<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-581/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CC0581</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:77">EU:C:2020:77</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>25</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>25</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Bobek – Cauza C‑581/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">TÜV Rheinland LGA Products și Allianz IARD</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Michal Bobek</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20200206">6 februarie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑581/18</HT></P><P>RB</P><P>împotriva</P><P>TÜV Rheinland LGA Products GmbH,</P><P>Allianz IARD SA</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Cerere de decizie preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Dispozitive medicale</KEYWORD><KEYWORD>Implanturi mamare defecte</KEYWORD><KEYWORD>Asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea de dispozitive medicale</KEYWORD><KEYWORD>Limitare teritorială</KEYWORD><KEYWORD>Situații pur interne</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 18 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Aplicabilitatea dreptului Uniunii</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>O pacientă germană s‑a supus, în Germania, unei intervenții chirurgicale în cursul căreia i s‑au montat implanturi mamare defecte, produse de Poly Implant Prothèse SA (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>PIP<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>), o întreprindere franceză care în prezent se află în stare de insolvență. Pacienta solicită despăgubiri în fața instanțelor germane din partea Allianz IARD SA, asigurătorul francez al PIP. În Franța, producătorii de dispozitive medicale au obligația legală de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru prejudiciul suferit de terți, rezultat în urma activitățile lor. Această obligație a determinat PIP să încheie un contract de asigurare cu Allianz, care cuprindea o clauză teritorială de limitare a plafonului de asigurare la prejudiciile cauzate doar pe teritoriul francez. Astfel, dispozitivele medicale produse de PIP care erau exportate în alt stat membru și care erau utilizate în respectivul stat membru nu erau acoperite de contractul de asigurare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>În acest context, Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main, Germania) urmărește să afle dacă faptul că PIP era asigurată de Allianz pentru prejudiciile cauzate de dispozitivele sale medicale doar pe teritoriul francez, cu excluderea celor care ar fi putut fi cauzate în alte state membre, este compatibil cu articolul 18 TFUE și cu principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate pe care acest articol îl prevede.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 18 primul paragraf TFUE prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>În domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate.<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 34 TFUE:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 35 TFUE:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la export, precum și orice măsuri cu efect echivalent.<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 56 primul paragraf TFUE are următorul conținut:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>În conformitate cu dispozițiile ce urmează, sunt interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într‑un alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul francez</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul L.1142‑2 din code de la santé publique (Codul sănătății publice)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2002‑1577 din <DATE ISO="20021230">30 decembrie 2002</DATE>.</P></NOTE> prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Profesioniștii din domeniul sănătății în practica privată, unitățile de sănătate, serviciile de sănătate și organismele menționate la articolul L.1142‑1 și toate celelalte persoane juridice, altele decât statul, care desfășoară activități preventive, de diagnostic sau de asistență medicală, precum și producătorii, operatorii și furnizorii de produse de sănătate, ca produse finite, menționate la articolul L.5311‑1, cu excepția punctului 5°, sub rezerva dispozițiilor articolului L.1222‑9 și ale punctelor 11°, 14° și 15°, utilizate în aceste activități, sunt obligați să dețină o asigurare destinată să îi acopere în ceea ce privește răspunderea lor față de terți sau cea administrativă care poate fi suportată ca urmare a prejudiciului suferit de terți din cauza vătămării corporale cauzate în contextul respectivei activități în ansamblul său.</P><P>Ministrul responsabil cu sănătatea poate, prin decret, să acorde o derogare de la obligația de asigurare prevăzută la primul paragraf instituțiilor de sănătate publică care dispun de resurse financiare suficiente pentru a le permite să compenseze prejudiciile într‑un mod asemănător cu cel care rezultă dintr‑un contract de asigurare.</P><P>Contractele de asigurare încheiate în conformitate cu primul paragraf pot prevedea ca garanțiile lor să fie acoperite […]</P><P>[…]</P><?PAGE NO="3"?><P>În cazul nerespectării obligației de asigurare prevăzute în prezentul articol, organismul disciplinar competent poate dispune sancțiuni disciplinare.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Potrivit articolului L.252‑1 din code des assurances (Codul asigurărilor)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Instituit prin Legea nr. 2002‑303 din <DATE ISO="20020304">4 martie 2002</DATE>.</P></NOTE>:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Orice persoană supusă obligației de asigurare prevăzute la articolul L.1142‑2 din Codul sănătății publice căreia, după ce a încercat să încheie un contract de asigurare cu o societate de asigurare din Franța pentru asigurarea riscurilor suferite de terți menționate la acest articol, i s‑a refuzat de două ori suma asigurată poate formula o acțiune în fața bureau central de tarification [Biroul Central de Tarifare (denumit în continuare și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>BCT<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>), Franța], ale cărui criterii de stabilire și norme de funcționare sunt prevăzute prin decret adoptat de Conseil d’État [Consiliul de Stat, Franța].</P><P>Biroul Central de Tarifare are exclusiv rolul de a stabili valoarea primei la care societatea de asigurare în cauză este obligată să garanteze riscul care se propune. Acesta poate, în condițiile stabilite prin decret al Consiliului de Stat, să stabilească valoarea excedentului care va trebui plătit de către partea asigurată.</P><P>Biroul Central de Tarifare înștiințează reprezentantul de stat al departamentului atunci când o persoană supusă obligației de asigurare în temeiul articolului L.1142‑2 din Codul sănătății publice constituie un risc de asigurare anormal de mare. Acesta informează persoana juridică vizată. În acest caz, stabilește valoarea primei unui contract a cărui durată nu poate depăși șase luni.</P><P>Clauza oricărui contract de reasigurare care urmărește excluderea anumitor riscuri ale garanției de reasigurare ca urmare a stabilirii cuantumului primei de către Biroul Central de Tarifare este nulă.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>PIP a fost un producător de implanturi mamare care avea sediul în Franța. Întreprinderea neerlandeză Rofil Medical Nederland B.V (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Rofil<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>) comercializa aceste implanturi. Aceasta le ambala și le furniza împreună cu un prospect. Începând din luna octombrie 1997, TÜV Rheinland LGA Products GmbH (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>TÜV Rheinland<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>), în calitate de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>organism notificat<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/> în sensul Directivei 93/42/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Directiva 93/42/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19930614">14 iunie 1993</DATE> privind dispozitivele medicale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="169" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1993">JO 1993, L 169, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 13/vol. 11, p. 244).</P></NOTE>, a fost împuternicită de PIP să efectueze evaluarea conformității potrivit standardelor germane, europene și a altor standarde internaționale. În acest scop, TÜV Rheinland a efectuat mai multe audituri de supraveghere a PIP între anii 1997 și 2010.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>În toamna anului 2006, reclamanta din litigiul principal a suferit o intervenție chirurgicală în Germania, în cursul căreia acesteia i s‑au montat implanturi mamare comercializate de Rofil. Ulterior s‑a confirmat că în loc de substanța <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>NuSil<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> descrisă în documentația produsului și menționată și aprobată în scopul obținerii autorizației de introducere pe piață a produsului, respectivele implanturi erau umplute cu silicon industrial neautorizat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În luna martie 2010, autoritățile sanitare franceze au constatat pentru prima dată, în cadrul unei inspecții, că PIP utiliza în mod neautorizat silicon industrial. În luna aprilie 2010, autoritățile germane au recomandat ca medicii care au utilizat implanturi de silicon produse de PIP să informeze pacienții în cauză și să înceteze utilizarea acestor implanturi mamare. În anul 2012, s‑a recomandat eliminarea completă a acestor implanturi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>PIP a intrat în insolvență, iar în anul 2011 a fost lichidată. În luna decembrie 2013, fondatorul întreprinderii a fost condamnat de o instanță franceză la patru ani de închisoare pentru fabricarea și comercializarea de produse care erau dăunătoare sănătății.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Reclamanta a introdus o acțiune în fața instanțelor germane împotriva medicului care a realizat intervenția chirurgicală, împotriva TÜV Rheinland și împotriva societății Allianz.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Aceasta a susținut că avea posibilitatea introducerii unei acțiuni directe împotriva societății Allianz în temeiul dreptului francez. Conform articolului L.1142‑2 din Codul sănătății publice, producătorii de dispozitive medicale au obligația de a încheia un contract de asigurare cu o societate de asigurare (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>obligația de asigurare<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>). Această asigurare de răspundere civilă conferă terților care un suferit un prejudiciu posibilitatea de a introduce o acțiune directă (Direktanspruch) împotriva societății de asigurare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Potrivit articolului L.252‑1 din Codul asigurărilor, orice persoană supusă obligației de asigurare căreia, după ce a încercat să încheie un contract de asigurare cu o societate de asigurare din Franța care acoperă riscurile suferite de terți menționate în acest articol, i s‑a refuzat de două ori plata asigurării poate formula o cerere în fața BCT. BCT stabilește apoi valoarea primei la care societatea de asigurare în cauză este obligată să garanteze riscul care i‑a fost propus acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>În anul 2005, BCT a obligat AGF IARD, predecesoarea societății Allianz, să furnizeze PIP o asigurare. BCT a stabilit valoarea primei de asigurare în funcție de cifra de afaceri înregistrată de PIP pe teritoriul francez. În clauzele contractuale specifice contractului de asigurare, sub denumirea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>Domeniul de aplicare teritorial<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, s‑a convenit ca acoperirea riscului să se aplice exclusiv sinistrelor survenite în Franța metropolitană și în teritoriile franceze de peste mări (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>limitarea teritorială<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>). BCT nu a ridicat obiecții în raport cu această limitare teritorială. În plus, s‑a prevăzut că, în caz de prejudicii multiple, valoarea plafonului maxim de asigurare pentru fiecare prejudiciu este de <FT TYPE="NUMBER">3000000</FT> de euro, iar valoarea plafonului maxim de asigurare pentru fiecare an de asigurare este de <FT TYPE="NUMBER">10000000</FT> de euro.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Acțiunea reclamantei a fost respinsă de instanța de prim grad. Aceasta a formulat recurs împotriva respectivei hotărâri în fața Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main), instanța de trimitere, cu privire la constatările cuprinse în hotărârea instanței de prim grad referitoare la TÜV Rheinland și la Allianz, însă nu în ceea ce privește răspunderea medicului care a realizat intervenția chirurgicală. În fața instanței de trimitere, recurenta urmărește anularea hotărârii în legătură cu TÜV Rheinland și cu Allianz. Aceasta solicită de asemenea ca TÜV Rheinland și Allianz să fie obligate să îi plătească despăgubiri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Potrivit recurentei, instanța de prim grad a săvârșit o eroare de drept stabilind că limitarea teritorială a plafonului de asigurare la teritoriul francez era legală și excluzând orice încălcare a liberei circulații a mărfurilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Întrebările adresate Curții de instanța de trimitere se referă doar la posibila răspundere a Allianz. Instanța de trimitere pune la îndoială compatibilitatea limitării teritoriale în litigiu cu articolul 18 TFUE. Potrivit acestei instanțe, există un element transfrontalier în raport cu limitarea teritorială care se materializează atunci când se produce un prejudiciu în afara Franței. Articolul 18 primul paragraf TFUE este aplicabil deoarece interdicțiile specifice privind nediscriminarea prevăzute în alte dispoziții ale TFUE nu se aplică în speță. Limitarea teritorială constituie o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie sau naționalitate, deoarece afectează de obicei pacienții străini, în același mod ca o condiție privind reședința. În plus, articolul 18 primul paragraf TFUE poate fi invocat în litigiile apărute între particulari. Se poate de asemenea reproșa BCT faptul că nu a ridicat obiecții în ceea ce privește limitarea teritorială.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Acesta este contextul factual și juridic în care Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări în vederea unei decizii preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>1)</NO.P><TXT>Destinatarii interdicției discriminării consacrate la articolul 18 primul paragraf TFUE sunt numai statele membre ale Uniunii Europene și instituțiile Uniunii sau și particularii (opozabilitate directă față de terți a articolului 18 primul paragraf TFUE)?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 18 primul paragraf TFUE nefiind aplicabil în raporturile dintre particulari: articolul 18 primul paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că această dispoziție se opune unei limitări a acoperirii riscului la sinistrele care survin în Franța metropolitană și în teritoriile franceze de peste mări ca urmare a faptului că autoritatea franceză competentă, [BCT], nu a ridicat obiecții în raport cu respectiva clauză, în pofida faptului că aceasta încalcă articolul 18 primul paragraf TFUE întrucât conține o discriminare indirectă pe motiv de cetățenie?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: în ce condiții se poate justifica o discriminare indirectă în cazuri de opozabilitate față de terți? În special: se poate admite o limitare teritorială a acoperirii riscului la sinistrele survenite pe teritoriul unui anumit stat membru al Uniunii Europene în temeiul argumentului privind limitarea obligației de asistență a companiei de asigurare și cuantumul primelor, în cazul în care contractele de asigurare relevante prevăd de asemenea că, în cazul unor sinistre în serie, valoarea acoperită pentru fiecare cerere și valoarea acoperită pentru fiecare an de asigurare au un cuantum limitat?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4)</NO.P><TXT>În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 18 primul paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că asigurătorului, atunci când acesta, cu încălcarea articolului 18 primul paragraf TFUE, a intervenit pentru a soluționa doar solicitările de despăgubire pentru sinistrele survenite în Franța metropolitană și în teritoriile franceze de peste mări, i se poate refuza dreptul de a invoca obiecția conform căreia plata nu poate fi efectuată întrucât plafonul a fost deja atins, în cazul în care sinistrul a survenit în afara acestor teritorii?<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Allianz (intimata), guvernele danez și finlandez și Comisia Europeană au depus observații scrise. Intimata, guvernul francez și Comisia au participat la ședință, care s‑a desfășurat la <DATE ISO="20191008">8 octombrie 2019</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere adresează patru întrebări, axate pe <HT TYPE="ITALIC">consecințele</HT> juridice care ar putea rezulta din încălcarea articolului 18 TFUE în împrejurările din prezenta cauză. Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, instanța de trimitere dorește să afle dacă articolul 18 TFUE poate fi invocat direct, <HT TYPE="ITALIC">pe orizontală</HT>, de către recurentă împotriva societății Allianz sau, <HT TYPE="ITALIC">pe verticală</HT> (ori mai degrabă pe diagonală), împotriva Republicii Franceze, în măsura în care BCT, ca emanație a statului, nu a ridicat obiecții în raport cu limitarea teritorială a acoperirii riscului. Cea de a treia și cea de a patra întrebare se referă la întinderea exactă a articolului 18 TFUE într‑un caz precum cel de față, în care contractul în discuție prevede, în plus față de limitarea teritorială, limitarea plafonului de acoperire a riscului (<HT TYPE="ITALIC">per</HT> prejudiciu și <HT TYPE="ITALIC">per</HT> an de asigurare).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Toate cele patru întrebări au în comun o ipoteză implicită, și anume aceea că limitarea teritorială în litigiu nu numai că intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, ci este și discriminatorie pe motiv de cetățenie sau naționalitate și contrară articolului 18 TFUE.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Înainte însă de a ne angaja în analiza consecințelor unei încălcări, este necesar să facem un pas, sau mai degrabă doi pași, înapoi în procesul argumentării și să stabilim mai întâi dacă a existat într‑adevăr o încălcare. Care este obligația sau dispoziția specifică a dreptului Uniunii care a fost încălcată prin faptul că a fost permisă o astfel de limitare teritorială a acoperirii riscului în ceea ce privește posibilele dispozitive medicale defecte? Pentru a aborda această întrebare, este necesar în primul rând să se examineze (i) în ce măsură cauza intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, altfel spus, dacă Curtea are competența de a răspunde la întrebările adresate de instanța de trimitere, iar, în caz afirmativ, (ii) care este dispoziția din dreptul Uniunii care ar putea conduce la constatarea incompatibilității sau a compatibilității în raport cu limitarea teritorială în discuție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Recunoaștem că punctele (i) și (ii) tind să nu fie examinate separat în jurisprudența Curții. Acest lucru este de înțeles având în vedere faptul că, odată ce a fost identificată o obligație concretă în temeiul dreptului Uniunii conform punctului (ii), rezultă că punctul (i) este îndeplinit, fără a fi necesar ca acesta să fie analizat în mod expres. Prezenta cauză este însă oarecum neobișnuită. Deși în lumina jurisprudenței tradiționale, foarte generoase, în materie de libertăți fundamentale prezenta cauză pare să intre în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii (A), există o dificultate concretă în identificarea unei dispoziții a dreptului Uniunii care ar împiedica limitarea teritorială a obligației de asigurare (B).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Prezenta cauză intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Recurenta și guvernul francez consideră că prezenta cauză nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii. Potrivit recurentei, din punctul de vedere al unui paciente germane care s‑a supus unei intervenții chirurgicale în Germania, prezenta cauză este o situație pur internă. Comisia pare să ajungă la aceeași concluzie, în special în ceea ce privește aplicabilitatea articolului 18 TFUE. În schimb, guvernul finlandez este de părere că, deși asigurarea în discuție în prezenta cauză nu este reglementată în mod specific de dreptul Uniunii, situația din speță se încadrează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii. Acest lucru se datorează faptului că situația este legată de circulația transfrontalieră a mărfurilor și de furnizarea de servicii, precum și faptului că dreptul derivat al Uniunii reglementează atât dispozitivele medicale, cât și răspunderea pentru produsele defecte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Suntem în mare parte de acord cu poziția guvernului finlandez. În opinia noastră, în pofida incertitudinii referitoare la aplicabilitatea <HT TYPE="ITALIC">in concreto</HT> a articolului 18 TFUE – sau a oricărei alte dispoziții a dreptului Uniunii –, este pur și simplu imposibil, având în vedere jurisprudența constantă a Curții, să se afirme că situația din prezenta cauză nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în scopul exercitării competenței Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Pentru declanșarea competenței Curții trebuie să existe fie o legătură suficient de clară și de directă între prezenta cauză și una dintre libertățile fundamentale (libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor sau a capitalurilor) (1) și/sau fie o dispoziție de drept (derivat) al Uniunii potențial aplicabilă, a cărei interpretare este necesară pentru soluționarea cauzei de față (2).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Libertăți fundamentale și libera circulație</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>În contextul libertăților fundamentale, aplicabilitatea dreptului Uniunii depinde de împrejurările de fapt concrete ale litigiului: este necesară existența unui element transfrontalier concret pentru a declanșa aplicabilitatea dreptului Uniunii. În caz contrar, situația este considerată în mod obișnuit <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>pur internă<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19790328">28 martie 1979</DATE>, <NAME.CASE>Saunders</NAME.CASE> (<NO.CASE>175/78</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1979:88">EU:C:1979:88</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0011">11</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Dreptul Uniunii în materie de libertăți fundamentale se presupune că nu își găsește aplicarea într‑o situație în care totalitatea elementelor se limitează la interiorul unui singur stat<?PAGE NO="7"?> membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160630">30 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Admiral Casinos &amp; Entertainment</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑464/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:500">EU:C:2016:500</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Reglementarea unui stat membru care se aplică fără deosebire atât resortisanților respectivului stat, cât și resortisanților altor state membre <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>nu poate intra, în general, sub incidența dispozițiilor referitoare la libertățile fundamentale garantate de tratat decât în măsura în care aceasta se aplică unor <HT TYPE="ITALIC">situații care au legătură cu schimburile comerciale dintre statele membre</HT><QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030911">11 septembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Anomar și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑6/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:446">EU:C:2003:446</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120719">19 iulie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Garkalns</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑470/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:505">EU:C:2012:505</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150611">11 iunie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Berlington Hungary și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑98/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:386">EU:C:2015:386</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Este adevărat că, de‑a lungul anilor, jurisprudența referitoare la dispozițiile în materie de libertăți fundamentale a extins într‑o măsură mai mare domeniul lor de aplicare. Jurisprudența a început să cuprindă nu doar dificultățile efective (în sensul dificultăților deja materializate), ci și pe cele care <HT TYPE="ITALIC">împiedică</HT> sau fac mai puțin atractivă exercitarea libertăților<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19951130">30 noiembrie 1995</DATE>, <NAME.CASE>Gebhard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑55/94</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:411">EU:C:1995:411</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată în această hotărâre).</P></NOTE>. De asemenea, este suficientă simpla <HT TYPE="ITALIC">posibilitate</HT> a existenței elementului transfrontalier, care nu trebuie neapărat să fie dovedit în fiecare caz în parte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea de exemplu în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950510">10 mai 1995</DATE>, <NAME.CASE>Alpine Investments</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑384/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:126">EU:C:1995:126</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19951215">15 decembrie 1995</DATE>, <NAME.CASE>Bosman</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑415/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:463">EU:C:1995:463</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0091">91</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040909">9 septembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Carbonati Apuani</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑72/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:506">EU:C:2004:506</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090210">10 februarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:66">EU:C:2009:66</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Posibilitatea existenței elementului transfrontalier rămâne la nivelul unei ipoteze care poate fi concepută în mod rezonabil: astfel, în contextul serviciilor, faptul că, de exemplu, anumiți destinatari ai unui serviciu sunt susceptibili să provină dintr‑un alt stat membru este suficient pentru a angaja aplicabilitatea normelor tratatului în materie de servicii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150611">11 iunie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Berlington Ungaria și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑98/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:386">EU:C:2015:386</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), sau, în ceea ce privește o logică asemănătoare, în contextul liberei circulații a lucrătorilor, a se vedea, recent, de exemplu, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191010">10 octombrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Krah</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑703/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:850">EU:C:2019:850</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Aceste tipuri de cauze ridică în mod firesc problema referitoare la măsura în care poate fi extinsă logica acestei posibilități astfel încât toate aspectele privind, de exemplu, mărfuri sau persoane să poată fi în cele din urmă reglementate de dreptul Uniunii. În ceea ce privește mărfurile, răspunsul a fost dat în Hotărârea Keck<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În ceea ce privește celelalte libertăți, este posibil ca răspunsul să nu fi fost încă dat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Pentru un punct de vedere critic, a se vedea, în contextul lucrătorilor, Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Krah</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑703/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:450">EU:C:2019:450</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), iar în ceea ce privește dreptul de ședere, Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Hornbach‑Baumarkt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑382/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:974">EU:C:2017:974</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, însă un lucru este clar: analiza se axează în mod normal pe evaluarea incompatibilității sau a compatibilității măsurilor statelor membre cu dreptul Uniunii, ceea ce intră în sfera competenței Curții. Nu se întâmplă prea des ca Curtea să constate că aceasta nu are competență atunci când există în cauză un element transfrontalier în legătură cu care se poate presupune în mod rezonabil (iar nu total ipotetic)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea în acest sens, în contextul serviciilor, Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190604">4 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Pólus Vegas</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑665/18</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:477">EU:C:2019:477</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> că se referă la oricare dintre cele patru libertăți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Recent, în Hotărârea Ullens de Schooten<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20161115">15 noiembrie 2016</DATE> (<NO.CASE>C‑268/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:874">EU:C:2016:874</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea și‑a consolidat jurisprudența referitoare la lipsa unor situații transfrontaliere (situații pur interne), ceea ce a avut drept rezultat neîncadrarea cauzei în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și astfel excluderea sa din sfera de competență a Curții. În această hotărâre s‑a reiterat că, indiferent de orice element transfrontalier <HT TYPE="ITALIC">real</HT>, o situație dată intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, în primul rând, în cazul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>nu putea fi exclus ca resortisanți stabiliți în alte state membre să fi fost sau să fie interesați să utilizeze aceste libertăți pentru a exercita activități pe teritoriul statului membru care a edictat reglementarea națională în cauză<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, în al doilea rând, în cazul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>decizia pe care această instanță o va adopta în urma hotărârii Curții pronunțate cu titlu preliminar va produce efecte și în privința acestor din urmă resortisanți<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, în al treilea rând, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>în cazul în care dreptul național impune instanței de trimitere să acorde unui resortisant al statului membru de care aparține instanța respectivă aceleași drepturi<?PAGE NO="8"?> precum cele conferite de dreptul Uniunii în aceeași situație unui resortisant al altui stat membru<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> și, în al patrulea rând, în cazul în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>aplicabilitatea dispozițiilor acestui drept a fost determinată de legislația națională, care s‑a conformat, în soluționarea unor situații în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, soluțiilor reținute de dreptul Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctele 50-53 (cu referire la diverse abordări ale jurisprudenței pe care această hotărâre le‑a reunit).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Este însă evident că scenariile avute în vedere în Hotărârea Ullens de Schooten nu epuizează toate situațiile care pot intra în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea de exemplu, pentru o abordare critică cu privire la Hotărârea Ullens de Schooten și, în sens mai larg, la categoria <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>situațiilor pur interne<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, Dubout, É., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>Voyage en eaux troubles: vers une épuration des situations <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>purement<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="00BB" ID="QE0025"/> internes<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, CJUE, gde ch., <DATE ISO="20161115">15 novembre 2016</DATE>, Ullens de Schooten, aff. C‑268/15”, <HT TYPE="ITALIC">Revue des affaires européennes</HT>, 4, 2016, p. 679, și Iglesias Sánchez, S., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>Purely Internal Situations and the Limits of EU Law: A Consolidated Case‑Law or a Notion to be Abandoned<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/>, <HT TYPE="ITALIC">European Constitutional Law Review</HT>, vol. 14, 2018, ediția întâi, p. 7.</P></NOTE>. Această cauză privea doar afirmații referitoare la posibilitatea existenței unui element transfrontalier în scopul invocării normelor tratatului privind libera circulație în contextul unei acțiuni în răspunderea statului pentru o încălcare a dreptului Uniunii. Astfel, Curtea a furnizat un răspuns cu privire la dispozițiile tratatului invocate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Cealaltă situație care intră în general în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii este aceea în care, chiar și în lipsa oricărui element transfrontalier, domeniul în cauză este reglementat de o dispoziție a dreptului Uniunii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Există vreo măsură (de armonizare) de drept (derivat) al Uniunii care ar putea fi aplicată?</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Există vreo dispoziție de drept al Uniunii (de obicei o dispoziție de armonizare de drept derivat) care ar putea fi aplicată cauzei de față și care necesită interpretare? Această dispoziție de drept al Uniunii reglementează domeniul juridic în care se desfășoară litigiul principal? Există o normă juridică cuprinsă în această dispoziție care ar putea fi interpretată ca referindu‑se la situația din cauza principală? În caz afirmativ, cauza este de natură să intre în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii în scopul interpretării acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Acest scenariu este în mare măsură independent de existența oricărui element transfrontalier. O serie de măsuri de armonizare din dreptul derivat al Uniunii sunt aplicabile unor situații pur interne, în pofida faptului că temeiul din tratat al acestora îl constituie dispoziții referitoare la libera circulație și la instituirea pieței interne<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030520">20 mai 2003</DATE>, <NAME.CASE>Österreichischer Rundfunk și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑465/00, C‑138/01 și C‑139/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:294">EU:C:2003:294</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031106">6 noiembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Lindqvist</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑101/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:596">EU:C:2003:596</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, în scopul exercitării competenței Curții, nu are importanță dacă situația este pur internă <HT TYPE="ITALIC">din punct de vedere factual</HT>, și anume dacă toate <HT TYPE="ITALIC">faptele</HT> se limitează la interiorul unui singur stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În lipsa oricărui element transfrontalier concret sau potențial, un factor de legătură suficient pentru a declanșa aplicarea dreptului Uniunii îl constituie existența unor norme juridice relevante, <HT TYPE="ITALIC">potențial aplicabile</HT>, prevăzute de dreptul (derivat) al Uniunii care nu fac nicio distincție între activitățile care conțin un element de extraneitate și activitățile lipsite de orice element de această natură<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea de exemplu în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180130">30 ianuarie 2018</DATE>, <NAME.CASE>X și Visser</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑360/15 și C‑31/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:44">EU:C:2018:44</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0098">98</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0110">110</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Așadar, cu excepția cazului în care domeniul de aplicare al măsurii se limitează în mod expres la situațiile care au o dimensiune transfrontalieră, existența măsurilor de armonizare și necesitatea de a le interpreta în raport cu cauza în discuție poate constitui o legătură suficientă pentru a declanșa aplicarea dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190613">13 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Moro</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑646/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:489">EU:C:2019:489</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În opinia noastră, pentru ca o cauză să intre în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, este suficient să existe norme de drept derivat al Uniunii care să reglementeze <HT TYPE="ITALIC">în general</HT> obiectul sau problemele în cauză. Prin urmare, în etapa stabilirii competenței Curții, nu este necesar să fi fost identificată în mod clar și fără echivoc o normă sau o obligație <HT TYPE="ITALIC">specifică</HT> dreptului Uniunii care să se aplice cauzei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Un exemplu recent dintr‑un alt domeniu al dreptului Uniunii ar putea ilustra acest aspect. Hotărârea Moro<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190613">13 iunie 2019</DATE> (<NO.CASE>C‑646/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:489">EU:C:2019:489</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> privea chestiunea dacă dreptul Uniunii se opune unei dispoziții a dreptului italian care prevede că nu este posibilă aplicarea unei pedepse negociate ca urmare a recunoașterii vinovăției de către acuzat după începerea procesului. Această problemă a fost ridicată ca o chestiune de interpretare a Directivei 2012/13 privind dreptul la informare în procedurile penale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20120522">22 mai 2012</DATE> privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="142" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 142, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, în special a articolului 6 (dreptul la informare cu privire la acuzare). Nu existau îndoieli că, în general, directiva se putea aplica <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> la acel tip de situație. Împrejurarea dacă această directivă a creat obligații <HT TYPE="ITALIC">specifice</HT> în sarcina statelor membre în contextul <HT TYPE="ITALIC">specific</HT> al litigiului principal reprezenta astfel o chestiune care trebuia să fie analizată pe fondul cauzei, spre deosebire de chestiunea admisibilității sau a competenței Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190613">13 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Moro</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑646/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:489">EU:C:2019:489</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În concluziile noastre prezentate în cauza Moro<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑646/17</NO.CASE> (<NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:95">EU:C:2019:95</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și punctele 76-81, inclusiv nota de subsol 29).</P></NOTE> am încercat de asemenea să subliniem consecința oarecum singulară care ar rezulta din lipsa efectuării în mod clar a unei distincții între domeniul de aplicare al dreptului Uniunii (și competența Curții) și analiza referitoare la identificarea unei obligații specifice care decurge din prevederile sale (aprecierea unei chestiuni pe fond) în tipuri asemănătoare de cauze. Dacă ar fi posibil ca aceste două aspecte să se poată rezuma la unul singur, atunci toată analiza pe fondul cauzei s‑ar realiza în cursul aprecierii referitoare la competența Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În concluzie, Curtea își declină competența în cazul în care situația în cauză se limitează, în totalitatea elementelor sale, la interiorul unui singur stat membru<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080401">1 aprilie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Gouvernement de la Communauté française și Gouvernement wallon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑212/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:178">EU:C:2008:178</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> sau în cazul în care este evident că nu poate fi aplicată nicio dispoziție de drept al Uniunii, în special cele a căror interpretare de către Curte se solicită<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160630">30 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Admiral Casinos &amp; Entertainment</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑464/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:500">EU:C:2016:500</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Deși aceste două situații ar putea uneori să se suprapună într‑un anumit caz (de exemplu, atunci când există un instrument de drept derivat al Uniunii care reglementează o situație transfrontalieră), merită să se observe, în concluzie, că logica care stă la baza acestora este diferită. Existența unui element transfrontalier (și lipsa unei situații pur interne) comportă o examinare <HT TYPE="ITALIC">a</HT> <HT TYPE="ITALIC">împrejurărilor</HT> proprii situației de fapt din fiecare cauză. În schimb, existența sau inexistența unei măsuri de armonizare la nivelul Uniunii presupune o examinare <HT TYPE="ITALIC">a normelor</HT> unui anumit domeniu juridic: există măsuri de drept al Uniunii care ar putea fi aplicate în respectiva cauză?</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Prezenta cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Examinată în lumina considerațiilor pe care tocmai le‑am subliniat, prezenta cauză intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii din cel puțin trei puncte de vedere: (i) existența unui element transfrontalier în contextul liberei circulații a mărfurilor și consecința pe care acesta o are în ceea ce privește răspunderea, (ii) posibilitatea libertății de a beneficia de servicii (de asigurare) dintr‑un alt stat membru și (iii) cadrul normativ al cauzei, și anume răspunderea fabricanților pentru produsele și pentru dispozitivele medicale defecte, ca mărfuri comercializate pe piața internă, care sunt, ambele, parțial armonizate de dreptul derivat al Uniunii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În primul rând, dispozitivele medicale care se presupune că i‑ar fi provocat prejudicii recurentei au fost introduse pe piață pe teritoriul Uniunii: acestea au fost produse în Franța, iar apoi au fost comercializate în Țările de Jos de o întreprindere neerlandeză, care le‑a vândut în cele din urmă în Germania. Desigur, întrebările adresate de instanța de trimitere se referă, într‑un fel sau altul, la prejudiciile <HT TYPE="ITALIC">ulterioare</HT> pe care se pare că aceste mărfuri defecte le‑au cauzat în interiorul unui stat membru unei persoane cu reședința în respectivul stat membru. Cu toate acestea, nu se poate contesta faptul că prejudiciile au reprezentat, într‑o anumită măsură, o consecință a schimbului de mărfuri în interiorul Uniunii. De asemenea, întrebările adresate de instanța de trimitere se referă în mod specific la întinderea răspunderii unui fabricant care are reședința în alt stat membru și la implicarea autorităților publice în regimul răspunderii și al asigurării obligatorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În al doilea rând, după cum a existat, incontestabil, liberă circulație între statele membre în amonte (deoarece mărfurile care au cauzat prejudiciile s‑au deplasat), la fel, există elementul transfrontalier invocat situat în aval. În cazul în care clauza teritorială ar fi considerată într‑adevăr incompatibilă cu dreptul Uniunii, recurenta, cu reședința în Germania, ar putea să solicite în mod ipotetic despăgubiri din partea intimatei, care are sediul în Franța, urmărind astfel să obțină accesul la o asigurare transfrontalieră în calitate de parte vătămată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>În observațiile scrise și în ședință au existat discuții cu privire la faptul că recurenta nu este nici asigurătorul, nici asiguratul, deci că nu este propriu‑zis parte la contractul de asigurare și, prin urmare, nu este implicată în niciun serviciu de asigurare. Considerăm că acest argument nu este pe deplin convingător, deoarece cauzele din domeniul asigurărilor, oricare ar fi construcția lor dogmatică, vizează întotdeauna, prin definiție, mai multe părți decât doar asigurătorul și asiguratul, cum ar fi (sau în special) partea vătămată sau beneficiarul ori titularul poliței (în cazul în care acestea sunt persoane diferite) – a se vedea prin analogie, de exemplu, articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentul European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Deși trebuie să admitem că suntem de părere că acest element de legătură, spre deosebire de primul, este destul de vag, este echitabil să spunem și că, în jurisprudența sa anterioară în materie de liberă circulație, Curtea a adoptat o abordare destul de generoasă în ceea ce privește includerea scenariilor vagi în sfera de aplicare a celor patru libertăți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În al treilea rând, obiectul prezentei cauze privește aspecte care au făcut obiectul unei anumite armonizări, inclusiv răspunderea pentru bunurile sau pentru dispozitivele medicale defecte. Directiva 85/374/CEE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Directiva 85/374/CEE a Consiliului din <DATE ISO="19850725">25 iulie 1985</DATE> de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="210" PAGE.FIRST="29" DATE.PUB="1985">JO 1985, L 210, p. 29</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183).</P></NOTE> a stabilit principiul răspunderii fără culpă a producătorilor de produse cu defect. La rândul său, Directiva 93/42 a armonizat dispozițiile naționale privind siguranța și protecția sănătății pacienților și a utilizatorilor în ceea ce privește utilizarea dispozitivelor medicale. Această directivă reglementează introducerea pe piață a dispozitivelor menționate și stabilește standarde de protecție care urmăresc să prevină riscurile legate de proiectarea, de fabricarea și de ambalarea dispozitivelor medicale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Există o dispoziție a acestor instrumente de drept derivat care reglementează (sau ar putea, singură sau coroborată, să fie interpretată în sensul că reglementează) chestiunea asigurării de răspundere civilă în materie de utilizare de dispozitive medicale de către pacienți? S‑ar putea reaminti faptul că, <HT TYPE="ITALIC">în scopul aprecierii exercitării competenței Curții</HT>, examinarea vizează obiectul reglementat de instrumentele în cauză, în special domeniul lor de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT>, în raport cu fondul litigiului. În schimb, existența sau inexistența obligațiilor specifice intră sub incidența interpretării acestor instrumente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea punctele 35-40 de mai sus.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În consecință, trebuie să se concluzioneze că Curtea are competența de a analiza prezenta cerere de decizie preliminară.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Această concluzie nu este afectată de faptul, subliniat în mod repetat de intimată și de guvernul francez, că recurenta, care urmărește să obțină beneficiul asigurării aferente implanturilor mamare în litigiu în Franța, nu și‑a exercitat dreptul la liberă circulație. Recurenta este o resortisantă germană căreia i s‑au montat implanturi mamare în Germania. Prin urmare, nu a fost vorba nici de libera circulație <HT TYPE="ITALIC">a persoanelor</HT> (recurenta nu s‑a deplasat), nici de libera circulație <HT TYPE="ITALIC">a serviciilor (medicale)</HT> (operația a fost efectuată în Germania asupra unei persoane care avea reședința în Germania).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Departe de a pune la îndoială competența Curții care a fost stabilită deja pe baza celor trei elemente enumerate mai sus, aceste argumente indică o altă problemă care se ridică în prezenta cauză. În decizia de trimitere, instanța de trimitere se întemeiază exclusiv pe articolul 18 TFUE, fără a identifica în mod explicit care sunt alte dispoziții de drept primar sau derivat al Uniunii care ar fi putut fi încălcate de limitarea teritorială a asigurării. Astfel, într‑o anumită măsură, rămâne la libera imaginație care dintre libertățile specifice (mărfuri, servicii sau persoane) care s‑ar putea aplica în mod potențial și în ce împrejurări specifice, diferitele părți prezentând efectiv argumente referitoare la libertăți fundamentale diferite. Acest lucru conduce la rândul său la adevărata problemă care se ridică în prezenta cauză: există vreo dispoziție specifică a dreptului Uniunii care se opune în fapt unei astfel de restricții teritoriale? În caz contrar, articolul 18 TFUE poate constitui în sine o astfel de dispoziție?</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Care sunt dispozițiile specifice din dreptul Uniunii care ar putea fi aplicate?</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În întrebările adresate, instanța de trimitere invocă doar articolul 18 TFUE. Potrivit acestei dispoziții, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>[î]n domeniul de aplicare a tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>. Potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 18 TFUE, care consacră principiul general al nediscriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, nu are vocație <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>de a se aplica în mod autonom decât în situațiile reglementate de dreptul Uniunii pentru care Tratatul FUE nu prevede norme specifice de nediscriminare<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170718">18 iulie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Erzberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑566/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:562">EU:C:2017:562</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171026">26 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>I</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑195/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:815">EU:C:2017:815</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190618">18 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Austria/Germania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑591/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:504">EU:C:2019:504</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Astfel, rolul articolului 18 TFUE este unul de rezervă. După cum a afirmat la un moment dat avocatul general Jacobs, funcția acestei dispoziții este aceea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>de a umple orice lacune create de dispozițiile mai specifice ale tratatului<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Phil Collins și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑92/92 și C‑326/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:276">EU:C:1993:276</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Articolul 18 TFUE se aplică doar atunci când nu este aplicabilă nicio dispoziție specifică (<HT TYPE="ITALIC">lex specialis</HT>) de interzicere a discriminării pe motiv de cetățenie sau de naționalitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În afara acestei funcții de rezervă, de umplere a lacunelor, există un rol autonom al articolului 18 TFUE? Întrucât articolul 18 TFUE se definește <HT TYPE="ITALIC">în raport</HT> cu alte dispoziții (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>fără a aduce atingere dispozițiilor speciale pe care le prevăd [tratatele]<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>), este necesar să analizăm alte dispoziții de drept al Uniunii care ar putea fi relevante și care cuprind interdicții specifice de discriminare pe motiv de cetățenie sau de naționalitate, chiar dacă instanța de trimitere nu s‑a referit la acestea în mod explicit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Ceea ce, indiferent de contextul specific al interpretării articolului 18 TFUE, nu ar reprezenta de fapt o problemă – a se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151029">29 octombrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Nagy</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑583/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:737">EU:C:2015:737</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, înainte de a reveni la articolul 18 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940714">14 iulie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Peralta</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑379/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:296">EU:C:1994:296</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Atunci când selecționează libertățile fundamentale care ar putea fi relevante, Curtea nu ia o decizie în mod abstract, ci având în vedere cauza cu care a fost sesizată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea în acest sens de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990622">22 iunie 1999</DATE>, <NAME.CASE>ED</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑412/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:324">EU:C:1999:324</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160621">21 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>New Valmar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:464">EU:C:2016:464</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Prin urmare, înainte de a aborda domeniul de aplicare al articolului 18 TFUE ca dispoziție autonomă (4), vom examina mai întâi aspectul dacă există dispoziții specifice de drept derivat care sunt relevante (1), implicațiile și domeniul de aplicare al normelor privind libera circulație a mărfurilor în prezenta cauză (2), precum și posibilitatea ca pacienții care au fost prejudiciați în alte state membre să beneficieze de servicii de asigurare (3).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul derivat: răspunderea pentru produse și dispozitivele medicale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din Directiva 85/374 privind răspunderea pentru produs, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>[p]roducătorul este răspunzător pentru prejudiciul cauzat de un defect al produsului său<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>. În cazul în care un produs cu defect cauzează prejudicii unui consumator, producătorul poate fi răspunzător chiar și în lipsa neglijenței sau a culpei. Deși Directiva 85/374 stabilește un regim strict (sau obiectiv) de răspundere a producătorilor, aceasta nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la asigurarea obligatorie. Astfel, după cum s‑a confirmat deja în ceea ce privește alte aspecte care ar putea rezulta din această directivă, însă care nu sunt prevăzute în mod explicit, directiva nu are vocația de a armoniza domeniul răspunderii pentru produsele cu defect în afara aspectelor pe care le reglementează în mod expres<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141120">20 noiembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Novo Nordisk Pharma</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑310/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2385">EU:C:2014:2385</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170621">21 iunie 2017</DATE>, <NAME.CASE>W și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑621/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:484">EU:C:2017:484</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În ceea ce privește dispozițiile Directivei 93/42 privind dispozitivele medicale, punctul 6 din anexa XI la Directiva 93/42 impune doar ca organismele notificate să încheie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>asigurare de răspundere civilă, cu excepția cazului în care statul își asumă răspunderea pe baza legislației interne sau a cazului în care statul membru însuși efectuează inspecțiile în mod direct<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>. Această dispoziție a fost interpretată de Curte în Hotărârea Schmitt<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170216">16 februarie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Schmitt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑219/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:128">EU:C:2017:128</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în care a statuat că, în stadiul actual al reglementării Uniunii, este de competența statelor membre să stabilească condițiile în care neîndeplinirea culpabilă de către organismul notificat a obligațiilor care îi revin în cadrul procedurii referitoare la declarația CE de conformitate prevăzută de Directiva 93/42 poate fi de natură să îi angajeze răspunderea față de destinatarii finali ai dispozitivelor medicale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Se pare că această poziție nu s‑a schimbat prea mult odată cu legislația recent apărută sub forma Regulamentului (UE) 2017/745 privind dispozitivele medicale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>Regulamentul (UE) nr. 2017/745 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20170405">5 aprilie 2017</DATE> privind dispozitivele medicale, de modificare a Directivei 2001/83/CE, a Regulamentului (CE) nr. 178/2002 și a Regulamentului (CE) nr. 1223/2009 și de abrogare a Directivelor 90/385/CEE și 93/42/CEE ale Consiliului (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="117" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2017">JO 2017, L 117, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Cu toate că nu este, desigur, aplicabil <HT TYPE="ITALIC">ratione temporis</HT> în cauza de față, ar merita totuși să se sublinieze că, deși a fost adoptat ca urmare a scandalului PIP<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea Propunerea Comisiei de regulament privind dispozitivele medicale [COM(2012) 542 final]. A se vedea Rezoluția Parlamentului European din <DATE ISO="20120614">14 iunie 2012</DATE> referitoare la implanturile mamare defectuoase din silicon gel, produse de întreprinderea franceză PIP [2012/2621(RSP)].</P></NOTE>, acest regulament cuprinde cerințe suplimentare referitoare doar la răspunderea organismului notificat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>Punctul 1.4.2. din anexa VII la Regulamentul 2017/745 are următorul conținut: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>Domeniul de aplicare și valoarea financiară globală ale asigurării de răspundere civilă corespund nivelului și sferei geografice ale activităților organismului notificat și profilului de risc al dispozitivelor certificate de organismul notificat<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>.</P></NOTE>. Acesta nu cuprinde nicio dispoziție privind obligațiile de asigurare ale producătorilor. Potrivit articolului 10 alineatul (16) din Regulamentul 2017/745, producătorii se asigură doar că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>au luat măsuri […] pentru a avea o acoperire financiară suficientă în cazul răspunderii lor potențiale în temeiul Directivei 85/374/CEE, fără a aduce atingere unor măsuri de protecție mai stricte în temeiul dreptului intern<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>. Această dispoziție prevede în plus că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>[p]ersoanele fizice sau juridice pot solicita despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de un dispozitiv defect în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabile<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Deși articolul 10 alineatul (16) ar putea fi, probabil, interpretat extensiv, în sensul că ar include și asigurarea de răspundere civilă, există și alte mijloace de garantare a faptului că producătorii au la dispoziție <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>o acoperire financiară suficientă în cazul răspunderii lor potențiale<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> decât o obligație de asigurare. În plus, referirea din cuprinsul articolului 10 alineatul (16) la dreptul național arată în mod clar că legiuitorul Uniunii nu a intenționat să prevadă o singură soluție armonizată în acest sens, precum asigurarea obligatorie de răspundere civilă care trebuie încheiată de toți producătorii de dispozitive medicale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Prin urmare, niciuna dintre aceste directive nu cuprinde dispoziții specifice referitoare la asigurarea de răspundere civilă a utilizatorului final de dispozitive medicale, care face obiectul prezentei cauze. Spre deosebire, de exemplu, de sectorul asigurărilor auto<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Articolele 3 și 6 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20090916">16 septembrie 2009</DATE> privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="263" PAGE.FIRST="11" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 263, p. 11</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>, în care a fost prevăzută o obligație de asigurare pentru vehicule care acoperă întreg teritoriul Uniunii Europene, nu a fost în mod evident intenția legiuitorului Uniunii de a armoniza legislația statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru prejudiciile produse de utilizarea dispozitivelor medicale. Așadar, întrucât această chestiune a fost lăsată în mod intenționat nereglementată de dreptul derivat al Uniunii, cauza de față trebuie examinată în raport cu dreptul <HT TYPE="ITALIC">primar</HT> al Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea în acest sens de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20020711">11 iulie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Carpenter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑60/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:434">EU:C:2002:434</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Belgia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑421/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2064">EU:C:2014:2064</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160714">14 iulie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Promoimpresa și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑458/14 și C‑67/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:558">EU:C:2016:558</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Libera circulație a mărfurilor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În jurisprudența în materie de liberă circulație, Curtea nu a ezitat să caracterizeze unele măsuri naționale drept restricții la libera circulație care intră în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Începând cu amplul domeniu de aplicare care cuprinde <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>[t]oate normele comerciale ale statelor membre susceptibile de a împiedica, direct sau indirect, efectiv sau potențial, comerțul intracomunitar […]<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19740711">11 iulie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Dassonville</NAME.CASE> (<NO.CASE>8/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:82">EU:C:1974:82</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0005">5</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> (sau al articolului 35 TFUE). Cu toate acestea, chiar și cu ajutorul acestei abordări expansioniste de identificare a normelor care ar putea împiedica libera circulație a mărfurilor între statele membre (1), considerăm că este totuși imposibil ca o normă națională a statului membru de origine sau a statului membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT> (în acest caz, Franța) care nu se referă la circulația mărfurilor într‑un sens convențional, ci la <HT TYPE="ITALIC">condițiile utilizării ulterioare</HT> a acestora, să se califice drept măsură care împiedică libera circulație a acestor mărfuri (2).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Ieșire, intrare și acces: libera circulație a mărfurilor în Uniune</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">barierele referitoare la ieșire</HT>, care privesc în mod obișnuit normele statelor membre <HT TYPE="ITALIC">de origine</HT>, potrivit Curții, o măsură națională aplicabilă tuturor operatorilor ce acționează pe teritoriul național care afectează în fapt mai mult ieșirea produselor de pe piața statului membru de export decât comercializarea produselor pe piața națională a statului membru respectiv intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 35 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea de exemplu în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Gysbrechts și Santurel Inter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑205/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:730">EU:C:2008:730</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160621">21 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>New Valmar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:464">EU:C:2016:464</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În ceea ce privește <HT TYPE="ITALIC">barierele referitoare la intrare</HT>, care privesc în general normele statului membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT>, articolul 34 TFUE cuprinde o gamă largă de măsuri, care se întind de la obstacole discriminatorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19821124">24 noiembrie 1982</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Irlanda</NAME.CASE> (<NO.CASE>249/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:402">EU:C:1982:402</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, la bariere de ordin fizic în calea comerțului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>De exemplu, cerința unui certificat de autenticitate emis de statul membru de export, începând încă de la pronunțarea Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19740711">11 iulie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Dassonville</NAME.CASE> (<NO.CASE>8/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:82">EU:C:1974:82</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și la cerințele pe care trebuie să le îndeplinească produsele (precum cele care privesc denumirea, forma, dimensiunea, greutatea, compoziția, prezentarea, etichetarea, ambalarea acestora), chiar dacă aceste cerințe sunt aplicabile fără deosebire tuturor produselor și nu au ca obiect reglementarea schimburilor de mărfuri dintre statele membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080214">14 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Dynamic Medien</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑244/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:85">EU:C:2008:85</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>Cea mai recentă reiterare a acestei din urmă linii jurisprudențiale se regăsește în Hotărârea Comisia/Italia și în Hotărârea Mickelsson și Roos<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090210">10 februarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:66">EU:C:2009:66</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), care privea interdicția de a utiliza împreună, pe teritoriul italian, o motocicletă și o remorcă, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090604">4 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Mickelsson și Roos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑142/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:336">EU:C:2009:336</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), care viza legislația suedeză de limitare a utilizării motovehiculelor nautice în Suedia.</P></NOTE>, în ceea ce privește măsurile naționale privind utilizarea produselor în statul membru gazdă. Curtea a afirmat că, în afară de măsurile care au ca obiect sau ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil produselor provenind din alte state membre, orice alte măsuri care împiedică accesul produselor care provin din alte state membre pe piața unui stat membru intră de asemenea sub incidența articolului 34 TFUE, întrucât <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>restricția privind utilizarea unui produs pe care aceasta o impune pe teritoriul unui stat membru poate avea, în funcție de domeniul său de aplicare, o influență considerabilă asupra comportamentului consumatorilor, comportament care afectează, la rândul său, accesul acestui produs pe piața statului membru respectiv<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090210">10 februarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:66">EU:C:2009:66</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090604">4 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Mickelsson și Roos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑142/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:336">EU:C:2009:336</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Identificarea elementului comun în bogata jurisprudență a Curții în materie de liberă circulație a mărfurilor nu este o sarcină ușoară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea, de exemplu, Barnard, C., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>Fitting the Remaining Pieces into the Goods and Persons Jigsaw?<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>, <HT TYPE="ITALIC">European Law Review</HT>, vol. 26, 2001, p. 35; Snell, J., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>The Notion of Market Access: A Concept or A Slogan?<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>, <HT TYPE="ITALIC">Common Market Law Review</HT>, vol. 47, 2010, p. 437; Ritleng, D., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>L’accès au marché est‑il <HT TYPE="ITALIC">le</HT> critère de l’entrave aux libertés de circulation?<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, în Dubout, É., Maitrot de la Motte, A., (editori), <HT TYPE="ITALIC">L’unité des libertés de circulation. In varietate concordia</HT>, Coll. Droit de l’Union européenne, Bruylant, Bruxelles, 2013, p. 159-183; Nic Shuibhne, N., <HT TYPE="ITALIC">The Coherence of EU Free Movement Law</HT>, Studies in European Law, Oxford University Press, Oxford, 2013, p. 210-256.</P></NOTE>. Cu toate acestea, în scopul soluționării prezentei cauze, merită subliniate trei aspecte.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În primul rând, libera circulație a mărfurilor se referă la fluxurile transfrontaliere și la normele care împiedică ieșirile sau intrările. Ceea ce este în discuție este astfel mobilitatea sau libera circulație a mărfurilor, de obicei în ceea ce privește posibilitatea acestora din urmă de a pătrunde pe piața statului membru gazdă. Articolele 34 TFUE și 35 TFUE reiterează dispozițiile naționale care împiedică <HT TYPE="ITALIC">intrarea</HT> sau <HT TYPE="ITALIC">ieșirea</HT> unui produs.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>În schimb, normele în materie de liberă circulație nu sunt prevăzute în tratat pentru a reglementa <HT TYPE="ITALIC">utilizarea ulterioară</HT> sau consumul ulterior al mărfurilor în statul membru gazdă. Astfel, odată ce mărfurile au ieșit dintr‑un stat membru și au intrat în altul, a avut loc <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>circulația transfrontalieră<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>. Deși aceste mărfuri se deplasează în mod liber pe teritoriul statului membru gazdă, ele trebuie să respecte normele acestui stat membru în cadrul exercitării autonomiei sale de reglementare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În al doilea rând, este legitim să recunoaștem că, deși normele privind libera circulație a mărfurilor nu sunt destinate să reglementeze utilizarea ulterioară a acestora în statul membru gazdă, există un anumit grad de aplicabilitate extinsă a acestor norme. Este clar că jurisprudența în materie de liberă circulație a mărfurilor abordează anumite condiții privind utilizarea, consumul sau alte norme<?PAGE NO="15"?> naționale aplicabile ale statelor membre <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT>. Am dori să sugerăm însă că aceste situații de aplicabilitate extinsă trebuie să privească exclusiv și în mod întemeiat fie interdicțiile totale a anumite activități, fie practicile care împiedică (aproape) în întregime utilizarea și comercializarea anumitor produse sau accesul lor efectiv pe piață<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>Exemple binecunoscute din această categorie fiind interdicția totală a publicității băuturilor alcoolice, abordată în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20010308">8 martie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Gourmet International Products</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑405/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:135">EU:C:2001:135</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), sau interdicția comercializării de lentile de contact altfel decât în magazinele specializate în dispozitive medicale, în special prin internet, abordată în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101202">2 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Ker‑Optika</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑108/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:725">EU:C:2010:725</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080214">14 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Dynamic Medien</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑244/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:85">EU:C:2008:85</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În al treilea rând, tocmai pentru a limita o astfel de aplicabilitate extinsă nedorită a fost pronunțată Hotărârea Keck<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și a fost limitat domeniul de aplicare al articolelor 34 TFUE și 35 TFUE prin intermediul cerinței proximității.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Pe de o parte, Curtea a limitat domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE prin excluderea anumitor modalități de vânzare de sub incidența sa. Potrivit liniei de jurisprudență rezultate din Hotărârea Keck<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931215">15 decembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Hünermund și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑292/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:932">EU:C:1993:932</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060928">28 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Ahokainen și Leppik</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑434/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:609">EU:C:2006:609</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080214">14 februarie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Dynamic Medien</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑244/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:85">EU:C:2008:85</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, dispozițiile naționale care limitează sau interzic anumite modalități de vânzare <HT TYPE="ITALIC">nu sunt</HT> susceptibile să împiedice schimburile comerciale în interiorul Uniunii, în măsura în care acestea se aplică tuturor operatorilor în cauză care își exercită activitatea pe teritoriul național <HT TYPE="ITALIC">și</HT> în măsura în care afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea produselor naționale și a celor provenind din alte state membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Curtea limitează domeniul de aplicare al articolelor 34 TFUE și 35 TFUE prin aplicarea criteriului depărtării. Potrivit unei jurisprudențe constante, aceste articole nu cuprind o măsură care se aplică fără distincție și al cărei obiect este acela de a reglementa schimburile comerciale de mărfuri cu alte state membre, iar ale cărei efecte restrictive asupra liberei circulații a mărfurilor sunt prea aleatorii și prea incerte pentru ca obligația pe care aceasta o stabilește să fie considerată ca fiind de natură să împiedice comerțul între statele membre<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900307">7 martie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Krantz</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑69/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:97">EU:C:1990:97</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0011">11</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931013">13 octombrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>CMC Motorradcenter</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑93/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:838">EU:C:1993:838</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940714">14 iulie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Peralta</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑379/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:296">EU:C:1994:296</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160621">21 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>New Valmar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:464">EU:C:2016:464</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Deși sunt prezentate în cadrul unor secțiuni diferite, Hotărârea Keck și cerința proximității (sau a lipsei depărtării) au în comun aceeași logică: acestea exclud din domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE în special toate normele naționale care nu se referă nici la circulația mărfurilor, nici la etapele imediat ulterioare sau corelative care au un impact clar asupra accesului, împiedicând astfel chiar accesul.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Lipsa asigurării și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>influența considerabilă asupra comportamentului consumatorilor<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Având în vedere acest cadru analitic, rezultă că normele privind libera circulație a mărfurilor nu oferă o bază pentru încercarea de a compensa lipsa normelor din statul membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT> referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a fabricanților de dispozitive medicale prin importul efectiv al unor astfel de norme care există în statul membru <HT TYPE="ITALIC">de origine</HT> din care au fost deplasate mărfurile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Această concluzie este subliniată și mai mult cu ajutorul a două caracteristici specifice ale prezentei cauze.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În primul rând, acțiunea de față nu a fost introdusă de o persoană care ar fi în mod normal reclamant într‑un astfel de tip de litigii: fabricantul mărfurilor în cauză, importatorul sau comerciantul. Niciun fabricant de dispozitive medicale nu a susținut că obligația de asigurare în cauză ar constitui o barieră în calea ieșirii (în ceea ce privește fabricanții francezi) sau în calea intrării (în ceea ce privește fabricanții străini)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>De exemplu, în cazul în care un comerciant ar contesta o normă a statului membru gazdă care condiționează importul de mărfuri de o asigurare obligatorie, aceasta ar reprezenta o situație foarte diferită, susceptibilă să se încadreze perfect în domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE.</P></NOTE>. Nu acesta este, desigur, nici argumentul recurentei. Aceasta nu susține că normele în litigiu ar împiedica ieșirea dispozitivelor medicale produse în Franța, ceea ce ar avea un impact asupra utilizatorilor (germani ai) acestor produse. În schimb, produsul, odată ce a fost transportat din Franța în Germania, trecând prin Țările de Jos, a cauzat prejudicii recurentei în calitate de pacientă, și anume de <HT TYPE="ITALIC">utilizator final</HT> al produsului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>În al doilea rând, instanța de trimitere din prezenta cauză este o instanță a statului membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT> (Germania) care adresează întrebări cu privire la legislația statului membru <HT TYPE="ITALIC">de origine</HT> (Franța), ceea ce este neobișnuit în contextul normelor în materie de liberă circulație<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19811216">16 decembrie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Foglia</NAME.CASE> (<NO.CASE>244/80</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:302">EU:C:1981:302</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>Curtea […] trebuie să uzeze de o vigilență specială atunci când aceasta este sesizată, în cadrul unui litigiu între particulari, cu o întrebare destinată să permită instanței naționale să decidă cu privire la conformitatea cu dreptul [Uniunii] a legislației unui alt stat membru<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>. A se vedea de asemenea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030121">21 ianuarie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Bacardi‑Martini și Cellier des Dauphins</NAME.CASE> (<NO.CASE>C 318/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:41">EU:C:2003:41</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În mod normal, în acest context, indiferent dacă sunt în discuție pretinse bariere privind intrarea sau ieșirea, măsurile luate de statul de origine (care ar împiedica ieșirea) sunt contestate în fața instanțelor statului de origine, în timp ce măsurile unui stat membru gazdă (care ar împiedica intrarea) sunt contestate în fața instanțelor din statul membru gazdă. Prin urmare, în cazul în care prezenta cauză ar reprezenta o cauză <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>obișnuită<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/> în materie de liberă circulație, fie instanța de trimitere ar fi o instanță franceză chemată să examineze dacă normele franceze echivalează cu o barieră privind ieșirea, fie instanța de trimitere (germană) ar adresa întrebări referitoare la compatibilitatea dreptului german cu dreptul Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Acestea fiind spuse, în cauza de față, o instanță germană solicită însă îndrumări din partea Curții într‑o chestiune referitoare la normele franceze în cadrul unei acțiuni introduse de utilizatorul final al mărfurilor. În conformitate cu logica normelor privind libera circulație a mărfurilor, problema care se ridică este deci în esență aceea dacă faptul că asigurarea obligatorie aferentă dispozitivelor medicale care sunt produse în Franța nu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>călătorește<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> odată cu aceste mărfuri constituie o barieră în calea liberei circulații din perspectiva unui utilizator final stabilit în alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>La această întrebare, răspunsul nostru ar fi în mod evident negativ. Faptul că asigurarea nu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>călătorește<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/> odată cu mărfurile, chiar dacă aceasta este obligatorie în statul membru de origine în ceea ce privește utilizarea ulterioară a respectivelor mărfuri în acest stat membru, este o chestiune care nu este reglementată nici la articolul 34 TFUE, nici la articolul 35 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Recunoaștem că s‑ar putea invoca o lungă serie de legături de cauzalitate ipotetice pentru ca astfel de norme naționale (sau mai degrabă lipsa oricăror astfel de norme) să fie problematice din punctul de vedere al liberei circulații a mărfurilor. Întemeindu‑ne, de exemplu, pe Hotărârea Mickelsson și Roos, s‑ar putea sugera că faptul că asigurarea se limitează doar la teritoriul statului membru de origine ar putea avea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>o influență considerabilă asupra comportamentului consumatorilor<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> din statul membru gazdă și ar putea astfel acționa ca un obstacol în calea accesului pe piață<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea, mai sus, punctul 62 din prezentele concluzii.</P></NOTE>. Desigur, dispozitivele medicale nu sunt mărfuri obișnuite. Este foarte probabil ca consumatorii să se informeze în cel mai mic detaliu înainte de a achiziționa un dispozitiv medical și de a și‑l implanta în corp. Astfel, s‑ar putea sugera că o consumatoare germană ar putea avea cunoștință despre faptul că fabricantul acestor dispozitive medicale specifice are asigurare de răspundere civilă doar pe teritoriul francez și, prin urmare, ea ar ști că, <HT TYPE="ITALIC">în cazul în care</HT> dispozitivele medicale ar fi defecte și <HT TYPE="ITALIC">în cazul în care</HT> producătorul ar da faliment, nu și‑ar putea recupera niciun fel de pierderi întrucât există o clauză de<?PAGE NO="17"?> limitare teritorială în contractul pe care fabricantul francez îl are cu asigurătorul său din Franța. Într‑un astfel de scenariu, în care ea ar fi pe deplin informată, aflat la limita previziunii, o consumatoare germană ar putea fi, așadar, descurajată să achiziționeze un astfel de produs din Franța, iar fluxul transfrontalier de mărfuri ar putea fi într‑adevăr afectat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, seria de condiționări de tipul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>în cazul în care<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/> din aceste afirmații ilustrează motivul pentru care un astfel de scenariu este prea vag și prea ipotetic pentru a avea vreo legătură cu normele privind libera circulație a mărfurilor. Dacă această logică ar fi fost adoptată, ceea ce nu este cazul, orice normă națională a statului membru de origine – cel puțin normele mai favorabile decât cele ale statului membru gazdă – ar putea fi pusă în aplicare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Într‑o anumită măsură, prezenta situație este chiar mai vagă și mai ipotetică în ceea ce privește accesul la o piață a statului membru gazdă (sau chiar în ceea ce privește ieșirea de pe piața internă) decât binecunoscuta (dar de tristă amintire) serie de cauze referitoare la problema <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>comerțului duminical<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19921216">16 decembrie 1992</DATE>, <NAME.CASE>B &amp; Q</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:519">EU:C:1992:519</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea, mai recent, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060223">23 februarie 2006</DATE>, <NAME.CASE>A‑Punkt Schmuckhandel</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑441/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:141">EU:C:2006:141</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea nu a considerat că interdicția vânzării din poartă în poartă reprezintă o măsură cu efect echivalent, chiar dacă aceasta este susceptibilă să restrângă volumul total al vânzărilor produselor vizate în statul membru respectiv și poate, prin urmare, să afecteze volumul vânzărilor acestor produse provenite din alte state membre.</P></NOTE> care a condus la pronunțarea Hotărârii Keck. În cauzele referitoare la interzicerea deschiderii magazinelor duminica, interdicția general aplicabilă privind deschiderea magazinelor duminica a avut un impact vizibil asupra volumului total al vânzărilor, inclusiv asupra volumului vânzărilor de bunuri provenite din alte state membre. În prezenta cauză, seria de condiționări de tipul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>în cazul în care<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> este considerabil mai lungă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Rezultă că normele din tratat care privesc libera circulație a mărfurilor nu sunt aplicabile condițiilor referitoare la utilizarea ulterioară a mărfurilor în statul membru gazdă, sub rezerva ca aceste condiții să nu împiedice direct și imediat accesul la piața statului membru respectiv. Din punctul de vedere al utilizatorului final, obligația unui fabricant de a încheia o asigurare de răspundere civilă pentru produsele defecte sau lipsa oricărei astfel de obligații se referă exclusiv la condițiile utilizării ulterioare a mărfurilor pe teritoriul statului membru gazdă și nu se referă direct și imediat nici la ieșirea mărfurilor din statul membru de origine, nici la accesul acestora pe piața statului membru gazdă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Libertatea de a beneficia de servicii (de asigurare) provenite dintr‑un alt stat membru</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Libertatea de a <HT TYPE="ITALIC">furniza</HT> servicii nu pare a fi pertinentă în prezenta cauză. În primul rând, această libertate nu este în fapt în discuție în litigiul principal întrucât recurenta este utilizatorul final al unui dispozitiv medical, iar nu un furnizor de servicii. În al doilea rând, normele în litigiu nu aduc atingere libertății de a furniza servicii, indiferent dacă este vorba despre servicii medicale sau despre servicii de asigurare. În ceea ce privește libertatea de a furniza servicii de asigurare, după cum a afirmat guvernul francez, limitarea teritorială a obligației de asigurare în litigiu nu împiedică societățile de asigurare să asigure dispozitive medicale produse în Franța, însă utilizate în alt stat membru. Astfel, în cadrul exercitării libertății lor contractuale, producătorii și societățile de asigurare pot decide cu privire la domeniul de aplicare teritorial al contractului de asigurare, în plus față de minimul legal impus de dreptul francez, și anume asigurarea pe teritoriul francez.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, potrivit Curții, libertatea de prestare a serviciilor include libertatea <HT TYPE="ITALIC">destinatarilor</HT> de a se deplasa într‑un alt stat membru pentru a beneficia de un serviciu. Recurenta ar putea beneficia, în mod ipotetic, de două tipuri de servicii: servicii medicale și servicii de asigurare. Curtea a confirmat deja că persoanele care beneficiază de un tratament medical pot fi considerate destinatari de servicii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19840131">31 ianuarie 1984</DATE>, <NAME.CASE>Luisi și Carbone</NAME.CASE> (<NO.CASE>286/82 și 26/83</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1984:35">EU:C:1984:35</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a inclus în mod explicit persoanele care beneficiază de un tratament medical în categoria destinatarilor de servicii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Recurenta a beneficiat însă de servicii medicale în Germania, nu în Franța. Astfel, cu excepția cazului în care jurisprudența privind destinatarii serviciilor ar fi redefinită pentru a include <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>călătoria fără deplasare<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>, nu a existat pur și simplu niciun element transfrontalier.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Singurul scenariu care ar rămâne ar fi acela al înțelegerii poziției recurentei ca fiind un <HT TYPE="ITALIC">posibil destinatar al serviciilor de asigurare</HT>. Astfel de servicii ar avea într‑adevăr un caracter transfrontalier, în sensul că o persoană cu reședința în Germania ar solicita despăgubiri în calitate de parte prejudiciată în Franța, împotriva unui asigurător francez. Existența limitării teritoriale ar prezenta astfel un obstacol în calea libertății de a beneficia de servicii de asigurare în străinătate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>O astfel de interpretare ridică o serie de probleme. Analizate împreună, aceste probleme ar împinge libertatea de a beneficia de servicii dincolo de limitele sale logice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>Este adevărat că există Hotărârea Cowan<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890202">2 februarie 1989</DATE> (<NO.CASE>186/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:47">EU:C:1989:47</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Această cauză privea un resortisant britanic care a solicitat o indemnizație din partea statului francez ca urmare a prejudiciului rezultat în urma unei agresiuni căreia acesta i‑a fost victimă, în calitate de turist, în cursul unei șederi la Paris. Legislația franceză limita acordarea indemnizației la persoanele de naționalitate franceză sau la persoanele de naționalitate străină care aveau calitatea de rezident în Franța. Curtea a statuat că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>[a]tunci când dreptul comunitar garantează unei persoane fizice libertatea de a se deplasa într‑un alt stat membru, protecția integrității acestei persoane în statul membru în cauză, la fel ca cea a persoanelor de naționalitate franceză și a persoanelor care au rezidența în Franța, constituie corolarul acestei libertăți de circulație. Rezultă că principiul nediscriminării se aplică destinatarilor de servicii în sensul tratatului în ceea ce privește protecția împotriva riscului de agresiune și dreptul de a obține compensația pecuniară prevăzută de dreptul național atunci când acest risc se materializează<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctul 17.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Există însă diferențe esențiale. În primul rând, domnul Cowan și‑a exercitat în fapt dreptul la liberă circulație (din Regatul Unit în Franța), chiar dacă în calitate de simplu turist. Curtea a afirmat în mod explicit că domnul Cowan avea dreptul să beneficieze de servicii în statul membru care îl găzduia, ca un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>corolar<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> al acestei libertăți de circulație. Prin urmare, acesta a contestat cu succes legislația statului membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT>, în fața unei instanțe a acestui stat membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT>. În al doilea rând, logica de la baza Hotărârii Cowan a fost, într‑un moment în care calitatea de cetățean al Uniunii nu exista încă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>În prezent, scenariile de tipul celor regăsite în cauza Cowan ar intra mai curând sub incidența cetățeniei Uniunii. A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171026">26 octombrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>I</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑195/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:815">EU:C:2017:815</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea de asemenea Concluziile pe care le‑am prezentat în această cauză (<REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑195/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:374">EU:C:2017:374</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, de a asigura faptul că un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>consumator care călătorește<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> poate beneficia de aceleași avantaje și servicii în statul membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT> ca un resortisant sau ca un rezident al acestui stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Prezenta situație este diferită. <HT TYPE="ITALIC">Primo</HT>, recurenta nu s‑a deplasat. <HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, ea nu contestă legislația statului său membru (Germania), ci (indirect) pe cea a Franței, în fața instanței unui alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>În plus, dificultatea de ordin intelectual întâmpinată cu orice astfel de interpretare constă din nou în raportul său abstract și ipotetic cu orice normă clară a dreptului Uniunii. Perspectiva liberei circulații a serviciilor scoate în evidență adevărata problemă din această cauză: lipsa oricărei norme clare de drept al Uniunii care să împiedice limitarea teritorială în cauză, ceea ce conduce la o serie de ipoteze și de presupuneri cu privire la modul de elaborare a unei astfel de nome după producerea faptelor. Împrejurarea că acest argument pune carul înaintea boilor este încă și mai evidentă în ceea ce privește posibila furnizare de servicii: <HT TYPE="ITALIC">deoarece</HT> recurenta ar putea solicita despăgubiri din partea intimatei, <HT TYPE="ITALIC">în cazul în care</HT> clauza de limitare teritorială ar fi eliminată din contractul de asigurare și,<?PAGE NO="19"?> prin urmare, ar putea să beneficieze de serviciile de asigurare ca parte vătămată, limitarea teritorială a asigurării trebuie să fie considerată incompatibilă cu dreptul Uniunii. Ca urmare a acestei linii de argumentație, rezultatul (dorit) ar permite orientarea analizei chiar și în lipsa unei norme aplicabile de drept al Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>În opinia noastră, nu este posibil să se adopte o asemenea abordare. Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că, în împrejurările prezentei cauze, recurenta nu se poate prevala de libertatea de a presta servicii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Articolul 18 TFUE</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>În secțiunile anterioare ale prezentelor concluzii am considerat că este indispensabil să analizăm în detaliu toate celelalte dispoziții esențiale ale tratatului sau ale dreptului derivat care ar putea conține o interdicție care s‑ar aplica în prezenta cauză. Se pare însă că nu există nicio altă dispoziție de drept al Uniunii, cu siguranță nu una care a fost adusă la cunoștința Curții în cursul prezentei proceduri, care să se poată opune existenței unei limitări teritoriale într‑un contract de asigurare încheiat de un fabricant de dispozitive medicale, atunci când aceasta a fost invocată de un pacient care a suferit un prejudiciu într‑un alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Această analiză detaliată a altor norme de drept al Uniunii potențial aplicabile, în special a celor privind libera circulație, nu a fost obligatorie doar ca urmare a caracterului relațional și subsidiar al articolului 18 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>Evidențiat mai sus, la punctele 50-52 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, ci și în scopul înțelegerii pe deplin a domeniului de aplicare la care ar putea ajunge articolul 18 TFUE dacă ar fi interpretat în sensul că instituie în sine o interdicție generală, de sine stătătoare, a discriminării în domeniul de aplicare al tratatelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>În această secțiune finală vom explica mai întâi motivul pentru care Curtea, în jurisprudența sa recentă (în majoritatea acesteia), nu a conferit o interpretare atât de amplă articolului 18 TFUE (1). Vom prezenta apoi modul în care articolul 18 TFUE ar putea, într‑adevăr, în contextul prezentei cauze, să fie conceput și aplicat ca o dispoziție de sine stătătoare, care dă naștere la obligații executorii, indiferent de alte dispoziții ale dreptului Uniunii (2). Vom încheia explicând motivul pentru care, în pofida faptului că avem o profundă compasiune din punct de vedere moral pentru situația recurentei, considerăm că interpretarea articolului 18 TFUE în acest mod ar fi extrem de problematică din punct de vedere structural. Aceasta ar transforma articolul 18 TFUE într‑o dispoziție de armonizare nelimitată, care ar avea drept consecință dezechilibrul repartizării competențelor între Uniunea Europeană și statele membre și ar crea conflicte problematice între regimurile juridice în cadrul pieței interne (3).</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Articolul 18 TFUE și situația unui cetățean al Uniunii care își exercită libertatea de circulație</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Articolul 18 TFUE poate fi invocat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>în toate situațiile care se încadrează în domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/>. Printre astfel de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>situații care se încadrează în domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione materiae</HT> al dreptului Uniunii<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>, Curtea a admis în special că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>situația unui cetățean al Uniunii care <HT TYPE="ITALIC">a făcut uz de libertatea sa de circulație</HT> intră în domeniul de aplicare al articolului 18 TFUE, care consacră principiul nediscriminării pe motiv de cetățenie sau naționalitate<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19981124">24 noiembrie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Bickel și Franz</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑274/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:563">EU:C:1998:563</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180410">10 aprilie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Pisciotti</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑191/16</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:222">EU:C:2018:222</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181113">13 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Raugevicius</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑247/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:898">EU:C:2018:898</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190613">13 iunie 2019</DATE>, <NAME.CASE>TopFit și Biffi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑22/18</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:497">EU:C:2019:497</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>Este adevărat că, în contextul aplicării articolului 18 TFUE, Curtea nu este foarte strictă atunci când este vorba despre aprecierea existenței efective a unei deplasări. Există cauze ale jurisprudenței, în special cele mai recente, care implică cetățenia Uniunii, în care exercitarea efectivă a liberei circulații de către partea în cauză nu este foarte evidentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea de exemplu în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031002">2 octombrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Garcia Avello</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑148/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:539">EU:C:2003:539</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041019">19 octombrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Zhu și Chen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑200/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:639">EU:C:2004:639</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100302">2 martie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Rottmann</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑135/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:104">EU:C:2010:104</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), în care aplicarea articolului 18 TFUE este declanșată chiar și atunci când cel care s‑a deplasat este un alt membru al familiei, cum ar fi părinții atunci când cetățeni ai Uniunii sunt copiii.</P></NOTE>. În general însă, deplasarea <HT TYPE="ITALIC">efectivă</HT> efectuată de un cetățean al Uniunii sau, într‑o serie de astfel de cazuri, de <HT TYPE="ITALIC">persoane strâns legate</HT> de un cetățean al Uniunii este o condiție care trebuie îndeplinită. Simplul fapt de a avea reședința într‑un stat membru nu este suficient pentru a declanșa aplicarea articolului 18 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>Pentru un punct de vedere critic, a se vedea de exemplu Concluziile avocatei generale Sharpston prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Ruiz Zambrano</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑34/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:560">EU:C:2010:560</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0090">90</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Doar acele persoane care s‑au <HT TYPE="ITALIC">deplasat efectiv</HT> se pot prevala de această dispoziție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Același lucru este valabil și în ceea ce privește articolul 45 TFUE, care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>[nu este aplicabil în cazul] unor lucrători care nu și‑au exercitat niciodată libertatea de a circula în interiorul Uniunii și nici nu intenționează să o exercite<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>. Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170718">18 iulie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Erzberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑566/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:562">EU:C:2017:562</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Pe lângă cetățenia Uniunii, în contextul în care articolul 18 TFUE tinde să fie invocat cel mai adesea, Curtea a recunoscut de asemenea, în câteva cazuri, că aplicarea articolului 18 TFUE poate fi declanșată atunci când situația în cauză privește o măsură națională de transpunere a unui instrument de drept derivat al Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120905">5 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Lopes Da Silva Jorge</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑42/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:517">EU:C:2012:517</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> sau ținând seama de efectele obiectului acestuia asupra comerțului cu bunuri și servicii în cadrul Uniunii, atunci când este în cauză libertatea de a desfășura o activitate comercială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931020">20 octombrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Phil Collins și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑92/92 și C‑326/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:847">EU:C:1993:847</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Se pare că, la punctele 17-28 din această hotărâre, Curtea era gata să întemeieze aplicarea articolului 7 CEE de atunci pe o ipoteză abstractă, care era îndeplinită de o listă de dispoziții ale tratatului potrivit cărora problema protejării proprietății literare și artistice, deși nu era armonizată de dreptul CEE, <HT TYPE="ITALIC">ar putea</HT> intra în discuție.</P></NOTE> ori atunci când situația este reglementată în mod specific de măsurile de armonizare ale Uniunii, ca de exemplu situația analizată în Hotărârea International Jet Management<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140318">18 martie 2014</DATE> (<NO.CASE>C‑628/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:171">EU:C:2014:171</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care Curtea a reținut în special că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>serviciile de transport aerian furnizate între o țară terță și un stat membru de un operator de transport aerian titular al unei licențe de operare acordate de alt stat membru au făcut obiectul unei reglementări de drept derivat<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Această din urmă hotărâre, potrivit căreia aplicarea articolului 18 TFUE este declanșată de existența unor măsuri de armonizare ale Uniunii, trebuie totuși să fie relativizată. Spre deosebire de evaluarea conținutului vag și definit în linii mari al dreptului derivat al Uniunii în scopul stabilirii competenței Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>Analizată mai sus, la punctele 35-41.</P></NOTE>, pentru ca articolul 18 TFUE să fie aplicabil ca obligație de fond și executorie, chestiunea respectivă (sau conținutul acesteia, în sens restrâns) trebuie să fi fost <HT TYPE="ITALIC">în mod specific</HT> armonizată, astfel încât aceasta să fie considerată ca intrând în domeniul material de aplicare al dreptului Uniunii și atrăgând astfel aplicabilitatea articolului 18 TFUE.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Articolul 18 TFUE interpretat în sensul că dă naștere, în mod autonom, unei obligații materiale</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Articolul 18 primul paragraf TFUE stabilește trei condiții privind aplicarea acestuia într‑un anumit caz: (i) situația trebuie să intre în domeniul de aplicare al tratatelor, (ii) situația trebuie să nu aducă atingere dispozițiilor speciale pe care tratatele le prevăd și (iii) trebuie să existe o discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>În ceea ce privește prima condiție, având în vedere abordarea generoasă cu privire la libera circulație regăsită în jurisprudență, cauza de față trebuie considerată ca intrând în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>A se vedea punctele 28-49 de mai sus.</P></NOTE>. Cu toate acestea, s‑ar putea de asemenea sugera că, în cazul în care, după examinarea în detaliu a dreptului primar și derivat al Uniunii, rezultă că nu există de fapt <HT TYPE="ITALIC">nicio dispoziție specifică</HT> de drept al Uniunii care să impună o asigurare obligatorie de răspundere civilă a<?PAGE NO="21"?> fabricanților de dispozitive medicale și că, în contextul prezentei cauze, nicio astfel de obligație nu poate fi dedusă nici din vreuna dintre libertățile fundamentale, atunci cauza iese în întregime din domeniul de aplicare al dreptului Uniunii și de sub incidența competenței Curții. Avem îndoieli în legătură cu probitatea de ordin intelectual a unei astfel de interpretări<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea punctul 40 din prezentele concluzii.</P></NOTE>, însă aceasta ar putea avea repercusiuni surprinzătoare și în ceea ce privește aplicabilitatea articolului 18 TFUE însuși.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>În ceea ce privește cea de a doua condiție, nu există dispoziții speciale referitoare la obiectul specific al obligației de asigurare și la conținutul acesteia nici în tratate, nici în dreptul derivat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>În ceea ce privește cea de a treia condiție, existența unor condiții mai favorabile privind răspunderea fabricanților în unele state membre, iar nu și în altele, ar putea părea, la prima vedere, a fi un exemplu perfect de discriminare indirectă exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Desigur, discriminarea în cauză nu privește accesul la serviciile medicale: după cum a declarat în mod repetat și întemeiat guvernul francez, dacă femeile de naționalitate germană ar urma să se supună unui tratament medical în Franța, și acestea ar fi acoperite de asigurarea obligatorie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Accesul la serviciile medicale nu este în discuție în prezenta cauză. În schimb, s‑ar spune că discriminarea constă în diferența de tratament în accesarea despăgubirilor în conformitate cu polița de asigurare. În pofida faptului că prejudiciul a fost cauzat de aceleași mărfuri defecte care circulau liber în Uniunea Europeană, accesul la obținerea despăgubirilor diferă în funcție de locul în care pacientul în cauză a suferit intervenția chirurgicală. Nu există nicio îndoială că este probabil ca majoritatea cetățenilor francezi să sufere o astfel de intervenție chirurgicală în Franța și ca majoritatea cetățenilor germani să sufere o astfel de intervenție chirurgicală în Germania. Astfel, este mult mai puțin probabil ca pacienții germani să fie vreodată despăgubiți în temeiul asigurării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>În plus, prin intermediul discriminării indirecte pe motiv de cetățenie sau naționalitate, Franța ar putea fi de asemenea acuzată că a promovat în mod indirect furnizarea de servicii medicale pe teritoriul său, făcând mult mai dificil pentru resortisanții din alte state membre să beneficieze de avantajul asigurării, dat fiind că aceștia ar trebui să călătorească în acest scop în Franța pentru a beneficia de o intervenție chirurgicală. În schimb, deoarece este mult mai probabil ca femeile franceze să se supună unei intervenții chirurgicale pe teritoriul Franței, acestea ar putea obține mult mai ușor despăgubiri în temeiul poliței de asigurare decât femeile de străine,<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea de exemplu în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080401">1 aprilie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Gouvernement de la Communauté française și Gouvernement wallon</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑212/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:178">EU:C:2008:178</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), în legătură cu condiția reședinței.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Astfel, s‑ar putea susține că toate cele trei condiții care determină aplicarea articolului 18 TFUE par a fi îndeplinite. Există trei argumente suplimentare despre care s‑ar putea considera că susțin declanșarea aplicabilității articolului 18 TFUE într‑o cauză precum cea de față.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Primo</HT>, deși este adevărat că dreptul Uniunii prevede și pune în aplicare libera circulație a mărfurilor, s‑ar putea susține că acesta trebuie în egală măsură să prevadă și să pună în aplicare aceeași responsabilitate și răspundere egale în cazurile în care aceste mărfuri se dovedesc a fi defecte. Mărfurile prezintă adesea riscuri, iar liberul schimb permite ca aceste riscuri să circule și să poată cauza prejudicii oriunde. Prin urmare, este echitabil ca, pretutindeni pe teritoriul Uniunii Europene, toți pacienții care suferă consecințe negative ca urmare a produselor defecte fabricate într‑un stat membru să aibă posibilitatea de a obține despăgubiri corespunzătoare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Secundo</HT>, și parțial în legătură cu primul argument, protecția consumatorilor s‑a aflat în prim‑planul procesului de elaborare a politicilor Uniunii în ultimii ani. Articolul 12 TFUE a făcut ca cerințele din domeniul protecției consumatorilor să fie aplicabile transversal, fiind luat în considerare la definirea și la punerea în aplicare a celorlalte politici și acțiuni ale Uniunii. Prin urmare, libera circulație trebuie să reflecte și să urmărească să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, astfel cum este prevăzut la articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Tertio</HT>, trebuie luată în considerare cetățenia Uniunii. Într‑o anumită măsură, jurisprudența mai veche privind articolul 18 TFUE, cu siguranță cea referitoare la libera circulație a persoanelor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890202">2 februarie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Cowan</NAME.CASE> (<NO.CASE>186/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:47">EU:C:1989:47</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ar putea fi considerată drept un precursor al cetățeniei Uniunii. Cu toate acestea, apariția cetățeniei Uniunii, care este în mod necesar legată de asigurarea demnității egale în temeiul dreptului Uniunii (articolele 1 și 20 din cartă), face să devină superfluă minuțiozitatea analizei privind aspectul cine anume s‑a deplasat, unde anume și pentru cât timp sau problema deplasării și a duratei acesteia ori de a ști cine răspunde de cine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>Toate aceste argumente analizate împreună, coroborate cu indiscutabilele consecințe îngrozitoare pe care produsele defecte în litigiu le‑au avut pentru recurentă, ar putea conduce la concluzia că imperativul protecției egale a tuturor consumatorilor‑cetățeni ai Uniunii se opune unei norme naționale care limitează efectiv acoperirea prin asigurare la persoanele care au suferit o intervenție chirurgicală pe teritoriul statului lor membru, limitând astfel indirect asigurarea la cetățenii acestui stat membru.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Respectarea logicii normative a pieței interne</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Deși o astfel de concluzie ar putea fi de înțeles pe deplin din punct de vedere moral în contextul specific al acestei spețe, aceasta ar fi totodată complet eronată din punct de vedere structural. Această concluzie ar transforma articolul 18 TFUE într‑o dispoziție cu aplicabilitate nelimitată, în temeiul căreia orice chestiune, oricât de îndepărtată de o dispoziție a dreptului Uniunii, ar putea fi armonizată pe care jurisdicțională. În plus, aceasta ar bulversa total competența normativă în cadrul pieței interne, generând viitoare conflicte de competență ireconciliabile între statele membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>Principiul de bază al reglementării pieței interne constă în respectul pentru diversitatea normativă în domenii care nu sunt armonizate în mod explicit de dreptul Uniunii. Armonizarea implicită ar putea într‑adevăr să ajungă uneori la aceste limite. Anumite norme ale statelor membre care nu au fost armonizate anterior de legislație ar putea fi declarate incompatibile cu oricare dintre cele patru libertăți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>Ceea ce rezultă în mod clar din argumentele privind libera circulație a mărfurilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>A se vedea, mai sus, punctele 59-80 din prezentele concluzii.</P></NOTE> și a serviciilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>A se vedea, mai sus, punctele 81-90 din prezentele concluzii.</P></NOTE> este faptul că întinderea acestor libertăți este deja considerabilă. Din analiza prezentei cauze rezultă însă în mod clar și faptul că, în cazul în care articolul 18 TFUE ar putea să se aplice ca o obligație materială de sine stătătoare, în modul sugerat de instanța de trimitere în întrebările sale, domeniul său de aplicare s‑ar extinde dincolo de ceea ce s‑a preconizat vreodată în jurisprudența în materie de liberă circulație, inclusiv în jurisprudența privind libera circulație a mărfurilor anterioară Hotărârii Keck. Interpretat în acest mod, nu ar exista nicio limită adusă domeniului de aplicare al articolului 18 TFUE: această dispoziție s‑ar transforma într‑o formulă Dassonville dopată cu steroizi.<?PAGE NO="23"?> În lumea interconectată de astăzi, mai devreme sau mai târziu va exista în mod inevitabil un anumit tip de interacțiune cu mărfurile, cu serviciile sau cu persoanele provenite din alte state membre. În ipoteza în care acest lucru ar fi suficient pentru a declanșa aplicabilitatea de sine stătătoare a articolului 18 TFUE, fiecare dintre normele unui stat membru ar fi supusă acestei dispoziții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>Pentru a da doar un singur exemplu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0076"><P>Desigur, cu titlu pur fictiv și simplificat, fără intenția de a intra în aspectele dreptului aplicabil în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentul European și al Consiliului din <DATE ISO="20070711">11 iulie 2007</DATE> privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="199" PAGE.FIRST="40" DATE.PUB="2007">JO 2007, L 199, p. 40</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>: să ne imaginăm că, în timp ce redactăm prezentele concluzii, suntem vătămați – să sperăm că nu foarte grav – ca urmare a unei explozii a calculatorului la care scriem. Este posibil ca diferite elemente ale calculatorului sau întregul ansamblu să fi fost produse în alt stat membru decât Luxemburg sau, chiar mai probabil, în epoca lanțurilor de aprovizionare integrate, în mai multe state membre, dacă nu chiar în țări terțe. În lipsa oricăror clauze contractuale specifice referitoare la dreptul aplicabil și la instanța competentă în cadrul raportului dintre fabricantul acestui calculator și noi înșine, presupunând, așadar, că ar trebui să fie aplicabile normele obișnuite în materie delictuală, dreptul aplicabil care reglementează orice acțiune în despăgubiri este susceptibil să fie dreptul luxemburghez, ca drept al statului în care s‑a produs accidentul. În cazul în care am considera că dreptul luxemburghez nu este favorabil acțiunii în despăgubiri pe care am inițiat‑o, ar trebui atunci să avem posibilitatea de a ne întemeia pe articolul 18 TFUE pentru a invoca dreptul locului de producție a calculatorului sau poate chiar cel al locului de producție a oricăreia dintre componentele calculatorului și a‑l pune în aplicare în fața unei instanțe luxemburgheze?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Acest scenariu subliniază trăsătura comună care rezultă deja din analiza posibilei libere circulații a mărfurilor și a serviciilor: normele privind libera circulație, precum și articolul 18 TFUE, reglementează în mod logic doar libera circulație transfrontalieră de mărfuri sau de servicii, ceea ce include intrarea și ieșirea acestora din urmă. Cu excepția cazului în care sunt armonizate în mod expres de legislatorul Uniunii, normele privind <HT TYPE="ITALIC">utilizarea ulterioară</HT> a acestora constituie o chestiune de competența statelor membre în care acestea sunt utilizate. Acest lucru include și aspecte legate de posibila răspundere, inclusiv aspecte privind asigurarea obligatorie, în măsura în care aceste aspecte nu au fost deja armonizate în mod expres<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0077"><P>A se vedea punctele 54-58 din prezentele concluzii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>Cu alte cuvinte, faptul că mărfurile au provenit la un moment dat dintr‑un alt stat membru nu constituie un motiv suficient pentru a sugera că orice aspect ulterior referitor la aceste mărfuri este reglementat de dreptul Uniunii. Dacă ar fi adoptată o asemenea logică, printr‑o interpretare discutabilă a articolului 18 TFUE, circulația mărfurilor în Europa ar deveni (din nou) o reminiscență a unei particularități juridice medievale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0078"><P>Abia dreptul modern a fost cel care a atribuit treptat o exclusivitate teritorială particularității juridice medievale – a se vedea de exemplu Lesaffer, R., <HT TYPE="ITALIC">European Legal History: A Cultural and Political Perspective</HT>, Cambridge University Press, Cambridge, 2009, p. 168 și 169, 269 și următoarele și 277 și următoarele, sau Romano, S., <HT TYPE="ITALIC">L’Ordre juridique</HT>, Dalloz, 1975, p. 77ff.</P></NOTE> conform căreia fiecare produs, la fel ca o persoană, transporta cu sine propriile norme. Mărfurile ar fi ca niște melci care și‑ar transporta propriile case sub forma legislației țării lor de origine, care trebuie să li se aplice începând de la producerea și până la distrugerea lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>O astfel de consecință nu numai că ar înlocui orice criteriu (obișnuit) al teritorialității în aplicarea normelor, ci ar fi de asemenea de natură să genereze <HT TYPE="ITALIC">conflicte privind regimurile</HT> normative între statele membre. Într‑adevăr, o astfel de interpretare foarte extensivă a articolului 18 TFUE ar putea face ca legislația oricărui stat membru să se poată aplica pe același teritoriu fără niciun fel de criterii clare și obiective cu privire la legislația care trebuie să prevaleze într‑un anumit litigiu, victima fiind în măsură să aleagă reglementarea cea mai favorabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0079"><P>Adăugând astfel încă un nivel de complexitate și de (im)previzibilitate unui regim care, în ceea ce privește alegerea dreptului și a forului aplicabile consumatorului, nu este simplu sau clar. Pentru o analiză recentă, a se vedea de exemplu, Risso, G., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>Product liability and protection of EU consumers: is it time for a serious reassessment?<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>, <HT TYPE="ITALIC">Journal of Private International Law</HT>, vol. 15, 2019, ediția întâi, p. 210.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="24"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>În acest context, este util să amintim o altă particularitate a prezentei cauze, și anume aceea că, în timp ce statul de origine a mărfurilor sau statul membru <HT TYPE="ITALIC">de origine</HT> (Franța) a adoptat norme privind utilizarea ulterioară a acestora pe teritoriul său (asigurarea obligatorie pentru intervenții chirurgicale efectuate pe teritoriul său), statul în care au fost utilizate mărfurile, și anume statul membru <HT TYPE="ITALIC">gazdă</HT> (Germania), nu pare să fi adoptat vreo normă în acest sens<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0080"><P>Sau cel puțin acestea nu au fost aduse la cunoștința Curții, întrucât instanța de trimitere nu face referire la acest aspect, iar guvernul german nu a prezentat nicio observație în prezenta cauză.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>Care ar fi fost însă situația dacă în Germania ar fi fost adoptate norme privind această chestiune? Într‑un astfel de caz, este normal să se presupună că nimeni nu s‑ar fi îndoit că normele aplicabile la prejudiciul eventual care s‑ar fi produs pe teritoriul german ar fi fost în întregime și în exclusivitate norme germane. Nimeni nu ar urmări înlocuirea unor astfel de norme germane cu posibile norme franceze mai favorabile într‑o chestiune care, în această etapă, nu are nicio legătură cu dreptul francez.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>Acest lucru subliniază din nou motivul pentru care articolul 18 TFUE nu poate fi interpretat în sensul că se opune limitării la teritoriul național a obligației de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea de dispozitive medicale. <HT TYPE="ITALIC">A fortiori</HT>, această dispoziție nu poate fi interpretată în sensul că obligă intimata sau Republica Franceză să acorde despăgubiri recurentei în temeiul efectului direct.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>În concluzie, articolul 18 TFUE nu poate fi interpretat în sensul că dă naștere, în sine, la o obligație materială proprie și autonomă care nu este cuprinsă deja în vreuna dintre cele patru libertăți sau care nu este deja prevăzută în mod expres în vreun alt act de drept al Uniunii. Mai precis, această dispoziție nu trebuie în niciun caz să fie aplicată într‑un mod care depășește și mai mult domeniul de aplicare, deja foarte cuprinzător, al celor patru libertăți de circulație.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>În concluzie, observăm că prezenta cauză este consecința faptului că dreptul Uniunii nu a armonizat chestiunea asigurării de răspundere civilă pentru utilizarea dispozitivelor medicale și a împrejurării că, după câte se pare, nici dreptul german nu conținea vreo dispoziție în acest sens. S‑ar putea reaminti că, într‑un context nu foarte diferit, Curtea a reținut deja în Hotărârea Schmitt că revine dreptului național sarcina de a decide cu privire la condițiile de răspundere a organismelor notificate față de utilizatorii finali ai dispozitivelor medicale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0081"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170216">16 februarie 2017</DATE> (<NO.CASE>C‑219/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:128">EU:C:2017:128</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. De asemenea, revine statelor membre, în stadiul actual al dreptului Uniunii, obligația de a reglementa polițele de asigurare aplicabile dispozitivelor medicale utilizate pe teritoriul lor, chiar și atunci când aceste dispozitive sunt importate dintr‑un alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În acest sens, statele membre sunt cu siguranță libere, în lipsa armonizării, să decidă introducerea unui nivel mai ridicat de protecție a pacienților și a utilizatorilor de dispozitive medicale prin polițe de asigurare mai favorabile care se aplică pe teritoriul <HT TYPE="ITALIC">lor</HT><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0082"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19690213">13 februarie 1969</DATE>, <NAME.CASE>Walt Wilhelm și alții împotriva Bundeskartellamt</NAME.CASE> (<NO.CASE>14/68</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1969:4">EU:C:1969:4</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19810714">14 iulie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Oebel</NAME.CASE> (<NO.CASE>155/80</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:177">EU:C:1981:177</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940714">14 iulie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Peralta</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑379/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:296">EU:C:1994:296</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, limitarea teritorială în litigiu în prezenta cauză a reprezentat o alegere legislativă realizată în mod legitim de Franța<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0083"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170718">18 iulie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Erzberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑566/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:562">EU:C:2017:562</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), referitoare la limitarea la teritoriul german a reglementării germane privind dreptul de vot și dreptul de a fi ales la alegerile reprezentanților lucrătorilor în consiliul de supraveghere al unei întreprinderi.</P></NOTE>. Prin urmare, acest fapt poate fi doar cu greu eludat sau, mai curând, întors împotriva acestui stat membru sugerându‑se că această alegere legislativă trebuie să fie extinsă ulterior la teritoriul oricărui alt stat membru care nu a reușit să adopte norme similare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="25"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Oberlandesgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional Superior din Frankfurt am Main, Germania) după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>Articolul 18 TFUE nu se opune, în sine, limitării la teritoriul unui stat membru a unei obligații de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea de dispozitive medicale.<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>