<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.7-->
  <head>
    <title>2022-12-202212C108202204920-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0492-22-202209750-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="5/01/2023 10:23:13" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="x8guWg6DiWQmDD64hQtE7p5P0jPe93tQPE1Khl3Yc8AbPkH0Cytl8xJpdrTOx3NsXH6kYMnyj4vtbPTugp3Q04IumnIk0TEXlhbm3Fhr3CAhGmLNL+svUbk2IeKpQhkkgeocHhjJD6c1QKey2QUv8aTb+QUVMtkyRIDKYIS4Nv4=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="dcu" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="22a2fdf4-ac7a-4b31-9932-487b78b31ffe" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0492" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2022" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="dcu" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 20/10/2022 13:40:14" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2022-11-10T08:45:19Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="11703d4d04284a9bad078ea68c9b34a0" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0492" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile doamnei Kokott – Cauza C‑492/22 PPU</div>
      <div id="rId21" style="default">Openbaar Ministerie</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATEI GENERALE
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOAMNA JULIANE KOKOTT
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 27 octombrie 2022 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑492/22 PPU
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      CJ
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      cu participarea
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      Openbaar Ministerie
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-8" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-9" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Procedură preliminară de urgență – Cooperare judiciară în materie penală – Mandat european de arestare – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Articolul 6 alineatul (2) – Articolul 12 – Articolul 24 alineatul (1) – Amânarea predării persoanei căutate – Menținere în detenție – Cerință de intervenție a autorității judiciare de executare – Procuror – Urmărire penală în statul membru de executare – Nerenunțare la dreptul de a fi prezent la propriul proces – Dreptul la un proces echitabil”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cerere de decizie preliminară, formulată de rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos), privește interpretarea articolului 6 alineatul (2), a articolului 12 și a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24) (denumită în continuare „Decizia‑cadru 2002/584”), precum și a articolelor 6, 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere a fost formulată în cadrul executării, în Țările de Jos, a unui mandat european de arestare emis la 31 august 2021 de Sąd Okręgowy w Krakowie Wydział III Karny (Tribunalul Regional din Cracovia, Secția a treia penală, Polonia) în scopul executării unei pedepse privative de libertate aplicate lui CJ, resortisant polonez.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrebările preliminare privesc în esență condițiile în care poate fi amânată predarea unei persoane, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, în vederea desfășurării urmăririi penale paralele în statul membru de executare cu menținerea acestei persoane în detenție. În acest context, trebuie precizat printre altele domeniul de aplicare al noțiunii de „autoritate judiciară de executare”, precum și consecințele actelor care emană de la o autoritate extrajudiciară, inclusiv condițiile în care un control jurisdicțional efectiv exercitat de o instanță independentă poate îndrepta un astfel de act.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Conform considerentului (8) al Deciziei‑cadru 2002/584:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-3">
      „Deciziile privind executarea mandatului european de arestare trebuie să facă obiectul unor controale suficiente, ceea ce înseamnă că o autoritate judiciară din statul membru în care a fost arestată persoana căutată va trebui să ia decizia de predare a acesteia.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 5 din această decizie‑cadru, executarea mandatului european de arestare de către autoritatea judiciară de executare poate fi subordonată prin dispozițiile dreptului statului membru de executare următoarelor condiții:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-20" title="page-3">
      „[…]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-21" title="page-4">
      3. atunci când persoana care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi penale este resortisant sau rezident al statului membru de executare, predarea poate fi supusă condiției ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul membru de executare pentru a executa acolo pedeapsa sau măsura de siguranță privative de libertate care au fost pronunțate împotriva sa în statul membru emitent.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 6 alineatul (2) din decizia‑cadru menționată prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-23" title="page-4">
      „Autoritatea judiciară de executare este autoritatea judiciară a statului membru de executare care este competentă să execute mandatul european de arestare, în conformitate cu dreptul acestui stat.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 12 din aceeași decizie‑cadru, intitulat „Menținerea persoanei în detenție”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-25" title="page-4">
      „Atunci când o persoană este arestată pe baza unui mandat european de arestare, autoritatea judiciară de executare decide dacă persoana căutată trebuie să rămână în detenție, în conformitate cu dreptul statului membru de executare. Punerea provizorie în libertate este posibilă în orice moment, în conformitate cu dreptul intern al statului membru de executare, cu condiția ca autoritatea competentă a acestui stat membru să ia orice măsură pe care o va considera necesară pentru a evita fuga persoanei căutate.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 23 din Decizia‑cadru 2002/584, intitulat „Termenul pentru predarea persoanei”:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-27" title="page-4">
      „(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-4">
      (2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-29" title="page-4">
      (3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alineatul (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-30" title="page-4">
      (4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-5">
      (5) La expirarea termenelor prevăzute la alineatele (2)-(4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 24 din această decizie‑cadru, intitulat „Predarea amânată sau condiționată”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-33" title="page-5">
      „(1) Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-34" title="page-5">
      (2) În loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată, în condiții care urmează a fi stabilite de comun acord între autoritățile judiciare de executare și emitentă. Acordul se face în scris, iar toate autoritățile statului membru emitent sunt obligate să respecte condițiile acestuia.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 26 alineatul (1) din decizia‑cadru menționată prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-36" title="page-5">
      „Statul membru emitent compută din durata totală a privării de libertate care ar trebui executată în statul membru emitent toate perioadele de detenție rezultând din executarea unui mandat european de arestare, ca urmare a condamnării la o pedeapsă sau măsură de siguranță privative de libertate.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul neerlandez</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Wet tot implementatie van het kaderbesluit van de Raad van de Europese Unie betreffende het Europees aanhoudingsbevel en de procedures van overlevering tussen de lidstaten van de Europese Unie (Legea de punere în aplicare a Deciziei‑cadru a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene) din 29 aprilie 2004 (Stb. 2004, nr. 195), astfel cum a fost modificată ulterior (denumită în continuare „Legea privind predarea”), pune în aplicare Decizia‑cadru 2002/584.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 1 litera e din Legea privind predarea, noțiunea de „officier van justitie (procuror)” include „orice officier van justitie (procuror) și, în lipsa acestuia, officier van justitie bij het arrondissementsparket Amsterdam (procurorul din cadrul Parchetului Districtual din Amsterdam, Țările de Jos)”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În temeiul articolului 27 alineatul 2 din Legea privind predarea:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-41" title="page-5">
      „Înainte de încheierea cercetării judecătorești în cadrul ședinței, instanța se pronunță din oficiu asupra menținerii în detenție a persoanei căutate, dacă aceasta este deținută sau reținută.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolele 33-36 din Legea privind predarea prevăd:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-43" title="page-6">
      „Articolul 33
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-44" title="page-6">
      Privarea de libertate dispusă în temeiul articolului 27 încetează – cu excepția cazului menținerii privării de libertate pentru alte motive – de îndată ce:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-45" title="page-6">
      a. instanța sau officier van justitie (procurorul), din oficiu sau la cererea persoanei căutate sau a avocatului acesteia, dispune acest lucru;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-46" title="page-6">
      b. au trecut zece zile de la data pronunțării deciziei, cu excepția cazului în care instanța, pronunțându‑se asupra rechizitoriului officier van justitie (procurorul), a prelungit între timp detenția.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-47" title="page-6">
      Articolul 34
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-48" title="page-6">
      1. Privarea de libertate menționată la articolul 33 litera b poate fi prelungită pentru o perioadă care nu depășește zece zile.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-49" title="page-6">
      2. Prin derogare de la alineatul 1, privarea de libertate poate fi prelungită pentru o perioadă de cel mult 30 de zile în cazul în care:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-50" title="page-6">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-51" title="page-6">
      b. predarea este autorizată, însă predarea efectivă nu a putut avea loc în termenul stabilit.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-52" title="page-6">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-53" title="page-6">
      Articolul 35
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-54" title="page-6">
      1. Predarea efectivă a persoanei solicitate are loc în cel mai scurt termen de la decizia de autorizare totală sau parțială a predării și în cel mult zece zile de la această decizie. Officier van justitie (procurorul) stabilește locul și momentul [predării efective], după consultarea autorității judiciare emitente.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-55" title="page-6">
      2. În cazul în care, ca urmare a unor circumstanțe speciale, predarea efectivă nu poate avea loc în termenul prevăzut la alineatul 1, se stabilește o nouă dată de comun acord. În acest caz, predarea efectivă are loc în termen de zece zile de la data convenită.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-56" title="page-6">
      3. În mod excepțional, predarea efectivă poate fi amânată atât timp cât motive umanitare serioase se opun, în special atât timp cât starea de sănătate a persoanei căutate nu îi permite să călătorească. Autoritatea judiciară emitentă este informată fără întârziere. Officier van justitie (procurorul) stabilește locul și momentul în care poate avea loc predarea efectivă, după consultarea autorității judiciare emitente. În acest caz, predarea efectivă are loc în termen de zece zile de la data convenită.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-57" title="page-7">
      4. Persoana căutată este pusă în libertate la expirarea termenelor menționate la alineatele 1-3.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-58" title="page-7">
      Articolul 36
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-59" title="page-7">
      1. Decizia privind data și locul predării efective poate fi amânată atunci când și atât timp cât persoana căutată face obiectul urmăririi penale în Țările de Jos sau când o hotărâre penală pronunțată împotriva sa de o instanță neerlandeză este încă în tot sau în parte susceptibilă de a fi executată.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-60" title="page-7">
      2. În cazurile prevăzute la alineatul 1, ministrul poate, după obținerea avizului Ministerului Public, să decidă că persoana căutată poate fi deja pusă temporar la dispoziția autorității judiciare emitente în vederea desfășurării procesului său sau a executării unei pedepse privative de libertate pronunțate împotriva sa prin hotărâre judecătorească definitivă și să prevadă condițiile acestei puneri la dispoziție temporare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-61" title="page-7">
      3. Condițiile stabilite de ministru includ, în cazul:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-62" title="page-7">
      a. urmăririi penale în curs, așa cum a fost prevăzută la alineatul 1: în orice caz, că dreptul persoanei solicitate de a fi prezentă la procedura penală în Țările de Jos va fi respectat și va executa în Țările de Jos pedeapsa care îi este aplicată în Țările de Jos.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-63" title="page-7">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 31 august 2021, Sąd Okręgowy w Krakowie Wydział III Karny (Tribunalul Regional din Cracovia, Secția a treia penală) a emis un mandat european de arestare împotriva lui CJ, resortisant polonez, în vederea arestării și a predării sale în scopul executării unei pedepse privative de libertate de doi ani, aplicată persoanei în cauză în Polonia pentru 13 infracțiuni care se încadrează în categoria „jafuri organizate sau armate”, în sensul articolului 2 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584. Potrivit deciziei de trimitere, CJ mai trebuie să execute cvasitotalitatea pedepsei aplicate pentru aceste infracțiuni.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În scopul executării mandatului european de arestare, prin decizia din 2 iunie 2022, instanța de trimitere a plasat persoana în cauză în detenție. Prin decizia din 16 iunie 2022, întrucât a dobândit un caracter definitiv, această instanță a autorizat predarea sa autorităților poloneze pentru infracțiunile care figurau în acest mandat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din decizia de trimitere reiese că CJ face obiectul urmăririi penale în curs în Țările de Jos cu privire la o altă faptă decât cele aflate la originea mandatului european de arestare. Astfel, la 15 decembrie 2021, Kantonrechter in de rechtbank Den Haag (judecătorul cantonal din cadrul Tribunalului din Haga, Țările de Jos) a condamnat persoana în cauză la plata unei amenzi de 360 de euro și, în subsidiar, la șapte zile de detenție, pentru conducerea unui autovehicul fără un permis de conducere valabil. CJ a declarat apel împotriva acestei condamnări, a cărui soluționare este prevăzută pentru 4 octombrie 2022, fără a renunța la dreptul său de a fi prezent la procedura penală. Hotărârea care va fi pronunțată în apel poate fi atacată cu recurs.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste împrejurări, la 17 iunie 2022, procurorul din cadrul Parchetului Districtual din Amsterdam (denumit în continuare „procurorul”) a decis, în temeiul articolului 36 alineatul 1 din Legea privind predarea, să amâne predarea persoanei în cauză și a solicitat, în temeiul articolului 34 alineatul 2 litera b coroborat cu articolul 35 alineatul 2 din această lege, ca instanța de trimitere să îi prelungească detenția pentru o perioadă de 30 de zile, ca urmare a unor „circumstanțe speciale”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 22 iunie 2022, instanța de trimitere a admis cererea procurorului și a prelungit detenția cu 30 de zile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 6 iulie 2022, procurorul a solicitat din nou prelungirea detenției persoanei în cauză pentru o perioadă suplimentară de 30 de zile, pentru motivul că, „din cauza unor circumstanțe speciale, predarea efectivă nu poate avea loc în termenul de zece zile”. Procurorul a justificat cererea respectivă în esență prin faptul că CJ nu dorește să renunțe la dreptul său de a fi prezent la ședință în cadrul procedurii penale în curs. În plus, acesta a precizat că dorește să dispună amânarea predării și să solicite periodic prelungirea detenției, atât timp cât această procedură penală este în derulare. În aceeași zi, instanța de trimitere a admis cererea procurorului și a prelungit detenția pentru o nouă perioadă de 30 de zile, amânând totodată decizia cu privire la aspectul dacă trebuie să se pronunțe din oficiu în legătură cu ridicarea sau cu suspendarea detenției.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam) a decis, prin decizia din 22 iulie 2022, primită de Curte în aceeași zi, să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-72" title="page-8">
      „1) Articolul 12 și articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 coroborate cu articolul 6 din cartă se opun ca o persoană căutată, a cărei predare în scopul executării unei pedepse privative de libertate a fost autorizată în temeiul unei decizii definitive, însă a fost amânată «pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare […] pentru o altă faptă decât cea prevăzută de mandatul european de arestare», să fie ținută în detenție pe durata acestei urmăriri penale, în executarea acelui mandat european de arestare?
    </p>
    <p class="C29Marge0doubleretrait" id="para-73" title="page-9">
      2) a) Decizia de a exercita competența de amânare a predării, prevăzută la articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, este o decizie privind executarea [mandatului european de arestare], care trebuie luată de autoritatea judiciară de executare în temeiul articolului 6 alineatul (2) din decizia‑cadru menționată coroborat cu considerentul (8) al acesteia?
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-74" title="page-9">
      b) În caz afirmativ, împrejurarea că această decizie a fost luată fără intervenția unei autorități judiciare de executare în sensul articolului 6 alineatul (2) din decizia‑cadru menționată are drept consecință faptul că o persoană căutată nu mai poate fi ținută în detenție în vederea executării mandatului european de arestare emis împotriva sa?
    </p>
    <p class="C29Marge0doubleretrait" id="para-75" title="page-9">
      3) a) Articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 coroborat cu articolele 47 și 48 din cartă se opune ca predarea unei persoane căutate să fie amânată în vederea urmăririi penale în statul membru de executare, pentru simplul motiv că, dacă este întrebată acest lucru, persoana căutată nu dorește să renunțe la dreptul său de a fi prezentă în cadrul urmăririi penale?
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-76" title="page-9">
      b) În caz afirmativ, care sunt factorii pe care autoritatea judiciară de executare trebuie să îi ia în considerare pentru decizia sa de a amâna predarea efectivă?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere a solicitat aplicarea procedurii preliminare de urgență în temeiul articolului 107 din Regulamentul de procedură al Curții. Această cerere a fost acordată la 3 august 2022. Guvernul neerlandez, Openbaar Ministerie (Ministerul Public, Țările de Jos), CJ și Comisia Europeană au depus un memoriu în cadrul procedurii scrise în fața Curții. La 21 septembrie 2022, a avut loc o ședință la care au participat CJ, Ministerul Public, guvernele neerlandez, francez și polonez, precum și Comisia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Apreciere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații introductive</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Decizia de trimitere vizează în esență două chestiuni de drept, dintre care prima este de natură organizatorică și procedurală, în timp ce a doua ține de condițiile materiale de aplicare a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, instanța de trimitere ridică problema dacă decizia de a amâna predarea unei persoane căutate, în temeiul articolului 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584, trebuie luată de „autoritatea judiciară de executare”, respectiv de un organ judiciar independent, precum și care sunt consecințele eventualei nerespectări a acestei condiții, în special dacă impune punerea persoanei în cauză în libertate (a doua întrebare preliminară). Această întrebare își are originea în faptul că, în speță, decizia de amânare a predării persoanei în cauză a fost luată numai de procuror, despre care această instanță are îndoieli că reprezintă un astfel de organ judiciar independent. În temeiul acestei decizii, procurorul a solicitat instanței respective prelungirea detenției persoanei în cauză pe durata amânării predării sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, instanța de trimitere dorește în esență să se precizeze atât condițiile (a treia întrebare preliminară), cât și consecințele unei decizii de amânare a predării persoanei în cauză în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, în special eventuala necesitate de a o pune în libertate (prima întrebare preliminară). În această privință, instanța menționată presupune că această decizie de amânare a predării este legală, ceea ce nu este însă neapărat cazul în speță, în funcție de răspunsul care trebuie dat la a doua întrebare preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, pare oportun, din motive de economie a procedurii, după cum propune Comisia, să se răspundă, într‑o primă etapă, la a doua întrebare preliminară și, într‑o a doua etapă, împreună, la prima și la a treia întrebare preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la a doua întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primei părți a celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584 se opune unei practici întemeiate pe normele Legii privind predarea prin care se atribuie procurorului competența de a decide cu privire la amânarea predării unei persoane căutate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la competența autorității judiciare de executare în sensul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 (prima parte)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit modului clar de redactare a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, decizia de a amâna predarea persoanei căutate în scopul urmăririi penale paralele împotriva sa în statul membru de executare trebuie luată de „autoritatea judiciară de executare”. Acest aspect este confirmat de considerentul (8) al deciziei‑cadru menționate și nu este contestat de niciuna dintre părți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, contrar îndoielilor exprimate de instanța de trimitere și după cum arată Comisia, faptul că articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 menționează „autoritatea judiciară de executare” ca organ competent să adopte o decizie de amânare a predării demonstrează că o asemenea adoptare face parte integrantă din „executarea” mandatului european de arestare, în sensul articolului 6 alineatul (2) din această decizie‑cadru, astfel cum a fost interpretat, desigur, în coroborare cu articolul 23 alineatul (3) din decizia‑cadru menționată, în Hotărârea din 28 aprilie 2022, C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>). În hotărârea menționată, Curtea a statuat că aprecierea existenței unui caz de forță majoră, în sensul acestei din urmă dispoziții, precum și, dacă este cazul, stabilirea unei noi date a predării constituie decizii cu privire la executarea mandatului european de arestare, care revin în sarcina autorității judiciare de executare, care depășesc cadrul simplei „asistențe practice și administrative” în sensul articolului 7 din aceeași decizie‑cadru, citit în lumina considerentului (9) al acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum susține Comisia, dat fiind că situațiile prevăzute la articolul 23 alineatul (3) și la articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 determină fiecare amânarea predării persoanei căutate în cadrul executării mandatului european de arestare, niciun motiv convingător nu justifică interpretarea în mod diferit a domeniului de aplicare al noțiunii autonome de „autoritate judiciară de executare” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>) la aplicarea articolului 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din această decizie‑cadru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584, revine dreptului statului membru de executare obligația de a desemna autoritatea judiciară de executare însărcinată cu adoptarea unei decizii de amânare a predării, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din această decizie‑cadru, desemnare care trebuie să fie compatibilă cu principiile generale ale dreptului Uniunii, în special cu principiul independenței autorității respective. În acest scop, statele membre sunt, în principiu, libere să desemneze, pe lângă un judecător sau o instanță, orice autoritate care participă la administrarea justiției lor penale, inclusiv parchetele. Această autoritate trebuie să acționeze însă pe baza unor norme statutare și organizaționale în măsură să garanteze că autoritatea respectivă nu este expusă niciunui risc de a fi supusă în special unei instrucțiuni individuale din partea puterii executive. În plus, într‑un asemenea caz, aceste state trebuie să se asigure că deciziile autorității respective sunt supuse unei căi de atac jurisdicționale care îndeplinește cerințele unei protecții jurisdicționale efective (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, în speță, este cert că decizia de amânare a predării a fost adoptată de procuror, în mod autonom și fără intervenția unei instanțe. În această privință, Curtea a statuat deja că, ținând seama de normele de organizare și de procedură interne în vigoare în Țările de Jos, un procuror din cadrul Parchetului Districtual din Amsterdam nu putea fi calificat drept „autoritate judiciară de executare”, în sensul cerințelor prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584, ca urmare a influenței pe care puterea executivă o putea exercita asupra organului respectiv, în special prin instrucțiuni individuale, și, în consecință, a lipsei independenței sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De altfel, tocmai pentru a ține seama de această jurisprudență și de nevoia de a atribui competența de a adopta o decizie de amânare a predării unei „autorități judiciare de executare”, guvernul neerlandez și Ministerul Public au precizat, în special în ședință, că o modificare a Legii privind predarea era în curs de pregătire pentru a desemna tribunalul ca organ competent în materie.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, se propune să se răspundă la prima parte a celei de a doua întrebări preliminare că decizia de a amâna predarea unei persoane căutate, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 coroborat cu articolul 6 alineatul (2) și cu considerentul (8) al acestei decizii‑cadru, constituie o măsură de „executare” a mandatului european de arestare și, în consecință, trebuie luată de „autoritatea judiciară de executare”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la consecințele unei încălcări a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 (a doua parte)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește consecințele unei încălcări a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 pentru motivul că decizia de a amâna predarea a fost adoptată de o autoritate extrajudiciară, și anume, în speță, procurorul, luările de poziție ale părților diferă în mod fundamental. Atât Comisia, cât și CJ apreciază că încălcarea unei asemenea cerințe formale, asemenea celor prevăzute la articolul 23 alineatele (2)-(4) din această decizie‑cadru, impune punerea în libertate a persoanei în cauză. În schimb, atât guvernul neerlandez, cât și Ministerul Public, deși recunosc existența unei asemenea încălcări, consideră că aceasta nu are incidență asupra deciziei distincte a instanței, în sensul articolului 12 din decizia‑cadru menționată, de a prelungi detenția acestei persoane în cauză. În ședință, guvernele francez și polonez au precizat, desigur numai ca răspuns la prima întrebare preliminară, că, independent de aspectul dacă sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din aceeași decizie‑cadru, articolul 12 din aceasta constituia un temei juridic suficient pentru menținerea persoanei în cauză respective în detenție în timpul amânării predării sale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum arată CJ și Comisia, cerința atribuirii puterii de decizie, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, unei „autorități judiciare de executare”, care este independentă sau supusă unui control jurisdicțional efectiv (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>), constituie o normă de competență jurisdicțională de la care statele membre nu pot, în principiu, deroga. Acest aspect este subliniat de jurisprudența care a insistat asupra independenței respective, precum și asupra existenței unei căi de atac jurisdicționale care îndeplinește pe deplin cerințele inerente unei protecții jurisdicționale efective, atunci când această autoritate judiciară nu este ea însăși o instanță și când amânarea predării are ca rezultat arestarea sau menținerea în detenție a persoanei căutate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în speță, trebuie să se constate că, pe de o parte, procurorul în discuție nu constituie o autoritate judiciară independentă în acest sens și, pe de altă parte, având în vedere în special luările de poziție divergente și ambigue ale guvernului neerlandez și ale Ministerului Public în ședință, rezultă că decizia sa de a amâna predarea persoanei căutate nu este supusă unei căi de atac jurisdicționale efective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, după cum arată instanța de trimitere însăși, potrivit unei practici constante, decizia procurorului de a amâna predarea ca atare nu face obiectul unui control din partea instanței, atunci când aceasta se pronunță asupra cererii procurorului respectiv de prelungire a menținerii în detenție a persoanei căutate, în temeiul articolului 27 alineatul 2 coroborat cu articolul 34 alineatul 2 litera b din Legea privind predarea. Această apreciere este confirmată de observațiile scrise ale guvernului neerlandez și ale Ministerului Public, care insistă asupra caracterului distinct al deciziei de a amâna predarea, luată de procuror, pe de o parte, și al celei de menținere în detenție, luată de instanță în urma cererii aceluiași procuror, pe de altă parte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că, în conformitate cu această practică, instanța este abilitată doar să se pronunțe asupra menținerii în detenție a persoanei căutate în temeiul articolului 27 alineatul 2 coroborat cu articolul 34 alineatul 2 litera b din Legea privind predarea, pentru o perioadă maximă de 30 de zile. În schimb, decizia de a amâna predarea, adoptată de procuror în temeiul articolului 36 alineatul 1 din această lege, care constituie temeiul juridic al cererii sale de prelungire a privării de libertate a persoanei respective, pare a fi ipso facto executorie, fără a fi supusă, ca atare, unui control jurisdicțional efectiv, fie prealabil, fie ulterior, din partea instanței.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu este mai puțin adevărat că nici articolul 36 alineatul 1 din Legea privind predarea, pe care se întemeiază decizia procurorului de a amâna predarea în speță, nici articolul 1 litera e din această lege nu precizează în mod explicit organismul competent să adopte o decizie de amânare a predării persoanei căutate, în sensul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, și cu atât mai puțin condițiile în care sau modul în care această decizie ar putea face obiectul unui control jurisdicțional efectiv. Aceste norme nu indică nici dacă instanța sesizată cu o cerere de prelungire a detenției este sau nu competentă ‐ și, în caz afirmativ, în ce măsură ‐ să controleze legalitatea unei decizii a procurorului de amânare a predării.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, guvernul neerlandez a explicat în ședință că articolul 36 alineatul 1 din Legea privind predarea putea fi interpretat în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, astfel încât instanța se putea substitui procurorului și putea îndrepta viciul menționat la punctul 37 de mai sus. Prin urmare, nu se poate exclude ca, cel puțin cu această ocazie, în temeiul articolului 27 alineatul 2 coroborat cu articolul 33 litera a din Legea privind predarea, instanța respectivă să fie în măsură să controleze legalitatea deciziei procurorului de a amâna predarea fie pentru a o invalida și apoi pentru a dispune ulterior repunerea în libertate a persoanei căutate, fie pentru a se substitui acestui procuror pentru menținerea amânării predării și a detenției persoanei respective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cerința potrivit căreia decizia de a amâna predarea persoanei căutate trebuie luată de o „autoritate judiciară de executare” independentă sau sub control jurisdicțional efectiv presupune astfel ca, cel târziu în momentul examinării aspectului dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare a menținerii în detenție a acestei persoane, instanța competentă să fie în măsură să exercite un asemenea control asupra legalității deciziei menționate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>). În aceste condiții, instanța respectivă ar putea, după caz, să fie determinată să invalideze decizia amintită în cazul nerespectării condițiilor de aplicare a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 și să dispună repunerea în libertate a persoanei respective, fără a aduce atingere altor măsuri pe care autoritatea judiciară competentă este abilitată să le ia pentru a împiedica fuga sa, în conformitate cu articolul 12 din această Decizie‑cadru 2002/584.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă, în speță, este posibilă o asemenea abordare conformă cu cerințele articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, ceea ce guvernul neerlandez și Ministerul Public au susținut în ședință. În acest scop, instanța de trimitere trebuie însă să se asigure că un eventual control jurisdicțional a posteriori din partea sa, astfel cum este descris la punctul 42 de mai sus, este suficient de eficient și de natură să remedieze integral încălcarea normei de competență jurisdicțională care constă în adoptarea deciziei de a amâna predarea doar de către procuror.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, ținând seama de faptul că, în speță, decizia procurorului de a amâna predarea a condus la menținerea în detenție a persoanei în cauză în Țările de Jos, instanța de trimitere trebuie să se asigure că această decizie nu rămâne în vigoare provizoriu până când instanța respectivă a luat o nouă decizie, după cum au arătat totuși guvernul neerlandez și Ministerul Public în ședință. De asemenea, se consideră că instanța menționată verifică dacă este în măsură să se substituie, în mod retroactiv, procurorului pentru a adopta o nouă decizie de amânare a predării persoanei căutate și pentru a autoriza, dacă este cazul, menținerea sa în detenție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lumina acestor criterii trebuie instanța de trimitere să examineze dacă este posibilă o interpretare a articolului 27 alineatul 2 coroborat cu articolele 33 și 34 din Legea privind predarea care ar fi conformă cu cerințele prevăzute la articolul 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584. În schimb, atunci când nu aceasta este situația, în lipsa unui temei juridic în dreptul intern care să justifice menținerea sa în detenție pentru alte motive, astfel cum a fost autorizat la articolul 12 din această decizie‑cadru, persoana în cauză ar trebui repusă în libertate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, se propune să se răspundă la a doua parte a celei de a doua întrebări preliminare că încălcarea articolului 24 alineatul (1) coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia‑cadru 2002/584, în temeiul căruia decizia de a amâna predarea persoanei căutate trebuie să fie luată de o autoritate judiciară de executare, impune ca această persoană să fie pusă în libertate, fără a aduce atingere posibilității unei asemenea autorități de a îndrepta această încălcare în special prin intermediul unei interpretări conforme a normelor relevante de drept intern sau al existenței unui temei juridic în dreptul intern care să justifice menținerea sa în detenție pentru alte motive.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">C.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la prima și la a treia întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observație introductivă</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima și a treia întrebare preliminară se întemeiază pe ipoteza, formulată de instanța de trimitere, potrivit căreia decizia de a amâna predarea persoanei în cauză a fost adoptată de o „autoritate judiciară de executare” și este supusă unui control jurisdicțional efectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere a treia întrebare preliminară, criteriile de aplicare a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie interpretate în lumina articolelor 47 și 48 din cartă, respectiv a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, de care CJ se prevalează în cadrul urmăririi penale în curs în Țările de Jos.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la criteriile de aplicare a articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, interpretate în lumina articolelor 47 și 48 din cartă (a treia întrebare preliminară)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima parte a celei de a treia întrebări preliminare urmărește în esență să se stabilească dacă articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 se opune unei decizii de a amâna predarea persoanei căutate pentru simplul motiv că aceasta insistă asupra exercitării drepturilor sale fundamentale protejate de articolele 47 și 48 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum arată Comisia, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară de executare dispune de o putere de apreciere („poate”) în ceea ce privește adoptarea unei decizii de a amâna predarea persoanei căutate în scopul urmăririi penale („pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal”) în statul membru de executare. Or, chiar și în absența unor criterii suplimentare sau mai precise care să reglementeze exercitarea puterii de apreciere respective, acesta trebuie să fie ghidat în special de drepturile fundamentale din cartă pe care autoritățile naționale trebuie să le respecte în contextul executării mandatului european de arestare [a se vedea articolul 1 alineatul (3) din această decizie‑cadru] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că autoritatea judiciară de executare are obligația de a ține seama de garanții procedurale fundamentale de care beneficiază persoana în cauză, în temeiul articolelor 47 și 48 din cartă, inclusiv dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, așa cum au fost interpretate de Curte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>). Această obligație se aplică nu numai procedurii de executare a mandatului european de arestare ca atare, ci și, mutatis mutandis, oricărei proceduri penale paralele invocate ca motiv de amânare a predării, în sensul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, și care este, așadar, indisociabilă de aceasta. Acest lucru este confirmat de articolul 8 din Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurii penale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>), care precizează dreptul persoanei suspectate sau acuzate de a fi prezentă la proces în cadrul procedurii penale la nivel național.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces, care se pune în discuție în speță, constituie un element esențial al dreptului la un proces echitabil, în sensul articolului 47 din cartă, precum și al dreptului la apărare garantat de articolul 48 alineatul (2) din aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>). De asemenea, potrivit articolului 8 din Directiva 2016/343, statele membre trebuie să permită printre altele persoanelor acuzate să fie prezente la propriul proces (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>). Deși articolul 8 alineatul (2) din directiva menționată coroborat cu considerentul (35) al acesteia autorizează statele membre să prevadă, în anumite condiții, organizarea unui proces în absența persoanei acuzate, în special atunci când aceasta a renunțat la dreptul său de a fi prezentă la proces (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>), situația este diferită atunci când, precum în speță, această persoană insistă asupra exercitării dreptului respectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ținând seama de caracterul inalienabil al dreptului fundamental al persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>), urmărirea penală a lui CJ în Țările de Jos pentru conducerea unui vehicul fără un permis de conducere valabil, care poate fi sancționată cu o amendă de 360 de euro și, în subsidiar, cu șapte zile de detenție, este suficientă, în principiu, pentru ca persoana în cauză să poată invoca dreptul său la un proces echitabil și dreptul său la apărare, în pofida caracterului mai grav al infracțiunii pentru care persoana în cauză fusese condamnată în Polonia și care face obiectul acestui mandat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, puterea de apreciere a autorității judiciare de executare, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, de a statua cu privire la amânarea predării persoanei căutate nu poate fi transformată într‑o competență legată de simplul motiv că această persoană se prevalează de garanțiile sale procedurale fundamentale în cadrul unei proceduri penale desfășurate în statul membru de executare. Astfel, în speță, după cum arată instanța de trimitere și Comisia, o decizie de amânare a predării nu poate fi impusă în mod unilateral de persoana în cauză care insistă asupra exercitării și asupra respectării imediate a dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său la apărare în cadrul procedurii penale în curs în Țările de Jos.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie să se verifice dacă obiectivele de interes general urmărite de articolul 24 din Decizia‑cadru 2002/584 justifică o restrângere, în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă, a exercitării de către persoana în cauză a dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său la apărare. Astfel, după cum s‑a recunoscut printr‑o jurisprudență constantă, aceste drepturi nu constituie prerogative absolute, ci pot să cuprindă restricții, cu condiția ca acestea să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de măsura în cauză și să nu implice, din perspectiva scopului urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor astfel garantate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În exercitarea puterii sale de apreciere privind punerea în aplicare a posibilităților prevăzute la articolul 24 din Decizia‑cadru 2002/584, se consideră, așadar, că autoritatea judiciară de executare ține seama atât de interesul statului membru de executare de a finaliza o procedură penală în curs împotriva persoanei căutate, cât și de cel al statului membru emitent de a se executa predarea acestei persoane în cel mai scurt timp și de a evalua aceste interese comparativ pentru a stabili dacă și în ce măsură o limitare a exercitării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare este posibilă. Această obligație decurge și din obligația de cooperare loială, în temeiul articolului 4 alineatul (3) primul paragraf TUE, care stă la baza dialogului dintre autoritățile judiciare de executare și cele emitente pentru a garanta funcționarea efectivă a sistemului de cooperare judiciară dintre statele membre, mandatul european de arestare constituind unul dintre elementele esențiale ale acestuia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, autoritatea judiciară de executare trebuie să țină seama de interesul legitim al statului membru de executare, protejat de articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, de a finaliza procedura penală în curs înainte de predarea persoanei căutate statului membru emitent. Acest interes este mai puțin important atunci când gravitatea infracțiunii urmărite și importanța sancțiunii avute în vedere sunt, precum în speță, net inferioare celor care au condus la adoptarea mandatului european de arestare. Astfel, în temeiul obligației sale de cooperare loială, autoritatea judiciară de executare poate fi determinată să suspende procedura penală în curs și să efectueze o predare temporară „condiționată” a persoanei căutate, în sensul articolului 24 alineatul (2) din această decizie‑cadru, prevăzând totodată, de comun acord cu autoritatea judiciară emitentă, returnarea acestei persoane, după executarea pedepsei sale în statul membru emitent, în scopul continuării procedurii penale în statul membru de executare. Ar rezulta de aici o limitare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare al persoanei respective care constă în amânarea exercitării acestora.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia, pe de o parte, dacă o astfel de abordare poate fi pusă în practică, ceea ce părțile au pus la îndoială în ședință, și, pe de altă parte, dacă, în urma reluării procedurii după eventuala întoarcere a persoanei în cauză în Țările de Jos, drepturile sale procedurale, inclusiv acela de a fi judecată într‑un termen rezonabil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>), ar putea fi pe deplin respectate. În orice caz, amânarea ca atare a exercitării acestor drepturi în ipoteza unei asemenea predări temporare a acestei persoane nu poate fi calificată drept „intervenție disproporționată și intolerabilă” care ar aduce atingere însuși conținutului lor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, autoritatea judiciară de executare trebuie să ia în considerare interesul legitim al statului membru emitent ca persoana căutată să îi fie predată și să fie închisă în cel mai scurt timp pe teritoriul său. Acest interes este însă relativizat de posibilitatea, prevăzută la articolul 12 din Decizia‑cadru 2002/584, de a ține această persoană în detenție în scopul executării mandatului european de arestare. Echivalența acestei detenții este recunoscută în mod implicit la articolul 26 alineatul (1) din decizia‑cadru respectivă, în temeiul căruia statul membru emitent este obligat să compute orice perioadă de privare de libertate din durata totală a privării de libertate care trebuie să fie executată de persoana căutată în statul membru de executare. De asemenea, într‑un caz precum cel din speță, obiectivul de reintegrare socială după executarea pedepselor poate vorbi în defavoarea unei detenții în statul membru emitent, atunci când persoana căutată locuiește deja de o anumită perioadă, ba chiar este bine integrată din punct de vedere social în statul membru de executare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>). Revine autorității judiciare de executare sarcina de stabili care dintre aceste două opțiuni corespunde, în funcție de împrejurări, în mai mare măsură acestui obiectiv și dacă interesul legitim al statului membru emitent, a cărui luare în considerare ar putea conduce la o restrângere temporară a garanțiilor procedurale ale persoanei în cauză, se poate aplica cu prioritate în raport cu cel al statului membru de executare, așa cum a fost descris la punctul 57 de mai sus.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, se propune să se răspundă la prima parte a celei de a treia întrebări preliminare că articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 coroborat cu articolele 47 și 48 din cartă nu se opune, în principiu, ca predarea persoanei căutate să fie amânată în scopul urmăririi penale în statul membru de executare pentru motivul că această persoană nu dorește să renunțe la dreptul său de a fi prezentă în cadrul acestei urmăriri penale. În contextul exercitării puterii sale de apreciere în temeiul articolului 24 din această decizie‑cadru, autoritatea judiciară de executare este totuși obligată să examineze dacă o limitare a exercitării de către persoana menționată a garanțiilor sale procedurale fundamentale poate fi justificată în raport cu interesele legitime potențial divergente ale statelor membre emitente și de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere acest răspuns în esență negativ la prima parte a celei de a treia întrebări preliminare, nu este necesar să se răspundă la a doua parte a acestei întrebări, care este adresată numai în cazul unui răspuns afirmativ la prima parte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la menținerea în detenție a persoanei căutate în urma unei amânări legale a predării sale (prima întrebare preliminară)</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere urmărește să se stabilească dacă, în ipoteza în care predarea persoanei căutate este amânată în mod legal, în sensul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, această persoană poate fi ținută în detenție pe toată perioada acestei amânări și până la efectuarea predării respective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 24 din această decizie‑cadru nu se pronunță cu privire la aspectul menționat. În schimb, în temeiul normei generale prevăzute la articolul 12 din decizia‑cadru menționată, aspectul dacă persoana căutată poate fi plasată sau ținută în detenție trebuie soluționat în conformitate cu dreptul național. În temeiul articolului 34 alineatul 2 din Legea privind predarea, o prelungire a detenției pentru o perioadă care nu depășește 30 de zile este posibilă și a fost deja decisă în două rânduri de către instanța de trimitere în speță (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>). Astfel, în principiu, nici articolul 12, nici articolul 24 din aceeași decizie‑cadru nu se opun ca atare unei asemenea prelungiri a detenției în scopul executării mandatului european de arestare, având în vedere că amânarea predării face parte integrantă din această executare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>), chiar dacă prelungirea respectivă poate depăși o anumită perioadă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contrar celor susținute de Comisie, această apreciere nu este repusă în discuție de economia generală a sistemului de cooperare judiciară care este destinat executării mandatului european de arestare, nici de termenele stricte pentru predarea persoanei căutate care sunt prevăzute la articolul 23 alineatele (2)-(4) din Decizia‑cadru 2002/584, nici de cerințele care decurg din articolul 6 din cartă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, Curtea a statuat deja că posibilitatea de a prelungi aceste termene ca urmare a unui caz de forță majoră prevăzută la articolul 23 alineatul (3) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie să fie interpretată, în calitate de derogare de la regula prevăzută la articolul 23 alineatul (2) din această decizie‑cadru, în mod strict (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>). Curtea a precizat în această privință că obstacole juridice rezultate din acțiuni legale introduse de persoana căutată sunt previzibile și nu pot constitui un caz de forță majoră în acest sens (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 constituie o normă specială în raport cu normele generale referitoare la termenele stricte de predare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 23 alineatele (1) și (2) din această decizie‑cadru, în măsura în care vizează un caz particular de amânare a predării persoanei căutate, care este destinat printre altele să protejeze interesul legitim al statului membru de executare de a finaliza urmărirea penală în curs (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>). Prin urmare, acest caz specific de amânare trebuie diferențiat în mod clar de cel al unei amânări excepționale a predării, în temeiul articolului 23 alineatul (3) sau (4) din decizia‑cadru menționată, în raport cu normele generale stabilite la articolul 23 alineatele (1) și (2) din aceeași decizie‑cadru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această apreciere este confirmată de faptul că legiuitorul Uniunii a renunțat să includă în articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 termene precise sau, cel puțin, o trimitere la termenele prevăzute la articolul 23 din decizia‑cadru respectivă. Rezultă a contrario că, în conformitate cu principiul prevăzut la articolul 12 prima teză din decizia‑cadru menționată, aceasta a lăsat statelor membre o putere de apreciere pentru a reglementa durata menținerii în detenție a persoanei căutate pe durata unei amânări legale a predării sale în temeiul articolului 24 alineatul (1) din aceeași decizie‑cadru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, în speță, persoana în cauză insistă asupra exercitării imediate a garanțiilor sale procedurale fundamentale în cadrul urmăririi penale în Țările de Jos, ceea ce constituie motivul esențial pentru amânarea predării sale, decisă de procuror, în temeiul articolului 36 alineatul 1 din Legea privind predarea. Totuși, această împrejurare nu se aseamănă cu un „obstacol juridic” în sensul jurisprudenței amintite la punctul 65 de mai sus, din moment ce aceasta se referă numai la aplicarea articolului 23 din Decizia‑cadru 2002/584, iar nu la cea a articolului 24 alineatul (1) din decizia‑cadru menționată, precum în speță.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, în mod cert, decizia întemeiată pe articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, de a menține în detenție persoana căutată în statul membru de executare în loc să o predea statului membru emitent în scopul executării mandatului european de arestare, constituie, la fel ca pedeapsa aplicată de statul membru emitent, o măsură care intră în domeniul de aplicare al articolului 6 din cartă și trebuie să fie limitată în timp (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>). Totuși, eventuala restricție corespunzătoare a libertății persoanei căutate este compensată integral de obligația statului membru emitent de a computa orice perioadă de detenție în statul membru de executare din durata totală a privării de libertate pe care ar trebui să o execute în statul membru emitent. În asemenea condiții, menținerea în detenție a acestei persoane nu poate fi calificată drept restrângere suplimentară a dreptului la libertate pe care persoana menționată trebuie să o suporte în orice caz în statul membru emitent, nici drept măsură disproporționată, în sensul articolului 52 alineatul (1) a doua teză din cartă, cu condiția ca durata privării de libertate să nu o depășească pe cea care ar trebui executată în statul membru emitent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, propunem să se răspundă la prima întrebare preliminară că articolul 12 și articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584 coroborate cu articolul 6 din cartă nu se opun ca o persoană căutată, a cărei predare în scopul executării unei pedepse privative de libertate a fost autorizată în temeiul unei decizii definitive, dar a fost amânată „pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare […] pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare”, să fie ținută în detenție în executarea mandatului european de arestare pe toată durata acestei urmăriri penale, cu condiția ca durata privării de libertate să nu o depășească pe cea pe care ar trebui să o execute în statul membru emitent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de rechtbank Amsterdam (Tribunalul din Amsterdam, Țările de Jos) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-137" title="page-22">
      1) Articolul 12 și articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, coroborate cu articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opun ca o persoană căutată, a cărei predare în scopul executării unei pedepse privative de libertate a fost autorizată în temeiul unei decizii definitive, dar a fost amânată „pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare […] pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare”, să fie ținută în detenție în executarea mandatului european de arestare pe toată durata acestei urmăriri penale, cu condiția ca durata privării de libertate să nu o depășească pe cea pe care ar trebui să o execute în statul membru emitent.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-138" title="page-22">
      2) Decizia de a amâna predarea unei persoane căutate, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, coroborat cu articolul 6 alineatul (2) și cu considerentul (8) al acestei decizii‑cadru constituie o măsură de „executare” a mandatului european de arestare și, în consecință, trebuie să fie luată de „autoritatea judiciară de executare”.
    </p>
    <p class="C10Marge1" id="para-139" title="page-23">
      Încălcarea articolului 24 alineatul (1) din decizia‑cadru menționată coroborat cu articolul 6 alineatul (2) din aceeași decizie‑cadru, în temeiul căruia decizia de a amâna predarea persoanei căutate trebuie să fie luată de o autoritate judiciară de executare, impune punerea acestei persoane în libertate, fără a aduce atingere posibilității unei asemenea autorități de a îndrepta această încălcare în special prin intermediul unei interpretări conforme a normelor relevante de drept intern sau al existenței unui temei juridic în dreptul intern care să justifice menținerea sa în detenție pentru alte motive.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-140" title="page-23">
      3) Articolul 24 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2002/584, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299, coroborat cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se opune, în principiu, ca predarea persoanei căutate să fie amânată în scopul urmăririi penale în statul membru de executare pentru motivul că această persoană nu dorește să renunțe la dreptul său de a fi prezentă în cadrul acestei urmăriri penale. În contextul exercitării puterii sale de apreciere în temeiul articolului 24 din această decizie‑cadru, autoritatea judiciară de executare este totuși obligată să examineze dacă o limitare a exercitării de către persoana căutată a garanțiilor sale procedurale fundamentale poate fi justificată în raport cu interesele legitime potențial divergente ale statelor membre emitent și de executare.
    </p>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: franceza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) C‑804/21 PPU, EU:C:2022:307, punctul 66.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) A se vedea de asemenea Concluziile noastre prezentate în cauza C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (C‑804/21 PPU, EU:C:2022:182, punctele 73-76).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctul 56).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) A se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctele 44-49 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctele 54, 67 și 72), și Hotărârea din 28 aprilie 2022, C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (C‑804/21 PPU, EU:C:2022:307, punctul 61). A se vedea de asemenea, în ceea ce privește serviciile de poliție, Concluziile noastre prezentate în cauza C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (C‑804/21 PPU, EU:C:2022:182, punctele 72 și 73).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctele 44-47 și 54, precum și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctele 49-51 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) A se vedea jurisprudența citată la punctele 31 și 32 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) Hotărârea din 24 noiembrie 2020, Openbaar Ministerie (Fals în înscrisuri) (C‑510/19, EU:C:2020:953, punctele 52 și 53).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni (C‑399/11, EU:C:2013:107, punctele 49-51), Hotărârea din 10 august 2017, Tupikas (C‑270/17 PPU, EU:C:2017:628, punctele 58-60), și Hotărârea din 22 decembrie 2017, Ardic (C‑571/17 PPU, EU:C:2017:1026, punctul 73).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) JO 2016, L 65, p. 1.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni (C‑399/11, EU:C:2013:107, punctul 49 și jurisprudența citată), și Hotărârea din 15 septembrie 2022, HN (Procesul unei persoane acuzate îndepărtate de pe teritoriu) (C‑420/20, EU:C:2022:679, punctul 54 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) Hotărârea din 15 septembrie 2022, HN (Procesul unei persoane acuzate îndepărtate de pe teritoriu) (C‑420/20, EU:C:2022:679, punctul 32).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) Hotărârea din 15 septembrie 2022, HN (Procesul unei persoane acuzate îndepărtate de pe teritoriu) (C‑420/20, EU:C:2022:679, punctele 35-37). În ceea ce privește condițiile unei asemenea renunțări, care trebuie să fie efectuată de bună voie și să fie stabilită în mod neechivoc, a se vedea Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni (C‑399/11, EU:C:2013:107, punctul 49).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) Hotărârea din 26 februarie 2013, Melloni (C‑399/11, EU:C:2013:107, punctul 49), și Hotărârea din 15 septembrie 2022, HN (Procesul unei persoane acuzate îndepărtate de pe teritoriu) (C‑420/20, EU:C:2022:679, punctul 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 decembrie 2017, Prequ’ Italia (C‑276/16, EU:C:2017:1010, punctul 50), Hotărârea din 13 septembrie 2018, UBS Europe și alții (C‑358/16, EU:C:2018:715, punctul 62), și Hotărârea din 16 octombrie 2019, Glencore Agriculture Hungary (C‑189/18, EU:C:2019:861, punctul 43).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 26 octombrie 2021, Openbaar Ministerie (Dreptul de a fi ascultat de autoritatea judiciară de executare) (C‑428/21 PPU și C‑429/21 PPU, EU:C:2021:876, punctele 43 și 44, precum și jurisprudența citată), și Hotărârea din 22 februarie 2022, Openbaar Ministerie (Instanță constituită prin lege în statul membru emitent) (C‑562/21 PPU și C‑563/21 PPU, EU:C:2022:100, punctele 48 și 49, precum și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) A se vedea Ordonanța din 12 februarie 2019, RH (C‑8/19 PPU, EU:C:2019:110, punctul 31 și urm.), și Hotărârea din 29 iulie 2019, Gambino și Hyka (C‑38/18, EU:C:2019:628, punctul 38 și urm.).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 13 noiembrie 2018, Raugevicius (C‑247/17, EU:C:2018:898, punctul 36 și urm.).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) A se vedea punctele 19 și 20 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) A se vedea punctul 29 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 28 aprilie 2022, C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (C‑804/21 PPU, EU:C:2022:307, punctul 45 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 28 aprilie 2022, C și CD (Obstacole juridice în calea executării unei decizii de predare) (C‑804/21 PPU, EU:C:2022:307, punctul 48 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) A se vedea punctele 55-57 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan (C‑237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctele 58 și 59), și Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Vilkas (C‑640/15, EU:C:2017:39, punctul 43).</p>
</body>
</html>
