<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRT12007ROA.0500132301.case.xml"><NO.CASE>T-219/04</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62004A0219</NO.CELEX><NO.SEQ>0002.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1326</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1374</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>49</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070503">3.5.2007</DATE> — CAUZA T-219/04</LEFT><RIGHT>SPANIA / COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a cincea)</P><P><DATE ISO="20070503">3 mai 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: spaniola.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza T-219/04,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Regatul Spaniei,</HT> reprezentat de doamna N. Díaz Abad, în calitate de agent,</P><PARTY.STATUS>reclamant,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisiei Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de domnul T. van Rijn şi de doamna S. Pardo Quintillán, în calitate de agenţi,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><P>având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 1438/2003 al Comisiei din <DATE ISO="20030812">12 august 2003</DATE> de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii comunitare în domeniul flotei definite la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="204" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="21">JO L 204, p. 21</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 04/vol. 7, p. 18),</P><?PAGE NO="II-1327"?><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE (Camera a cincea),</P><P>compus din domnii M. Vilaras, preşedinte, F. Dehousse şi D. Šváby, judecători,</P><P>grefier: doamna B. Pastor, grefier adjunct,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20061121">21 noiembrie 2006</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Articolele 11-13 din capitolul III şi articolele 30 şi 36 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din <DATE ISO="20021220">20 decembrie 2002</DATE> privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="358" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="59">JO L 358, p. 59</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 04/vol. 6, p. 237) prevăd:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="011"><TI.ART><QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Articolul 11</TI.ART><STI.ART>Adaptarea capacităţii de pescuit</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="011.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre instituie măsuri de adaptare a capacităţii de pescuit a flotelor lor pentru a obţine un echilibru stabil şi durabil între respectiva capacitate de pescuit şi posibilităţile lor de pescuit</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="II-1328"?><PARAG IDENTIFIER="011.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Statele membre în cauză se asigură că nivelurile de referinţă exprimate în GT şi kW pentru capacitatea de pescuit la care se face trimitere în articolul 12 şi alineatul (4) al acestui articol nu sunt depăşite.</ALINEA><ALINEA>[...]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="011.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>în cazurile în care se acordă un ajutor public pentru retragerea unei capacităţi de pescuit ce depăşeşte reducerea de capacitate necesară pentru respectarea nivelurilor de referinţă stabilite în articolul 12 alineatul (1), valoarea capacităţii retrase este dedusă automat din nivelurile de referinţă. Nivelurile de referinţă astfel obţinute devin noi niveluri de referinţă.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="011.005"><NO.PARAG>(5)</NO.PARAG><ALINEA>Pe navele de pescuit vechi de cel puţin 5 ani, lucrările de modernizare a punţii principale pentru îmbunătăţirea siguranţei la bord, a condiţiilor de lucru, a igienei şi calităţii produselor pot mări tonajul navei, cu condiţia ca aceste lucrări de modernizare să nu ducă la mărirea capacităţii de captură a navei. Nivelurile de referinţă din prezentul articol şi din articolul 12 se adaptează în mod corespunzător. La stabilirea raportului între intrări şi ieşiri de către statele membre, conform articolului 13, nu trebuie luată în considerare capacitatea corespunzătoare.</ALINEA><ALINEA>Normele şi condiţiile exacte aplicabile acestor măsuri pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).</ALINEA></PARAG></ARTICLE><?PAGE NO="II-1329"?><ARTICLE IDENTIFIER="012"><TI.ART>Articolul 12</TI.ART><STI.ART>Nivelurile de referinţă pentru flotele de pescuit</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="012.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Comisia stabileşte pentru fiecare stat membru niveluri de referinţă exprimate în GT şi kW pentru capacitatea totală de pescuit a navelor comunitare de pescuit sub pavilionul respectivului stat membru, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).</ALINEA><ALINEA>Nivelurile de referinţă reprezintă suma obiectivelor Programului de orientare multianual 1997-2002, stabilite pentru fiecare segment pentru <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> conform Deciziei 97/413/CE a Consiliului.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="012.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Dispoziţiile de aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).</ALINEA></PARAG></ARTICLE><ARTICLE IDENTIFIER="013"><TI.ART>Articolul 13</TI.ART><STI.ART>Programul de intrare/ieşire şi reducerea capacităţii totale</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="013.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Statele membre gestionează intrările şi ieşirile din flotă astfel încât, de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>intrări ale unor noi capacităţi în flotă fără ajutor public se compensează prin retragerea prealabilă, fără ajutor public, a unei capacităţi cel puţin egale;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="II-1330"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>intrări ale unor noi capacitati în flotă cu ajutor public acordat după <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> se compensează printr-o retragere prealabilă, fără ajutor public:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>a unei capacităţi cel puţin egale, pentru intrarea de noi nave cu un tonaj mai mic sau egal cu 100 G T sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>a cel puţin de 1,35 ori valoarea capacităţii, pentru intrarea de noi nave cu un tonaj mai mic sau egal cu [a se citi <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>mai mare de<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>] 100 GT.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="013.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>De la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> şi până la <DATE ISO="20041231">31 decembrie 2004</DATE>, fiecare stat membru care decide să îşi asume noi angajamente în materie de ajutor public pentru reînnoirea flotei după data de <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> trebuie să realizeze o reducere cu 3 % a capacităţii totale a flotei sale pentru întreaga perioadă în comparaţie cu nivelurile de referinţă prevăzute în articolul 12.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="013.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Dispoziţiile de punere în aplicare a prezentului articol pot fi adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 alineatul (2).</ALINEA></PARAG></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="030"><TI.ART>Articolul 30</TI.ART><STI.ART>Comitetul pentru pescuit şi acvacultura</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="030.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Comisia este asistată de un Comitet pentru pescuit şi acvacultura.</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="II-1331"?><PARAG IDENTIFIER="030.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>în cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE.</ALINEA><ALINEA>Termenul prevăzut în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de 20 de zile lucrătoare.</ALINEA><ALINEA>[...]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="030.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Comitetul adoptă propriul regulament intern.</ALINEA></PARAG></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="036"><TI.ART>Articolul 36</TI.ART><ALINEA>Intrarea în vigoare</ALINEA><ALINEA>Prezentul regulament intră în vigoare la data de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/></ALINEA></ARTICLE></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Articolele 6, 7 şi 14 din Regulamentul (CE) nr. 1438/2003 al Comisiei din <DATE ISO="20030812">12 august 2003</DATE> de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii comunitare în domeniul flotei definite în capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="204" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="21">JO L 204, p. 21</REF.DOC.OJ>, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>regulamentul atacat<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>) prevăd:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="006"><TI.ART><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Articolul 6</TI.ART><ALINEA>Capacitatea de pescuit a flotei la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE></ALINEA><ALINEA>În sensul articolului 7, capacitatea de pescuit din punctul de vedere al tonajului (GT<HT TYPE="SUB">03</HT>) şi al puterii (kW<HT TYPE="SUB">03</HT>) la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> se determină luându-se în considerare,<?PAGE NO="II-1332"?> în conformitate cu anexa II, intrările navelor care se fac pe baza unei decizii administrative luate de statul membru interesat în perioada <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE>, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data respectivă şi, în special, în conformitate cu regimul naţional de intrări/ieşiri notificat Comisiei în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Decizia 97/413/CE şi care au loc în cel mult trei ani de la data deciziei administrative.</ALINEA></ARTICLE><ARTICLE IDENTIFIER="007"><TI.ART>Articolul 7</TI.ART><STI.ART>Monitorizarea intrărilor şi ieşirilor</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Pentru a respecta dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, fiecare stat membru se asigură că în orice moment capacitatea de pescuit, exprimată în tonaj (GT<HT TYPE="SUB">t</HT>), este egală sau mai mică decât capacitatea de pescuit la data de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> (GT<HT TYPE="SUB">03</HT>), modificată prin:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>scăderea:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>tonajului total al navelor care părăsesc flota cu ajutor public după <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> (GT<HT TYPE="SUB">a</HT>);</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>a 35 % din tonajul total al navelor mai mari de 100 GT care intră în flotă cu ajutor public acordat după <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> (GT<HT TYPE="SUB">100</HT>);</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><?PAGE NO="II-1333"?><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>şi adăugarea:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>creşterilor tonajului total acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 (GT<HT TYPE="SUB">S</HT>);</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>rezultatului remăsurării flotei [AR(GT - GRT) [a se citi <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>A(GT - GRT)<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>].</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>Fiecare stat membru se asigură că următoarea formulă este respectată:</ALINEA><ALINEA>GT<HT TYPE="SUB">t</HT> ≤ GT<HT TYPE="SUB">03</HT> - GT<HT TYPE="SUB">a</HT> - 0,35 GT<HT TYPE="SUB">100</HT> + GT<HT TYPE="SUB">S</HT> + A(GT - GRT)</ALINEA></PARAG></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="014"><TI.ART>Articolul 14</TI.ART><ALINEA>Prezentul regulament intră în vigoare în a şaptea zi de la data publicării în <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.</HT></ALINEA><ALINEA>Se aplică de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></ALINEA></ARTICLE></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 6 alineatul (2) din Decizia 97/413/CE a Consiliului din <DATE ISO="19970626">26 iunie 1997</DATE> privind obiectivele şi modalităţile vizând restructurarea, în perioada cuprinsă între <DATE ISO="19970101">1 ianuarie 1997</DATE> şi <DATE ISO="20011231">31 decembrie 2001</DATE>, a sectorului de pescuit comunitar în vederea realizării unui echilibru durabil între resurse şi exploatarea acestora (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="175" DATE.PUB="1997" PAGE.FIRST="27">JO L 175,<?PAGE NO="II-1334"?> p. 27</REF.DOC.OJ>), care a fost adoptată în temeiul articolului 11 din Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului din <DATE ISO="19921220">20 decembrie 1992</DATE> privind instituirea unui regim comunitar al pescuitului şi acvaculturii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="389" DATE.PUB="1992" PAGE.FIRST="1">JO L 389, p. 1</REF.DOC.OJ>), prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Printre mijloacele de reducere a efortului de pescuit, fiecare stat membru stabileşte în programul său reducerea capacităţii fiecărui segment al flotei care îi va permite atingerea obiectivelor. Această reducere a capacităţii este asigurată prin introducerea în fiecare stat membru a unui regim permanent de monitorizare a reînnoirii flotei. Acest regim stabileşte, segment cu segment, raportul intrări/ieşiri de nave care asigură, pentru perioada respectivă, aducerea capacităţii de pescuit la nivelurile stabilite, pe tip de navă.<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 3 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din <DATE ISO="19580415">15 aprilie 1958</DATE> de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii Economice Europene (<REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="017" DATE.PUB="1958" PAGE.FIRST="385">JO 1958, 17, p. 385</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 01/vol. 1, p. 3) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Textele adresate de către instituţii unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicţia unui stat membru se redactează în limba statului în cauză.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 6 din acelaşi regulament prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Instituţiile pot stabili modalităţile de aplicare a prezentului regim lingvistic prin regulamentele lor de procedură.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="II-1335"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolele 4 şi 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din <DATE ISO="19990628">28 iunie 1999</DATE> de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="184" DATE.PUB="1999" PAGE.FIRST="23">JO L 184, p. 23</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 01/vol. 2, p. 159) au următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="004"><TI.ART><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>Articolul 4</TI.ART><STI.ART>Procedura de gestionare</STI.ART><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Comisia este asistată de un comitet de gestionare format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect de măsuri care urmează să fie luate. Comitetul îşi dă avizul cu privire la acest proiect într-un termen pe care preşedintele îl poate stabili în funcţie de urgenţa chestiunii în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 205 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanţilor statelor membre din cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menţionat anterior. Preşedintele nu participă la vot.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Fără a aduce atingere articolului 8, Comisia adoptă măsuri care se aplică imediat. Cu toate acestea, în cazul în care nu sunt conforme cu avizul comitetului, aceste măsuri sunt de îndată comunicate Consiliului de către Comisie. în acest caz, Comisia poate amâna aplicarea măsurilor pe care le adoptă pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în fiecare act de bază, dar care nu poate depăşi în niciun caz trei luni de la data comunicării.</ALINEA></PARAG><?PAGE NO="II-1336"?><PARAG IDENTIFIER="004.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate adopta o decizie diferită în perioada prevăzută la alineatul (3).</ALINEA></PARAG></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="007"><TI.ART>Articolul 7</TI.ART><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Fiecare comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea preşedintelui său, pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în <HT TYPE="ITALIC">Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene,</HT></ALINEA><ALINEA>În măsura în care este necesar, comitetele existente îşi adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard.</ALINEA><ALINEA>[...]<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></ALINEA></PARAG></ARTICLE></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>≤n sfârşit, articolele 3, 4 şi 9 din Regulamentul intern al comitetului pentru pescuit şi acvacultura, în versiunea aplicabilă la momentul situaţiei de fapt, prevăd:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ARTICLE IDENTIFIER="003"><TI.ART><QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>Articolul 3</TI.ART><ALINEA>Convocarea, ordinea de zi, precum şi proiectele de măsuri pentru care se solicită avizul comitetului şi orice alte documente de lucru sunt transmise de către preşedinte reprezentanţilor statelor membre ale comitetului, conform procedurii prevăzute la articolul 9 [al doilea] paragraf.</ALINEA><?PAGE NO="II-1337"?><ALINEA>Aceste documente trebuie să ajungă la reprezentanţii permanenţi ai statelor membre cu cel puţin opt zile înainte de data reuniunii.</ALINEA><ALINEA>[...]</ALINEA></ARTICLE><ARTICLE IDENTIFIER="004"><TI.ART>Articolul 4</TI.ART><ALINEA>În cazul în care se solicită un aviz, dacă se aduce o modificare de fond proiectului sau dacă un proiect, a cărui materie este înscrisă pe ordinea de zi, a fost propus în cursul reuniunii sau dacă o problemă nouă este înscrisă pe ordinea de zi, preşedintele, la cererea reprezentantului unui stat membru, amână votul pentru sfârşitul reuniunii; în caz de dificultăţi speciale, acesta prelungeşte reuniunea până a doua zi.</ALINEA></ARTICLE><P>[...]</P><ARTICLE IDENTIFIER="009"><TI.ART>Articolul 9</TI.ART><ALINEA>[...]</ALINEA><ALINEA>Corespondenţa destinată reprezentanţilor statelor membre ale comitetului este adresată reprezentanţelor permanente; o copie a acesteia este adresată direct unui funcţionar desemnat în acest sens de statul respectiv.<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</ALINEA></ARTICLE></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Istoricul cauzei</P></TI></TITLE><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Printr-un fax din <DATE ISO="20030613">13 iunie 2003</DATE>, Comisia a transmis statelor membre, în limba oficială a acestora, un proiect de regulament de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii comunitare în domeniul flotei definite în capitolul III din<?PAGE NO="II-1338"?> Regulamentul nr. 2371/2002. Acest proiect a făcut obiectul unei prime discuţii în cadrul Comitetului pentru pescuit şi acvacultura (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>comitetul<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>) în cursul reuniunii acestuia din <DATE ISO="20030625">25 iunie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030701">1 iulie 2003</DATE>, Comisia a convocat reprezentanţii statelor membre la o reuniune a comitetului în zilele de <DATE ISO="20030715">15</DATE> şi <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>. Această convocare a fost redactată în limbile franceză, engleză şi germană. Potrivit acestei convocări, proiectul de regulament sus-menţionat trebuia discutat şi supus la vot în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030707">7 iulie 2003</DATE>, reprezentantul permanent al Regatului Spaniei pe lângă Uniunea Europeană a adresat o scrisoare directorului general al Direcţiei Generale (DG) Pescuit a Comisiei, în care anunţa că Regatul Spaniei nu se consideră ca fiind convocat în mod oficial la reuniunea respectivă, convocarea nefiindu-i transmisă în limba spaniolă. Prin aceeaşi scrisoare, reprezentantul permanent a solicitat confirmarea disponibilităţii interpretării active şi pasive în limba spaniolă în cursul reuniunii în discuţie.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Proiectul de regulament, prezentat de către Comisie, a fost discutat la reuniunea din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, la care delegaţia spaniolă a participat. în cursul reuniunii, Comisia a prezentat o serie de modificări ale proiectului şi a distribuit membrilor comitetului un document care relua modificările propuse şi care era redactat doar în limba engleză.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>În urma acestei reuniuni, reprezentantul permanent al Regatului Spaniei a adresat directorului general al DG Pescuit o scrisoare, datată <DATE ISO="20030717">17 iulie 2003</DATE>. Prin această scrisoare, a amintit, în primul rând, protestele sale cu privire la limba în care fusese redactată convocarea adresată Regatului Spaniei (a se vedea punctul 10 de mai sus), în al doilea rând, a deplâns prezentarea de către Comisie doar în limba engleză a<?PAGE NO="II-1339"?> unei modificări substanţiale a proiectului iniţial al acesteia, transmis în spaniolă, reclamând faptul că, în pofida rezervelor delegaţiei spaniole, Comisia a forţat comitetul să voteze pentru a-i obţine avizul cu privire la proiectul respectiv. De asemenea, reprezentantul permanent a evocat faptul că delegaţia spaniolă solicitase ca protestele sale să fie înscrise în procesul-verbal al reuniunii comitetului şi a rugat directorul general să îi transmită o copie a procesului-verbal respectiv, pentru a putea verifica dacă protestele respective au fost înscrise în mod corespunzător.</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20030812">12 august 2003</DATE>, Comisia a adoptat regulamentul atacat. Conform considerentului (13) al acestui regulament, comitetul nu a emis un aviz referitor la măsurile prevăzute prin prezentul regulament în termenul stabilit de preşedinte.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura şi concluziile părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Curţii la <DATE ISO="20031104">4 noiembrie 2003</DATE>, Regatul Spaniei a introdus prezenta acţiune, care a fost înregistrată sub numărul de referinţă C-464/03.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Prin Ordonanţa din <DATE ISO="20040608">8 iunie 2004</DATE>, Curtea a trimis cauza la Tribunal, în aplicarea Deciziei 2004/407/CE, Euratom a Consiliului din <DATE ISO="20040426">26 aprilie 2004</DATE> de modificare a articolelor 51 şi 54 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="132" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="5">JO L 132, p. 5</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 01/vol. 5, p. 30).</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a cincea) a hotărât să deschidă procedura orală şi, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii prevăzute la articolul 64 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, a invitat Comisia să prezinte anumite documente. Comisia a răspuns acestei cereri în termenul stabilit.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1340"?><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Regatul Spaniei solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea regulamentului atacat;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Comisia solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>declararea ca vădit inadmisibil a celui de al patrulea motiv al acţiunii sau, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat;</P></ITEM><ITEM><P>respingerea celorlalte capete de cerere ale acţiunii ca neîntemeiate;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Regatului Spaniei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>În drept</P></TI></TITLE><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>În susţinerea acţiunii, Regatul Spaniei invocă cinci motive întemeiate pe o încălcare a formelor esenţiale ale procedurii de adoptare a regulamentului atacat privind regimul lingvistic al Comunităţii, astfel cum a fost stabilit prin Regulamentul nr. 1, pe o încălcare a principiului ierarhiei normelor, în măsura în care articolul 7<?PAGE NO="II-1341"?> alineatul (1) din regulamentul atacat ar încălca dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, pe o încălcare a aceluiaşi principiu, în măsura în care acelaşi articol din regulamentul atacat ar încălca dispoziţiile articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002, pe o încălcare a principiului protecţiei încrederii legitime şi, respectiv, pe pretinsul caracter arbitrar al regulamentului atacat.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o încălcare a formelor esenţiale ale procedurii de adoptare a regulamentului atacat</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Regatul Spaniei arată că, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul nr. 1 şi cu jurisprudenţa (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-263/95" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-441">C-263/95, Rec., p. I-441, punctul 32</REF.DOC.ECR>), notificările adresate unui stat membru trebuie făcute în limba oficială a acelui stat, în termenele prevăzute pentru fiecare comitet de gestiune.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Prin urmare, regulamentul atacat ar fi lovit de nulitate, în măsura în care, pe de o parte, convocarea la reuniunea din <DATE ISO="20030715">15</DATE> şi <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului nu a fost adresată Regatului Spaniei în limba spaniolă şi, pe de altă parte, un amendament important prezentat în cursul acestei reuniuni a fost redactat doar în limba engleză.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>În plus, contrar susţinerilor Comisiei, modificările cuprinse în noua versiune a proiectului, prezentată în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, nu ar fi nesemnificative, ci esenţiale. întrucât este vorba de un regulament foarte tehnic, conţinând formule matematice, explicaţiile furnizate de către Comisie în cadrul memoriului în apărare<?PAGE NO="II-1342"?> nu pot fi acceptate. Explicarea formulelor şi lămuririle furnizate afectează ansamblul normei, care a putut fi înţeleasă numai de autorul acesteia, iar nu de către delegaţiile care nu au avut posibilitatea să studieze acest document în cursul unei reuniuni tehnice, beneficiind de calmul şi atenţia necesare acestui tip de regulament.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentul Comisiei referitor la întârzierile care rezultă din traducerea în toate limbile oficiale a documentelor prezentate comitetelor, Regatul Spaniei subliniază că pretinsa eficacitate nu poate să prevaleze faţă de garanţiile juridice ale statelor membre.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>În sfârşit, în cursul şedinţei, Regatul Spaniei a adăugat că lipsa prezentării respectivelor modificări în limba spaniolă ar fi trebuit să determine amânarea votului privind proiectul de regulament în cauză până la o reuniune ulterioară a comitetului, după cum Regatul Spaniei a solicitat în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Comisia răspunde că, în speţă, nu a avut loc o încălcare a formelor esenţiale ale procedurii de adoptare a regulamentului atacat susceptibilă să determine anularea acestuia. Comisia invocă în acest sens jurisprudenţa conform căreia o încălcare a unei norme de procedură determină anularea în tot sau în parte a unui act legislativ numai dacă se stabileşte că, în lipsa acestei încălcări, actul respectiv ar fi putut avea un conţinut diferit (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19860423">23 aprilie 1986</DATE>, Bernardi/Parlamentul European, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="150/84" YEAR="1986" PAGE.ECR="1375">150/84, Rec., p. 1375</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>În ce priveşte, în primul rând, convocarea la reuniunea din <DATE ISO="20030715">15</DATE> şi <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, Comisia reaminteşte că acest comitet, similar tuturor celorlalte comitete care intervin în procedurile de adoptare a măsurilor de aplicare, îşi desfăşoară activitatea în cadrul competenţelor Comisiei. întrucât această instituţie are trei limbi de lucru, şi anume limbile franceză, engleză şi germană, Comisia<?PAGE NO="II-1343"?> apreciază ca fiind legitimă redactarea convocărilor la reuniunile comitetului în aceste trei limbi. Articolul 3 din Regulamentul nr. 1 ar viza <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>textele<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> pe care instituţiile le adresează unui <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>stat membru<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/> şi nu se aplică relaţiilor Comisiei cu astfel de comitete precum cel în cauza de faţă. într-adevăr, potrivit articolului 6 din acelaşi regulament, Comisia ar fi putut prevedea în regulamentul intern standard, publicat de aceasta, că respectivele convocări la comitete trebuie trimise în cele trei limbi de lucru menţionate mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Comisia arată că, în general, statele membre nu au întâlnit nicio problemă cu privire la practica de a transmite convocări la reuniunile comitetelor în cele trei limbi de lucru. în special, delegaţia spaniolă a primit convocările privind reuniunile din mai şi din iunie 2003 ale comitetului în aceste limbi, fără să formuleze rezerve. în plus, în urma convocării contestate, delegaţia spaniolă a participat la reuniunea din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, a luat parte la dezbateri şi la votul privind proiectul de regulament în cauză şi şi-a exprimat, aşadar, în mod eficient punctul de vedere asupra acestui proiect, luându-se în considerare că s-a asigurat o interpretare activă şi pasivă în limba spaniolă.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Comisia arată în acest sens că, pentru a putea gestiona în mod eficient reuniunile diferitelor comitete care sprijină Comisia, se impune ca aceste convocări să nu fie traduse în mod sistematic în toate limbile oficiale.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>În al doilea rând, în ceea ce priveşte documentul difuzat în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, Comisia formulează următoarele observaţii. Mai întâi, Comisia aminteşte că proiectul de regulament supus votului în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> fusese transmis Regatului Spaniei în limba spaniolă, prin faxul din <DATE ISO="20030613">13 iunie 2003</DATE>, fapt ce nu este contestat de Regatul Spaniei. într-adevăr, nota de însoţire a acestei corespondenţe, redactată în limba engleză, ar informa statele membre</TXT><?PAGE NO="II-1344"?><P>destinatare că proiectul de regulament în cauză le este trimis în limba acestora. Prin urmare, împrejurările cauzei nu sunt, în opinia Comisiei, comparabile cu cele ale cauzei în care s-a pronunţat Hotărârea Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus. într-adevăr, în această cauză, proiectul în limba germană al actului legislativ care urma să fie votat nu a fost trimis delegaţiei germane în termen.</P></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Apoi, Comisia contestă afirmaţia conform căreia documentul prezentat în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> ar constitui o modificare substanţială a proiectului de regulament în discuţie. în opinia Comisiei, acest document aducea numai două modificări substanţiale proiectului respectiv, şi anume modificarea datelor prevăzute la articolul 6 şi inserarea notelor de subsol în anexa I la proiect. Aceste modificări, care nu au afectat cu nimic articolul 7 din proiect, au fost introduse pentru a ţine seama de cererile formulate de către statele membre şi nu ridică o problemă de înţelegere. Celelalte modificări, exclusiv de formă şi de prezentare, ar avea drept obiect îmbunătăţirea, clarificarea şi simplificarea redactării anumitor dispoziţii şi sunt, de altfel, foarte uşor de înţeles.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Înţelegerea acestora a fost facilitată de faptul că au fost citite şi comentate în detaliu în cursul reuniunii de către reprezentantul Comisiei. Delegaţia spaniolă a putut urmări în limba spaniolă lectura acestora şi explicaţiile furnizate, dispunând, după cum solicitase, de interpretarea activă şi pasivă în limba spaniolă.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>În plus, Comisia arată că traducerea sistematică în toate limbile oficiale a documentelor care aduc doar modificări minore unui text transmis în prealabil delegaţiilor ar conduce la întârzieri inacceptabile în lucrările comitetelor. în opinia Comisiei, dispoziţiile Regulamentului nr. 1 nu pot fi interpretate în sensul de a împiedica comitetele să îşi asume funcţiile într-un mod adecvat, creând obstacole nejustificate.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1345"?><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>În sfârşit, în ce priveşte critica formulată de Regatul Spaniei în cursul şedinţei (a se vedea punctul 24 de mai sus), Comisia arată că trebuie respinsă ca fiind tardivă şi, prin urmare, inadmisibilă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>Motivul de faţă cuprinde două aspecte care rezultă din două pretinse încălcări distincte ale Regulamentului nr. 1. Pe de o parte, convocarea la reuniunile din <DATE ISO="20030715">15</DATE> şi din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> ar fi redactată doar în limbile engleză, franceză şi germană, iar nu în limba spaniolă, şi, pe de altă parte, Comisia ar fi distribuit, în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>, o versiune modificată a proiectului său iniţial, redactată doar în limba engleză, şi ar fi refuzat să amâne votul privind proiectul până la o reuniune ulterioară a comitetului.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Trebuie remarcat că, în conformitate cu jurisprudenţa, încălcarea Regulamentului nr. 1 în cursul adoptării unui act reprezintă o încălcare a unei norme de procedură care nu poate totuşi determina anularea actului adoptat în final decât dacă, în lipsa acesteia, procedura ar fi ajuns la un rezultat diferit (a se vedea Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20051025">25 octombrie 2005</DATE>, Germania şi Danemarca/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-465/02+C-466/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-9115">C-465/02 şi C-466/02, Rec., p. I-9115</REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>Hotărârea Feta II<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>, punctul 37 şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>În ce priveşte primul aspect al prezentului motiv, trebuie constatat că, în urma convocării adresate de către Comisie Regatului Spaniei, reprezentanţii acestui stat au participat la reuniunea din <DATE ISO="20030715">15</DATE> şi <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE>. în aceste condiţii, nu se poate susţine că, în lipsa pretinsei încălcări, procedura de adoptare a regulamentului atacat ar fi putut ajunge la un rezultat diferit referitor la acest aspect. într-adevăr, o convocare la această reuniune adresată Regatului Spaniei în limba spaniolă ar fi determinat de<?PAGE NO="II-1346"?> asemenea reprezentanţii acestui stat să participe la reuniunea respectivă, după cum au procedat şi în urma convocării contestate. Rezultă că primul aspect al primului motiv trebuie respins ca fiind lipsit de pertinenţă, fără a fi necesar să se analizeze în ce limbă ar fi trebuit redactată convocarea adresată Regatului Spaniei.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte al doilea aspect al motivului de faţă, trebuie reamintit că proiectul de regulament în cauză a fost discutat şi supus la vot în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului (a se vedea punctele 9 şi 12 de mai sus). După cum reiese din procesul-verbal al acestei reuniuni, prezentat de către Comisie la cererea Tribunalului, Comisia a propus oral, la începutul reuniunii, anumite modificări ale proiectului iniţial de regulament şi a distribuit membrilor comitetului, <QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>pentru o mai bună înţelegere a acestor modificări<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/>, un document care le conţinea şi care era redactat în limba engleză. Majoritatea acestor modificări erau exclusiv de formă sau corectări ale greşelilor de tipar, cu excepţia a două modificări esenţiale, dintre care una privea prelungirea perioadei de referinţă prevăzute la articolul 6 din proiect de la un an la trei ani, iar cealaltă inserarea notelor de subsol în anexa I la proiectul intitulat <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>Niveluri de referinţă pentru un stat membru<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>. Regatul Spaniei a exprimat <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>îndoieli în privinţa procedurii propuse de Comisie<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> şi a solicitat să fie comunicate <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>modificările propuse în scris şi în limba spaniolă, insistând pe lângă Comisie ca aceasta să amâne votul<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/>. în demersul efectuat, Regatul Spaniei a fost susţinut de către Regatul Belgiei, Republica Elenă, Republica Italiană şi Republica Portugheză.</TXT></NP><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>De asemenea, din procesul-verbal menţionat rezultă că toate modificările propuse de către Comisie au făcut obiectul unei lecturi atente şi au fost explicate în detaliu de către reprezentantul Comisiei. în urma acestei lecturi, Regatul Spaniei, susţinut de celelalte patru state menţionate mai sus, şi-a reiterat rezervele. După luările de poziţie ale diferitelor state membre privind proiectul de regulament, astfel cum a fost modificat, proiectul respectiv a fost supus la vot, fără să obţină totuşi majoritatea calificată necesară pentru adoptarea avizului comitetului. Reuniunea a luat astfel sfârşit, după ce s-a luat act în procesul-verbal de faptul că rezultatul votului reprezintă o <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>lipsă a avizului<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/> comitetului.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1347"?><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Ţinându-se seama de aceste elemente, trebuie stabilit dacă, după cum susţine Regatul Spaniei, lipsa prezentării în limba spaniolă a modificărilor proiectului de regulament propuse de către Comisie în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, precum şi refuzul reprezentantului Comisiei, preşedinte al comitetului, de a amâna votul asupra proiectului până la o reuniune ulterioară a comitetului reprezintă încălcări ale normelor de procedură susceptibile să determine anularea regulamentului atacat.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte prima critică, trebuie arătat că articolul 3 şi articolul 9 al doilea paragraf din Regulamentul intern al comitetului (a se vedea punctul 7 de mai sus) atestă îndeajuns voinţa de a garanta statelor membre timpul necesar studierii documentelor referitoare la un punct de pe ordinea de zi a comitetului, care pot fi deosebit de complexe, necesitând numeroase contacte şi discuţii între diverse autorităţi administrative, consultarea unor experţi în diferite materii sau consultarea unor organizaţii profesionale. Nu se poate prezuma că toate persoanele care trebuie consultate stăpânesc o limbă străină la un nivel suficient pentru a le permite înţelegerea unui text complex. Prin urmare, dispoziţiile citate anterior trebuie interpretate în sensul că documentele în cauză trebuie adresate fiecărui stat membru în limba oficială a acestuia, după cum prevede articolul 3 din Regulamentul nr. 1 (a se vedea în acest sens Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, punctele 27 şi 31, şi Concluziile prezentate de avocatul general Ruiz-Jarabo Colomer în această cauză, Rec., p. I-443, punctul 16). Or, această situaţie s-a regăsit în mod efectiv în speţă, proiectul iniţial de regulament fiind transmis statelor membre în limba oficială a acestora şi în termenele prescrise şi făcând obiectul unei prime analize în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030625">25 iunie 2003</DATE> a comitetului.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>În schimb, această obligaţie nu există în privinţa propunerilor de modificări ale unui document transmis anterior în mod corect membrilor comitetului, făcute în cursul unei reuniuni a acestuia. într-adevăr, nicio dispoziţie din Regulamentul intern al comitetului nu prevede obligaţia de a prezenta astfel de propuneri în scris în toate limbile oficiale. Prin urmare, Comisiei îi este îngăduit să prezinte numai oral astfel de propuneri în cursul unei reuniuni a comitetului. Fără a aduce atingere unei eventuale amânări a votului la sfârşitul reuniunii sau, în caz de dificultăţi speciale, unei prelungiri a reuniunii până a doua zi, potrivit articolului 4 din Regulamentul intern al comitetului, există posibilitatea de a prezenta oral modificări în cursul unei<?PAGE NO="II-1348"?> reuniuni a comitetului, chiar dacă este vorba de modificări de fond aduse proiectului înscris pe ordinea de zi a reuniunii. Teza formulată de Regatul Spaniei conform căreia Comisia este obligată să îşi prezinte modificările în scris şi în toate limbile oficiale este dificil de conciliat cu dispoziţia din Regulamentul intern citată mai sus, din moment ce, în cazul în care această teză ar fi admisă, ar fi practic imposibil să se aducă modificări de fond unui proiect în cursul unei reuniuni.</TXT></NP><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>În speţă, Tribunalul constată că, după cum reiese din procesul-verbal al reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, propunerea de modificare a proiectului iniţial de regulament, prezentată de către Comisie la începutul reuniunii, era o propunere orală. Documentul distribuit de către Comisie în cursul aceleiaşi reuniuni trebuie, aşadar, considerat ca fiind o ilustrare sau un simplu suport vizual, în vederea unei <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>mai bune înţelegeri<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/> a modificărilor propuse oral de către Comisie. Din moment ce Comisia ar fi putut în mod valabil să aleagă să facă doar o prezentare orală a propunerilor sale, fără să distribuie vreun document, împrejurarea că documentul distribuit a fost redactat doar în limba engleză nu poate constitui în mod util temeiul unui argument.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că nu au fost încălcate de către Comisie dispoziţiile aplicabile atunci când aceasta a prezentat oral propunerea sa de modificare a proiectului iniţial în cursul reuniunii în cauză şi nici <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>garanţiile juridice<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> ale statelor membre, după cum susţine Regatul Spaniei. Această concluzie este aplicabilă cu atât mai mult cu cât reprezentanţii Regatului Spaniei au beneficiat în cursul acestei reuniuni, la cererea acestora, de interpretare activă şi pasivă în limba spaniolă şi au putut urmări, aşadar, în propria limbă, discuţia şi explicaţiile furnizate de către Comisie cu privire la propunerea sa.</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte a doua critică formulată de către Regatul Spaniei în cursul şedinţei şi întemeiată pe refuzul Comisiei de a amâna votul privind proiectul până la o reuniune ulterioară a comitetului, se impune mai întâi să se analizeze admisibilitatea acesteia, contestată de Comisie.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1349"?><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Conform articolului 48 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, invocarea de noi motive pe parcursul procesului este interzisă, cu excepţia cazului în care aceste motive se bazează pe elemente de drept şi de fapt care au apărut în cursul procedurii.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Cu toate acestea, un motiv care constituie dezvoltarea unui motiv enunţat anterior, direct sau implicit, în cererea introductivă de instanţă şi care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil (Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20000919">19 septembrie 2000</DATE>, Dürbeck/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-252/97" YEAR="2000" PAGE.ECR="II-3031">T-252/97, Rec., p. II-3031, punctul 39</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20030930">30 septembrie 2003</DATE>, Cableuropa şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-346/02+T-347/02" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-4251">T-346/02 şi T-347/02, Rec., p. II-4251, punctul 111</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>Tribunalul apreciază că această situaţie se regăseşte în speţă. Într-adevăr, această critică prezintă o strânsă legătură cu prima critică invocată în cererea introductivă şi analizată mai sus, conform căreia regulamentul atacat, al cărui proiect a fost discutat în cursul reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, este lovit de nulitate, pentru motivul că au fost aduse modificări substanţiale proiectului respectiv în cursul acestei reuniuni, modificări care nu au fost prezentate în limba spaniolă. Cu alte cuvinte, critica de faţă trebuie înţeleasă în sensul că, dacă nu a fost în măsură să distribuie, în cadrul reuniunii, modificările propuse şi în limba spaniolă, Comisia ar fi trebuit cel puţin să amâne votul până la o altă reuniune, pentru a lăsa reprezentanţilor spanioli timpul necesar studierii acestor propuneri, redactate într-o altă limbă decât limba oficială a statului lor. De altfel, Regatul Spaniei a formulat, în esenţă, aceeaşi critică la punctul 3 din cererea sa introductivă, arătând că, în pofida rezervelor delegaţiei spaniole, Comisia a forţat comitetul să voteze (a se vedea punctul 12 de mai sus).</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>Totuşi, această critică trebuie respinsă ca fiind neîntemeiată. într-adevăr, nici articolul 4 şi nici o altă dispoziţie din Regulamentul intern al comitetului nu prevăd amânarea votului până la o altă reuniune, chiar dacă în cursul reuniunii comitetului sunt aduse modificări de fond proiectului. în acest ultim caz, articolul 4 prevede<?PAGE NO="II-1350"?> doar posibilitatea unei amânări a votului de către preşedintele comitetului la sfârşitul reuniunii. Or, după cum s-a arătat deja, această situaţie s-a regăsit în speţă, discuţia şi votul privind proiectul de regulament în discuţie fiind unicul punct înscris pe ordinea de zi a reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului, iar votul având loc la sfârşitul acestei reuniuni.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>În orice caz, încălcările invocate de către Regatul Spaniei în cadrul celui de al doilea aspect al motivului de faţă, presupunându-se că sunt confirmate, nu pot determina anularea regulamentului atacat. într-adevăr, întrucât comitetul nu a reuşit să dea un aviz cu privire la măsurile prevăzute de regulament, acesta a fost adoptat de către Comisie, care nu a comunicat, aşadar, aceste măsuri Consiliului, conform articolului 30 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2371/2002 şi articolului 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468. Regatul Spaniei, care a votat împotriva proiectului de regulament în cauză, nu s-ar fi putut opune într-un mod mai eficient dacă ar fi dispus de versiunea spaniolă a documentului contestat. Prin urmare, încălcările invocate nu au putut avea efect asupra măsurilor adoptate în final (a se vedea în acest sens Hotărârea Feta II, punctul 35 de mai sus, punctele 38-40).</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Consideraţiile de mai sus nu sunt contestate prin examinarea Hotărârii din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, invocată de Regatul Spaniei. în această hotărâre, Curtea a anulat decizia atacată, întrucât Comisia nu ţinuse seama de o cerere de amânare a votului prezentată de către Republica Federală Germania, care primise versiunea în limba sa oficială a proiectului de decizie care trebuia discutat în cadrul comitetului respectiv după expirarea termenului (Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, punctele 26-32).</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Or, în speţă, Regatul Spaniei a confirmat în cursul şedinţei că a primit, în limba sa oficială şi în timp util, proiectul iniţial de regulament în discuţie, fapt consemnat în procesul-verbal al şedinţei.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1351"?><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>În plus, contrar Regulamentului intern al comitetului, articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul intern al comitetului în cauză în Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, prevedea că, dacă proiectul normativ ce trebuia discutat nu era trimis statelor membre în termen, acest punct de pe ordinea de zi trebuia amânat până la o reuniune ulterioară, la cererea unui stat membru (Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, punctul 17).</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>În sfârşit, contrar situaţiei de fapt din prezenta cauză, în cauza în care s-a pronunţat Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, comitetul respectiv adoptase un aviz faţă de care Comisia s-a conformat ulterior [Hotărârea din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Germania/Comisia, punctul 20 de mai sus, punctul 32; a se vedea de asemenea ultimul considerent al Deciziei 95/204/CE a Comisiei din <DATE ISO="19950531">31 mai 1995</DATE> de punere în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului privind produsele pentru construcţii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="129" DATE.PUB="1995" PAGE.FIRST="23">JO L 129, p. 23</REF.DOC.OJ>), anulată prin hotărârea respectivă].</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>Din toate cele de mai sus rezultă că al doilea aspect al primului motiv nu este întemeiat şi trebuie respins, precum şi primul motiv în totalitate.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului ierarhiei normelor, în măsura în care articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat ar încălca dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Regatul Spaniei aminteşte că articolul 7 din regulamentul atacat a fost adoptat pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002. Or, acest ultim articol se referea doar la intrările de noi capacităţi<?PAGE NO="II-1352"?> în flota de pescuit, făcând distincţie după cum acestea au beneficiat sau nu de un ajutor public şi impunând ca singură condiţie retragerea altor capacităţi, conform anumitor modalităţi. El nu impune în niciun caz limitarea capacităţii flotei de pescuit exprimate în tonaj la formula reluată la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat. Prin urmare, pentru punerea în aplicare a programului intrărilor şi ieşirilor prevăzut la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, nu este în niciun caz necesar să se impună statelor membre respectarea acestei formule.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>Regatul Spaniei adaugă că articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2371/2002, care impune obligaţia de a nu depăşi nivelurile de referinţă în materie de capacitate de pescuit prevăzute la articolul 12 şi la articolul 11 alineatul (4) din acelaşi regulament, exprimate în GT şi în kW, arată că limita este impusă statelor membre de către Consiliu doar în ceea ce priveşte nivelurile de referinţă stabilite de către Comisie pentru fiecare stat membru. în schimb, articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2371/2002 nu ar permite în niciun caz să se stabilească limitările prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat, şi anume limitări ale nivelului real al flotei, măsurate în GT şi în kW, care ar indica realitatea actuală a flotei fiecărui stat membru.</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>În opinia Regatului Spaniei, nivelurile de referinţă, stabilite de către Comisie prin programe de orientare plurianuală (denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>POP<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>) care se succedă de mai mulţi ani, sunt respectate atunci când statele membre se asigură că nivelul real al flotei acestora rămâne inferior sau egal cu nivelurile de referinţă. Această situaţie s-ar regăsi în special în cazul Spaniei, al cărui nivel real al flotei s-a aflat din 1992 întotdeauna sub nivelurile de referinţă. La sfârşitul anului 2003, diferenţa dintre nivelul real al flotei Spaniei şi nivelul de referinţă aplicabil ar putea fi evaluată la aproximativ <FT TYPE="NUMBER">240000</FT> GT, valoare cu mult superioară ansamblului flotei anumitor state membre, precum Ţările de Jos şi Irlanda, şi la <FT TYPE="NUMBER">535067</FT> kW.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Această reducere ar fi rezultatul unui efort considerabil al Regatului Spaniei şi ar fi datorată, în parte, unor retrageri intervenite cu ajutoare publice şi, pe de altă parte,<?PAGE NO="II-1353"?> unor retrageri intervenite fără ajutor public, datorită politicii duse în materie de construcţie de nave. Astfel, cu privire la marjele menţionate la punctul precedent, valorile de <FT TYPE="NUMBER">90000</FT> GT şi de <FT TYPE="NUMBER">182660</FT> kW ar fi fost retrase fără ajutor public.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>Regatul Spaniei ar dispune astfel, pe baza propriului dosar, de retrageri efectuate fără ajutor public din 1997, pe care le-ar putea lua în considerare pentru a se conforma obligaţiei, prevăzută la articolul 13 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul nr. 2371/2002, de a compensa intrările noilor capacităţi în flota sa prin retrageri de capacităţi cel puţin egale, efectuate fără ajutor public. Or, obligaţia de a nu depăşi nivelul real al flotei de pescuit de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, prevăzută la articolul 7 din regulamentul atacat, ar lipsi Regatul Spaniei de această posibilitate şi i-ar crea astfel un prejudiciu, în special în raport cu alte state membre care nu şi-ar fi respectat obligaţia de a se conforma nivelurilor de referinţă stabilite de către Comisie în POP.</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>În plus, articolul 7 din regulamentul atacat ar goli de sensul său juridic stabilirea nivelurilor de referinţă aplicabile fiecărui stat membru prin articolul 4 din acelaşi regulament, în măsura în care Comisia ar stabili, prin articolul 7, fără mandatul Consiliului, noi niveluri mai restrictive.</TXT></NP><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Prin urmare, Regatul Spaniei apreciază că, prin adoptarea articolului 7 din regulamentul atacat, Comisia a încălcat principiul ierarhiei normelor care, conform unei jurisprudendţe constante, impune ca, în cursul adoptării dispoziţiilor de aplicare a unui regulament de bază, autoritatea comunitară abilitată să nu poată depăşi atribuţiile care îi sunt conferite prin acest regulament şi nici să se îndepărteze de la acestea (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19970313">13 martie 1997</DATE>, Eridania Beghin-Say, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-103/96" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-1453">C-103/96, Rec., p. I-1453</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19990302">2 martie 1999</DATE>, Spania/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-179/97" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-1251">C-179/97, Rec., p. I-1251</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>Comisia subliniază că articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat se limitează la a transforma într-o formulă dispoziţiile articolelor 11 şi 13 din Regulamentul<?PAGE NO="II-1354"?> nr. 2371/2002, în vederea facilitării calculelor pe care personalul tehnic competent al fiecărei administraţii naţionale va fi obligat să le efectueze. Prin urmare, această formulă ar reflecta obligaţia statelor membre de a se asigura că, în orice moment, capacitatea de pescuit a acestora, exprimată în tonaj (GT<HT TYPE="SUB">t</HT>), este mai mică sau egală cu capacitatea de pescuit la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> (GT03), modificată prin scăderea, în primul rând, a tonajului total al navelor care părăsesc flota cu ajutor public, prevăzută la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2371/2002 [- GT<HT TYPE="SUB">a</HT>], şi, în al doilea rând, a 35 % din tonajul total al navelor mai mari de 100 GT care intră în flotă cu ajutor public, prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b) punctul (ii) din regulamentul respectiv [- 0,35 GT<HT TYPE="SUB">100</HT>], şi adăugarea, în primul rând, a creşterii tonajului autorizat în conformitate cu dispoziţiile articolului 11 alineatul (5) din regulamentul respectiv [+ GT<HT TYPE="SUB">S</HT>] şi, în al doilea rând, a rezultatului remăsurării flotei [+ A(GT - GRT)].</TXT></NP><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Comisia consideră că prin instituirea, de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, a programului compensării intrărilor şi ieşirilor din flotă, prevăzut la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, Consiliul a limitat nivelurile reale ale flotei, aspect ce pare a fi ignorat de argumentaţia dezvoltată de Regatul Spaniei. Această limitare ar fi independentă de obligaţia de a nu depăşi nivelurile de referinţă prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2371/2002, care, la rândul ei, ar conduce la o limitare a nivelului real al flotei fiecărui stat membru.</TXT></NP><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>În ceea ce priveşte argumentul Regatului Spaniei întemeiat pe faptul că articolul 7 din regulamentul atacat ar împiedica luarea în considerare, pentru compensarea noilor intrări, a pretinselor diminuări fără ajutor public ale flotei de pescuit spaniole realizate din 1997, Comisia răspunde că, în textul articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, formularea <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE><QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/> se aplică atât intrărilor unor noi capacităţi în flotă, cât şi obligaţiei de retragere pe care acestea le implică. Prin urmare, acest ultim articol nu ar permite luarea în considerare a retragerilor de capacitate anterioare acestei date.</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>Prin urmare, susţinerile Regatului Spaniei nu ar avea o legătură cu articolul 7 din regulamentul atacat şi ar ignora dispoziţiile articolului 13 din Regulamentul<?PAGE NO="II-1355"?> nr. 2371/2002. în realitate, chiar aceste susţineri ar privi programul aprobat de către Consiliu, care, contrar afirmaţiilor Regatului Spaniei, nu ar fi stabilit nicio legătură între realizarea sau nerealizarea de către un stat membru a obiectivelor celui de al patrulea POP şi obligaţiile prevăzute la articolul 13, citat anterior. Or, Regatul Spaniei nu ar fi atacat în termen Regulamentul nr. 2371/2002, care a instaurat programul respectiv.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>Trebuie reamintit că, în temeiul principiului respectării ierarhiei normelor, un regulament de aplicare nu poate să deroge de la normele cuprinse în actul pe care îl pune în aplicare (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19710310">10 martie 1971</DATE>, Deutsche Tradax, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="38/70" YEAR="1971" PAGE.ECR="145">38/70, Rec, p. 145, punctul 10</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19980210">10 februarie 1998</DATE>, Spania/Comisia, punctul 61 de mai sus, punctul 20, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="19941027">27 octombrie 1994</DATE>, Chavane de Dalmassy şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-64/92" YEAR="1994" PAGE.ECR="II-723" PAGE.SUM="I-A-227">T-64/92, RecFP, p. I-A-227 şi II-723, punctul 52</REF.DOC.ECR>). Prin urmare, trebuie să se verifice dacă dispoziţiile articolului 7 alineatul (1) din regulamentul atacat sunt conforme articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, a cărui punere în aplicare o reprezintă.</TXT></NP><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>Din înscrisurile părţilor rezultă că susţinerile părţilor sunt divergente cu privire la interpretarea acestui ultim articol. în opinia Comisiei, termenii <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE><QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> din respectivul articol alineatul (1) se referă atât la intrările în flota de pescuit, cât şi la retragerile pe care trebuie să le compenseze, astfel încât pot fi luate în considerare numai retragerile intervenite după această dată. în schimb, Regatul Spaniei apreciază că orice retragere din capacitatea flotei de pescuit a unui stat membru, inclusiv retragerile anterioare datei de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, este susceptibilă să compenseze o intrare în aceeaşi flotă care intervine începând cu această dată. Astfel, conform acestei ultime interpretări, singura limită impusă flotelor statelor membre prin Regulamentul nr. 2371/2002 ar fi cea prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din acest regulament, şi anume nivelurile de referinţă stabilite de către Comisie pentru fiecare stat membru în temeiul articolului 12 alineatul (1) din acelaşi regulament.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1356"?><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat se conformează interpretării date de către Comisie articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002. într-adevăr, un stat membru poate respecta formula matematică cuprinsă la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat doar dacă se asigură că intrările unor capacităţi noi în flota acestuia, de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, sunt neutralizate prin retrageri de capacităţi, cel puţin egale, intervenite de asemenea după această dată. Prin urmare, în scopul verificării temeiniciei motivului de faţă, trebuie analizat dacă interpretarea articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 propusă de către Comisie este corectă.</TXT></NP><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>Tribunalul apreciază că această situaţie se regăseşte în mod efectiv în speţă, pentru următoarele motive.</TXT></NP><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>În primul rând, însăşi logica unui sistem de compensare a intrărilor în flota de pescuit prin ieşiri echivalente implică necesitatea luării în considerare a intrărilor şi a ieşirilor începând cu o singură şi aceeaşi dată. Posibilitatea unei compensări a noilor intrări prin ieşiri intervenite anterior acestei date ar putea conduce la duble compensări atunci când ieşirile anterioare ar fi putut fi deja compensate prin alte intrări, de asemenea anterioare. Interpretarea articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 făcută de către Regatul Spaniei, conform căreia intrările unor capacităţi noi în flota de pescuit pot fi compensate nu numai prin ieşiri noi, ci şi prin ieşiri intervenite începând cu 1997 şi necompensate prin intrări echivalente, nu contestă această logică, ci tinde, în realitate, să deplaseze data de la care trebuie stabilit bilanţul intrărilor şi ieşirilor la 1997. Or, după cum în mod întemeiat arată Comisia, o asemenea interpretare nu îşi găseşte temeiul la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002, care impune stabilirea bilanţului intrărilor şi ieşirilor începând cu <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>În al doilea rând, din considerentul (12) al Regulamentului nr. 2371/2002 rezultă în mod clar că <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>instituire[a] [...] programelor naţionale de intrare/ieşire<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/> figurează printre măsurile specifice care permit atingerea obiectivului de reducere a flotei de pescuit comunitare, care cuprind de asemenea stabilirea nivelurilor de referinţă ce<?PAGE NO="II-1357"?> nu pot fi depăşite în materie de capacitate de pescuit. Or, o interpretare a articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 conform căreia un stat membru ar putea compensa intrările de nave în flota sa de pescuit, intervenite după <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, prin ieşiri necompensate anterioare acestei date ar fi contrară acestui obiectiv. într-adevăr, această interpretare ar autoriza un stat membru să crească, în cadrul regimului său naţional de intrare şi de ieşire, capacitatea flotei de pescuit a acestuia faţă de cea existentă la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> şi nu ar permite astfel atingerea obiectivului prevăzut prin Regulamentul nr. 2371/2002, care constă în reducerea globală a flotei de pescuit comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>În al treilea rând, referirea de la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2371/2002 la ieşiri <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>prealabile<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/> ce trebuie luate în considerare nu implică în niciun caz că aceste ieşiri pot fi anterioare datei de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>. Acest termen vizează doar excluderea posibilităţii compensării unei intrări printr-o ieşire ulterioară. O astfel de posibilitate, care nu este exclusă într-un sistem de compensare simplă a intrărilor şi a ieşirilor, ar fi contrară obiectivului de reducere a flotei de pescuit comunitare, din moment ce ar implica o creştere a acestei flote, fie şi provizorie, atât timp cât ieşirea care trebuie să compenseze o intrare anterioară nu a fost încă efectuată. în definitiv, o asemenea posibilitate s-ar putea afla la originea a numeroase probleme de ordin practic, în special în cazul în care o viitoare ieşire programată, menită să compenseze o intrare deja efectuată, nu se materializează.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>În al patrulea rând, interpretarea articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 susţinută de Comisie este confirmată prin Regulamentul (CE) nr. 1242/2004 al Consiliului din <DATE ISO="20040628">28 iunie 2004</DATE> de acordare de derogări noilor state membre de la anumite dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 privind nivelurile de referinţă pentru flotele de pescuit (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="236" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="1">JO L 236, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 04/vol. 7, p. 207). într-adevăr, Regulamentul nr. 1242/2004 a renunţat la stabilirea nivelurilor de referinţă pentru statele membre interesate, apreciind că o astfel de stabilire ar fi inutilă, dat fiind că menţinerea capacităţii flotei de pescuit a acestor state la nivelul din momentul aderării lor, <DATE ISO="20040501">1 mai 2004</DATE>, este asigurată în întregime prin programul de intrare şi de ieşire prevăzut la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 [a se vedea considerentele (2), (3) şi (4) ale Regulamentului nr. 1242/2004]. Dacă, aşa cum susţine Regatul Spaniei, singura limită impusă prin Regulamentul nr. 2371/2002<?PAGE NO="II-1358"?> statelor membre ar fi aceea privind respectarea nivelurilor de referinţă, Regulamentul nr. 1242/2004 ar fi trebuit să stabilească niveluri de referinţă şi pentru noile state membre. Această evoluţie pare, aşadar, să confirme teza susţinută de Comisie conform căreia nivelurile de referinţă au valoare reală numai pentru statele membre care le depăşeau la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, iar acestea vor deveni inutile după ce toate statele membre le vor fi respectat.</TXT></NP><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>În al cincilea rând, interpretarea articolului în cauză susţinută de către Comisie este confirmată de lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 2371/2002. într-adevăr, din Documentul nr. 15414/02 al preşedinţiei Consiliului din <DATE ISO="20021212">12 decembrie 2002</DATE>, care face o sinteză a propunerilor diferitelor delegaţii naţionale asupra proiectului devenit ulterior Regulamentul nr. 2371/2002 şi care a fost făcut public prin intermediul registrului documentelor acestei instituţii, rezultă că şase state membre, şi anume Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Finlandeză, Republica Italiană şi Republica Portugheză, declaraseră că de la articolul 12 din proiect (devenit articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002) ar trebui să reiasă cu claritate că obiectivul constă în evitarea depăşirii nivelurilor de referinţă. Tribunalul a hotărât, în cursul şedinţei, să includă acest document în dosarul cauzei, după ce a furnizat părţilor o copie în limba de procedură şi după ce le-a invitat să îşi formuleze eventualele observaţii, fapt care a fost consemnat în procesul-verbal de şedinţă. Regatul Spaniei nu a formulat niciun comentariu cu privire la acest document.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>În mod identic, Parlamentul European formulase la rândul său, în rezoluţia legislativă privind acelaşi proiect - Rezoluţia legislativă a Parlamentului European privind Propunerea de regulament a Consiliului privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor de pescuit în cadrul politicii comune a pescuitului [COM (2002) 185 — C5 0313/2002 — 2002/0114(CNS) (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="027E" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="112">JO 2004, C 27 E, p. 112</REF.DOC.OJ>)] -, un amendament nr. 42 de înlocuire a termenilor <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>că, în orice moment, capacitatea de pescuit totală a intrărilor în flotă nu depăşeşte capacitatea de pescuit totală a ieşirilor din flotă<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>, cuprinşi în propunerea de regulament supusă de către Comisie Consiliului, prin termenii <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>ca nivelurile de referinţă să nu fie depăşite<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>. Or, trebuie să se constate că aceste propuneri nu au fost reţinute de către Consiliu în versiunea finală adoptată a articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1359"?><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>În ce priveşte argumentul Regatului Spaniei întemeiat pe faptul că statele membre care au respectat în întregime nivelurile de referinţă ar fi penalizate prin transformarea capacităţii flotei lor de pescuit de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> într-un plafon ce nu poate fi depăşit pe viitor, trebuie să se constate, în lumina consideraţiilor precedente, că acest efect rezultă direct de la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002. Or, după cum arată Comisia în mod întemeiat, Regatul Spaniei nu a atacat în timp util această ultimă dispoziţie şi nici nu a invocat în faţa Tribunalului o excepţie de nelegalitate faţă de aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Rezultă că, în contradicţie cu susţinerile Regatului Spaniei, dispoziţia articolului 7 alineatul (1) din regulamentul atacat nu încalcă articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002. Prin urmare, al doilea motiv trebuie respins ca fiind neîntemeiat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului ierarhiei normelor, în măsura în care articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat ar încălca dispoziţiile articolului 11 din Regulamentul nr. 2371/2002</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>Regatul Spaniei arată că articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002 autorizează în mod expres statele membre să nu ia în considerare, în scopul stabilirii bilanţului intrărilor şi ieşirilor prevăzut la articolul 13 din acelaşi regulament, creşterea tonajului navelor de pescuit cu o vechime de cel puţin cinci ani care rezultă din lucrările de modernizare a punţii principale pentru îmbunătăţirea siguranţei la bord, a condiţiilor de lucru, a igienei şi calităţii produselor. Or, articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat include, printre elementele care trebuie luate în considerare pentru determinarea capacităţii exprimate în tonaj a flotei de pescuit a<?PAGE NO="II-1360"?> unui stat membru, factorul GT<HT TYPE="SUB">S</HT> care ar corespunde creşterii în discuţie. Prin urmare, prin includerea acestui factor, care ar trebui exclus în temeiul dispoziţiilor articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002, articolul 7 din regulamentul atacat ar încălca principiul ierarhiei normelor, precum şi jurisprudenţa Curţii amintită la punctul 61 de mai sus.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>Comisia arată că prezentul motiv demonstrează că Regatul Spaniei nu a înţeles aplicabilitatea articolului 7 alineatul (1) din regulamentul atacat. în opinia Comisiei, dacă factorul GT<HT TYPE="SUB">S</HT> nu ar fi fost inclus în formula matematică prevăzută în această dispoziţie, creşterea tonajului datorată modernizării ar fi trebuit compensată printr-o ieşire a unei capacităţi echivalente a flotei. Această consecinţă ar fi avut un rezultat contrar celui urmărit prin articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002. Aşadar, a fost necesar ca factorul GT<HT TYPE="SUB">S</HT>, precedat de semnul pozitiv, să fie inclus în formula cuprinsă la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat. Acelaşi articol s-a limitat la transformarea într-o formulă matematică a neluării în considerare a creşterilor de capacitate care rezultă din operaţiunile de modernizare a navelor, prevăzută la articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>După cum arată Comisia în mod întemeiat, prezentul motiv are la bază o percepere eronată a efectului formulei matematice cuprinse la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat. într-adevăr, pentru a se conforma acestei formule, fiecare stat membru trebuie să se asigure de menţinerea în permanenţă a capacităţii exprimate în tonaj a flotei sale de pescuit (GT<HT TYPE="SUB">t</HT>) la un nivel inferior sau egal cu cel existent la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> (GT<HT TYPE="SUB">03</HT>).</TXT></NP><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>Or, modernizarea navelor de pescuit prevăzută la articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002 implică o creştere a capacităţii flotei (GT<HT TYPE="SUB">S</HT>), capacitatea<?PAGE NO="II-1361"?> efectivă (GT<HT TYPE="SUB">t</HT>) devenind astfel, prin adăugarea creşterii în discuţie, superioară celei existente la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> (GT03). în scopul menţinerii situaţiei de echilibru, formula avută în vedere la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat prevede ca factorul GT<HT TYPE="SUB">t</HT> să fie comparat cu factorul GT<HT TYPE="SUB">03</HT> majorat cu factorul GT<HT TYPE="SUB">S</HT> (GT03 + GT<HT TYPE="SUB">S</HT>).</TXT></NP><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>Contrar susţinerilor Regatului Spaniei, rezultă că obligaţia care decurge de la articolul 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002 de a nu lua în considerare creşterile de capacitate avute în vedere de această dispoziţie impune adăugarea factorului GT<HT TYPE="SUB">S</HT> la factorul GT<HT TYPE="SUB">03</HT> în formula cuprinsă la articolul 7 alineatul (1) din regulamentul atacat în caz contrar, s-ar încălca dispoziţia articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 2371/2002, din moment ce statul membru interesat ar avea, în această ipoteză, obligaţia de a efectua retragerea din flota sa a unei capacităţi cel puţin egale cu creşterea datorată unei modernizări, în scopul de a diminua capacitatea sa (GT<HT TYPE="SUB">t</HT>) şi de a nu depăşi capacitatea existentă la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> (GT<HT TYPE="SUB">03</HT>).</TXT></NP><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>Din consideraţiile de mai sus rezultă că prezentul motiv trebuie respins ca fiind neîntemeiat.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului protecţiei încrederii legitime</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>Regatul Spaniei invocă o încălcare a principiului protecţiei încrederii legitime, întrucât regulamentul atacat este aplicat în mod retroactiv, şi anume de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, ceea ce ar putea cauza un prejudiciu persoanelor interesate. în replică, Regatul<?PAGE NO="II-1362"?> Spaniei a precizat că prejudiciul care ar putea fi cauzat persoanelor interesate ar rezulta din introducerea, prin intermediul regulamentului atacat, a unei noi limitări a nivelului real a flotei de pescuit, care nu este prevăzută în Regulamentul nr. 2371/2002. în aceste condiţii, Regatul Spaniei apreciază că argumentul conform căruia efectul retroactiv al regulamentului atacat ar fi justificat, întrucât se limitează la stabilirea modalităţilor de aplicare a Regulamentului nr. 2371/2002, intrat în vigoare la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, nu este valabil, din moment ce eventualele persoane interesate nu puteau identifica noile limitări pe care Comisia intenţiona să le introducă.</TXT></NP><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Comisia susţine, în principal, că acest motiv este vădit inadmisibil, întrucât nu este conform articolului 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie şi jurisprudenţei aferente. în opinia Comisiei, elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care se întemeiază prezentul motiv nu reies în nicio situaţie din cererea introductivă, Regatul Spaniei limitându-se să susţină un prejudiciu pur ipotetic care ar fi cauzat persoanelor interesate, rezultat din efectul retroactiv al regulamentului atacat, fără a le identifica în mod clar şi fără a explica care ar fi natura şi originea prejudiciului pe care acestea l-ar suporta.</TXT></NP><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>În subsidiar, Comisia apreciază că prezentul motiv este neîntemeiat. în opinia Comisiei, jurisprudenţa admite, în mod excepţional, intrarea în vigoare a unui act comunitar la o dată anterioară publicării sale, atunci când obiectivul ce trebuie atins o impune şi atunci când încrederea legitimă a celor în cauză este respectată în mod corespunzător (Hotărârile Curţii din <DATE ISO="19790125">25 ianuarie 1979</DATE>, Racke, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="98/78" YEAR="1979" PAGE.ECR="69">98/78, Rec., p. 69, punctul 20</REF.DOC.ECR>, şi Weingut Decker, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="99/78" YEAR="1979" PAGE.ECR="101">99/78, Rec., p. 101, punctul 8</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19900109">9 ianuarie 1990</DATE>, SAFA, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-337/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-1">C-337/88, Rec., p. I-1, punctul 13</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19910711">11 iulie 1991</DATE>, Crispoltoni, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-368/89" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-3695">C-368/89, Rec., p. I-3695, punctul 17</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19971120">20 noiembrie 1997</DATE>, Moskof, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-244/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-6441">C-244/95, Rec., p. I-6441, punctul 77</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20011122">22 noiembrie 2001</DATE>, Ţările de Jos/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-110/97" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-8763">C-110/97, Rec., p. I-8763, punctul 151</REF.DOC.ECR>). În speţă, în măsura în care regulamentul atacat are ca obiect unic stabilirea modalităţilor de aplicare a obligaţiilor impuse prin Regulamentul nr. 2371/2002, fără a-i adăuga vreun element nou, data de aplicare a regulamentului atacat nu poate fi decât data de intrare în vigoare a Regulamentului nr. 2371/2002, şi anume <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1363"?><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>Comisia arată că argumentaţia Regatului Spaniei conform căreia regulamentul atacat ar fi adoptat măsuri care nu erau prevăzute în Regulamentul nr. 2371/2002 este întemeiată pe o premisă eronată, dat fiind că pretinsa nouă limitare, introdusă prin trimiterea din regulamentul atacat la nivelurile reale ale flotei de pescuit, reprezintă numai o simplă aplicare a programului de intrări şi de ieşiri prevăzut la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, după cum Comisia a explicat în răspunsul furnizat cu privire la al doilea motiv.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>Articolul 38 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Curţii prevede că orice cerere introductivă trebuie să cuprindă obiectul litigiului şi expunerea sumară a motivelor. Această dispoziţie este redactată în termeni identici la articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, iar cele două dispoziţii reiau numai o cerinţă cuprinsă la articolul 21 din Statutul Curţii de Justiţie, care se aplică fără distincţie acţiunilor introduse în faţa Curţii şi celor introduse în faţa Tribunalului (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20060718">18 iulie 2006</DATE>, Rossi/OAPI, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-214/05 P" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-7057">C-214/05 P, Rec., p. I-7057, punctul 36</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>Din dispoziţiile citate anterior rezultă că elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care se întemeiază o acţiune trebuie să rezulte într-un mod coerent şi comprehensibil din chiar textul cererii introductive şi că acestea trebuie indicate într-un mod suficient de clar şi de precis pentru a permite pârâtului să îşi pregătească apărarea, iar instanţei comunitare să îşi exercite controlul (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20030109">9 ianuarie 2003</DATE>, Italia/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-178/00" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-303">C-178/00, Rec., p. I-303, punctul 6</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20041014">14 octombrie 2004</DATE>, Comisia/Spania, C-55/03, nepublicată în Recueil, punctul 23). Simpla invocare a principiului de drept comunitar a cărui încălcare este pretinsă, fără indicarea elementelor de drept şi de fapt pe care se întemeiază această susţinere, nu îndeplineşte această cerinţă (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20050915">15 septembrie 2005</DATE>, Irlanda/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-199/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-8027">C-199/03, Rec., p. I-8027, punctul 51</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1364"?><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>În speţă, Regatul Spaniei s-a limitat să afirme în cererea introductivă că stabilirea intrării în vigoare a regulamentului atacat la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> ar constitui o încălcare a principiului protecţiei încrederii legitime, întrucât poate cauza un prejudiciu persoanelor interesate, fără să indice totuşi elementele de fapt şi de drept care permit să identifice, pe de o parte, prejudiciul probabil pretins şi, pe de altă parte, persoanele interesate vizate. în aceste condiţii, după cum susţine Comisia în mod întemeiat, acest motiv nu îndeplineşte cerinţele dispoziţiilor citate anterior din Regulamentul de procedură al Curţii şi din Regulamentul de procedură al Tribunalului şi trebuie respins ca fiind inadmisibil</TXT></NP><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>În orice caz, argumentaţia invocată de Regatul Spaniei în replică pentru susţinerea admisibilităţii acestui motiv, conform căreia prejudiciul suferit de părţile interesate ar rezulta din introducerea, în regulamentul atacat, a unei noi limitări a flotei de pescuit a statelor membre, fără a fi prevăzută prin Regulamentul nr. 2371/2002, reprezintă doar o simplă reiterare a argumentelor susţinute în cadrul celui de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului ierarhiei normelor. Or, după cum s-a arătat deja, acest motiv este neîntemeiat şi trebuie respins.</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în măsura în care programul de intrare şi de ieşire a flotei de pescuit, stabilit prin articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, a intrat în vigoare la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, aplicarea regulamentului atacat începând cu aceeaşi dată nu poate încălca, contrar celor susţinute de Regatul Spaniei, pretinsa încredere legitimă a persoanelor interesate.</TXT></NP><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Din toate cele arătate rezultă că acest motiv trebuie respins.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1365"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe pretinsul caracter arbitrar al regulamentului atacat</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Argumentele părţilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>Regatul Spaniei susţine că articolul 6 din regulamentul atacat restrânge luarea în considerare a retragerilor de nave la perioada <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE>, introducând o limitare inexistentă în Regulamentul nr. 2371/2002. în opinia Regatului Spaniei, nivelurile de referinţă se raportează, ca şi POP, la anul 1997. în plus, din expresia <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>se compensează prin retragerea prealabilă, fără ajutor public<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>, utilizată la articolul 13 alineatul (1) literele (a) şi (b) din Regulamentul nr. 2371/2002, ar reieşi că nu există nicio limitare în timp pentru luarea în considerare a retragerilor efectuate. Prin urmare, limitarea efectuată de regulamentul atacat ar fi arbitrară.</TXT></NP><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>Regatul Spaniei consideră inadmisibile nivelurile de referinţă pe care regulamentul atacat i le aplică, întrucât Comisia ar fi introdus în acest regulament o nouă normă care face inutilizabil nivelul de referinţă în calitate de element de administrare a flotei şi care penalizează Regatul Spaniei printr-o reducere de <FT TYPE="NUMBER">240000</FT> GT, în contextul în care au fost autorizate creşteri substanţiale ale tonajului pentru Ţările de Jos, Irlanda şi Regatul Unit.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>Abordarea adoptată de către Comisie ar încălca în mod arbitrar interesele legitime ale Regatului Spaniei, confundând conceptele de nivel de referinţă şi de nivel real al flotei. Puterea de apreciere considerabilă a Comisiei în evaluarea situaţiilor economice complexe nici nu o exonerează de obligaţia de a respecta regulamentele Consiliului, precum şi propriile regulamente şi nici nu justifică o interpretare restrictivă a drepturilor pe care Regatul Spaniei le-a dobândit prin îndeplinirea<?PAGE NO="II-1366"?> obiectivelor celui de al patrulea POP, nici asimilarea acestui stat cu statele membre care nu şi-au îndeplinit obligaţiile, aplicându-i, în materie de retrageri, un tratament egalitar depreciativ inacceptabil</TXT></NP><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>Comisia subliniază că articolul 6 din regulamentul atacat reprezintă o excepţie de la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, care nu prevede dispoziţii tranzitorii şi care, în principiu, interzice, de la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, orice intrare de nave în flota de pescuit care nu este asociată unei retrageri a unei capacităţi cel puţin echivalente. Articolul 6 ar determina numai asigurarea tranziţiei între programul anterior de intrări şi de ieşiri şi noul sistem, prin luarea în considerare a autorizaţiilor administrative de construcţie de nave acordate anterior de un stat membru. Astfel, articolul 6 ar apăra dreptul titularilor unei autorizaţii acordate în perioada <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> de a introduce, fără retragerea prealabilă a unei capacităţi echivalente, noua navă a acestora în flota de pescuit a statului membru interesat. Prin urmare, această dispoziţie ar proteja încrederea legitimă a armatorilor titulari ai unei autorizaţii de construcţie.</TXT></NP><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Luarea în considerare a autorizaţiilor acordate în cursul unei perioade limitate ar fi justificată de caracterul excepţional al articolului 6 din regulamentul atacat. Comisia arată în acest sens că, în propunerea sa iniţială, această perioadă a fost stabilită la un an, şi anume perioada <DATE ISO="20020101">1 ianuarie</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE>. Totuşi, în urma observaţiilor diverselor state membre, între care şi Regatul Spaniei, şi a informaţiilor transmise la cererea Comisiei de către autorităţile naţionale competente în materie de pescuit, Comisia ar fi hotărât să extindă perioada de referinţă de la un an la trei ani.</TXT></NP><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>Această perioadă de trei ani ar răspunde unor criterii obiective, şi anume timpul scurs între acordarea autorizaţiei administrative de construcţie şi intrarea navei în flota de pescuit, estimat de către Comisie la aproximativ trei ani pe baza experienţei sale şi ţinând seama de toate etapele intermediare, precum încheierea contractului,<?PAGE NO="II-1367"?> construirea şi lansarea navei. în plus, stabilirea începutului perioadei de referinţă la <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE> ar corespunde începutului planului plurianual privind măsurile structurale în sectorul pescuitului, aprobat pentru perioada 2000-2006.</TXT></NP><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>Ar rezulta că nu poate fi admisă afirmaţia Regatului Spaniei conform căreia începutul perioadei de referinţă pentru luarea în considerare a autorizaţiilor administrative acordate înainte de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> ar trebui decalată la 1997.</TXT></NP><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>Comisia apreciază că, prin această afirmaţie, Regatul Spaniei încearcă să extindă o excepţie prevăzută pentru cazurile în care o autorizaţie administrativă naţională fusese acordată anterior şi nu fusese urmată, înainte de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, de intrarea efectivă a noii nave în flotă la toate ieşirile pe care flota sa le-ar fi înregistrat din 1997. în orice caz, Regatul Spaniei nu a susţinut că s-ar fi acordat autorizaţii administrative de construcţie înainte de <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE> pentru nave care nu intraseră în flotă la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, prin această afirmaţie, Regatul Spaniei urmăreşte generalizarea dispoziţiei tranzitorii şi excepţionale a articolului 6 din regulamentul atacat, cu încălcarea articolului 13 din Regulamentul nr. 2371/2002 şi a obligaţiilor care reveneau Comisiei în cursul adoptării modalităţilor de aplicare a acestei ultime dispoziţii.</TXT></NP><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>Comisia mai reaminteşte puterea largă de apreciere de care se bucură legislatorul comunitar, conform jurisprudenţei, în împrejurări care implică evaluarea unei situaţii economice complexe, precum în materie de politică agricolă comună şi de pescuit (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19980219">19 februarie 1998</DATE>, NIFPO şi Northern Ireland Fishermens Federation, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-4/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-681">C-4/96, Rec., p. I-681, punctele 41 şi 42</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii<?PAGE NO="II-1368"?> din <DATE ISO="20011025">25 octombrie 2001</DATE>, Italia/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-120/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-7997">0120/99, Rec., p. I-7997, punctul 44</REF.DOC.ECR>). Comisia apreciază că, în speţă, Regatul Spaniei nu a adus nici cea mai mică dovadă în sensul că şi-ar fi depăşit în mod evident limitele acestei puteri de apreciere.</TXT></NP><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>În sfârşit, Comisia precizează că aceste creşteri de tonaj pentru alte state membre, invocate de către Regatul Spaniei, corespund revizuirilor obiectivelor celui de al patrulea POP, solicitate de către aceste state înainte de <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> şi în legătură cu care nu fusese încă luată nicio decizie la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>. Or, Regatul Spaniei nu ar fi introdus o astfel de cerere.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Aprecierea Tribunalului</P></TI></TITLE><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>În materie de politică agricolă, care, în temeiul articolului 32 alineatul (1) CE, cuprinde şi pescuitul, jurisprudenţa recunoaşte instituţiilor o importantă putere de apreciere, date fiind responsabilităţile pe care tratatul le conferă acestora (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19870311">11 martie 1987</DATE>, Van den Bergh en Jurgens/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="265/85" YEAR="1987" PAGE.ECR="1155">265/85, Rec., p. 1155, punctul 31</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19920408">8 aprilie 1992</DATE>, Mignini, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-256/90" YEAR="1992" PAGE.ECR="I-2651">C-256/90, Rec, p. I-2651, punctul 16</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea NIFPO şi Northern Ireland Fishermens Federation, punctul 103 de mai sus, punctul 57).</TXT></NP><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>Totuşi, jurisprudenţa recunoaşte de asemenea că, dacă analiza dispoziţiilor unei măsuri indică o diferenţă de tratament arbitrară, şi anume o diferenţă lipsită de o justificare suficientă şi care nu este întemeiată pe criterii de natură obiectivă (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19820915">15 septembrie 1982</DATE>, Kind/CEE, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="106/81" YEAR="1982" PAGE.ECR="2885">106/81, Rec., p. 2885, punctul 22</REF.DOC.ECR>, Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19901113">13 noiembrie 1990</DATE>, Marshall, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-370/88" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-4071">C-370/88, Rec., p. I-4071, punctul 24</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Tribunalului din <DATE ISO="20010320">20 martie 2001</DATE>, T. Port/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-52/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-981">T-52/99, Rec., p. II-981, punctul 82</REF.DOC.ECR>), această măsură trebuie anulată, pe motiv de încălcare a interdicţiei de discriminare prevăzute la articolul 34 alineatul (2) al doilea paragraf CE, care impune ca situaţiile comparabile să nu fie tratate în mod diferit, cu excepţia cazurilor în care o diferenţiere este justificată obiectiv (Hotărârea NIFPO şi<?PAGE NO="II-1369"?> Northern Ireland Fishermens Federation, punctul 103 de mai sus, punctul 58, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19941005">5 octombrie 1994</DATE>, Germania/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-280/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-4973">C-280/93, Rec., p. I-4973, punctul 67</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune a se verifica dacă dispoziţia articolului 6 din regulamentul atacat implică o diferenţă de tratament arbitrară. în acest sens, trebuie arătat că această dispoziţie reprezintă o excepţie de la regula prevăzută la articolul 13 din Regulamentul nr. 2371/2002, care impune luarea în considerare, pentru nevoile programului de compensare a intrărilor şi ieşirilor, a capacităţii reale a flotei de pescuit a unui stat membru la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>. într-adevăr, de la articolul 6 din regulamentul atacat coroborat cu anexa II la respectivul regulament, care stabileşte normele pentru calcularea capacităţii de pescuit în ceea ce priveşte tonajul (GT<HT TYPE="SUB">03</HT>) şi puterea (KW03) la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, rezultă că navele de pescuit care intră în flota de pescuit ulterior acestei date sunt tratate ca şi cum ar fi făcut deja parte din flotă la acea dată, atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse la articolul 6 menţionat privind existenţa unei autorizaţii administrative de construcţie acordate de statul membru interesat în perioada <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> şi respectarea unei perioade maxime de trei ani între data acestei decizii şi intrarea navei în flotă.</TXT></NP><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>După cum reiese din considerentul (8) al regulamentului atacat şi din explicaţiile furnizate de către Comisie, această excepţie a fost introdusă în scopul asigurării unei tranziţii între regimul anterior al intrărilor şi ieşirilor şi noul sistem stabilit prin Regulamentul nr. 2371/2002. Mai concret, prin excepţia în cauză, Comisia a urmărit să asigure protecţia încrederii legitime a armatorilor care erau titulari ai unei autorizaţii de construcţie a unei nave de pescuit în cadrul regimului naţional al intrărilor şi ieşirilor stabilit şi notificat Comisiei conform articolului 6 din Decizia 97/413, dar a căror navă în cauză nu a putut intra în flota de pescuit a statului membru interesat înainte de <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>. Luându-se în considerare absenţa din cuprinsul Regulamentului nr. 2371/2002 a dispoziţiilor tranzitorii care reglementează această situaţie, intrarea unei nave în flota de pescuit a statului membru interesat după <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> ar fi fost posibilă în lipsa acestei excepţii doar dacă ar fi fost corelată cu retragerea unei alte nave, având o capacitate cel puţin egală.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1370"?><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>Or, întrucât o asemenea condiţie nu era previzibilă la momentul la care a fost acordată autorizaţia, impunerea ulterioară a acesteia ar fi încălcat încrederea legitimă a titularilor unei autorizaţii administrative care au investit sume importante pentru construirea unei nave de pescuit a cărei intrare în flotă ar fi devenit problematică. Astfel, articolul 6 din regulamentul atacat a permis intrarea în flota de pescuit a unei astfel de nave după <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>, cu condiţia totuşi ca autorizaţia administrativă de construcţie să fi fost eliberată în cursul unei perioade de referinţă cuprinse între <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE> şi <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE> şi ca nava să fi fost înregistrată cel târziu în trei ani de la data deciziei administrative care a autorizat construirea acesteia. Perioada de referinţă de un an (<DATE ISO="20020101">1 ianuarie</DATE>-<DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE>) propusă iniţial de către Comisie a fost prelungită la trei ani, la cererea unor state membre, pentru a coincide cu începutul POP pentru perioada 2000-2006. în plus, impunerea unei perioade maxime de trei ani între data deciziei care acordă autorizaţia administrativă de construcţie şi intrarea noii nave de pescuit în flota de pescuit corespunde, după cum a arătat Comisia, duratei normale de construcţie a unei astfel de nave.</TXT></NP><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>Ţinând seama de consideraţiile de mai sus, excepţia acordată prin articolul 6 din regulamentul atacat nu poate fi considerată ca fiind arbitrară. Dimpotrivă, ea se întemeiază pe criterii obiective şi este pe deplin justificată de necesitatea de a proteja încrederea legitimă a titularilor de autorizaţii de construcţii de nave de pescuit eliberate anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2371/2002.</TXT></NP><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>Argumentaţia Regatului Spaniei nu este de natură să infirme această concluzie. Trebuie arătat, în acest sens, că înţelesul argumentaţiei privind acest motiv dezvoltat în înscrisurile Regatului Spaniei este dificil de perceput şi că Regatul Spaniei pare să îşi reitereze afirmaţiile, neîntemeiate, invocate în susţinerea celui de al doilea motiv. Mai precis, Regatul Spaniei a susţinut în înscrisurile sale că regulamentul atacat permitea luarea în considerare a retragerilor efectuate în cursul perioadei cuprinse între <DATE ISO="20000101">1 ianuarie 2000</DATE> şi <DATE ISO="20021231">31 decembrie 2002</DATE>, deşi această perioadă ar fi trebuit să înceapă din anul 1997. în această privinţă, se impune mai întâi constatarea că luarea în considerare a retragerilor efectuate în cursul perioadei sus-menţionate este<?PAGE NO="II-1371"?> autorizată prin regulamentul atacat doar în măsura în care aceste retrageri ar fi determinat acordarea de autorizaţii administrative de construcţie corespunzătoare, iar navele ce urmau a fi construite nu ar fi intrat încă în flota de pescuit la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>În plus, extinderea până în anul 1997 a perioadei de referinţă ar fi utilă doar dacă, în acelaşi timp, perioada cuprinsă între acordarea autorizaţiei şi înregistrarea navei, prevăzută la articolul 6 din regulamentul atacat, ar fi stabilită la cel puţin şase ani, în loc de trei ani. O astfel de perioadă pentru construirea unei nave de pescuit pare, la prima vedere, excesivă şi necorespunzătoare duratei normale de construcţie a unei astfel de nave. Pe de altă parte, în înscrisurile sale, Regatul Spaniei nu a abordat deloc problema duratei de construcţie a unei nave de pescuit şi, prin urmare, nu a indicat motivele pentru care s-ar impune stabilirea unei perioade de construcţie mai lungi.</TXT></NP><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>În cursul şedinţei, Regatul Spaniei a afirmat că Spaniei îi este necesară stabilirea unei perioade de construcţie de cinci ani, pentru motivul că, pe de o parte, legislaţia spaniolă aplicabilă anterior intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2371/2002 acordă titularilor unei autorizaţii de construcţie o perioadă de cinci ani pentru construirea noii lor nave şi pentru a introduce această navă în flota de pescuit spaniolă şi, pe de altă parte, că numărul mare de cereri de construcţie a acestor nave în Spania şi numărul redus de şantiere disponibile determină ca, în această ţară, durata medie efectivă de construcţie a navelor de acest tip să fie de cinci ani.</TXT></NP><NP><NO.P>114</NO.P><TXT>Comisia a răspuns că nu primise din partea statelor membre care solicitaseră o prelungire a perioadei de construcţie propuse iniţial niciun element de informare obiectiv şi precis care să permită stabilirea duratei exacte a prelungirii ce trebuie acordată. în aceste condiţii, pe baza estimărilor experţilor săi, Comisia a ajuns la concluzia că o perioadă de trei ani este pe deplin suficientă pentru construirea unei nave de acest tip.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1372"?><NP><NO.P>115</NO.P><TXT>Regatul Spaniei a contestat aceste afirmaţii, susţinând că delegaţia acestuia s-a manifestat cu privire la această problemă în cursul reuniunilor comitetului care au precedat adoptarea regulamentului atacat. într-adevăr, din procesul-verbal al reuniunii din <DATE ISO="20030716">16 iulie 2003</DATE> a comitetului rezultă că, într-adevăr, Spania menţionase în cursul intervenţiei sale că perioada propusă de către Comisie este prea scurtă şi că, prin urmare, începutul acestei perioade trebuie să corespundă anului 1998. Totuşi, după cum a arătat Comisia, fără a fi contrazisă, Regatul Spaniei nu a menţionat în acel moment nici argumentele invocate în cursul şedinţei, nici o altă motivare în sprijinul acestei poziţii.</TXT></NP><NP><NO.P>116</NO.P><TXT>În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că argumentele Regatului Spaniei, invocate pentru prima dată în cursul şedinţei, sunt tardive şi, prin urmare, inadmisibile. în orice situaţie, aceste argumente nu sunt susceptibile de a contesta caracterul rezonabil şi nearbitrar al perioadei de trei ani stabilite prin articolul 6 din regulamentul atacat şi nici să demonstreze că durata aceleiaşi perioade este rezultatul unei vădite erori de apreciere din partea Comisiei. într-adevăr, deşi Comisia a avut obligaţia să stabilească durata perioadei în discuţie în funcţie de criterii obiective şi într-un mod nearbitrar, în schimb, nu avea nicio obligaţie de a valida, în integralitate, propunerile aferente formulate de statele membre, ceea ce, în definitiv, ar fi fost imposibil, dat fiind caracterul disparat al diferitelor reglementări naţionale în materie.</TXT></NP><NP><NO.P>117</NO.P><TXT>În sfârşit, în ceea ce priveşte creşterile nivelurilor de referinţă pe care Comisia le-ar fi acordat altor state membre, însă nu şi Spaniei, se impune constatarea că acestea nu sunt susceptibile să determine un tratament arbitrar şi discriminatoriu faţă de acest stat. într-adevăr, în măsura în care, după cum însuşi Regatul Spaniei afirmă, capacitatea flotei de pescuit a acestuia la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE> era inferioară nivelului său de referinţă, o creştere a acestui nivel nu i-ar fi adus un profit şi ar fi fost, prin urmare, lipsită de sens, întrucât, după cum s-a amintit în cadrul analizei celui de al doilea motiv (a se vedea în special punctele 69-76 de mai sus), programul compensărilor intrărilor şi ieşirilor instituit prin Regulamentul nr. 2371/2002 implică imposibilitatea creşterii capacităţii flotei de pescuit a unui stat membru peste nivelul acesteia existent la <DATE ISO="20030101">1 ianuarie 2003</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1373"?><NP><NO.P>118</NO.P><TXT>Din toate consideraţiile de mai sus rezultă că acest motiv trebuie respins ca fiind neîntemeiat, precum şi acţiunea în totalitate.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>119</NO.P><TXT>Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Regatul Spaniei a căzut în pretenţii, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>TRIBUNALUL (Camera a cincea)</P><P>declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Respinge acţiunea.</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="II-1374"?><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă Regatul Spaniei la plata cheltuielilor de judecată,</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Vilaras</P><P>Dehousse</P><P>Šváby</P><P>Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la <DATE ISO="20070503">3 mai 2007</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Grefier</P><P>E. Coulon</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Preşedinte</P><P>M. Vilaras</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>