<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0200131501.case.xml"><NO.CASE>C-435/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0435</NO.CELEX><NO.SEQ>0003.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1317</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1330</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>14</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070208">8.2.2007</DATE> — CAUZA C-435/05</LEFT><RIGHT>INVESTRAND</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a patra)</P><P><DATE ISO="20070208">8 februarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: olandeza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-435/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Hoge Raad der Nederlanden (Ţările de Jos), prin decizia din <DATE ISO="20051202">2 decembrie 2005</DATE>, primită de Curte la aceeaşi dată, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Investrand BV</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Staatssecretaris van Financiën,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a patra),</P><P>compusă din domnul K. Lenaerts (raportor), preşedinte de cameră, domnul E. Juhász, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis şi T. von Danwitz, judecători,</P><P>avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,</P><P>grefier: domnul M.-A. Gaudissart, şef de unitate,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20061122">22 noiembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><?PAGE NO="I-1318"?><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru Investrand BV, de H. Konijnenberg, R. van der Paardt şi J. Streefland, advocaten;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul olandez, de doamna H. G. Sevenster şi de domnul M. de Grave, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul grec, de domnii S. Spyropoulos şi L Bakopoulos, în calitate de agenţi;</P></ITEM><ITEM><P>pentru guvernul Regatului Unit, de doamna T. Harris, în calitate de agent;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii M. van Beek şi D. Triantafyllou, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 17 alineatul (2) din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="145" DATE.PUB="1977" PAGE.FIRST="1">JO L 145, p. 1</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>a şasea directivă<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1319"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Investrand BV (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Investrand<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), societate de drept olandez, pe de o parte, şi Staatssecretaris van Financiën, pe de altă parte, în urma unui refuz al acestuia din urmă de a autoriza Investrand să deducă taxa pe valoarea adăugată (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>TVA<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) achitată la preţul serviciilor de consultanţă la care aceasta a recurs în cadrul unei proceduri de arbitraj referitoare la determinarea cuantumului unei creanţe făcând parte din patrimoniul său, dar născută anterior înregistrării sale ca plătitor de TVA.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea comunitară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 4 din a şasea directivă prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="00AB"/>Persoană impozabilă<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="00BB"/> înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc orice activitate economică menţionată la alineatul (2), indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Activităţile economice menţionate la alineatul (1) cuprind toate activităţile producătorilor, comercianţilor şi persoanelor care prestează servicii, inclusiv activităţile miniere şi agricole şi activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale. Exploatarea bunurilor corporale şi necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerată activitate economică.</TXT><P>[...]<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1320"?><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 17 din a şasea directivă, intitulat <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Originea şi sfera de aplicare a dreptului de deducere<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>, prevede la alineatele (1) şi (2):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>în măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul de a deduce din valoarea TVA-ului pe care are obligaţia de a îl plăti:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a-i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă;</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 2 din legea din 1968 privind impozitul pe cifra de afaceri (Wet op de omzetbelasting 1968), din <DATE ISO="19680628">28 iunie 1968</DATE> (Staatsblad 1968, nr. 329, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>legea din 1968<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>), are următorul conţinut:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Taxa aplicată pe livrările de bunuri şi prestările de servicii către întreprinzător, pe achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de către acesta, precum şi pe importurile de mărfuri ce îi erau destinate se deduce din taxa datorată pe livrările de bunuri şi prestările de servicii.<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-1321"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 15 alineatul 1 din legea din 1968 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Taxa avută în vedere la articolul 2 şi dedusă de operator este:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>taxa care, în perioada avută în vedere în declaraţia fiscală, a fost înregistrată în contabilitate pe baza unei facturi emise, conform prevederilor legale, de către alţi operatori pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate de aceştia în favoarea operatorului;</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><P>în măsura în care bunurile şi serviciile respective sunt utilizate de către operator pentru nevoile întreprinderii sale.<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Situaţia de fapt şi întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Investrand a fost înfiinţată la <DATE ISO="19860822">22 august 1986</DATE>. Ea deţinea 43,57 % din acţiunile Cofex BV (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>Cofex<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>), întreprindere de confecţii.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>La <DATE ISO="19890803">3 august 1989</DATE>, Investrand a vândut acţiunile sale la Cofex societăţii Hi-Tec Sports plc (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>Hi-Tec Sports<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>). Cu ocazia acestei vânzări, s-a convenit ca aceasta să obţină, pe lângă un preţ fix, un preţ al cărui cuantum ar depinde de evoluţia profitului obţinut de Cofex în perioada 1989-1992.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1322"?><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Până la <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, activitatea Investrand a fost aceea a unei societăţi de tip holding pasiv, ce deţinea participaţii în alte societăţi, dar nu intervenea în gestionarea acestora.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Înainte de <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, Investrand nu a prestat niciun serviciu contra cost începând cu această dată, conform unui acord încheiat cu Confex, ea a desfăşurat, contra cost, activităţi de gestiune pentru aceasta din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Cu ocazia calculării preţului variabil datorat Investrand în temeiul beneficiilor Cofex aferente exerciţiului financiar 1992, s-a născut un litigiu între Investrand şi Hi-Tec Sports. Acest litigiu a condus la deschiderea, în 1996, a unei proceduri de arbitraj în cursul căreia s-au facturat către Investrand unele cheltuieli legate de servicii de consultanţă juridică.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Investrand a dedus TVA-ul achitat la aceste cheltuieli pentru o sumă de <FT TYPE="DECIMAL">8495,5</FT> NLG, aferentă exerciţiului financiar 1996.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Estimând că Investrand nu avea dreptul să efectueze această deducere, administraţia fiscală olandeză i-a adresat un aviz de rectificare a impunerii. în urma unei contestaţii din partea Investrand, administraţia menţionată a adoptat o decizie de confirmare a acestui aviz de rectificare a impunerii.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Investrand a formulat o acţiune împotriva acestei decizii în faţa Gerechtshof te Amsterdam. Această instanţă a hotărât că Investrand nu avea dreptul să deducă<?PAGE NO="I-1323"?> TVA-ul achitat la cheltuielile respective, întrucât serviciile de consultanţă i-au fost prestate în cadrul unei activităţi pe care la acea dată nu a exercitat-o în calitate de întreprinzător şi că aceste servicii nu aveau o legătură directă şi imediată cu activitatea exercitată în această calitate.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Investrand a formulat un recurs în casaţie împotriva hotărârii Gerechtshof te Amsterdam în faţa Hoge Raad der Nederlanden.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Primul motiv al acestui recurs vizează contestarea aprecierii Gerechtshof te Amsterdam conform căreia vânzarea de acţiuni nu constituie o activitate economică potrivit celei de a şasea directive. Instanţa de trimitere consideră totuşi că un astfel de motiv nu ar putea fi primit, având în vedere faptul că o astfel de apreciere este conformă cu jurisprudenţa Curţii (hotărârea din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE>, EDM, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-77/01" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-4295">C-77/01, Rec, p. I-4295</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20050526">26 mai 2005</DATE>, Kretztechnik, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-465/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-4357">C-465/03, Rec, p. I-4357</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>În al doilea motiv al recursului, Investrand susţine că, stabilind o legătură între cheltuielile aferente serviciilor de consultanţă la care a recurs în 1996 şi activităţile pe care le-a desfăşurat în perioada în care a intervenit vânzarea de acţiuni, când încă nu avea calitatea de întreprinzător, iar nu cu activităţile desfăşurate în calitate de întreprinzător în cursul exerciţiului financiar 1996, Gerechtshof te Amsterdam a interpretat eronat hotărârea Curţii din <DATE ISO="20000608">8 iunie 2000</DATE>, Midland Bank (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-98/98" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-4177">C-98/98, Rec, p. I-4177</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>În această privinţă, instanţa de trimitere afirmă că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, un contribuabil ale cărui activităţi sunt supuse la plata TVA-ului are, conform articolului 17 alineatul (2) din a şasea directivă, dreptul de deducere a acestei taxe, în măsura în care există o legătură directă şi imediată între bunurile şi serviciile utilizate, pe de o parte, şi operaţiunile pe care trebuie să le îndeplinească pentru care există un drept de deducere, pe de altă parte.</TXT></NP><?PAGE NO="I-1324"?><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Instanţa se întreabă dacă o astfel de legătură ar putea fi admisă atunci când un contribuabil a recurs la anumite servicii în scopul stabilirii cuantumului unei creanţe ce face parte din activul întreprinderii sale, dar care s-a născut în cursul unei perioade anterioare înregistrării sale ca plătitor de TVA.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>în opinia acestei instanţe, faptul că, în speţă, cheltuielile efectuate se raportează la o operaţiune efectuată într-o perioadă în care Investrand nu avea calitatea de contribuabil în sensul celei de a şasea directive se opune admiterii existenţei unei legături directe şi imediate cu activitatea pe care o desfăşoară în calitate de întreprinzător şi, întemeindu-se pe aceasta, pledează în favoarea unui refuz al dreptului de deducere. Pe de altă parte, faptul că creanţa corespunzătoare preţului datorat Investrand face parte din patrimoniul acestei societăţi şi că aceasta a efectuat anumite cheltuieli din patrimoniu tocmai pentru a-1 conserva ar putea conduce la concluzia că cheltuielile menţionate fac parte din cheltuielile generale ale societăţii interesate şi prezintă, prin urmare, o legătură directă şi imediată cu activitatea astfel exercitată, de natură a justifica un drept de deducere.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Confruntată cu această incertitudine, Hoge Raad der Nederlanden a hotărât să suspende judecarea cauzei şi a adresat Curţii următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>în ceea ce priveşte dreptul de deducere prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din a şasea directivă, trebuie admisă existenţa unei legături directe şi imediate între anumite servicii la care un contribuabil a recurs şi operaţiunile impozabile pe care acelaşi contribuabil le are încă de efectuat, atunci când aceste servicii au fost contractate în vederea stabilirii valorii unei creanţe în bani ce face parte din patrimoniul său, dar care s-a născut în cursul unei perioade anterioare înregistrării sale ca plătitor de TVA?<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1325"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie amintit că regimul de deduceri instituit prin cea de a şasea directivă vizează eliberarea integrală a întreprinzătorului de sarcina TVA-ului datorat sau achitat în cadrul tuturor activităţilor sale economice. Sistemul comun de TVA garantează, prin urmare, perfecta neutralitate în ceea ce priveşte sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităţilor sale economice, indiferent de finalitatea sau rezultatele acestora, cu condiţia ca, în principiu, activităţile menţionate să fie ele însele supuse la plata TVA-ului (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="19850214">14 februarie 1985</DATE>, Rompelman, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="268/83" YEAR="1985" PAGE.ECR="655">268/83, Rec, p. 655, punctul 19</REF.DOC.ECR>, hotărârea din <DATE ISO="19980115">15 ianuarie 1998</DATE>, Ghent Coal Terminal, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-37/95" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-1">C-37/95, Rec, p. I-1, punctul 15</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20010222">22 februarie 2001</DATE>, Abbey National, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-408/98" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-1361">C-408/98, Rec, p. I-1361, punctul 24</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, existenţa unei legături directe şi imediate între o anumită operaţiune în amonte şi una sau mai multe operaţiuni în aval ce dau naştere unui drept de deducere a TVA-ului este, în principiu, necesară pentru ca dreptul de deducere a TVA-ului în amonte să îi fie recunoscut persoanei impozabile şi pentru a determina întinderea unui astfel de drept (a se vedea hotărârea Midland Bank, citată anterior, punctul 24, hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 26, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20050303">3 martie 2005</DATE>, Fini H, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-32/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-1599">C-32/03, Rec, p. I-1599, punctul 26</REF.DOC.ECR>). Dreptul de deducere a TVA-ului aplicat pe achiziţiile de bunuri şi servicii în amonte presupune ca sumele cheltuite pentru achiziţia acestora să facă parte din elementele constitutive ale preţului operaţiunilor taxate în aval ce dau dreptul de deducere (a se vedea hotărârea Midland Bank, citată anterior, punctul 30, hotărârea Abbey National, citată anterior, punctul 28, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20010927">27 septembrie 2001</DATE>, Cibo Participations, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-16/00" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-6663">C-16/00, Rec, p. I-6663, punctul 31</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Cu toate acestea, un drept de deducere este de asemenea admis în favoarea persoanei impozabile, chiar în absenţa unei legături directe şi imediate între o anumită operaţiune în amonte şi una sau mai multe operaţiuni în aval ce dau naştere unui drept de deducere, atunci când costul serviciilor în cauză face parte din cheltuielile generale ale persoanei impozabile şi reprezintă, ca atare, elemente constitutive ale preţului bunurilor şi serviciilor pe care le furnizează. într-adevăr, astfel de costuri au o legătură directă şi imediată cu ansamblul activităţii economice a persoanei impozabile (a se vedea în special hotărârile citate anterior Midland Bank, punctele 23 şi 31, precum şi Kretztechnik, punctul 36).</TXT></NP><?PAGE NO="I-1326"?><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>în cadrul acţiunii principale, trebuie subliniat, aşa cum a făcut-o instanţa de trimitere, că, potrivit unei jurisprudenţe constante, vânzarea de acţiuni nu constituie prin ea însăşi o activitate economică în sensul celei de a şasea directive şi nu intră astfel în sfera de aplicare a acesteia (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="19960620">20 iunie 1996</DATE>, Wellcome Trust, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-155/94" YEAR="1996" PAGE.ECR="I-3013">C-155/94, Rec, p. I-3013, punctele 33-37</REF.DOC.ECR>, hotărârea EDM, citată anterior, punctele 57-62, precum si hotărârea Kretztechnik, citată anterior, punctul 19).</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Contrar a ceea ce a susţinut Investrand, nu sunt asimilabile unei astfel de activităţi demersurile întreprinse de către o persoană impozabilă, pe cont propriu, pentru recuperarea unei creanţe sau pentru determinarea valorii acesteia. într-adevăr, astfel de măsuri nu constituie o exploatare a unui bun urmărind producerea de venituri cu caracter permanent, având în vedere faptul că eventualul rezultat al acestor demersuri ar proveni din simpla calitate de titular al creanţei în cauză, şi nu reprezintă contrapartida niciunei activităţi economice în sensul celei de a şasea directive (a se vedea în acest sens hotărârea Kretztechnik, citată anterior, punctul 19).</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Aşa cum a subliniat guvernul olandez în şedinţă, Investrand nu ar putea să invoce în susţinerea afirmaţiilor sale hotărârea din <DATE ISO="20030626">26 iunie 2003</DATE>, MKG-Kraftfahrzeuge-Factoring (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-305/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-6729">C-305/01, Rec, p. I-6729</REF.DOC.ECR>). într-adevăr, în cauza în care s-a pronunţat hotărârea menţionată era avută în vedere activitatea ce consta, în cadrul unui contract de factoring cu titlu oneros, în răscumpărarea de creanţe şi asumarea riscului de neplată de către debitori, în schimbul plăţii unui comision de către clientul eliberat în acest mod de un astfel de risc. în timp ce demersurile întreprinse de către Investrand au fost făcute pe cont propriu, activitatea de recuperare de creanţe în cauza menţionată era exercitată în numele unor terţi şi în schimbul unei remuneraţii. Având în vedere aceste caracteristici, Curtea a calificat această activitate drept activitate economică în sensul celei de a şasea directive, susceptibilă de a da dreptul de deducere.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Cum nici vânzarea de acţiuni, nici demersurile întreprinse de către Investrand în legătură cu creanţa pe care aceasta o deţinea împotriva Hi-Tec Sports nu sunt<?PAGE NO="I-1327"?> operaţiuni ce intră în sfera de aplicare a celei de a şasea directive, cheltuielile aferente serviciilor de consultanţă din acţiunea principală nu ar putea fi considerate ca având o legătură directă şi imediată cu una sau mai multe operaţiuni specifice ce dau drept de deducere.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>Având în vedere jurisprudenţa amintită la punctul 24 din prezenta hotărâre, trebuie încă determinat dacă, aşa cum a susţinut Investrand prin invocarea hotărârii Midland Bank, citată anterior, cheltuielile respective din acţiunea principală constituie cheltuieli generale prezentând o legătură directă şi imediată cu ansamblul activităţii economice a persoanei impozabile, pe motiv că creanţa la care aceste cheltuieli se raportează face parte din patrimoniul întreprinderii exploatate de aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Guvernele olandez, grec şi britanic, precum şi Comisia Comunităţilor Europene susţin inexistenţa unei astfel de legături, având în vedere faptul că cheltuielile menţionate au legătură numai cu vânzarea de acţiuni Cofex intervenită între Investrand şi Hi-Tec Sports. în plus, guvernele menţionate adaugă că această operaţiune a intervenit la o dată la care Investrand nu era încă înregistrată ca plătitor de TVA.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>în această privinţă, trebuie subliniat, aşa cum au făcut guvernul olandez şi Comisia, că împrejurarea că creanţa aferentă vânzării de acţiuni Cofex intervenită între Investrand şi Hi-Tec Sports constituie, conform indicaţiilor cuprinse în decizia de trimitere, un element al patrimoniului întreprinderii exploatate de către Investrand nu este suficientă pentru constatarea unei legături directe şi imediate între cheltuielile de consultanţă aferente acestei creanţe, suportate de către Investrand, şi activităţile economice ale acesteia din urmă.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>într-adevăr, niciun element din dosar nu indică faptul că, dacă Investrand nu ar fi desfăşurat activităţi economice supuse la plata TVA-ului începând cu <DATE ISO="19930101">1 ianuarie 1993</DATE>, aceasta s-ar fi abţinut să recurgă la serviciile de consultanţă în discuţie în<?PAGE NO="I-1328"?> acţiunea principală. Se poate deduce, prin urmare, că, indiferent dacă ar fi desfăşurat sau nu astfel de activităţi, Investrand ar fi recurs la serviciile menţionate în scopul de a conserva contravaloarea pecuniară a vânzării de acţiuni către Hi-Tec Sports intervenite în 1989.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>în aceste condiţii, nu se poate considera că cheltuielile aferente acestor servicii au fost efectuate pentru nevoile şi în vederea activităţilor taxabile ale Investrand. întrucât nu şi-au găsit cauza exclusivă în aceste activităţi, cheltuielile menţionate nu au, prin urmare, legătură directă şi imediată cu acestea.</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>După cum a susţinut şi Comisia, în speţă, situaţia Investrand nu este diferită de cea a unui acţionar privat care, după vânzarea acţiunilor, ar fi solicitat consultanţă juridică şi ar fi suportat cheltuielile aferente acesteia în cadrul unui litigiu cu cumpărătorul privind determinarea creanţei corespunzătoare preţului acestei vânzări. Or, această situaţie nu intră în sfera de aplicare a celei de a şasea directive (a se vedea în acest sens hotărârea EDM, citată anterior, punctele 60 şi 61).</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Trebuie de asemenea precizat că prezenta cauză se distinge de cea în care s-a pronunţat hotărârea Kretztechnik, citată anterior. într-adevăr, cheltuielile de consultanţă avute în vedere în cauza aflată la originea hotărârii menţionate, referitor la care, la punctul 36 din respectiva hotărâre, Curtea a admis că reprezintă cheltuieli generale ce au o legătură directă cu ansamblul activităţii economice a persoanei impozabile, erau aferente unei emisiuni de acţiuni destinate consolidării capitalului acesteia în beneficiul activităţii sale economice.</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>în timp ce niciun element din dosar nu indică în speţă că Investrand nu ar fi recurs la serviciile de consultanţă respective dacă nu ar fi desfăşurat o activitate economică supusă la plata TVA-ului, serviciile de consultanţă avute în vedere în cauza ce a<?PAGE NO="I-1329"?> determinat pronunţarea hotărârii Kretztechnik, citată anterior, îşi găseau în schimb cauza exclusivă în activitatea economică a persoanei impozabile şi în majorarea de capital decisă de acesta pentru sporirea mijloacelor sale financiare în beneficiul acestei activităţi.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Prin urmare, spre deosebire de cheltuielile de consultanţă avute în vedere în acţiunea principală, cheltuielile de consultanţă avute în vedere în hotărârea Kretztechnik, citată anterior, aveau o legătură directă şi imediată cu ansamblul activităţii economice a persoanei impozabile.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată de către Hoge Raad der Nederlanden că articolul 17 alineatul (2) din a şasea directivă trebuie interpretat în sensul că costurile serviciilor de consultanţă la care o persoană impozabilă a recurs în scopul determinării cuantumului unei creanţe făcând parte din patrimoniul întreprinderii sale şi aferente unei vânzări de acţiuni anterioare înregistrării sale ca plătitor de TVA nu prezintă, în absenţa unor elemente de natură a stabili că serviciile menţionate îşi găsesc cauza exclusivă în activitatea economică desfăşurată de către persoana impozabilă în sensul directivei menţionate, o legătură directă şi imediată cu această activitate şi, prin urmare, nu dau drept de deducere a TVA-ului la care sunt supuse.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-1330"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:</P></INTRO><P>Articolul 17 alineatul (2) din A şasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19770517">17 mai 1977</DATE> privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretat în sensul că costurile serviciilor de consultanţă la care o persoană impozabilă a recurs în scopul determinării cuantumului unei creanţe făcând parte din patrimoniul întreprinderii sale şi aferente unei vânzări de acţiuni anterioare înregistrării sale ca plătitor de TVA nu prezintă, în absenţa unor elemente de natură a stabili că serviciile menţionate îşi găsesc cauza exclusivă în activitatea economică desfăşurată de către persoana impozabilă în sensul directivei menţionate, o legătură directă şi imediată cu această activitate şi, prin urmare, nu dau drept de deducere a TVA-ului la care sunt supuse.</P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>