<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2025-09-202509C111202402150-00-TRA-DOC-RO-ARRET-C-0215-24-202507672-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="2/10/2025 16:07:12" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="ARR" name="TypeDoc"/>
    <meta content="4O4BsCkfcOylbX0P1Yv8KmFiXNwbuWXSYxb1J//VQJ8a1aTXlvoWPjfNpXHq+4N7WiuvyOLYNKBTDBB8HvRUxbusqKj5vU8bZ2Hg2zzvYF2ZhTGLkGkvqXMHkZuUiLMXqQOUZ567daeu8TBMibPEzHmJuRhdWs9+F6tyeEyD8hk=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="90e216de-27bd-4173-a749-642791024683" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0215" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="cozonoa" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_green" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="ARR_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 08-09-25 18:19:26" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-09-25T10:55:45Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="3c31939a4a6f4fbe8e79a171a3358168" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0215" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId26" style="first"/>
      <div id="rId22" style="even">Hotărârea din 11.9.2025 – Cauza C‑215/24</div>
      <div id="rId23" style="default">Fira</div>
    </div>
    <p class="C19Centre" id="para-1" title="page-1">
      HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-2" title="page-1">
      11 septembrie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">*</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-3" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Cooperarea judiciară în materie penală – Decizia‑cadru 2002/584/JAI – Mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate – Articolul 4 punctul 6 – Motiv de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare – Obiectiv de reabilitare socială – Reședința persoanei condamnate – Preluarea executării pedepsei de către statul de executare în conformitate cu dreptul său intern – Decizia‑cadru 2008/909/JAI – Recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie penală în scopul executării lor într‑un alt stat membru – Suspendarea executării unei pedepse privative de libertate decisă de o instanță din statul membru de executare – Articolul 8 – Obligația statului de executare de a recunoaște hotărârea judecătorească și de a executa pedeapsa – Articolul 17 – Posibilitatea statului de executare de a stabili modalitățile de executare”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-4" title="page-1">
      În cauza C‑215/24 [Fira] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">i</a>
</span>),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-5" title="page-1">
      având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal Judicial da Comarca do Porto – Juízo Local Criminal de Vila Nova de Gaia (Tribunalul de Arondisment din Porto – Tribunalul Penal Local din Vila Nova de Gaia, Portugalia) prin decizia din 19 martie 2024, primită de Curte la 20 martie 2024, în procedura privind executarea mandatului european de arestare emis împotriva
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-6" title="page-1">
      YX,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-7" title="page-1">
      cu participarea:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-8" title="page-1">
      Ministério Público,
    </p>
    <p class="C19Centre" id="para-9" title="page-1">
      CURTEA (Camera a patra),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-1">
      compusă din domnul I. Jarukaitis, președinte de cameră, domnii N. Jääskinen, A. Arabadjiev (raportor), M. Condinanzi și doamna R. Frendo, judecători,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-11" title="page-1">
      avocat general: doamna T. Ćapeta,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-12" title="page-1">
      grefier: doamna L. Carrasco Marco, administratoare,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-13" title="page-1">
      având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 19 martie 2025,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-14" title="page-1">
      luând în considerare observațiile prezentate:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul portughez, de P. Barros da Costa, L. Ferro da Costa și J. Ramos, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru guvernul spaniol, de A. Gavela Llopis și A. Torró Molés, în calitate de agenți;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">pentru Comisia Europeană, de H. Leupold, B. Rechena și J. Vondung, în calitate de agenți,</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-18" title="page-1">
      după ascultarea concluziilor avocatei generale în ședința din 5 iunie 2025,
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-19" title="page-1">
      pronunță prezenta
    </p>
    <p class="C75Debutdesmotifs" id="para-20" title="page-1">
      Hotărâre
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 8, 12, 13 și 17 din Decizia‑cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (JO 2008, L 327, p. 27), astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24) (denumită în continuare „Decizia‑cadru 2008/909”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri privind executarea, în Spania, a unui mandat european de arestare emis de autoritățile portugheze împotriva lui YX în scopul executării unei pedepse privative de libertate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Decizia‑cadru 2002/584/JAI</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 4 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3), intitulat „Motive de neexecutare facultativă a mandatului european de arestare”, prevede la punctul 6:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-27" title="page-1">
      „Autoritatea judiciară de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-29" title="page-1">
      6. în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, atunci când persoana căutată rămâne în statul membru de executare, este resortisant sau rezident al acestuia, iar acest stat se angajează să execute această pedeapsă sau măsură de siguranță în conformitate cu dreptul său intern”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Decizia‑cadru 2008/909</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerentele (5), (9) și (12) ale Deciziei‑cadru 2008/909 enunță:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-32" title="page-1">
      „(5) Drepturile procedurale în cadrul procedurii penale sunt un element esențial pentru asigurarea încrederii reciproce între statele membre în cooperarea judiciară. Relațiile dintre statele membre, care sunt caracterizate de o încredere reciprocă specială în sistemele juridice ale celorlalte state membre, permit recunoașterea de către statul de executare a deciziilor luate de autoritățile statului emitent. Prin urmare, ar trebui să se ia în considerare o dezvoltare sporită a cooperării prevăzute de instrumentele Consiliului Europei privind executarea hotărârilor judecătorești în materie penală, în special în cazul în care cetățeni ai Uniunii au făcut obiectul unei hotărâri judecătorești în materie penală și au fost condamnați printr‑o pedeapsă sau măsură care implică privarea de libertate în alt stat membru. Fără a aduce atingere necesității de a furniza persoanei condamnate garanții corespunzătoare, nu ar trebui să se mai acorde o importanță predominantă implicării acesteia în procedură, supunând consimțământului său, în toate cazurile, transmiterea unei hotărâri judecătorești unui alt stat membru în scopul recunoașterii și executării pedepsei pronunțate.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-33" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-34" title="page-1">
      (9) Executarea condamnării în statul de executare ar trebui să sporească șansele de reabilitare socială ale persoanei condamnate. În vederea dobândirii certitudinii că executarea pedepsei de către statul de executare va contribui la facilitarea reabilitării sociale a persoanei condamnate, autoritatea competentă a statului emitent ar trebui să țină cont de elemente precum atașamentul persoanei la statul de executare, faptul dacă persoana în cauză consideră sau nu statul de executare ca un loc față de care are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice sau de alt tip.
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-35" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-36" title="page-1">
      (12) Prezenta decizie‑cadru ar trebui de asemenea să se aplice mutatis mutandis executării sentințelor în cazurile în care se aplică articolul 4 [punctul 6] […] din Decizia‑cadru [2002/584]. Aceasta înseamnă, printre altele, că, fără să aducă atingere deciziei‑cadru respective, statul de executare ar putea verifica existența motivelor de nerecunoaștere și neexecutare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 9 din prezenta decizie‑cadru, inclusiv verificarea dublei incriminări, în măsura în care statul de executare face o declarație în temeiul articolului 7 alineatul (4) din prezenta decizie‑cadru, drept o condiție pentru recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești în vederea stabilirii fie a predării persoanei, fie a executării pedepsei în cazurile în care se aplică articolul 4 [punctul 6] din Decizia‑cadru [2002/584].”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 3 din Decizia‑cadru 2008/909, intitulat „Scopul și domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-38" title="page-1">
      „Scopul prezentei decizii‑cadru este de a stabili norme în temeiul cărora un stat membru urmează să recunoască o hotărâre judecătorească și să execute pedeapsa, în vederea facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Conform articolului 4 din această decizie‑cadru, intitulat „Criteriile de transmitere a unei hotărâri judecătorești și a unui certificat unui alt stat membru”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-40" title="page-1">
      „(1) Cu condiția ca persoana condamnată să se găsească în statul emitent sau în statul de executare și ca respectiva persoană să‑și fi dat consimțământul atunci când acesta i‑a fost cerut în temeiul articolului 6, o hotărâre judecătorească, însoțită de certificatul al cărui model figurează în anexa I, poate fi transmisă unuia din următoarele state membre:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-41" title="page-1">
      (a) statului membru de cetățenie al persoanei condamnate, pe teritoriul căruia trăiește aceasta; sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-42" title="page-1">
      (b) statului membru de cetățenie, pe teritoriul căruia, deși nu este statul membru în care trăiește, va fi deportată persoana condamnată, de îndată ce este exonerată de executarea pedepsei în temeiul unui ordin de expulzare sau de deportare inclus în hotărârea judecătorească sau într‑o decizie judecătorească sau administrativă sau în orice altă măsură luată ca urmare a respectivei hotărâri; sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-43" title="page-1">
      (c) oricărui stat membru, altul decât statele membre menționate la literele (a) și (b), a cărui autoritate competentă este de acord cu transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului către statul membru respectiv.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-44" title="page-1">
      (2) Transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului poate avea loc în cazul în care autoritatea competentă a statului emitent, după caz, în urma consultărilor între autoritățile competente ale statului emitent și ale statului de executare, constată că executarea pedepsei de către statul de executare ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială a persoanei condamnate.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-45" title="page-1">
      (3) Înainte de a transmite hotărârea judecătorească și certificatul, autoritatea competentă din statul emitent poate consulta, prin orice mijloace adecvate, autoritatea competentă din statul de executare. Consultarea este obligatorie în cazurile menționate la alineatul (1) litera (c). În astfel de cazuri, autoritatea competentă din statul de executare informează în mod prompt statul emitent cu privire la decizia sa de a consimți sau nu la transmiterea hotărârii judecătorești.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-46" title="page-1">
      (4) În timpul acestor consultări, autoritatea competentă a statului de executare poate prezenta un aviz justificat autorității competente a statului emitent, potrivit căruia executarea pedepsei în statul de executare nu ar servi scopului de a facilita reabilitarea socială și reintegrarea cu succes a persoanei condamnate în societate.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-47" title="page-1">
      În cazurile în care nu a existat o consultare, un astfel de aviz poate fi prezentat fără întârziere după transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului. Autoritatea competentă a statului emitent examinează acest aviz și decide să retragă sau nu certificatul.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-48" title="page-1">
      (5) Statul de executare poate, din proprie inițiativă, să solicite statului emitent să transmită hotărârea judecătorească însoțită de certificat. Persoana condamnată poate de asemenea să solicite autorităților competente din statul emitent sau din statul de executare să inițieze o procedură pentru transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului în temeiul prezentei decizii‑cadru. Cererile formulate în temeiul prezentului alineat nu creează o obligație pentru statul emitent de a transmite hotărârea judecătorească însoțită de certificat.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-49" title="page-1">
      (6) La punerea în aplicare a prezentei decizii‑cadru, statele membre adoptă măsuri, luând în considerare în special scopul de a facilita reabilitarea socială a persoanei condamnate, care constituie baza pentru deciziile autorităților lor competente de a consimți sau nu la transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului în situații în conformitate cu alineatul (1) litera (c).
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-50" title="page-1">
      (7) Fiecare stat membru poate, la adoptarea prezentei decizii‑cadru sau ulterior, să notifice Secretariatului General al Consiliului [Uniunii Europene] că, în relațiile sale cu alte state membre care au transmis aceeași notificare, acordul său prealabil în temeiul alineatului (1) litera (c) nu este necesar pentru transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-51" title="page-1">
      (a) dacă persoana condamnată trăiește și a avut reședința legală în mod continuu pe o perioadă de cel puțin cinci ani în statul de executare și își va păstra dreptul de ședere permanentă în respectivul stat; și/sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-52" title="page-1">
      (b) dacă persoana condamnată este un resortisant al statului de executare în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b).
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-53" title="page-1">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 5 din decizia‑cadru menționată, intitulat „Transmiterea hotărârii judecătorești și a certificatului”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-55" title="page-1">
      „(1) Hotărârea judecătorească sau o copie certificată pentru conformitate a acesteia, însoțită de certificat, este transmisă de către autoritatea competentă a statului emitent direct autorității competente a statului de executare, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă și în condiții care să îi permită statului de executare să stabilească autenticitatea acesteia. Originalul hotărârii judecătorești sau o copie certificată pentru conformitate a acesteia, precum și originalul certificatului se trimit statului de executare dacă acesta din urmă o solicită. Toate comunicările oficiale se fac, de asemenea, în mod direct între respectivele autorități competente.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-56" title="page-1">
      (2) Certificatul trebuie semnat de către autoritatea competentă a statului emitent, iar acuratețea conținutului său, certificată de către această autoritate.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-57" title="page-1">
      (3) Statul emitent transmite hotărârea judecătorească, însoțită de certificat, unui singur stat de executare o dată.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-58" title="page-1">
      (4) În cazul în care autoritatea competentă din statul de executare nu este cunoscută autorității competente din statul emitent, aceasta din urmă face toate demersurile necesare, inclusiv prin intermediul punctelor de contact ale Rețelei Judiciare Europene, instituite prin Acțiunea comună 98/428/JAI a Consiliului [din 29 iunie 1998 (JO 1998, L 191, p. 4, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 58)], pentru a obține informațiile din partea statului de executare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-59" title="page-1">
      (5) Atunci când o autoritate din statul de executare care primește o hotărâre judecătorească însoțită de un certificat nu are nicio competență în recunoașterea acesteia și în luarea măsurilor necesare pentru executare, această autoritate transmite, din oficiu, hotărârea judecătorească însoțită de certificat autorității competente și informează în consecință autoritatea competentă din statul emitent.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 8 din aceeași decizie‑cadru, intitulat „Recunoașterea hotărârii judecătorești și executarea pedepsei”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-61" title="page-1">
      „(1) Autoritatea competentă din statul de executare a sentinței recunoaște o hotărâre judecătorească transmisă în conformitate cu articolul 4 și conform procedurii enunțate la articolul 5 și ia toate măsurile necesare pentru executarea pedepsei, cu excepția cazurilor în care decide să invoce unul dintre temeiurile de nerecunoaștere sau neexecutare prevăzute la articolul 9.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-62" title="page-1">
      (2) În cazul în care pedeapsa este incompatibilă cu legislația statului de executare în ceea ce privește durata acesteia, autoritatea competentă din statul de executare poate decide să adapteze sancțiunea numai în măsura în care aceasta depășește pedeapsa maximă prevăzută în legislația națională pentru infracțiuni similare. Sancțiunea adaptată nu poate fi mai puțin decât pedeapsa maximă prevăzută pentru infracțiuni similare în legislația statului de executare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-63" title="page-1">
      (3) În cazul în care pedeapsa este incompatibilă cu legislația statului de executare în ceea ce privește natura acesteia, autoritatea competentă din statul de executare poate decide să o adapteze la pedeapsa sau măsura prevăzută pentru infracțiuni similare în legislația sa. O astfel de pedeapsă sau măsură trebuie să corespundă cât mai îndeaproape posibil sancțiunii pronunțate în statul emitent și, prin urmare, pedeapsa nu poate fi transformată într‑o sancțiune pecuniară.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-64" title="page-1">
      (4) Sancțiunea adaptată nu este, prin natura sau durata sa, mai dură decât sancțiunea pronunțată în statul emitent.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 12 din Decizia‑cadru 2008/909, intitulat „Hotărârea privind executarea pedepsei și termene”, prevede la alineatul (1):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-66" title="page-1">
      „Autoritatea competentă din statul de executare decide în cel mai scurt timp dacă recunoaște hotărârea judecătorească și dispune executarea pedepsei și informează statul emitent cu privire la aceasta, inclusiv cu privire la orice decizie de adaptare a sancțiunii în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3).”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 13 din această decizie‑cadru, intitulat „Retragerea certificatului”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-68" title="page-1">
      „Statul emitent poate să retragă certificatul de la statul de executare atât timp cât executarea pedepsei nu a început încă în statul de executare, justificând această retragere. La retragerea certificatului, statul de executare nu mai dispune executarea pedepsei.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 17 din această decizie‑cadru, intitulat „Legea care reglementează executarea”, prevede la alineatele (1), (3) și (4):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-70" title="page-1">
      „(1) Executarea unei pedepse este reglementată de legea statului de executare. Autoritățile statului de executare sunt singurele competente, sub rezerva alineatelor (2) și (3), să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-71" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-72" title="page-1">
      (3) La cerere, autoritatea competentă a statului de executare informează autoritatea competentă a statului emitent cu privire la dispozițiile aplicabile în ceea ce privește posibila eliberare înainte de termen sau condiționată. Statul emitent poate fi de acord cu aplicarea acestor dispoziții sau poate retrage certificatul.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-73" title="page-1">
      (4) Statele membre pot prevedea ca orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiționată să poată lua în considerare acele dispoziții din dreptul național indicate de statul emitent în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiționată într‑un anumit moment.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 21 literele (c)-(i) din aceeași decizie‑cadru:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-75" title="page-1">
      „Autoritatea competentă a statului de executare informează fără întârziere autoritatea competentă a statului emitent, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă:
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-76" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-77" title="page-1">
      (c) cu privire la decizia finală de a recunoaște hotărârea judecătorească și de a dispune executarea pedepsei, inclusiv data deciziei;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-78" title="page-1">
      (d) cu privire la decizia de a nu recunoaște hotărârea judecătorească și de a nu executa pedeapsa, în conformitate cu articolul 9, inclusiv motivarea deciziei;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-79" title="page-1">
      (e) cu privire la decizia de a adapta sancțiunea, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) sau (3), inclusiv motivarea deciziei;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-80" title="page-1">
      (f) cu privire la decizia de a nu executa pedeapsa din motivele menționate la articolul 19 alineatul (1), inclusiv motivarea deciziei;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-81" title="page-1">
      (g) cu privire la începutul și sfârșitul perioadei de eliberare condiționată, în cazul în care statul emitent indică acest lucru în certificat;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-82" title="page-1">
      (h) cu privire la evadarea persoanei condamnate din custodie;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-83" title="page-1">
      (i) cu privire la executarea pedepsei, de îndată ce a fost executată în întregime.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Decizia‑cadru 2008/947/JAI</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 1 din Decizia‑cadru 2008/947/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești și al deciziilor de probațiune în vederea supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative (JO 2008, L 337, p. 102), intitulat „Obiectivele și domeniul de aplicare”, prevede la alineatele (1)-(3):</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-86" title="page-1">
      „(1) Prezenta decizie‑cadru are ca obiectiv facilitarea reabilitării sociale a persoanelor condamnate, îmbunătățirea protecției victimelor și a publicului larg, precum și facilitarea aplicării unor măsuri de probațiune și sancțiuni alternative adecvate în cazul infractorilor care nu locuiesc în statul de condamnare. În vederea realizării acestor obiective, prezenta decizie‑cadru stabilește norme în conformitate cu care un stat membru, altul decât statul membru în care persoana în cauză a fost condamnată, recunoaște hotărârile judecătorești și, după caz, deciziile de probațiune și supraveghează măsurile de probațiune aplicate în temeiul unei hotărâri judecătorești sau sancțiunile alternative prevăzute de o astfel de hotărâre judecătorească și ia toate celelalte decizii privind hotărârea judecătorească în cauză, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin prezenta decizie‑cadru.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-87" title="page-1">
      (2) Prezenta decizie‑cadru se aplică numai în ceea ce privește:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-88" title="page-1">
      (a) recunoașterea hotărârilor judecătorești și, după caz, a deciziilor de probațiune;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-89" title="page-1">
      (b) transferul responsabilității supravegherii măsurilor de probațiune și a sancțiunilor alternative;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-90" title="page-1">
      (c) toate celelalte decizii legate de cele de la literele (a) și (b),
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-91" title="page-1">
      astfel cum sunt descrise și prevăzute în prezenta decizie‑cadru.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-92" title="page-1">
      (3) Prezenta decizie‑cadru nu se aplică în ceea ce privește:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-93" title="page-1">
      (a) executarea hotărârilor judecătorești în materie penală prin care sunt aplicate pedepse cu închisoarea sau măsuri privative de libertate care intră în domeniul de aplicare al [Deciziei‑cadru 2008/909];
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-94" title="page-1">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 2 punctele 1, 2 și 5 din Decizia‑cadru 2008/947 prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-96" title="page-1">
      „În sensul prezentei decizii‑cadru:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-97" title="page-1">
      1. «hotărâre judecătorească» înseamnă orice hotărâre judecătorească definitivă sau ordin pronunțat de o instanță judecătorească din statul de condamnare, prin care se stabilește că o persoană fizică a comis o infracțiune și i se aplică:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-98" title="page-1">
      (a) o pedeapsă cu închisoarea sau orice măsură privativă de libertate, în cazul în care o decizie de liberare condiționată a fost pronunțată în temeiul respectivei hotărâri judecătorești sau printr‑o decizie ulterioară de probațiune;
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-99" title="page-1">
      (b) o condamnare cu suspendare;
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-100" title="page-1">
      (c) o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-101" title="page-1">
      (d) o sancțiune alternativă;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-102" title="page-1">
      2. «condamnare cu suspendare» înseamnă o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată condiționat, integral sau parțial, în momentul pronunțării sentinței, prin impunerea uneia sau mai multor măsuri de probațiune. Astfel de măsuri de probațiune pot fi incluse în hotărârea judecătorească sau stabilite printr‑o decizie separată de probațiune adoptată de o autoritate competentă;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-103" title="page-1">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-104" title="page-1">
      5. «decizie de probațiune» înseamnă o hotărâre judecătorească sau o decizie definitivă a unei autorități competente a statului de condamnare pronunțată în temeiul unei asemenea hotărâri judecătorești:
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-105" title="page-1">
      (i) care acordă o liberare condiționată; sau
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-106" title="page-1">
      (ii) care impune măsuri de probațiune”.
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul portughez</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 45 din Código Penal (Codul penal), intitulat „Înlocuirea unei pedepse privative de libertate cu o amendă”, prevede la alineatele 1 și 2:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-109" title="page-1">
      „1. În cazul condamnării la pedeapsa închisorii de până la un an, această pedeapsă este înlocuită cu amenda sau cu orice altă pedeapsă neprivativă de libertate aplicabilă, cu excepția cazului în care executarea acestei pedepse cu închisoarea este necesară pentru prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-110" title="page-1">
      2. În cazul neplății amenzii, persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate pronunțată prin hotărâre. Dispozițiile articolului 49 alineatul (3) din prezentul cod se aplică prin analogie.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 49 din acest cod, intitulat „Pedeapsă privativă de libertate care se substituie unei amenzi neplătite”, prevede la alineatul 3:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-112" title="page-1">
      „Executarea pedepsei privative de libertate subsidiare poate fi suspendată, pentru o durată de la unu la trei ani, dacă persoana condamnată demonstrează că amenda nu a fost plătită pentru motive care nu îi sunt imputabile, cu condiția ca această suspendare să fie condiționată de respectarea unor obligații sau a unor norme de conduită fără conținut economic sau financiar. Pedeapsa privativă de libertate subsidiară se execută în cazul în care obligațiile sau normele de conduită nu sunt respectate și se declară stinsă dacă acestea au fost respectate.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul spaniol</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 80 din Código Penal (Codul penal) (denumit în continuare „Codul penal spaniol”) prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-115" title="page-1">
      „1. Judecătorii sau instanțele pot, prin decizie motivată, să suspende executarea pedepselor cu închisoarea până la doi ani în cazul în care se poate aștepta în mod rezonabil ca executarea pedepsei cu închisoarea prevăzute să nu fie necesară pentru a evita ca persoana condamnată să săvârșească noi infracțiuni în viitor.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-116" title="page-1">
      Pentru a adopta această decizie, judecătorul sau instanța evaluează împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, situația personală a persoanei condamnate, antecedentele acesteia, comportamentul său ulterior faptelor și în special eforturile sale în vederea reparării prejudiciului cauzat, situația sa socială și familială, precum și efectele pe care le poate avea suspendarea executării restului de pedeapsă și respectarea măsurilor eventual impuse.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-117" title="page-1">
      2. Condițiile necesare pentru suspendarea executării pedepsei sunt următoarele:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-118" title="page-1">
      1) este vorba de prima infracțiune a persoanei condamnate. În acest scop, nu se ține seama de condamnările anterioare pentru infracțiuni săvârșite din imprudență sau pentru infracțiuni minore și nici de antecedentele penale care au fost sau ar trebui să fie șterse în temeiul articolului 136. Nu se ține seama nici de antecedentele penale care corespund unor infracțiuni care, prin natura lor sau ca urmare a împrejurărilor, sunt lipsite de pertinență pentru aprecierea probabilității de a săvârși viitoare infracțiuni;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-119" title="page-1">
      2) pedeapsa sau suma pedepselor pronunțate nu depășește doi ani, fără a include pedeapsa rezultată din neplata amenzii;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-120" title="page-1">
      3) persoana condamnată și‑a îndeplinit obligațiile care decurg din răspunderea civilă, iar confiscarea dispusă prin hotărâre judecătorească în temeiul articolului 127 a fost efectuată.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-121" title="page-1">
      Această condiție se consideră îndeplinită atunci când persoana condamnată se angajează să își îndeplinească obligațiile în materie de răspundere civilă în conformitate cu capacitatea sa financiară, precum și să faciliteze confiscarea dispusă și când se poate spera în mod rezonabil că aceasta va fi efectuată în termenul rezonabil stabilit de judecător sau de instanță. Judecătorul sau instanța, ținând seama de întinderea răspunderii civile și de repercusiunile sociale ale infracțiunii, poate solicita garanțiile pe care le consideră adecvate pentru a asigura respectarea acestei condiții.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-122" title="page-1">
      3. Cu titlu excepțional, chiar dacă condițiile prevăzute la punctele 1) și 2) ale alineatului precedent nu sunt îndeplinite și în măsura în care persoana nu se află în situație de recidivă obișnuită, suspendarea pedepselor privative de libertate unitare care nu depășesc doi ani poate fi acordată atunci când situația personală a persoanei condamnate, natura faptelor, comportamentul acesteia și în special eforturile sale în vederea reparării prejudiciului cauzat preconizează acest lucru.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-123" title="page-1">
      În aceste cazuri, suspendarea este întotdeauna condiționată de repararea efectivă a prejudiciului sau de despăgubirea pentru prejudiciul cauzat în conformitate cu capacitățile fizice și financiare ale persoanei condamnate ori de respectarea acordului la care se referă măsura menționată la articolul 84 alineatul 1 punctul 1). Una dintre măsurile enunțate la punctul 2) sau 3) din această dispoziție este de altfel întotdeauna impusă, cu o întindere care nu poate fi inferioară celei care rezultă din aplicarea criteriilor de conversie stabilite la articolul 84 alineatul 1 la o cincime din pedeapsa aplicabilă.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-124" title="page-1">
      4. Judecătorii și instanțele pot dispune suspendarea oricărei pedepse pronunțate, fără nicio condiție, în cazul în care persoana condamnată suferă de o boală foarte gravă și incurabilă, cu excepția cazului în care, la momentul săvârșirii infracțiunii, beneficia deja de suspendarea unei alte pedepse pentru același motiv.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-125" title="page-1">
      5. Chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la punctele 1) și 2) ale alineatului 2 al prezentului articol, judecătorul sau instanța poate acorda suspendarea executării pedepselor privative de libertate cu o durată de cel mult cinci ani persoanelor condamnate care au săvârșit infracțiunea din cauza dependenței lor de substanțele prevăzute la articolul 20 punctul 2), cu condiția să fie atestat în mod suficient de o instituție sau de un serviciu public sau privat autorizat sau acreditat în mod corespunzător că persoana condamnată nu mai este dependentă sau este supusă unui tratament în acest scop la momentul luării unei decizii cu privire la suspendare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-126" title="page-1">
      Judecătorul sau instanța poate dispune efectuarea constatărilor necesare pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile menționate anterior.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-127" title="page-1">
      În cazul în care persoana condamnată este supusă unei cure de dezintoxicare, suspendarea executării pedepsei este de asemenea condiționată de continuarea tratamentului până la capăt. Recidivele în timpul tratamentului nu sunt considerate abandonuri dacă nu indică o abandonare definitivă a curei de dezintoxicare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-128" title="page-1">
      6. Pentru infracțiunile care nu pot fi urmărite decât la plângerea victimei, judecătorii și instanțele o audiază pe aceasta din urmă și, dacă este cazul, pe reprezentantul său, înainte de a acorda suspendarea executării pedepsei.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 90 alineatul 1 din Codul penal spaniol prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-130" title="page-1">
      „Judecătorul de supraveghere a privării de libertate dispune suspendarea executării restului de pedeapsă cu închisoarea și liberarea condiționată a condamnatului care îndeplinește următoarele cerințe:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-131" title="page-1">
      a) este încadrat la gradul al treilea [(regim de semi‑libertate)];
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-132" title="page-1">
      b) a executat trei pătrimi din pedeapsa impusă;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-133" title="page-1">
      c) a dat dovadă de o conduită corespunzătoare.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-134" title="page-1">
      Pentru a decide cu privire la suspendarea executării restului de pedeapsă și la liberarea condiționată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate evaluează personalitatea condamnatului, antecedentele sale, circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, relevanța intereselor juridice care ar putea fi afectate prin săvârșirea din nou a infracțiunii, comportamentul său pe durata executării pedepsei, circumstanțele familiale și sociale ale acestuia și efectele urmărite prin suspendarea executării și prin executarea măsurilor care au fost impuse.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-135" title="page-1">
      Suspendarea nu se acordă dacă condamnatul nu și‑a îndeplinit obligația de despăgubire în temeiul răspunderii civile rezultate din infracțiune în cazurile prevăzute și în conformitate cu criteriile stabilite la articolul 72 alineatele 5 și 6 din Ley Orgánica 1/1979, General Penitenciaria [(Legea organică 1/1979 privind Legea generală privind sistemul penitenciar) din 26 septembrie 1979 (BOE nr. 239 din 5 octombrie 1979, p. 23180)].”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura principală și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În anul 2018, Tribunal Judicial da Comarca do Porto – Juízo Local Criminal de Vila Nova de Gaia (Tribunalul de Arondisment din Porto – Tribunalul Penal Local din Vila Nova de Gaia, Portugalia), care este instanța de trimitere, l‑a condamnat pe YX la o pedeapsă cu închisoarea de șase luni pentru săvârșirea unei fraude fiscale. În temeiul articolului 49 din Codul penal, această pedeapsă privativă de libertate a fost înlocuită ulterior cu o sancțiune pecuniară de 180 de zile‑amendă. Întrucât amenda corespunzătoare nu a fost plătită, iar YX nu a demonstrat că neplata acesteia nu îi era imputabilă, această instanță a dispus executarea pedepsei privative de libertate menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât YX și‑a transferat între timp reședința în Spania, instanța de trimitere a emis, la 2 februarie 2022, un mandat european de arestare prin care urmărea predarea sa în scopul executării aceleiași pedepse privative de libertate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Autoritatea judiciară spaniolă competentă a refuzat, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, predarea lui YX instanței de trimitere, ținând seama de transferul reședinței sale în Spania și de dorința pe care acesta o exprimase să își execute pedeapsa în acest stat membru. Această autoritate a declarat că recunoaște hotărârea pronunțată de instanța de trimitere și a solicitat autorităților judiciare spaniole competente să o execute.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 11 octombrie 2023, în temeiul articolului 80 din Codul penal spaniol, Juzgado Central de lo Penal n° 1 de Madrid (Tribunalul Penal Central nr. 1 din Madrid, Spania) a suspendat executarea pedepsei privative de libertate în discuție în litigiul principal pentru o perioadă de doi ani.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În urma acestei decizii de suspendare, Ministerul Public portughez a sesizat instanța de trimitere cu o cerere prin care solicita ca aceasta să sesizeze Curtea cu titlu preliminar.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere arată că autoritatea competentă din statul de executare este obligată, în principiu, să recunoască hotărârea judecătorească de condamnare a statului emitent și să execute pedeapsa aplicată, ale cărei durată și natură trebuie să corespundă celor prevăzute în acea hotărâre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Condițiile în care autoritatea competentă din statul de executare ar putea modifica condamnarea pronunțată în statul emitent ar fi prevăzute în mod exhaustiv la articolul 8 din Decizia‑cadru 2008/909 și, în orice caz, autoritatea competentă din statul de executare nu ar putea modifica esența condamnării pronunțate de autoritatea competentă din statul emitent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, atunci când autoritatea competentă din statul emitent nu a suspendat o pedeapsă în temeiul dreptului său național, autoritatea competentă din statul de executare nu poate suspenda executarea pedepsei la care persoana în cauză a fost condamnată în statul emitent, chiar dacă dreptul național al acestei autorități permite acest lucru pentru pedepsele aplicate în statul de executare. O astfel de suspendare ar repune în discuție obiectivele urmărite de Decizia‑cadru 2008/909 și principiul recunoașterii reciproce.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, la punctul 65 din Hotărârea din 11 martie 2020, SF (Mandat european de arestare – Garanție de returnare în statul de executare) (C‑314/18, EU:C:2020:191), Curtea ar fi statuat că articolul 8 din Decizia‑cadru 2008/909 trebuie interpretat în mod strict.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, potrivit instanței de trimitere, articolul 17 din Decizia‑cadru 2008/909, potrivit căruia executarea unei pedepse este reglementată de legea statului de executare, vizează numai măsurile destinate să garanteze executarea materială a pedepsei privative de libertate și nimic nu ar permite interpretarea dispozițiilor acestui articol în sensul că domeniul său de aplicare cuprinde o decizie de suspendare a executării pedepsei privative de libertate la care persoana căutată a fost condamnată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, în temeiul articolelor 12 și 13 din această decizie‑cadru, autoritatea judiciară de executare ar fi trebuit să informeze autoritatea judiciară emitentă cu privire la posibilitatea de a suspenda executarea pedepsei, pentru a permite acestei din urmă autorități să reacționeze.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, acest context complică decizia sa cu privire la continuarea sau închiderea procedurii principale. Aceasta consideră că există o îndoială rezonabilă cu privire la interpretarea și la aplicarea dreptului Uniunii, care nu este disipată de jurisprudența Curții și ar avea consecințe cruciale asupra soluției finale a acestei proceduri.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, Tribunal Judicial da Comarca do Porto – Juízo  Local Criminal de Vila Nova de Gaia (Tribunalul de Arondisment din Porto – Tribunalul Penal Local din Vila Nova de Gaia) a hotărât să suspende procedura și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-150" title="page-1">
      „1) După ce a refuzat executarea mandatului european de arestare în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 având în vedere locul de reședință a persoanei condamnate și după ce a recunoscut hotărârea de condamnare, statul de executare poate invoca aplicarea dreptului său intern și competența sa în calitate de stat de executare pentru a suspenda pedeapsa privativă de libertate efectivă pronunțată de statul emitent, în condițiile în care procedura de executare a acestei hotărâri a fost deja inițiată?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-151" title="page-1">
      2) Organul judiciar al statului de executare poate modifica decizia organului judiciar al statului emitent, care a dobândit conform cerințelor legale autoritate de lucru judecat, în afara cazurilor prevăzute la articolul 8 și la articolul 17 alineatele (1) și (2) din [Decizia‑cadru 2008/909]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-152" title="page-1">
      3) Articolul 17 alineatul (1) din [Decizia‑cadru 2008/909] trebuie interpretat în sensul că permite statului de executare să acorde o suspendare a pedepsei cu închisoarea efectivă, aplicând condițiile prevăzute de dreptul său intern, atunci când autoritățile competente ale statului emitent nu au procedat astfel în conformitate cu dreptul lor?
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-153" title="page-1">
      În cazul unui răspuns afirmativ la întrebările precedente:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-154" title="page-1">
      4) Ținând seama de dispozițiile articolelor 12 și 13 și ale articolului 17 alineatul (3) din [Decizia‑cadru 2008/909], autoritățile judiciare spaniole (statul de executare) nu ar fi trebuit să informeze în prealabil statul emitent cu privire la punctul lor de vedere în ceea ce privește posibilitatea de a suspenda pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnată persoana căutată?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la admisibilitatea întrebărilor preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Guvernul spaniol consideră că elementele furnizate în decizia de trimitere nu permit să se identifice procedura aflată la originea cererii de decizie preliminară și nici să se înțeleagă de ce răspunsurile Curții la întrebările preliminare ar fi necesare instanței de trimitere pentru a se pronunța.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, ordonanța de trimitere ar indica faptul că obiectul cererii de decizie preliminară este de a permite instanței de trimitere să decidă cu privire la continuarea sau la închiderea acestei proceduri. Cu toate acestea, instanța de trimitere pare să fi acceptat ca instanța spaniolă însărcinată cu executarea pedepsei pe care a pronunțat‑o să o pună în executare, astfel încât, în temeiul principiului recunoașterii reciproce, i‑ar reveni sarcina de a se conforma deciziei acestei instanțe spaniole.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Chiar dacă dreptul Uniunii ar împiedica instanța spaniolă menționată să suspende, în conformitate cu dreptul său național, pedeapsa privativă de libertate pronunțată de instanța de trimitere, ceea ce nu este cazul, acest lucru nu ar avea nicio incidență asupra deciziei care ar trebui adoptată de aceasta din urmă. Astfel, această decizie ar depinde exclusiv de ceea ce i‑ar comunica aceeași instanță spaniolă cu privire la executarea pedepsei în temeiul dreptului său intern, în temeiul articolului 21 din Decizia‑cadru 2008/909.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, articolul 13 din această decizie‑cadru ar prevedea că cererea de recunoaștere și de executare a unei pedepse pronunțate nu ar putea fi retrasă decât înainte de începerea executării acestei pedepse. Or, în speță, suspendarea acordată în temeiul articolului 80 și următoarelor din Codul penal spaniol nu ar putea fi considerată decât o modalitate de executare a pedepsei menționate, care intervine în cursul acestei executări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate [Hotărârea din 8 aprilie 2025, Parchetul European (Controlul jurisdicțional al actelor de procedură), C‑292/23, EU:C:2025:255, punctul 36 și jurisprudența citată].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 30 din prezenta hotărâre și astfel cum admite guvernul spaniol, instanța de trimitere afirmă că răspunsurile Curții la întrebările adresate îi sunt indispensabile pentru a decide cu privire la continuarea procedurii care se prezintă ca având ca obiect controlul executării pedepsei pronunțate în privința lui YX. Astfel, potrivit acesteia, în funcție de răspunsurile Curții, va trebui să închidă sau să continue această procedură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, rezultă că, în cazul în care aprecierea instanței de trimitere – astfel cum este rezumată la punctele 24-29 din prezenta hotărâre și potrivit căreia în esență articolul 8 din Decizia‑cadru 2008/909 se opune unei suspendări de către autoritatea competentă a statului de executare a executării pedepsei privative de libertate pronunțate de autoritatea competentă a statului emitent sau ar impune, cel puțin, o informare prealabilă cu privire la posibilitatea de a acorda o astfel de suspendare – ar fi întemeiată, această instanță ar putea fi pusă în situația să continue procedura principală. Dimpotrivă, dacă o suspendare precum cea pronunțată în litigiul principal ar intra, astfel cum pretinde în esență guvernul spaniol prin argumentația rezumată la punctele 33-35 din prezenta hotărâre, în domeniul de aplicare al articolului 17 din această decizie‑cadru, ea ar putea fi pusă în situația de a închide această procedură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, nu rezultă că întrebările preliminare adresate nu au nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul procedurii principale ori că ridică o problemă de natură ipotetică.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, întrebările preliminare sunt admisibile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații introductive</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din decizia de trimitere reiese mai întâi că autoritățile judiciare spaniole au refuzat, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, să execute mandatul european de arestare emis de instanța de trimitere în scopul executării unei pedepse privative de libertate împotriva lui YX, pentru motivul că acesta din urmă are reședința în Spania și și‑a exprimat dorința de a executa în acest stat membru pedeapsa pronunțată în privința sa. Rezultă, în continuare, din această decizie că aceste autorități judiciare au declarat că recunosc hotărârea judecătorească prin care a fost pronunțată această pedeapsă și au solicitat autorității judiciare spaniole competente să o execute. În sfârșit, din decizia menționată reiese că Juzgado Central de lo Penal n° 1 de Madrid (Tribunalul Penal Central nr. 1 din Madrid) a suspendat ulterior executarea pedepsei menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, nu reiese din decizia de trimitere și nici din dosarul de care dispune Curtea că Republica Portugheză, în calitate de stat emitent al mandatului european de arestare emis împotriva lui YX, și‑ar fi dat consimțământul pentru executarea în Spania a pedepsei pronunțate în privința acestuia. În special, în ședința în fața Curții, nu s‑a putut stabili cu certitudine dacă certificatul prevăzut la articolul 4 din Decizia‑cadru 2008/909, al cărui model figurează în anexa I la aceasta (denumit în continuare „certificatul”), fusese sau nu transmis, în conformitate cu modalitățile prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909, de autoritățile competente portugheze autorităților competente spaniole.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, trebuie subliniat că transmiterea acestui certificat constituie una dintre modalitățile care trebuie respectate la preluarea de către statul de executare a executării unei pedepse privative de libertate pronunțate în statul emitent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, trebuie amintit că aplicarea motivului de neexecutare facultativă a unui mandat european de arestare prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 este supusă îndeplinirii a două condiții, și anume, pe de o parte, ca persoana căutată să rămână în statul membru de executare, să fie resortisant sau rezident al acestuia și, pe de altă parte, ca acest stat să se angajeze să execute, în conformitate cu dreptul său intern, pedeapsa sau măsura de siguranță pentru care a fost emis mandatul european de arestare [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 43].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește incidența Deciziei‑cadru 2008/909 asupra punerii în aplicare a motivului de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, trebuie amintit că, asemenea Deciziei‑cadru 2002/584, Decizia‑cadru 2008/909 concretizează, în domeniul penal, principiile încrederii reciproce și recunoașterii reciproce și consolidează astfel cooperarea judiciară în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie penală, atunci când persoanele au fost condamnate la pedepse sau la măsuri privative de libertate într‑un alt stat membru, în vederea facilitării reabilitării lor sociale [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 45].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, ținând seama de identitatea obiectivului urmărit, pe de o parte, de motivul de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584 și, pe de altă parte, de normele prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909, și anume acela care constă în facilitarea reabilitării sociale a persoanelor condamnate într‑un alt stat membru, atunci când o autoritate judiciară a statului de executare dorește să aplice acest motiv, ea trebuie să țină seama de aceste norme [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 47].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, atunci când o autoritate judiciară de executare intenționează să refuze, în temeiul motivului de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, executarea unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse privative de libertate, recunoașterea hotărârii de condamnare la această pedeapsă și a preluării executării pedepsei menționate sunt reglementate de Decizia‑cadru 2008/909 [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 51].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie arătat că, în cadrul punerii în aplicare a motivului de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, preluarea de către statul de executare a executării pedepsei aplicate prin hotărârea judecătorească de condamnare pronunțată în statul emitent și care a justificat emiterea mandatului european de arestare este condiționată de consimțământul acestui stat emitent, în conformitate cu normele prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909 [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 67].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acest consimțământ ia forma transmiterii către statul de executare, potrivit modalităților stabilite la articolul 4 din Decizia‑cadru 2008/909, a hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate de o instanță judecătorească din statul emitent, însoțită de certificat [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 57].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Așadar, atunci când o autoritate judiciară de executare intenționează să refuze, în temeiul motivului de neexecutare facultativă prevăzut la articolul 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, executarea unui mandat european de arestare, autoritatea competentă din statul emitent poate refuza o astfel de transmitere dacă consideră, pe baza unor împrejurări obiective, că pedeapsa nu va fi efectiv executată în statul de executare sau că executarea respectivei pedepse în acest stat nu va contribui la obiectivul de reabilitare socială a persoanei căutate după executarea pedepsei privative de libertate la care aceasta a fost condamnată. Autoritatea judiciară emitentă mai poate refuza această transmitere pe baza unor considerații legate de politica penală proprie a statului emitent [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 72].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În aceste condiții, deși transmiterea de către statul emitent a hotărârii judecătorești de condamnare și a certificatului care trebuie să o însoțească este astfel concepută ca o simplă posibilitate, trebuie amintit că, printre altele, pentru a se asigura că funcționarea mandatului european de arestare nu este paralizată, obligația de cooperare loială, consacrată la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf TUE, implică un dialog între autoritățile judiciare de executare și cele emitente. Din acest principiu rezultă printre altele că statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 68].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, pentru a asigura o cooperare eficientă în materie penală, autoritățile judiciare emitente și de executare trebuie să utilizeze pe deplin instrumentele prevăzute de Deciziile‑cadru 2002/584 și 2008/909, cum sunt consultările care precedă transmiterea hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate de o instanță judecătorească din statul emitent, precum și certificatul, astfel încât să favorizeze încrederea reciprocă aflată la baza acestei cooperări. Trebuie amintit în această privință că, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din această din urmă decizie‑cadru, astfel de consultări sunt obligatorii atunci când, precum în speță, se preconizează executarea pedepsei într‑un alt stat membru decât cel de cetățenie a persoanei în cauză, și anume în ipoteza prevăzută la articolul 4 alineatul (1) litera (c) din această din urmă decizie‑cadru [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 69].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește obligațiile statului emitent, trebuie subliniat că revine acestui stat sarcina de a se asigura că prerogativa care îi este acordată prin Decizia‑cadru 2008/909 de a nu transmite statului de executare hotărârea de condamnare pronunțată de una dintre instanțele sale și certificatul este exercitată într‑un mod care să permită o cooperare eficientă în materie penală și care să asigure că funcționarea mandatului european de arestare și recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în materie penală în scopul executării lor într‑un alt stat membru nu sunt paralizate [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 71].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Va reveni, așadar, instanței de trimitere sarcina de a se asigura că consimțământul solicitat a fost dat în speță de autoritatea competentă portugheză în conformitate cu modalitățile prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909 și, în caz contrar, de a verifica dacă o cooperare eficientă cu autoritățile judiciare de executare spaniole o obligă să acorde acest consimțământ.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cazul în care nu este posibilă o preluare reală a executării pedepsei de către statul de executare, indiferent din ce motiv, inclusiv din cauza nerespectării condițiilor și a procedurii prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909, din principiul recunoașterii reciproce rezultă că, pentru a evita impunitatea persoanei căutate, un mandat european de arestare trebuie să fie executat [Hotărârea din 4 septembrie 2025, C.J. (Executarea unei condamnări în urma unui MEA), C‑305/22, EU:C:2025:665, punctul 70].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, în ipoteza în care certificatul a fost transmis de autoritățile competente portugheze autorităților competente spaniole, în conformitate cu modalitățile prevăzute de Decizia‑cadru 2008/909, exprimând astfel consimțământul statului emitent ca pedeapsa pronunțată împotriva lui YX să fie executată în statul de executare, aspect a cărui verificare va reveni în definitiv instanței de trimitere, trebuie să se răspundă la întrebările adresate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la primele trei întrebări preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primelor trei întrebări preliminare, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 8 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909 trebuie interpretate în sensul că se opun ca, atunci când autoritatea judiciară competentă din statul de executare a refuzat, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, să execute un mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din statul emitent în scopul executării unei pedepse privative de libertate, iar autoritatea judiciară competentă din statul de executare s‑a angajat să execute această pedeapsă, o altă autoritate judiciară competentă din statul de executare să suspende ulterior, în temeiul dreptului său intern, executarea pedepsei menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 8 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909, atunci când, precum în speță, autoritatea competentă din statul de executare decide să nu se prevaleze de unul dintre temeiurile de nerecunoaștere și de neexecutare prevăzute la articolul 9 din această decizie‑cadru, ea recunoaște hotărârea judecătorească care i‑a fost transmisă în conformitate cu articolul 4 și cu procedura descrisă la articolul 5 din decizia‑cadru menționată și ia fără întârziere toate măsurile necesare pentru executarea pedepsei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3) din Decizia‑cadru 2008/909, adaptările pedepsei sunt posibile numai atunci când durata sau natura pedepsei este incompatibilă cu legislația statului de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acest articol prevede, așadar, condiții stricte pentru adaptarea de către autoritatea competentă din statul membru de executare a condamnării aplicate în statul emitent, care constituie singurele excepții de la obligația de principiu, care incumbă acestei autorități în temeiul articolului 8 alineatul (1) din această decizie‑cadru, de recunoaștere a hotărârii judecătorești care i‑a fost transmisă și de executare a pedepsei, ale cărei durată și natură corespund celor prevăzute în hotărârea judecătorească pronunțată în statul membru emitent [Hotărârea din 8 noiembrie 2016, Ognyanov, C‑554/14, EU:C:2016:835, punctul 36, și Hotărârea din 11 martie 2020, SF (Mandat european de arestare – Garanție de returnare în statul de executare), C‑314/18, EU:C:2020:191, punctul 65].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, este cert că măsura de suspendare a executării pedepsei privative de libertate pronunțate de instanța de trimitere nu a fost decisă de autoritatea judiciară competentă din statul de executare din cauza unei incompatibilități între natura sau durata condamnării și reglementarea acestui stat membru, astfel încât această măsură nu poate fi considerată în niciun caz o adaptare a condamnării posibilă în temeiul articolului 8 alineatele (2) și (3) din Decizia‑cadru 2008/909.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Instanța de trimitere, guvernul portughez și Comisia Europeană consideră că suspendarea executării pedepsei privative de libertate în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al articolului 8 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909 și, în consecință, nu putea fi acordată decât de instanța de trimitere, care este autoritatea competentă din statul emitent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Guvernul spaniol susține, în schimb, că din Codul penal spaniol rezultă că o suspendare precum cea pronunțată în litigiul principal intră în domeniul executării pedepselor și, prin urmare, în domeniul de aplicare al articolului 17 alineatul (1) din această decizie‑cadru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din această dispoziție reiese că executarea unei condamnări, în temeiul acestei decizii‑cadru, este reglementată de legea statului de executare odată ce persoana condamnată a fost transferată către autoritățile competente din acest stat, iar aceste autorități sunt, în principiu, singurele competente să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată. Astfel, această dispoziție acoperă măsuri care urmăresc să garanteze executarea materială a unei pedepse privative de libertate și să asigure reabilitarea socială a persoanei condamnate [Hotărârea din 15 aprilie 2021, AV (Hotărâre de aplicare a unei pedepse rezultante), C‑221/19, EU:C:2021:278, punctul 39].</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum a arătat doamna avocată generală la punctele 26 și 27 din concluzii, este necesar astfel să se stabilească dacă trebuie să se considere că o suspendare a executării unei pedepse privative de libertate precum cea în discuție în litigiul principal modifică hotărârea de condamnare, caz în care articolul 8 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909 s‑ar opune ca autoritatea competentă din statul de executare să pronunțe o asemenea suspendare, sau ține de executarea acestei hotărâri judecătorești, caz în care articolul 17 alineatul (1) din decizia‑cadru menționată ar permite acestei autorități să pronunțe o asemenea suspendare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie amintit că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama atât de modul de redactare și de obiectivul acesteia, cât și de contextul dispoziției menționate și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 1 octombrie 2014, E., C‑436/13, EU:C:2014:2246, punctul 37).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolului 8 alineatul (1) și a articolului 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909, niciuna dintre aceste dispoziții nu vizează în mod expres ipoteza suspendării de către autoritatea competentă a statului de executare a executării unei pedepse privative de libertate pronunțate de autoritatea competentă din statul emitent. Pe de altă parte, acest mod de redactare nu permite să se stabilească dacă o asemenea măsură de suspendare este contrară obligației statului membru de executare de a recunoaște hotărârea judecătorească și de a executa condamnarea, prevăzută de prima dintre aceste dispoziții, sau intră în sfera noțiunii de „proceduri de executare” a condamnării, în sensul celei de a doua dintre aceste dispoziții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, în ceea ce privește interpretarea contextuală, trebuie, primo, să se interpreteze noțiunea de „proceduri de executare”, care figurează la articolul 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909, luând în considerare alineatele (3) și (4) ale acestui articol, precum și articolul 13 din decizia‑cadru menționată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit articolului 17 alineatul (3) din Decizia‑cadru 2008/909, autoritatea competentă a statului de executare trebuie să informeze autoritatea competentă a statului emitent, la cererea acesteia din urmă, cu privire la dispozițiile aplicabile în ceea ce privește posibila eliberare înainte de termen sau condiționată, iar statul emitent poate fi de acord cu aplicarea acestor dispoziții sau poate retrage certificatul.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Conform articolului 13 din această decizie‑cadru, retragerea certificatului de la statul de executare trebuie să aibă loc înainte de începerea executării condamnării.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, potrivit articolului 17 alineatul (4) din decizia‑cadru menționată, statele membre pot prevedea ca orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiționată să poată lua în considerare acele dispoziții din dreptul național indicate de statul emitent în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiționată într‑un anumit moment.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, în timp ce articolul 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909 prevede că autoritățile competente din statul de executare exercită o competență exclusivă cu privire la toate modalitățile de executare a unei pedepse și la toate măsurile aferente acesteia, care includ eliberarea înainte de termen sau condiționată, alineatele (3) și (4) ale acestui articol prevăd, în beneficiul autorității competente din statul emitent, dreptul de a fi informată, la cererea acesteia, cu privire la dispozițiile statului de executare aplicabile privind eliberarea înainte de termen sau condiționată și de a retrage certificatul, precum și posibilitatea de a comunica condițiile eliberării înainte de termen sau condiționate din statul emitent, în vederea luării lor în considerare de către autoritatea competentă din statul de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, trebuie arătat că, spre deosebire de o eliberare înainte de termen sau condiționată, care nu intervine decât după executarea unei părți a pedepsei privative de libertate și, prin urmare, nu suspendă decât în parte executarea acesteia, suspendarea de către o autoritate judiciară a statului de executare a executării unei pedepse privative de libertate pronunțate de autoritatea judiciară competentă din statul emitent, înainte de orice punere în executare efectivă a acestei pedepse, implică o suspendare a întregii pedepse menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prerogativele recunoscute la articolul 17 alineatele (3) și (4) din Decizia‑cadru 2008/909 autorității competente din statul membru emitent ar trebui, așadar, a fortiori, să se aplice unei astfel de măsuri. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor precedente, acestea nu au fost prevăzute de legiuitorul Uniunii decât în privința condițiilor eliberării înainte de termen sau condiționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Asemenea doamnei avocate generale la punctul 55 din concluzii, trebuie astfel să se considere că alineatele (3) și (4) ale articolului 17 din Decizia‑cadru 2008/909 arată că suspendarea de către o autoritate judiciară de executare a executării unei pedepse privative de libertate pronunțate de autoritatea judiciară emitentă nu intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) al acestui articol.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Secundo, astfel cum arată Comisia, această interpretare este confirmată de Decizia‑cadru 2008/947, care privește recunoașterea, printre altele, a hotărârilor judecătorești și a deciziilor de probațiune, din moment ce, mai întâi, potrivit articolului 1 alineatul (3) litera (a) din aceasta, domeniul de aplicare al acestei decizii‑cadru și cel al Deciziei‑cadru 2008/909 se exclud reciproc.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Apoi, după cum reiese din articolul 2 punctul 2 din Decizia‑cadru 2008/947, o «condamnare cu suspendare» înseamnă „o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată condiționat, integral sau parțial, în momentul pronunțării sentinței, prin impunerea uneia sau mai multor măsuri de probațiune”, iar „[aceste] măsuri de probațiune pot fi incluse în hotărârea judecătorească sau stabilite printr‑o decizie separată de probațiune adoptată de o autoritate competentă”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, articolul 2 punctele 1 și 5 din această decizie‑cadru precizează că hotărârea judecătorească și, după caz, decizia de probațiune separată sunt emise de o autoritate competentă din statul de condamnare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, împrejurarea potrivit căreia o decizie‑cadru distinctă de Decizia‑cadru 2008/909 se aplică hotărârilor judecătorești însoțite ele însele de o suspendare a executării unei pedepse privative de libertate sau însoțite de decizii de probațiune distincte confirmă că problema dacă suspendarea executării unei pedepse privative de libertate trebuie sau nu trebuie să fie acordată ține, în economia acestor două decizii‑cadru, de competența autorității competente a statului emitent și, în consecință, de hotărârea judecătorească care trebuie recunoscută, iar nu de executarea acesteia din urmă și de competența autorității competente din statul de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele Deciziei‑cadru 2008/909 în general și ale articolelor 8 și 17 din aceasta în special, din articolul 3 alineatul (1) din această decizie‑cadru reiese că aceasta urmărește să stabilească norme în temeiul cărora un stat membru urmează să recunoască o hotărâre judecătorească și să execute pedeapsa, în vederea facilitării reabilitării sociale a persoanei condamnate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, considerentul (5) al deciziei‑cadru menționate precizează că relațiile dintre statele membre sunt marcate de o încredere reciprocă specială în sistemele lor judiciare respective și că aceste relații justifică autorizarea statului de executare de a recunoaște deciziile pronunțate de autoritățile statului emitent. Aceeași decizie‑cadru urmărește astfel consolidarea cooperării dintre statele membre privind executarea hotărârilor judecătorești în materie penală, în special în cazul în care cetățeni ai Uniunii au făcut obiectul unei hotărâri judecătorești în materie penală și au fost condamnați la o pedeapsă sau o măsură care implică privarea de libertate în alt stat membru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, potrivit considerentului (9) al Deciziei‑cadru 2008/909, executarea condamnării în statul de executare urmărește să sporească șansele de reabilitare socială ale persoanei condamnate și, în vederea dobândirii certitudinii că executarea pedepsei de către statul de executare va contribui la acestui obiectiv, autoritatea competentă a statului emitent ar trebui să țină cont de elemente precum atașamentul persoanei la statul de executare, faptul dacă persoana în cauză consideră sau nu statul de executare ca un loc față de care are legături familiale, lingvistice, culturale, sociale sau economice ori de alt tip.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că revine în principal autorității competente din statul emitent sarcina de a efectua aprecierile necesare în vederea evaluării șanselor de reabilitare socială a persoanei condamnate în statele membre în cauză și că relațiile dintre statele membre marcate de o încredere reciprocă specială în sistemele lor judiciare respective justifică autorizarea statului de executare, cu consimțământul statului emitent, de a recunoaște deciziile pronunțate de autoritățile din statul emitent în scopul executării lor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Or, astfel cum a arătat doamna avocată generală în esență la punctele 65-67 din concluzii, posibilitatea statului de executare de a adapta, dincolo de cazurile expres prevăzute la articolele 8 și 17 din Decizia‑cadru 2008/909, pedeapsa pronunțată în statul emitent sau modalitățile de executare a acesteia ar putea aduce atingere acestei încrederi reciproce speciale și ar fi, prin urmare, contrară obiectivului de consolidare a cooperării dintre statele membre în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești în materie penală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste articole 8 și 17 joacă astfel un rol central în urmărirea acestui obiectiv atunci când precizează, pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie penală, întinderea și limitele competențelor recunoscute autorităților competente din statul de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se concluzioneze că suspendarea executării unei pedepse privative de libertate intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din Decizia‑cadru 2008/909 și, în consecință, nu poate fi acordată de autoritatea competentă a statului de executare în temeiul articolului 17 din această decizie‑cadru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum arată Comisia, rezultă că, în cauza principală, trebuie să se considere că, în vederea aplicării Deciziei‑cadru 2008/909, executarea pedepsei pronunțate de instanța de trimitere în privința lui YX nu a început încă, astfel încât, în conformitate cu articolul 13 din această decizie‑cadru, autoritatea competentă a statului emitent mai poate retrage certificatul eventual transmis și poate solicita predarea lui YX în scopul executării acestei pedepse.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Această concluzie nu este infirmată de faptul că Curtea a statuat în esență că o decizie de revocare a suspendării executării unei pedepse privative de libertate, ca urmare a încălcării de către persoana în cauză a unei condiții obiective care însoțește această suspendare, nu constituie o „decizie”, în sensul articolului 4a din Decizia‑cadru 2002/584, întrucât lasă neschimbată pedeapsa pronunțată într‑o astfel de decizie, în ceea ce privește atât natura, cât și cuantumul acesteia, iar autoritatea însărcinată să se pronunțe cu privire la o astfel de revocare nu este chemată să reexamineze fondul cauzei în care s‑a pronunțat această condamnare penală [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 decembrie 2017, Ardic, C‑571/17 PPU, EU:C:2017:1026, punctele 77 și 78, precum și Hotărârea din 23 martie 2023, Minister for Justice and Equality (Ridicarea suspendării), C‑514/21 și C‑515/21, EU:C:2023:235, punctele 53 și 54.]</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, mai întâi, jurisprudența rezultată din hotărârile citate la punctul anterior privește interpretarea Deciziei‑cadru 2002/584, iar nu pe cea a Deciziei‑cadru 2008/909.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Apoi, în cauzele în care s‑au pronunțat aceste hotărâri, diferitele suspendări ale executării pedepselor privative de libertate fuseseră acordate de autoritatea competentă din statul emitent în cadrul hotărârilor judecătorești de condamnare. Or, astfel cum s‑a arătat la punctele 76-79 din prezenta hotărâre, recunoașterea și executarea unor asemenea hotărâri judecătorești nu intră în domeniul de aplicare al Deciziei‑cadru 2008/909, ci în cel al Deciziei‑cadru 2008/947.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, astfel cum a considerat în esență doamna avocată generală la punctul 72 din concluzii, faptul că revocarea suspendării executării unei pedepse privative de libertate, ca urmare a încălcării de către persoana în cauză a unei condiții obiective care însoțește această suspendare, poate intra sub incidența executării pedepsei pronunțate nu implică în mod necesar ca decizia referitoare la aspectul dacă, într‑o anumită situație, trebuie sau nu să se acorde suspendarea unei pedepse privative de libertate să fie de aceeași natură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la primele trei întrebări preliminare că articolul 8 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909 trebuie interpretate în sensul că se opun ca, atunci când autoritatea judiciară competentă din statul de executare a refuzat, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584, să execute un mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din statul emitent în scopul executării unei pedepse privative de libertate, iar autoritatea judiciară competentă din statul de executare s‑a angajat să execute această pedeapsă, o altă autoritate judiciară competentă din statul de executare să suspende ulterior, în temeiul dreptului său intern, executarea pedepsei menționate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cea de a patra întrebare preliminară</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere răspunsurile date la primele trei întrebări preliminare, nu este necesar să se răspundă la a patra întrebare preliminară.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count"/>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la cheltuielile de judecată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C41DispositifIntroduction" id="para-224" title="page-1">
      Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-225" title="page-1">
      Articolul 8 alineatul (1) și articolul 17 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificată prin Decizia‑cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009,
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-226" title="page-1">
      trebuie interpretate în sensul că
    </p>
    <p class="C30Dispositifalinea" id="para-227" title="page-1">
      se opun ca, atunci când autoritatea judiciară competentă din statul de executare a refuzat, în temeiul articolului 4 punctul 6 din Decizia‑cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, să execute un mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară competentă din statul emitent în scopul executării unei pedepse privative de libertate, iar autoritatea judiciară competentă din statul de executare s‑a angajat să execute această pedeapsă, o altă autoritate judiciară competentă din statul de executare să suspende ulterior, în temeiul dreptului său intern, executarea pedepsei menționate.
    </p>
    <div class="signatures">
<p class="C77Signatures" id="para-228" title="page-1">
<span class="signatory">Semnături</span>
</p>
</div>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">*</a>
</span>) Limba de procedură: portugheza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">i</a>
</span>) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.</p>
</body>
</html>
