<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0800700101.case.xml"><NO.CASE>C-431/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0431</NO.CELEX><NO.SEQ>0005.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>7004</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>7025</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>22</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL RUIZ-JARABO — CAUZA C-431/05</LEFT><RIGHT>MERCK GENÉRICOS PRODUTOS FARMACÊUTICOS</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070123">23 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Acordurile mixte au fost descrise ca fiind o complicaţie inevitabilă, întrucât contribuie la organizarea unei realităţi politice care este ea însăşi la fel de complexă<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Dashwood, A., <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Why continue to have mixed agreements at all?<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>, in Bourgeois, H.-J., Devost, J.-L., şi Gaiffe, M.-A., (coordonatori), La Communauté européenne et les accords mixtes: quelles perspectives?, Collège d'Europe, Bruges, 1997, p. 98.</P></NOTE>. Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare introdusă de Supremo Tribunal de Justiça (Portugalia) (Curtea supremă) pune degetul pe rană în ceea ce priveşte această complexitate, în mod paradoxal, prin intermediul a două întrebări concise, care sunt uşor lizibile şi comprehensibile, dar care conţin totuşi toată încărcătura emoţională a disensiunilor latente care reapar din cauza caracterului lor inevitabil</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Contextul prezentei cauze este bine cunoscut, fiind vorba despre Acordul TRIPS, care face parte din acordurile semnate în 1994 în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Acordul TRIPS<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), care figurează în Anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Acordul OMC<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>), aprobat, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din <DATE ISO="19941222">22 decembrie 1994</DATE> privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, a acordurilor obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="336" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 336, p. 1</REF.DOC.OJ>, Acordul TRIPS figurează la p. 213, Editie specială, 11/vol. 10, p. 3).</P></NOTE>. Deşi această cauză pune din nou în discuţie competenţa Curţii de a interpreta o normă concretă şi eventualul efect direct al acesteia, ea prezintă o noutate în raport cu cauzele anterioare, întrucât trimiterea preliminară nu priveşte dreptul mărcilor, ci pe cel al brevetelor.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se efectueze o analiză aprofundată a argumentelor invocate în primul dintre aceste domenii pentru a se stabili dacă este suficient ca acestea să fie adaptate, dacă trebuie să facă obiectul unei modificări mai importante sau, mai mult, dacă necesită o revizuire completă. în orice caz, trebuie subliniate consecinţele practice importante care decurg din această jurisprudenţă<?PAGE NO="I-7005"?> care a modificat forma de exercitare a politicii externe comunitare, evitând în special negocierile de acorduri mixte<NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Rosas, A., <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>The European Union and mixed Agreements<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>, în Dashwood, A., Hillion, Ch., The General Law of EC External Relations, Sweet &amp; Maxwell, Londra, 2000, p. 216 şi urm.</P></NOTE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Acordul TRIPS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>în vederea armonizării parţiale a drepturilor de proprietate intelectuală, dată fiind influenţa ocazională a acestora asupra comerţului internaţional, acordul TRIPS conţine o serie de noţiuni aplicabile diferitelor tipuri de proprietate intelectuală. Le vom enumera în continuare pe cele care au efect asupra brevetelor şi care servesc la soluţionarea problematicii cu care este sesizată Curtea.</TXT></NP><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Astfel, articolul 33 din acest acord, aflat în secţiunea 5 din partea II, intitulat <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Durata protecţiei<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>, care conţine norme referitoare la domeniul de aplicare şi la exercitarea drepturilor de proprietate intelectuală, are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Durata protecţiei oferite nu trebuie să se termine înainte de expirarea unei perioade de 20 de ani, calculaţi de la data constituirii depozitului reglementar.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>În plus, în partea VII din anexă, care conţine dispoziţii instituţionale şi finale, articolul 70, intitulat <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Protecţia obiectelor existente<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Prezentul acord nu creează obligaţii în privinţa actelor îndeplinite înainte de data aplicării sale pentru membrul în cauză.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Cu excepţia unor prevederi contrare [...], acesta creează obligaţii în ceea ce priveşte toate obiectele existente la data aplicării sale pentru membrul respectiv şi care sunt protejate în acea ţară membră la acea dată sau care îndeplinesc sau vor îndeplini ulterior criteriile de protecţie definite în prezentul acord.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><P>[...]<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7006"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Dreptul naţional</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Vechea legislaţie în materie de brevete din Portugalia o constituia Decretul nr. <FT TYPE="NUMBER">30.679</FT> din <DATE ISO="19400824">24 august 1940</DATE>, prin care a fost aprobat, în acelaşi an, Codul proprietăţii industriale (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Codul din 1940<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>). Articolul 7 din acest cod prevedea că drepturile incorporale intră în domeniul public după trecerea unei perioade de 15 ani, calculaţi de la data eliberării brevetului.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Decretul-lege nr. 16/95 a aprobat un nou text de lege, în vigoare de la <DATE ISO="19950601">1 iunie 1995</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Codul din 1995<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>), care prevede, la articolul 94, că brevetul este valabil pentru o perioadă de 20 de ani, calculaţi de la data cererii.</TXT></NP><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, pentru a face faţă situaţiilor care intră sub incidenţa dispoziţiilor tranzitorii, articolul 3 din Codul din 1995 are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Brevetele pentru care s-au depus cereri înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret-lege îşi menţin durata atribuită de articolul 7 din Cod [din 1940].<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Codul din 1995 a fost abrogat ulterior, fără efect retroactiv, prin articolul 2 din Decretul-lege nr. 141/96 din <DATE ISO="19960823">23 august 1996</DATE>, act ce a intrat în vigoare la <DATE ISO="19960912">12 septembrie 1996</DATE>. în temeiul articolului 1 din această dispoziţie de drept intern:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Brevetele pentru care s-au depus cereri înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 16/95 din <DATE ISO="19950124">24 ianuarie 1995</DATE>, care erau în vigoare la <DATE ISO="19960101">1 ianuarie 1996</DATE> sau care au fost eliberate după această dată fac obiectul prevederilor articolului 94 din Cod [din 1995] [...]<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 94 a prelungit durata de protecţie a acestor drepturi de proprietate incorporală cu cinci ani.</TXT></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Actualul cod al proprietăţii intelectuale a fost adoptat la <DATE ISO="20030305">5 martie 2003</DATE> prin Decretul-lege nr. 36/2003; articolul 99 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>Durata</P><P>Durata brevetului este de 20 de ani calculaţi de la data cererii corespunzătoare.<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7007"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Merck &amp; Co. Inc. (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Merck<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>) este titulara brevetului de invenţie nr. <FT TYPE="NUMBER">70.542</FT>, eliberat prin decizia din <DATE ISO="19810408">8 aprilie 1981</DATE>, care beneficiază de prioritate de la <DATE ISO="19781211">11 decembrie 1978</DATE>, intitulat <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>procedeu de preparare a derivaţilor din aminoacizi ca hipertensivi<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, în vederea preparării compoziţiei chimice <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>enalapril<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/> şi a fabricării <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>maleatului de enalapril<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/>. Medicamentul în litigiu este comercializat începând cu <DATE ISO="19850101">1 ianuarie 1985</DATE> sub marca <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>Renitec<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Merck Sharp &amp; Dohme L<HT TYPE="SUP">da</HT> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>MSD<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>) a obţinut o licenţă de exploatare a acestui brevet în scopul de a utiliza, de a vinde sau de a dispune în orice mod de produsele Renitec în Portugalia, precum şi dreptul corespunzător de a se apăra.</TXT></NP><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>În 1996, Merck Genéricos-Productos Farmacêuticos L<HT TYPE="SUP">da</HT> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>Merck Genéricos<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/>) a introdus pe piaţă un medicament purtând marca <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>Enalapril Merck<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/>, pe care îl comercializează la preţuri sensibil inferioare celui al mărcii Renitec şi în legătură cu care a afirmat, în cadrul acţiunii promoţionale în rândul medicilor, că ar fi vorba despre acelaşi medicament.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Merck şi MSD au introdus o acţiune prin care au solicitat ca Merck Genéricos să se abţină să utilizeze în mod direct sau indirect (import, fabricare, preparare, manipulare, ambalare sau vânzare), în Portugalia, fără autorizarea expresă şi formală a acestora, sau să exporte medicamentul Enalapril Merck, care conţine substanţele active <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>enalapril<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/> sau <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>maleat de enalapril<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>, chiar sub o altă denumire comercială. Acestea au solicitat de asemenea despăgubiri în valoare de <FT TYPE="NUMBER">32500000</FT> PTE pentru prejudiciile morale şi materiale suferite.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Merck Genéricos a arătat, în apărarea sa, că brevetul nr. <FT TYPE="NUMBER">70.542</FT> intrase în domeniul public la <DATE ISO="19960408">8 aprilie 1996</DATE>, la expirarea termenului de 15 ani prevăzut la articolul 7 din Codul din 1940, în temeiul regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 3 din Codul din 1995.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>MSD şi-a întemeiat susţinerea că brevetul a rămas valabil până la <DATE ISO="19991204">4 decembrie 1999</DATE> pe articolul 33 din Acordul TRIPS.</TXT></NP><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Acţiunea a fost respinsă în primă instanţă.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>În cadrul celui de al doilea grad de jurisdicţie, Tribunal da Relação (instanţa de apel) a admis cererea reclamantelor şi a obligat Merck Genéricos la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea brevetului<?PAGE NO="I-7008"?> nr. <FT TYPE="NUMBER">70.542</FT>, având în vedere că, în temeiul articolului 33 din Acordul TRIPS, care are efect direct, termenul de protecţie nu ajunsese la scadenţă la <DATE ISO="19960409">9 aprilie 1996</DATE>, după cum a susţinut pârâta în primă instanţă, ci abia cinci ani mai târziu.</TXT></NP><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>Merck Genéricos a declarat recurs împotriva acestei hotărâri la Supremo Tribunal de Justiça, contestând efectul direct atribuit articolului 33 citat anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Instanţa supremă portugheză a remarcat că, deşi articolul 94 din Codul din 1995 a prelungit durata de valabilitate a brevetelor la 20 de ani, această dispoziţie nu este aplicabilă în speţă, întrucât brevetul nr. <FT TYPE="NUMBER">70.542</FT> expirase la <DATE ISO="19960408">8 aprilie 1996</DATE>, la împlinirea termenului de 15 ani prevăzut la articolul 7 din Codul din 1940. Din acest motiv, aplicarea articolului 33 din Acordul TRIPS, care prevede, în cazul brevetelor, o durată minimă de protecţie de 20 de ani, ar însemna că pretenţiile MSD trebuie admise.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Supremo Tribunal consideră că, în conformitate cu principiile care guvernează interpretarea tratatelor internaţionale în Portugalia, articolul 33 din Acordul TRIPS are efect direct şi poate fi invocat în litigiile între particulari.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, întrucât avea îndoieli cu privire la eventuala extrapolare a j uris -prudenţei comunitare privind Acordul TRIPS în materie de mărci la domeniul brevetelor, atât în ceea ce priveşte fondul, cât şi competenţa de interpretare a Curţii, instanţa de trimitere a suspendat procedura şi a adresat Curţii următoarele întrebări preliminare, în temeiul articolului 234 CE:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene este competentă să interpreteze articolul 33 din Acordul TRIPS?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, instanţele naţionale trebuie să aplice articolul citat anterior, în litigiile pendinte în faţa acestora, din oficiu sau la cererea uneia dintre părţi?<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Decizia de trimitere a fost înregistrată la grefa Curţii la <DATE ISO="20051205">5 decembrie 2005</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7009"?><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Au fost depuse observaţii scrise în termenul stabilit prin articolul 23 din Statutul Curţii de Justiţie de către Merck şi MSD împreună, precum şi de către Merck Genéricos, de către guvernele portughez şi francez şi de către Comisia Comunităţilor Europene.</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Reprezentanţii părţilor din acţiunea principală, precum şi cei ai guvernului francez, ai Regatului Unit şi ai Comisiei s-au prezentat la şedinţa din <DATE ISO="20061128">28 noiembrie 2006</DATE> pentru a-şi susţine oral argumentele.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Examinarea întrebărilor preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Expunere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere doreşte să se stabilească dacă este de competenţa Curţii să interpreteze Acordul TRIPS şi, în special, articolul 33 din acest acord.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>În conformitate cu o jurisprudenţă constantă<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19940517">17 mai 1994</DATE>, Corsica Ferries (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-18/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-1783">C-18/93, Rec, p. I-1783, punctul 14</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19951005">5 octombrie 1995</DATE>, Centro Servizi Spediporto (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-96/94" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-2883">C-96/94, Rec, p. I-2883, punctul 45</REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <DATE ISO="19971009">9 octombrie 1997</DATE>, Grado şi Bashir (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-291/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-5531">C-291/96, Rec, p. I-5531, punctul 2</REF.DOC.ECR>), şi Hotărârea din <DATE ISO="19980618">18 iunie 1998</DATE>, Corsica Ferries France (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-266/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-3949">C-266/96, Rec, p. I-3949, punctul 27</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Merck şi MSD pretind în observaţiile lor scrise că această întrebare nu este în mod obiectiv necesară pentru a soluţiona litigiul principal, însă nu par să pună la îndoială admisibilitatea acesteia, deoarece propun doar să nu fie luată în considerare.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>Acest punct de vedere poate fi împărtăşit, însă numai parţial, întrucât examinarea acestei întrebări astfel cum a fost formulată nu este indispensabilă nu ca urmare a argumentului invocat de cele două societăţi menţionate anterior, ci deoarece Curtea este obligată să îşi examineze din oficiu competenţa în cauzele privind acorduri internaţionale mixte.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>În plus, după cum se va arăta în continuare prin examinarea jurisprudenţei comunitare, Supremo Tribunal ar avea competenţă de judecată în cazul în care Curtea şi-ar declina competenţa.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Prin urmare, prima întrebare înaintată Curţii nu trebuie interpretată ca o tentativă de a satisface curiozitatea instanţei de trimitere, ci ca o invitaţie adresată Curţii de a-şi examina din oficiu propria competenţă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7010"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Cu privire la competenţa Curţii de a interpreta Acordul TRIPS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>Competenţa Curţii de a se pronunţa cu privire la tratatele internaţionale mixte, respectiv cele care afectează competenţele partajate între Comunităţi şi statele membre, a fost deja examinată, fapt dovedit de o jurisprudenţă vastă. Cu toate acestea, departe de a fi ferite de dificultăţi, evoluţiile succesive au organizat o cale largă şi întortocheată, a cărei traiectorie complexă ar necesita anumite corecturi pentru a facilita înaintarea utilizatorilor săi dezorientaţi.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Răspunsul potrivit jurisprudenţei Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Origini</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>Traseul începe cu Hotărârea Haegeman<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19740430">30 aprilie 1974</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="181/73" YEAR="1974" PAGE.ECR="449">181/73, Rec, p. 449</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, jurisprudenţă care a fost confirmată de Hotărârea Demirel<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19870930">30 septembrie 1987</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="12/86" YEAR="1987" PAGE.ECR="3719">12/86, Rec, p. 3719, punctul 7</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> începând de atunci, tratatele mixte sunt supuse competenţei de interpretare a Curţii, aceasta considerând că este vorba despre acte aprobate de organele comunitare<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Haegeman citată anterior, punctele 4-6.</P></NOTE> în temeiul paralelismului cu competenţele Comunităţii, acordurile mixte intră şi ele sub incidenţa acestora, ca reflectare a principiului esenţial de drept comunitar al competenţei de atribuire, prevăzut la articolul 5 CE şi descris la articolul 220 CE<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Wegener, B., <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>Artikel 220<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>, în Callies, Ch., Ruffert, M., Kommentar zu EU-Vertrag und EG-Vertrag, Editura Luchterhand, ediţia, a Ii-a revăzută si adăugită, Neuwied/Kriftel, 2002, p. 1991, punctul 17.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>în Hotărârea Demirel<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 9.</P></NOTE>, Curtea a afirmat că aceste acorduri au acelaşi statut în ordinea juridică comunitară ca şi acordurile strict comunitare, fiind vorba despre domenii atribuite Comunităţii<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Această jurisprudenţă a fost confirmată în special prin Hotărârea din <DATE ISO="20020319">19 martie 2002</DATE>, Comisia/Irlanda (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-13/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-2943">C-13/00, Rec, p. I-2943, punctul 14</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Hotărârea se referea, desigur, la Acordul de asociere cu Turcia<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană şi Turcia, semnat la Ankara la <DATE ISO="19630912">12 septembrie 1963</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="217" DATE.PUB="1964" PAGE.FIRST="3687">JO 1964, 217, p. 3687</REF.DOC.OJ>), aprobat în numele Comunităţii prin Decizia nr. 64/732/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19631223">23 decembrie 1963</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="217" DATE.PUB="1964" PAGE.FIRST="3685">JO 1964, 217, p. 3685</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 1, p. 10).</P></NOTE>, despre care afirmă că face parte pe deplin din domeniile reglementate de Tratatul CE, ceea ce nu aduce atingere caracterului general al afirmaţiei precedente<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Jurisprudenţă Hotărârii din <DATE ISO="19821026">26 octombrie 1982</DATE>, Kupferberg (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="104/81" YEAR="1982" PAGE.ECR="3641">104/81, Rec, p. 3641, punctul 13</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Pe fondul litigiului, este necesar să se constate că interpretarea Acordului TRIPS a făcut obiectul sesizării Curţii în repetate rânduri. Pe de altă parte, nu trebuie omis<?PAGE NO="I-7011"?> Avizul nr. 1/94<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Aviz emis în conformitate cu articolul 228 alineatul (6) din Tratatul CE [devenit, după modificare, articolul 300 alineatul (6) CE], Rec, p. I-5267.</P></NOTE>, care a fost emis la cererea Comisiei în vederea clarificării întinderii atribuţiilor Comunităţii Europene pentru a încheia toate părţile Acordului de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>OMC<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/>), chiar dacă acesta nu trata competenţele Curţii.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Astfel, în analiza naturii exclusive sau partajate a acestor atribuţii, Curtea s-a întemeiat pe Hotărârea AETR<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19710331">31 martie 1971</DATE>, Comisia/Consiliul, cunoscută sub numele de <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>AETR<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="22/70" YEAR="1971" PAGE.ECR="263">22/70, Rec, p. 263</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> pentru a examina actele de drept derivat ale instituţiilor comunitare care puteau fi afectate de participarea statelor membre la Acordul TRIPS ca o condiţie de existenţă a competenţelor Comunităţii. Curtea a precizat că armonizarea drepturilor de proprietate intelectuală prevăzute în anexa C la Acordul OMC fusese incompletă până la acea dată, subliniind lipsa unei reglementări comunitare aplicabile în materie de brevete<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 103 din Avizul 1/94, care are relevanţă în litigiul principal.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>S-a conturat astfel o jurisprudenţă care susţinea existenţa unei reglementări comunitare drept criteriu determinant pentru competenţa Curţii de a interpreta acordurile internaţionale mixte.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Decizii privind Acordul TRIPS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Ulterior, Hotărârea Hermes<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19980616">16 iunie 1998</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-53/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-3603">C-53/96, Rec, p. I-3603</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> a confirmat această tendinţă; Curtea s-a folosit de articolul 99 din Regulamentul privind marca comunitară<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din <DATE ISO="19931220">20 decembrie 1993</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="011" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO 1994, L 11, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146).</P></NOTE>, intrat în vigoare cu o lună înaintea aprobării Actului final şi a Acordului OMC<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Hermes, citată anterior, punctul 25.</P></NOTE>, pentru a deduce competenţa Comunităţii, prin intermediul mărcii comunitare, din faptul că aceasta beneficiază de protecţie jurisdicţională în temeiul articolului 50 din Acordul TRIPS, ceea ce dovedeşte competenţa Curţii de a interpreta această din urmă dispoziţie<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Hermes, punctele 26-29.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Au fost ridicate obiecţii cu privire la faptul că litigiul care determinase formularea întrebării preliminare în cauza Hermes se referea la o marcă Benelux, şi nu la o marcă comunitară, şi că, în orice caz, articolul 99 din Regulamentul nr. 40/94 face trimitere la legislaţia naţională<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea în acest sens concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza Schieving-Nijstad şi alţii (Hotărârea din <DATE ISO="20010913">13 septembrie 2001</DATE>, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-89/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-5851">C-89/99, Rec, p. I-5851</REF.DOC.ECR>), punctul 40. A se vedea de asemenea Heliskoski, J., <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>The jurisdiction of the European Court of Justice to give preliminary rulings on the interpretation of mixed agreements<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>, ín Nordic Journal of International Law, vol. 69, nr. 4/2000, p. 402 şi urm., şi Cebada Romero, A., La Organiszacion Mundial del Comercio y la Union Europea, Editura La Ley, Madrid, 2002, p. 358.</P></NOTE>, însă, prin Hotărârea Dior şi alţii<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20001214">14 decembrie 2000</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-300/98+C-392/99" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-11307">C-300/98 şi C-392/99, Rec, p. I-11307</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a confirmat această jurisprudenţă, în măsura în care, la punctul<?PAGE NO="I-7012"?> 39 din această hotărâre, şi-a extins competenţa de interpretare a articolului 50 din Acordul TRIPS, în plus faţă de mărci, şi la restul drepturilor de proprietate intelectuală.</TXT></NP><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Argumentaţia sa se reducea în principal la a susţine că obligaţia de cooperare (prevăzută la articolul 10 CE), întrucât este o dispoziţie procedurală care are vocaţia de a se aplica în mod identic în toate situaţiile care aparţin domeniului său de aplicare şi care poate fi aplicată atât situaţiilor care fac obiectul dreptului intern, cât şi situaţiilor care fac obiectul dreptului comunitar, necesită, din motive atât practice, cât şi juridice, ca autorităţile statelor membre şi ale Comunităţii să adopte o interpretare uniformă a articolului 50 din Acordul TRIPS<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Dior şi alţii, citată la nota de subsol 22, punctul 37.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Astfel a apărut necesitatea acestei <HT TYPE="ITALIC">interpretări uniforme</HT> ca un corolar al obligaţiei de cooperare loială, aceasta reprezentând una dintre ideile centrale susţinute de avocatul general Tesauro în concluziile prezentate în cauza Hermes, idee care nu se regăseşte în hotărâre, în scopul de a consolida competenţa Curţii în materie de acorduri mixte, cum este Acordul TRIPS<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluziile prezentate la <DATE ISO="19971113">13 noiembrie 1997</DATE> (Rec. 1998, p. I-3606).</P></NOTE>,; vom reveni ulterior asupra acestui punct.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în loc să ridice această necesitate la rangul de <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>cerinţă fundamentală<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>, după cum propunea avocatul general menţionat anterior, fapt care i-ar permite să se erijeze în unicul garant al interpretării corecte a acordurilor mixte încheiate de Comunitate, Curtea s-a limitat la a deduce din acest argument competenţa sa de a examina articolul 50 din Acordul TRIPS, după cum făcuse deja în Hotărârea Hermes, însă fără a face trimitere la aceasta din urmă. Astfel, este necesar să reflectăm cu privire la domeniul de aplicare al trimiterii la articolul 10 CE din Hotărârea Dior şi alţii, în măsura în care Curtea a menţinut acelaşi raţionament ca în Hotărârea Hermes<NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Eeckhout, P., External relations of the European Union — Legal and constitutional foundations, Oxford University Press, 2004, p. 242.</P></NOTE>, organi-zându-şi competenţa de interpretare a tratatelor internaţionale mixte după cum există sau nu există o reglementare europeană aplicabilă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Nuanţare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Jurisprudenţa Curţii a confirmat această linie de gândire prin Hotărârea Comisia/Irlanda<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20020319">19 martie 2002</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-13/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-2943">C-13/00, Rec, p. I-2943</REF.DOC.ECR>, in special punctele 15-20).</P></NOTE> privind aderarea la Convenţia de la Berna<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Convenţia pentru protecţia operelor literare şi artistice, Actul de la Paris din <DATE ISO="19710724">24 iulie 1971</DATE>.</P></NOTE> în materie de proprietate intelectuală, care relevă, în cadrul unei acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, folosirea unei metodologii identice pentru delimitarea competenţelor comunitare; Hotărârea Étang de Berre<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20041007">7 octombrie 2004</DATE>, Comisia/Franţa (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-239/03" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-9325">C-239/03, Rec, p. I-9325</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> şi hotărârea mai recentă<?PAGE NO="I-7013"?> privind uzina MOX<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20060530">30 mai 2006</DATE>, Comisia/Irlanda (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-459/03" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4635">C-459/03, Rec, p. I-4635</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> se înscriu pe linia Hotărârii Hermes, în măsura în care examinează competenţele Curţii în funcţie de prezenţa actelor normative comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>Hotărârea Étang de Berre a adus cu toate acestea, o uşoară nuanţare, precizând că împrejurarea că o materie concretă dintr-un domeniu reglementat în mare măsură de legislaţia comunitară nu a făcut încă obiectul unei reglementări din partea Uniunii nu exclude ca respectiva cauză să fie tot de competenţa Comunităţii<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Étang de Berre, citată anterior, punctele 29 şi 30. Această cauză privea deversările de apă dulce şi de mâl în mediul marin, care nu făcuseră obiectul unor reglementări comunitare, în pofida existenţei unei vaste reglementări armonizate privind mediul.</P></NOTE>. Hotărârea privind uzina MOX se referă în mod expres la cea care a precedat-o<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 95 din hotărâre.</P></NOTE>, repetând prin urmare o importantă excepţie introdusă în silogismul deductiv al competenţei de interpretare a Curţii.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>În consecinţă, în cazul în care, pentru a aprecia dacă este de competenţa Curţii să examineze acordurile mixte şi, în particular, Acordul TRIPS în materie de brevete, se menţine jurisprudenţa actuală, ar trebui examinată eventuala legislaţie comunitară din această ramură a proprietăţii industriale, fără a pierde din vedere <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>clauza de flexibilitate<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> citată anterior, menţionată în Hotărârea Étang de Berre.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>Aplicarea în prezenta cauză</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Este relevantă astfel lista de măsuri ale Comunităţii furnizată de Comisie în observaţiile sale scrise. Aceasta cuprinde Regulamentul (CEE) nr. 1768/92 privind instituirea unui certificat suplimentar de protecţie pentru medicamente<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19920618">18 iunie 1992</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="182" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 182, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 13/vol. 11, p. 130).</P></NOTE>, Regulamentul (CE) nr. 2100/94 de instituire a unui sistem de protecţie comunitară a soiurilor de plante<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19940727">27 iulie 1994</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="227" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="1">JO L 227, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 03/vol. 15, p. 197).</P></NOTE>, Regulamentul (CE) nr. 1610/96 privind crearea unui certificat suplimentar de protecţie pentru produsele fitosanitare<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului din <DATE ISO="19960723">23 iulie 1996</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="198" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="30">JO L 198, p. 30</REF.DOC.OJ>, Editie specială, 03/vol. 19, p. 160).</P></NOTE>, Directiva 98/44/CE privind protecţia juridică a invenţiilor biotehnologice<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Directiva Parlamentului European si a Consiliului din <DATE ISO="19980706">6 iulie 1998</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="213" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="13">JO L 213, p. 13</REF.DOC.OJ> Ediţie specială, 13/vol. 23, p. 268).</P></NOTE>, Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind acordarea de licenţe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în ţări cu probleme de sănătate publică<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>COM (2004) 737 final şi SEC (2004) 1348.</P></NOTE>, Propunerea de regulament al Consiliului privind brevetul comunitar<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>COM (2000) 412 final (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="337E" DATE.PUB="2000" PAGE.FIRST="278">JO C 337 E, p. 278</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, Propunerea de decizie a Consiliului pentru atribuirea competenţei de a se pronunţa cu privire la litigiile referitoare la brevetul comunitar Curţii de Justiţie<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>COM (2003) 827 final.</P></NOTE> şi Propunerea de regulament al Consiliului de instituire a<?PAGE NO="I-7014"?> Tribunalului pentru brevetul comunitar şi privind recursurile introduse la Tribunalul de Primă Instanţă<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>COM (2003) 828 final.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Spre deosebire de mărci, domeniu în care au fost aprobate atât Directiva 89/104/CEE<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prima directivă a Consiliului din <DATE ISO="19881221">21 decembrie 1988</DATE> de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="040" DATE.PUB="1989" PAGE.FIRST="1">JO 1989, L 40, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 92).</P></NOTE>, cât şi Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, panorama normativă europeană în materie de brevete este departe de a oferi un răspuns tot atât de clar cu privire la eventuala competenţă a Curţii de a examina Acordul TRIPS. Dintre actele enumerate în lista de la punctul precedent, unele, precum cel privind soiurile de plante, nu pot fi nici măcar asimilate brevetelor, după cum recunoaşte însăşi Comisia. Altele, în schimb, nu au trecut de faza pregătitoare şi nu au fost promulgate.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Astfel, nu există o normă de armonizare, iar crearea unui brevet comunitar s-a lovit de rezistenţa înverşunată a Consiliului. Jurisprudenţa Hermes, nuanţată prin Hotărârea Étang de Berre, care impune norme aplicabile, se blochează în acest stadiu, cu toate că apar imediat îndoieli privind parametrii care ar permite determinarea nivelului de activitate normativă suficient pentru a se stabili existenţa unei competenţe comunitare şi, în consecinţă, a Curţii.</TXT></NP><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Prezenta procedură preliminară nu priveşte exercitarea prerogativelor atribuite Comunităţii, fie că este vorba despre cele conferite prin articolul 95 CE, în special în ceea ce priveşte diferitele tipuri de titluri de proprietate incorporală din cadrul pieţei interne, fie despre cele care decurg din articolul 308 CE, pentru a obţine brevetul comunitar, de exemplu, proiect care nu s-a finalizat. Trebuie subliniat în acest context că, în ceea ce priveşte Comunitatea, utilizarea competenţelor sale reprezintă o problemă complexă.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Astfel, Convenţia din 1973 privind eliberarea brevetelor europene (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>Convenţia de la München<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>), la care statele membre au aderat succesiv, a creat un instrument paneuropean care coexistă cu legislaţiile naţionale. Propunerea privind brevetul comunitar avea în vedere realizarea unei simbioze între sistemul comunitar şi sistemele interne, obiectiv care necesită adoptarea Regulamentului privind brevetul comunitar, luarea în considerare în mod corespunzător a Convenţiei de la München şi a Statutului Oficiului European pentru Brevete, aderarea Comunităţii la Convenţia de la München, precum şi coordonarea în viitor a evoluţiilor corespunzătoare ale Regulamentului şi ale Convenţiei, în plus, Convenţia de la München nu permite Oficiului să îşi asume aceste funcţii, astfel încât este necesar să fie modificată<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctul 2.3 din Propunerea de regulament privind brevetul comunitar.</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7015"?><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Pare dificil să se stabilească, în acest context, dacă Comunitatea este criticată în mod nedrept pentru faptul de a nu-şi fi dus proiectele la bun sfârşit, mai ales în cadrul unei proceduri supuse regulii unanimităţii<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Proiectul de regulament privind brevetul comunitar a fost prezentat în temeiul articolul 308 CE, care prevede unanimitatea Consiliului. în cadrul şedinţei, Comisia, întrebată cu privire la motivul eşecului proiectului Consiliului, a invocat regimul lingvistic ca principalul obstacol în calea aprobării sale.</P></NOTE>. Autorul care, referindu-se la acordurile mixte, a scris că, atunci când competenţa se erijează în criteriu pentru a determina jurisdicţia, o transformă în prizoniera propriei sale complexităţi, poate că nu greşeşte<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Eeckhout, P., op. cit., p. 237.</P></NOTE>. Odată cu multiplicarea treptată a competenţelor partajate în domenii numeroase şi diverse care se <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>comunitarizează<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/>, se prefigurează o avalanşă de întrebări adresate Curţii pentru a se pronunţa asupra propriei competenţe în acest sens, fără ca aceasta să poată eluda de fiecare dată examinarea legislaţiei comunitare relevante.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>Pe scurt, aplicând în mod literal jurisprudenţa citată anterior, am putea conchide că, în lipsa dispoziţiilor comunitare, Curtea nu este competentă; putem însă considera de asemenea că, astfel cum sugerează Comisia, Curtea este competentă, cu condiţia ca proprietatea intelectuală să fie înţeleasă ca un sector unic, completat de mărci, modele şi de celelalte tipuri de drepturi avute în vedere de Acordul TRIPS, în care există carenţe legislative comunitare, cum ar fi în ceea ce priveşte durata protecţiei acordate în temeiul brevetelor de invenţie, fapt care, conform Hotărârii Étang de Berre, nu influenţează totuşi competenţa de interpretare a Curţii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Propunere alternativă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>În faţa dificultăţilor create de jurisprudenţa evocată, în care s-a încurcat însăşi Curtea, preferăm să susţinem o teorie care permite depăşirea poziţiei fixate atât de temeinic şi să ne consacram unei misiuni inovatoare în numele interesului dreptului comunitar, susţinând ideea că, pentru următoarele motive, Curtea dispune de o competenţă globală pentru a interpreta Acordul TRIPS.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>În primul rând, trebuie acordată o atenţie mai mare decât până acum faptului că Acordurile OMC se înscriu în contextul dreptului internaţional, în care convenţiile sunt ratificate cu intenţia de a fi respectate cu bună-credinţă. Trebuie subliniată, în acelaşi mod, evoluţia pe care a cunoscut-o GATT, care a diminuat caracterul său <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="201E"/>contractual<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="201D"/> iniţial pentru a-l transforma într-un cadru practic <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>constituţional<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/> al comerţului mondial, aliniindu-l complet la standardele tratatelor internaţionale, în conformitate cu Convenţia de la Viena din <DATE ISO="19690523">23 mai 1969</DATE> privind dreptul tratatelor<NOTE NOTE.ID="E0044" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În vigoare începând cu <DATE ISO="19800127">27 ianuarie 1980</DATE> [UN Doc A/CONF.39/27 (1969), 1155 UNTS 331]. Pescatore, P., <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>Opinion 1/94 on <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="00AB"/>conclusion<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="00BB"/> of the WTO Agreement: is there an escape from a programmed disaster?<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/>, ín Common Market Law Review, volumul 36, 1999, p. 400.</P></NOTE> (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>Convenţia de la Viena<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>). Prin urmare, pentru a considera că acordurile mixte sunt integrate în ordinea juridică comunitară, ar fi oportun să fie menţinut,<?PAGE NO="I-7016"?> în cazul acestora, punctul de plecare al Hotărârilor Haegeman şi Demirel, citate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>În al doilea rând, convenţiile încheiate împreună de Comunitate şi de statele membre indică obiectivul comun urmărit care le obligă faţă de statele terţe care sunt parte la acestea; principiul loialităţii, prevăzut la articolul 10 CE, obligă statele membre la cooperare nu numai în fazele de negociere şi de semnare a acestor acorduri, ci şi în faza de executare a acestora<NOTE NOTE.ID="E0045" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Avizul 1/94, citat anterior, punctul 108.</P></NOTE>, fapt care trebuie interpretat prin prisma obligaţiei de a asigura un efect util dreptului comunitar nu numai în domeniul legislativ, ci şi la nivel executiv şi judecătoresc<NOTE NOTE.ID="E0046" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Kahl, W., <QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>Artikel 10<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/>, în Callies, Ch., Ruffert, M., op. cit., p. 451 şi urm.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>În al treilea rând, cea mai bună modalitate de a respecta convenţiile internaţionale încheiate cu terţi şi de a atinge armonia necesară în ceea ce priveşte interpretarea acordurilor mixte este aceea de a garanta interpretarea lor uniformă, idee confirmată de legăturile care pot exista între dispoziţiile acordului, după cum a susţinut avocatul general Tesauro<NOTE NOTE.ID="E0047" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Punctele 20 şi 21 din concluziile prezentate în cauza Hermes, citată anterior.</P></NOTE> în această privinţă, Curtea ar fi singurul organ apt să îşi asume această misiune, beneficiind întotdeauna de ajutorul nepreţuit al instanţelor naţionale, prin intermediul mecanismului trimiterilor preliminare prevăzut la articolul 234 CE. Mai mult, această preocupare pentru armonia interpretării dreptului comunitar se regăseşte în Avizul nr. 1/91 referitor la Acordul privind Spaţiul Economic European, care a consolidat teoria conform căreia competenţa de interpretare a textelor comunitare nu trebuie dispersată, fapt care constituie o garanţie a coerenţei sale<NOTE NOTE.ID="E0048" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Aviz emis la <DATE ISO="19911214">14 decembrie 1991</DATE> în temeiul articolului 228 alineatul (1) al doilea paragraf din Tratatul CEE (Avizul <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="1/91" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-6079">1/91, Rec, p. I-6079, punctele 43-45</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>În al patrulea rând, faptul că Curtea apreciază că are competenţa de a examina acordurile mixte şi, în particular, Acordul TRIPS nu are ca efect transferarea către Comunitate a competenţelor legislative naţionale şi nici a competenţelor care revin statelor membre în urma lipsei intervenţiei instituţiilor comunitare. Dimpotrivă, statele membre, beneficiind de o interpretare uniformă obligatorie pentru toţi, chiar şi în domeniile în care Comunitatea nu a adoptat măsuri, ar putea să se conformeze mai uşor articolului 10 CE, făcând uz de aceste prerogative.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>În al cincilea şi ultimul rând, situaţia creată de jurisprudenţa actuală privind acordurile mixte este surprinzătoare, întrucât faptul de a nega Curţii competenţa de a examina un acord de această natură, care a fost ratificat de către Comunitate, atât timp cât nu a fost adoptată nicio reglementare cu<?PAGE NO="I-7017"?> privire la unele materii, este la fel de ilogic cum ar fi interdicţia, pentru un organ jurisdictional naţional, de a interpreta o lege-cadru până la momentul exercitării funcţiei normative de către autorităţile cărora le-a fost delegată.</TXT></NP><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Astfel, Curtea ar trebui aşadar să fie conştientă de lipsurile jurisprudenţei sale şi să încerce să pună capăt eternei frământări privind competenţa sa de a interpreta acordurile mixte îndrăznind să îşi schimbe orientarea şi asumându-şi responsabilitatea atât pentru schimbarea jurisprudenţei sale şi adaptarea acesteia la principiile fundamentale ale dreptului internaţional, cât şi pentru a-i garanta securitatea juridică cerută de operatorii instituţionali la nivel intracomunitar. Hotărârea Dior şi alţii, citată anterior, a făcut deja un pas în această direcţie, Curtea integrând în raţionamentul său trimiterea la articolul 10 CE, însă făcând greşeala de a nu-i conferi domeniul de aplicare pe care l-am propus.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>în lumina ansamblului elementelor expuse mai sus, ne luăm permisiunea de a propune Curţii să se declare competentă pentru a interpreta Acordul TRIPS şi, în consecinţă, articolul 33 din acest acord.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Cu privire la efectul direct al articolului 33 din Acordul TRIPS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Dacă, în partitura problemelor juridice legate de relaţiile externe ale Comunităţii, interpretarea acordurilor mixte a devenit un refren, partea vocală, care este în mod indisolubil legată de acesta, o constituie efectul util, astfel încât unul nu apare niciodată fără cealaltă. Comparaţia nu este fără sens, deoarece, după cum vom vedea mai jos, argumentele jurisprudenţei comunitare dezvăluie coincidenţe metodologice semnificative.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Formularea întrebării adresate de Supremo Tribunal de Justiça creează confuzii şi pare să facă aluzie în acelaşi timp la efectul direct şi la posibilitatea de a invoca dispoziţiile Acordurilor OMC de către părţile din litigiile pendinte în faţa instanţelor naţionale, însă lectura deciziei de trimitere şi observaţiile depuse în cadrul prezentei proceduri pun accentul pe aplicabilitatea directă imediată a articolului 33 din Acordul TRIPS.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Prin urmare, pentru a deduce răspunsul pertinent, trebuie început prin a examina ipotezele care stau la baza jurisprudenţei Curţii, nuanţându-l în funcţie de anumite idei.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7018"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Răspunsul potrivit jurisprudenţei Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>De la Hermes la Van Parys</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>În Hotărârea Demirel, Curtea a apreciat că o dispoziţie a unui acord încheiat de Comunitate cu state terţe este direct aplicabilă atunci când, având în vedere conţinutul, obiectul şi natura acordului, aceasta stabileşte o obligaţie clară şi precisă a cărei executare nu depinde de intervenţia niciunui act ulterior<NOTE NOTE.ID="E0049" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea citată la nota de subsol 7, punctul 14.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Cu toate că Hotărârea Hermes nu se pronunţă cu privire la acest aspect, avocatul general Tesauro pare înclinat să accepte efectul direct al acordurilor OMC, înte-meindu-se pe împrejurarea că reticenţele Curţii cu privire la GATT au fost depăşite datorită acordului care i-a succedat<NOTE NOTE.ID="E0050" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluziile prezentate în cauza Hermes, citată la nota de subsol 17, punctul 30 al doilea paragraf.</P></NOTE>. Acesta precizează totuşi că Acordul TRIPS poate fi invocat de particulari <QUOT.START ID="QS0039" REF.END="QE0039" CODE="201E"/>cu privire la dispoziţiile care permit acest lucru<QUOT.END ID="QE0039" REF.START="QS0039" CODE="201D"/>, ceea ce aminteşte de Hotărârea Demirel menţionată la punctul precedent, întrucât <QUOT.START ID="QS0040" REF.END="QE0040" CODE="201E"/>ceea ce contează [...] este de a se stabili dacă respectiva dispoziţie se poate aplica în sine, lucru care se confirmă de fiecare dată <HT TYPE="ITALIC">când aceasta nu necesita niciun act ulterior pentru a-şi putea produce efectele</HT><QUOT.END ID="QE0040" REF.START="QS0040" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0051" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 37 (sublinierea noastră).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>Curtea şi-a exprimat opinia în cauza Portugalia/Consiliul<NOTE NOTE.ID="E0052" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19991123">23 noiembrie 1999</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-149/96" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-8395">C-149/96, Rec, p. I-8395, punctele 42-47</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ale cărei circumstanţe de fapt erau străine de Acordul TRIPS, întrucât obiectul acţiunii îl constituia validitatea a două tratate, unul încheiat cu Republica India, iar celălalt cu Republica Islamică Pakistan, privind accesul pe piaţă al unor produse textile, statul membru reclamant susţinând că decizia privind semnarea acestor tratate este ilegală<NOTE NOTE.ID="E0053" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Decizia 96/386/CE a Consiliului din <DATE ISO="19960226">26 februarie 1996</DATE> privind încheierea Memorandumurilor de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi Republica Islamică Pakistan şi dintre Comunitatea Europeană şi Republica India privind acordurile în domeniul accesului pe piaţă al produselor textile (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="153" DATE.PUB="1996" PAGE.FIRST="47">JO L 153, p. 47</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 13, p. 138).</P></NOTE>, deoarece nu respectă normele şi principiile fundamentale ale OMC.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>Hotărârea a dat naştere unei doctrine vaste, în mare parte foarte critică<NOTE NOTE.ID="E0054" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Aceasta este perfect sintetizată în Cebada Romero, A., op. cit., paragraful 467 şi urm.</P></NOTE> o vom expune în mod sumar, pentru a nu lungi în mod excesiv prezentele concluzii. Astfel, deşi recunoaşte că acordurile OMC conţin diferenţe semnificative faţă de dispoziţiile GATT din 1947, în special datorită consolidării regimului de protecţie şi a mecanismului de soluţionare a litigiilor<NOTE NOTE.ID="E0055" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Înţelegere privind regulile de soluţionare a litigiilor (anexa 2 la Acordul OMC).</P></NOTE>, Curtea a subliniat rolul de negociator al statelor, concluzionând<?PAGE NO="I-7019"?> că acceptarea efectului direct al acestui tratat ar avea drept consecinţă privarea organelor legislative sau executive ale părţilor contractante de posibilitatea, prevăzută la articolul 22 din înţelegerea în cauză, de a găsi, fie şi pentru scurt timp, soluţii negociate<NOTE NOTE.ID="E0056" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Portugalia/Consiliul, citată la nota de subsol 52, punctele 36-40.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>Curtea a adăugat că finalitatea acordurilor OMC nu este aceea de stabili mijloacele de drept de natură să asigure executarea cu bună-credinţă a acestor acorduri în ordinea juridică internă a părţilor contractante<NOTE NOTE.ID="E0057" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 41.</P></NOTE>, astfel încât normele cuprinse în aceste acorduri nu contribuie la controlul legalităţii actelor emise de instituţiile Uniunii<NOTE NOTE.ID="E0058" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Ibidem, punctul 47.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>Curtea a evocat, cu toate acestea, două cazuri în care a recunoscut dispoziţiilor GATT un efect direct, respectiv atunci când Comunitatea îşi propune să respecte o obligaţie asumată în cadrul OMC (cauza Fediol/Comisia<NOTE NOTE.ID="E0059" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19890622">22 iunie 1989</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="70/87" YEAR="1989" PAGE.ECR="1781">70/87, Rec, p. 1781, punctele 19-22</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>) sau atunci când actul comunitar face trimitere în mod expres la Acordul OMC (cauza Nakajima/Consiliul<NOTE NOTE.ID="E0060" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19910507">7 mai 1991</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-69/89" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-2069">C-69/89, Rec, p. I-2069, punctul 31</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>), ipoteze în care îi revine Curţii sarcina de a controla legalitatea actului comunitar în cauză în raport cu reglementările OMC şi care reprezintă singurele două excepţii de la regula generală, după cum reiese din Hotărârea Van Parys<NOTE NOTE.ID="E0061" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20050301">1 martie 2005</DATE> (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-377/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-1465">C-377/02, Rec, p. I-1465, punctele 39 şi 40</REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>În această ultimă hotărâre, negarea efectului direct al dispoziţiilor OMC dobândeşte un caracter absolut, în măsura în care Curtea a interzis invocarea în faţa instanţelor statelor membre a incompatibilităţii unei reglementări comunitare cu anumite norme ale OMC, chiar şi atunci când Organul de soluţionare a litigiilor<NOTE NOTE.ID="E0062" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prevăzut la articolul 2 alineatul (1) din înţelegerea citată anterior.</P></NOTE> s-a pronunţat în sensul incompatibilităţii<NOTE NOTE.ID="E0063" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Van Parys, citată la nota de subsol 61, punctul 54.</P></NOTE>. Principiul <HT TYPE="ITALIC">pacta sunt servanda,</HT> prevăzut la articolul 26 din Convenţia de la Viena<NOTE NOTE.ID="E0064" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Laget-Annamayer, A., <QUOT.START ID="QS0041" REF.END="QE0041" CODE="201E"/>Le Statut des accords OMC dans l'ordre juridique communautaire: en attendant la consécration de ľinvocabilité<QUOT.END ID="QE0041" REF.START="QS0041" CODE="201D"/>, în Revue trimestrielle de droit européen, 42 (2), aprilie/iunie 2006, p. 281 şi urm.</P></NOTE>, ar fi putut fi încălcat pentru a ignora deciziile unui organ ale cărui atribuţii au fost acceptate de Comunitate atunci când a semnat acordurile OMC; pe de altă parte, Hotărârea Van Parys este totuşi surprinzătoare, având în vedere că întotdeauna Curtea s-a asigurat că hotărârile sale sunt respectate la toate nivelurile naţionale, în domeniile administrativ, legislativ sau judecătoresc.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Consecinţele Hotărârii Dior şi alţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Spre deosebire de Hotărârea Hermes, Hotărârea Dior şi alţii nu a evitat întrebările<?PAGE NO="I-7020"?> instanţei olandeze privind efectul juridic direct al Acordului TRIPS. Totuşi, Curtea nu s-a pronunţat în sensul propus de avocatul general Tesauro în cauza Hermes, ci şi-a menţinut poziţia privind repartizarea competenţelor între statele membre şi Comunitate.</TXT></NP><NP><NO.P>73.</NO.P><TXT>Asemănător afirmaţiei de la punctul 14 din Hotărârea Demirel, citată anterior, şi după ce a amintit că particularii nu pot invoca dispoziţiile OMC în faţa instanţelor naţionale (Hotărârea Portugalia/Consiliul), Curtea a făcut distincţie între domeniile reglementate de dreptul european şi cele în care Comunitatea nu şi-a exercitat pentru moment competenţele<NOTE NOTE.ID="E0065" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea Dior si alţii, citată la nota de subsol 22, punctele 47 şi 48.</P></NOTE>. în cazul primelor menţionate, Curtea a repetat că Acordul TRIPS trebuie interpretat în lumina conţinutului şi a finalităţii sale<NOTE NOTE.ID="E0066" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>În conformitate cu Hotărârea Hermes, citată la nota de subsol 17, punctul 28.</P></NOTE> în cazul celor menţionate în al doilea rând, a apreciat că, nefiind reglementate de dreptul comunitar, acesta <QUOT.START ID="QS0042" REF.END="QE0042" CODE="201E"/>nu impune şi nici nu exclude ca ordinea juridică a unui stat membru să recunoască dreptul particularilor de a se întemeia direct<QUOT.END ID="QE0042" REF.START="QS0042" CODE="201D"/> pe dispoziţiile Acordului TRIPS.</TXT></NP><NP><NO.P>74.</NO.P><TXT>Într-un cuvânt, potrivit acestei jurisprudente, competenţa comunitară sau naţională de a aplica o dispoziţie concretă şi de a decide cui îi revine aprecierea posibilităţii invocării acesteia dobândeşte un nou sens. Transpunând această idee în cauză, trebuie subliniat că, dacă articolul 33 din Acordul TRIPS ar face parte dintre domeniile comunitare, competenţa de a face această apreciere ar reveni Curţii şi că, dacă ar fi inclus în atribuţiile naţionale, atunci ar deveni competente instanţele statelor membre<NOTE NOTE.ID="E0067" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>A se vedea şi Hotărârea Schieving-Nijstad şi alţii, citată la nota de subsol 21, punctele 51-55.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>75.</NO.P><TXT>Astfel cum este cazul primei întrebări, nici această abordare a Curţii, care se concentrează asupra competenţelor respective ale Comunităţii şi ale statelor membre, nu ne convinge, având în vedere că obligă din nou la examinarea faptului dacă Uniunea a făcut uz de atribuţiile sale în mod suficient; reapar astfel lipsa de previzibilitate pentru operatorii instituţionali şi rolul excesiv al Curţii, care soluţionează litigiul întemeindu-se pe repartizarea competenţelor. Cu toate acestea, mai ales, se pune în pericol unitatea şi coerenţa interpretării dreptului comunitar, inclusiv a tratatelor internaţionale la care sunt părţi statele membre şi Comunitatea, ceea ce pare să impună folosirea unei alte metodologii.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Propunere alternativă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>76.</NO.P><TXT>Ideea principală a prezentei teorii este foarte simplă şi subliniază necesitatea de a respecta acordurile internaţionale încheiate<?PAGE NO="I-7021"?> de Uniune, în conformitate cu principiul bunei-credinţe, care trebuie să primeze întotdeauna atât în intervenţia statelor, dar şi în cea a organizaţiilor care operează în cadrul ordinii mondiale, cât şi în interpretarea angajamentelor la care acestea aderă<NOTE NOTE.ID="E0068" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Dupuy, P. M., Droit international public, Dalloz, ediţia a IV-a, Paris, 1998, p. 284.</P></NOTE>, în conformitate cu articolele 26 şi 31 din Convenţia de la Viena.</TXT></NP><NP><NO.P>77.</NO.P><TXT>Nu cred că ne înşelăm atunci când considerăm că Hotărârea Demirel se înscrie în aceeaşi filosofie, întrucât punctul 14 din această hotărâre, citat anterior, a subordonat aplicabilitatea directă a acordurilor încheiate de Comunitate, pe de o parte, conţinutului, obiectului şi naturii acestora şi, pe de altă parte, existenţei unei obligaţii clare, precise şi necondiţionate. Aceste două criterii succesive trebuie să devină o orientare mai adecvată pentru examinarea efectului direct al jurisprudenţei prezentate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>78.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, atât timp cât persistă teoriile din Hotărârea Portugalia/Consiliul, care au fost confirmate ultima dată prin Hotărârea Van Parys, nu se întrevede nicio posibilitate de a abandona sistemul dualist pe care Curtea, întemeindu-se pe o bază juridică incertă, 1-a instituit cu privire la integrarea <HT TYPE="ITALIC">ius gentium</HT> şi a acordurilor OMC în Comunitate pentru a evita îndatoririle sale<NOTE NOTE.ID="E0069" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Pescatore, P., <QUOT.START ID="QS0043" REF.END="QE0043" CODE="201E"/>Free World Trade and the European Union<QUOT.END ID="QE0043" REF.START="QS0043" CODE="201D"/>, in Pérez van Kappel, A., şi Heusei, W. (coordonatori), Free World Trade and the European Union — The Reconciliation of Interest and the Review of the Understanding on Dispute Settlement in the Framework of the World Trade Organisation, Academie de Droit Européen, volumul 28, Trier, p. 12.</P></NOTE>. Prin urmare, o astfel de dispoziţie nu va avea niciodată efect direct în Uniunea Europeană, cu excepţia cazurilor vizate de Hotărârile Fediol/Comisia şi Nakajima/Consiliul, citate anterior.</TXT></NP><NP><NO.P>79.</NO.P><TXT>Având în vedere că argumentele Curţii ţin mai mult de sfera politică decât de cea juridică<NOTE NOTE.ID="E0070" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Laget-Annamayer, A., op. cit., p. 278; a se vedea şi Cebada Romero, A., op. cit., p. 490.</P></NOTE>, este inutil să aprofundam dezbaterea controversei şi să credem că criticile doctrinei vor învinge împotrivirea de a accepta poziţia avocatului general Saggio; în opinia acestuia, o normă prevăzută într-o convenţie internaţională, datorită conţinutului său clar, precis şi necondiţionat, poate reprezenta, în principiu, un criteriu pentru controlul legalităţii actelor comunitare, iar particularii o pot invoca în faţa instanţelor naţionale atunci când această posibilitate rezultă din contextul general al acordului<NOTE NOTE.ID="E0071" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Concluziile prezentate în cauza Portugalia/Consiliul, citată la nota de subsol 52, punctul 18.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>80.</NO.P><TXT>Nu ne mai rămâne decât să schiţăm două idei suplimentare în această controversă, care a fost aparent soluţionată printr-o jurisprudenţă constantă.</TXT></NP><NP><NO.P>81.</NO.P><TXT>În primul rând, dacă adevăratul motiv pentru care Curtea neagă efectul direct al acordurilor OMC îl reprezintă intenţia de a<?PAGE NO="I-7022"?> nu interveni în prerogativele instituţiilor politice comunitare atunci când acestea acţionează cu respectarea marjei de negociere care le este conferită de înţelegere<NOTE NOTE.ID="E0072" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Eeckhout, P., op. cit., p. 306.</P></NOTE>, această abordare ar fi utilă numai în domeniile în care există o posibilitate de negociere reală.</TXT></NP><NP><NO.P>82.</NO.P><TXT>Deşi înţelegerea include Acordul TRIPS printre domeniile cărora li se aplică, natura reglementării pe care pretinde că o armonizează, respectiv drepturile de proprietate intelectuală şi industrială, nu este în concordanţă cu mecanismul de soluţionare a litigiilor, întrucât, prin definiţie, aceste drepturi aparţin particularilor, şi nu statelor<NOTE NOTE.ID="E0073" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Paragraful 4 din expunerea de motive a Acordului TRIPS.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>83.</NO.P><TXT>Esenţa acestei anexe la Acordul OMC se diferenţiază în mod semnificativ de aceea a acordului general, pe baza căruia Curtea a elaborat premisele raţionamentului său din Hotărârea Portugalia/Consiliul; este dificil ca standarde minime de protecţie, cum ar fi durata brevetelor, să fie puse pe picior de egalitate, fără a forţa lucrurile, cu norme care, de exemplu, impun reducerea sau eliminarea taxelor vamale pentru a facilita accesul unor produse pe piaţă. Nu credem că aceste diferite tipuri de norme prezintă aceeaşi flexibilitate în vederea ajungerii la un compromis. Ar trebui, prin urmare, să se acorde mai multă atenţie dispoziţiei pe care o interpretăm pentru a stabili dacă aplicarea sa poate fi înlăturată prin negociere.</TXT></NP><NP><NO.P>84.</NO.P><TXT>În al doilea rând, importanţa pe care abordarea Curţii o conferă sistemului OMC de soluţionare a litigiilor se dovedeşte a fi disproporţionată, întrucât acordă preponderenţă posibilităţii de a-şi declina responsabilităţile asumate în temeiul Acordului OMC faţă de valoarea obligatorie a acestuia în calitate de tratat internaţional multilateral.</TXT></NP><NP><NO.P>85.</NO.P><TXT>Este adevărat că acest acord nu a prevăzut niciun remediu, cum ar fi cel al acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, prevăzută la articolul 226 CE, şi cu atât mai puţin cum ar fi cel al măsurilor coercitive prevăzute la articolul 228 CE, însă acest lucru nu permite schimbarea radicală a sensului termenilor convenţiei internaţionale, atribuind metodei de soluţionare a litigiilor rangul de subterfugiu legal şi de alternativă la imperativul respectării cu bună-credinţă a dreptului internaţional. Nu i se poate conferi această menire preponderentă fără a se denatura ceea ce trebuie să reprezinte excepţia. Mai mult, soluţiile negociate au întotdeauna un caracter provizonu<NOTE NOTE.ID="E0074" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 22 alineatul (1) din înţelegere.</P></NOTE> şi trebuie sa urmărească respectarea acordului<NOTE NOTE.ID="E0075" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acest lucru rezultă din articolul 3 alineatul (7) din înţelegere, conform căruia <QUOT.START ID="QS0044" REF.END="QE0044" CODE="201E"/>este net preferabilă o soluţie acceptabilă de comun acord pentru părţi şi compatibilă cu acordurile vizate [...]<QUOT.END ID="QE0044" REF.START="QS0044" CODE="201D"/> (sublinierea noastră).</P></NOTE>, fapt care consolidează teoria celor care susţin unicitatea mecanismului de soluţionare a litigiilor.</TXT></NP><?PAGE NO="I-7023"?><NP><NO.P>86.</NO.P><TXT>De asemenea, deşi articolul IX din Acordul OMC conferă competenţa exclusivă de a interpreta acordul şi acordurile comerciale multilaterale Conferinţei interministeriale şi Consiliului general, această atribuţie este exercitată cu majoritatea a trei pătrimi din numărul membrilor. Ţinând seama de numărul mare de părţi la OMC, această majoritate este dificil de atins, motiv pentru care nu ne raliem opiniei celor care afirmă că această posibilitate conferită de articolul IX atenuează caracterul jurisdictional al mecanismului de soluţionare a litigiilor<NOTE NOTE.ID="E0076" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Timmermans, C. W. A., <QUOT.START ID="QS0045" REF.END="QE0045" CODE="201E"/>L'Uruguay Round: sa mise en œuvre par la Communauté européenne<QUOT.END ID="QE0045" REF.START="QS0045" CODE="201D"/>, în Revista Pieţei Unice Europene (Revue du Marché Unique Européen), nr. 4/1994, p. 178.</P></NOTE>, întrucât până în prezent acesta nu a fost niciodată utilizat<NOTE NOTE.ID="E0077" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Conform unor informaţii verbale provenite de la Direcţia juridică din cadrul OMC.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>87.</NO.P><TXT>Ideile de mai sus fac posibilă evitarea primului obstacol privind esenţa şi contextul acordului analizat. Prin urmare, în vederea examinării efectului imediat al articolului 33 din Acordul TRIPS, este suficientă interpretarea acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>88.</NO.P><TXT>Având în vedere că presupunem, cu toate acestea, că propunerea formulată în lumina jurisprudenţei menţionate la punctul 1 din secţiunea V subsecţiunea C din prezentele concluzii nu prezintă interes pentru instanţa de trimitere, care caută, în realitate, criterii de interpretare care să o ajute să stabilească efectul direct al dispoziţiei în litigiu, aceasta ar trebui examinată într-o a treia parte, care, din punct de vedere metodologic, trebuie considerată ca făcând corp comun cu celelalte două. Logica impune acest lucru, având în vedere că cele două căi conduc la concluzia că aplicabilitatea imediată necesită o analiză minuţioasă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Examinarea articolului 33 din Acordul TRIPS</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>89.</NO.P><TXT>Mai multe părţi au menţionat, în observaţiile depuse în cadrul prezentei proceduri preliminare, întemeindu-se pe o interpretare prea superficială a textului, că noţiunea în litigiu este clară.</TXT></NP><NP><NO.P>90.</NO.P><TXT>Nu împărtăşim acest punct de vedere. Articolul 33 din Acordul TRIPS conţine două premise: prima, durata minimă de protecţie a brevetelor, pe care o fixează la 20 de ani; cealaltă, premisa majoră, rămâne la libera apreciere a legiuitorului naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>91.</NO.P><TXT>Redactarea nu este clară şi a determinat interpretarea sa eronată. Sensul exact al prezentei dispoziţii este acela al unui mandat conferit statelor semnatare în vederea adaptării legislaţiei lor privind brevetele la prima premisă, prevăzând protecţia acestor drepturi de proprietate industrială pentru o durată minimă de 20 de ani de la data<?PAGE NO="I-7024"?> cererii. În schimb, cea de a doua premisă le acordă o putere discreţionară de a stabili durata maximă.</TXT></NP><NP><NO.P>92.</NO.P><TXT>În ipoteze precum cea din prezenta cauză s-ar putea susţine un efect direct <QUOT.START ID="QS0046" REF.END="QE0046" CODE="201E"/>asimetric<QUOT.END ID="QE0046" REF.START="QS0046" CODE="201D"/> al primei premise atunci când încălcarea rezultă din faptul că domeniul de aplicare al drepturilor incorporale având această natură a fost menţinut, după expirarea perioadei tranzitorii autorizate chiar de Acordul TRIPS, sub limita temporală menţionată. Pare indiscutabil faptul că obligaţia statelor îndeplineşte condiţiile necesare pentru punerea imediată în aplicare. Astfel, persoanele lezate de inactivitatea normativă vor avea dreptul de a invoca norma în litigiu împotriva statului vinovat. Această sancţiune este astfel confirmată prin completările aduse de Curte în legătură cu efectul direct vertical al directivelor.</TXT></NP><NP><NO.P>93.</NO.P><TXT>În absenţa limitei maxime, recunoaşterea efectului direct orizontal dă naştere la serioase incertitudini. Sfârşitul perioadei de protecţie a acestor drepturi speciale de proprietate nu are implicaţii numai asupra titularului, ci şi, de asemenea, asupra terţilor şi a domeniului public, care reprezintă interesul general în această materie. Concurenţii, dar şi persoanele însărcinate cu gestionarea corespunzătoare a acestor drepturi trebuie să ştie când încetează protecţia brevetului în ordinea juridică naţională.</TXT></NP><NP><NO.P>94.</NO.P><TXT>Dacă puterea legislativă nu îşi exercită această atribuţie, este imposibil să se stabilească în mod concret, după o simplă lectură a articolului 33, momentul în care încetează monopolul legal acordat. în particular, decizia conform căreia este suficient să fie aleasă opţiunea minimă, cea de 20 de ani, echivalează cu arogarea unei prerogative a legiuitorului, fapt care nu poate fi opus terţilor.</TXT></NP><NP><NO.P>95.</NO.P><TXT>În consecinţă, articolul 33 din Acordul TRIPS este lipsit de efect direct, fiind subordonat puterii legiuitorului naţional, care trebuie să stabilească durata exactă a protecţiei acordate brevetelor, în conformitate cu ordinea sa juridică internă.</TXT></NP><NP><NO.P>96.</NO.P><TXT>În sfârşit, trebuie adăugat faptul că articolul 70 din Acordul TRIPS, care priveşte protecţia obiectelor existente şi care a fost invocat pentru a susţine efectul direct al articolului 33, citat anterior, are ca scop să asigure drepturilor existente la intrarea în vigoare a Acordului TRIPS acelaşi domeniu de aplicare precum în cazul drepturilor acordate în temeiul reglementărilor adoptate de statele părţi în vederea punerii în aplicare a acestui acord. Prin urmare, este vorba despre extinderea noii protecţii la brevetele vechi, fapt care nu are nicio legătură cu efectul direct al dispoziţiilor naţionale.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-7025"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>97.</NO.P><TXT>În considerarea elementelor de mai sus, propunem Curţii să răspundă întrebărilor preliminare adresate de Supremo Tribunal de Justiça după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0047" REF.END="QE0047" CODE="201E"/>Articolul 33 din Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală, care figurează în Anexa 1 C la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, este lipsit de efect direct şi prin urmare nu poate fi invocat în faţa instanţelor naţionale împotriva altor particulari, în măsura în care este subordonat unei intervenţii normative ulterioare din partea legiuitorului naţional în vederea stabilirii duratei exacte a protecţiei acordate brevetelor.<QUOT.END ID="QE0047" REF.START="QS0047" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>