplicare și performanța acesteia. Se estimează că evaluarea va fi finalizată până la sfârșitul anului 2018.

50

Există și alte politici și programe de cheltuieli ale UE care sunt relevante pentru combaterea deșertificării, însă impactul acestora nu a fost documentat (după cum se explică în continuare).

51

Fonduri regionale: FEDR și Fondul de coeziune pot finanța investiții în infrastructură pentru adaptarea la schimbările climatice. Investițiile în baraje și în sisteme de irigare sunt cele mai relevante pentru combaterea deșertificării și a degradării solului. Impacturile pe care acestea le au asupra terenurilor sunt mixte (a se vedea punctele 62-63). Potrivit AEM, proiectele FEDR „pot avea o gamă largă de impacturi asupra terenurilor; unele investiții, cum ar fi cele pentru transportul rutier, pot accentua tendințele de extindere urbană și de ocupare a terenului”⁷⁰. Fondul de solidaritate al UE a fost și el utilizat în scopul reabilitării terenurilor după urgențe care cresc riscul de deșertificare, precum seceta și incendiile forestiere.

52

Cercetare finanțată de UE: în cadrul programelor-cadru de cercetare ale UE au fost finanțate o serie de proiecte de cercetare care au legătură în mod direct sau indirect cu deșertificarea⁷¹. Acestea s-au axat în principal pe înțelegerea fenomenului de deșertificare, pe elaborarea de indicatori pentru monitorizarea deșertificării sau pe sprijinirea unor acțiuni coordonate pentru creșterea gradului de conștientizare. Cu toate acestea, nici statele membre, nici Comisia nu au valorificat în mod eficace rezultatele cercetărilor pentru a evalua amploarea deșertificării, pentru a crea un sistem de monitorizare eficace sau pentru a dezvolta vreo strategie în acest domeniu.

53

Apă: Directiva-cadru privind apa consideră deficitul de apă ca fiind un aspect al gestionării integrate a apei și are ca obiectiv general obținerea unei stări ecologice bune pentru apele Europei până în 2015. În mai 2018, Comisia a propus un proiect de regulament privind reutilizarea apei, care se concentrează pe reutilizarea apelor reziduale tratate pentru irigarea agricolă. Asigurarea disponibilității unei cantități suficiente de apă de bună calitate reprezintă o provocare majoră în combaterea deșertificării.

54

Silvicultură: Strategia UE pentru păduri din 2013 nu este obligatorie din punct de vedere juridic. Toate cele cinci state membre vizitate dispuneau de legislație națională în domeniul forestier. Programele forestiere naționale și practicile forestiere durabile la nivel național au efecte pozitive asupra solului. În cadrul politicii de dezvoltare rurală, UE sprijină anumite acțiuni în domeniul forestier care pot avea de asemenea un impact pozitiv asupra deșertificării.

55

Diverse servicii ale Comisiei (a se vedea punctul 24) interacționează în mod ad hoc cu privire la chestiuni legate de deșertificare. În 2015, Comisia a înființat un grup de experți pentru protecția solului, „cu scopul de a reflecta, împreună cu statele membre, la modul în care ar putea fi tratate problemele legate de calitatea solului utilizând o abordare specifică și proporțională, bazată pe riscuri, într-un cadru juridic obligatoriu”⁷².

56

În consecință, la nivelul UE și la nivel național există o serie de strategii, de planuri de acțiune și de programe de cheltuieli care sunt relevante pentru combaterea deșertificării, dar nu se axează pe aceasta.

Proiectele privind deșertificarea finanțate de UE pot avea un impact pozitiv, dar nu există informații relevante cu privire la performanță în ceea ce privește deșertificarea

57

Curtea a evaluat dacă proiectele privind combaterea deșertificării în UE au avut un impact pozitiv. Pentru ca astfel de proiecte să aibă un impact pozitiv asupra combaterii acestui fenomen, ele trebuie să răspundă unor nevoi relevante în domeniu și să fie durabile din punct de vedere al mediului și din punct de vedere financiar. Informațiile în materie de performanță privind eficacitatea și eficiența cheltuielilor sunt utile pentru evaluarea rezultatelor obținute cu fondurile din bugetul UE.

58

Studiile au arătat că refacerea terenurilor degradate este, în general, mai costisitoare decât prevenirea deșertificării și a degradării solului⁷³. Proiectele relevante pentru combaterea deșertificării ar trebui, de asemenea, să fie finalizate în timp util, având în vedere că acțiunile întârziate ar putea fi mai costisitoare sau incapabile să prevină consecințe negative ireversibile asupra terenurilor.

59

Nu sunt disponibile, la nivel regional, național sau la nivelul UE, date cuprinzătoare cu privire la cheltuielile planificate sau efective pentru proiecte relevante în ceea ce privește deșertificarea. Nu există date referitoare la numărul de astfel de proiecte existente în UE. Curtea a selectat un eșantion ilustrativ de 25 de proiecte (a se vedea punctul 26) din listele care i-au fost transmise de cele cinci state membre vizitate, proiecte care au fost identificate de aceste state ca fiind relevante pentru combaterea deșertificării⁷⁴.

Proiectele UE pot avea un impact pozitiv asupra combaterii deșertificării

60

În cadrul eșantionului său, Curtea a identificat două proiecte de mare succes pe care le-a considerat a fi exemple de bune practici. Aceste proiecte permiseseră unui sol anterior neproductiv să fie îmbogățit și protejat împotriva degradării. Contribuind la combaterea deșertificării, la reducerea eroziunii și la îmbunătățirea stării terenului, aceste proiecte au fost totodată profitabile pentru beneficiari din punct de vedere economic sau au favorizat biodiversitatea (a se vedea caseta 4).

Există însă preocupări cu privire la durabilitatea proiectelor pe termen lung

61

Investiția în sisteme de irigare a fost cel mai frecvent tip de proiect în eșantionul Curții (10 din 25, dintre care 9 au fost cofinanțate din FEADR). Studiile arată că astfel de proiecte pot avea impacturi mixte asupra deșertificării și asupra degradării terenurilor⁷⁵.

62

Pe de o parte, irigarea poate crește profitabilitatea terenului: poate crește randamentele culturilor, în special pe termen scurt, poate disponibiliza o suprafață mai mare de teren pentru agricultură și poate, de asemenea, să sporească rezistența la secetă. Curtea a observat toate aceste efecte pozitive în proiectele din eșantionul examinat.

63

Pe de altă parte, irigarea poate determina probleme de durabilitate: epuizarea resurselor de apă, contaminarea apelor subterane, creșterea eroziunii solului sau riscul de salinizare⁷⁶ și fertilitatea redusă a solului. Pentru a soluționa aceste probleme, Regulamentul privind FEADR prevede că, pentru a fi cofinanțate, proiectele în materie de irigare trebuie să îndeplinească condiții specifice privind durabilitatea mediului⁷⁷. În caseta 5 sunt descrise problemele de durabilitate pe termen lung identificate de Curte pentru două proiecte de irigare vizitate.

64

Proiectele din domeniul forestier (toate cofinanțate din FEADR în eșantionul nostru) au un impact pozitiv asupra prevenirii deșertificării și a degradării terenurilor: suprafețele împădurite protejează solul împotriva eroziunii, iar capacitatea de absorbție a carbonului crește. Refacerea peisajului forestier poate conserva biodiversitatea și poate reduce degradarea terenurilor. Inițiativele în domeniul agrosilviculturii pot contribui, de asemenea, la combaterea degradării terenurilor prin eforturi comunitare în zone mai marginale⁷⁸. Curtea a considerat unul dintre cele patru proiecte din domeniul forestier incluse în eșantionul Curții ca fiind un exemplu de bune practici (a se vedea caseta 4). Proiectele din domeniul forestier au însă mai puțin succes dacă acoperirea cu vegetație este mai puțin adaptată la condițiile climatice locale (a se vedea caseta 6).

O utilizare și o sferă limitate ale analizei cost-beneficiu

65

Analizele cost-beneficiu și evaluările durabilității mediului sunt esențiale pentru proiectele legate de deșertificare. Cea mai frecventă sursă de cofinanțare UE în eșantionul Curții a fost FEADR (17 din 25 de proiecte). Regulamentul privind FEADR nu impune efectuarea unei analize cost-beneficiu. Unele state membre au transformat-o în cerință obligatorie pentru anumite proiecte de irigare, inclusiv Cipru și România. Pentru șase dintre cele nouă proiecte de irigare finanțate din FEADR incluse în eșantionul Curții, a fost efectuată o analiză cost-beneficiu. În aceste cazuri, analiza urmărea să demonstreze că proiectul avea avantaje financiare în comparație cu un scenariu de inacțiune. Cu toate acestea, ea nu lua în considerare costul măsurilor de corectare a impactului potențial negativ asupra mediului (deși erau necesare diferite autorizații de la autoritățile de mediu) ca parte a costurilor de investiție ale proiectului.

Performanța proiectelor în ceea ce privește combaterea deșertificării și a degradării terenurilor nu a fost evaluată de autoritățile statelor membre

66

Statele membre nu sunt obligate să colecteze date cu privire la impactul proiectelor UE asupra deșertificării și a degradării terenurilor sau să evalueze acest impact⁷⁹. Niciuna dintre autoritățile statelor membre vizitate de Curte nu evaluase gradul de eficacitate a acestor proiecte în combaterea deșertificării.

Comisia nu a evaluat progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030

67

Curtea a examinat dacă angajamentul UE de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030 este susceptibil de a fi respectat. Pentru a atinge acest obiectiv la nivelul UE, trebuie să existe: o evaluare periodică a degradării terenurilor; cooperare și coordonare dincolo de frontierele naționale și punerea în aplicare a acțiunilor relevante; și orientări relevante adresate statelor membre cu privire la măsurile necesare pentru atingerea obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor. Aceste orientări ar trebui să privească, printre altele, diseminarea de bune practici și tehnici pentru evaluarea impactului produs asupra terenurilor de investițiile în materie de irigare și pentru evaluarea declinului biodiversității.

68

UE și statele membre și-au asumat angajamentul Organizației Națiunilor Unite de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030 (a se vedea punctele 13 și 14). DG ESTAT publică anual un raport privind progresele înregistrate în direcția ODD în contextul UE, inclusiv indicatori care acoperă două aspecte privind degradarea terenurilor: acoperirea artificială și eroziunea solului cauzată de apă (a se vedea punctul 40 și tabelul 2). DG ESTAT – în numele Comisiei – analizează doar evoluția acestor indicatori și nu poate formula o concluzie cu privire la statutul de neutralitate din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE⁸⁰.

69

Degradarea terenurilor are un impact transfrontalier: solul nu este static, iar factorii care determină degradarea acestuia sunt adesea mondiali. Degradarea terenurilor este frecvent considerată un fenomen local, dar particulele de sol sunt mobile. Studiile arată că procesele de eroziune prin acțiunea apei și a vântului, furtunile de praf⁸¹ sau activitățile umane, cum ar fi poluarea cu pesticide, sunt relevante din punctul de vedere al impactului transfrontalier al degradării solului și au consecințe economice, sociale și de mediu⁸², cum ar fi schimbările climatice, problemele de sănătate și penuria alimentară. În pofida caracterului transfrontalier al problemei, statele membre și Comisia nu coordonează eforturile de atingere a obiectivului UE privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor.

70

Comisia nu a evaluat progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030. Acest lucru este confirmat de studii precum cel realizat în numele Agenției Germane de Mediu, care arată că „discuția cu privire la punerea în aplicare a ODD în general și a neutralității din punctul de vedere al degradării terenurilor în special se află încă într-o fază incipientă” și că, „deși UE a fost un actor important în procesul de elaborare a ODD, punerea acestora în aplicare în UE a fost lentă”⁸³. Încă nu există o viziune clară, comună la nivelul UE, cu privire la modul în care se va atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030.

71

UNCCD a instituit un program voluntar pentru a sprijini țările în eforturile lor de îndeplinire a angajamentelor privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor, de exemplu pentru definirea, la nivel național, a valorilor de referință, a țintelor sau a măsurilor aferente. În noiembrie 2018, 119 țări participau la acest program. Italia este singurul stat membru al UE care participă. Comisia nu oferă orientări statelor membre cu privire la aspectele practice referitoare la atingerea obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor.

Concluzii și recomandări

72

Deșertificarea este o formă de degradare a terenurilor în zonele uscate. Aceasta reprezintă o amenințare din ce în ce mai mare în UE, cu efecte semnificative asupra terenurilor. Scenariile privind schimbările climatice viitoare arată o creștere a vulnerabilității la deșertificare în UE în decursul acestui secol, cu o creștere a temperaturii și a perioadelor de secetă și cu mai puține precipitații în părțile sudice ale Europei. Efectele ei vor fi deosebit de acute în sudul Portugaliei, într-o mare parte a Spaniei, în sudul Italiei, în sud-estul Greciei, în Cipru și în zonele de coastă din Bulgaria și din România (a se vedea punctele 1-24).

73

Curtea a constatat că riscul de deșertificare în UE nu era combătut în mod eficient și eficace. Deși deșertificarea și degradarea terenurilor sunt amenințări actuale și în creștere în UE, Comisia nu are o imagine clară cu privire la aceste provocări, iar măsurile luate pentru combaterea deșertificării sunt lipsite de coerență.

74

Curtea a constatat că nu există nicio metodologie convenită pentru evaluarea deșertificării și a degradării terenurilor în UE. Deși Comisia și statele membre colectează date cu privire la diverși factori care au un impact asupra deșertificării și asupra degradării terenurilor, Comisia nu le analizează în vederea elaborării unei evaluări concludente privind deșertificarea și degradarea terenurilor în UE (a se vedea punctele 28-40).

Recomandarea 1 – Înțelegerea fenomenelor de degradare a terenurilor și de deșertificare în UE

Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui:

1. să stabilească o metodologie și indicatori relevanți – plecând de la cei trei indicatori prevăzuți de UNCCD – pentru a evalua amploarea deșertificării și a degradării solului în UE;

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2020.

2. pe baza unei metodologii convenite, să compileze și să analizeze datele relevante referitoare la deșertificare și la degradarea terenurilor, multe dintre acestea fiind deja colectate, și să le prezinte periodic, într-un mod clar și simplu, accesibil pentru public, de preferință sub forma unor hărți interactive destinate utilizării în UE.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2021.

75

Acțiunile UE de combatere a deșertificării sunt lipsite de coerență. UE nu dispune de legislație în vigoare care să abordeze în mod specific fenomenul de deșertificare. În timp ce alte resurse de mediu vitale, cum ar fi aerul sau apa, sunt reglementate în diferite directive și regulamente ale UE, nu există legislație UE integrată similară cu privire la sol.

76

La nivelul UE, nu există nicio strategie privind combaterea deșertificării și a degradării terenurilor. Există, în schimb, o serie de strategii, de planuri de acțiune și de programe de cheltuieli la nivelul UE, cum ar fi politica agricolă comună sau strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice, care sunt relevante pentru combaterea deșertificării, dar nu se axează pe aceasta. Combaterea deșertificării și a degradării solului nu este bine coordonată în practică (a se vedea punctele 41-56).

Recomandarea 2 – Evaluarea necesității de a consolida cadrul juridic al UE în ceea ce privește solul

Comisia ar trebui să evalueze caracterul adecvat al cadrului juridic actual pentru utilizarea durabilă a solului în întreaga UE, inclusiv combaterea deșertificării și a degradării solului.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 30 iunie 2021.

77

Curtea a constatat că proiectele UE pot avea un impact pozitiv asupra deșertificării. Proiectele legate de deșertificare sunt repartizate între diferite domenii de politică ale UE – în principal dezvoltarea rurală, dar și protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice, cercetarea sau politica regională. Există însă unele preocupări cu privire la durabilitatea proiectelor pe termen lung. Statele membre au utilizat într-o măsură limitată analizele cost-beneficiu și nu au evaluat impactul proiectelor legate de deșertificare finanțate de UE, deoarece deșertificarea nu era principalul obiectiv al acestora (a se vedea punctele 57-66).

78

Comisia nu a evaluat progresele înregistrate în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului de a încerca să atingă obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030. Nu s-a efectuat nicio evaluare a degradării terenurilor la nivelul UE. Comisia nu a furnizat statelor membre orientări practice cu privire la modul în care poate fi atins obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor. Încă nu există o viziune clară, comună la nivelul UE, cu privire la modul în care se va atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030 (a se vedea punctele 67-71).

Recomandarea 3 – Atingerea obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE până în 2030

Comisia ar trebui:

1. să detalieze mai mult modul în care angajamentul asumat de UE de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor va fi îndeplinit până în 2030 și să prezinte rapoarte periodice cu privire la progresele înregistrate în acest sens;

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2020.

2. să furnizeze statelor membre orientări cu privire la aspectele practice legate de conservarea solului și de atingerea obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor în UE, orientări care să includă diseminarea de bune practici;

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2020.

3. să furnizeze statelor membre, la solicitarea acestora, asistență tehnică în vederea elaborării unor planuri de acțiune naționale pentru a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradării terenurilor până în 2030, inclusiv prin identificarea unor măsuri specifice, a unor obiective de etapă clare și a unui plan de raportare intermediară la nivelul statelor membre.

Data-țintă pentru punerea în aplicare a recomandării: 31 decembrie 2022.

Prezentul raport a fost adoptat de Camera I, condusă de domnul Nikolaos A. Milionis, membru al Curții de Conturi, la Luxemburg, în ședința sa din 14 noiembrie 2018.

Acronime

AEM: Agenția Europeană de Mediu

CORINE: Programul de coordonare a informațiilor despre mediu

DG AGRI: Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei Europene

DG CLIMA: Direcția Generală Politici Climatice din cadrul Comisiei Europene

DG ENV: Direcția Generală Mediu din cadrul Comisiei Europene

DG ESTAT: Direcția Generală Statistică din cadrul Comisiei Europene

DG JRC: Direcția Generală Centrul Comun de Cercetare din cadrul Comisiei Europene

DG RTD: Direcția Generală Cercetare și Inovare din cadrul Comisiei Europene

FEADR: Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală

FEDR: Fondul european de dezvoltare regională

FSUE: Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

IPCC: Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice

LUCAS: Studiul-cadru privind utilizarea și ocuparea terenurilor

ODD: Obiectiv de dezvoltare durabilă

PAC: Politica agricolă comună

PDR: Program de dezvoltare rurală

PNA: Programul național de acțiune privind combaterea deșertificării în cadrul UNCCD

RCP: traiectorie reprezentativă a evoluției concentrației

UNCCD: Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (United Nations Convention to Combat Desertification)

Note

¹ Montanarella, L., Toth, G., JRC, Desertification in Europe, 2008.

² A se vedea articolul 1 din Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau de deșertificare, în special în Africa (UNCCD) din 1994.

³ Ibidem.

⁴ A se vedea, de exemplu, Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice, documentul intitulat Assessment Report on Land Degradation and Restoration.

⁵ A se vedea articolul 1 din Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau de deșertificare, în special în Africa (UNCCD) din 1994.

⁶ Ibidem.

⁷ World Atlas of Desertification (Atlasul mondial al deșertificării), JRC, 2018.

⁸ Pășunatul excesiv apare atunci când fermierii au prea multe animale într-o zonă restrânsă sau atunci când aceștia țin animalele într-o zonă prea mult timp. Despădurirea este adesea cauzată de recoltarea lemnului utilizat drept combustibil sau pentru a face loc activităților agricole sau locuințelor.

⁹ A se vedea Rubio, J. L., și Recatalá, L., The relevance and consequences of Mediterranean desertification including security aspects, Centro de Investigaciones sobre Desertificación, Valencia, Spania, 2006, sau Salvati, L., și Bajocco, S., „Land sensitivity to desertification across Italy: Past, present, and future”, în Applied Geography, 31, 2011.

¹⁰ Rey Benayas, J. M., Martins, A., Nicolau, J. M., și Schulz, J. J., Abandonment of agricultural land: an overview of drivers and consequences, CABI Publishing, 2007.

¹¹ A se vedea Raportul special nr. 25/2018 al Curții, intitulat „Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare”.

¹² Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), Global Warming of 1.5 °C, 2018, sesiune de aprobare, p. 3-72; Settele, J. et al., „Terrestrial and Inland Water Systems”, în Climate Change 2014: Impacts, Adaptation and Vulnerability. Part A: Global and Sectoral Aspects. Contribution of Working Group II to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, [Field, C. B., Barros, V. R., Dokken, D. J., Mach, K. J., Mastrandrea, M. D., Bilir, T. E., Chatterjee, M., Ebi, K. L., Estrada, Y. O., Genova, R. C., Girma, B., Kissel, E. S., Levy, A. N., MacCracken, S., Mastrandrea, P. R. și White, L. L. (editori)], Cambridge University Press, 2014, p. 271-359.; Seidl, R. et al., „Forest disturbances under climate change”, în Nature Climate Change, 7, 2017, p. 395-402, 7 doi:10.1038/nclimate3303.

¹³ Studiul a acoperit Portugalia, Spania, Franța meridională, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Albania, Grecia, fosta Republică iugoslavă a Macedoniei, România și Bulgaria.

¹⁴ Prăvălie, R., Patriche, C., Bandoca, G., „Quantification of land degradation sensitivity areas in Southern and Central Southeastern Europe. New results based on improving DISMED methodology with new climate data”, în Catena – An Interdisciplinary Journal of Soil Science – Hydrology – Geomorphology focusing on Geoecology and Landscape Evolution, nr. 158, 2017, p. 309-320.

¹⁵ Ambele hărți utilizează aceeași metodologie, deși pentru harta pe 2017 a fost luat în considerare și indicele calității climei.

¹⁶ I.A.CO Environmental & Water Consultants, Cipru, 2008.

¹⁷ Al cincilea raport de evaluare al IPCC, Raportul grupului de lucru III, intitulat Climate Change 2014: Mitigation of Climate Change; AEM, Climate Change Impacts and Vulnerability, 2016; documentul Curții de Conturi Europene intitulat „Analiză panoramică: Acțiunile UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice”, punctul 117.

¹⁸ A se vedea, de exemplu, Spinoni, J., Vogt, J., Barbosa, P., McCormick, N., Dosio, A., „Is Europe at risk of desertification due to climate change?”, în Geophysical Research Abstracts, vol. 20, 2018, EGU2018‑9557, Adunarea generală din 2018 a Uniunii Europene a Geoștiințelor.

¹⁹ IPCC, Global Warming of 1.5 °C, 2018, sesiune de aprobare, p. 3-36; Gudmundsson, L. și Seneviratne, S. I., „Anthropogenic climate change affects meteorological drought risk in Europe”, în Environmental Research Letters, 11(4), 2016, 044005, doi:10.1088/1748-46 9326/11/4/044005; Gudmundsson, L., Seneviratne, S. I., și Zhang, X., 2017, „Anthropogenic climate change detected in European renewable freshwater resources”, în Nature Climate Change, 7, p. 813.

²⁰ A se vedea, de exemplu, Poljansek, K., Marin Ferrer, M., De Groeve, T., Clark, I., (editori), Science for disaster risk management 2017: knowing better and losing less, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2017, și http://ec.europa.eu/environment/water/quantity/scarcity_en.htm.

²¹ Climate Impacts in Europe (Impacturile asupra climei în Europa). Proiectul PESETA II al JRC, 2014. JRC Scientific and Policy Reports (Rapoarte științifice și de politici ale JRC). Date din Dosio și Parulo, 2011, și din Dosio et al., 2012.

²² IPCC, Global Warming of 1.5 °C, 2018, Summary of Policy Makers, p. 9.

²³ IPCC, Global Warming of 1.5  °C, 2018, sesiune de aprobare, p. 3-41 și p. 3-142; Schleussner, C.-F. et al., „Differential climate impacts for policy-relevant limits to global warming: The case of 1.5 °C și 2 °C”, în Earth System Dynamics, 7(2), 2016b, p. 327-351, doi:10.5194/esd-7-327-2016; Lehner, F. et al., „Projected drought risk in 1.5 °C and 2 °C warmer climates”, în Geophysical Research Letters, 44(14), 2017, p. 7419‑7428, doi:10.1002/2017GL074117; Wartenburger, R. et al., „Changes in regional climate extremes as a function of global mean temperature: an interactive plotting framework”, în Geoscientific Model Development, 10, 2017, p. 3609‑3634, doi:10.5194/gmd-2017-33; Greve, P., Gudmundsson, L., și Seneviratne, S. I., „Regional scaling of annual mean precipitation and water availability with global temperature change”, în Earth System Dynamics, 9(1), 2018, p. 227-240, doi:10.5194/esd-9-227-2018; Samaniego, L. et al., „Anthropogenic warming exacerbates European soil moisture droughts”, în Nature Climate Change, 8(5), 2018, p. 421-426, doi:10.1038/s41558-018-0138-5.

²⁴ Pe baza mai multor indicatori, precum indicele de ariditate FAO-UNEP, clasificarea climatică Köppen-Geiger și sistemul de zone de viață al lui Holdridge.

²⁵ Representative Concentration Pathways (RCP) sunt traiectorii reprezentative ale evoluției concentrației gazelor cu efect de seră, utilizate de IPCC. Până în 2081‑2100, comparativ cu media pentru perioada 1850‑1900 (preindustrială), RCP 4.5 este estimat să aibă ca rezultat o creștere a temperaturii la suprafața terestră situată într-un interval probabil cuprins între 1,7 °C și 3,2 °C (media: 2,4 °C). RCP 8.5 este estimat să aibă ca rezultat o creștere a temperaturii într-un interval probabil cuprins între 3,2 °C și 5,4 °C (media: 4,3 °C).

²⁶ UNCCD este una dintre cele trei convenții de la Rio, alături de Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică și de Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

²⁷ O decizie a Consiliului din 9 martie 1998 prevede că Consiliul va adopta poziția Comunității Europene în cadrul UNCCD în urma unei propuneri din partea Comisiei și că entitatea care reprezintă Comunitatea Europeană în cadrul UNCCD este Comisia. Acesteia din urmă îi revine responsabilitatea de a asigura compatibilitatea cadrului juridic al UE cu UNCCD și de a monitoriza faptul că, în punerea în aplicare a dreptului UE, statele membre își îndeplinesc obligațiile ce le revin ca urmare a faptului că UE este parte la UNCCD.

²⁸ Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată la 25 septembrie 2015 de șefii de stat și de guvern la un summit special al Organizației Națiunilor Unite.

²⁹ COM(2006) 231 final.

³⁰ COM(2006) 232 final.

³¹ În 2007, un bloc minoritar constituit din cinci state membre – Germania, Franța, Țările de Jos, Austria și Regatul Unit – au votat împotriva propunerii în cadrul Consiliului Mediu. Toate celelalte 22 de state membre votaseră în favoarea acesteia. A se vedea http://europa.eu/rapid/press-release_IP-08-924_en.htm.

³² Reglementată în principal de Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) (JO L 347, 20.12.2013, p. 487) – un fond care ajută zonele rurale din UE să facă față unei game largi de provocări economice, sociale și de mediu.

³³ Reglementată în principal de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).
Printre normele privind ecocondiționalitatea se numără și norme care urmăresc prevenirea eroziunii solului, menținerea materiei organice din sol și a structurii solului, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea deteriorării habitatelor, precum și protecția și gestionarea apelor. Înverzirea este legată de o serie de practici agricole durabile, precum menținerea pajiștilor permanente și diversificarea culturilor, cu impact pozitiv asupra terenurilor.

³⁴ Fondurile structurale și de investiții europene, care constituie un grup de cinci fonduri distincte, sunt următoarele: Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul social european (FSE), Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM).

³⁵ Programele UE pentru cercetare și inovare pentru perioada 2014‑2020 (Orizont 2020) și pentru perioada 2007‑2013 (Al șaptelea program-cadru).

³⁶ FR: L’Instrument Financier pour l’Environnement (Instrumentul financiar pentru mediu). Instrumentul financiar al UE prin care sunt sprijinite, la nivelul întregii UE, proiecte privind mediul, conservarea naturii și acțiunile în domeniul climei.

³⁷ Instituit pentru a face față în caz de catastrofe naturale majore și pentru a exprima solidaritatea Uniunii cu regiunile sinistrate din Europa. FSUE poate fi utilizat numai pentru a reface terenul după un dezastru natural, nu și pentru a preveni sau a atenua un proces care ar putea avea loc în viitor.

³⁸ Grupul de lucru pentru chestiuni de mediu la nivel internațional – Deșertificarea.

³⁹ Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală (AGRI), Direcția Generală Politici Climatice (CLIMA), Direcția Generală Mediu (ENV), Direcția Generală Centrul Comun de Cercetare (JRC) și Direcția Generală Cercetare și Inovare (RTD).

⁴⁰ Agenția Europeană de Mediu, Indicatori privind ocuparea terenurilor, mai 2018.

⁴¹ Pus în aplicare în parteneriat cu statele membre, cu Agenția Spațială Europeană, cu Organizația Europeană pentru Exploatarea Sateliților Meteorologici, cu Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Termen Mediu, cu agenții ale UE și cu Mercator Océan.

⁴² Satelitul Sentinel-2A, a se vedea http://www.copernicus.eu/main/sentinel-2a-orbit

⁴³ Cherlet, M., Ivits, E., Sommer, S., Tóth, G., Jones, A., Montanarella, L., Belward, A., Land Productivity Dynamics in Europe, Towards a Valuation of Land Degradation in the EU (Dinamica productivității terenurilor în Europa, spre o evaluare a degradării terenurilor în UE), Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate, Unitatea de gestionare a resurselor terestre, 2013.

⁴⁴ Raportul estimează că 85,1 % din suprafața totală a UE nu este în prezent afectată de scăderea productivității terenurilor, 5,6 % arată primele semne de declin în această privință, iar 1,5 % se află în declin.

⁴⁵ Studiul LUCAS 2015 a furnizat observații pentru mai mult de 270 000 de puncte din cele 28 de state membre ale UE. Studiul LUCAS 2018 a început în martie 2018 (include peste 240 000 de puncte și aproximativ 99 000 de interpretări de fotografii), iar rezultatele acestuia vor fi disponibile în 2019.

⁴⁶ https://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/soil-organic-carbon-1/assessment. Cele mai mari emisii de CO₂ provenite din soluri sunt generate de conversia (drenarea) solurilor organice.

⁴⁷ Programul CORINE se bazează pe analiza imaginilor din satelit și cartografiază 44 de clase de utilizare a terenurilor, grupate în cinci categorii principale: suprafețe artificiale, zone agricole, păduri și zone seminaturale, zone umede și corpuri de apă.

⁴⁸ A se vedea raportul CAP context indicators 2014‑2020 (Indicatorii de context PAC 2014‑2020), actualizarea din 2017.

⁴⁹ Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu.

⁵⁰ A se vedea, de exemplu, Cherlet, M., Zdruli, P., Zucca, C., Desertification: Mapping Constraints and Challenges; Encyclopedia of Soil Science, ediția a treia, Taylor & Francis, 2017.

⁵¹ În raportul său din 2012 privind starea solului în Europa, JRC a constatat că nu exista o cartografiere suficientă a solurilor în statele membre în raport cu nevoile actuale și că diferențele dintre diversele seturi de date naționale îngreunează analizele transfrontaliere.

⁵² Alte exemple sunt salinizarea și contaminarea.

⁵³ Grecia (PNA 2001), Spania (PNA 2008), Italia (PNA 2000), Portugalia (PNA 1999) și România (PNA 2000).

⁵⁴ Bulgaria și Slovacia.

⁵⁵ Aprilie 2018, reiterarea de către Comisie a propriilor concluzii din 2008 privind deșertificarea la Organizația Națiunilor Unite.

⁵⁶ Wunder, S., Kaphengst, T., Frelih-Larsen, Dr. A., McFarland, K., Albrecht, S., Implementing SDG target 15.3 on „Land Degradation Neutrality” – Development of an indicator based on land use changes and soil values, Institutul Ecologic, Berlin, în numele Agenției Germane de Mediu, 2018.

⁵⁷ A se vedea Raportul AEM nr. 8/2016: The direct and indirect impacts of EU policies on land (Impacturile directe și indirecte ale politicilor UE asupra terenurilor), p. 11 și p. 66.

⁵⁸ A se vedea Raportul AEM nr. 8/2016, intitulat „Impacturile directe și indirecte ale politicilor UE asupra terenurilor”, p. 66.

⁵⁹ A se vedea Raportul special nr. 26/2016, intitulat „Creșterea eficacității și simplificarea mecanismului de ecocondiționalitate prezintă în continuare unele provocări”.

⁶⁰ Consiliul pentru Agricultură al Suediei, Environmental Effects of Cross-Compliance, 2011.

⁶¹ De exemplu: mici fermieri, fermieri ecologici, fermieri care dețin proporții mari de pășuni. A se vedea https://ec.europa.eu/agriculture/direct-support/greening_en.

⁶² A se vedea Raportul special nr. 21/2017, intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”, punctele 26-57.

⁶³ Raportul Comisiei Green Direct Payments (Plățile directe pentru înverzire), 2018, pe baza datelor din 2015.

⁶⁴ Suprafața de teren care face obiectul obligațiilor de înverzire ar putea fi chiar mai mică, deoarece, chiar dacă astfel de obligații se aplică unei singure parcele, indiferent de dimensiunea acesteia, indicatorul ia totuși în calcul suprafața întregii exploatații.

⁶⁵ Curtea a examinat programele naționale de dezvoltare rurală din toate cele cinci state membre vizitate și programele regionale de dezvoltare rurală din Andaluzia (Spania) și din Sicilia (Italia).

⁶⁶ Aceste măsuri erau în general concepute în cadrul priorității intitulate „Refacerea, conservarea și consolidarea ecosistemelor legate de agricultură și silvicultură” din programele de dezvoltare rurală.

⁶⁷ COM(2018) 392 final din 1 iunie 2018: Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune.

⁶⁸ Printre indicatorii de rezultat propuși se numără: stocarea carbonului în sol și în biomasă (R14), îmbunătățirea solurilor (R18) și gestionarea sustenabilă a nutrienților (R21).

⁶⁹ Unele state membre incluseseră deșertificarea în strategia lor privind schimbările climatice făcând trimitere la programele lor naționale de acțiune.

⁷⁰ A se vedea Raportul AEM nr. 8/2016, intitulat „Impacturile directe și indirecte ale politicilor UE asupra terenurilor”.

⁷¹ De exemplu, proiectele LEDDRA, PRACTICE, RECARE, BIODESERT.

⁷² http://ec.europa.eu/environment/soil/process_en.htm

⁷³ Nkonya, E., Mirzabaev, A., și von Braun, J., „Economics of Land Degradation and Improvement: An Introduction and Overview”, în Economics of Land Degradation and Improvement – A Global Assessment for Sustainable Development, 2016, p. 24-26; Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice, Thematic assessment of land degradation and restoration, martie 2018.

⁷⁴ Statele membre vizitate au considerat dificilă sarcina de a elabora o listă a proiectelor legate de deșertificare pentru auditul Curții, întrucât nu exista o politică specifică în cadrul căreia acestea să poată fi reunite. În general, proiectele nu au fost identificate ca fiind legate de deșertificare, ci ca abordând-o mai degrabă în mod indirect.

⁷⁵ Podimata, M. V. și Yannopoulos, P. C., „Evolution of Game Theory Application in Irrigation Systems”, în Agriculture and Agricultural Science Procedia 4, 2015, p. 271-281; Muñoz, P., Antón, A., Nuñez, M., Paranjpe, A., Ariño, J., Castells, X., Montero, J.I., Rieradevall, J., „International Symposium on High Technology for Greenhouse System Management”, în ISHS Acta Horticulturae 801, Greensys, 2007; Kattakulov, F., Špoljar, M., Razakov, R., Advantages and disadvantages of irrigation: focus on semi-arid regions. The Holistic Approach to Environment, 2017, p. 29-38.

⁷⁶ AEM estimează că 25 % din terenurile agricole irigate din regiunea mediteraneeană sunt afectate de salinizare (Raportul din 2015 privind starea mediului).

⁷⁷ A se vedea articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013. De exemplu, analiza de mediu trebuie să arate că investiția nu va avea niciun impact negativ asupra mediului.

⁷⁸ IPCC, Global Warming of 1.5 °C, 2018, sesiune de aprobare, tabelul 5.2, p. 5-64 și p. 5-68.

⁷⁹ Cadrele de evaluare existente, în special pentru FEADR, nu dispun de indicatori de monitorizare specifici cu privire la deșertificare sau la degradarea terenurilor, deși există indicatori de context legați, într-o anumită măsură, de degradarea terenurilor: acoperirea terenurilor, materia organică din solul de pe terenurile arabile și eroziunea solului cauzată de apă.

⁸⁰ În raportul său din 2018 privind progresele înregistrate în direcția ODD în contextul UE, DG ESTAT confirmă că analiza sa pentru obiectivul 15.3 „se concentrează doar pe două aspecte: acoperirea artificială a terenurilor și eroziunea solului. Deoarece alte procese de degradare a solului, cum ar fi contaminarea, declinul biodiversității solului, eroziunea eoliană, reducerea materiei organice, tasarea, salinizarea și deșertificarea, nu sunt acoperite de setul de indicatori, rezultatele analizei sunt limitate”.

⁸¹ De exemplu, în 2016, guvernul cipriot a emis 21 de anunțuri referitoare la furtuni de praf.

⁸² A se vedea, de exemplu, Hagemann, N., SOILS4EU, Transboundary effects of soil degradation in the EU, Helmholtz Centre for Environmental Research, 2018, și http://ec.europa.eu/environment/soil/index_en.htm.

⁸³ Wunder, S., Kaphengst, T., Frelih-Larsen, Dr. A., McFarland, K., Albrecht, S., Implementing SDG target 15.3 on „Land Degradation Neutrality” – Development of an indicator based on land use changes and soil values, Institutul Ecologic, Berlin, în numele Agenției Germane de Mediu, 2018, p. 12 și 38.

⁸⁴ Modelul MEDALUS (Mediterranean Desertification and Land Use) a fost testat pe larg în țările din bazinul mediteraneean și este utilizat pe scară largă ca un instrument pentru detectarea zonelor celor mai amenințate de degradarea terenurilor.

⁸⁵ Sanjuan, M. E., del Barrio, G., Ruiz, A., Puigdefabregas, J., DesertWatch project, 2011.

⁸⁶ COM(2012) 46 final, 13 februarie 2012, Implementarea Strategiei tematice pentru protecția solului și activitățile în curs.

⁸⁷ Prezentarea JRC (Panagos, P.) la atelierul organizat de DG AGRI: „Identificarea provocărilor legate de eroziunea solului și agricultură”, 2018.

⁸⁸ https://esdac.jrc.ec.europa.eu/content/soil-erosion-water-rusle2015

⁸⁹ https://knowledge.unccd.int/glo

⁹⁰ https://www.ipbes.net/assessment-reports/ldr

⁹¹ https://wad.jrc.ec.europa.eu/

⁹² Álvarez-Martínez, J., Gómez-Villar, A., Lasanta, T., 2016. Practicarea pășunatului caprelor în vederea refacerii pășunilor invadate de arbuști și evitarea deșertificării: un studiu de caz preliminar în Munții Cantabrici din Spania. Land Degrad. Dev. 27, 3–13.

⁹³ https://www.eea.europa.eu/publications/92-9167-056-1/page012.html

⁹⁴ http://ec.europa.eu/environment/soil/pdf/Soil_inventory_report.pdf

⁹⁵ Tabelul 1 în Ocuparea terenurilor la nivelul EU.

⁹⁶ Sursă: https://ec.europa.eu/agriculture/organic/consumer-trust/environment_en

⁹⁷ Sursă: Indicator de context PAC 19 – Suprafață destinată agriculturii ecologice: https://ec.europa.eu/agriculture/cap-indicators/context/2017/c19_en.pdf

⁹⁸ JO C 153 din 21 mai 2014 și rectificarea în JO C 163 din 28 mai 2014.

⁹⁹ Printre indicatorii de impact propuși se numără: „reducerea eroziunii solului” (I.13) și „intensificarea captării carbonului” (I.11). Acest ultim indicator este atribuit în mod formal obiectivului specific privind schimbările climatice, și nu obiectivului specific privind gestionarea resurselor naturale, dar are totuși o importanță deosebită pentru protecția și calitatea solului.

¹⁰⁰ https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013R0525&from=RO

¹⁰¹ https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union/governance-energy-union

¹⁰² http://ec.europa.eu/environment/soil/pdf/Soil_inventory_report.pdf

Etapă	Data
Adoptarea planului de audit/Demararea auditului	15.11.2017
Trimiterea oficială către Comisie (sau către o altă entitate auditată) a proiectului de raport	27.9.2018
Adoptarea raportului final după procedura contradictorie	14.11.2018
Primirea răspunsurilor Comisiei (sau ale altei entități auditate) în toate versiunile lingvistice	13.12.2018

Echipa de audit

Rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene prezintă rezultatele auditurilor sale cu privire la politicile și programele UE sau la diverse aspecte legate de gestiune aferente unor domenii specifice ale bugetului UE. Curtea selectează și concepe aceste sarcini de audit astfel încât impactul lor să fie maxim, luând în considerare riscurile existente la adresa performanței sau a conformității, nivelul de venituri sau de cheltuieli implicat, schimbările preconizate și interesul existent în mediul politic și în rândul publicului larg.

Acest audit al performanței a fost efectuat de Camera de audit I – Utilizarea durabilă a resurselor naturale, condusă de domnul Nikolaos Milionis, membru al Curții de Conturi Europene. Auditul a fost condus de domnul Phil Wynn Owen, membru al Curții de Conturi Europene. La elaborarea acestui raport, el a fost sprijinit de: Gareth Roberts, Olivier Prigent, Katharina Bryan și Victoria Gilson din cadrul cabinetului; Colm Friel, manager principal; Ramona Bortnowschi, coordonatoare; Jan Huth, coordonator adjunct; Paulo Braz, Antonio Caruda Ruiz, Marcos Homrich Hickmann, Ioan Alexandru Ilie, Michela Lanzutti, Michail Konstantopoulos, Ioannis Papadakis, Ernesto Roessing și Raluca-Elena Sandu, auditori. Richard Moore a asigurat sprijin lingvistic. Asistența în materie de secretariat a fost asigurată de Rachel O’Doherty.

De la stânga la dreapta: Olivier Prigent, Phil Wynn Owen, Marcos Homrich Hickmann, Katharina Bryan, Antonio Caruda Ruiz, Jan Huth, Ramona Bortnowschi, Colm Friel, Victoria Gilson, Gareth Roberts, Ernesto Roessing, Richard Moore.

Contact

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ
12, rue Alcide de Gasperi
1615 Luxembourg
LUXEMBOURG

Tel. +352 4398-1
Întrebări: eca.europa.eu/ro/Pages/ContactForm.aspx
Website: eca.europa.eu
Twitter: @EUAuditors

Numeroase alte informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet pe serverul Europa (http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2018

PDF	ISBN 978-92-847-1493-3	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/7940	QJ-AB-18-031-RO-N
HTML	ISBN 978-92-847-1530-5	ISSN 1977-5806	doi:10.2865/28279	QJ-AB-18-031-RO-Q

© Uniunea Europeană, 2018

Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei. Pentru utilizarea sau reproducerea în orice fel a unor fotografii sau a altor materiale pentru care Uniunea Europeană nu deține drepturile de autor, trebuie să se solicite acordul direct de la deținătorii drepturilor de autor.

CONTACTAȚI UE

În persoană
În întreaga Uniune Europeană există sute de centre de informare Europe Direct. Puteți găsi adresa centrului cel mai apropiat de dumneavoastră la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

La telefon sau prin e-mail
Europe Direct este un serviciu care vă oferă răspunsuri la întrebările privind Uniunea Europeană. Puteți accesa acest serviciu:

• apelând numărul gratuit 00 800 6 7 8 9 10 11 (unii operatori pot taxa aceste apeluri);
• apelând numărul standard: +32 22999696; sau
• prin e-mail, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

GĂSIȚI INFORMAȚII DESPRE UE

Online
Informații despre Uniunea Europeană în toate limbile oficiale ale UE sunt disponibile pe site-ul Europa, la: https://europa.eu/european-union/contact_ro

Publicații ale UE
Puteți descărca sau comanda publicații ale UE gratuite și contra cost pe site-ul EU Bookshop, la: https://publications.europa.eu/ro/publications. Mai multe exemplare ale publicațiilor gratuite pot fi obținute contactând Europe Direct sau centrul dumneavoastră local de informare (a se vedea https://europa.eu/european-union/contact_ro).

Dreptul UE și documente conexe
Pentru accesul la informații juridice din UE, inclusiv la ansamblul legislației UE începând din 1951 în toate versiunile lingvistice oficiale, accesați site-ul EUR-Lex, la: http://eur-lex.europa.eu/homepage.html?locale=ro

Datele deschise ale UE
Portalul de date deschise al UE (http://data.europa.eu/euodp/ro/home?) oferă acces la seturi de date din UE. Datele pot fi descărcate și reutilizate gratuit, atât în scopuri comerciale, cât și necomerciale.