<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-637/19</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0637</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:650">EU:C:2020:650</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>12</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Hogan – Cauza C‑637/19</HT></P><P><HT TYPE="SC">BY (Probă fotografică)</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Gerard Hogan</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20200903">3 septembrie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑637/19</HT></P><P>BY</P><P>împotriva</P><P>CX</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Svea hovrätt, Patent- och marknadsöverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Comercială și pentru Brevete, Suedia)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2001/29/CE</KEYWORD><KEYWORD>Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 3 alineatul (1)</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul de comunicare publică</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 4 alineatul (1)</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul de distribuire</KEYWORD><KEYWORD>Sensul noțiunii de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>public<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="00BB" ID="QE0001"/></KEYWORD><KEYWORD>Transmitere către o instanță a copiei unei opere protejate ca element de probă</KEYWORD><KEYWORD>Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 47</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 17 alineatul (2)</KEYWORD><KEYWORD>Dreptul de proprietate intelectuală</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară, depusă la grefa Curții la <DATE ISO="20190827">27 august 2019</DATE>, a fost formulată în cadrul unui litigiu între două persoane private, BY și CX, în contextul unei proceduri civile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Trebuie arătat că din cererea de decizie preliminară nu reiese cu claritate care este natura precisă a procedurii civile în discuție sau dacă elementul de probă în cauză este relevant în contextul acestei proceduri.</P></NOTE> cu care este în prezent sesizată Svea hovrätt, Patent- och marknadsöverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Comercială și pentru Brevete, Suedia). Ea ridică probleme destul de importante privind interacțiunea dintre reglementarea Uniunii în domeniul dreptului de autor și libertatea de informare din dreptul național, precum și dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil (astfel cum este garantat de articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Mai precis, transmiterea în cadrul unei proceduri judiciare naționale a unei opere protejate prin dreptul de autor (în cazul de față o fotografie) constituie o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> și/sau o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20010522">22 mai 2001</DATE> privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="167" PAGE.FIRST="10" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 167, p. 10</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230.</P></NOTE>?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Înainte însă de a continua, trebuie prezentat mai întâi cadrul juridic relevant.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul internațional</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>OMPI<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>) a adoptat la Geneva, la <DATE ISO="19961220">20 decembrie 1996</DATE>, Tratatul OMPI privind drepturile de autor (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>TDA<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>). La rândul său, TDA a fost aprobat în numele Comunității Europene prin Decizia 2000/278/CE a Consiliului din <DATE ISO="20000316">16 martie 2000</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Decizia Consiliului din <DATE ISO="20000316">16 martie 2000</DATE> de aprobare, în numele Comunității Europene, a Tratatului OMPI privind drepturile de autor și a Tratatului OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="089" PAGE.FIRST="6" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 89, p. 6</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 212).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 6 din TDA, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Dreptul de distribuire<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="006.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Autorii operelor literare și artistice se bucură de dreptul exclusiv de a autoriza punerea la dispoziția publicului a originalului și a copiilor operelor lor prin vânzare sau alt tip de transfer de proprietate.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Considerentele (3), (9), (10), (15) și (31) ale Directivei 2001/29 au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>(3)</NO.P><TXT>Armonizarea propusă va ajuta la punerea în aplicare a celor patru libertăți ale pieței interne și se referă la respectarea principiilor fundamentale ale dreptului, în special proprietatea, inclusiv proprietatea intelectuală, libertatea de exprimare și interesul public.</TXT><P>[…]</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(9)</NO.P><TXT>Orice armonizare a dreptului de autor și a drepturilor conexe trebuie să aibă la bază un nivel ridicat de protecție, deoarece aceste drepturi sunt esențiale pentru creația intelectuală. Protecția lor contribuie la menținerea și dezvoltarea creativității în interesul autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor, consumatorilor, culturii, industriei și publicului larg. În consecință, proprietatea intelectuală a fost recunoscută ca parte integrantă a proprietății.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(10)</NO.P><TXT>Autorii sau artiștii interpreți sau executanți trebuie să primească o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor, pentru a‑și putea continua munca creativă și artistică, la fel ca și producătorii, pentru a putea finanța această muncă. Investiția necesară pentru a produce produse ca fonograme, filme sau produse multimedia și servicii, cum ar fi <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>serviciile la cerere<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="00BB" ID="QE0010"/>, este considerabilă. Pentru a asigura o astfel de remunerație și pentru a obține un randament satisfăcător al investiției, este necesară o protecție juridică adecvată a drepturilor de proprietate intelectuală.</TXT><P>[…]</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(15)</NO.P><TXT>Conferința Diplomatică care a avut loc în decembrie 1996, sub auspiciile Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), a condus la adoptarea a două noi tratate, <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>Tratatul OMPI privind dreptul de autor<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="00BB" ID="QE0011"/> și <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Tratatul OMPI privind interpretările sau execuțiile și fonogramele<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="00BB" ID="QE0012"/>, care reglementează protecția autorilor, respectiv protecția artiștilor interpreți sau executanți și a producătorilor de fonograme. Aceste tratate actualizează semnificativ protecția internațională a dreptului de autor și a drepturilor conexe, în special în ceea ce privește așa‑zisa<?PAGE NO="3"?> <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>agendă digitală<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="00BB" ID="QE0013"/>, și îmbunătățesc mijloacele de combatere a pirateriei din lumea întreagă. Comunitatea și majoritatea statelor membre au semnat deja aceste tratate, iar procedurile pentru ratificarea lor sunt în curs. Prezenta directivă servește la aplicarea unora dintre noile obligații internaționale.</TXT><P>[…]</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(31)</NO.P><TXT>Trebuie păstrat un echilibru just între drepturile și interesele diverselor categorii de titulari de drepturi, precum și între acestea și drepturile și interesele utilizatorilor de obiecte protejate. Excepțiile existente și limitările de drepturi stabilite de statele membre trebuie reanalizate prin prisma noului mediu electronic. Diferențele existente între excepțiile și limitările privind anumite acte restricționate au efecte negative directe asupra funcționării pieței interne în domeniul dreptului de autor și a drepturilor conexe. Asemenea diferențe ar putea deveni mai accentuate odată cu dezvoltarea exploatării în străinătate a operelor și a activităților transfrontaliere. Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, astfel de excepții și limitări trebuie definite într‑un mod mai armonizat. Gradul de armonizare a acestor excepții depinde de impactul lor asupra bunei funcționări a pieței interne.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 3 din directiva menționată, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>Dreptul de comunicare publică a operelor și dreptul de a pune la dispoziția publicului alte obiecte protejate<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autor[ilor] de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 4 din Directiva 2001/29, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>Dreptul de distribuire<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>, precizează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 5 din Directiva 2001/29, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>Excepții și limitări<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, prevede la alineatul (3):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(e)</NO.P><TXT>utilizarea pentru scopuri de siguranță publică sau pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor administrative, parlamentare sau judiciare;</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="4"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul național</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Articolul 2 din lagen (1960:729) om upphovsrätt till litterära och konstnärliga verk (upphovsrättslagen) (Legea nr. 729 din 1960 privind dreptul de autor asupra operelor literare și artistice, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Legea privind dreptul de autor<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>) prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>[(1)] Sub rezerva limitărilor prevăzute de prezenta lege, dreptul de autor cuprinde dreptul exclusiv de a dispune de operă prin reproducere și de a o pune la dispoziția publicului, în forma sa originală sau într‑o formă modificată, tradusă sau adaptată într‑un alt gen literar sau artistic ori prin utilizarea unei alte tehnici.</P><P>[(2)] Prin reproducere se înțelege orice reproducere directă sau indirectă, temporară sau permanentă a unei opere, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte.</P><P>[(3)] Opera este pusă la dispoziția publicului în următoarele cazuri:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Atunci când opera face obiectul unei comunicări publice. Comunicarea publică are loc atunci când opera este pusă la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, dintr‑un loc diferit de cel în care publicul poate beneficia de respectiva operă. Aceasta include orice comunicare realizată astfel încât să se permită fiecărei persoane să aibă acces la operă dintr‑un loc și într‑un moment pe care îl alege fiecare individ în parte.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Atunci când o reproducere a operei este oferită spre vânzare, închiriere sau împrumut sau este distribuită în orice alt mod publicului.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Orice comunicare sau interpretare ori execuție a unei opere care vizează un cerc închis incluzând un număr mare de persoane, într‑un context profesional, este asimilată unei comunicări publice sau unei interpretări ori execuții publice, după caz.<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Articolul 49a din Legea privind dreptul de autor precizează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Autorul unei fotografii are dreptul exclusiv de a reproduce fotografia în cauză și de a o pune la dispoziția publicului. Acest drept se aplică indiferent dacă imaginea este utilizată în forma sa originală sau într‑o formă modificată și indiferent de tehnica utilizată.<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din capitolul 2 din tryckfrihetsförordningen (Legea privind libertatea presei), promovarea libertății de exprimare și a unei informări pluraliste presupune dreptul oricărei persoane de a avea acces la documente publice. Legea privind libertatea presei este una dintre cele patru legi constituționale din Suedia, care beneficiază de un statut particular și special, similar celui al constituției din alte state membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Legea privind libertatea presei prevede de asemenea, printre altele, că orice act de procedură prezentat unei instanțe, sub orice formă, este un document public. Prin urmare, articolul 1 din capitolul 2 din Legea privind libertatea presei are drept consecință faptul că orice persoană poate solicita accesul la un act de procedură prezentat unei instanțe. Această normă de principiu face totuși obiectul unei excepții, privind informațiile care prezintă un caracter confidențial.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În consecință, principiul este că dreptul de acces la documente se referă și la documentele care intră sub incidența dreptului de autor și a drepturilor conexe.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din procedura principală și cererea de decizie preliminară</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Atât BY, cât și CX sunt persoane fizice care administrează fiecare câte un site web. În cursul unui litigiu anterior în fața instanțelor civile, CX a prezentat o copie a unei pagini de text, care cuprindea o fotografie, preluată de pe site‑ul web al lui BY, ca element de probă în cadrul procedurii judiciare respective. Prin urmare, fotografia face parte din dosarul cauzei aferente acelei proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>BY susține că deține dreptul de autor asupra acestei fotografii și solicită ca CX să fie obligat la plata unor daune interese, în primul rând, pentru încălcarea dreptului de autor și, în al doilea rând, pentru încălcarea protecției speciale acordate fotografiilor prin articolul 49a din Legea privind dreptul de autor. CX contestă orice obligație de despăgubire și susține că prezentarea materialului în vederea soluționării procedurii judiciare nu a constituit o încălcare a dreptului de autor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În primă instanță, Patent och marknadsdomstolen (Tribunalul de Primă Instanță pentru Brevete și Mărci, Suedia) a statuat că fotografia este protejată prin drepturi conexe dreptului de autor, și anume prin protecția specială acordată fotografiilor. Instanța menționată a constatat că, întrucât fotografia respectivă i‑a fost prezentată cu titlu de act de procedură, orice terț poate solicita comunicarea sa în conformitate cu dispozițiile aplicabile din dreptul constituțional suedez referitoare la accesul la documente. Deși a concluzionat că CX a distribuit către public această fotografie în sensul Legii privind drepturile de autor, Patent och marknadsdomstolen (Tribunalul de Primă Instanță pentru Brevete și Mărci) a considerat că nu s‑a demonstrat că BY suferise un prejudiciu și, prin urmare, a respins cererea acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>BY a atacat această hotărâre cu apel în fața instanței de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere consideră că trebuie să se pronunțe în special cu privire la chestiunea dacă transmiterea unei copii a respectivei fotografii către instanță, în cadrul unui act de procedură, constituie o punere la dispoziție nelegală a operei în sensul legislației naționale în domeniul dreptului de autor, fie sub forma unei distribuiri către public, fie a unei comunicări publice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Este cert că fotografia a fost trimisă pe cale electronică (prin e‑mail) instanței sesizate cu litigiul dintre părți, sub forma unei copii electronice. Instanța de trimitere solicită totodată să se stabilească dacă o instanță poate fi considerată ca încadrându‑se în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>public<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> în acest scop.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată că există incertitudine în ceea ce privește interpretarea care trebuie reținută în dreptul Uniunii a noțiunilor de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> și de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> în cazul transmiterii către o instanță în cursul unei proceduri civile a unei opere protejate prin dreptul de autor. Ea ridică astfel, într‑o primă etapă, problema dacă o instanță poate fi considerată ca încadrându‑se în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>public<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> în sensul Directivei 2001/29 și, într‑o a doua etapă, dacă noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>public<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> trebuie să aibă aceeași semnificație în contextul aplicării articolului 3 alineatul (1) și a articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>În această privință, instanța de trimitere observă că Curtea a statuat că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>public<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> privește un număr nedeterminat de potențiali destinatari și presupune, pe de altă parte, existența unui număr de persoane destul de important. Ea a subliniat, în plus, că scopul este acela de a face o operă perceptibilă în orice mod corespunzător unor <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>persoane în general<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>, în opoziție cu anumite persoane care aparțin unui grup privat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160531">31 mai 2016</DATE>, <NAME.CASE>Reha Training</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑117/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:379">EU:C:2016:379</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Din jurisprudența Curții reiese totodată că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>distribuire<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29, are aceeași semnificație ca expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>punerea la dispoziția publicului […] prin vânzare<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> în sensul articolului 6 alineatul (1) din TDA. Totuși, din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150513">13 mai 2015</DATE>, <NAME.CASE>Dimensione Direct Sales și Labianca</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:315">EU:C:2015:315</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), pare să rezulte că, pentru a exista o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>, este suficient ca opera protejată să fi fost livrată către un membru al publicului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>De asemenea, este necesar să se stabilească dacă, atunci când un act de procedură este prezentat unei instanțe, fie sub forma unui document fizic (hârtie), fie sub forma unui document atașat la un mesaj electronic, aceasta reprezintă o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> sau o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>, din moment ce o asemenea transmitere are aceleași efecte și servește aceluiași scop în ambele cazuri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere consideră că, nici instanța menționată însăși, nici personalul acesteia nu pot fi considerați drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>public<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> în înțelesul general al cuvântului. Ei nu pot fi considerați însă nici ca aparținând unui grup privat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În plus, potrivit instanței de trimitere, deși numărul persoanelor care, în urma transmiterii documentului, au acces la operă este, desigur, limitat exclusiv la membrii personalului instanței, acest număr ar fi în mod necesar variabil și trebuie considerat în principiu ca fiind ridicat. În sfârșit, dreptul național prevede că orice persoană are dreptul de acces la documentele primite de o instanță.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>1)</NO.P><TXT>Noțiunea de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>public<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="00BB" ID="QE0037"/> cuprinsă la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (1) din Directiva [2001/29] are o semnificație uniformă?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la [prima întrebare], o instanță trebuie considerată ca încadrându‑se în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>public<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="00BB" ID="QE0038"/> în sensul dispozițiilor menționate?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>în cazul comunicării unei opere protejate către o instanță, instanța respectivă poate să intre în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>public<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="00BB" ID="QE0039"/>?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>în cazul distribuirii unei opere protejate către o instanță, instanța respectivă poate să intre în domeniul de aplicare al noțiunii de <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>public<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="00BB" ID="QE0040"/>?</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>Faptul că legislația națională prevede un principiu general al accesului la documente publice, în conformitate cu care orice persoană care prezintă o cerere poate accesa actele de procedură prezentate unei instanțe, cu excepția cazului în care acestea conțin informații confidențiale, are un impact asupra analizei aspectului dacă prezentarea unei instanțe a unei opere protejate echivalează cu o <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="00BB" ID="QE0041"/> sau cu o <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="00BB" ID="QE0042"/>?<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Comisia Europeană a depus observații scrise.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Curtea a adresat guvernului suedez mai multe întrebări scrise. Guvernul suedez a răspuns la aceste întrebări la <DATE ISO="20200506">6 mai 2020</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="7"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Prima întrebare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>public<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> prevăzută la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 are o semnificație uniformă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>public<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> nu este definită în Directiva 2001/29.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte, instituită la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care a fost sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate, extrăgând din ansamblul elementelor furnizate de instanța de trimitere și mai ales din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului principal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Nederlands Uitgeversverbond și Groep Algemene Uitgevers</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑263/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1111">EU:C:2019:1111</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În opinia noastră, Curtea nu trebuie să răspundă la prima întrebare, iar celelalte întrebări trebuie, prin urmare, să fie reformulate. În această privință, din cuprinsul punctelor 3 și 6 din cererea de decizie preliminară reiese în mod clar că fotografia protejată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea prin analogie punctul 14 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180807">7 august 2018</DATE>, <NAME.CASE>Renckhoff</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:634">EU:C:2018:634</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a amintit că o fotografie poate fi protejată de dreptul de autor cu condiția să fie o creație intelectuală a autorului, care reflectă personalitatea acestuia și care se manifestă prin alegerile libere și creative ale autorului făcute cu ocazia realizării fotografiei respective.</P></NOTE>, care face obiectul procedurii în fața instanței de trimitere, a fost trimisă prin e‑mail instanțelor civile ca element de probă în cadrul unei proceduri cu care erau sesizate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment. În plus, articolul 4 alineatul (1) din directiva amintită prevede că autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice formă de distribuire către public, prin vânzare sau prin altă modalitate, a originalului operei sau a copiilor acestuia. Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/29 precizează în plus că un asemenea drept se epuizează în cazul în care prima vânzare sau primul altfel de transfer al proprietății asupra originalului sau a copiei operei în cadrul Uniunii se face de către titularul dreptului sau cu acordul acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Nederlands Uitgeversverbond și Groep Algemene Uitgevers</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑263/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1111">EU:C:2019:1111</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Reiese cu claritate, printre altele, din cuprinsul punctelor 39-45, precum și al punctelor 51 și 52 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Nederlands Uitgeversverbond and Groep Algemene Uitgevers</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑263/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:111">EU:C:2019:111</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), că, pentru a exista o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29, opera trebuie să fie pusă în circulație sub formă de copii fizice, produse materiale sau obiecte corporale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>Utilizăm acești termeni cu același sens doar cu titlu ilustrativ. Considerăm totuși că o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> are loc mai degrabă în lumea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>reală<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/> decât în cea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>virtuală<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> și necesită astfel circulația unui obiect fizic sau tangibil.</P></NOTE>. Această cerință specială de la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 nu este îndeplinită atunci când opera este transmisă sub formă imaterială, prin e‑mail<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>În plus, la punctele 22 și 26 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181219">19 decembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Syed</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑572/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:1033">EU:C:2018:1033</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a afirmat că distribuirea către public se caracterizează printr‑o serie de operațiuni care se întind cel puțin de la încheierea unui contract de vânzare până la executarea acestuia prin livrarea către un membru al publicului. În plus, poate constitui o atingere adusă dreptului de distribuire, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29, un act prealabil realizării unei vânzări a unei opere sau a unei copii a unei opere protejate printr‑un drept de autor, efectuat fără autorizarea titularului acestui drept și în scopul de a realiza o astfel de vânzare. Reiese cu claritate din dosarul de care dispune Curtea că prezentarea fotografiei ca element de probă în cursul procedurii judiciare nu constituie o vânzare a operei respective sau un transfer al proprietății asupra acesteia sau o pregătire a vânzării operei în cauză.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Transmiterea unei opere prin e‑mail constituie în schimb, în opinia noastră, un act de comunicare sau de punere la dispoziție prin cablu sau fără cablu a operei, la care destinatarul poate avea acces din orice loc și în orice moment, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29. Problema esențială în prezenta procedură este însă aceea dacă această transmitere este o comunicare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>publică<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> sau o punere la dispoziția <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>publicului<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 cuprinde două elemente cumulative, și anume un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>act de comunicare<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/> a unei opere și comunicarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>publică<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/> a acesteia din urmă. În ceea ce privește primul dintre aceste elemente, și anume existența unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>act de comunicare<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>, astfel cum reiese de la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, pentru ca un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>act de comunicare<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> să existe, este suficient în special ca o operă să fie pusă la dispoziția publicului, astfel încât persoanele care îl compun să poată avea acces la aceasta, fără a avea relevanță dacă ele utilizează sau nu această posibilitate. Referitor la cel de al doilea dintre elementele sus‑menționate, și anume ca opera protejată să fie efectiv comunicată unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>public<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>, din jurisprudența Curții reiese că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>public<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> privește un număr nedeterminat de potențiali destinatari și presupune, în plus, existența unui număr destul de important de persoane. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180807">7 august 2018</DATE>, <NAME.CASE>Renckhoff</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:634">EU:C:2018:634</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată). La punctul 68 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191219">19 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Nederlands Uitgeversverbond și Groep Algemene Uitgevers</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑263/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1111">EU:C:2019:1111</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a amintit că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>public<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/> presupune un anumit prag <HT TYPE="ITALIC">de minimis</HT>, ceea ce exclude din această noțiune un număr prea mic de persoane afectate, și, pe de altă parte, că trebuie să se ia în considerare efectele cumulative ce rezultă din punerea la dispoziție, prin descărcare, a unei opere protejate în favoarea potențialilor destinatari. Prin urmare, trebuie să se țină seama în special de numărul de persoane care pot avea acces în paralel la aceeași operă, dar și de numărul celor care pot avea acces în mod succesiv la aceasta.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că nu este necesară interpretarea de către Curte a articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 în cadrul prezentei proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În orice caz, independent de aplicabilitatea articolului 3 alineatul (1) sau chiar a articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29 în situația de fapt din procedura principală, după cum ilustrează Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150513">13 mai 2015</DATE>, <NAME.CASE>Dimensione Direct Sales și Labianca</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑516/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:315">EU:C:2015:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Directiva 2001/29 trebuie să fie interpretată într‑un mod care să garanteze protecția efectivă și riguroasă a titularului dreptului de autor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Această cerință strictă este subliniată și de articolul 17 alineatul (2) din cartă, care prevede că proprietatea intelectuală <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>este protejată<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>La punctul 18 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180807">7 august 2018</DATE>, <NAME.CASE>Renckhoff</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑161/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:634">EU:C:2018:634</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a amintit că din considerentele (4), (9) și (10) ale Directivei 2001/29 rezultă că aceasta are drept obiectiv principal să instituie un nivel ridicat de protecție în favoarea autorilor, permițându‑le să obțină o remunerație adecvată pentru utilizarea operelor lor, în special cu ocazia unei comunicări publice. În consecință, noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/> trebuie interpretată în sens larg, așa cum se arată de altfel în mod explicit în considerentul (23) al acestei directive.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Propunem să abordăm în continuare celelalte întrebări ale instanței de trimitere în lumina cerințelor menționate, sub rezerva unor reformulări necesare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A doua, a treia și a patra întrebare</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Deși a doua, a treia și a patra întrebare adresate de instanța de trimitere se suprapun, ele urmăresc în esență să se stabilească dacă și, în cazul unui răspuns afirmativ, în ce împrejurări transmiterea către o instanță prin e‑mail a unui material protejat prin dreptul de autor ca element de probă în cadrul unei proceduri ar putea constitui o comunicare publică în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29. Vom aborda mai întâi aceste probleme generale, după care vom încheia prin a răspunde la întrebările concrete adresate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În centrul protecției conferite de articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 se află ideea că titularul dreptului de autor are dreptul la protecție împotriva comunicării publice sau a punerii la dispoziția <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>publicului<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> a materialului protejat prin dreptul de autor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Comisia consideră că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>public<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/> se referă la persoanele fizice și, prin urmare, nu vizează instituțiile sau instanțele. Noi nu suntem însă de acord cu opinia potrivit căreia noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>public<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/> este limitată la persoanele fizice, întrucât apreciem că acesta ar putea include și persoane juridice precum societățile.</P></NOTE>. Astfel, sub rezerva excepțiilor și a limitărilor stabilite la articolul 5 din Directiva 2001/29, toate actele de comunicare publică a unei opere de către un terț necesită consimțământul prealabil al autorului său.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Deși comunicarea materialului protejat unor terți care exercită funcții administrative sau judiciare poate depăși, fără discuție, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>un anumit prag <HT TYPE="ITALIC">de minimis</HT><QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>, ținând seama de numărul de persoane care pot fi implicate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Un asemenea grup nu poate să fie mic sau nesemnificativ, ci poate foarte bine presupune un număr de persoane destul de important. A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160531">31 mai 2016</DATE>, <NAME.CASE>Reha Training</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑117/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:379">EU:C:2016:379</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ea nu ar constitui în mod normal, în opinia noastră, o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> în sensul avut în vedere la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, tocmai pentru că aceste persoane, chiar dacă nu fac parte dintr‑un grup privat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160531">31 mai 2016</DATE>, <NAME.CASE>Reha Training</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑117/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:379">EU:C:2016:379</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> ca atare, fac totuși obiectul unor constrângeri care țin de natura funcțiilor lor oficiale. În special, ele nu ar avea dreptul să trateze materialul protejat prin dreptul de autor ca fiind lipsit de o asemenea protecție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>De exemplu, comunicarea unui astfel de material de către un justițiabil în cursul procedurii judiciare către funcționarii instanței sau către titularii unor funcții judiciare, pe lângă faptul că nu are o semnificație economică independentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea prin analogie articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29.</P></NOTE>, nu ar permite destinatarilor materialului respectiv să îl utilizeze după cum doresc. Într‑adevăr, în exemplul menționat, materialul ar fi fost comunicat unor asemenea persoane în virtutea funcțiilor lor administrative sau, după caz, judiciare, iar reproducerea, comunicarea sau distribuirea ulterioară a unui asemenea material de către acestea ar fi supuse anumitor restricții legale sau etice exprese sau implicite, cuprinse în special în legislația din domeniul dreptului de autor, potrivit normelor stabilite de dreptul național.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În pofida numărului potențial ridicat de funcționari judiciari implicați, comunicarea nu ar viza, prin urmare, un număr nedeterminat de potențiali destinatari, după cum impune Curtea la punctul 37 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20061207">7 decembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>SGAE</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑306/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:764">EU:C:2006:764</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Dimpotrivă, comunicarea ar viza un grup clar definit și limitat sau închis de persoane, care își exercită funcțiile în interes public și care trebuie să respecte, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, norme de drept și de etică privind, printre altele, utilizarea și divulgarea informațiilor și a elementelor de probă primite în cadrul unor proceduri judiciare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În opinia noastră, comunicarea unui material protejat prin dreptul de autor către o instanță ca element de probă în contextul unei proceduri judiciare nu aduce în principiu atingere drepturilor exclusive ale titularului dreptului de autor asupra acelui material, de exemplu prin privarea titularului respectiv de oportunitatea de a solicita o remunerație adecvată pentru utilizarea operei sale. Posibilitatea de a prezenta un material protejat prin dreptul de autor ca element de probă în cadrul unei proceduri civile servește mai degrabă la garantarea dreptului la o cale de atac efectivă și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum sunt garantate la articolul 47 din cartă. Dreptul la apărare al unui justițiabil ar fi grav compromis dacă acesta nu ar putea să prezinte în fața unei instanțe anumite probe în situația în care o altă parte la procedură sau chiar un terț ar invoca protecția conferită de dreptul de autor în cazul probelor respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>La punctul 71 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121106">6 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Otis și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑199/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:684">EU:C:2012:684</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a statuat că principiul egalității armelor, care este un corolar al noțiunii înseși de proces echitabil, presupune obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a‑și susține cauza, inclusiv probele, în condiții care nu o plasează într‑o situație de dezavantaj net în raport cu adversarul acesteia. Astfel, considerăm că evitarea unui asemenea risc constituie tocmai funcția excepției sau limitării opționale privind protecția prin dreptul de autor în vederea soluționării procedurilor administrative și judiciare care este prevăzută la articolul 5 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2001/29. Totuși, trebuie subliniat faptul că instanța de trimitere a afirmat în mod expres la punctul 6 din cererea de decizie preliminară că întrebările adresate nu se referă la aplicarea articolului 5 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2001/29.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În această privință trebuie subliniat că drepturile de proprietate intelectuală consacrate la articolul 17 alineatul (2) din cartă nu sunt drepturi absolute, ci trebuie evaluate comparativ sau puse în balanță cu alte drepturi garantate de cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190729">29 iulie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Pelham și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑476/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:624">EU:C:2019:624</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190729">29 iulie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Funke Medien NRW</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑469/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:623">EU:C:2019:623</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Esența drepturilor menționate nu este compromisă ca urmare a unei legislații sau a unei practici naționale care permite justițiabililor să utilizeze sau să facă referire la un material protejat prin dreptul de autor în cadrul unor proceduri judiciare, ținând seama în special de aspectul că protecția conferită prin dreptul de autor nu se pierde pentru simplul motiv că materialul în cauză a fost prezentat în cadrul acelor proceduri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă această apreciere este afectată de faptul că legislația suedeză prevede un principiu general al accesului la documente publice, potrivit căruia orice persoană care depune o cerere poate avea acces la actele de procedură prezentate unei instanțe, cu excepția situației în care ele conțin informații confidențiale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Deși nu reiese în mod clar din dosarul de care dispune Curtea, aspectul decisiv al acestei întrebări pare să fie riscul ca procedura judiciară să fie utilizată în vederea divulgării, din considerente de oportunism, în cursul procedurii respective a unui material protejat prin dreptul de autor pentru a permite publicului să aibă acces la materialul menționat în temeiul normelor privind libertatea de informare sau transparența, ceea ce ar constitui o atingere adusă drepturilor exclusive ale autorilor.</P></NOTE>. În opinia noastră, și după cum au arătat atât Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea punctul 20 din observațiile Comisiei.</P></NOTE>, cât și guvernul suedez<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea punctul 25 din răspunsul guvernului suedez din <DATE ISO="20200506">6 mai 2020</DATE> la întrebările scrise adresate de Curte.</P></NOTE>, comunicarea materialului protejat prin dreptul de autor de către un justițiabil către instanță în asemenea împrejurări nu constituie o comunicare publică efectuată <HT TYPE="ITALIC">de către justițiabil</HT>, întrucât de fapt instanța însăși (sau funcționarii săi) pot acorda în final accesul la materialul în discuție potrivit normelor naționale privind libertatea de informare sau transparența<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea articolul 9 din Directiva 2001/29, care prevede că această directivă nu aduce atingere dispozițiilor privind, printre altele, accesul la <HT TYPE="ITALIC">documente publice</HT>. Guvernul suedez a arătat că, în conformitate cu legislația suedeză, documentele furnizate de o parte la procedură unei instanțe sunt documente publice și astfel, în principiu, sunt accesibile publicului. La punctul 26 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170301">1 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>ITV Broadcasting și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑275/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:144">EU:C:2017:144</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Curtea a precizat că articolul 9 din Directiva 2001/29, interpretat în lumina considerentului (60) al acestei directive, urmărește menținerea dispozițiilor aplicabile în alte domenii decât cel armonizat prin directiva menționată</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În această privință, din dosarul de care dispune Curtea nu reiese că instanțele judecătorești sau funcționarii instanțelor din Suedia au acordat efectiv acces la materialul protejat prin dreptul de autor aflat în discuție sau eventual că un astfel de acces a fost solicitat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere a arătat în cererea de decizie preliminară doar că legislația națională în domeniul libertății de informare permite publicului larg <HT TYPE="ITALIC">să aibă acces</HT> la materialul respectiv de plin drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea punctul 18 din cererea de decizie preliminară.</P></NOTE>. În final, acesta este obiectivul general al legislației în domeniul libertății de informare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea articolul 15 alineatul (3) TFUE.</P></NOTE>. Astfel, noțiunea menționată se află în centrul Legii suedeze privind libertatea presei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Guvernul suedez a arătat că accesul publicului la memoriile și la probele transmise instanțelor este reglementat de <HT TYPE="ITALIC">offentlighets – och sekretesslag</HT> (2009:400) [Legea nr. 400 din 2009 privind transparența și confidențialitatea documentelor publice, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>OSL<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/>] și de capitolul 2 din Legea privind libertatea presei.</P></NOTE> – care constituie ea însăși sursa de inspirație pentru legislația în domeniul libertății de informare în atât de multe alte state membre și la nivelul Uniunii –, având în vedere că, în temeiul articolului 1 din capitolul 2 din legea în cauză, documentele instanțelor sunt <HT TYPE="ITALIC">în</HT> <HT TYPE="ITALIC">general</HT> accesibile pentru membrii publicului de plin drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Guvernul suedez a arătat că, deși orice persoană care solicită accesul la un document public are de asemenea dreptul la o copie a acestui document în schimbul plății unor taxe administrative, administrația publică nu este în principiu obligată să comunice documentul prin mijloace electronice. A se vedea punctul 37 din memoriul în răspuns al guvernului suedez. Prin urmare, acest lucru pare să garanteze, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, faptul că materialul protejat prin dreptul de autor nu este, în principiu, comunicat publicului de către instanțe.</P></NOTE>. Guvernul suedez a arătat totodată că dreptul de autor este protejat prin Constituția suedeză în conformitate cu normele prevăzute în Legea privind dreptul de autor. Articolul 26b alineatul (1) din Legea privind dreptul de autor prevede însă că, fără a aduce atingere normelor în domeniul dreptului de autor, documentele publice se comunică publicului în condițiile stabilite în capitolul 2 din Legea privind libertatea presei.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Acest principiu general al transparenței cunoaște însă excepții. Deși revine în final instanței de trimitere sarcina de a verifica aceasta, Curtea a fost informată de către guvernul suedez, în răspunsul la o întrebare scrisă adresată de Curte, că articolul 23 din capitolul 31 din OSL<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Potrivit acestei dispoziții:</P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>Informațiile cuprinse într‑o operă protejată prin dreptul de autor și care nu poate fi prezumată a fi lipsită de un interes comercial sunt confidențiale, cu excepția situației în care este clar că asemenea informații pot fi divulgate fără a aduce prejudicii titularilor drepturilor și</P><P>(1) că există motive întemeiate să se creadă că opera nu a fost deja făcută publică în sensul [Legii privind dreptul de autor];</P><P>(2) că există motive întemeiate pentru a considera că opera a fost comunicată autorităților administrative fără consimțământul titularului dreptului; și</P><P>(3) că divulgarea informațiilor constituie o punere la dispoziție în sensul legislației în domeniul dreptului de autor.</P><P>În sensul primului alineat, o operă comunicată în temeiul capitolului 2 din [Legea privind libertatea presei] sau transmisă de o autoritate publică altei autorități publice nu este considerată ca fiind făcută publică.<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/></P></QUOT.S></NOTE> conține o normă de protecție pentru materialul protejat prin dreptul de autor. Prin urmare, efectul normei de protecție menționate pare să fie – din nou, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere – acela că informațiile cuprinse în materialul care fac obiectul dreptului de autor sunt considerate, în anumite condiții, confidențiale și nu pot fi divulgate în lipsa unei dispoziții speciale în sens contrar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea articolul 1 din capitolul 8 din OSL.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Mai mult, și poate și mai important, guvernul suedez a afirmat că, deși articolul 26b alineatul (1) din Legea privind dreptul de autor reglementează comunicarea documentelor publice, <HT TYPE="ITALIC">acesta nu acordă un drept de utilizare a unor asemenea documente</HT>. Potrivit guvernului menționat, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>orice persoană care a primit o copie a operei în temeiul prezentei dispoziții nu poate, așadar, să dispună de aceasta cu încălcarea [Legii privind dreptul de autor]. Orice utilizare ulterioară necesită permisiunea autorului sau trebuie să se întemeieze pe una dintre excepțiile de la protecția dreptului de autor prevăzute de [Legea privind dreptul de autor]<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Rezultă astfel că materialul protejat prin dreptul de autor nu intră în domeniul public prin intermediul dispozițiilor care reglementează libertatea de informare din Legea privind libertatea presei pentru <HT TYPE="ITALIC">simplul</HT> motiv că au fost comunicate, prezentate sau puse la dispoziție în orice alt mod ca elemente de probă în cadrul unei proceduri judiciare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Altfel spus, comunicarea unui asemenea material protejat prin dreptul de autor în temeiul normelor referitoare la transparență nu are ca efect de fond că materialul în cauză își pierde statutul de operă protejată prin dreptul de autor și intră pe această cale în domeniul public.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Este, prin urmare, clar, desigur, sub rezerva verificării finale de către instanța națională, că dreptul suedez nu are în vedere și nici nu permite ca protecția conferită de dreptul de autor să fie pierdută <HT TYPE="ITALIC">numai</HT> pentru că una dintre părți a prezentat materialul respectiv în cadrul unei proceduri civile, iar un terț poate ulterior dobândi accesul la materialul în cauză în temeiul legislației suedeze referitoare la libertatea de informare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Se poate observa în concluzie că, dacă legislația menționată ar fi în realitate diferită, iar dreptul de autor ar putea fi astfel pierdut efectiv prin simplul artificiu de a prezenta documentul protejat prin dreptul de autor în cadrul unei proceduri civile, atunci, în opinia noastră, Regatul Suediei nu a transpus în niciun caz în mod adecvat cerințele Directivei 2001/29 și, în plus, nu a respectat cerințele articolului 17 alineatul (2) din cartă în ceea ce privește protecția efectivă a proprietății intelectuale. O asemenea stare de fapt ar aduce atingere în mod vădit conținutului esențial al nivelului obligatoriu de protecție a dreptului de autor care este garantat titularilor drepturilor prin Directiva 2001/29 [și, de altfel, prin articolul 17 alineatul (2) din cartă], întrucât în acest fel ei ar fi lipsiți de protecție efectivă împotriva pierderii dreptului lor de autor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Totuși, dat fiind că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, în mod vădit nu aceasta este situația, nu este necesar să se analizeze mai departe problema menționată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că transmiterea pe cale electronică de un justițiabil sau de o parte la o procedură a unui material protejat prin dreptul de autor ca element de probă către o instanță nu constituie o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/> sau o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29. Simplul fapt că un asemenea element de probă este considerat ca fiind document public și că publicul poate astfel să aibă în principiu acces la materialul protejat prin dreptul de autor în cauză în virtutea normelor naționale în materie de libertate de informare sau de transparență nu determină ca acest material să intre în domeniul public sau ca el să fie privat de protecția conferită de dreptul de autor.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Svea hovrätt, Patent- och marknadsöverdomstolen (Curtea de Apel cu sediul în Stockholm, Secția Comercială și pentru Brevete, Suedia) după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>Transmiterea pe cale electronică de un justițiabil sau de o parte la o procedură a unui material protejat prin dreptul de autor ca element de probă către o instanță nu constituie o <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>comunicare publică<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="00BB" ID="QE0072"/> sau o <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0073" REF.END="QE0073"/>distribuire către public<QUOT.END REF.START="QS0073" CODE="00BB" ID="QE0073"/> în sensul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE din <DATE ISO="20010522">22 mai 2001</DATE> privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională. Simplul fapt că un asemenea element de probă este considerat ca fiind document public și că publicul poate astfel să aibă în principiu acces la materialul protejat prin dreptul de autor în cauză în virtutea normelor naționale în materie de libertate de informare sau de transparență nu determină ca acest material să intre în domeniul public sau ca el să fie privat de protecția conferită de dreptul de autor.<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>