<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.5-->
  <head>
    <title>2020-12-202012C109201901320-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0132-19-202002695-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="24/03/2020" name="CustomProvisoryEditionDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="22/05/2020 11:18:34" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="U9zO4jdC7LFJY8RZObeOdmJLUIyYgv2AgaTMGeHcxrtAU2pUY0Huol+XBTfm2elepXrduyCZBjCRLIlwJoMVwKBBCS3rFyglH/GIbHv1ADEINYq1pmUWqDjaU27Jtb9V3BBo4UXeku1Lp/Baa8zQfiMjdZfYm3uxxGv5epfxVOI=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="tirrial" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="" name="HasGenDocEndNote"/>
    <meta content="0132" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2019" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 05/12/2019 11:13:50" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="fddb1878e5cf47e3850732bdf0a28538" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0132" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="PV" name="NatureAff"/>
    <meta content="PV" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="XcHI++oqrPq18wSfIdfCsUT3pYGFLPb8SR3H69OAxug71STEEJ5bmSzfV8mglWm5TfHnG3Kfy1r2an1hXrKJ8V8h6iRipNolay3HTJp7X4UPRn8M3DxSt8zeael64k2/" name="GeneratedGenDocVersion"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId25" style="first"/>
      <div id="rId21" style="even">Concluziile domnului Pitruzzella – Cauza C‑132/19 P</div>
      <div id="rId22" style="default">Groupe Canal +/Comisia</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL GIOVANNI PITRUZZELLA
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 7 mai 2020 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑132/19 P
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      Groupe Canal +
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      Comisiei Europene
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-8" title="page-1">
      „Recurs – Concurență – Înțelegere – Distribuție de televiziune – Exclusivitate teritorială – Regulamentul nr. 1/2003 – Articolul 9 – Decizie care conferă caracter obligatoriu unor angajamente – Abuz de putere – Evaluare preliminară – Contextul juridic și economic – Proporționalitate – Obligația Comisiei de a ține seama de considerente legate de aplicarea articolului 101 alineatul (3) TFUE – Drepturi contractuale ale unor terți – Protecție”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-9" title="page-1">
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La originea prezentei cauze se află acțiunea formulată împotriva unei decizii a Comisiei Europene prin care s‑a conferit caracter obligatoriu unor angajamente asumate de o multinațională producătoare de conținut audiovizual pentru a răspunde preocupărilor în materie de concurență exprimate de Comisie în contextul deschiderii unei proceduri de investigare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste preocupări priveau o pretinsă înțelegere verticală având ca obiect împărțirea pieței interne pe o bază națională prin intermediul unor clauze contractuale care garantau multinaționalei și unui canal de televiziune de pe piața din Regatul Unit și din Irlanda o licență de exclusivitate teritorială absolută.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Decizia Comisiei privind acceptarea și conferirea unui caracter obligatoriu angajamentelor propuse a fost atacată de un canal de televiziune francez, terț față de procedură, în care nu a intervenit decât ulterior, căruia multinaționala i‑a notificat angajamentele menționate anterior pentru a‑i comunica faptul că nu mai intenționa să pretindă respectarea clauzelor contractuale care îi confereau acestuia o exclusivitate teritorială absolută pe piața franceză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dintre diferitele motive de recurs, ne vom concentra concluziile, conform solicitării Curții, asupra următoarelor trei probleme juridice principale, cuprinse în al treilea și în al patrulea motiv de recurs: 1) necesitatea de a încadra în contextul juridic și economic conduita care face obiectul preocupărilor în materie de concurență; 2) problema dacă, atunci când adoptă o decizie în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia trebuie să țină seama de considerente legate de aplicarea articolului 101 alineatul (3) TFUE; 3) problema respectării de către Comisie a principiului proporționalității atunci când conferă caracter obligatoriu angajamentelor propuse de întreprindere, îndeosebi în ceea ce privește efectele față de terți ale unei decizii adoptate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, în special în cazul în care angajamentele întreprinderii care face obiectul unei astfel de decizii, cărora Comisia le‑a conferit ulterior caracter obligatoriu, constau într‑o declarație unilaterală de a nu mai respecta anumite clauze ale unui acord încheiat între întreprinderea respectivă și o altă întreprindere care, întrucât nu a făcut obiectul unei investigații, nu a propus asemenea angajamente și nici nu a acceptat propunerea lor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentul (13) al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat [în prezent, articolele 101 și 102] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>) are următorul conținut:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-17" title="page-4">
      „Atunci când, în cursul procedurilor care pot să ducă la interzicerea unui acord sau a unei practici, întreprinderile propun Comisiei angajamente pentru a răspunde preocupărilor acesteia, Comisia ar trebui să poată adopta decizii care să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderile în cauză. Deciziile privind angajamentele ar trebui să constate că nu mai există temeiuri pentru acțiune din partea Comisiei, fără să concluzioneze dacă a avut loc sau are loc o încălcare. Deciziile privind angajamentele nu aduc atingere competențelor autorităților de concurență și instanțelor statelor membre de a constata și de a decide într‑o cauză. […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentul (22) al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 are următorul cuprins:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-4">
      „Pentru a se asigura respectarea principiilor securității juridice și aplicarea uniformă a normelor comunitare de concurență într‑un sistem de competențe paralele, trebuie evitate deciziile conflictuale. De aceea, este necesar să se clarifice, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, efectele deciziilor și procedurilor Comisiei asupra instanțelor și autorităților de concurență ale statelor membre. Deciziile privind angajamente, adoptate de Comisie, nu afectează competența instanțelor și a autorităților de concurență ale statelor membre de a aplica articolele 81 și 82 din tratat.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-21" title="page-4">
      „(1) Atunci când Comisia intenționează să adopte o decizie care impune încetarea încălcării, iar întreprinderile propun angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de Comisie în evaluarea sa preliminară, Comisia poate, printr‑o decizie, să facă respectivele angajamente obligatorii pentru întreprinderi. O astfel de decizie poate fi adoptată pe o durată determinată și poate concluziona că nu mai există motive pentru acțiunea Comisiei.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-22" title="page-4">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt, procedura și hotărârea atacată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contextul litigiului</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 13 ianuarie 2014, Comisia a inițiat o investigație cu privire la posibile restricții care ar afecta furnizarea serviciilor de televiziune cu plată în cadrul acordurilor de licență dintre șase studiouri americane și principalele canale de televiziune cu plată din Uniunea Europeană.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul investigației menționate, la 23 iulie 2015, Comisia a adresat Paramount Pictures International Ltd, cu sediul în Londra (Regatul Unit), și Viacom Inc., cu sediul în New York (Statele Unite), societatea‑mamă a celei dintâi (denumite în continuare, împreună, „Paramount”), o comunicare privind obiecțiunile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această comunicare, Comisia și‑a prezentat concluzia preliminară privind incompatibilitatea cu articolul 101 TFUE și cu articolul 53 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „SEE”) a anumitor clauze care figurează în acordurile de licență pe care Paramount le încheiase cu Sky UK Ltd și cu Sky plc (denumite în continuare, împreună, „Sky”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În detaliu, Comisia și‑a concentrat investigația pe două clauze conexe, cuprinse în acordurile de licență încheiate cu Sky.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima clauză avea drept scop interzicerea sau limitarea capacității Sky de a răspunde pozitiv la cereri nesolicitate privind achiziționarea unor servicii de distribuție de televiziune care proveneau de la consumatori cu reședința în SEE, dar în afara Regatului Unit și a Irlandei. A doua clauză, în schimb, impunea Paramount ca, în cadrul acordurilor pe care le încheia cu canalele de televiziune stabilite în SEE, dar în afara Regatului Unit, să interzică sau să limiteze posibilitatea acestora din urmă de a răspunde pozitiv la cereri nesolicitate privind achiziționarea unor servicii de distribuție de televiziune care proveneau de la consumatori cu reședința în Regatul Unit sau în Irlanda.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin decizia din 24 noiembrie 2015, s‑a admis participarea la procedură a Groupe Canal + (denumită în continuare „GCP”) în calitate de terț interesat în sensul articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin scrisoarea din 4 decembrie 2015, intitulată „Informații cu privire la natura și la obiectul procedurii în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 773/2004”, Comisia a comunicat GCP, printre altele, aprecierea sa juridică referitoare la aplicarea articolului 101 TFUE la situația de fapt din speță, urmată de o concluzie preliminară în această privință. Potrivit acestei concluzii preliminare, Comisia avea intenția de a adopta o decizie adresată Sky și fiecăruia dintre studiourile vizate de investigația sa prin care să constate că ele au încălcat articolul 101 TFUE și articolul 53 din Acordul privind SEE, să le aplice amenzi, precum și să le oblige să pună capăt încălcării și să se abțină de la orice măsură care poate avea un obiect sau un efect similar.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma deschiderii procedurii și a evaluărilor preliminare ale Comisiei, la 15 aprilie 2016, Paramount i‑a propus acesteia din urmă angajamente pentru a răspunde preocupărilor exprimate de Comisie, potrivit articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După ce a primit observații de la alți terți interesați, printre care GCP, Comisia a adoptat decizia atacată în fața Tribunalului (denumită în continuare „decizia atacată”) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), care prevede, la articolul 1, că angajamentele care figurează în anexa la aceasta sunt obligatorii pentru Paramount, precum și pentru succesorii săi în drepturi și pentru filialele sale pe o perioadă de cinci ani începând de la data notificării deciziei în discuție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În special, clauza 1 al nouălea paragraf din anexa la decizia atacată prevede diverse tipuri de clauze care fac obiectul procedurii (denumite în continuare „clauzele pertinente”), privind atât difuzarea de conținut audiovizual prin satelit, cât și difuzarea acestuia prin internet.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, în ceea ce privește difuzarea prin satelit, sunt vizate, în primul rând, clauza potrivit căreia recepționarea în afara teritoriului acoperit de acordul de licență (overspill) nu constituie o încălcare a contractului de către canalul de televiziune, dacă acesta nu a autorizat recepționarea menționată în cunoștință de cauză, și, în al doilea rând, clauza potrivit căreia recepționarea având ca destinație teritoriul acoperit de acordul de licență nu constituie o încălcare a contractului de către Paramount, dacă aceasta nu a autorizat disponibilitatea decodoarelor care proveneau de la părți terțe în acest teritoriu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, în ceea ce privește difuzarea prin internet, sunt vizate, în primul rând, clauza care impune canalelor de televiziune să împiedice descărcarea sau difuzarea în flux continuu (streaming) de televiziune în afara teritoriului acoperit de acordul de licență, în al doilea rând, clauza potrivit căreia vizualizarea pe internet (internet overspill) având ca destinație teritoriul acoperit de acordul de licență nu constituie o încălcare a contractului de către Paramount, dacă aceasta a obligat canalele de televiziune să utilizeze tehnologii care împiedică o asemenea vizualizare, și, în al treilea rând, clauza potrivit căreia vizualizarea pe internet a programelor de televiziune în afara teritoriului acoperit de acordul de licență nu constituie o încălcare a contractului de către canalul de televiziune, dacă acesta utilizează tehnologii care împiedică o asemenea vizualizare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, din clauza 1 al treilea paragraf din anexa la decizia atacată reiese că termenii „obligațiile canalului de televiziune” vizează clauzele care interzic unui canal de televiziune să dea curs cererilor nesolicitate din partea consumatorilor care au reședința în SEE, dar în afara teritoriului pentru care canalul de televiziune beneficiază de un drept de difuzare, sau clauze echivalente cu acestea. În plus, sintagma „obligațiile Paramount” se referă la clauzele care impun Paramount să interzică canalelor de televiziune situate în SEE, dar în afara teritoriilor pentru care un canal de televiziune beneficiază de drepturi exclusive, să dea curs cererilor nesolicitate din partea consumatorilor care au reședința în aceste teritorii sau la clauze echivalente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit clauzei 2 din anexa la decizia atacată, începând cu data notificării acesteia, Paramount și‑a asumat următoarele angajamente. Mai întâi, Paramount nu va încheia și nici nu va reînnoi sau prelungi aplicarea clauzelor pertinente în cadrul unor acorduri de licență, astfel cum sunt definite în aceeași anexă (punctul 2.1). În continuare, în ceea ce privește acordurile de licență existente referitoare la producția de televiziune cu plată (existing Pay‑TV Output Licence Agreements), ea nu va exercita nicio acțiune în justiție pentru a asigura respectarea obligațiilor canalelor de televiziune [punctul 2.2 litera (a)]. În ceea ce privește aceleași acorduri, ea nu va respecta și nici nu va acționa pentru a respecta, direct sau indirect, „obligațiile Paramount” [punctul 2.2 litera (b)]. În sfârșit, ea va comunica Sky, în termen de 10 zile de la notificarea deciziei atacate, și oricărui alt canal de televiziune situat în SEE, în termen de o lună de la aceeași notificare, că nu va exercita nicio acțiune în justiție pentru a asigura respectarea clauzelor pertinente de către canalele de televiziune (punctul 2.3).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP a încheiat cu Paramount un acord de licență privind producția de servicii de televiziune cu plată (Pay Television Agreement), intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 (denumit în continuare „acordul din 1 ianuarie 2014”). Articolul 12 din acordul menționat prevede că teritoriul acoperit de acesta se împarte în teritorii „exclusive”, care acoperă în special Franța, și un teritoriu „neexclusiv”, care acoperă Mauritius. În plus, articolul 3 din acordul din 1 ianuarie 2014 prevede că Paramount nu va exercita ea însăși și nici nu va autoriza un terț să exercite drepturi de retransmisie având ca destinație teritoriile exclusive. Anexa A.IV la acest acord precizează, la rândul său, obligațiile în sarcina recurentei în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor de geofiltrare care împiedică retransmisia în afara teritoriilor pentru care este acordată licența.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin scrisoarea din 25 august 2016, Paramount i‑a notificat recurentei angajamentul care figurează la punctul 2.2 litera (a) din anexa la decizia atacată și, în consecință, a precizat că nu va exercita nicio acțiune în justiție pentru a asigura respectarea clauzelor pertinente de către canalul de televiziune și că înlătura orice obligație a acestuia din urmă în temeiul clauzelor pertinente. De asemenea, Paramount a avut grijă să precizeze, în aceeași scrisoare, că termenii „obligația canalului de televiziune” aveau același sens cu cel care figurează în anexa la decizia atacată. Prin scrisoarea din 14 octombrie 2016, recurenta a răspuns la această notificare subliniind că angajamentele asumate în cadrul unei proceduri care implică numai Comisia și Paramount nu îi erau opozabile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 decembrie 2016, GCP a introdus, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, prin Ordonanța din 13 iulie 2017, Groupe Canal +/Comisia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>), a fost admisă cererea de intervenție în susținerea Comisiei formulată de Organizația Europeană a Consumatorilor (denumită în continuare „BEUC”). Prin aceeași ordonanță, au fost admise cererile de intervenție în susținerea concluziilor GCP formulate de Union des producteurs de cinéma (denumită în continuare „UPC”), de European Film Agency Directors (denumită în continuare „EFADs”) și de C More Entertainment AB. În plus, prin Decizia președintelui Camerei a cincea a Tribunalului din 13 iulie 2017, a fost admisă cererea de intervenție în susținerea concluziilor GCP formulată de Republica Franceză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În susținerea acțiunii formulate, GCP a invocat patru motive: (i) primul motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește compatibilitatea clauzelor pertinente cu articolul 101 TFUE; (ii) al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 în ceea ce privește identificarea problemelor ridicate de angajamentele impuse; (iii) al treilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului proporționalității; (iv) al patrulea motiv se întemeiază pe existența unui abuz de putere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin Hotărârea din 12 decembrie 2018, Groupe Canal +/Comisia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>) (denumită în continuare „hotărârea atacată”), Tribunalul a respins acțiunea formulată de GCP.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">C.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura în fața Curții și concluziile părților</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin recursul depus la 15 februarie 2019, GCP a solicitat anularea hotărârii atacate, în temeiul articolului 56 din Statutul Curții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin recursul formulat, GCP solicită Curții: anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s‑a respins acțiunea având ca obiect anularea deciziei atacate și în măsura în care a obligat GCP la plata cheltuielilor de judecată; anularea deciziei care face obiectul căii de atac; obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia solicită Curții respingerea recursului formulat de GCP și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Republica Franceză, intervenientă în procedură în susținerea GCP, solicită Curții anularea în totalitate a hotărârii atacate și stabilirea tuturor consecințelor care decurg în mod necesar din aceasta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">UPC, intervenientă în susținerea GCP, solicită Curții anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s‑a respins acțiunea formulată de GCP având ca obiect anularea deciziei atacate și în măsura în care a obligat GCP la plata cheltuielilor de judecată, precum și anularea deciziei atacate și obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de UPC.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În susținerea recursului formulat de GCP, EFADs solicită Curții declararea recursului ca fiind întemeiat în totalitate, anularea hotărârii atacate în măsura în care prin aceasta s‑a respins acțiunea formulată de GCP având ca obiect anularea deciziei atacate și în măsura în care a obligat GCP la plata cheltuielilor de judecată, precum și anularea deciziei atacate și, în orice caz, obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de EFADs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">BEUC, intervenientă în susținerea Comisiei, solicită Curții respingerea recursului în totalitate și obligarea GCP la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de BEUC.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Examinarea recursului</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În susținerea recursului formulat, GCP invocă patru motive: 1) primul motiv se întemeiază pe săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept atunci când a considerat că Comisia nu a săvârșit un abuz de putere prin decizia atacată; 2) al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea de către Tribunal a principiului contradictorialității; 3) al treilea motiv se întemeiază pe săvârșirea de către Tribunal a unei erori de drept referitoare la lipsa motivării și la o examinare incompletă a elementelor de fapt; 4) al patrulea motiv se întemeiază pe interpretarea eronată de către Tribunal a articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și a punctului 128 din Comunicarea Comisiei privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>) (denumite în continuare „cele mai bune practici”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Conform solicitării Curții, ne vom concentra analiza asupra celui de al treilea motiv de recurs [în special asupra primului său aspect, care ridică problema dacă, atunci când adoptă o decizie în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, Comisia trebuie să țină seama de considerente legate de aplicarea articolului 101 alineatul (3) TFUE] și asupra celui de al patrulea motiv de recurs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la al treilea motiv, prin intermediul căruia recurenta susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept constând în lipsa motivării și într‑o examinare incompletă a elementelor de fapt</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Argumentele părților</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, GCP, căreia i s‑au alăturat EFADs și Republica Franceză, susține că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a reținut (punctul 39 din hotărârea atacată) că controlul de legalitate a deciziei atacate poate privi numai următoarele trei probleme: a) dacă împrejurările prezentate în decizia atacată permit identificarea unor preocupări în materie de concurență; b) în cazul unui răspuns afirmativ, dacă angajamentele cărora li s‑a conferit caracter obligatoriu răspund acestor preocupări; c) dacă Paramount nu a propus angajamente mai puțin constrângătoare decât cele acceptate și care răspund în mod adecvat preocupărilor în materie de concurență menționate anterior.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, în opinia acelorași părți citate mai sus, Tribunalul ar fi reținut în mod eronat (punctele 62-66 din hotărârea atacată) că problema dacă comportamentul care a dat naștere preocupărilor în discuție îndeplinește condițiile cumulative de aplicare a articolului 101 alineatul (3) TFUE ar fi străină de natura însăși a unei decizii precum decizia atacată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În susținerea tezei lor, părțile menționate amintesc că din Hotărârea din 11 septembrie 2014, CB/Comisia (C‑67/13 P, EU:C:2014:2204, punctul 53), reiese că, pentru a aprecia dacă un acord între întreprinderi prezintă un grad suficient de nocivitate pentru a putea fi considerat o restrângere a concurenței „prin obiect” în sensul articolului 101 TFUE, este necesar să se analizeze cu atenție contextul juridic și economic în care acesta se înscrie, ținând seama de natura bunurilor sau a serviciilor afectate, precum și de condițiile reale de funcționare și de structura piețelor relevante. Prin urmare, Tribunalului i‑ar fi revenit sarcina de a stabili dacă elementele de probă invocate constituiau toate datele necesare pentru evaluarea unei situații complexe.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ar rezulta că, prin faptul că nu a răspuns la motivul potrivit căruia Comisia nu a ținut seama de contextul juridic și economic francez în care se înscriau clauzele în litigiu, Tribunalul și‑ar fi încălcat obligația de motivare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la problema lipsei motivării, Republica Franceză adaugă că Tribunalul nu ar fi definit în mod clar preocupările în materie de concurență care puteau să justifice adoptarea unei decizii în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, omițând să cerceteze dacă clauzele pertinente erau suficiente pentru a putea fi considerate prima facie o restrângere a concurenței prin obiect. În această privință, nu ar fi suficient să se facă trimitere în general la jurisprudența Curții referitoare la restricțiile teritoriale privind difuzarea prin satelit. În plus, obiectivul de a proteja diversitatea culturală nu ar putea fi separat de contextul juridic și economic în care se înscriu clauzele pertinente și nu ar putea fi limitat la examinarea prevăzută la articolul 101 alineatul (3) TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP adaugă că Tribunalul nu ar fi respectat obligația de a ține seama de contextul juridic și economic al clauzelor pertinente, limitându‑se la a observa (punctele 40-42 din hotărârea atacată) că, având în vedere conținutul, obiectivele și contextul lor juridic și economic, clauzele pertinente, care determină o exclusivitate teritorială absolută, au ca obiect excluderea oricărei concurențe transfrontaliere și că acest fapt ar fi suficient pentru a justifica preocupările Comisiei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, UPC adaugă că Tribunalul nu ar fi ținut seama de particularitățile dreptului de autor. Astfel, Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că acceptarea unor cereri de vânzări pasive în afara teritoriului acoperit de o licență ar constitui o încălcare a acestui drept. În plus, în materia dreptului de autor, nu ar avea sens să se facă distincție între un drept exclusiv de a autoriza cu domeniu „relativ” și un drept exclusiv de a autoriza cu domeniu „absolut”, din moment ce ar fi imposibil din punct de vedere juridic și ar fi contrar normelor internaționale, europene și naționale privind dreptul de autor să se recunoască, pe de o parte, dreptul beneficiarilor de a autoriza operațiunile cu un operator pentru un teritoriu determinat și, pe de altă parte, să se împiedice posibilitatea acestora de a asigura respectarea condițiilor autorizației acordate unui astfel de operator.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">EFADs susține că Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că eliminarea măsurilor de geoblocare ar conduce la o situație în care cele două părți contractante nu ar putea să includă în contracte ceea ce le este garantat de dreptul de autor: vânzările pasive ar rămâne interzise, chiar în lipsa acestor clauze, întrucât titularul de licență nu ar avea drepturile necesare pentru distribuirea de opere în afara teritoriului acoperit de licență.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Republica Franceză precizează că dreptul de autor urmărește să garanteze nu numai dreptul la remunerație, ci și dreptul autorilor de a defini termenii de exploatare a operelor lor, de a promova creația intelectuală și de a promova diversitatea culturală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">UPC susține că Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că, în Franța, au fost stabilite norme specifice, întemeiate pe dreptul Uniunii, în ceea ce privește canalele de televiziune, distribuitorii, platformele de difuzare și mijloacele de comunicare în masă și că aceste norme implică în mod necesar limitări teritoriale. Ar fi vorba în special despre obligații de a efectua investiții în producția și în difuzarea locală, care urmăresc obiectivul diversității producției și al distribuției de opere europene și de opere originale în limba franceză. În plus, Tribunalul nu ar fi ținut seama de faptul că, în ceea ce privește conținutul nematerial pus la dispoziție pe internet, nu există nicio diferență între o vânzare „activă” și o vânzare „pasivă”. Astfel, întrucât site‑urile web sunt ușor accesibile utilizatorilor finali, ar exista o suprapunere în timp totală între cererea formulată de consumator și furnizarea conținutului solicitat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții (C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631), GCP, căreia i s‑au alăturat UPC și Republica Franceză, arată că din aceasta s‑ar putea deduce că luarea în considerare a contextului juridic și economic al acestor clauze poate conduce la excluderea existenței unei restrângeri a concurenței sau la impunerea unei analize a efectelor acordului (punctul 140). Tribunalul ar fi săvârșit, așadar, o eroare de drept atunci când s‑a întemeiat în principal pe Hotărârea Premier League, citată anterior, care nu privea sectorul cinematografic (punctele 43-50 din hotărârea atacată), omițând să examineze contextul juridic și economic specific sectorului cinematografic, a cărui importanță a fost însă afirmată de Curte în Hotărârea din 6 octombrie 1982, Coditel și alții (262/81, EU:C:1982:334, punctele 15 și 16) (denumită în continuare „Coditel II”). Astfel, în hotărârea menționată, Curtea afirmă că elementele care caracterizează industria cinematografică din Europa (în special cele referitoare la dublare sau la subtitrare pentru un public cu expresii culturale diferite, la posibilitățile de distribuție de televiziune și la sistemul de finanțare) demonstrează că o licență de reprezentare exclusivă nu este, în sine, de natură să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">EFADs, împreună cu UPC și cu Republica Franceză, precizează că, spre deosebire de operele americane, care sunt finanțate din resursele proprii ale studiourilor, finanțarea unei opere audiovizuale independente europene ar proveni în mare parte din vânzarea drepturilor exclusive, teritoriu cu teritoriu, către agenți de vânzări internaționali, distribuitori și canalele de televiziune care se angajează, în schimbul unor drepturi exclusive de difuzare, să contribuie la prefinanțarea operei. Acești operatori ar acorda o finanțare înainte de producerea operei, pe baza estimării șanselor de succes ale lucrărilor viitoare pe teritoriul lor, și ar garanta un minim potențial de spectatori. Metoda de prefinanțare menționată ar fi esențială pentru a obține resursele necesare pentru producerea unui conținut de înaltă calitate sau pentru a genera venituri care să permită efectuarea de investiții în producții noi. Prin urmare, televiziunile cu plată și canalele de televiziune online ar cofinanța un film numai în schimbul unei exclusivități absolute pentru difuzarea filmului respectiv pe anumite teritorii din SEE. Pe o piață cu risc ridicat, utilizarea exclusivității teritoriale ar avea funcția de a reduce incertitudinea și de a atenua riscul investiției. Finanțarea unui film ar fi, așadar, diferită de cea a unui eveniment sportiv precum cele care fac obiectul Hotărârii Football Association Premier League; utilizarea licențelor teritoriale exclusive pentru difuzarea evenimentelor sportive ar urmări maximizarea profiturilor, iar nu doar obținerea unor finanțări adecvate. EFADs adaugă că Tribunalul nu ar fi luat în considerare faptul că eliminarea clauzelor care interzic vânzările pasive și măsurile subsecvente de geoblocare ar conduce la o situație în care cele două părți contractante nu ar putea să includă în contractele lor ceea ce le este oricum garantat de dreptul de autor. Astfel, vânzările pasive ar rămâne interzise, chiar în lipsa acestor clauze, întrucât titularul de licență nu ar dispune de drepturile necesare pentru distribuirea operelor în afara teritoriului care face obiectul licenței. UPC susține în continuare că lipsa unei garanții contractuale cu privire la respectarea exclusivității teritoriale echivalează în practică cu lipsa exclusivității licenței. De fapt, în lipsa unor garanții contractuale care să asigure respectarea sa, exclusivitatea licenței nu ar mai fi evaluată și nici remunerată ca atare. Negocierea dintre titularul drepturilor și canalul de televiziune s‑ar baza astfel pe exclusivitatea teritorială acordată acestuia și pe garanția nedifuzării de către un concurent pe teritoriul care face obiectul unei licențe pentru perioada de exclusivitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, GCP susține că Tribunalul ar fi încălcat obligația de motivare, întrucât nu a explicat de ce erau întemeiate preocupările în materie de concurență identificate de Comisie, în pofida considerațiilor prezentate, desprinse din Hotărârea Coditel II, citată anterior.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP, împreună cu EFADs, susține, în al doilea rând, că, atunci când a afirmat (punctele 57 și 69 din hotărârea atacată) că o eventuală scădere a veniturilor grupului care provin de la clienți situați în Franța poate fi compensată prin faptul că respectivul grup ar fi liber să se adreseze unei clientele situate în întregul SEE, Tribunalul nu ar fi ținut seama de particularitățile sectorului în discuție și nu ar fi examinat toate elementele de fapt relevante. Tribunalul nu ar fi ținut seama în special de studiul Oxera (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>), din care ar reieși că exclusivitatea teritorială este necesară pentru finanțarea cinematografiei europene din cauza diverselor sensibilități culturale din cadrul Uniunii, că valoarea acestor filme ar varia de la un stat membru la altul sau de la un spațiu lingvistic la altul, că producția de filme europene și, așadar, diversitatea culturală la nivel european ar fi finanțate cu precădere de canalele de televiziune pe baza sistemului de protecție teritorială absolută. Prin urmare, scăderea veniturilor nu ar putea să fie compensată prin înlăturarea exclusivității absolute, întrucât consumatorii prezenți în Franța ar alege în principal să se aboneze la operatorii care difuzează conținut preponderent în limba engleză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">EFADs adaugă că costul unei licențe multiteritoriale ar fi mult mai ridicat și, prin urmare, inaccesibil în fapt. Costul aferent obținerii unor noi abonați în afara teritoriului tradițional al distribuitorului sau al canalului de televiziune ar implica o restrângere drastică a libertății de alegere a canalului de televiziune în ceea ce privește producția. Canalele de televiziune ar fi astfel încurajate să se concentreze asupra producțiilor cu cel mai amplu potențial de difuzare posibil, și anume producțiile de tip „public larg” și de preferință în limba engleză. Prin urmare, clauzele pertinente ar fi un element important în promovarea diversității culturale europene urmărită de Uniune. Republica Franceză adaugă că obiectivul de a proteja această diversitate nu poate fi disociat de contextul juridic și economic în care se înscriu clauzele pertinente și nu se poate limita la o examinare în temeiul articolului 101 alineatul (3) TFUE. EFADs susține în plus că, în Franța, GCP ar fi supusă obligației de a produce opere europene. Având în vedere concurența din partea unor operatori importanți de limbă engleză și din partea conținutului destinat unui public larg, veniturile sale și numărul abonaților săi s‑ar putea diminua, nepermițându‑i să obțină licențe de exploatare în diverse țări europene. Veniturile mici provenite din vânzările pasive aferente repertoriului european nu ar putea compensa în niciun mod pierderea de venituri și de abonați ai canalelor de televiziune locale. Lipsa exclusivității ar favoriza platformele care au deja abonați la nivel global în detrimentul operatorilor europeni, a căror capacitate de căutare a unor clienți noi ar fi mai limitată. UPC precizează că aceasta ar conduce la o consolidare a puterii de negociere a grupurilor de producție internaționale în raport cu producătorii independenți francezi, precum și la o concentrare a ofertei în mâinile canalelor de televiziune mai puternice. În plus, în cazul vânzărilor pasive ale canalelor de televiziune cu plată, negocierea remunerației pentru dreptul de autor nu ar privi o singură operă, ci o multitudine de opere, ceea ce ar determina complicații suplimentare. Alte complicații ar rezulta din aplicarea taxei pe valoarea adăugată, ale cărei cote variază de la un stat membru la altul. Republica Franceză adaugă că o remunerație adecvată pentru dreptul de autor nu este doar cea legată în mod rezonabil de numărul efectiv sau potențial de persoane care beneficiază sau care doresc să beneficieze de serviciul furnizat, ci include și costurile de adaptare a distribuirii operelor la nevoile specifice ale fiecărei piețe naționale. În plus, tehnologia necesară pentru recepționarea operelor audiovizuale ar putea fi contrafăcută și nu ar permite, așadar, determinarea audienței efective și potențiale prin împărțirea pe țări din care provine cererea de achiziționare. În orice caz, limitele geografice inerente licențelor acordate în favoarea GCP nu i‑ar permite acesteia să se adreseze liber unor clienți situați în toate statele membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, potrivit GCP, Tribunalul nu a prezentat o motivare adecvată cu privire la motivul de recurs referitor la diversitatea culturală și la necesitatea de a comercializa opere în limba consumatorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia, susținută de BEUC, susține, în primul rând, că din informațiile prezentate la punctele 49-58 și 118 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a examinat în detaliu contextul juridic și economic în care se înscriu clauzele pertinente și a considerat că respectivul context nu permite să se constate că aceste clauze nu sunt de natură să restrângă concurența. Așadar, Tribunalul a răspuns la argumentele formulate de GCP.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, potrivit Comisiei, din Hotărârea Premier League (punctul 140), citată anterior, reiese că principiul potrivit căruia trebuie să se considere că un acord de împărțire a piețelor naționale în cadrul frontierelor naționale are ca obiect restrângerea concurenței este pe deplin aplicabil în sectorul prestării transfrontaliere de servicii de radiodifuziune. Prin urmare, sectorului cinematografic nu i s‑ar aplica un regim special.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește Hotărârea Coditel II, citată anterior, aceasta se limitează la a afirma că un acord care conferă unui singur titular de licență dreptul exclusiv de a difuza o operă pe teritoriul unui stat membru și de a interzice, așadar, pentru o anumită perioadă, difuzarea acesteia de către alți operatori nu are în sine un obiect anticoncurențial. Dimpotrivă, atunci când un acord de acest tip conține obligații suplimentare care urmăresc să asigure respectarea limitelor teritoriale de valorificare a licenței, asemenea obligații ar avea, în principiu, ca obiect restrângerea concurenței. În plus, Hotărârea Coditel II, citată anterior, privea un context în care distribuitorii efectuaseră o comunicare publică a unei opere fără a avea drepturile necesare în statul membru de origine al acestei comunicări și fără să fi plătit o remunerație. Acest context este diferit de cel din prezenta cauză, în care Sky, în temeiul angajamentelor cărora Comisia le‑a conferit caracter obligatoriu, ar putea să furnizeze serviciile sale de distribuție de televiziune prin satelit consumatorilor care au reședința în SEE, dar în afara Regatului Unit și a Irlandei, cu respectarea normelor administrative în vigoare, cu drepturile necesare pentru teritoriile în cauză și plătind o remunerație adecvată care să țină seama de audiența efectivă și potențială din celelalte state membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, Tribunalul ar fi făcut distincție între contextul Hotărârii Coditel II și cel al Hotărârii Football Association Premier League, făcând în mod întemeiat trimitere la aceasta din urmă în prezenta cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia susține, în al doilea rând, că Tribunalul nu avea obligația să își întemeieze decizia pe conținutul studiului Oxera, din moment ce există alte metode pentru a garanta o remunerație adecvată pentru dreptul de autor în afară de împărțirea piețelor naționale, precum luarea în considerare a audienței efective și a audienței potențiale atât în statul membru de emisie, cât și în orice alt stat membru, determinate pe baza deținerii unui echipament de decodare sau a adresei IP a calculatorului, ori a posibilității de a renegocia remunerația în cazul în care valoarea conținutului acordat sub licență este influențată de cereri nesolicitate semnificative din partea consumatorilor din afara statului membru de emisie. În plus, studiul Oxera nu ar conține nicio analiză specifică a impactului consecințelor angajamentelor asupra diversității culturale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, Comisia arată că argumentul GCP referitor la consecințele angajamentelor asupra diversității culturale se întemeiază pe premisa că decizia atacată va determina telespectatorii să aleagă în principal să se aboneze la operatorii care difuzează conținut preponderent în limba engleză. Cu toate acestea, numeroși telespectatori ar putea să aleagă să nu se aboneze la serviciile de distribuție ale canalelor de televiziune stabilite în afara propriului stat membru din motive lingvistice și culturale. BEUC adaugă că numai 20 % din populația franceză are nivelul de competență necesar pentru a urmări și a înțelege o operă audiovizuală într‑o limbă străină fără subtitrare. Potrivit Comisiei și BEUC, Tribunalul a statuat în mod întemeiat (punctele 57 și 69 din hotărârea atacată) că decizia atacată contribuie la realizarea obiectivului de promovare a diversității culturale, iar nu la compromiterea acestuia, întrucât angajamentele asumate deschid consumatorilor noi posibilități de a avea acces la conținutul Paramount.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, BEUC consideră că al treilea motiv este vădit inadmisibil, întrucât, deși se referă la existența unor erori de drept care ar afecta hotărârea atacată, argumentele invocate de GCP implică repunerea în discuție a aprecierii anumitor probe de către Tribunal. GCP s‑ar fi limitat la a repeta argumentele deja prezentate în primă instanță, referitoare la pretinsa necesitate a unei exclusivități teritoriale pentru finanțarea sectorului cinematografic.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că este oportun să facem o observație preliminară cu privire la obiectul și la cadrul prezentei cauze pentru a preciza că problema generală (de politică legislativă) a interzicerii geoblocării (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>) nu coincide cu situația particulară care face obiectul prezentului litigiu (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>). Curtea este chemată în prezent să exercite controlul jurisdicțional în cadrul recursului împotriva unei hotărâri a Tribunalului prin care a fost confirmată legalitatea unei decizii a Comisiei. Prin decizia în discuție, adoptată în cadrul unei proceduri inițiate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, au fost acceptate, conferindu‑li‑se caracter obligatoriu, angajamentele propuse de Paramount în sensul de a modifica anumite clauze contractuale care atribuiau unor canale de televiziune europene o exclusivitate teritorială absolută asupra produselor care făceau obiectul cesiunii. Angajamentele menționate, care se referă, așadar, la clauze contractuale specifice și limitate în timp (din iulie 2016 până în iulie 2021), nu sunt de natură să afecteze, tocmai din cauza limitării lor în timp și cu privire la obiect, problema generală a interzicerii geoblocării în sectorul audiovizualului, în prezent exclusă prin recentul Regulament 2018/302, care va face însă obiectul unei revizuiri după doi ani de la intrarea sa în vigoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, se impută în esență Tribunalului că nu a criticat: 1) faptul că Comisia nu a ținut seama în mod adecvat de contextul juridic și economic în care se înscriau preocupările în materie de concurență exprimate; 2) faptul că, în plus, Comisia nu a considerat aplicabile, în pofida cererii exprese formulate de GCP, intervenientă în procedură, împrejurările menționate la articolul 101 alineatul (3) TFUE, care ar fi compensat pretinsul caracter anticoncurențial al conduitei contestate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit jurisprudenței Curții, Comisia poate adopta o decizie însoțită de angajamente atunci când sunt îndeplinite trei condiții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>): 1) Comisia trebuie să exprime preocupări în materie de concurență, fără a fi necesar să constate că respectivul comportament constituie o încălcare; 2) întreprinderea propune angajamente care răspund într‑o manieră adecvată preocupărilor exprimate de Comisie; 3) decizia de acceptare a angajamentelor trebuie, în orice caz, să respecte principiul proporționalității, care este un principiu general al dreptului Uniunii și constituie un criteriu al legalității oricărui act adoptat de instituțiile Uniunii, inclusiv a deciziilor adoptate de Comisie în calitatea sa de autoritate competentă în domeniul concurenței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este important să subliniem că, astfel cum reiese din articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, mai ales dacă este interpretat în lumina considerentului (13), „Comisia este dispensată de obligația de a califica și de a constata încălcarea, rolul său limitându‑se la examinarea și la eventuala acceptare a angajamentelor propuse de întreprinderile în cauză, în lumina problemelor pe care le‑a identificat în evaluarea sa preliminară și în raport cu scopurile pe care le urmărește” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, aplicarea de către Comisie a principiului proporționalității „se limitează la verificarea faptului că angajamentele în discuție răspund preocupărilor cu privire la care aceasta a informat întreprinderile în cauză și că ele nu au propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă la fel de adecvat acelor preocupări. În cadrul exercitării acestei verificări, Comisia trebuie totuși să ia în considerare interesele terților” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Fiecare dintre cele trei etape în care, în lumina jurisprudenței Curții, se realizează procesul decizional al Comisiei în materie de angajamente ridică probleme importante care necesită clarificări din partea Curții. Subliniem, cu titlu incident, că aceste clarificări sunt cu atât mai necesare într‑un sistem descentralizat de aplicare a dreptului concurenței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, este necesar să se clarifice ce se înțelege prin „preocupări în materie de concurență” și care este, în consecință, sfera controlului jurisdicțional pe care Curtea trebuie să îl exercite. În această privință, trebuie să se aibă în vedere că, din moment ce decizia de acceptare a angajamentelor nu impune constatarea unei încălcări, Comisia este scutită de nivelul de detalii al investigării și al motivării care îi revine în cazul obișnuit al unei proceduri de constatare a unei fapte ilicite în materie de concurență. Poate fi îndeplinită astfel cerința care stă la baza articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, și anume realizarea unui obiectiv de economie procedurală printr‑o aplicare eficientă a normelor de concurență prevăzute de Tratatul FUE, în mod rapid și cu o folosire limitată a resurselor (așa cum a recunoscut în mod expres Tribunalul, în special la punctul 99 din hotărârea atacată). Utilizarea acestui instrument permite Comisiei să elibereze resurse care vor putea fi folosite de aceasta pentru a examina alte cazuri în care se impune luarea unei decizii cu privire la existența sau inexistența unei încălcări în sensul articolului 7 din Regulamentul nr. 1/2003 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>). În paralel, întreprinderile care decid în mod autonom să propună asumarea unor angajamente „acceptă în mod conștient posibilitatea ca concesiile lor să depășească ceea ce Comisia însăși le‑ar putea impune într‑o decizie pe care ar adopta‑o în conformitate cu articolul 7 din acest regulament după o examinare aprofundată. În schimb, încetarea procedurii de încălcare angajate împotriva acestor întreprinderi le permite să evite constatarea unei încălcări a dreptului concurenței și eventuala aplicare a unei amenzi” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, decizia de acceptare a angajamentelor poate fi adoptată de Comisie fără a dezvolta o teorie solidă a prejudiciului în materie de concurență, care, în schimb, este necesară în mod normal. Faptul de a fi de acord cu privire la lipsa necesității unei teorii solide a prejudiciului nu înseamnă însă că nu este necesară o determinare plauzibilă a prejudiciului în materie de concurență. Eliberarea Comisiei de sarcina investigării și a motivării impusă în mod normal nu poate justifica transformarea preocupărilor Comisiei într‑o simplă declarație de principiu sau, în orice caz, într‑o afirmație nesusținută de o investigație și de o motivare care pot fi simplificate, dar care trebuie totuși să fie plauzibile și apte să răspundă la problemele care au reieșit în cursul procedurii. Aspectul care ni se pare crucial este faptul că cerința economiei procedurale, prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, trebuie pusă în balanță cu alte cerințe existente în dreptul Uniunii în domeniul concurenței. Astfel, intră în joc respectarea dreptului la apărare al întreprinderii supuse investigației, care, cu certitudine, alege în mod autonom să propună angajamente, dar această alegere trebuie să fie efectuată într‑un context în care să se asigure ca deciziile Comisiei care conduc la acceptarea angajamentelor să fie adoptate în cursul unei proceduri în care argumentele invocate în apărare de întreprindere sunt efectiv luate în considerare și ca aceste decizii să se întemeieze pe un „potențial de încălcare” corect definit. În caz contrar, sistemul dreptului concurenței ar fi expus unor consecințe negative grave sub aspectul previzibilității și al legitimității.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai precis, există un paradox al efectivității care nu trebuie neglijat. Procedurile de acceptare a angajamentelor au fost instituite, după cum s‑a arătat deja, pentru a spori efectivitatea dreptului concurenței. Practica Comisiei și a autorităților naționale a evidențiat utilitatea ei în acest sens. Totuși, o utilizare extensivă și practic lipsită de limite a acestui instrument poate conduce la un grad ridicat de insecuritate juridică în domeniul concurenței: care sunt limitele comportamentelor anticoncurențiale în lumina deciziilor însoțite de angajamente? Ce este compatibil cu dreptul concurenței și ce, în schimb, este interzis? În plus, trebuie evitată situația în care Comisia și autoritățile naționale ar fi tentate să acționeze ca autorități de reglementare, utilizând deciziile însoțite de angajamente nu pentru a pune capăt unor comportamente anticoncurențiale, ci pentru a da o anumită formă relațiilor economice de pe piață.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Consecința poate fi pierderea previzibilității dreptului concurenței și, în final, diminuarea efectivității acestuia, precum și a legitimității sale. Prin urmare, este necesar ca deciziile însoțite de angajamente să fie întotdeauna menținute în cadrul unui sistem de limite juridice ai căror garanți sunt instanțele europene și naționale, care le asigură utilitatea pentru a consolida aplicarea dreptului concurenței, fără a se expune riscului unei utilizări excesive și suplimentare a acestora (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzia este că decizia de acceptare a angajamentelor trebuie să se întemeieze pe un „potențial de încălcare”, cu alte cuvinte pe o analiză a comportamentului întreprinderilor și a contextului în care acesta se înscrie care să permită să se considere că este posibil și efectiv probabil un prejudiciu adus concurenței imputabil întreprinderilor în cauză, chiar dacă nu a fost încă constatat. Nu se procedează la o constatare, însă Comisia nu se poate limita la presupuneri, la ipoteze generale și care nu au fost examinate, fie și numai sumar, în lumina materialului care a fost introdus în orice mod în cadrul procedurii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dacă suntem de acord cu cele ce precedă, din toate acestea decurg două consecințe. Prima consecință este că, în cazul în care preocuparea se referă la o faptă ilicită prin obiect, Comisia va fi obligată să ia în considerare contextul juridic și economic în care se înscrie comportamentul în cauză. A doua consecință este că, dacă întreprinderea al cărei comportament face obiectul investigației sau alte entități care participă la procedură cu titluri diferite au prezentat elemente justificative referitoare la comportamentul care ar putea să pară la prima vedere anticoncurențial, Comisia trebuie să examineze, fie și numai sumar, aceste elemente în decizia sa.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiza contextului juridic și economic în care se înscrie conduita care face obiectul preocupărilor în materie de concurență</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Primul punct este legat de jurisprudența Curții care a afirmat în mod clar că existența unei fapte ilicite prin obiect impune în orice caz o analiză a contextului juridic și economic în care se înscrie comportamentul în cauză. În această privință, este suficient să se facă trimitere la o jurisprudență bogată, începând cu Hotărârea Cartes Bancaires (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>) și până la recenta Hotărâre Generics (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, dezvoltând argumentele succinte ale Comisiei (punctele 43 și 44 din decizia atacată), Tribunalul a efectuat o analiză a contextului juridic și economic în care se înscrie conduita imputată, ținând seama de particularitățile sistemului de finanțare a industriei cinematografice în cadrul stabilirii finalității acordurilor de distribuție de televiziune în cauză. Astfel, punctele 49-57 din hotărârea atacată sunt consacrate contextului juridic și economic în care se înscriu clauzele pertinente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trimiterile în acest sens la Hotărârea Premier League, citată anterior, nu sunt, așa cum susțin GCP și părțile care au intervenit în susținerea recurentei, nici eronate, nici înșelătoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, împărțirea piețelor poate fi considerată la prima vedere faptă ilicită în materie de concurență și în sectorul audiovizualului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>). Și aceasta inclusiv atunci când bunul care face obiectul contractului încorporează un drept de proprietate intelectuală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Hotărârea Coditel II, citată și de recurentă în susținerea argumentelor sale, nu confirmă teza GCP cu privire la inexistența în speță a unei fapte ilicite în materie de concurență, întrucât, în această hotărâre, Curtea s‑a limitat la a afirma că „[s]implul fapt că titularul dreptului de autor asupra unui film a acordat unui singur titular de licență dreptul exclusiv de a‑l reprezenta pe teritoriul unui stat membru și de a interzice, așadar, difuzarea acestuia de către alte persoane, pentru o perioadă determinată, nu este totuși suficient pentru a afirma că un astfel de contract trebuie considerat ca fiind obiectul, motivul sau consecința unei înțelegeri interzise de tratat” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cauza Premier League, tocmai pentru a confirma că cele două hotărâri nu se exclud reciproc, așa cum pare să sugereze teza recurentei, Curtea citează chiar Hotărârea Coditel II pentru a afirma principiul prezentat mai sus, și anume că acordurile care vizează împărțirea pieței interne nu sunt întotdeauna considerate ca operând o restrângere prin obiect, adăugând însă că existența unor „obligații accesorii” în temeiul cărora exclusivitatea este „absolută” poate face ca astfel de acorduri să producă efecte de restrângere a concurenței prin obiect.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Așadar, în hotărârea atacată nu se face o aplicare automată în speță a Hotărârii Premier League, ci numai adaptarea principiului în concordanță cu jurisprudența anterioară a Curții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, atunci când un acord între particulari depășește nucleul esențial al beneficiilor pe care un drept de exclusivitate intelectuală urmărește să le confere, acesta poate fi încadrat în categoria celor care restrâng concurența.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Toate acestea însă cu condiția ca respectivul context juridic și economic în care se înscriau astfel de înțelegeri accesorii să fie de natură să excludă legalitatea lor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiza efectuată de Tribunal (care, după cum s‑a arătat, o preia pe cea efectuată de Comisie) confirmă și aplică în speță această abordare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, Tribunalul a ținut seama de contextul juridic și economic și în special de particularitățile sistemului de finanțare a industriei cinematografice și a propus un evantai de alternative care, în sectorul de referință, ar putea asigura titularului dreptului de autor o remunerație adecvată, demonstrând în mod convingător că nu poate fi vorba despre o excludere absolută a sectorului audiovizual de la posibilitatea unor fapte ilicite în materie de concurență prin intermediul unor acorduri de împărțire a piețelor ca urmare a existenței unor obiecte protejate de dreptul de autor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, Tribunalul a amintit că, deși obiectul specific al proprietății intelectuale urmărește să asigure titularilor de drepturi în cauză protecția posibilității de a valorifica din punct de vedere comercial punerea în circulație sau punerea la dispoziție a obiectelor protejate, prin acordarea unor licențe în schimbul plății unei remunerații, „un astfel de obiect specific nu garantează titularilor de drepturi în cauză posibilitatea de a revendica cea mai ridicată remunerație posibilă. Acestora li se asigură – astfel cum se arată în considerentul (10) al Directivei privind dreptul de autor și în considerentul (5) al Directivei privind drepturile conexe – numai o remunerație adecvată pentru fiecare utilizare a obiectelor protejate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În esență, „eventuala scădere a prețurilor abonamentelor pe teritoriul francez, până atunci configurate la un anumit nivel datorită protecției teritoriale absolute garantate de aplicarea clauzelor pertinente, poate fi compensată prin faptul că, în executarea angajamentelor cărora li s‑a conferit caracter obligatoriu în temeiul deciziei atacate, Paramount a declarat intenția sa de a nu mai continua aplicarea clauzelor menționate. Această declarație implică faptul că reclamanta este, începând cu momentul respectiv, liberă să se adreseze unei clientele situate în întregul SEE, nu doar în Franța” (punctul 57 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Examinarea contextului juridic și economic, efectuată de Comisie și amintită de Tribunal, confirmă, așadar, caracterul abstract al unei „preocupări în materie de concurență” care privește „potențialul de încălcare”, astfel cum s‑a arătat mai sus.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aplicabilitatea exceptărilor prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE în privința unei proceduri inițiate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Al doilea punct este mai problematic și constituie unul dintre aspectele cele mai relevante în speță. Astfel, în hotărârea atacată (punctul 62), Tribunalul (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>) arată că verificarea îndeplinirii sau a neîndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE presupune constatarea unui comportament anticoncurențial. Urmând această schemă, față de o preocupare în materie de concurență, Comisia ar trebui mai întâi să verifice dacă există o faptă ilicită în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE și, numai după ce a constatat fapta ilicită, ar trebui să verifice dacă sunt întrunite motivele justificative prevăzute la alineatul (3). Potrivit Tribunalului, întrucât, în cazul deciziilor de acceptare a angajamentelor nu se procedează la o constatare a încălcării, nu ar fi necesar să se treacă la verificarea condițiilor prevăzute la alineatul (3).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, soluția propusă de Tribunal conduce la rezultate paradoxale, determină golirea de conținut a referirii la existența unui „potențial de încălcare” ca temei al preocupărilor pe care angajamentele ar trebui să le înlăture și contravine logicii articolului 101 TFUE, care privește în esență repartizarea sarcinii probei între Comisie și părți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dacă s‑ar aplica teza Comisiei, decizia de acceptare a angajamentelor ar putea determina un dublu paradox. Pe de o parte, ar fi împiedicat un comportament care nu ar fi contrar dreptului concurenței [ceea ce ar avea ca rezultat un „fals pozitiv”, care constituie unul dintre pericolele cele mai grave ale practicilor în materie de concurență și care ar fi ușor de evitat prin efectuarea unei evaluări, fie și numai sumară, a comportamentului respectiv în lumina articolului 101 alineatul (3) TFUE]. Pe de altă parte, modificarea comportamentului în discuție, determinată de angajamente, ar avea drept consecință să se aducă atingere chiar cerințelor prevăzute la alineatul (3) menționat mai sus și a căror îndeplinire este vizată de dreptul primar, astfel încât acestea prevalează asupra unei prime evaluări a caracterului anticoncurențial efectuate în lumina articolului 101 alineatul (1) TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, numai luând în considerare în ansamblu alineatele (1) și (3) ale articolului 101 TFUE se poate identifica, fie și numai în lumina unei analize sumare, un „potențial de încălcare” care justifică acceptarea angajamentelor. În caz contrar, Comisia ar efectua o analiză incompletă, în lipsa unei părți care, potrivit articolului 101 TFUE, este esențială pentru a putea constata o încălcare. Cu certitudine, după cum s‑a arătat în mai multe rânduri, în cazul procedurii de acceptare a angajamentelor, nu se poate proceda la constatarea unei încălcări, însă este necesar să existe cel puțin un „potențial de încălcare”. Întrucât, pentru stabilirea existenței unei fapte ilicite în materie de concurență, inclusiv pentru luarea în considerare a unui „potențial de încălcare”, articolul 101 TFUE prevede două etape, definite la alineatul (1) și, respectiv, la alineatul (3) ale articolului 101 TFUE, analiza va trebui să privească ambele etape. Chiar dacă, iar acest aspect trebuie subliniat, cu un nivel de detalii mult mai redus și cu o motivare mult mai succintă decât atunci când se procedează la constatarea unei încălcări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, trebuie să se observe că articolul 101 alineatele (1) și (3) TFUE servește de asemenea la stabilirea unei modalități de repartizare a sarcinii probei (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>). Potrivit alineatului (1), Comisia identifică o posibilă faptă ilicită și definește o teorie a prejudiciului în materie de concurență, iar particularul răspunde la aceasta și încearcă să neutralizeze susținerile Comisiei prin invocarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 101 alineatul (3). Nu vedem de ce această logică ar trebui înlăturată atunci când Comisia decide să urmeze modalitatea angajamentelor. Părțile la procedură, inclusiv în etapa sa inițială, trebuie să beneficieze pe deplin de dreptul la apărare, iar prin exercitarea acestuia nu numai că își apără interesele, ci, în cazul în care argumentele care se întemeiază pe articolul 101 alineatul (3) TFUE sunt justificate, contribuie la evitarea împiedicării unui comportament care, în schimb, realizează interesele care stau la baza articolului 101 alineatul (3) TFUE și care sunt considerate preeminente potrivit Tratatului FUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, considerăm că și în procedura de acceptare a angajamentelor propuse de întreprindere Comisia trebuie să examineze ambele etape prevăzute la alineatele (1) și (3) ale articolului 101 TFUE și că aceasta nu poate, așadar, să nu ia în considerare, fie și numai sumar, având în vedere natura procedurii, argumentele invocate de părți sau de terții intervenienți în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (3) menționat anterior.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aplicând principiile prezentate mai sus în prezentul litigiu, arătăm că afirmația apodictică a Tribunalului, criticată mai sus, care pare să excludă în general aplicabilitatea articolului 101 alineatul (3) TFUE în privința unei proceduri privind angajamentele, ar putea să nu afecteze validitatea hotărârii sub acest aspect, întrucât, în mod concret, atât Comisia, cât și Tribunalul au furnizat argumente succinte, coerente cu natura procedurii de acceptare a angajamentelor, care exclud lipsa motivării care face obiectul unuia dintre motivele de recurs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, coroborarea motivării formulate de Tribunal la punctele 53-57 și 67-72 cu motivarea deciziei Comisiei, prezentată la punctele 40-44 și 50-53 din aceasta, ar putea permite să se concluzioneze că clauzele pertinente „nu îndeplinesc cel puțin una dintre condițiile cumulative prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE, și anume cea de a nu impune întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru protecția acestor drepturi” (de proprietate intelectuală) (punctul 67 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 101 alineatul (3) permite astfel să se declare inaplicabile dispozițiile acestui alineat în cazul în care acordul dintre întreprinderi contribuie „la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut”, cu condiția să nu fie impuse întreprinderilor în cauză „restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">95.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia Tribunalului și a Comisiei, clauzele pertinente ar impune restricții care „depășesc ceea ce este necesar pentru producția și pentru distribuția de opere audiovizuale care necesită o protecție a drepturilor de proprietate intelectuală” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>) (punctul 67 din hotărârea atacată), inclusiv în scopul protejării diversității culturale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">96.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dimpotrivă, o protecție teritorială absolută „depășește în mod vădit ceea ce este indispensabil pentru îmbunătățirea producției sau a distribuției sau pentru promovarea progresului tehnic sau economic impusă de articolul 101 alineatul (3) TFUE, astfel cum demonstrează interzicerea, urmărită de părțile acordurilor în cauză, a oricărei prestații transfrontaliere a serviciilor de difuzare a programelor de televiziune, chiar dacă este vorba despre opere pentru care Paramount însăși a acordat o licență și care sunt difuzate pe teritoriul unui stat membru (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 1982, Nungesser și Eisele/Comisia, 258/78, EU:C:1982:211, punctul 77)” (punctul 68 din hotărârea atacată). Astfel, o asemenea împărțire și diferența de preț pe care o generează nu pot fi conciliate cu obiectivul fundamental al tratatului, și anume realizarea pieței interne (punctele 43 și 44 din decizia atacată și punctul 57 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">97.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În prezenta cauză, Tribunalul a motivat suficient în sensul că există o alternativă la finanțarea producției cinematografice în țările din SEE – și, așadar, la protecția, printre altele, a interesului privind diversitatea culturală – în raport cu împărțirea piețelor printr‑o exclusivitate geografică absolută: „o eventuală scădere a veniturilor reclamantei care provin de la clienții situați în Franța poate fi compensată prin faptul că, datorită punerii în aplicare a angajamentelor cărora li s‑a conferit caracter obligatoriu în temeiul deciziei atacate, aceasta din urmă este liberă, începând cu momentul respectiv, să se adreseze unei clientele situate în întregul SEE, iar nu doar în Franța” (punctul 69 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">98.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, „chiar dacă reclamanta consacră o parte din veniturile sale finanțării conținutului audiovizual care necesită un sprijin special, jocul normal al concurenței, deschis la scara SEE începând cu momentul respectiv, îi oferă posibilități pe care clauzele pertinente nu i le recunoșteau atât timp cât Paramount avea intenția de a pretinde respectarea acestora” (punctul 57 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">c)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie intermediară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">99.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a concluziona cu privire la acest aspect, considerăm că critica formulată în cadrul celui de al treilea motiv, întemeiată pe lipsa motivării și pe o examinare incompletă a elementelor de fapt, ar putea să nu fie admisă, ținând seama și de faptul că obligația Tribunalului de a‑și motiva hotărârile nu poate fi interpretată în sensul că acesta ar fi obligat să răspundă în detaliu la fiecare argument invocat de o parte. Dimpotrivă, trebuie să se considere suficient faptul că expunerea de motive a unei hotărâri menționează în mod clar și neechivoc raționamentul Tribunalului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar Curții să își exercite controlul judecătoresc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>). Or, faptul că Tribunalul a ajuns, pe fond, la o altă concluzie decât reclamanta nu poate, în sine, să ducă la concluzia că hotărârea atacată este afectată de nemotivare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">100.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Tribunalul a motivat suficient în ceea ce privește încadrarea conduitei reproșate în contextul juridic și economic specific, deducând concluzii diferite de cele formulate de recurentă, dar care nu par să fie vădit eronate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">101.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește aplicabilitatea exceptărilor prevăzute la articolul 101 alineatul (3) TFUE în privința unei proceduri inițiate în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003, deși Tribunalul a reținut în mod greșit o inaplicabilitate generală, decizia atacată și hotărârea atacată conțin suficiente argumente pentru a considera că exceptările prevăzute nu sunt aplicabile în speță. Pentru acest motiv, propunem Curții să respingă al treilea motiv de recurs ca neîntemeiat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la al patrulea motiv, prin intermediul căruia recurenta susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și punctul 128 din Comunicarea Comisiei privind cele mai bune practici de desfășurare a procedurilor inițiate în aplicarea articolelor 101 și 102 TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>) (denumite în continuare „cele mai bune practici”)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Argumentele părților</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">102.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP, susținută de Republica Franceză, arată că, atunci când a statuat (la punctele 118 și 119 din hotărârea atacată) că, prin natura lor, clauzele pertinente au ca obiect împărțirea piețelor naționale din întregul SEE, fără ca respectivul context juridic și economic al acestora să permită să se constate că ele nu pot aduce atingere concurenței și că niciun alt angajament dintre cele propuse de Paramount, având efecte mai puțin grave în privința GCP, nu ar fi fost adecvat, Tribunalul ar fi interpretat în mod eronat articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003 și punctul 128 din „cele mai bune practici”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">103.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP, împreună cu Republica Franceză, arată, în primul rând, că, prin faptul că a acceptat angajamentele Paramount referitoare la toate contractele încheiate cu canalele de televiziune din SEE, deși preocupările în materie de concurență cuprinse în evaluarea preliminară a Comisiei priveau numai drepturile exclusive din Regatul Unit și din Irlanda, Comisia nu ar fi ținut seama de particularitățile altor piețe, în special cea franceză, al căror sistem normativ și financiar ar avea particularitatea că finanțarea creației audiovizuale este asigurată cu precădere de canale de televiziune precum GCP.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">104.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Confirmând abordarea Comisiei, Tribunalul ar fi încălcat principiul proporționalității și ar fi adus atingere respectării drepturilor unor terți, după cum se amintește în special în Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377, punctul 41). Astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, la punctul 106 din hotărârea atacată, că Comisia a acționat în limitele competențelor care îi sunt conferite de articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, urmărind obiectivele acestei dispoziții (economie și eficiență procedurală), fără să afecteze drepturile contractuale sau procedurale ale GCP într‑un mod care ar depăși ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">105.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Republica Franceză adaugă că faptul că nu a fost propus niciun alt angajament susceptibil să răspundă în mod adecvat preocupărilor în materie de concurență identificate de Comisie nu ar fi suficient pentru a afirma că interesele terților au fost efectiv luate în considerare. Astfel, dat fiind că angajamentele sunt rezultatul unor negocieri exclusive între Comisie și întreprinderea în cauză, ar fi greu de imaginat că interesul terților poate fi luat în considerare în cadrul unei proceduri de acceptare a angajamentelor numai prin compararea angajamentelor propuse cu alte angajamente potențial propuse de întreprinderea în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">106.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">UPC subliniază că decizia atacată afectează, în schimb, interesele tuturor operatorilor din sectorul cinematografic. Astfel, aceasta arată că, în anul 2018, canalele de televiziune gratuite și cu plată au finanțat 97,8 % din filmele din inițiativă franceză cu un buget de cel puțin 4 milioane de euro și 77,2 % din filmele cu un buget garantat cuprins între 1 milion și 4 milioane de euro. GCP ar fi achiziționat în prealabil 113 filme din inițiativă franceză și 93,9 % din filmele din inițiativă franceză al căror cost depășește 7 milioane de euro. În cadrul analizei sale, Tribunalul nu a ținut seama de aceste împrejurări, nici de faptul că decizia atacată, dacă ar fi confirmată, ar risca să perturbe complet prevederile contractuale ale tuturor operatorilor de pe piață.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">107.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, GCP susține că, în conformitate cu punctul 128 din „cele mai bune practici” și cu nota de subsol 76 din acestea, angajamentele trebuie să fie lipsite de ambiguități și direct aplicabile, iar punerea lor în aplicare nu trebuie să depindă de voința unui terț pentru care acestea nu au un caracter obligatoriu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">108.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Tribunalul ar fi încălcat acest principiu prin faptul că a statuat, la punctul 104 din hotărârea atacată, că decizia Comisiei nu ar constitui o ingerință în libertatea contractuală a GCP, întrucât aceasta ar putea sesiza instanța națională pentru a constata compatibilitatea clauzelor pertinente cu articolul 101 alineatul (1) TFUE și pentru a deduce, în privința Paramount, consecințele prevăzute de dreptul național. În plus, prin faptul că a afirmat, la punctul 103 din această hotărâre, că ar reveni Comisiei sarcina de a redeschide investigația în cazul în care instanța națională ar obliga Paramount să încalce obligațiile asumate prin angajamente, Tribunalul ar fi recunoscut în mod expres că punerea în aplicare a angajamentului ar depinde de voința GCP, însă nu ar fi dedus toate consecințele juridice din această concluzie.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">109.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">GCP, împreună cu Republica Franceză, susține, în al treilea rând, că, prin faptul că a afirmat, la punctul 100 din hotărârea atacată, că decizia atacată ar putea, cel mult, să influențeze aprecierile instanței naționale numai în măsura în care conține o evaluare preliminară, Tribunalul ar fi adus o atingere gravă drepturilor unor terți. Astfel, această decizie ar priva GCP de libertatea sa contractuală, întrucât, în realitate, nu ar fi posibil ca instanța națională să contrazică Comisia și să admită validitatea clauzelor în litigiu. În această privință, din Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții (C‑547/16, EU:C:2017:891, punctele 28 și 29), reiese că instanțele naționale nu pot ignora deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 și că acestea trebuie să țină seama de evaluarea preliminară a Comisiei și să o considere un indiciu sau chiar un început de probă pentru caracterul anticoncurențial al acordului în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">110.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Republica Franceză adaugă că efectele unei decizii precum decizia atacată asupra aprecierii efectuate de instanța națională ar fi consolidate de angajamentele negociate în sectorul în discuție cu alte multinaționale, făcând mai probabil ca angajamente ulterioare să constituie norma de la care instanței naționale i‑ar fi tot mai greu să se îndepărteze. În plus, împrejurarea că, în cazul în care instanța națională ar considera că acordul în cauză nu încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE, Comisia ar redeschide în mod necesar o investigație, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003, ar putea descuraja instanța națională să conteste evaluarea preliminară a Comisiei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">111.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia, căreia i s‑a alăturat BEUC, susține că Tribunalul a statuat corect, la punctele 43-58 și 118 din hotărârea atacată, că angajamentele propuse de Paramount răspundeau unor preocupări în materie de concurență care privesc întregul SEE. Astfel, clauzele pertinente constituiau obligații suplimentare care vizau împărțirea piețelor naționale în întregul SEE, interzicând sau limitând vânzările pasive transfrontaliere de servicii de distribuție de televiziune efectuate de Sky către consumatori care au reședința în SEE, dar în afara Regatului Unit și a Irlandei, precum și vânzările efectuate de canale de televiziune având reședința în SEE, dar în afara Regatului Unit și a Irlandei, către consumatori care au reședința în Regatul Unit și în Irlanda. Prin urmare, angajamentele propuse de Paramount ar răspunde în mod adecvat preocupărilor în materie de concurență exprimate în comunicarea privind obiecțiunile, iar Paramount nu ar fi propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă în mod adecvat acestor preocupări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">112.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia, susținută de BEUC, consideră de asemenea că Tribunalul a declarat în mod întemeiat, la punctele 83-108 din hotărârea atacată, că punerea în aplicare a angajamentelor propuse de Paramount nu depinde de voința unor terți, printre care GCP. Astfel, prin propunerea acestor angajamente, Paramount și‑ar fi exercitat libertatea contractuală de a nu fi ținută de anumite clauze contractuale, iar această decizie nu ar depinde de voința unor terți. În plus, acceptarea de către Comisie a unor astfel de angajamente nu ar priva GCP de posibilitatea de a sesiza o instanță națională pentru a‑și apăra drepturile în cadrul relațiilor sale contractuale cu Paramount. În cazul în care o instanță națională ar considera că clauzele pertinente nu încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE sau că îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (3) al aceluiași articol, acesteia i‑ar reveni sarcina de a aprecia dacă rezultatul procedurii desfășurate în fața sa poate determina Paramount să încalce angajamentele asumate în temeiul deciziei atacate. Pentru a evita ca rezultatul unei asemenea proceduri să poată determina Paramount să încalce aceste angajamente, instanța națională ar putea să refuze să dispună executarea clauzelor pertinente, dispunând totodată, potrivit normelor naționale aplicabile, obligarea Paramount la executare prin echivalent și la repararea prejudiciului. Tribunalul a luat în considerare această soluție la punctul 103 din hotărârea atacată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">113.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia, împreună cu BEUC, susține, în al treilea rând, că Tribunalul a considerat corect, la punctul 102 din hotărârea atacată, că GCP ar putea obține de la o instanță națională o decizie contrară deciziei Comisiei prin care să se recunoască legalitatea clauzelor contestate. Astfel, din cuprinsul punctului 29 din Hotărârea Gasorba, citată anterior, reiese că o instanță națională va trebui să ia în considerare numai evaluarea preliminară a Comisiei menționată în decizia atacată și să o considere un indiciu sau chiar un început de probă pentru caracterul anticoncurențial al clauzelor în litigiu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">114.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">BEUC susține că al patrulea motiv este inadmisibil, întrucât GCP urmărește să pună în discuție concluziile și aprecierile de fapt dezvoltate de Tribunal cu ocazia examinării celui de al treilea și a celui de al doilea motiv, reiterând în esență aceleași argumente invocate în primă instanță.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Încălcarea principiului proporționalității și atingerea adusă drepturilor unor terți</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">115.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cadrul celui de al patrulea motiv de recurs, criticile formulate împotriva hotărârii Tribunalului se referă în esență la o pretinsă eroare de drept săvârșită atunci când s‑a declarat că Comisia nu a încălcat principiul proporționalității prin faptul că a conferit angajamentelor propuse de Paramount caracter obligatoriu în întregul SEE, deși preocupările în materie de concurență exprimate de Comisie în analiza preliminară priveau numai exclusivitatea teritorială în Regatul Unit și în Irlanda, și atunci când s‑a declarat că decizia Comisiei nu ar aduce atingere drepturilor unor terți, întrucât aceștia din urmă ar putea oricum să beneficieze de protecție jurisdicțională în fața instanțelor naționale în ceea ce privește clauzele pertinente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">116.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Problema delicată pe care Curtea este chemată să o soluționeze privește, așadar, posibilitatea ca angajamentele propuse și pe care Comisia le‑a acceptat să poată avea consecințe asupra drepturilor contractuale ale unor terți. Problema se referă la delicatul exercițiu de echilibru între libertatea contractuală, principiile de drept și obiectivele consacrate de tratatele Uniunii, în special în ceea ce privește protecția concurenței. După cum se știe, libertatea contractuală constituie expresia libertății de a desfășura o activitate comercială, care este garantată de articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>) și este recunoscută de tradițiile constituționale comune ale statelor membre. Cu toate acestea, astfel cum a subliniat jurisprudența Curții, libertatea de a desfășura o activitate comercială nu este o valoare absolută, ci trebuie luată în considerare în raport cu funcția sa în societate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>). Prin urmare, libertatea de a desfășura o activitate comercială poate face obiectul unei serii ample de intervenții publice care limitează exercitarea acestei libertăți în interes public (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">117.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest cadru, explicat foarte succint, se înscriu anumite limitări ale libertății contractuale a părților implicate în prezenta cauză, precum cele referitoare la obligația Paramount de a nu include în noile contracte de licență clauze contractuale care creează bariere absolute în calea concurenței în interiorul Uniunii, compromițând obiectivul pieței unice prevăzut la articolul 3 alineatul (3) TUE, sau la principiul, afirmat de jurisprudență și amintit de Tribunal, potrivit căruia normele privind drepturile de autor garantează numai o remunerație „rezonabilă” în raport cu valoarea economică a serviciului furnizat și, prin urmare, eventualele clauze care prevăd o remunerație mai mare ar putea fi inadmisibile în cazul în care au ca premisă împărțirea piețelor la nivel național care decurge dintr‑o protecție teritorială absolută a titularului de licență național.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">118.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Efectele deciziilor în materie de concurență asupra relațiilor contractuale existente nu reprezintă, în mod cert, o noutate. Particularitatea prezentei cauze este că, urmărind obiectivul de protejare a concurenței în cadrul pieței interne, Comisia a acceptat angajamentele propuse de o întreprindere, iar acestea afectează relația contractuală a întreprinderii respective cu o entitate care este terț față de procedura desfășurată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/2003.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">119.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O decizie de acceptare a angajamentelor poate merge atât de departe încât să oblige întreprinderea să nu execute un contract încheiat cu o entitate terță? Obiectivul de protejare a concurenței poate justifica o sacrificare atât de intensă a libertății contractuale a unui terț? Este vorba, cu alte cuvinte, despre o problemă care privește aplicarea principiului proporționalității în privința deciziilor de acceptare a angajamentelor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">120.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia, întemeindu‑se pe Hotărârea Alrosa, citată anterior (în special punctul 41), susține o interpretare deosebit de restrictivă a rolului care trebuie atribuit principiului proporționalității în acest domeniu. Comisia ar trebui să se limiteze la verificarea faptului că angajamentele în discuție răspund preocupărilor cu privire la care aceasta a informat întreprinderile în cauză și că acestea nu au propus angajamente mai puțin constrângătoare care să răspundă la fel de adecvat acestor preocupări. Astfel, Tribunalul a urmat această perspectivă atunci când a declarat că, de fapt, Comisia a efectuat verificările menționate anterior.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">121.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În realitate, Hotărârea Alrosa nu a limitat însă aplicarea principiului proporționalității la verificările menționate mai sus, întrucât, imediat după ce s‑a referit la necesitatea efectuării acestora de către Comisie, a avut grijă să precizeze că, „[î]n cadrul exercitării acestei verificări, Comisia trebuie totuși să ia în considerare interesele terților” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">122.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, principiul proporționalității se aplică bidirecțional: pe de o parte, se adresează capacității angajamentelor de a răspunde preocupărilor Comisiei și faptului că întreprinderea nu a propus alte angajamente care să fie mai puțin constrângătoare, dar care să răspundă preocupărilor Comisiei. Pe de altă parte, se aplică în privința intereselor unor terți, care sunt afectate într‑o anumită măsură prin acceptarea angajamentelor. Curtea recunoaște astfel că aceasta poate fi situația în practică atunci când decizia însoțită de angajamente condiționează și interesele unor terți, alții decât întreprinderile care fac obiectul investigației Comisiei. În această împrejurare, pentru a fi legală, decizia trebuie însă să rămână neafectată în urma unei verificări efectuate în lumina principiului proporționalității.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">123.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, intensitatea controlului exercitat în lumina principiului proporționalității poate varia în funcție de procedura în discuție și, întrucât este vorba despre evaluarea remediilor propuse de întreprindere în cadrul unei proceduri care nu presupune constatarea încălcării, aplicabilitatea principiului proporționalității este, după cum am văzut, limitată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>). Însă, atunci când angajamentele trebuie verificate nu sub aspectul capacității lor de a răspunde preocupărilor Comisiei, ci în ceea ce privește efectele asupra intereselor unor terți, principiul în discuție impune cel puțin ca drepturile ai căror titulari sunt aceștia și care sunt relevante conform dreptului primar al Uniunii să nu fie sacrificate în totalitate sau, în orice caz, să nu fie lipsite de conținut.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">124.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această concluzie este impusă de nucleul esențial al principiului proporționalității, care, în calitate de principiu general al dreptului Uniunii, „impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, fiind stabilit că, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare și că inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>), și este „un criteriu al legalității oricărui act adoptat de instituțiile comunitare, inclusiv al deciziilor adoptate de Comisie în calitatea sa de autoritate competentă în domeniul concurenței” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">125.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, atunci când, în temeiul deciziei de acceptare a angajamentelor, întreprinderea care le propune nu va trebui să respecte obligațiile contractuale pe care și le‑a asumat față de un terț și care sunt elemente esențiale ale echilibrului economic pe care părțile l‑au stabilit în exercitarea libertății lor contractuale, o sacrificare atât de gravă a libertății contractuale a terțului nu pare să poată fi justificată în lumina principiului proporționalității.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">126.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a evita această concluzie, Comisia și Tribunalul invocă dreptul terțului (GCP) de a introduce o acțiune în justiție împotriva întreprinderii care a propus angajamentele (Paramount) în vederea constatării răspunderii sale contractuale și a obținerii reparării prejudiciului. Astfel, făcând trimitere la Hotărârea Alrosa, Tribunalul arată că faptul că angajamentele individuale propuse de o întreprindere au fost făcute obligatorii nu implică faptul că alte întreprinderi sunt lipsite de posibilitatea de a‑și proteja eventualele drepturi în cadrul raporturilor lor cu această întreprindere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>). Instanța națională va putea, în temeiul acestui principiu, să aprecieze că clauzele pertinente încalcă articolul 101 alineatul (1) TFUE sau că îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (3) al acestui articol și va putea de asemenea să aprecieze temeinicia cererii cu care va fi sesizată, articolul 101 TFUE neîmpiedicând aplicarea clauzelor pertinente (punctele 100, 101 și 102 din hotărârea atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">127.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Punctul slab al acestui raționament, evidențiat în recursul formulat de GCP, este că decizia de acceptare a angajamentelor condiționează totuși instanța sesizată de întreprinderea terță, întrucât fixează o limită juridică semnificativă marjei de apreciere a instanței naționale. Astfel, deși este cert că decizia privind angajamentele adoptată în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1/2003 nu exclude posibilitatea ca instanța națională să aprecieze practica vizată de respectiva decizie într‑un mod diferit față de Comisie, „instanțele naționale nu pot ignora acest tip de decizii. Astfel, asemenea acte au, în orice caz, un caracter decizional. În plus, atât principiul cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, cât și obiectivul unei aplicări eficiente și uniforme a dreptului Uniunii în materie de concurență impun instanței naționale să țină seama de evaluarea preliminară a Comisiei și să o considere ca fiind un indiciu sau chiar un început de probă pentru caracterul anticoncurențial al acordului în cauză în raport cu articolul 101 alineatul (1) TFUE” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">128.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Jurisprudența citată este în concordanță în special cu cerința care stă la baza Regulamentului nr. 1/2003, și anume asigurarea aplicării uniforme a dreptului Uniunii în materie de concurență într‑un sistem de aplicare descentralizat. În această privință, trebuie amintit că, „[p]entru a se asigura respectarea principiilor securității juridice și aplicarea uniformă a normelor comunitare de concurență într‑un sistem de competențe paralele, trebuie evitate deciziile conflictuale. De aceea, este necesar să se clarifice, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, efectele deciziilor și procedurilor Comisiei asupra instanțelor și autorităților de concurență ale statelor membre” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">129.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dacă decizia Comisiei adoptată în temeiul articolului 9, citat în repetate rânduri, nu ar impune instanței naționale să țină seama de ea ca început de probă, s‑ar deschide calea periculoasă a unor divergențe semnificative în ceea ce privește aplicarea în fiecare stat membru a dreptului Uniunii în materie de concurență, punând în pericol sistemul de aplicare descentralizat instituit prin Regulamentul nr. 1/2003.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">130.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, posibilitatea întreprinderii terțe, cum este GCP, de a‑și invoca drepturile în fața instanței naționale și de a obține admiterea cererii de reparare a prejudiciului formulate împotriva Paramount este foarte restrânsă, trebuind să fie răsturnată prezumția de nelegalitate a clauzelor pertinente. În definitiv, prin urmărirea obiectivului de protejare a concurenței potrivit unei proceduri deosebit de simplificate și, așadar, cu mai puține garanții de protecție prin drepturile de participare la procedură ale entităților vizate de decizie, se ajunge la o sacrificare excesivă a libertății contractuale a unor terți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">131.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Împotriva acestei concluzii nu se poate obiecta nici prin faptul că sacrificiul impus libertății contractuale a unor terți ar fi fost necesar pentru a proteja concurența și că Comisia nu putea să modifice conținutul angajamentelor care sunt acte unilaterale ale întreprinderii. În această privință, este suficient să se observe că Comisia dispunea de alte mijloace mai adecvate în raport cu caracteristicile speței pentru a urmări interesul public protejat de articolul 101 alineatul (1) TFUE. Astfel, Comisia putea să respingă angajamentele, întrucât erau incompatibile cu principiul proporționalității, și să urmeze procedura prevăzută la articolul 7 din Regulamentul nr. 1/2003 pentru a constata sau nu existența unei încălcări (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">132.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, este necesar să se arate, după cum a susținut în mod eficient GCP în ședință, că soluția preconizată de Tribunal ar avea drept consecință ultimă punerea în pericol a funcționalității și a eficienței mecanismului de protejare a concurenței prin intermediul deciziilor de acceptare a angajamentelor. Întreprinderea care își asumă anumite angajamente, cărora Comisia le conferă ulterior caracter obligatoriu, ar fi astfel expusă, urmând punctul de vedere al Tribunalului, la două „săbii ale lui Damocles” care ar pune în mod serios în discuție securitatea juridică și echilibrul sistemului: posibilitatea angajării răspunderii contractuale în fața instanțelor naționale din diferitele țări ale Uniunii și posibilitatea, și mai nocivă pentru sistem, a unei redeschideri a procedurii de către Comisie (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>), în cazul în care instanța națională ar reține în sarcina întreprinderii încălcarea angajamentului devenit obligatoriu.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie intermediară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">133.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din considerațiile de mai sus, reiese că, prin acceptarea angajamentelor propuse de Paramount, Comisia nu a ținut seama în mod adecvat de interesele terților, care, în speță, sunt deosebit de afectate ca urmare a acordurilor contractuale încheiate anterior cu Paramount de alte părți terțe, printre care recurenta din prezenta procedură, încălcând astfel principiul proporționalității. Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că decizia Comisiei nu este viciată în această privință și, prin urmare, sub acest aspect specific, propunem Curții să admită al patrulea motiv de recurs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">134.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să respingă ca neîntemeiat al treilea motiv de recurs și să admită, sub aspectul menționat, al patrulea motiv de recurs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: italiana.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) JO 2004, L 123, p. 18, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 242.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) Decizia Comisiei din 26 iulie 2016 în cazul AT.40023 – Acces transfrontalier la servicii de televiziune cu plată.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) Ordonanța din 13 iulie 2017, Groupe Canal +/Comisia, T‑873/16, nepublicată, EU:T:2017:556.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) Hotărârea din 12 decembrie 2018, Groupe Canal +/Comisia, T‑873/16, EU:T:2018:904.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) JO 2011, C 308, p. 6.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) „The impact of cross border to audiovisual content of EU consumers”, elaborat de GCP.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) Cu privire la acest aspect, a se vedea, cel mai recent, Regulamentul (UE) 2018/302 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 februarie 2018 privind prevenirea geoblocării nejustificate și a altor forme de discriminare bazate pe cetățenia sau naționalitatea, domiciliul sau sediul clienților pe piața internă și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2006/2004 și (UE) 2017/2394, precum și a Directivei 2009/22/CE (JO 2018, L 60I, p. 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) A se vedea memoriul în apărare al Comisiei, în care, la punctul 11, se arată că „decizia atacată nu privește «încetarea» «geoblocării» în ceea ce privește «servicii» sau «conținuturi audiovizuale» (punctele 19, 20 și 23 din cererea introductivă), ci numai restricții contractuale referitoare la vânzările pasive în afara teritoriului acoperit de licența acordată de Paramount în favoarea Sky”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) A se vedea cel mai recent Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 40 și următoarele.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 40.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 41.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) Pentru observația, care poate fi împărtășită, potrivit căreia, spre deosebire de procedura prevăzută la articolul 9 din Regulamentul nr. 1/2003, în care Comisia se întemeiază pe angajamente propuse în mod voluntar de părți, „dacă ar adopta o decizie în temeiul articolului 7, aceasta ar trebui, dacă este cazul, să identifice ea însăși măsurile care ar permite remedierea situației, ceea ce ar presupune din partea sa o investigație considerabil mai vastă și mai lungă, precum și o apreciere mai detaliată a faptelor”, a se vedea Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2009:555), punctul 51.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 48.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) Principiul securității juridice, unul dintre principiile generale de drept, astfel cum se arată în Hotărârea din 24 iunie 2019, Popławski (C‑573/17, EU:C:2019:530), punctul 75, are drept corolar „principiul protecției încrederii legitime și impune, pe de o parte, ca normele de drept să fie clare și precise și, pe de altă parte, ca aplicarea lor să fie previzibilă pentru justițiabili”, astfel cum se arată în Hotărârea din 11 septembrie 2019, Călin (C‑676/17, EU:C:2019:700), punctul 50 și jurisprudența citată. A se vedea în același sens Hotărârea din 19 decembrie 2019, GRDF (C‑236/18, EU:C:2019:1120), punctul 42.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) Hotărârea din 11 septembrie 2014, CB/Comisia (C‑67/13 P, EU:C:2014:2204), punctul 55.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), punctul 82.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții (C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631), în care se arată că „un acord prin care s‑ar urmări să se reconstituie împărțirea unor piețe naționale poate fi contrar obiectivului tratatului care urmărește realizarea integrării acestor piețe prin stabilirea unei piețe unice” (punctul 139), precum și că „această jurisprudență se dovedește întru totul transpozabilă în domeniul prestației transfrontaliere a serviciilor de radiodifuziune” (punctul 140).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) Această linie de interpretare a fost inaugurată de Curte prin Hotărârea pronunțată în cauza Consten Grunding, în care atribuirea unei mărci înregistrate a fost unul dintre mijloacele prin care s‑a conferit protecție teritorială unui distribuitor, Hotărârea din 13 iulie 1966, Consten și Grundig/Comisia (56/64 și 58/64, EU:C:1966:41); ulterior, Hotărârea din 8 iunie 1982, Nungesser și Eisele/Comisia (258/78, EU:C:1982:211). Pentru sectorul farmaceutic, a se vedea cel mai recent Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Generics (UK) și alții (C‑307/18, EU:C:2020:52), în care, la punctul 79, se arată că „un drept de proprietate industrială sau comercială, ca statut legal, nu intră în sfera elementelor contractuale sau de concertare avute în vedere la articolul 101 alineatul (1) TFUE, dar […] exercitarea sa poate intra sub incidența interdicțiilor din tratat, în cazul în care acest drept apare ca fiind obiectul, motivul sau consecința unei înțelegeri […], în pofida faptului că el poate reprezenta expresia legitimă a dreptului de proprietate intelectuală care îl autorizează pe titularul acestuia, printre altele, să se opună oricărei contrafaceri”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) Hotărârea din 6 octombrie 1982, Coditel și alții (262/81, EU:C:1982:334), punctul 15.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) Hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții (C‑403/08 și C‑429/08, EU:C:2011:631), punctele 107 și 108.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) Dar și Comisia, în ședința din 6 februarie 2020 (p. 7 și 8 din procesul‑verbal integral al ședinței).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) Conform schemei normale de repartizare a sarcinii probei, prevăzută la articolul 2 din Regulamentul nr. 1/2003 și confirmată de o jurisprudență constantă, potrivit căreia „părții sau autorității care invocă o încălcare a normelor privind concurența îi revine sarcina de a demonstra existența acesteia și că întreprinderea sau asocierea de întreprinderi care invocă un mijloc de apărare împotriva constatării unei încălcări a acestor norme are obligația de a demonstra că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a normei pe care se întemeiază acest mijloc de apărare, astfel încât autoritatea menționată va trebui, așadar, să recurgă la alte elemente de probă”, Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Duravit și alții/Comisia (C‑609/13 P, EU:C:2017:46), punctul 56 și jurisprudența citată. A se vedea în același sens Hotărârea din 17 iunie 2010, Lafarge/Comisia (C‑413/08 P, EU:C:2010:346), punctul 29.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) Astfel, obiectul specific al proprietății intelectuale nu garantează că titularii de drepturi în cauză au posibilitatea de a pretinde cea mai ridicată remunerație posibilă; în ceea ce privește audiovizualul, o asemenea remunerație trebuie să fie rezonabilă în special în raport cu parametrii emisiunilor în cauză, precum audiența efectivă și audiența potențială ale acestora (punctele 41 și 42 din decizia Comisiei și punctele 53 și 54 din hotărârea atacată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2009:555), punctul 100.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2009:555), punctul 102.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) JO 2011, C 308, p. 6.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) Protecția conferită de articolul 16 din cartă „presupune libertatea de a desfășura o activitate economică sau comercială, libertatea contractuală, precum și libera concurență. În plus, libertatea contractuală include printre altele libera alegere a partenerului economic, precum și libertatea de a stabili prețul pentru o prestație”, astfel se arată în Hotărârea din 20 decembrie 2017, Polkomtel (C‑277/16, EU:C:2017:989), punctul 50. A se vedea în același sens Hotărârea din 12 iulie 2018, Spika și alții (C‑540/16, EU:C:2018:565), punctul 34, Hotărârea din 26 octombrie 2017, BB construct (C‑534/16, EU:C:2017:820), punctele 34 și 35, și Hotărârea din 22 ianuarie 2013, Sky Österreich (C‑283/11, EU:C:2013:28), punctul 42.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) Hotărârea din 9 septembrie 2004, Spania și Finlanda/Parlamentul și Consiliul (C‑184/02 și C‑223/02, EU:C:2004:497), punctele 51 și 52, și Hotărârea din 6 septembrie 2012, Deutsches Weintor (C‑544/10, EU:C:2012:526), punctul 54.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) Hotărârea din 22 ianuarie 2013, Sky Österreich (C‑283/11, EU:C:2013:28), punctul 46.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 41.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 47, în care se arată că, „chiar dacă deciziile adoptate în temeiul acestor două dispoziții sunt fiecare subordonate principiului proporționalității, aplicarea acestui principiu este totuși diferită în funcție de împrejurarea dacă este avută în vedere una sau cealaltă dintre aceste dispoziții”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) Hotărârea din 11 ianuarie 2017, Spania/Consiliul (C‑128/15, EU:C:2017:3), punctul 71. A se vedea în același sens, printre altele, Hotărârea din 15 februarie 2016, N. (C‑601/15 PPU, EU:C:2016:84), punctul 54, Hotărârea din 8 aprilie 2014, Digital Rights Ireland (C‑293/12 și C‑594/12, EU:C:2014:238), punctul 46, și Hotărârea din 23 octombrie 2012, Nelson și alții (C‑581/10 și C‑629/10, EU:C:2012:657), punctul 71.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2009:555), punctul 42, și hotărârile citate la notele de subsol 22 și 23.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) Hotărârea din 29 iunie 2010, Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2010:377), punctul 49.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Gasorba și alții (C‑547/16, EU:C:2017:891), punctul 29.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) Considerentul (22) al Regulamentului nr. 1/2003.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) Pe de altă parte, „Comisia nu poate declara obligatorii angajamentele uneia sau ale mai multor întreprinderi care s‑ar dovedi disproporționate în raport cu obiectivul său de protecție a concurenței împotriva oricăror denaturări. Într‑o asemenea situație, aceasta trebuie să atragă atenția întreprinderii sau întreprinderilor cu privire la faptul că angajamentul acesteia (acestora) este disproporționat și, dacă este cazul, să o (le) invite să îl modifice”, Concluziile avocatului general Kokott prezentate în cauza Comisia/Alrosa (C‑441/07 P, EU:C:2009:555), punctul 43. Și, în orice caz, tot în termenii folosiți de avocatul general Kokott, „Comisia nu este obligată să accepte angajamente a căror adecvare nu ar putea să o aprecieze decât printr‑o analiză detaliată” (punctul 53).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) În temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 1/2003.</p>
</body>
</html>
