C-173/0562005C01730003.000149191492810CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL LÉGER — CAUZA C-173/05COMISIA/ITALIA<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Philippe Léger</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20061005">5 octombrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI>1.Prin prezenta acţiune, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, prin faptul că a instituit o taxă de mediu asupra gazoductelor ce conţin gaz metan care traversează Regiunea Sicilia (denumită în continuare taxa de mediu sau taxa în litigiu), Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE, 26 CE şi 133 CE, precum şi al articolelor 4 şi 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană şi Republica Algeriană Democratică şi Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 şi aprobat în numele Comunităţii prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78

Regulamentul Consiliului din 26 septembrie 1978 privind încheierea acordului de cooperare între Comunitatea Economică Europeană şi Republica Algeriană Democratică şi Populară (JO L 263, p. 1).

 (denumit în continuare acordul de cooperare).<TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Reglementarea comunitara</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Dispoziţiile relevante din Tratatul CE</TXT></NP></TI>2.În temeiul articolului 23 CE, uniunea vamală dintre statele membre presupune un tarif vamal comun care urmăreşte să realizeze uniformizarea regimului vamal aplicabil, la frontierele externe ale Comunităţii, mărfurilor importate din ţări terţe pentru evitarea oricărei deturnări a traficului în raporturile cu aceste ţări şi a oricărei distorsiuni a liberei circulaţii a acestor produse între statele membre.3.Articolul 25 CE interzice taxele vamale şi taxele cu efect echivalent între statele membre. Interdicţia se aplică de asemenea şi taxelor vamale cu caracter fiscal4.Articolul 133 CE prevede că politica comercială a Comunităţii se întemeiază pe principii unitare, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare şi încheierea de acorduri tarifare şi comerciale. Aceasta implică eliminarea disparităţilor naţionale de natură fiscală şi comercială care afectează schimburile cu ţările terţe.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Acordul de cooperare</TXT></NP></TI>5.Potrivit articolului 1, acordul de cooperare are drept scop promovarea unei cooperări globale între [Republica Algeriană Democratică şi Populară şi Comunitatea Economică Europeană] care să contribuie la dezvoltarea economică şi socială a Algeriei şi să favorizeze consolidarea relaţiilor lor. în acest scop, vor fi adoptate şi puse în aplicare dispoziţii şi acţiuni în domeniul cooperării economice, tehnice şi financiare, în domeniul schimburilor comerciale, precum şi în domeniul social. [traducere neoficială]6.În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din respectivul acord, cooperarea între Comunitatea Economică Europeană şi Republica Algeriană Democratică şi Populară are ca scop să favorizeze în special:

[...]

comercializarea şi promovarea vânzărilor produselor exportate de Algeria,

[...]

în domeniul energiei, participarea operatorilor Comunităţii la programele de cercetare, de producere şi de transformare a resurselor energetice ale Algeriei şi la toate activităţile care au ca scop punerea în valoare la faţa locului a acestor resurse, precum şi buna executare a contractelor de livrare pe termen lung a petrolului, a gazului şi a produselor petroliere între operatorii respectivi,

[...] [traducere neoficială]

7.Articolul 9 din acordul de cooperare prevede că produsele, altele decât cele enumerate în lista cuprinsă în anexa II la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, originare din Algeria sunt admise la import în Comunitate fără restricţii cantitative sau măsuri cu efect echivalent şi cu scutire de taxe vamale sau de taxe cu efect echivalent. [traducere neoficială]8.Gazul metan face parte dintre produsele menţionate la articolul 9 din acordul de cooperare.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Reglementarea naţionala</TXT></NP></TI>9.Articolul 6 din Legea regională a Regiunii Sicilia nr. 2 din 26 martie 2002

GURS nr. 14 din 27 martie 2002, partea I, p. 1, denumită în continuare legea siciliana.

 prevede:

1.Se instituie o taxă de mediu în scopul finanţării investiţiilor destinate să reducă şi să prevină riscurile pentru mediu care decurg din prezenţa gazoductelor care conţin gaz metan instalate pe teritoriul Regiunii Sicilia. Sumele obţinute vor fi folosite pentru finanţarea iniţiativelor în domeniul conservării, al protecţiei şi al ameliorării calităţii mediului, în special în zonele traversate de aceste reţele de transport.

[...]

3.[...] Faptul generator al taxei este reprezentat de proprietatea gazoductelor care conţin gaz care traversează teritoriul Regiunii Sicilia.4.Sunt obligaţi la plata taxei proprietarii gazoductelor clasificate ca reţele de transport de tip 1 menţionaţi la alineatul 3, care exercită cel puţin una dintre următoarele activităţi: transport, distribuţie, vânzare şi cumpărare.5.În scopul aplicării taxei, prin gazoduct se înţelege ansamblul de conducte, coturi, racorduri, vane şi alte componente speciale care servesc la transportul şi la distribuţia de gaze naturale.6.Baza de stabilire a taxei este constituită de volumul, în metri cubi, al gazoductelor clasificate ca reţele de transport de tip 1 în sensul decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 de reglementare a instalaţiilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale prin reţele de transport în scopul siguranţei

GURI nr. 12 din 15 ianuarie 1985, partea I, secţiunea 1.3, p. 7.

.

[...]

<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Procedura precontencioasă</TXT></NP></TI>10.Prin intermediul mai multor scrisori adresate autorităţilor italiene în cursul anilor 2002 şi 2003, Comisia a solicitat acestora din urmă clarificări asupra faptului generator şi asupra modalităţilor de aplicare a taxei de mediu instituite prin articolul 6 din legea siciliană. Prin răspunsul din data de 9 septembrie 2003, Republica Italiană a arătat că taxa de mediu siciliană nu făcuse obiectul unei aplicări concrete în ordinea juridică italiană, întrucât Tribunale amministrativo regionale della Lombardia (Italia) a considerat că această lege era contrară normelor de drept comunitar.11.Comisia a considerat că observaţiile furnizate de Republica Italiană nu erau nici exhaustive în fapt, nici fondate în drept şi, prin scrisoarea de punere în întârziere din 19 decembrie 2003, a solicitat acesteia să transmită observaţiile sale în această privinţă în termen de două luni, stabilit conform articolului 226 CE. Ulterior, Republica Italiană a obţinut o prelungire a termenului menţionat până la 19 aprilie 2004.12.Întrucât, în pofida prelungirii termenului, nu a primit niciun răspuns după această punere în întârziere, la 9 iulie 2004 Comisia a adresat Republicii Italiene un aviz motivat şi a invitat-o pe aceasta din urmă să adopte măsurile necesare pentru a se conforma respectivului aviz în termen de două luni de la primirea acestuia. Republica Italiană nu dat niciun răspuns la avizul amintit.13.În consecinţă, Comisia a decis să introducă prezenta acţiune.<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Acţiunea</TXT></NP></TI>14.Comisia solicită Curţii să declare că, prin instituirea şi prin menţinerea taxei în litigiu prevăzute la articolul 6 din legea siciliană, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE, 26 CE şi 133 CE, precum şi al articolelor 4 şi 9 din acordul de cooperare şi să oblige Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Principalele argumente ale părţilor</TXT></NP></TI>15.Cu titlu preliminar, Comisia consideră că Republica Italiană nu se poate prevala de decizia pronunţată de Tribunale amministrativo regionale della Lombardia, care, pentru a demonstra că taxa de mediu nu se mai aplică pe teritoriul Regiunii Sicilia, a apreciat că această taxă era contrară dreptului comunitar. Într-adevăr, Comisia motivează că s-a hotărât faptul că incompatibilitatea unei legislaţii naţionale cu normele comunitare, chiar direct aplicabile, nu poate fi eliminată definitiv decât prin intermediul unor dispoziţii interne cu caracter obligatoriu şi având aceeaşi forţă juridică cu cele care trebuie modificate

Hotărârea din 4 decembrie 1997, Comisia/Italia (C-207/96, Rec., p. I-6869, punctul 26).

. în memoriul său în replică, Comisia adaugă că un ordin din 31 decembrie 2004 al ministrului bugetului şi finanţelor al Regiunii Sicilia menţionează în capitolul 1611 veniturile care proveneau din taxa pe proprietatea gazoductelor de pe teritoriul Regiunii Sicilia. Acest lucru ar dovedi că taxa menţionată în speţă este încă în vigoare. Pe de altă parte, Comisia precizează că, potrivit jurisprudenţei care decurge din hotărârea din 9 august 1994, Lancry şi alţii

C-363/93 şi C-407/93-C-411/93, Rec., p. I-3957, punctul 26.

, interdicţia prevăzută la articolul 25 CE se aplică şi taxelor instituite de organismele locale sau regionale.16.În plus, Comisia susţine că doar o singură infrastructură este avută în vedere la articolul 6 din legea siciliană, şi anume o reţea de transport transmediteraneeană care aparţine unei societăţi algeriene. Această reţea ar avea ca dublu scop, pe de o parte, distribuţia şi consumul de gaz pe teritoriul italian şi, pe de altă parte, transportul acestuia pe solul italian şi exportul către alte state membre. Or, potrivit Comisiei, reiese dintr-o jurisprudenţă constantă că introducerea de noi taxe sau de măsuri echivalente asupra mărfurilor importate direct din ţări terţe este interzisă

A se vedea hotărârea din 13 decembrie 1973, Diamantarbeiders/Indiamex (37/73 şi 38/73, Rec., p. 1609, punctele 10-18), si hotărârea din 16 martie 1983, SIOT (266/81, Rec., p. 731, punctul 18).

. Domeniul de aplicare al acestei interdicţii ar fi identic cu cel care este recunoscut în cadrul comerţului intracomunitar

Hotărârea din 5 octombrie 1995, Aprile (C-125/94, Rec., p. I-2919, punctele 32-42).

.17.În plus, Comisia apreciază că introducerea taxei de mediu încalcă Tariful Vamal Comun în măsura în care respectiva taxă denaturează uniformizarea regimului vamal aplicabil, la frontierele externe ale Comunităţii, mărfurilor importate din ţări terţe, riscând astfel să provoace deturnări ale traficului în relaţiile cu aceste ţări şi distorsiuni ale liberei circulaţii a mărfurilor sau ale condiţiilor de concurenţă între statele membre. Comisia precizează de asemenea că, potrivit unei jurisprudente constante, un stat membru nu poate aplica taxe de tranzit sau orice alte taxe referitoare la trecerea unor mărfuri pe teritoriul său

A se vedea hotărârea SIOT, citată anterior, punctele 18, 19 si 23.

.18.De altfel, potrivit Comisiei, obiectivul real al taxei de mediu ar fi de a greva produsul transportat, şi nu infrastructura în sine. Într-adevăr, faptul generator al taxei de mediu este proprietatea instalaţiei. Totuşi, Comisia observă că baza de impunere este constituită din volumul gazoductelor care conţin gaz. Precizările făcute în legea siciliană ar limita perceperea taxei la cazul în care gazul este prezent în gazoduct şi ar face taxa inaplicabilă infrastructurii în sine.19.Cât despre Republica Italiană, aceasta consideră că nu s-a ţinut cont de către Comisie de celelalte caracteristici ale taxei de mediu şi în special de scopul urmărit de această taxă. într-adevăr, potrivit Republicii Italiene, taxa menţionată ar avea ca scop unic finanţarea investiţiilor destinate să reducă şi să prevină riscurile pentru mediu care decurg din prezenţa gazoductelor ce conţin gaz metan instalate în Regiunea Sicilia. Taxa de mediu ar avea în acest fel ca obiectiv aplicarea principiilor menţionate în tratat în materie de mediu şi în special principiul precauţiei.20.Republica Italiană adaugă că taxa în cauză trebuie să fie achitată numai dacă gazul este prezent în mod efectiv în infrastructură şi dacă proprietarul exercită o activitate de transport, de distribuţie, de vânzare şi de cumpărare. Acest mod de a proceda ar corespunde cerinţei legitime ca taxa să fie corelată numai cu situaţiile în care există un potenţial risc de a dăuna mediului. Republica Italiană explică, în memoriul său în duplică

Punctele 12 şi 13.

, faptul că raportul dintre cuantumul taxei şi volumul gazului transportat constituie un simplu parametru tehnic destinat a stabili, în mod echitabil, o corespondenţă oportună şi raţională cu amploarea efectivă a riscului apărut pentru mediu. Repercusiunea taxei asupra preţului nu ar fi decât eventuală şi ar depinde de voinţa proprietarului gazoductelor.21.În memoriul său în replică

Punctul 3.

, Comisia susţine că noţiunea taxă cu efect echivalent unei taxe vamale este o noţiune juridică de drept comunitar obiectivă. Această noţiune s-ar sustrage aşadar în totalitate intenţiilor legiuitorului naţional şi obiectivelor urmărite de acesta. Pentru Curte ar fi relevante numai efectele taxei naţionale în litigiu asupra schimburilor de mărfuri între statele membre. Comisia adaugă că hotărârea din 14 septembrie 1995, Simitzi

C-485/93 şi C-486/93, Rec., p. I-2655, punctul 14.

, confirmă faptul că taxele cu efect echivalent sunt interzise, oricare ar fi scopul urmărit şi destinaţia veniturilor pe care le aduc.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>22.Cu titlu preliminar, trebuie amintit că acordurile de cooperare obligă statele membre şi că acestea din urmă trebuie să se asigure că obligaţiile ce decurg din astfel de acorduri sunt respectate

Hotărârea din 26 octombrie 1982, Kupferberg (104/81, Rec., p. 3641, punctul 11).

.23.În plus, în cadrul unui acord de cooperare cu o ţară terţă, din care rezultă o interdicţie de a introduce o taxă vamală sau o taxă cu efect echivalent asupra unui produs originar din această ţară, precum în cazul în speţă, nu există niciun motiv pentru a interpreta această noţiune de taxă cu efect echivalent unor taxe vamale într-un alt mod cât cel reţinut de către Curte pentru comerţul intracomunitar

Hotărârea Diamantarbeiders/Indiamex, citată anterior (punctul 10), hotărârea din 15 decembrie 1976, Simmenthal (35/76, Rec., p. 1871, punctele 14 şi 15), precum şi hotărârile citate anterior SIOT (punctul 18) şi Aprile (punctele 38-40).

.24.Prin urmare, prin expresia taxă cu efect echivalent unei taxe vamale în sensul articolului 9 din acordul de cooperare trebuie înţeleasă orice obligaţie pecuniară impusă în mod unilateral, oricare ar fi denumirea sau modalitatea ei de aplicare, asupra mărfurilor în temeiul faptului că acestea traversează frontiera, atunci când nu reprezintă o taxă vamală propriu-zisă, chiar dacă respectiva obligaţie pecuniară nu este percepută în beneficiul statului

A se vedea în special hotărârea din 8 noiembrie 2005, Jersey Produce Marketing Organisation (C-293/02, Rec., p. I-9543, punctul 55 şi jurisprudenţa citată).

.25.Totuşi, o asemenea taxă nu va avea această calificare dacă ea constituie remuneraţia pentru un serviciu prestat efectiv unui operator economic sau dacă este aferentă controalelor efectuate pentru a îndeplini obligaţiile impuse de dreptul comunitar

Hotărârea din 27 februarie 2003, Comisia/Germania (C-389/00, Rec., p. I-2001, punctul 23 şi jurisprudenţa citată).

.26.Acestea fiind precizate, trebuie evaluată temeinicia obiecţiei. Pentru a stabili dacă taxa în litigiu prezintă elementele constitutive ale unei taxe cu efect echivalent unei taxe vamale trebuie verificat mai întâi dacă această taxă se aplică unei mărfi şi apoi dacă această marfă este grevată în temeiul trecerii unei frontiere.27.În primul rând, trebuie amintit că, în temeiul articolului 6 alineatul 3 din legea siciliană, faptul generator al taxei de mediu este proprietatea gazoductelor care conţin gaz care traversează teritoriul Regiunii Sicilia

Sublinierea noastră.

. La prima vedere s-ar putea crede că această taxă se aplică mijlocului de transport, adică gazoductul. Totuşi, se poate constata că aceasta este datorată pentru gazoductele care conţin efectiv gaz.28.Într-adevăr, potrivit Republicii Italiene, taxa de mediu nu se achită decât dacă există în mod efectiv şi concret un risc potenţial de a afecta mediul. Aceasta admite că ipoteza menţionată este exclusă în cazul în care gazoductul nu conţine gaz

A se vedea punctul 26 din memoriul în apărare.

.29.Aceste elemente demonstrează că taxa în litigiu nu grevează asupra mijlocului de transport propriu-zis, ci asupra mărfii care este transportată în interiorul acestuia, adică gazul.30.În al doilea rând, arătăm faptul că articolul 6 alineatul 4 din legea siciliană precizează că sunt obligaţi la plata taxei proprietarii gazoductelor clasificate ca reţele de transport de tip 1. Conform decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 la care face trimitere articolul 6 alineatul 6 din legea siciliană, reţelele de transport de tip 1 corespund gazoductelor care au presiunea mai mare de 24 de bari.31.Or, Republica Italiană nu contestă faptul că există o singură infrastructură care corespunde caracteristicilor gazoductelor de tip 1 şi că este vorba despre o instalaţie legată la gazoductele transmediteraneene care transportă gaze naturale provenind din Algeria.32.Taxa de mediu vizează aşadar numai gazul importat din Algeria.33.Precizăm în plus că, în cadrul taxelor cu efect echivalent, Curtea a tratat frontiera regională în acelaşi mod ca şi frontiera naţională

Hotărârea Lancry şi alţii, citată anterior, punctele 26 şi 27.

. Prin urmare, nu are importanţă faptul că frontiera trecută de marfă este cea care separă Algeria de Regiunea Sicilia.34.Având în vedere aceste consideraţii, trebuie să se constate că elementele constitutive din definiţia taxei cu efect echivalent se regăsesc în acest caz.35.În opinia noastră, această analiză nu este pusă în discuţie de obiectivul urmărit prin intermediul taxei.36.În memoriul său în apărare

Punctele 10 şi 11.

, Republica Italiană susţine într-adevăr că scopul taxei de mediu este de a finanţa investiţiile destinate reducerii şi prevenirii riscurilor pentru mediu. Această taxă ar fi fost aşadar aplicată numai pentru a proteja mediul, având în vedere în special principiul precauţiei.37.Cu toate acestea, Curtea a hotărât în mai multe cazuri că interdicţia oricărei taxe vamale este o interdicţie generală şi absolută. În consecinţă, taxele vamale sau taxele cu efect echivalent sunt interzise indiferent de scopul în care au fost instituite şi de beneficiarul veniturilor pe care le aduc

A se vedea în special hotărârea din 1 iulie 1969, Comisia/ Italia (24/68, Rec., p. 193, punctul 7), şi hotărârea Simitzi, citată anterior (punctul 14).

.38.Apreciem că această normă este de asemenea aplicabilă unei taxe instituite, precum în speţă, în temeiul principiului precauţiei.39.În plus, arătăm că Republica Italiană nu a prezentat niciun element de natură a explica în ce fel gazul algerian transportat prin intermediul unui gazoduct de tip 1 ar constitui un risc care ar necesita introducerea unei taxe precum taxa în litigiu.40.Trebuie de asemenea precizat că Republica Italiană nu a demonstrat că taxa în litigiu făcea parte dintre cazurile de excepţie stabilite în jurisprudenţă şi amintite la punctul 25 din aceste concluzii, respectiv că reprezenta remuneraţia pentru un serviciu prestat efectiv unui operator economic sau că era aferentă controalelor efectuate pentru a îndeplini obligaţiile impuse de dreptul comunitar.41.În fine, Comisia arată în cererea sa că taxa în litigiu a fost instituită şi prin încălcarea articolelor 23 CE şi 25 CE. Potrivit Comisiei, articolul 6 din legea siciliană încalcă principiile Tarifului Vamal Comun deoarece instituie o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale la import (în Comunitate) sau la export (către alte state membre)

A se vedea punctul 11.

.42.Nu suntem de aceeaşi părere în ceea ce priveşte acest punct.43.Considerăm că taxa în litigiu nu se poate aplica mărfii şi la trecerea frontierei dintre Algeria şi Regiunea Sicilia, şi atunci când traversează regiunea pentru a fi consumată pe teritoriul altor state membre. în opinia noastră şi în conformitate cu reflecţiile de la punctul 27 şi următoarele din prezentele concluzii, taxa este datorată numai în momentul în care marfa trece frontiera dintre Algeria şi Regiunea Sicilia. Odată ce taxa în litigiu a fost achitată, gazul circulă liber în gazoduct, fie spre regiune, fie spre alte state membre.44.Având în vedere aceste elemente, considerăm că obiecţia întemeiată pe încălcarea articolelor 4 şi 9 din acordul de cooperare este fondată şi că acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor trebuie respinsă pentru celelalte capete de cerere.45.Obiecţia fiind bine fondată, Republica Italiană trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei şi articolului 69 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură.<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>46.Având în vedere elementele anterioare, propunem Curţii:

1)constatarea faptului că, prin instituirea unei taxe de mediu asupra gazului metan care provine din Algeria, destinat fie pentru a fi pus în liberă circulaţie pe teritoriul Regiunii Sicilia, fie pentru a fi exportat în celelalte state membre, Republica Italiană nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 4 şi 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană şi Republica Algeriană Democratică şi Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 şi aprobat în numele Comunităţii prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978;2)obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.