Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOAMNA LEILA MEDINA
prezentate la 15 mai 2025(1)
Cauza C‑541/23 P
Polwax S.A.
împotriva
Comisiei Europene
„ Recurs – Concurență – Concentrări – Piața gaciului și piața cerii de parafină – Preluarea controlului asupra Grupa Lotos de către PKN Orlen – Decizie prin care concentrarea este declarată incompatibilă cu piața internă și cu Acordul privind SEE – Acțiune în anulare introdusă de un terț – Definirea piețelor relevante – Sarcina probei și nivelul probatoriu – Nivelul de control exercitat de Tribunal în cazurile de fuziune ”
1. Prin recursul său, Polwax S.A. solicită anularea Hotărârii Tribunalului din 14 iunie 2023, Polwax/Comisia (T‑585/20, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2023:332). Această hotărâre a respins acțiunea sa prin care a solicitat anularea Deciziei Comisiei Europene din 14 iulie 2020 (denumită în continuare „decizia în litigiu”)(2), prin care Comisia Europeană a declarat compatibilă cu piața internă și cu articolul 57 din Acordul privind Spațiul Economic European (SEE) o concentrare economică între Polski Koncern Naftowy Orlen S.A. (denumită în continuare „Orlen”) și Grupa Lotos S.A. (denumită în continuare „Lotos”), sub rezerva respectării de către Orlen a anumitor angajamente.
2. Polwax invocă nouă motive în susținerea recursului său. Totuși, în conformitate cu o solicitare a Curții de Justiție, în prezentele concluzii abordăm doar primul motiv de recurs.
3. În special, prin intermediul acestui prim motiv de recurs, Polwax arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere și că a denaturat poziția pe care aceasta a susținut‑o (i) prin faptul că a considerat că îi revenea sarcina, în calitate de parte interesată, să prezinte „indicii serioase” ale unei eventuale probleme de concurență într‑o situație în care acest criteriu nu ar fi trebuit să se aplice; și (ii) prin faptul că a impus Polwax să prezinte „probe serioase” că produsele examinate de Comisie pe piața în amonte (piața gaciului(3)) nu sunt substituibile prin prisma cererii sau a ofertei, cu toate că în Regulamentul nr. 139/2004 nu există o atare obligație în privința terților și (iii) prin faptul că a apreciat că informațiile furnizate de Polwax în cursul procedurii nu constituie asemenea „indicii serioase”. În plus, Polwax susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a analizat dinamica diferitelor segmente ale pieței în amonte și lipsa efectivă a motivării Comisiei în ceea ce privește concluzia potrivit căreia piața în amonte nu era nici compartimentată, nici segmentată.
I. Istoricul litigiului și procedura în fața Tribunalului
4. Istoricul litigiului este prezentat în detaliu la punctele 2-23 din hotărârea atacată. În cadrul prezentelor concluzii, este suficient să îl rezumăm după cum urmează.
5. Recurenta, Polwax, este o societate poloneză care produce și comercializează ceară de parafină și produse pe bază de parafină. Orlen este o întreprindere integrată vertical, care își desfășoară activitatea în principal în domeniul rafinării și comercializării (inclusiv cu amănuntul) de combustibili și de produse pe bază de combustibili în Republica Cehă, Germania, Lituania și Polonia, în timp ce Lotos este o întreprindere integrată vertical, care își desfășoară activitatea în principal în domeniul rafinării și comercializării (inclusiv cu amănuntul) de combustibili și de produse pe bază de combustibili, în principal în Polonia. Orlen este prezentă pe piața produselor petrochimice și ambele își desfășoară activitatea în domeniul explorării, dezvoltării și producției în amonte a țițeiului și a gazelor naturale.
6. În contextul prezentei cauze, Orlen a dobândit controlul total asupra Lotos. La 15 mai 2020, Polwax și‑a prezentat observațiile referitoare la comunicarea privind obiecțiunile și a arătat că ar trebui prevăzute angajamente pentru a se asigura faptul că concentrarea nu afectează accesul său la anumiți factori de producție pe care îi utiliza în producția sa. La 14 iulie 2020, Comisia a adoptat decizia în litigiu.
7. Comisia a declarat printre altele că „combinarea cesiunilor și a celorlalte angajamente ar permite cumpărătorilor entităților cedate, precum și altor concurenți să supună entitatea rezultată din concentrare unei concurențe efective pe piețele relevante în viitor”, că, „în special [p]e piețele angro de motorină și de benzină, cumpărătorul participației în rafinărie ar fi în măsură să importe volume semnificative datorită unui acces mai larg la infrastructuri” și că, „[d]atorită acestei combinații între capacitatea de rafinare și potențialul de import, cumpărătorul ar exercita o presiune concurențială similară celei exercitate de Lotos înainte de tranzacție”. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că „tranzacția, astfel cum a fost modificată prin angajamente, nu ar mai ridica probleme în materie de concurență” și a precizat că „[a]ceastă decizie era condiționată de respectarea pe deplin a angajamentelor asumate”(4).
8. În ceea ce privește efectele concentrării avute în vedere asupra concurenței, Comisia a examinat, în considerentul (2003) al deciziei în litigiu, posibilitatea, evidențiată de Polwax, ca concentrarea să conducă la o blocare a factorilor de producție. Polwax a susținut că „entitatea rezultată în urma concentrării nu i‑ar mai furniza gaci de parafină sau i l‑ar furniza doar la un preț mult mai ridicat, astfel încât nu ar fi în măsură să concureze cu activitatea legată de parafină din aval a entității respective”.
9. În această privință, Comisia a reținut, în considerentul (2004) al deciziei în litigiu, că, dacă piața în amonte a gaciului de parafină ar fi definită pe o bază națională, Lotos ar deține o cotă de piață între 30 % și 40 % în Polonia în anii 2017 și 2018. Deși a recunoscut că o astfel de cotă de piață implica existența unor efecte verticale, Comisia a subliniat că între 60 % și 70 % dintre sursele de gaci de parafină erau încă disponibile și că Orlen însăși recurgea la furnizori externi. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu era evident că entitatea rezultată în urma concentrării ar avea capacitatea de a bloca accesul la gaciul de parafină pentru clienții Lotos activi pe piața cerii de parafină.
10. Comisia a adăugat, în considerentul (2005) al deciziei în litigiu, că Orlen nu dispunea decât de o cotă foarte mică de piață din aval și a dedus din aceasta că entitatea rezultată în urma concentrării nu ar avea nici interesul de a bloca accesul la factorii de producție pentru clienții Lotos care își desfășoară activitatea pe această piață. Comisia a arătat că Polwax însăși sublinia că pe piața respectivă concurența era intensă, o astfel de piață dispunând, în anumite cazuri, de o dimensiune globală și fiind sub presiunea producătorilor chinezi.
11. De aici Comisia a concluzionat, în considerentul (2006) al deciziei în litigiu, că investigația sa nu evidenția indicii serioase în sensul existenței unui obstacol semnificativ în calea exercitării unei concurențe efective (OSCE) în ceea ce privește legătura verticală dintre piața gaciului de parafină din Polonia și cea a cerii de parafină din SEE.
12. În fața Tribunalului, Polwax a invocat în esență două motive. Prin intermediul primului său motiv, aceasta a susținut că Comisia a încălcat articolul 2 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 139/2004 care se referă la fuziuni. Presupusa eroare a Comisiei ar consta în definirea în mod eronat a piețelor în ceea ce privește, în primul rând, piața din aval a cerii de parafină și, în al doilea rând, piața din amonte a gaciului. În plus, Polwax a reproșat Comisiei că a apreciat în mod incorect efectele concentrării atât asupra pieței gaciului de parafină, cât și asupra pieței cerii de parafină. Al doilea motiv era întemeiat pe o încălcare a articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 (dar a fost ulterior retras în ședință). În replica sa, Polwax a prezentat totodată un motiv nou, întemeiat pe motivarea insuficientă a deciziei în litigiu în ceea ce privește definirea piețelor relevante. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate(5).
II. Apreciere
13. Primul motiv de recurs invocat de Polwax este întemeiat pe erori de drept, erori vădite de apreciere și denaturarea poziției sale, în măsura în care Tribunalul, la punctele 45 și 57-62 din hotărârea atacată, nu ar fi efectuat un control efectiv al definirii pieței relevante realizate de Comisie în decizia în litigiu și ar fi impus reclamantei un nivel probatoriu eronat. Primul motiv de recurs cuprinde trei aspecte.
A. Primul aspect al primului motiv de recurs
14. Prin intermediul primului aspect al primului motiv, Polwax susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 2 din Regulamentul nr. 139/2004 prin faptul că i‑a impus, la punctul 45 din hotărârea atacată, să prezinte „indicii serioase” care să demonstreze existența unei probleme de concurență în susținerea motivului său întemeiat pe definirea eronată a pieței din amonte a gaciului de parafină.
1. Admisibilitatea
15. Comisia susține că primul aspect al primului motiv de recurs este inadmisibil, întrucât Polwax a contestat în fața Tribunalului lipsa împărțirii pieței din amonte a furnizării de gaci de parafină în alte sub‑piețe distincte. Astfel, aceasta a afirmat că Comisia a săvârșit o eroare prin faptul că nu a divizat sau segmentat în continuare piața gaciului de parafină în piețe de furnizare de gaci de parafină ușor, mediu și greu. Prin urmare, Polwax se contrazice în primul rând, afirmând în fața Curții de Justiție că critica sa nu a vizat „alte” piețe decât cele luate în considerare de Comisie în analiza sa și, în al doilea rând, că Comisia ar fi trebuit să împartă piața gaciului de parafină în sub‑piețe mai mici (sau cel puțin în segmente) în decizia în litigiu atunci când a analizat efectele prospective ale fuziunii.
16. Contrar celor susținute de Comisie, primul aspect al primului motiv de recurs este admisibil, în măsura în care din jurisprudența Curții reiese că pretinsa nerespectare a normelor aplicabile în materie de probă constituie o chestiune de drept care este admisibilă în stadiul recursului(6).
2. Fondul
17. În hotărârea atacată, Tribunalul se întemeiază pe nivelul probatoriu pentru terții reclamanți care contestă legalitatea unei decizii de fuziune, astfel cum a fost stabilit de jurisprudența sa, care nu a fost încă abordată de jurisprudența Curții de Justiție(7). Prin urmare, este oportun ca, într‑o primă etapă, să se aprecieze în general nivelul probatoriu adecvat din perspectiva jurisprudenței Curții de Justiție și aspectul dacă jurisprudența Tribunalului este compatibilă cu nivelul probatoriu adecvat; și, într‑o a doua etapă, să se examineze, în concret, dacă Tribunalul a aplicat în mod corect acest nivel în prezenta cauză în ceea ce privește definirea pieței relevante.
a) Observații introductive privind sarcina probei și nivelul probatoriu, precum și nivelul de control
18. După cum vom demonstra în analiza care urmează, noțiunile de sarcină a probei și nivel probatoriu, precum și noțiunea de nivel de control (jurisdicțional) sunt interdependente, în special în cazurile de fuziune, și, prin urmare, trebuie abordate împreună(8).
1) Comisia trebuie să demonstreze că este mai mult probabil decât improbabil ca concentrarea să ridice (sau nu) obstacole semnificative în calea concurenței
19. Potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 139/2004, Comisia este obligată să examineze efectele fuziunii asupra concurenței pe piețele pe care există un risc de OSCE, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziții dominante.
20. Din jurisprudența Curții de Justiție reiese că „deciziile Comisiei privind compatibilitatea concentrărilor cu piața internă trebuie să fie susținute de elemente suficient de semnificative și de concordante”(9). Aceste elemente de probă trebuie să fie exacte și fiabile și este necesar să fie de natură să susțină concluziile care sunt desprinse din acestea(10). În plus, după cum a mai precizat Tribunalul, Comisia trebuie nu doar să își argumenteze poziția pe baza unor elemente de probă convingătoare, ci și să demonstreze „cu un grad de probabilitate suficient”(11) că fuziunea ar avea (sau nu ar avea) un impact semnificativ asupra concurenței efective.
21. În această privință, Curtea de Justiție a admis că Comisia dispune de o marjă de apreciere în materie economică în scopul aplicării normelor de fond ale Regulamentului nr. 139/2004, întrucât efectuează analize economice prospective referitoare la probabilitatea anumitor evoluții ale pieței relevante în viitor(12). Pe baza aprecierii potrivit căreia, în cazurile de fuziune, analiza Comisiei nu poate să fie la fel de sigură ca analizele sale ex post (în temeiul articolelor 101 și 102 TFUE) și are un caracter prospectiv, Curtea a statuat că Comisia trebuie să prezinte elemente pentru a demonstra că este mai mult probabil decât improbabil ca respectiva concentrare să ridice sau să nu ridice obstacole semnificative în calea concurenței(13).
22. După cum a precizat Tribunalul, „împrejurarea că o concentrare ar fi produs efecte anticoncurențiale nu era, în sine, suficientă pentru a considera că această concentrare ar fi fost incompatibilă cu piața internă, din moment ce nu ar fi ridicat un obstacol semnificativ în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia”(14).
2) Reclamanta trebuie să demonstreze existența unei erori vădite de apreciere
23. Marja de apreciere de care dispune Comisia „justifică limitarea controlului efectuat de instanța Uniunii cu privire la o decizie a Comisiei în materia concentrărilor la verificarea exactității materiale a faptelor și la absența unei erori vădite de apreciere”(15).
24. Pentru a acorda accesul la un asemenea control din partea instanței Uniunii, dreptul Uniunii conferă, în principiu, părților vizate de deciziile Comisiei în materie de fuziuni (inclusiv terților, cum ar fi concurenții sau clienții) dreptul de a introduce o acțiune prin care să conteste legalitatea acestei decizii în fața Tribunalului în temeiul articolului 263 TFUE, în conformitate cu principiul protecției jurisdicționale efective consacrat la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
25. Acestea fiind spuse, dreptul respectiv este însoțit de obligația reclamantei de a preciza motivele pe care le invocă și de a prezenta elemente de probă în susținerea motivelor în cauză.
26. Atunci când un reclamant introduce o astfel de acțiune, în conformitate cu articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, „în vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să reiasă, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive”(16). Jurisprudența Curții de Justiție precizează, în această privință, că reclamantul are un rol important, amintind că „sarcina de a invoca motive împotriva [deciziei] și de a prezenta elemente de probă în susținerea acestor motive revine reclamantului”(17).
27. Mai precis, în ceea ce privește domeniile dreptului Uniunii care sunt vizate de controlul fuziunilor din interiorul Uniunii, precum dreptul concurenței în sensul articolului 101 sau 102 TFUE, „reclamantul trebuie să identifice elementele contestate din decizia atacată, să formuleze critici în această privință și să aducă probe care pot consta în indicii serioase[(18)], prin care să se urmărească demonstrarea temeiniciei criticilor sale”(19).
28. În Hotărârea EFIM/Comisia(20), Curtea de Justiție a respins motivul recurentei prin care urmărea să se constate că, prin faptul că i‑a impus să facă dovada presupusei încălcări, Tribunalul a încălcat articolul 47 din Carta Drepturilor Fundamentale. Curtea a subliniat că, în contextul unei acțiuni în anularea unei decizii a Comisiei, reclamantului îi revine să prezinte argumente și probe în fața instanțelor Uniunii și, prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a constatat că sarcina probei revenea reclamantei(21). Această hotărâre este deosebit de relevantă întrucât atât (i) terții în cauzele care au ca obiect controlul fuziunilor, cât și (ii) terții care formulează plângeri în procedurile referitoare la articolele 101 și 102 TFUE au caracteristici similare, inclusiv faptul că dispun numai de un drept de acces limitat la dosarul administrativ al Comisiei(22).
29. Observații similare pot fi deduse din jurisprudența Curții de Justiție în alte domenii conexe ale dreptului Uniunii. În primul rând, în dreptul Uniunii în materie de ajutoare de stat, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție, faptul că Tribunalul se așteaptă ca partea care introduce o acțiune în anulare să prezinte probe în susținerea afirmațiilor sale nu este contrar repartizării corecte a sarcinii probei. În schimb, „revine în principiu persoanei care invocă fapte în susținerea unei cereri sau a unui argument sarcina de a face dovada caracterului lor real”(23). În al doilea rând, Curtea de Justiție a aplicat aceeași formulă și în jurisprudența în materie de antidumping(24).
3) Nivelul probatoriu: informațiile trebuie să demonstreze o eroare vădită de apreciere, ceea ce face ca aprecierea Comisiei să nu fie plauzibilă, înclinând astfel balanța
30. În continuare, vom aborda problema nivelului probatoriu adecvat necesar din partea recurentei în cauzele privind fuziunile.
31. Referitor la controlul exercitat cu privire la aprecierilor economice complexe, Curtea a statuat că, pentru a stabili că Comisia a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor, de natură să justifice anularea deciziei atacate, elementele de probă prezentate de reclamant trebuie să fie suficiente pentru a lipsi de plauzibilitate aprecierea faptelor reținută în decizie(25).
32. În cauzele privind fuziunea, probele vor fi rareori uniforme și, prin urmare, Comisia trebuie să efectueze o evaluare comparativă (sau o ierarhizare) a probelor și a indiciilor. Pentru a răspunde la această situație specifică, Tribunalul a statuat în mod corect, în jurisprudența sa existentă, că un reclamant va avea câștig de cauză numai dacă se poate demonstra că evaluarea comparativă a diferitelor elemente de probă din dosar este nejustificată și neplauzibilă până la punctul de a nu putea să susțină aprecierea Comisiei(26).
33. În această privință, trebuie observat că Curtea de Justiție și Tribunalul nu se așteaptă ca un reclamant să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă(27) că Comisia a săvârșit o eroare vădită în aprecierea sa legată de concentrarea respectivă. Criteriul relevant este evaluarea comparativă a probabilităților(28), care este însoțită de cerințe specifice referitoare la calitatea elementelor de probă care, în principiu, nu au influență asupra nivelului probatoriu necesar(29).
34. Din considerațiile care precedă rezultă că, în cauzele privind fuziunea, reclamantul este obligat să furnizeze informații coerente și suficiente (altfel spus, motive și probe sau indicii). De exemplu, într‑o situație precum cea din speță (care se referă la definirea pieței relevante), calitatea informațiilor trebuie să corespundă, în ceea ce privește conținutul și gradul de detaliere, cerințelor din secțiunea 6 din formularul CO(30) care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 802/2004(31), intitulată „Definiții ale piețelor”. După cum a subliniat Curtea de Justiție, funcția esențială a probei este de a convinge de temeinicia unei teze(32) și, prin urmare, calitatea elementelor de probă trebuie, în orice caz, să fie de natură să permită Tribunalului să verifice existența erorii vădite de apreciere invocate(33).
35. Rezultă că reclamantul trebuie să prezinte informații coerente și suficiente pentru a demonstra eroarea vădită invocată, ceea ce, la rândul său, face ca aprecierea Comisiei să devină neplauzibilă, înclinând astfel balanța în favoarea concluziei reclamantului și în defavoarea concluziei Comisiei (cu privire la aprobarea sau neaprobarea fuziunii în cauză). Acestea fiind spuse, nivelul probatoriu necesar din partea reclamantului ar trebui să fie limitat, ținând seama de aspectele specifice ale controlului fuziunilor din interiorul Uniunii și ale procedurii sale. Mai întâi, Comisia este obligată să prezinte elemente de probă care să demonstreze că este mai mult probabil decât improbabil ca concentrarea în cauză să ridice (sau nu) obstacole semnificative în calea concurenței efective. În consecință, nu se poate impune reclamantului să facă mai mult decât să demonstreze o eroare vădită de apreciere care ar putea înclina această balanță în direcția indicată mai sus.
36. Două aspecte suplimentare trebuie avute în vedere atunci când se apreciază calitatea probelor în limitele nivelului probatoriu impus unui reclamant. În primul rând, reclamantul se confruntă cu dificultăți și atunci când efectuează analiza sa prospectivă pentru contestarea deciziei de fuziune propusă. Probele care trebuie prezentate pentru a demonstra eroarea vădită de apreciere a Comisiei sunt de asemenea încadrate de incertitudinea și de caracterul prospectiv al analizei care stă la baza acestei decizii de concentrare(34). În al doilea rând și în plus, pentru strângerea de probe, un reclamant nu dispune de aceleași competențe de investigare precum cele de care dispune Comisia(35). Prin urmare, cerința ca reclamantul să își dovedească suficient motivele nu poate fi pusă pe picior de egalitate totală cu cerințele impuse instituției menționate. În orice caz, cerințele impuse reclamantului rămân limitate la obligația de a furniza informații coerente și suficiente care să dovedească presupusa eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie, ceea ce face așadar ca aprecierea acesteia din urmă să devină neplauzibilă(36).
37. Opinii precum cele menționate la punctul 31 din prezentele concluzii au fost exprimate și în doctrina juridică(37), în care se arată că hotărârea Curții în cauza Bertelsmann și Sony trebuie interpretată în sensul că reclamantul trebuie să prezinte probe în susținerea afirmației sale potrivit căreia Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, dar nu este obligat să prezinte probe care să dovedească efectiv propria sa apreciere pe fond (și, de exemplu, nu este obligat să dovedească motivele pentru care fuziunea va aduce atingere concurenței). După ce reclamantul a depășit obstacolul care constă în dovedirea în mod suficient a unei erori vădite de apreciere, Comisia este obligată să își apere constatările de fapt și aprecierea juridică și economică și îi revine astfel sarcina probei în final(38).
38. Prin urmare, considerăm că, în principiu, reclamantul este obligat să demonstreze, pe baza motivelor și a probelor sau a indiciilor sale prezentate în susținerea acestor motive, că aprecierea Comisiei și concluziile care sunt desprinse dintr‑o asemenea apreciere nu sunt fondate. Pentru a fi reținute, probele trebuie să fie de natură să susțină în mod coerent și suficient lipsa de plauzibilitate a aprecierii Comisiei, ceea ce echivalează cu o eroare vădită în aprecierea respectivă.
4) Cerința de a prezenta indicii serioase ale existenței unei probleme reale de concurență, pe care Comisia ar fi trebuit să o examineze
39. Hotărârea atacată se întemeiază pe cerințele care au fost dezvoltate până în prezent de Tribunal (în hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt), dar care nu au fost încă abordate de Curtea de Justiție. Prin urmare, înainte de a trece la aprecierea pe fond a primului motiv de recurs, vom examina aspectul dacă nivelul probatoriu elaborat de această jurisprudență este în concordanță cu cerințele stabilite de jurisprudența Curții de Justiție, astfel cum a fost analizată mai sus(39).
40. În Hotărârea easyJet, Tribunalul arată în special că Comisia este obligată, chiar și în lipsa oricărei cereri exprese din partea terților, dacă există indicii serioase în acest sens, să aprecieze problemele de concurență create de fuziune pe toate piețele care pot fi afectate de aceasta(40).
41. Pentru situația în care terțul reclamant susține că Comisia nu a ținut seama de o eventuală problemă de concurență, Tribunalul a stabilit nivelul probatoriu după cum urmează: „revine reclamantului sarcina de a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie”(41).
42. Atunci când explică tipul și calitatea probelor, Tribunalul arată că, „pentru a răspunde acestei cerințe [care constituie standardul] în materie de probă, revine reclamantului sarcina să identifice piețele respective, să descrie situația concurențială în lipsa concentrării și să indice care ar fi efectele probabile ale unei concentrări, având în vedere situația concurențială pe aceste piețe”(42).
43. După cum în mod corect a arătat Comisia, cerința de a demonstra existența unei probleme de concurență permite Tribunalului, în conformitate cu principiul contradictorialității prevăzut la articolul 64 din Regulamentul său de procedură, să se pronunțe asupra acțiunii, fără a trebui să solicite alte informații, în vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției(43).
44. În susținerea acestei concluzii, Tribunalul a arătat în Hotărârea easyJet că nu era suficient ca reclamantul „să afirme pur și simplu” o teorie a prejudiciului(44), dar fără „a prezenta probe în susținerea argumentației sale”(45) și a concluzionat că afirmațiile reclamantului nu puteau să fie teoretice, abstracte sau să constituie afirmații generale(46). Dimpotrivă, este necesar ca ele să fie formulate suficient de clar(47) și trebuie prezentate probe concrete pentru a demonstra că constatările Comisiei sunt afectate de o eroare vădită de apreciere(48).
45. În opinia noastră, clarificările furnizate cu privire la tipul și calitatea probelor necesare sunt în concordanță cu cerința de a furniza informații coerente și suficiente în susținerea motivelor.
46. În Hotărârea Niki Luftfahrt, Tribunalul a reafirmat principiile din Hotărârea easyJet și a introdus orientări suplimentare pentru reclamanți.
47. În special, Tribunalul a statuat în Hotărârea Niki Luftfahrt că revine în sarcina reclamantului „să identifice piețele respective, să descrie situația concurențială în lipsa concentrării și să indice care ar fi efectele probabile ale unei concentrări având în vedere situația concurențială pe aceste piețe”(49). Un reclamant în fața Tribunalului poate îndeplini această cerință furnizând informații ale căror volum și natură sunt comparabile cu informațiile necesare în temeiul secțiunii 6 din formularul CO din anexa I la Regulamentul nr. 802/2004 prezentat Comisiei de părțile la fuziune în contextul notificării unei fuziuni(50).
48. Într‑adevăr, secțiunea 6 din formularul CO poate fi un indicator util pentru volumul și natura probelor necesare, într‑o situație precum cea din prezenta cauză, care se referă la definirea pieței relevante, în măsura în care permite reclamanților terți, precum Polwax, să înțeleagă mai bine tipul de probe și indicii pe care trebuie să le prezinte în fața Tribunalului, atunci când contestă definirea pieței de către Comisie în cadrul unei decizii în materie de fuziuni.
49. Din considerentele care precedă rezultă că, atunci când un reclamant contestă legalitatea unei decizii a Comisiei de aprobare a unei fuziuni, acesta trebuie să demonstreze existența unei erori vădite în aprecierea Comisiei prin prezentarea unor indicii serioase privind existența unei probleme reale de concurență care, ca urmare a efectului său, ar fi trebuit să fie examinată de Comisie. Pentru a îndeplini această sarcină, reclamantul trebuie să prezinte informații coerente și suficiente, de o calitate care să dovedească în mod convingător temeinicia argumentelor și să permită Tribunalului să se pronunțe asupra existenței presupusei erori vădite. În această privință, reclamantul este obligat să demonstreze, pe baza informațiilor pe care le‑a furnizat (și anume motivele și probele sau indiciile în susținerea acestor motive), că aprecierea Comisiei și concluziile care sunt desprinse dintr‑o asemenea apreciere nu sunt întemeiate și sunt implauzibile, înclinând astfel balanța probabilităților în favoarea concluziei reclamantului și împotriva concluziei stabilite de Comisie în decizia sa. Totuși, controlul jurisdicțional trebuie să țină seama de limitele impuse de natura ex ante a controlului fuziunilor.
5) Observații finale privind terminologia utilizată în jurisprudența Tribunalului
50. Cu titlu de observații finale privind jurisprudența Tribunalului, care a fost invocată în hotărârea atacată, vom aborda pe scurt anumite incoerențe terminologice. Totuși, după cum vom arăta, acestea rezultă în principal din diferențele dintre diversele versiuni lingvistice, dar nu fac ca jurisprudența respectivă să fie inconsecventă în ceea ce privește fondul și, în special, nivelul probatoriu.
51. În Hotărârea Niki Luftfahrt, termenul „serious indicia” din versiunea în limba engleză este „zuverlässige Indizien” în versiunea în limba germană – care, în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, constituie textul autentic –, iar cel utilizat în versiunea în limba franceză este „indices sérieux”. În versiunea în limba polonă a hotărârii menționate, Tribunalul a afirmat că, pentru a contesta definirea pieței relevante, reclamanta trebuia să furnizeze „wiarygodne przesłanki”, ceea ce în limba engleză se traduce prin „reliable evidence” („probe fiabile”).
52. În schimb, în versiunea în limba polonă a hotărârii atacate (punctele 59 și 60), care este textul autentic, Tribunalul a subliniat, referitor la definirea presupus eronată a pieței relevante, necesitatea de a furniza „poważne poszlaki” („indicii serioase”)(51). Aceasta este o noțiune diferită de cea utilizată în Hotărârea Niki Luftfahrt. În mod similar, în versiunea în limba engleză a hotărârii atacate, trebuie prezentate „compelling evidence” („probe convingătoare”) (punctele 57-61) sau „compelling indications” („indicații convingătoare”) (punctul 45), în timp ce versiunea în limba engleză a Hotărârii Niki Luftfahrt, astfel cum s-a menționat mai sus, impunea prezentarea unor „serious indicia” („indicii serioase”). Totuși, în versiunea în limba franceză a hotărârii atacate, Tribunalul a utilizat noțiunea de „indices sérieux” (atât pentru „indicații convingătoare”, cât și pentru „probe convingătoare”), altfel spus aceeași noțiune ca în Hotărârea Niki Luftfahrt.
53. Totuși, după cum afirmă în mod corect Comisia, aceste diferențe terminologice nu au niciun impact asupra nivelului probatoriu și asupra calității probelor solicitate de Tribunal. Acest lucru se datorează faptului că, după cum s‑a arătat mai sus, în toate hotărârile din urmă în discuție, acesta a solicitat reclamantului să demonstreze că a existat o eroare vădită de apreciere prin furnizarea unor informații comparabile, care să îndeplinească în esență cerințele din secțiunea 6 din formularul CO.
b) Primul aspect al primului motiv de recurs: aplicarea jurisprudenței (Hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt) în hotărârea atacată
54. În considerentul (1997) al deciziei în litigiu este definită piața din amonte ca fiind cea a ofertei de gaci de parafină, în principal pe baza practicii decizionale anterioare a Comisiei (punctele 52 și 53 din hotărârea atacată).
55. Tribunalul a arătat (la punctul 56 din hotărârea atacată) că înscrisurile Polwax conțineau mai multe referiri la diferitele tipuri de gaci de parafină, și anume „ușor”, „mediu” sau „greu”, precum și la proprietățile și la utilizările lor diferite, dar că, în măsura în care aceste referiri trebuiau înțelese în sensul că constituie o critică întemeiată pe o definire eronată a pieței din amonte pentru motivul că Comisia ar fi trebuit să rețină existența a trei piețe diferite, după cum acestea priveau cele trei tipuri de gaci de parafină, o asemenea critică nu poate fi admisă(52). Tribunalul a respins acest motiv la punctele 57-62 din hotărârea atacată.
56. La punctul 45 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut referire la nivelul probatoriu aplicabil, potrivit căruia revine reclamantului sarcina de a „aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie”(53).
57. La punctele 57-62 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență că revenea societății Polwax sarcina de a prezenta indicii serioase care să demonstreze că gradul de interschimbabilitate între gaciul de parafină ușor, mediu și greu era insuficient pentru ca acestea să facă parte din aceeași piață și, mai precis, îi revenea reclamantei sarcina de a prezenta indicii serioase care să demonstreze o substituibilitate insuficientă la nivelul cererii și la nivelul ofertei între aceste diferite tipuri de gaci de parafină pentru ca acestea să facă parte din aceeași piață, ceea ce recurenta nu a făcut.
58. În cadrul recursului, Polwax susține în esență că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 2 din Regulamentul nr. 139/2004 prin faptul că i‑a impus, la punctele 45 și 57-60 din hotărârea atacată, să prezinte, în susținerea motivului său întemeiat pe definirea eronată a pieței din amonte, „indicii serioase” care să permită definirea unor piețe relevante mai reduse decât piața definită de Comisie. Polwax susține că o astfel de cerință de a furniza „indicii serioase” („serious indicia”) care să demonstreze existența unei probleme de concurență, în conformitate cu Hotărârea easyJet și Hotărârea Niki Luftfahrt, nu se aplica în prezenta cauză. Potrivit Polwax, o astfel de cerință în materie de probă privește doar problemele „de pe alte piețe decât cele acoperite de analiza concurenței efectuată de către Comisie”, ceea ce nu este valabil pentru presupusele piețe relevante mai limitate, care priveau produse examinate de Comisie în decizia în litigiu.
59. Comisia susține că primul aspect al primului motiv de recurs invocat de Polwax este inoperant și, prin urmare, inadmisibil. Mai mult, Comisia și Orlen susțin în esență că argumentele Polwax sunt contradictorii și că acest aspect este, în orice caz, nefondat.
60. Considerăm că nu este întemeiat argumentul principal al Polwax potrivit căruia hotărârea atacată conține o aplicare eronată a jurisprudenței easyJet și Niki Luftfahrt, în măsura în care jurisprudența respectivă s‑ar referi numai la probleme de pe alte piețe decât cele vizate de analiza concurenței efectuată de Comisie.
61. Sarcina de a prezenta indicii serioase revine reclamantei, în principiu, în ceea ce privește orice piață determinată, în măsura în care aceasta intenționează să susțină prin dovezi materiale criticile pe care le formulează în legătură cu definirea pieței relevante efectuată de Comisie în fața Tribunalului.
62. Considerăm că la punctele 45 și 57 din hotărârea atacată Tribunalul a amintit pur și simplu că nu este suficient, având în vedere întinderea limitată a controlului său în cazul unei aprecieri economice complexe, ca un reclamant să se limiteze să afirme în fața sa că modul de definire a pieței este eronat.
63. La punctul 58 din hotărârea atacată, Tribunalul a observat că, „[m]ai exact, având în vedere metoda prezentată în Comunicarea Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului [Uniunii în materie de concurență][(54)], îi revenea reclamantei sarcina de a prezenta indicii serioase care să demonstreze o substituibilitate insuficientă la nivelul cererii și la nivelul ofertei între diferitele tipuri de gaci de parafină pentru ca acestea să facă parte din aceeași piață”.
64. În continuare, la punctul 59 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că, „[d]in perspectiva cererii, reclamanta ar fi trebuit să prezinte indicii serioase care să demonstreze că clienții unui tip de gaci de parafină nu ar trece la un alt tip de gaci de parafină în cazul unei creșteri mici a prețului, astfel încât acestea nu puteau fi considerate substituibile”(55).
65. Tribunalul a adăugat la punctul 60 din hotărârea atacată că, „[d]in perspectiva ofertei, reclamanta ar fi trebuit să prezinte indicii serioase care să demonstreze că furnizorii unui tip de gaci de parafină nu puteau să își reorienteze producția spre producerea unui alt tip de gaci de parafină și să îl comercializeze pe termen scurt fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative ca reacție la variațiile mici, dar permanente, ale prețurilor relative (a se vedea în acest sens punctele 20-24 din Comunicarea privind definirea pieței relevante)”.
66. Cerința ca reclamantul să furnizeze „indicii serioase” (sau „probe serioase”) nu trebuie să fie interpretată în sensul că merge atât de departe încât impune o analiză completă și sistemică (care revine Comisiei). Dimpotrivă, în concordanță cu cerința de a prezenta informații coerente și suficiente care să dovedească în mod convingător temeinicia argumentelor, reclamanta era obligată cel puțin să furnizeze indicații fiabile, verificabile și obiective, care sunt de natură să demonstreze că o definire mai limitată a pieței era în mod clar necesară, a fortiori în lipsa oricărei suprapuneri între părțile la fuziune pe piețele în cauză.
67. Logica cerințelor stabilite în jurisprudența Tribunalului (Hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt) nu impune reclamantei din procedura în fața Tribunalului să demonstreze – spre deosebire de Comisie – existența unui OSCE, ci mai degrabă să dovedească faptul că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în definirea pieței relevante și în analiza concurenței. O asemenea eroare vădită ar fi putut fi săvârșită dacă Comisia ar fi ignorat complet existența anumitor alte piețe, care nu au fost luate în considerare, prin urmare, în cadrul analizei sale privind concurența. Totuși, pentru a demonstra o astfel de eroare vădită, nu este suficient să se afirme pur și simplu că Comisia a săvârșit o eroare; este necesar totodată să se identifice celelalte piețe care nu s‑au suprapus cu activitățile părților și să se furnizeze informații coerente și suficiente care să demonstreze că, pe aceste piețe, există o problemă de concurență generată de fuziunea respectivă(56).
68. Altfel spus, în opinia noastră, a impune „indicii serioase” din partea reclamantei implică faptul că indiciile prezentate trebuie să fie suficient de convingătoare și de precise pentru a justifica infirmarea aprecierii complexe a Comisiei din decizia sa în materie de control al fuziunilor. Aceste indicii trebuie să demonstreze că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere, iar aprecierea sa nu mai permite să se concluzioneze că este mai mult probabil decât improbabil ca fuziunea „să nu ridice” (sau, după caz, „să ridice”) obstacole semnificative în calea concurenței efective.
69. Dacă nivelul probatoriu stabilit ar fi atât de scăzut încât să permită terților reclamanți să reușească să infirme deciziile Comisiei fără indicii serioase – pur și simplu pe baza unor argumente teoretice sau a unor simple afirmații – acest lucru ar împiedica în mod nejustificat punerea în aplicare eficientă a controlului fuziunilor din interiorul Uniunii(57).
70. Rezultă că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a impus societății Polwax sarcina de „a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie” (punctul 45 din hotărârea atacată). Acest lucru a permis Tribunalului să statueze în esență, la punctul 61 din hotărârea atacată, că Polwax nu și‑a susținut afirmațiile prin indicii serioase care să demonstreze că gradul de interschimbabilitate între aceste diferite tipuri de gaci de parafină nu era suficient pentru ca ele să poată fi substituibile din perspectiva cererii sau a ofertei.
71. Pentru completitudine, vom face observațiile care urmează.
72. Polwax a contestat în fața Tribunalului lipsa împărțirii pieței din amonte a gaciului de parafină în piețe distincte pentru furnizarea de gaci de parafină ușor, mediu și greu.
73. După cum a arătat Comisia, se poate susține că Polwax nu poate, fără a se contrazice, pe de o parte, să critice în recursul său lipsa unei analize concurențiale a ceea ce consideră a fi piețe relevante distincte și, pe de altă parte, să susțină, pentru a exclude aplicarea jurisprudenței Tribunalului(58), că piețele respective au făcut totuși obiectul unei analize concurențiale. Indiferent de această eventuală contradicție, nu este mai puțin adevărat că Polwax era obligată să își susțină motivul prin informații coerente și suficiente.
74. Mai mult, după cum a observat Orlen, în esență, din documentele prezentate Curții de Justiție reiese că Polwax nu este în măsură să indice cu precizie limitele celorlalte definiri ale pieței propuse și nici, mai ales, să susțină în mod plauzibil ideea că ar fi necesară o definire diferită a pieței.
75. Rezultă că Tribunalul a analizat în mod corect argumentele invocate de Polwax în primă instanță și, în opinia noastră, jurisprudența Tribunalului (Hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt) era aplicabilă și a fost aplicată în mod corect în hotărârea atacată.
76. În consecință, primul aspect al primului motiv de recurs trebuie să fie respins ca nefondat.
B. Al doilea aspect al primului motiv de recurs
77. Constatările Tribunalului de la punctele 57-60 din hotărârea atacată, care sunt de asemenea relevante pentru al doilea aspect al primului motiv, sunt citate la punctele 62-65 din prezentele concluzii. Punctul 61 din hotărârea atacată este rezumat la punctul 70 din prezentele concluzii.
78. Polwax susține în esență, în cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv, că, deși cerința de „a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie”(59) se aplică în prezenta cauză, aceasta nu ar însemna că Polwax era obligată(60) să aducă indicii serioase pentru fiecare dintre diferiții factori luați în considerare pentru definirea pieței relevante. Altfel spus, Polwax nu ar fi trebuit să fie obligată, dat fiind că era doar „un terț interesat” în cadrul procedurii administrative, să aducă indicii serioase care să demonstreze că diferitele categorii de gaci de parafină (ușor, mediu și greu) nu erau substituibile nici din perspectiva cererii, nici din perspectiva ofertei.
79. Polwax susține că cerințele Tribunalului depășesc demonstrarea existenței unei probleme de concurență pe piața relevantă și că este obligată de facto, în calitate de terț interesat, să definească în detaliu piața relevantă. Polwax susține că revenea mai degrabă Comisiei sarcina de a realiza o definire detaliată a pieței relevante. Nici Regulamentul nr. 139/2004 și nici Regulamentul nr. 802/2004 nu impun obligații atât de extinse terților în cauză. În replică, Polwax susține că Comisia a săvârșit o eroare atunci când a afirmat – pentru prima dată în stadiul recursului în fața Curții, ceea ce este astfel inadmisibil – că reclamantul trebuie să prezinte elemente de probă pertinente și concordante care să îndeplinească criteriul privind OSCE.
80. Comisia și Orlen arată în esență că argumentele referitoare la o eroare de drept ar trebui să fie respinse ca nefondate și că toate argumentele care au ca obiect o presupusă eroare de apreciere sunt inadmisibile. Comisia amintește în special că Tribunalul a precizat faptul că, în contextul acestei verificări a exactității faptelor și a lipsei unei erori vădite de apreciere, revine reclamantului sarcina de „a aduce indicii serioase care să demonstreze în mod tangibil existența unei probleme concurențiale care ar fi trebuit, din cauza impactului său, să fie examinată de Comisie”(61). Ea arată însă că această obligație trebuie să fie diferențiată de cea care revine societății Polwax, în calitate de terț interesat în procedura administrativă desfășurată în fața Comisiei, în timp ce Polwax nu pare să facă o astfel de distincție(62). În duplică, Comisia respinge argumentele Polwax. De asemenea ea observă că comparația făcută de Polwax cu cauza easyJet echivalează, de fapt, cu susținerea argumentelor Comisiei, întrucât în această cauză, ca și în speță, criticile reclamantei se refereau la piețe distincte, fără nicio suprapunere între activitățile părților.
81. Considerăm că, contrar a ceea ce pare să susțină Polwax prin această argumentație, problema nu sunt drepturile reclamantei în calitate de terț la procedura de control al fuziunilor, în sensul articolului 18 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul nr. 139/2004 și al articolului 11 din Regulamentul nr. 802/2004. Mai degrabă, problema aflată în fața Curții de Justiție constă în a examina dacă Tribunalul a aplicat, în cadrul controlului său de legalitate, un nivel probatoriu suficient pentru a stabili dacă a existat o presupusă eroare vădită.
82. În al doilea rând, în opinia noastră, punctul 45 din hotărârea atacată trebuie coroborat cu punctele 57-60 din aceasta. După cum am arătat în contextul primului aspect al primului motiv, Comisia dispune de o marjă de apreciere în materie de control al fuziunilor, ceea ce justifică limitarea controlului instanței Uniunii în special la verificarea lipsei unei erori vădite de apreciere. Mai mult, am observat totodată că, la punctele de mai sus, Tribunalul a statuat în mod corect că nu este suficient, dată fiind întinderea limitată a controlului său în materie de apreciere economică complexă, ca un reclamant să se limiteze a afirma în fața sa că definirea pieței este eronată. Dimpotrivă, acest reclamant trebuie să prezinte de asemenea indicii serioase pentru a demonstra temeinicia motivelor sale.
83. Trebuie amintit, mai întâi, că Curtea de Justiție a precizat că „definirea corespunzătoare a pieței relevante este o condiție necesară și prealabilă pentru orice apreciere efectuată cu privire la impactul concurențial al unei concentrări”(63). Acestea sunt motivele pentru care Tribunalul a afirmat în mod expres în hotărârea atacată, întemeindu‑se pe Hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt, că, pentru a îndeplini cerința de a aduce indicii serioase, revine reclamantului sarcina „să identifice piețele respective, să descrie situația concurențială în lipsa concentrării și să indice care ar fi efectele probabile ale unei concentrări, având în vedere situația concurențială pe aceste piețe”(64).
84. Prin urmare, după cum am arătat în cadrul primului aspect al primului motiv(65), la punctele 45 și 57 din hotărârea atacată, Tribunalul era îndreptățit să solicite Polwax să aducă „indicii serioase”, respectiv „probe serioase” care să demonstreze o interschimbabilitate insuficientă între presupusele diferite tipuri de gaci de parafină, în susținerea motivelor sale, prin care Polwax urmărea să demonstreze existența unei erori vădite de apreciere în definirea pieței relevante din partea Comisiei și să dovedească faptul că piața produsului aflată în discuție în speță era o piață mai redusă, astfel încât definirea pieței a devenit incorectă. Astfel, Tribunalul s‑a limitat să amintească aspectul că nu este suficient, ținând seama de controlul limitat în materie de apreciere economică complexă, ca un reclamant să susțină pur și simplu în fața sa că definirea pieței relevante este eronată. Procedând astfel, Tribunalul nu a impus societății Polwax să atingă un nivel probatoriu mai ridicat decât cel necesar din partea reclamanților, în situații precum cea din prezenta cauză, pentru a demonstra că motivele lor sunt întemeiate(66).
85. Altfel spus, Tribunalul a statuat în mod corect că, pentru a demonstra o eventuală eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie – prin faptul că nu a ținut seama de efectele concentrării pe piețe mai reduse decât piața gaciului de parafină examinată de aceasta în analiza sa concurențială – Polwax a fost obligată, în cadrul procedurii desfășurate în fața Tribunalului, să furnizeze indicii serioase care să identifice asemenea piețe mai reduse(67).
86. Rezultă că Tribunalul nu a adoptat un nivel probatoriu eronat în prezenta cauză. Prin urmare, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat.
C. Al treilea aspect al primului motiv de recurs
87. Constatările Tribunalului de la punctele 57-60 din hotărârea atacată, care sunt relevante și pentru al treilea aspect al primului motiv, sunt citate la punctele 62-65 din prezentele concluzii. După cum am menționat mai sus, punctul 61 din hotărârea atacată este rezumat la punctul 70 din concluziile de față.
88. Prin intermediul celui de al treilea aspect al primului motiv, Polwax susține că, la punctele de mai sus din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat în esență că Polwax nu a prezentat indicii serioase că diferitele categorii de gaci de parafină nu sunt substituibile prin prisma cererii și nici a ofertei. Potrivit Polwax, concluzia privind lipsa indiciilor referitoare la substituibilitate este vădit eronată, întrucât afirmațiile și indiciile prezentate chiar de aceasta conduc la concluzia contrară. Mai mult, aceasta susține că, prin respingerea cererii sale de expertiză, Tribunalul a împiedicat‑o să demonstreze exactitatea afirmațiilor sale.
89. În plus, Polwax consideră că Tribunalul a admis faptul că nu exista nicio justificare sau analiză reală a pieței produsului în decizia în discuție și reproșează Comisiei că și‑a întemeiat analiza exclusiv pe două decizii anterioare, fără a efectua o analiză proprie.
90. În sfârșit, Polwax afirmă că, chiar dacă ar fi acceptată definirea pieței relevante realizată de Comisie, Tribunalul a încălcat legea prin faptul că nu a analizat dinamica diferitelor segmente ale pieței și a acceptat lipsa motivării poziției Comisiei din decizia în discuție.
91. Comisia susține că al treilea aspect al primului motiv de recurs este inadmisibil, în măsura în care privește aprecierea faptelor efectuată de Tribunal și este, în orice caz, nefondat.
92. În replica sa, Polwax insistă că această parte a motivului de recurs este admisibilă, făcând trimitere la jurisprudența potrivit căreia, deși Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele, Curtea poate să controleze calificarea juridică a faptelor respective efectuată de către Tribunal și concluziile juridice desprinse din acestea de către instanța menționată. Aceasta este situația în cazul celui de al treilea aspect al primului motiv, întrucât privește refuzul Tribunalului de a califica drept „indicii solide” ale lipsei substituibilității cererii (i) faptul că gaciul de parafină de un anumit tip (de exemplu, gaciul de parafină ușor) nu poate fi înlocuit cu un alt tip de gaci de parafină (de exemplu, cu gaciul de parafină mediu) și (ii) faptul că fiecare tip de gaci de parafină este utilizat pentru fabricarea de produse specifice. Potrivit Polwax, cele de mai sus nu doar că furnizează „indicii serioase”, ci constituie chiar o „dovadă” a lipsei substituibilității cererii. În plus, aceasta susține că definirea pieței relevante constituie o calificare juridică a faptelor și, ca atare, a făcut obiectul întrebărilor preliminare(68). De asemenea, ea reproșează Comisiei că nu a indicat modul în care a examinat substituibilitatea gaciului de parafină prin prisma cererii sau a ofertei.
93. În opinia noastră, al treilea aspect al primului motiv de recurs invocat de Polwax se limitează la prezentarea mai multor argumente referitoare la aprecierea situației de fapt, reproșând Tribunalului că a săvârșit o eroare vădită de apreciere în măsura în care a concluzionat că Polwax nu a furnizat indicii serioase care să demonstreze (i) „că gaciul de parafină ușor, gaciul de parafină mediu și gaciul de parafină greu, precum și gaciul de parafină de tip Bright Stock nu erau substituibile între ele (lipsa substituibilității prin prisma cererii)” și (ii) că aceste tipuri de gaci de parafină nu erau substituibile prin prisma ofertei.
94. În special, la punctul 61 din hotărârea atacată(69), Tribunalul a făcut constatări clare ale situației de fapt.
95. Prin urmare, este suficient să se precizeze că aprecierea de către Tribunal a probelor prezentate în fața sa nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o problemă de drept supusă ca atare controlului Curții de Justiție(70). Întrucât Polwax contestă aprecierea Tribunalului cu privire la argumentele invocate în fața sa, pe care le‑a reiterat în prezent în fața Curții, dar fără să susțină sau să demonstreze că Tribunalul a denaturat probele respective, al treilea aspect al primului motiv de recurs trebuie declarat inadmisibil.
96. În orice caz, argumentele societății Polwax sunt nefondate, întrucât Tribunalul a enunțat în mod corect criteriile care guvernează aprecierea aspectului dacă există piețe eventual mai reduse pentru gaciul de parafină și a concluzionat că Polwax nu a prezentat niciun indiciu serios privind lipsa substituibilității diferitelor tipuri de gaci de parafină, atât prin prisma cererii, cât și a ofertei.
97. În primul rând, referitor la substituibilitatea prin prisma cererii, Tribunalul a observat la punctul 59 din hotărârea atacată că „reclamanta ar fi trebuit să prezinte indicii serioase care să demonstreze că clienții unui tip de gaci de parafină nu ar trece la un alt tip de gaci de parafină în cazul unei creșteri mici a prețului, astfel încât acestea nu puteau fi considerate substituibile”.
98. În legătură cu acest criteriu, Tribunalul a statuat la punctul 61 din hotărârea atacată că afirmațiile potrivit cărora gaciul de parafină ușor, mediu și greu constituie factorii de producție ai diferitelor materii prime nu constituie indicii serioase care să demonstreze că gradul de interschimbabilitate între aceste diferite tipuri de gaci de parafină a fost insuficient pentru ca ele să fie substituibile din perspectiva cererii.
99. Este suficient să se sublinieze că Polwax nu arată în ce mod Tribunalul a săvârșit o eroare de drept sau de apreciere atunci când a stabilit că afirmații precum cele făcute de Polwax nu constituie indicii serioase în sensul că diferitele tipuri de gaci de parafină sunt substituibile prin prisma cererii.
100. În al doilea rând, referitor la substituibilitatea prin prisma ofertei, Polwax invocă mai multe argumente de fapt (care au fost deja prezentate în primă instanță) privind gaciul de parafină și caracteristicile sale, faptul că nu toate rafinăriile produc gaci de parafină, anumite restricții privind oferta de gaci de parafină, dependența producției de gaci de parafină de tehnologiile de rafinare și de materia primă utilizată, precum și lipsa unui substitut perfect pentru gaciul de parafină produs de Lotos.
101. Totuși, la punctul 60 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că, pentru a dovedi că nu exista substituibilitate prin prisma ofertei, era necesar să se prezinte indicii serioase care „să demonstreze că furnizorii unui tip de gaci de parafină nu puteau să își reorienteze producția spre producerea unui alt tip de gaci de parafină și să îl comercializeze pe termen scurt fără a suporta costuri sau riscuri suplimentare semnificative ca reacție la variațiile mici, dar permanente, ale prețurilor relative”.
102. În legătură cu acest criteriu, Tribunalul a statuat la punctul 61 din hotărârea atacată că Polwax nu a abordat chestiunea unei eventuale substituibilități din perspectiva ofertei.
103. După cum a arătat Comisia, Polwax nu a specificat în ce mod Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a declarat că asemenea afirmații generale privind natura producției de gaci de parafină nu constituiau un indiciu serios în sensul existenței substituibilității prin prisma ofertei.
104. În sfârșit, pentru completitudine, deși Polwax susține în prezent că respingerea cererii de expertiză a împiedicat‑o să demonstreze exactitatea afirmațiilor sale referitoare la substituibilitatea prin prisma cererii și prin prisma ofertei, nu este mai puțin adevărat că cererea sa de expertiză nu a avut ca obiect în mod efectiv substituibilitatea sau, mai general, chestiuni de fapt legate de definirea pieței.
105. Rezultă că al treilea aspect al primului motiv trebuie respins ca inadmisibil și, în orice caz, ca nefondat.
III. Concluzie
106. Fără a aduce atingere celorlalte motive de recurs, care nu fac obiectul prezentelor concluzii, propunem Curții să respingă primul motiv de recurs al societății Polwax ca fiind în parte inadmisibil și în parte nefondat.
1 Limba originală: engleza.
2 Decizia de declarare a compatibilității unei concentrări cu piața internă și cu funcționarea Acordului privind SEE (Cazul M.9014 – PKN Orlen/Grupa Lotos) [notificată cu numărul C(2020) 4651] (JO 2021, C 196, p. 8). Această decizie a fost adoptată în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, L 24, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 201).
3 Acesta este materia primă necesară pentru fabricarea cerii de parafină și un produs secundar rezultat din procesul de producție a uleiului din petrol din țiței în rafinării.
4 Hotărârea atacată, punctul 13.
5 Pasajele relevante din hotărârea atacată sunt citate mai jos în secțiunea privind aprecierea din prezentele concluzii (a se vedea punctele 62-65 și 70).
6 Hotărârea din 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala (C‑413/06 P, denumită în continuare „Hotărârea Bertelsmann și Sony”, EU:C:2008:392, punctul 44).
7 Următoarele hotărâri nu au făcut obiectul unui recurs: Hotărârea din 4 iulie 2006, easyJet/Comisia (T‑177/04, denumită în continuare „Hotărârea easyJet”, EU:T:2006:187); Hotărârea din 13 mai 2015, Niki Luftfahrt/Comisia (T‑162/10, denumită în continuare „Hotărârea Niki Luftfahrt”, EU:T:2015:283); și Hotărârea din 20 octombrie 2021, Polskie Linie Lotnicze „LOT”/Comisia (T‑240/18, EU:T:2021:723).
8 Jurisprudența a fost criticată în trecut pentru confuzia făcută în mod repetat între nivelul probatoriu și nivelul de control. A se vedea Vesterdorf, B., „Standard of proof in merger cases: Reflections in the light of recent case law of the Community courts”, European Competition Journal, vol. 1(1), 2005, p. 3-33.
9 Hotărârea din 13 iulie 2023, Comisia/CK Telecoms UK Investments (C‑376/20 P, denumită în continuare „Hotărârea CK Telecoms”, EU:C:2023:561, punctul 75 și jurisprudența citată) (sublinierea noastră).
10 Ibidem, punctul 125 și jurisprudența citată.
11 A se vedea Hotărârea din 14 decembrie 2005, General Electric/Comisia (T‑210/01, EU:T:2005:456, punctul 340) (neatacată).
12 Hotărârea CK Telecoms, punctul 82.
13 Ibidem, punctul 87. Criteriul de tipul „mai mult probabil decât improbabil” este, altfel spus, nivelul probatoriu necesar pentru a demonstra existența unui OSCE.
14 Hotărârea din 13 noiembrie 2024, Deutsche Telekom/Comisia (T‑64/20, EU:T:2024:815, punctul 192). A se vedea și Hotărârea din 20 octombrie 2021, Polskie Linie Lotnicze „LOT”/Comisia (T‑296/18, EU:T:2021:724, punctul 107).
15 Hotărârea CK Telecoms, punctul 84.
16 A se vedea jurisprudența Tribunalului cu privire la Regulamentul său de procedură: Hotărârea din 27 ianuarie 2021, KPN/Comisia (T‑691/18, EU:T:2021:43, punctele 59 și 60, precum și jurisprudența citată) (sublinierea noastră) (neatacată).
17 Hotărârea din 8 decembrie 2011, Chalkor/Comisia (C‑386/10 P, EU:C:2011:815, punctul 64) (sublinierea noastră).
18 „Elementele de probă directe” sunt de regulă documentele și declarațiile orale și scrise. În opinia noastră, în cazul de față, elementele de probă circumstanțiale, altfel spus „indirecte”, sunt similare cu „indiciile”. „Elementele de probă circumstanțiale” sunt elementele de probă bazate pe deducții, iar nu pe cunoștințe sau observații personale. Indiciile sunt definite ca fiind semne; indicații [chitanțele de cumpărare sunt indicii ale dreptului de proprietate]”, Black’s Law Dictionary, ediția a 12-a 2024. A se vedea și Hotărârea Bertelsmann și Sony, punctele 127-129.
19 Hotărârea din 8 decembrie 2011, Chalkor/Comisia (C‑386/10 P, EU:C:2011:815, punctul 65) (sublinierea noastră).
20 Hotărârea din 19 septembrie 2013 (C‑56/12 P, EU:C:2013:575, punctele 44 și 77).
21 Ibidem, punctul 73.
22 Comunicarea Comisiei privind examinarea de către Comisie a plângerilor depuse în temeiul articolelor 81 și 82 [CE] (JO 2004, C 101, p. 65, punctul 69, Ediție specială, 08/vol. 4, p. 133).
23 Hotărârea din 28 septembrie 2023, Ryanair/Comisia (C‑320/21 P, EU:C:2023:712, punctul 72 și jurisprudența citată). A se vedea și Hotărârea din 29 iulie 2024, Ryanair și Laudamotion/Comisia (C‑591/21 P, EU:C:2024:635, punctul 133): „în ceea ce privește afirmația [reclamantelor] potrivit căreia Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a afirmat … că acestea «nu au prezentat niciun element concret și temeinic de natură să demonstreze că toate sau unele dintre măsurile de ajutor în speță urmăresc acoperirea acelorași costuri eligibile precum cele cuprinse în prejudiciul pe care măsura în cauză urmărește să îl repare», atribuind astfel în mod sistematic reclamantelor sarcina probei, trebuie observat că revine în principiu persoanei care invocă fapte în susținerea unei cereri sau a unui argument sarcina de a face dovada caracterului lor real”.
24 Ordonanța președintelui Curții din 25 ianuarie 2008, Provincia di Ascoli Piceno și Comune di Monte Urano/Apache Footwear ș.a. [C‑464/07 P (I), EU:C:2008:49, punctul 9 și jurisprudența citată].
25 Hotărârea din 14 iunie 2018, Lubrizol France/Consiliul (C‑223/17 P, EU:C:2018:442, punctul 39) și Hotărârea din 7 mai 2020, BTB Holding Investments și Duferco Participations Holding/Comisia (C‑148/19 P, EU:C:2020:354), punctul 72: „o eroare vădită poate fi demonstrată prin intermediul unor elemente care lipsesc de plauzibilitate aprecierea faptelor reținută de Comisie în decizia sa. În schimb, motivul întemeiat pe erori vădite trebuie să fie respins dacă, în pofida elementelor prezentate de recurente, nu rezultă că aprecierea contestată este afectată de o asemenea eroare”. A se vedea și jurisprudența Tribunalului: Hotărârea din 27 februarie 2013, Nitrogénművek Vegyipari/Comisia (T‑387/11, EU:T:2013:98, punctul 25) și Hotărârea din 12 iulie 2018, Austria/Comisia (T‑356/15, EU:T:2018:439, punctul 170) (recurs respins). Această abordare a fost transpusă în domeniul uniunii bancare; a se vedea, în această privință, Hotărârea din 1 iunie 2022, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group/Comisia (T‑570/17, EU:T:2022:314, punctele 102-109). A se vedea Lenaerts, K., Gutman, K. și Nowak, J. T., EU Procedural Law, ediția a 2-a, Oxford University Press, Oxford, 2023, p. 401, nota de subsol 769.
26 Hotărârea din 18 mai 2022, Wieland‑Werke/Comisia (T‑251/19, EU:T:2022:296, punctele 165, 611-618) (neatacată). A se vedea Castillo de la Torre, F., Predicting the future: Evidential basis for prospective assessments in EU Merger Control, în Prete, L. and Rezki, L. (ed.), „Judging & (Re) Thinking European Union Law. Liber Amicorum in Honour of Nils Wahl”, Springer 2025, p. 16, în curs de apariție, la adresa http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.5050949.
27 Acesta este nivelul mai strict aplicabil în procedurile penale și cvasipenale și înseamnă că, după examinarea elementelor de probă, Curtea de Justiție trebuie să nu aibă nicio îndoială rezonabilă cu privire la faptele care constituie infracțiunea în cauză.
28 Acesta este criteriul mai puțin strict aplicat în materie civilă, care înseamnă că partea trebuie să convingă curtea respectivă că actul invocat este mai mult probabil decât improbabil.
29 Hotărârea CK Telecoms, punctele 75 și 77, precum și jurisprudența citată.
30 Formularul CO este un formular care indică informațiile ce trebuie comunicate Comisiei, în contextul notificării unei fuziuni propuse, în temeiul Regulamentului nr. 139/2004.
31 Regulamentul din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 (JO 2004, L 133, p. 1).
32 Hotărârea CK Telecoms, punctele 60 și 77, precum și jurisprudența citată.
33 A se vedea în acest sens Hotărârea Niki Luftfahrt, punctele 174-176 și 187.
34 Hotărârea CK Telecoms, punctul 82.
35 A se vedea printre altele articolele 11 și 13 din Regulamentul nr. 139/2004.
36 În sensul că, contrar concluziei Comisiei (potrivit căreia este mai mult probabil decât improbabil ca fuziunea să ridice obstacole semnificative în calea concurenței efective), reclamantul demonstrează că nu se mai poate considera că este mai mult probabil decât improbabil ca fuziunea să ridice obstacole semnificative în calea concurenței efective (și invers, atunci când Comisia a concluzionat că fuziunea nu ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective).
37 Hirsbrunner, S., și von Köckritz, C., „Rebalancing EC Merger Control: The ECJ’s judgment in Case C‑413/06 P (Bertelsmann and Sony)”, Global Competition Policy, 2008, p. 17.
38 Bengtsson, C., Carpi, J.M. și Subočs, A., „The Substantive Assessment of Mergers”, în Jones, C. și Weinert, L. (ed.), EU Competition Law, vol. II, Edward Elgar Publishing, Cheltenham, 2021, punctul 4.74 și următoarele.
39 A se vedea punctele 20 și 23 din prezentele concluzii.
40 Hotărârea easyJet, punctul 64.
41 Hotărârea easyJet, punctul 65.
42 Hotărârea easyJet, punctul 66.
43 Hotărârea din 27 ianuarie 2021, KPN/Comisia (T‑691/18, EU:T:2021:43, punctul 60 și jurisprudența citată).
44 EasyJet a susținut că în mod eronat Comisia și‑a limitat analiza la efectele asupra concurenței pe piețele pe care activitățile părților la fuziune se suprapuneau în mod direct sau indirect.
45 Hotărârea easyJet, punctele 66 și 67.
46 Tribunalul a arătat că aceste câteva cifre prezentate de easyJet nu erau suficiente pentru susținerea argumentației sale în ceea ce privește piețele care nu se suprapuneau, întrucât nu a identificat astfel de piețe.
47 În Hotărârea easyJet Tribunalul a concluzionat că nu se putea pronunța referitor la temeinicia motivului, întrucât reclamanta a omis „să identifice în mod clar [piețele care nu se suprapuneau]” (punctul 68).
48 Hotărârea easyJet, punctele 71 și 73.
49 Hotărârea easyJet, punctul 66 (citat în Hotărârea Niki Luftfahrt, punctul 175).
50 A se vedea, în acest sens, Hotărârea Niki Luftfahrt, punctele 120-123 și 176.
51 Având în vedere modul de redactare a versiunii în limba franceză a hotărârii atacate și ținând seama de utilizarea termenului „wiarygodne przesłanki” pentru traducerea expresiei „indices sérieux” în limba polonă în Hotărârile easyJet și Niki Luftfahrt, precum și la punctul 45 din hotărârea atacată, se pare că acesta este și termenul corect care ar fi trebuit să fie utilizat la punctul 59 din versiunea în limba polonă a hotărârii atacate.
52 Se poate observa că argumentele Polwax în fața Tribunalului și a Curții de Justiție nu sunt clare în ceea ce privește aspectul dacă, în opinia sa, gaciul de parafină greu și gaciul de parafină Bright Stock aparțineau aceleiași piețe relevante. Totuși, după cum a arătat Comisia, deși Polwax a făcut distincție în fața Tribunalului în esență numai între gaciul ușor, mediu și greu sau chiar numai între gaciul ușor și greu (a se vedea cererea, punctul 40), poziția exprimată de aceasta ar putea de asemenea să indice faptul că a considerat că gaciul greu și gaciul Bright Stock constituie o piață unică (replică, punctul 120). În orice caz, orice argument prin care se urmărește să se demonstreze în stadiul recursului că a existat o asemenea distincție sau chiar să se sugereze că gaciul Bright Stock constituia o piață/un segment distinct ar fi inadmisibil, în măsura în care ar pune în discuție constatările de fapt ale Tribunalului (punctele 56-61 din hotărârea atacată).
53 Hotărârea atacată face trimitere aici la Hotărârea easyJet, punctele 65 și 66, precum și la Hotărârea Niki Luftfahrt, punctele 174 și 175, care utilizează termenul „indicii serioase”, iar nu „indicații serioase”.
54 JO 1997, C 372, p. 5, Ediție specială, 08/vol. 3, p. 60, denumită în continuare „Comunicarea privind definirea pieței relevante”.
55 Tribunalul face trimitere în acest sens la punctele 15-20 din Comunicarea privind definirea pieței relevante.
56 A se vedea Hotărârea easyJet, punctul 65.
57 Obiectivul controlului fuziunilor din interiorul Uniunii este acela de a examina fuziunile și achizițiile planificate pentru a preveni efectele negative asupra concurenței. Prin urmare, Regulamentul nr. 139/2004 interzice fuziunile și achizițiile care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenței efective pe piața internă sau pe o parte semnificativă a acesteia.
58 Hotărârea easyJet, punctele 65 și 66, precum și Hotărârea Niki Luftfahrt, punctele 174 și 175.
59 A se vedea în acest sens Hotărârea easyJet, punctul 65.
60 După cum a statuat Tribunalul la punctele 57-61 din hotărârea atacată.
61 Hotărârea easyJet, punctul 65.
62 Comisia face referire la punctele 11, 13 și 14 din cererea de recurs.
63 Hotărârea din 31 martie 1998, Franța ș.a./Comisia (C‑68/94 și C‑30/95, EU:C:1998:148, punctul 143 și jurisprudența citată).
64 Hotărârea easyJet, punctul 66.
65 A se vedea punctele 60-70 din prezentele concluzii.
66 A se vedea, prin analogie, Hotărârea din 2 martie 1994, Hilti/Comisia (C‑53/92 P, EU:C:1994:77, punctul 38). A se vedea punctele 39-49 din prezentele concluzii.
67 A se vedea punctele 56, 59 și 65-69 din hotărârea atacată. Printre astfel de indicii serioase se află indiciile privind lipsa substituibilității produselor din perspectiva clientului.
68 Hotărârea din 23 ianuarie 2018, F. Hoffmann‑La Roche ș.a. (C‑179/16, EU:C:2018:25, punctele 48-67).
69 A se vedea punctul 70 din prezentele concluzii.
70 A se vedea Hotărârea din 10 mai 2007, SGL Carbon/Comisia (C‑328/05 P, EU:C:2007:277, punctul 41 și jurisprudența citată).