Recomandare de RECOMANDARE A CONSILIULUI privind Programul național de reformă al Estoniei pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al Estoniei pentru perioada 2012-2017 /* COM/2013/0356 final - 2013/ () */
. Recomandare de RECOMANDARE A CONSILIULUI privind Programul național de
reformă al Estoniei pentru 2013
și care include un aviz al Consiliului privind Programul de stabilitate al
Estoniei pentru perioada 2012-2017 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2)
și articolul 148 alineatul (4), având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97
al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii
pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor
economice[1],
în special articolul 5 alineatul (2), având în vedere recomandarea Comisiei Europene[2], având în vedere rezoluțiile Parlamentului
European[3], având în vedere concluziile Consiliului
European, având în vedere avizul Comitetului pentru
ocuparea forței de muncă, după consultarea Comitetului economic
și financiar, întrucât: (1) La 26 martie 2010, Consiliul
European a aprobat propunerea Comisiei de a lansa o nouă strategie pentru
creștere economică și ocuparea forței de muncă,
Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a
politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt
necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de
creștere durabilă și de competitivitate al Europei. (2) La 13 iulie 2010, pe baza
propunerilor Comisiei, Consiliul a adoptat o recomandare privind
orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre
și ale Uniunii (2010-2014), iar la 21 octombrie 2010 a adoptat o
decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de
muncă ale statelor membre[4],
care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre
au fost invitate să țină seama de orientările integrate în
cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă
aplicate la nivel național. (3) La 29 iunie 2012, șefii
de stat sau de guvern au convenit asupra unui Pact pentru creștere
economică și locuri de muncă prin care se oferă un cadru
coerent de acțiune la nivel național, dar și la nivelul UE
și al zonei euro și care utilizează toate pârghiile,
instrumentele și politicile existente. Ei au stabilit acțiunile care
trebuie întreprinse la nivelul statelor membre, exprimându-și în special
angajamentul deplin față de îndeplinirea obiectivelor Strategiei
Europa 2020 și față de punerea în aplicare a recomandărilor
specifice fiecărei țări. (4) La 6 iulie 2012,
Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de
reformă al Estoniei pentru 2012 și a emis un aviz cu privire la
Programul actualizat de stabilitate al Estoniei pentru perioada 2011-2015. (5) La 28 noiembrie 2012, Comisia
a adoptat analiza anuală a creșterii[5],
marcând începutul semestrului european din 2013 pentru coordonarea politicilor
economice. Tot la 28 noiembrie 2012, în temeiul Regulamentului (UE)
nr. 1176/2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor
macroeconomice, Comisia a adoptat Raportul privind mecanismul de alertă[6], în care nu a identificat
Estonia ca fiind unul dintre statele membre pentru care urma să se
efectueze un bilanț aprofundat. (6) La 14 martie 2013, Consiliul
European a aprobat prioritățile pentru asigurarea
stabilității financiare, a consolidării finanțelor publice
și a acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul
European a evidențiat că este necesar să se continue
consolidarea finanțelor publice într-un mod diferențiat și
favorabil creșterii, să fie restabilite condițiile normale de
creditare a economiei, să se promoveze creșterea și
competitivitatea, să se combată șomajul și
consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze
administrația publică. (7) La 30 aprilie 2013, Estonia
și-a prezentat Programul de stabilitate pentru 2013, care acoperă
perioada 2012-2017 și Programul național de reformă pentru 2013.
În vederea luării în considerare a legăturilor dintre cele două
programe, acestea au fost evaluate în același timp. (8) Pe baza evaluării, în
temeiul Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului, a Programului de
stabilitate pentru 2013, Consiliul consideră că scenariul
macroeconomic care stă la baza proiecțiilor bugetare din program este
plauzibil în 2013-2014 când se preconizează o creștere a PIB-ului
real de aproximativ 3,3 %, în medie. În previziunile Comisiei din
primăvara anului 2013 se estimează o rată a creșterii de 3,5 %
în perioada 2013-2014. Estonia a înregistrat un deficit bugetar global de 0,3 %
din PIB în 2012. Programul confirmă precedentul obiectiv pe termen mediu
(OTM), și anume un excedent structural. Acesta este mai ambițios
decât obiectivul prevăzut în Pactul de stabilitate și de
creștere. Întrucât în Estonia soldul structural a fost excedentar în 2012,
țara și-a atins obiectivul pe termen mediu cu un an mai devreme decât
s-a prevăzut în programul său anterior. Obiectivul strategiei
bugetare prezentat în Programul de stabilitate constă în asigurarea unei
politici bugetare viabile, care să susțină creșterea
economică echilibrată, prin menținerea acesteia la nivelul
prevăzut de obiectivul pe termen mediu, asigurând, în același timp,
protecții fiscale suficiente și reducând sarcina fiscală asupra
veniturilor salariale. Programul prevede ca deficitul global planificat, situat
la 0,5 % din PIB în 2013, să se îmbunătățească în
perioada analizată, pentru a ajunge la un echilibru în 2014 și a se
transforma în excedent în anii următori. În urma unei evaluări
globale a soldului structural recalculat, care cuprinde și o analiză
a criteriului de referință în materie de cheltuieli, Estonia nu
deviază în mod semnificativ de la obiectivul pe termen mediu în 2013,
urmând să revină la un excedent structural în 2014. Rata datoriei
este cu mult sub 60 % din PIB și, conform programului, este probabil
că va scădea după 2013 la aproximativ 9 % în perioada 2015-2016.
Estonia intenționează să introducă o regulă privind
echilibrul bugetar structural în 2013, în conformitate cu cerințele
Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța.
Odată instituită regula echilibrului bugetar, la aceasta ar trebui
să se adauge consolidarea obligativității obiectivelor privind
cheltuielile multianuale. (9) În ceea ce privește
piața forței de muncă, în timp ce rata de ocupare a forței
de muncă este în creștere, există încă obstacole în calea
creșterii economice, printre care șomajul persistent în rândul tinerilor
și pe termen lung, inadecvarea competențelor, penuria din ce în ce
mai mare de forță de muncă, inclusiv pierderile de
forță de muncă cauzate de probleme de sănătate de
lungă durată. Sistemul de prestații sociale ar trebui să
devină mai flexibil și mai bine direcționat, oferind servicii de
asistență și stimulente șomerilor și persoanelor
inactive care ar putea fi reîncadrate în muncă, iar măsurile de
activare ar trebui consolidate pentru a se asigura că de acestea
beneficiază persoanele care au nevoie în cea mai mare măsură de
sprijin. Eficiența costurilor în materie de cheltuieli de politică
familială ar putea fi îmbunătățită într-o manieră
neutră din punct de vedere bugetar, inclusiv prin realocarea de fonduri
din indemnizațiile parentale către măsuri mai eficiente, cum ar
fi serviciile de îngrijire a copiilor, ceea ce ar putea avea un efect pozitiv
asupra ocupării forței de muncă în rândul femeilor. Dezvoltarea
economică la nivelul regiunilor trebuie să fie abordată într-o
manieră mai coordonată, pentru a oferi mai multe rezultate vizibile. (10) În domeniul educației
și formării, Estonia a pus parțial în aplicare
recomandările din 2012; reforma învățământului superior a
fost adoptată în 2012 și o nouă reformă cuprinzătoare
în domeniul învățământului și al formării profesionale
și tehnice este prevăzută să fie adoptată în 2013. Va
fi necesar să se acorde o atenție specială pentru a asigura o
implicare suficientă a partenerilor sociali astfel încât să se
asigure un număr suficient de contracte de ucenicie în
învățământul profesional. Furnizarea raționalizată a
serviciilor de învățământ secundar rămâne un angajament
important care nu a fost încă îndeplinit. Rata încă relativ
ridicată a șomajului în rândul tinerilor trebuie să fie
abordată având în vedere numărul mare de persoane fără o
educație profesională sau tehnică. Accesul la
învățarea pe tot parcursul vieții pentru mâna de lucru slab
calificată nu este încă abordat suficient, iar măsurile care
vizează tinerii șomeri nu îndeplinesc întotdeauna în mod credibil nevoile
pieței forței de muncă. Deconectarea existentă între
sectorul public de cercetare și criza economică afectează în
continuare creșterea productivității și competitivitatea
Estoniei. În plus, internaționalizarea sistemului de cercetare și
inovare și stabilirea de priorități în cadrul acestuia
rămân o provocare, având în vedere dimensiunea redusă a economiei. (11) Intensitatea energetică a
Estoniei continuă să fie foarte ridicată. Deși guvernul a
luat anumite măsuri, eforturile trebuie continuate și intensificate,
cu un accent suplimentar pe lucrările de renovare a locuințelor.
Parcul de autoturisme noi din Estonia are cel mai ridicat nivel de consum de
energie din UE și comportamentul consumatorilor nu se schimbă, în
ciuda creșterii accizelor pentru carburanți. În absența unor
măsuri suplimentare, este puțin probabil ca Estonia să își
îndeplinească obiectivul privind emisiile de gaze cu efect de seră,
în special în cazul în care nu se ia nicio măsură în domeniile
transporturilor și locuințelor. Piața energetică din
Estonia rămâne relativ izolată având în vedere că la nivel
transfrontalier conexiunile sunt insuficiente. (12) Serviciile pe care
autoritățile locale sunt obligate din punct de vedere juridic să
le furnizeze rămân ineficiente în majoritatea sectoarelor, în special în
domeniul serviciilor de îngrijire pe termen lung, al serviciilor de sprijin
familial, al asistenței medicale, al educației și al
transportului. Acest lucru este cauzat de nivelul scăzut al
capacității administrative a autorităților locale și
de decalajul dintre veniturile administrațiilor locale și
responsabilitățile delegate. Până în prezent nu a fost adoptat
niciun plan viabil pentru îmbunătățirea administrației
locale. (13) În contextul semestrului
european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii
economice a Estoniei. Comisia a evaluat Programul de stabilitate și
Programul național de reformă. Comisia a ținut seama nu numai de
relevanța acestora pentru o politică bugetară și
socioeconomică sustenabilă în Estonia, ci și de conformitatea
acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea de
a consolida guvernanța economică globală a Uniunii Europene prin
oferirea unei contribuții a UE la deciziile naționale viitoare.
Recomandările Comisiei formulate în cadrul semestrului european sunt
reflectate în recomandările de la punctele 1-5 de mai jos. (14) Luând în considerare
această evaluare, Consiliul a analizat Programul de stabilitate al
Estoniei, iar avizul său[7]
este reflectat în special în recomandarea de la punctul 1 de mai jos. (15) În contextul semestrului
european, Comisia a efectuat, de asemenea, o analiză a politicii economice
a zonei euro în ansamblul său. Pe această bază, Consiliul a
formulat recomandări specifice adresate statelor membre a căror
monedă este euro. Estonia ar trebui, de asemenea, să asigure punerea
în aplicare completă și în timp util a acestor recomandări, RECOMANDĂ ca în perioada 2013-2014
Estonia să întreprindă acțiuni astfel încât: 1. Să continue o politică
bugetară favorabilă creșterii și să își
mențină o poziție bugetară solidă, astfel cum a fost
prevăzut, prin asigurarea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu
pe durata de desfășurare a programului. Să completeze regula
bugetară prevăzută cu reguli mai stricte privind cheltuielile
multianuale în cadrul bugetar pe termen mediu și să continue
îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice. 2. Să
îmbunătățească stimulentele care vizează încurajarea
muncii prin sporirea coerenței diferitelor sisteme existente de
prestații sociale, prin creșterea flexibilității și
prin direcționarea alocării prestațiilor. Să
îmbunătățească furnizarea serviciilor sociale, inclusiv a
serviciilor de îngrijire a copiilor, sporind în același timp
eficiența și eficacitatea costurilor politicii familiale. Să
consolideze măsurile de activare pentru a facilita revenirea pe piața
muncii a șomerilor pe termen lung și a persoanelor care primesc
pensii de invaliditate și indemnizații pentru incapacitate de
muncă. Să stabilească o strategie coordonată pentru stimularea
dezvoltării economice în regiunile afectate de un nivel ridicat al
șomajului. 3. Să continue eforturile de a
îmbunătăți relevanța sistemelor de educație și
formare pentru piața forței de muncă, inclusiv printr-o
implicare intensificată a partenerilor sociali și prin punerea în
aplicare a unor măsuri specifice menite să combată șomajul
în rândul tinerilor. Să crească semnificativ participarea persoanelor
slab calificate la formarea pe tot parcursul vieții. Să intensifice
eforturile de a acorda prioritate sistemelor de cercetare și inovare
și de a le internaționaliza, precum și să consolideze
cooperarea dintre întreprinderi, instituțiile de învățământ
superior și institutele de cercetare. 4. Să
îmbunătățească eficiența energetică, în special a
clădirilor și transporturilor, și să consolideze măsurile
de stimulare din domeniul mediului care vizează vehiculele și
deșeurile, prin luarea în considerare a impozitării automobilelor
și/sau a unor accize mai mari pentru carburanți. Să accelereze
dezvoltarea unor conexiuni energetice transfrontaliere pentru a diversifica
sursele de energie și a promova concurența pe piața energiei. 5. Să obțină un echilibru mai
bun între veniturile administrațiilor locale și
responsabilitățile delegate acestora. Să
îmbunătățească eficiența administrațiilor locale
și să asigure furnizarea unor servicii publice locale de calitate. Adoptată la Bruxelles, Pentru
Consiliu Președintele [1] JO L 209, 2.8.1997, p. 1. [2] COM(2013) 356 final. [3] P7_TA(2013)0052 și P7_TA(2013)0053. [4] Decizia 2013/208/UE a Consiliului din 22 aprilie 2013. [5] COM(2012) 750 final. [6] COM(2012) 751 final. [7] Emis în temeiul articolului 5 alineatul (2) din
Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului.