European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria L


2026/2498

16.11.2026

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2026/2498 AL COMISIEI

din 5 noiembrie 2026

de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește conversia prețului carbonului plătit într-o țară terță într-o reducere corespunzătoare a numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite, dovezile privind plata prețului carbonului respectiv, calificările persoanei independente și condițiile de verificare a independenței și a calificărilor persoanei respective

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 privind instituirea unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (1), în special articolul 9 alineatul (5),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2023/956 prevede că un declarant autorizat în cadrul CBAM poate solicita o reducere a numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite, corespunzătoare prețului carbonului plătit efectiv într-o țară terță pentru emisiile încorporate declarate, astfel încât să se asigure că un preț al carbonului nu este plătit de două ori pentru aceleași emisii.

(2)

În cursul perioadei de tranziție cuprinse între 1 octombrie 2023 și 31 decembrie 2025, importatorii sau reprezentanții vamali indirecți au trebuit să raporteze cu privire la orice preț al carbonului datorat pentru emisiile încorporate declarate, inclusiv cu privire la prețurile carbonului datorate pentru emisiile încorporate în materialele precursoare relevante. Pe lângă informațiile valoroase colectate în perioada respectivă, Comisia a acumulat, de asemenea, experiență și informații extrem de utile de la părțile interesate, inclusiv de la autoritățile din țările terțe în care se aplică normele de stabilire a prețului carbonului.

(3)

În conformitate cu Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare, Comisia a organizat o cerere de contribuții în perioada cuprinsă între 28 august și 25 septembrie 2025 pentru a colecta punctele de vedere ale părților interesate în vederea fundamentării procesului de elaborare a normelor prevăzute în prezentul act de punere în aplicare. Proiectul de act legislativ a fost publicat pentru obținerea de feedback din partea părților interesate în perioada 13 mai 2026-10 iunie 2026.

(4)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/956, pentru țările terțe în care există norme de stabilire a prețului carbonului, Comisia poate să stabilească și să pună la dispoziție, în registrul CBAM, prețurile implicite ale carbonului pentru țările terțe respective, precum și să publice metodologia pentru calcularea acestora. Comisia acționează în acest sens pe baza celor mai bune date disponibile provenite din informații fiabile și disponibile public și din informațiile furnizate de țările terțe respective. Raportarea pe baza prețurilor implicite ale carbonului puse la dispoziție de Comisie, ca alternativă la raportarea pe baza prețului carbonului plătit efectiv pe baza dovezilor certificate de o persoană independentă, ar reduce la minimum costul de asigurare a conformității pentru declaranții autorizați în cadrul CBAM și ar evita orice cost de asigurare a conformității pentru operatorii din țări terțe, facilitând astfel deducerea prețului carbonului.

(5)

Întrucât calcularea prețului carbonului plătit efectiv se bazează pe calcularea emisiilor încorporate în marfă și în conformitate cu modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2025/2083 al Parlamentului European și al Consiliului (2), un declarant autorizat în cadrul CBAM poate solicita deducerea prețului carbonului plătit efectiv, pe baza dovezilor certificate de o persoană independentă, numai în cazul în care emisiile încorporate sunt determinate pe baza valorilor reale. În cazul în care emisiile încorporate sunt determinate pe baza valorilor reale, declaranții autorizați în cadrul CBAM pot alege, de asemenea, să utilizeze prețul implicit relevant al carbonului. În cazul în care emisiile încorporate sunt determinate pe baza valorilor emisiilor implicite, deducerea poate fi solicitată numai pe baza prețului implicit relevant al carbonului pus la dispoziție de Comisie.

(6)

În conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956, prețul carbonului ar trebui să fie plătit fie în cadrul unui mecanism de reducere a emisiilor de dioxid de carbon, sub forma unei taxe, a unei redevențe sau a unui impozit, fie sub forma unor certificate de emisii în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, și să fie calculat pentru gazele cu efect de seră care fac obiectul unei astfel de măsuri și care sunt eliberate în timpul producerii de mărfuri. Taxele, redevențele sau impozitele pe carbon pot fi percepute fie la nivelul operatorului, fie indirect pentru conținutul de carbon al unui combustibil. Tipurile de scheme de comercializare a certificatelor de emisii pot include sisteme bazate pe niveluri de referință și credite. Comisia ar trebui să monitorizeze dezvoltarea de noi mecanisme de stabilire a prețului carbonului în țările terțe, precum și aplicarea normelor privind taxele pe carbon bazate pe combustibili, și să adapteze aceste norme acolo unde este necesar în cazul în care acestea nu ar stimula suficient industria să utilizeze combustibili cu o intensitate mai mică a emisiilor de dioxid de carbon.

(7)

Pentru a sprijini deducerea prețului carbonului plătit efectiv și pentru a asigura un grad ridicat de uniformitate în aplicarea deducerii, prezentul regulament ar trebui să conțină o listă a mecanismelor de stabilire a prețului carbonului aplicabile în țările terțe care, pe baza informațiilor disponibile în prezent, respectă definițiile aplicabile din Regulamentul (UE) 2023/956 și din prezentul regulament. În ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului care nu sunt incluse în listă, inclusiv sistemele și mecanismele subnaționale care sunt noi, persoana independentă ar trebui să evalueze dacă acestea respectă definițiile aplicabile. În cazul în care un mecanism respectă definițiile aplicabile, persoana independentă ar trebui să evalueze dovezile furnizate de operator cu privire la prețul carbonului plătit efectiv.

(8)

Comisia ar trebui să revizuiască și să actualizeze anual, dacă este necesar, lista mecanismelor de stabilire a prețului carbonului, cu scopul de a acoperi cât mai multe mecanisme de stabilire a prețului carbonului. În scopul actualizării listei mecanismelor de stabilire a prețului carbonului, Comisia poate primi și prelucra orice cerere din partea jurisdicțiilor relevante ale țărilor terțe în care sunt descrise caracteristicile relevante ale mecanismului de stabilire a prețului carbonului Comisia poate primi, de asemenea, cereri din partea autorităților competente, inclusiv pe baza consultărilor dintre autoritățile competente și declaranții autorizați în cadrul CBAM, pentru a evalua un mecanism de stabilire a prețului carbonului care nu este enumerat în prezentul regulament. Comisia ar trebui să includă în evaluarea sa mecanismele de stabilire a prețului carbonului neincluse în listă care sunt utilizate sau destinate a fi utilizate în cererile de deducere a prețului carbonului plătit efectiv. Pentru a asigura o deducere omogenă și consecventă a prețului carbonului plătit efectiv, Comisia ar trebui să comunice fără întârziere rezultatele evaluării sale autorităților competente prin intermediul registrului CBAM.

(9)

Comisia și autoritățile competente ar trebui să monitorizeze aplicarea prezentului regulament și să examineze cererile privind prețul carbonului plătit efectiv în cadrul examinării declarației CBAM în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) 2023/956. Comisia ar trebui să ofere asistență autorităților competente în ceea ce privește examinarea cererilor privind prețul carbonului plătit efectiv într-o țară terță, inclusiv înainte ca autoritatea competentă să determine că numărul declarat de certificate CBAM care trebuie restituite este incorect. Comisia ar trebui să ofere asistență în special pentru evaluarea noilor mecanisme de stabilire a prețului carbonului care nu sunt enumerate în prezentul regulament. În plus, ar trebui să se acorde atenția cuvenită cererilor care sunt semnificativ mai ridicate decât în cazul în care ar fi fost utilizate prețurile implicite ale carbonului stabilite de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/956.

(10)

Comisia ar trebui să colaboreze cu țările sau teritoriile terțe relevante pentru a evalua posibilitatea ca Uniunea să încheie acorduri bilaterale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2023/956, cu scopul de a facilita aplicarea prezentului regulament prin simplificarea cererilor de deducere a prețului carbonului plătit și prin consolidarea fiabilității acestora, inclusiv prin definirea tipurilor de documente oficiale care pot fi invocate pentru a certifica dovada prețului carbonului plătit efectiv.

(11)

Pentru a se asigura că reducerea numărului de certificate CBAM reflectă costurile carbonului deja suportate în ceea ce privește mărfurile declarate, orice preț plătit în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului pentru emisiile încorporate ale mărfurilor ar trebui să fie luat în considerare la calcularea reducerii respective, în timp ce prețurile plătite pentru emisiile care nu au legătură cu emisiile încorporate ale mărfurilor declarate nu ar trebui să fie luate în considerare. Un preț al carbonului se poate referi la emisiile directe, la emisiile indirecte, după caz, și la emisiile aferente precursorilor încorporate în mărfurile declarate, putându-se plăti în temeiul unor mecanisme diferite de stabilire a prețului carbonului în jurisdicții diferite în care se aplică norme de stabilire a prețului carbonului.

(12)

Pentru a contabiliza cu precizie emisiile care intră în domeniul de aplicare al CBAM pentru care se plătește deja un preț al carbonului, emisiile care fac obiectul unui preț al carbonului trebuie să fie atribuite mărfurilor produse de instalație, în conformitate cu limitele sistemului și cu procesele de producție prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 al Comisiei (3).

(13)

Pentru a asigura echivalența dintre prețul carbonului plătit într-o țară terță și prețul carbonului plătit în cadrul EU ETS, numai prețurile carbonului plătite pentru emisiile specifice încorporate în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului într-o țară terță ar trebui să conducă la o reducere a numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite în cazul în care schema respectivă ia forma unei taxe, a unei redevențe sau a unui impozit sau a unor certificate de emisii în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care are caracter obligatoriu și care impune obligații de conformitate tuturor operatorilor activi în sectoarele relevante vizate de mecanismul respectiv. Derogările specifice, transparente și general aplicabile pentru instalațiile mici dintr-un anumit sector, similare pragurilor definite în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), nu ar trebui să pericliteze acest principiu. Acest principiu ar trebui să asigure faptul că obiectivul de mediu al mecanismului de stabilire a prețului carbonului poate fi considerat, în linii mari, echivalent cu EU ETS în ceea ce privește promovarea decarbonizării în sectoarele acoperite de CBAM. Un preț al carbonului plătit efectiv în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului ar trebui să stabilească aceeași obligație de stabilire a prețurilor pentru emisiile eliberate pentru producerea tuturor mărfurilor unei instalații, indiferent de destinația mărfurilor. În temeiul acestui principiu, un preț al carbonului plătit numai pentru emisiile încorporate ale mărfurilor exportate nu ar fi eligibil pentru o reducere a responsabilității CBAM.

(14)

Având în vedere că se poate percepe o taxă, o redevență sau un impozit pe carbon pentru conținutul de carbon al unui combustibil consumat de o instalație, emisiile rezultate fiind eliberate în timpul producerii mărfurilor, este oportun ca un declarant să poată solicita un preț al carbonului plătit pentru emisiile respective chiar și în cazul în care prețul respectiv nu a fost plătit direct de operatorul instalației. În astfel de cazuri, rata percepută pentru combustibil ar trebui să fie în concordanță cu factorul de emisie al combustibilului pentru a se asigura că taxa, redevența sau impozitul pe carbon reflectă emisiile reale generate de combustibilul respectiv și că, prin urmare, prețul carbonului atribuit emisiilor încorporate reflectă aceste emisii reale generate. Pentru a se asigura că în prețul carbonului plătit sunt luate în considerare numai taxele, redevențele sau impozitele pe carbon care respectă specificațiile Regulamentului (UE) 2023/956, dovezile ar trebui să demonstreze că taxa, redevența sau impozitul pe carbon aplicabile în temeiul legislației țării terțe se bazează în mod explicit pe conținutul de carbon al combustibilului.

(15)

În scopul asigurării echivalenței cu prețul carbonului plătit în cadrul EU ETS, creditele sau alte unități de emisii achiziționate în cadrul unui sistem bazat pe niveluri de referință și credite ar trebui considerate echivalente cu certificatele plătite în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii.

(16)

Având în vedere că operatorii pot utiliza diferite opțiuni de asigurare a conformității în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului, dovezile privind prețul carbonului plătit efectiv ar trebui să acopere toate formele de opțiuni de asigurare a conformității permise de autoritățile țărilor terțe, inclusiv plata unui preț fix stabilit de autoritățile respective sau utilizarea creditelor de carbon, pe baza limitelor și a condițiilor stabilite în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului.

(17)

În cazul în care obligația de a plăti un preț al carbonului permite achiziționarea de credite de carbon care vizează reducerea sau eliminarea efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră, este oportun ca declarantului să i se permită să solicite o reducere pe baza dovezilor privind prețul carbonului plătit efectiv pentru creditele de carbon specifice utilizate pentru îndeplinirea obligației respective. Posibilitatea de a solicita această reducere ar trebui să fie posibilă indiferent dacă activitățile de atenuare legate de creditul de carbon au loc pe plan intern sau în afara jurisdicției naționale. Pentru a recunoaște pe deplin că majoritatea mecanismelor de stabilire a prețului carbonului le permit operatorilor să își îndeplinească o parte din obligație prin achiziționarea de credite de carbon pentru activități interne de atenuare emise în temeiul standardelor alese la nivel intern, nu ar trebui impuse criterii calitative sau cantitative suplimentare pentru a dovedi plata efectivă. Pentru a se asigura că cererea de reducere referitoare la prețul plătit efectiv pentru creditele de carbon este în concordanță cu prețul care poate fi plătit în alt mod în temeiul principalei opțiuni de asigurare a conformității în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului, prețul plătit efectiv pentru creditele de carbon care este indicat în cerere nu ar trebui să depășească prețul carbonului în cadrul principalelor opțiuni de conformitate ale mecanismului de stabilire a prețului carbonului, cum ar fi prețul mediu de piață în cadrul unui sistem de comercializare a certificatelor de emisii sau rata aplicabilă a taxei pe carbon.

(18)

În cazul în care un mecanism de stabilire a prețului carbonului dintr-o țară terță permite utilizarea creditelor de carbon generate în afara jurisdicției interne, respectivele credite internaționale de carbon ar trebui să respecte standardele stabilite în temeiul Acordului de la Paris. În acest scop, ar trebui luat în considerare numai prețul carbonului plătit pentru creditele autorizate și emise în temeiul articolului 6 alineatul (2) sau al articolului 6 alineatul (4) din Acordul de la Paris ca rezultate ale măsurilor de reducere transferate la nivel internațional. Acest criteriu ar trebui să promoveze dezvoltarea creditelor în temeiul articolului 6 și să ofere asigurarea calității necesară pentru a asigura integritatea de mediu a CBAM. Pentru a încuraja producătorii din țări terțe să își reducă propriile emisii prin dezvoltarea și utilizarea celor mai eficiente tehnologii și pentru a se asigura că majoritatea eforturilor de decarbonizare se depun pe plan intern, utilizarea unor astfel de credite internaționale de carbon pentru declararea unui preț al carbonului în cadrul CBAM ar trebui limitată. Stabilirea acestei limite la maximum 10 % din emisiile raportate și confirmate în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului va ține seama pe deplin de mecanismele existente de stabilire a prețului carbonului care permit îndeplinirea unei părți din obligația de conformitate a operatorilor cu credite internaționale de carbon.

(19)

Ar trebui luată în considerare o reducere sau o altă formă de compensare care reduce efectiv obligația de a plăti pentru emisiile care fac obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului. Orice măsură sau sprijin acordat(ă) pe baza unui parametru utilizat pentru a stabili obligația de a plăti un preț al carbonului și care reduce efectiv obligația de a plăti prețul carbonului ar trebui considerat(ă) o compensație în acest scop. Printre acestea se numără situațiile în care o parte din emisiile acoperite de mecanismul de stabilire a prețului carbonului sunt exceptate de la plata efectivă, cum ar fi prin certificate gratuite, emisiile acoperite de un nivel de intensitate de referință stabilit în cadrul unui sistem bazat pe niveluri de referință și credite, emisiile exceptate de la plata prețului carbonului sau alte măsuri care exceptează o parte din emisii de la obligația de plată a unui preț al carbonului. Ar trebui să se țină seama și de orice preț redus acordat sau de orice rambursare a prețului plătit, precum și de orice compensație financiară.

(20)

Pentru a asigura o echivalență amplă cu modul în care veniturile din EU ETS pot fi reinvestite parțial prin intermediul Fondului pentru inovare în instalațiile care fac obiectul EU ETS și pentru a ține seama de reinvestirea legitimă a veniturilor din prețul carbonului pentru finanțarea măsurilor climatice, veniturile dintr-un mecanism de stabilire a prețului carbonului care sunt reinvestite în decarbonizarea instalației unui operator nu ar trebui considerate compensații pentru prețul carbonului plătit. Acest lucru ar trebui să se aplice cu condiția ca toți operatorii care fac obiectul mecanismului de stabilire a prețului carbonului să fie eligibili pentru a beneficia de sprijin, ca niciun operator să nu facă obiectul unei discriminări nejustificate, ca decizia autorității responsabile cu acordarea subvențiilor să fie publică și ca subvențiile să fie utilizate efectiv pentru reducerea emisiilor instalației beneficiare.

(21)

Pentru a se asigura că prețul carbonului încorporat în precursorii achiziționați este stabilit în mod coerent și verificabil, este oportun ca declarațiile referitoare la astfel de precursori să se bazeze pe raportul de certificare pentru instalația care le produce. Pentru a facilita declararea prețului carbonului, în cazul în care furnizorul nu pune raportul de certificare la dispoziția operatorului, operatorii ar trebui să poată utiliza prețul implicit relevant al carbonului pe care Comisia îl pune la dispoziție în temeiul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/956.

(22)

Pentru a facilita stabilirea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile indirecte ale mărfurilor și având în vedere că raportarea emisiilor indirecte se bazează în mod implicit pe valori implicite ale emisiilor, este oportun ca operatorii să poată utiliza prețul implicit relevant al carbonului pe care Comisia îl pune la dispoziție în temeiul articolului 9 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(23)

Pentru a asigura o conversie consecventă și obiectivă în euro a prețurilor carbonului plătite în valută pentru o anumită perioadă de raportare, este oportun ca respectiva conversie să se bazeze pe cursurile de schimb medii anuale pentru perioada respectivă. În acest scop, Comisia ar trebui să publice cursurile de schimb medii anuale pentru fiecare an de raportare la începutul fiecărui an următor, pe baza cursurilor de schimb publicate pentru această perioadă de Banca Centrală Europeană sau, după caz, de Eurostat.

(24)

Pentru a calcula reducerea numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite corespunzătoare prețului carbonului plătit efectiv pentru mărfurile declarate, este necesar să se stabilească un preț de referință anual al certificatelor CBAM. Acest preț de referință anual ar trebui să se bazeze pe prețul certificatelor CBAM în cursul anului de import. Din motive de transparență și coerență cu prețul mediu plătit de declaranții autorizați în cadrul CBAM pentru achiziționarea de certificate CBAM, acest preț de referință ar trebui să se bazeze pe prețul mediu al certificatelor CBAM publicate pentru anul de import în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2548 al Comisiei (5).

(25)

Pentru a se asigura că prețul carbonului plătit efectiv pentru mărfurile produse poate fi certificat și urmărit până la datele și calculele subiacente, este oportun ca operatorul instalației care produce mărfuri să întocmească un raport privind prețul carbonului care să prezinte principalele etape de calcul și informațiile utilizate pentru fiecare marfă produsă. Pentru a asigura coerența și a facilita prelucrarea de către persoane independente și autorități competente, prezentul regulament prevede utilizarea unui model electronic standard și a unei limbi de lucru unice pentru raportul respectiv.

(26)

În cazul în care un operator al unei instalații are dreptul la reduceri sau la alte forme de compensare, dar nu furnizează dovezi privind cuantumul sau nivelul compensației respective, prețul carbonului plătit efectiv nu poate fi stabilit și nu ar trebui să fie certificat. Cu toate acestea, întrucât unele reduceri și alte forme de compensare în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului pot fi acordate în momente diferite după eliberarea emisiilor, inclusiv după termenul de prezentare a declarațiilor CBAM, operatorii ar trebui să poată prezenta dovezi privind nivelul sau cuantumul compensației, astfel cum a fost stabilit oficial de autoritatea relevantă, sau privind nivelul maxim datorat sau cuantumul maxim datorat. În cazul în care un operator al unei instalații care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului are dreptul la o formă de compensare, dar poate dovedi, pe baza unei confirmări scrise oficiale din partea autorităților relevante, că nu a solicitat acest lucru sau că cererea a fost respinsă, respectiva reducere sau altă formă de compensare nu ar trebui să fie luată în considerare la stabilirea prețului carbonului plătit efectiv.

(27)

Pentru a se asigura că plata efectivă a unui preț al carbonului poate fi certificată într-un mod fiabil și fără o sarcină administrativă disproporționată, dovada plății efective ar trebui să se bazeze pe documentația aflată în mod normal la dispoziția operatorilor instalațiilor din țări terțe care fac obiectul unui preț al carbonului, ținând seama de diferitele tipuri de obligații de conformitate. Dovada acestei plăți efective ar trebui să se refere la emisiile instalației care produce mărfurile și să acopere aceeași perioadă ca perioada de raportare utilizată pentru calcularea și verificarea emisiilor încorporate în instalație. Declarantul ar trebui să păstreze dovada plății efective sub forma unui raport privind prețul carbonului întocmit de operator și certificat de persoana independentă care a accesat dovezile primare necesare furnizate de operatorul dintr-o țară terță.

(28)

Pentru a se asigura că prețul carbonului plătit efectiv poate fi certificat în mod fiabil și proporțional în cadrul diferitelor tipuri de scheme de comercializare a certificatelor de emisii, dovada privind prețul plătit efectiv ar trebui să constea, în mod normal, în prețul mediu anual al pieței, calculat pe baza prețului mediu ponderat de licitație sau, în cazul în care acesta nu este disponibil, în prețul mediu anual al pieței secundare, împreună cu dovada unităților de conformitate, cum ar fi certificatele, restituite de operator pentru emisiile corespunzătoare, precum și dovada emisiilor totale raportate și confirmate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii. Alternativ, operatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a furniza dovezi privind prețul carbonului plătit pe baza prețului unităților de conformitate achiziționate. Pentru a evita complicațiile în corelarea unităților de conformitate reale achiziționate și a unităților de conformitate reale restituite și pentru a ține seama de faptul că operatorul poate achiziționa unități de conformitate înainte de perioada de conformitate, prețul carbonului ar trebui să se bazeze pe media prețului de achiziție pentru toate unitățile de conformitate care se aflau în contul deținut de operator în registrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii la sfârșitul perioadei de raportare relevante pentru raportarea emisiilor încorporate. Comisia ar trebui să monitorizeze aplicarea normelor referitoare la posibilitatea ca operatorii să raporteze un preț bazat pe unitățile de conformitate achiziționate, pentru a se asigura că această posibilitate este proporțională cu capacitatea persoanei independente de a certifica dovada prețului efectiv plătit.

(29)

În cazul în care prețul respectiv ia forma unei taxe, a unei redevențe sau a unui impozit plătit direct de operator, dovezile ar trebui să includă evidențe oficiale, în special de la autoritățile fiscale sau de la alte autorități competente, și ar trebui să reflecte orice variație a ratei taxei, a redevenței sau a impozitului în cauză în cursul perioadei de raportare.

(30)

Pentru a sprijini evaluarea efectuată de persoana independentă cu privire la tipul de dovezi eligibile, Comisia ar trebui să publice orientări înainte de sfârșitul anului 2026 și să le actualizeze periodic ulterior pentru a indica, pentru fiecare țară în parte, documentele justificative care ar putea fi considerate ca îndeplinind cerințele privind dovezile prevăzute în prezentul regulament.

(31)

În temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, organismele naționale de acreditare trebuie să acrediteze persoanele juridice pentru a efectua verificarea emisiilor încorporate calculate pe baza valorilor reale. Certificarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate care intră în domeniul de aplicare al CBAM este o activitate comparabilă cu verificarea și constă într-o examinare a domeniului de aplicare al emisiilor acoperite de mecanismul de stabilire a prețului carbonului, în atribuirea emisiilor din cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului mărfurilor CBAM și în stabilirea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate ale mărfurilor CBAM. Certificarea prețului carbonului este indisolubil legată de verificarea emisiilor încorporate. Integritatea și calitatea certificării sunt de o importanță crucială pentru a asigura fiabilitatea deducerii prețului carbonului plătit efectiv și a ajustării financiare plătite de declaranții autorizați în cadrul CBAM. Pentru a se asigura că sarcina de certificare a dovezilor privind prețul carbonului este îndeplinită de entități calificate în mod corespunzător, persoanele independente care certifică dovezile privind prețul carbonului ar trebui să aibă obligația de a obține acreditarea pentru un domeniu de acreditare legat de certificarea prețului carbonului plătit efectiv, iar organismele naționale de acreditare ar trebui să aibă obligația de a verifica dacă persoanele independente au competența necesară în acest scop. Această calificare va spori calitatea certificării și va reduce probabilitatea sancțiunilor cu care se confruntă declaranții autorizați în cadrul CBAM din cauza restituirii unui număr incorect de certificate CBAM în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) 2023/956. Ea va asigura, de asemenea, faptul că operatorii pot apela la aceeași persoană juridică pentru verificarea emisiilor încorporate și certificarea prețului carbonului, va optimiza procedurile de depunere a cererilor de verificare și certificare și va simplifica structura registrului CBAM.

(32)

Prin derogare, pentru a se asigura disponibilitatea persoanelor independente în primii doi ani care fac obiectul certificării prețului carbonului plătit efectiv, precum și faptul că organismele naționale de acreditare dispun de suficient timp pentru a evalua cerințele tehnice în materie de acreditare și pentru a acorda acreditarea, verificatorilor CBAM ar trebui să li se acorde temporar posibilitatea de a efectua certificarea fără a fi obligați să obțină acreditarea. Verificatorii CBAM și-au demonstrat competența și cunoștințele în aplicarea metodologiei CBAM și a cerințelor de verificare, precum și independența în acest sens.

(33)

Activitățile de certificare desfășurate de verificatorii CBAM în contextul acestei posibilități temporare ar trebui să fie examinate de Comisie și de autoritățile competente în cadrul examinării declarațiilor CBAM menționate la articolul 19 din Regulamentul (UE) 2023/956. În cazul în care o autoritate competentă sau Comisia, pe baza examinării activității de certificare, are îndoieli legitime cu privire la corectitudinea raportului de certificare, statutul de persoană independentă este revocat, fără a aduce atingere posibilității ca verificatorul CBAM să solicite acreditarea la un organism național de acreditare. Comisia ar trebui să evalueze, la sfârșitul anului 2027, procesul de acreditare a persoanelor independente și disponibilitatea persoanelor independente pentru a răspunde cererii de certificare.

(34)

Pentru a se ține seama de standardele aplicabile la nivel internațional și pentru a se evita orice duplicare inutilă a procedurilor, ar trebui să se țină seama de cele mai bune practici dezvoltate prin aplicarea standardelor armonizate relevante privind activitățile de validare și verificare adoptate de Comitetul European de Standardizare în urma unei solicitări din partea Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Prin urmare, persoanele independente ar trebui să aibă obligația de a respecta anumite standarde armonizate în cadrul activității lor de certificare, completate de cerințe specifice suplimentare privind certificarea prețului carbonului plătit efectiv.

(35)

Pentru a asigura fiabilitatea certificării, este necesar să se asigure că persoanele independente își desfășoară activitatea în mod independent și iau măsuri pentru a preveni situațiile în care independența lor ar putea fi compromisă în ceea ce privește operatorii instalațiilor din țări terțe, autoritățile competente din cadrul CBAM, Comisia, autoritățile competente responsabile cu reglementarea mecanismului de stabilire a prețului carbonului din țara terță sau declaranții autorizați în cadrul CBAM.

(36)

Pentru a asigura calitatea certificării, organismele naționale de acreditare ar trebui să evalueze, în cadrul activităților lor de acreditare și de supraveghere, dacă persoanele independente, inclusiv membrii echipei de certificare, îndeplinesc cerințele de competență specifice certificării raportului privind prețul carbonului. În cadrul activităților lor, organismele naționale de acreditare ar trebui să verifice dacă persoanele independente primesc toate informațiile necesare pentru efectuarea certificării și dacă efectuează toate verificările necesare în acest scop. Organismele naționale de acreditare ar trebui, de asemenea, să verifice dacă persoanele independente se bazează în mod corespunzător pe raportul de verificare privind emisiile încorporate, pe rapoartele de certificare pentru precursorii utilizați, dar care nu sunt produși în instalație, precum și pe dovezile furnizate de autoritățile responsabile pentru mecanismul de stabilire a prețului carbonului.

(37)

Pentru a putea demonstra că emisiile încorporate declarate au făcut obiectul unui preț al carbonului plătit efectiv, persoana independentă ar trebui să acceseze datele necesare. Procesul de certificare poate include o vizită a sitului la locurile în care se calculează prețul carbonului și sunt stocate dovezile aferente, în special atunci când nu este disponibil un acces suficient de la distanță la date și dovezi sau atunci când riscul de inexactități semnificative este prea ridicat. Persoana independentă ar trebui să notifice operatorului orice inexactitate sau neconformitate identificată, astfel încât acestea să poată fi corectate. În cazul în care acestea rămân necorectate, persoana independentă ar trebui să evalueze dacă astfel de inexactități sau neconformități, în mod individual sau agregate, au un impact semnificativ asupra datelor raportate.

(38)

Pentru a sprijini persoana independentă să evalueze dacă o inexactitate sau o neconformitate are un impact semnificativ asupra emisiilor totale raportate pentru mecanismul de stabilire a prețului carbonului sau asupra prețului total al carbonului atribuit unei mărfi, este oportun să se stabilească un prag de semnificație care să reflecte echilibrul dintre complexitatea și noutatea sarcinilor de certificare CBAM și acuratețea calculelor. Pentru a asigura sinergii și abordări armonizate cu verificarea emisiilor încorporate, procentul stabilit pentru pragul de semnificație ar trebui aliniat la cel aplicabil în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei (7).

(39)

Certificarea ar trebui să ofere o asigurare rezonabilă că prețul carbonului raportat în raportul privind prețul carbonului al operatorului nu conține inexactități semnificative și că se poate recurge la raportul operatorului, astfel încât să se asigure fiabilitatea deducerii prețului carbonului plătit efectiv. În acest scop, persoanele independente ar trebui să emită un raport de certificare suficient de detaliat pentru a-i permite organismului național de acreditare să verifice dacă respectiva certificare a fost efectuată în conformitate cu cerințele aplicabile. Persoana independentă ar trebui, de asemenea, să păstreze documentația internă de certificare care conține informațiile necesare privind activitățile de certificare desfășurate.

(40)

Pentru a se asigura că sunt acreditați numai solicitanții care dețin competențele și cunoștințele necesare pentru a certifica prețul carbonului plătit efectiv, ar trebui stabilite norme privind depunerea și evaluarea cererilor de acreditare.

(41)

Pentru a evita suprapunerea proceselor și o sarcină administrativă excesivă, menținând în același timp soliditatea procesului de acreditare, persoanele juridice care sunt deja acreditate pentru o grupă de activități relevantă în cadrul CBAM în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551 al Comisiei (8) sau în cadrul EU ETS în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (9) ar trebui să poată solicita o extindere a domeniului lor de acreditare la certificarea prețului carbonului plătit efectiv.

(42)

Pentru a se asigura că persoanele independente continuă să îndeplinească respectivele cerințe de calificare aplicabile, normele ar trebui să specifice activitățile de supraveghere care urmează să fie desfășurate de organismele naționale de acreditare. În cazul în care activitatea de supraveghere indică faptul că o persoană independentă nu mai îndeplinește cerințele respective, organismele naționale de acreditare ar trebui să aibă la dispoziție măsuri administrative adecvate, cum ar fi suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare pentru a proteja integritatea sistemului de acreditare.

(43)

Pentru a dobândi experiență practică în ceea ce privește activitatea de certificare desfășurată în țările terțe în temeiul prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului și reducerile sau alte forme de compensare aplicabile, organismele naționale de acreditare care nu au deschis încă acreditarea pentru certificarea prețului carbonului plătit efectiv pot desfășura, în primii doi ani care fac obiectul certificării prețului carbonului plătit efectiv, activități de observare a verificatorilor CBAM pe care i-au acreditat. Aceste activități de observare nu trebuie considerate o activitate de acreditare, iar organismele naționale de acreditare nu trebuie considerate responsabile de supravegherea activității de certificare.

(44)

Regulamentul (UE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (10) prevede că autoritățile competente trebuie să recunoască echivalența serviciilor furnizate de organismele naționale de acreditare care au fost supuse cu succes evaluării la nivel de omologi și să accepte certificatele de acreditare și rapoartele de certificare eliberate de persoane independente acreditate de organismele respective. Pentru a evita duplicarea inutilă a evaluărilor și pentru a asigura securitatea juridică, ar trebui să se considere că organismele naționale de acreditare care au efectuat sau au început deja cu succes o astfel de evaluare la nivel de omologi în sensul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551 înainte de data aplicării prezentului regulament îndeplinesc cerințele de procedură relevante și nu ar trebui să fie obligate să facă obiectul unei noi evaluări la nivel de omologi în temeiul prezentului regulament.

(45)

Pentru a asigura supravegherea eficace a persoanelor independente de către organismele naționale de acreditare, ar trebui stabilite norme privind schimbul de informații între persoanele independente și organismele naționale de acreditare care le-au acreditat, între organismele naționale de acreditare și autoritățile competente ale statelor membre, precum și între autoritățile competente și Comisie.

(46)

Pentru a se asigura că informațiile referitoare la înregistrarea persoanelor independente în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3210 al Comisiei (11) sunt fiabile și actualizate, ar trebui stabilite norme care să prevadă obligația organismelor naționale de acreditare de a informa autoritățile competente cu privire la orice acreditare a persoanelor independente și la modificările informațiilor privind acreditarea.

(47)

Pentru a sprijini revizuirea reducerii numărului total de certificate CBAM ca urmare a prețului carbonului plătit efectiv, organismele naționale de acreditare și autoritățile competente ar trebui să facă schimb periodic de informații, în special cu privire la activitățile planificate pentru persoanele independente și la rezultatele controalelor efectuate cu privire la activitățile respective. Autoritățile competente ar trebui să comunice aceste informații Comisiei și altor autorități competente prin intermediul registrului CBAM. Autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să informeze organismele naționale de acreditare cu privire la constatările relevante ale examinării declarațiilor CBAM, utilizând un model electronic standard, pentru a sprijini activitățile lor de acreditare.

(48)

Atunci când sunt prelucrate date cu caracter personal în contextul aplicării prezentului regulament, se aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și, dacă este cazul, Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(49)

Dispozițiile prezentului regulament se referă la prețul mediu anual al carbonului plătit efectiv pentru emisiile de gaze cu efect de seră eliberate începând cu 1 ianuarie 2026. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2026.

(50)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 29 iulie 2026.

(51)

Prezentul regulament se revizuiește până cel târziu în decembrie 2027. Comisia ar trebui să depună toate eforturile necesare, în strânsă colaborare cu statele membre, pentru a revizui și a actualiza, după caz, lista mecanismelor de stabilire a prețului carbonului, cu scopul de a acoperi cât mai multe mecanisme de stabilire a prețului carbonului.

(52)

Comitetul CBAM nu a emis niciun aviz în termenul stabilit de președintele său, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme detaliate referitoare la:

(a)

stabilirea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate ale fiecărei mărfi și utilizarea prețurilor anuale implicite ale carbonului pentru precursori și emisiile indirecte;

(b)

conversia în euro, la cursul de schimb mediu anual, a prețurilor carbonului exprimate în monedă străină;

(c)

calcularea reducerii numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite;

(d)

dovezile necesare pentru a demonstra că prețul carbonului a fost plătit efectiv;

(e)

modalitățile prin care reducerile sau alte forme de compensare care reduc prețul carbonului plătit efectiv trebuie luate în considerare la stabilirea prețului carbonului;

(f)

calificările persoanei independente menționate la articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956 care certifică dovezile menționate la articolul 7 (denumită în continuare „persoana independentă”) și condițiile de verificare a calificărilor și a independenței persoanei respective.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546, la articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551, cu excepția punctelor 3 și 8-12, precum și la articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și în anexa I la acesta. De asemenea, se aplică următoarele definiții:

1.

„persoană independentă” înseamnă o persoană juridică care certifică raportul privind prețul carbonului;

2.

„certificare” înseamnă activitățile desfășurate de o persoană independentă, în cadrul procedurilor de certificare prevăzute în prezentul regulament și al standardului armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1), în scopul emiterii unui raport de certificare, astfel cum este menționat la articolul 19;

3.

„mecanism de stabilire a prețului carbonului” înseamnă taxa pe carbon, impozitul pe carbon sau redevența pe carbon sau o schemă de comercializare a certificatelor de emisii;

4.

„domeniul de acreditare” înseamnă grupa de activități CBAM indicată în anexa IV la prezentul regulament pentru care se solicită sau a fost acordată acreditarea;

5.

„sistem bazat pe niveluri de referință și credite” înseamnă forma unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii în care se stabilește un nivel de referință ca limită a emisiilor sub care nu se datorează niciun preț al carbonului și se emit credite de emisii tranzacționabile către entități care emit mai puțin decât nivelul de referință și în care creditele de emisii trebuie achiziționate de entități care emit mai mult decât nivelul de referință;

6.

„asigurare rezonabilă” înseamnă un nivel de asigurare ridicat, dar nu absolut, exprimat sub formă de afirmație în avizul de certificare, cu privire la faptul că raportul privind prețul carbonului al operatorului nu conține inexactități semnificative;

7.

„nivel de asigurare” înseamnă nivelul de asigurare oferit de persoana independentă cu privire la raportul de certificare pe baza obiectivului de reducere a riscului de certificare în conformitate cu circumstanțele angajamentului de certificare;

8.

„inexactitate” înseamnă o omisiune, o declarație falsă sau o eroare în raportul privind prețul carbonului al operatorului;

9.

„inexactitate semnificativă” înseamnă o inexactitate care, în mod individual sau agregată cu alte inexactități, depășește pragul de semnificație sau care, pe baza opiniei de expert a persoanei independente, din cauza dimensiunii și naturii sale, ar putea avea un impact asupra prețului total efectiv al carbonului raportat sau asupra altor informații relevante;

10.

„prag de semnificație” înseamnă pragul cantitativ sau punctul-limită peste care persoana independentă consideră că inexactitățile, în mod individual sau agregate cu alte inexactități, sunt semnificative;

11.

„auditor de certificare CBAM principal” înseamnă un auditor însărcinat cu îndrumarea și supravegherea echipei de certificare, responsabil pentru efectuarea certificării raportului privind prețul carbonului al unui operator și pentru raportarea în această privință;

12.

„auditor de certificare CBAM” înseamnă un membru al unei echipe de certificare, responsabil pentru efectuarea unei certificări a raportului privind prețul carbonului al unui operator;

13.

„unitate de conformitate” înseamnă un certificat sau un credit emis în cadrul unei scheme reglementate de comercializare a certificatelor de emisii și utilizat pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în cadrul schemei respective.

CAPITOLUL II

CONVERSIA PREȚULUI CARBONULUI PLĂTIT ÎNTR-O REDUCERE CORESPUNZĂTOARE A NUMĂRULUI DE CERTIFICATE CBAM CARE URMEAZĂ SĂ FIE RESTITUITE

Articolul 3

Determinarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate ale fiecărei mărfi

(1)   Operatorul determină prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate atribuite fiecărei mărfi produse de instalație în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa I.

(2)   Pentru determinarea prețului carbonului plătit efectiv, operatorul ține seama de orice reducere sau de orice altă formă de compensare specificată în conformitate cu articolul 9 și cu anexa I.

(3)   Perioada de raportare pentru determinarea prețului carbonului plătit efectiv este aceeași cu perioada de raportare menționată în raportul de verificare în temeiul articolului 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546.

(4)   În cazul în care emisiile încorporate fac obiectul unor mecanisme diferite de stabilire a prețului carbonului, prețurile carbonului plătite efectiv în temeiul mecanismelor respective sunt agregate pentru fiecare marfă produsă de instalație în conformitate cu punctul 7.3 din anexa I.

Articolul 4

Tipuri de mecanisme de stabilire a prețului carbonului

(1)   Mecanismul de stabilire a prețului carbonului în cadrul căruia prețul carbonului este plătit efectiv constă:

(a)

fie într-o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, inclusiv un sistem bazat pe niveluri de referință și credite; fie

(b)

într-o taxă, o redevență sau un impozit pe carbon, sub forma:

(1)

fie a unei taxe, a unei redevențe sau a unui impozit pe carbon bazate pe combustibili;

(2)

fie a unei taxe, a unei redevențe sau a unui impozit pe carbon pentru emisii din surse punctiforme.

(2)   Se consideră că mecanismele de stabilire a prețului carbonului enumerate în anexa II corespund definiției stabilite la alineatul (1).

(3)   În cazul în care un mecanism de stabilire a prețului carbonului nu este enumerat în anexa II, Comisia evaluează dacă mecanismul respectiv corespunde definiției de la alineatul (1) și, după caz, ia în considerare includerea mecanismului respectiv în anexa II în cadrul unei revizuiri a prezentului regulament.

Comisia organizează, după caz, inclusiv la cererea unei autorități competente, schimburi cu autoritățile competente pentru a comunica informații cu privire la mecanismele de stabilire a prețului carbonului care nu sunt enumerate în anexa II, pentru a evalua factorii de risc și punctele care necesită atenție și pentru a asigura aplicarea uniformă a normelor prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 5

Utilizarea prețurilor implicite ale carbonului pentru precursori și emisiile indirecte

(1)   În scopul determinării prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate ale unui precursor produs în afara instalației, operatorul poate utiliza, în conformitate cu punctul 6.2 din anexa I, prețul implicit aplicabil al carbonului pus la dispoziție de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/956.

(2)   În scopul determinării prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile indirecte ale unei mărfi care nu este enumerată în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956, în conformitate cu punctul 3.2 din anexa I la prezentul regulament, operatorul poate să utilizeze prețul implicit aplicabil al carbonului pus la dispoziție de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/956.

Articolul 6

Conversia prețului carbonului în euro

(1)   În conformitate cu punctul 7.1 din anexa I, operatorul convertește în euro prețul carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă produsă de instalație, utilizând cursul de schimb mediu anual pentru anul aferent perioadei de raportare menționate la articolul 3 alineatul (3).

(2)   În acest scop, operatorul utilizează cursurile de schimb medii anuale publicate de Comisie în conformitate cu alineatul (3).

(3)   În sensul alineatului (2), Comisia publică respectivele cursuri de schimb medii anuale, utilizând cursurile de schimb publicate de Banca Centrală Europeană sau, după caz, de Eurostat. În cazul în care nu este disponibil un curs de schimb mediu anual pentru o anumită monedă, Comisia utilizează informațiile cele mai fiabile și disponibile publicului.

Articolul 7

Calcularea reducerii numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite

(1)   Pentru fiecare marfă g, reducerea numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite pentru a ține seama de prețul carbonului plătit efectiv se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

Formula

unde:

—

ReductionActualCarbonPriceg este reducerea numărului de certificate care urmează să fie restituite pentru a ține seama de prețul carbonului plătit efectiv;

—

€EFF_CPg înseamnă prețul efectiv al carbonului, exprimat în euro pe tonă de marfă sau pe MWh, astfel cum este inclus în raportul de certificare în temeiul articolului 19;

—

Ref Price CBAM înseamnă prețul de referință anual al certificatelor CBAM, exprimat în euro pe tonă de CO2 echivalent pentru anul de import;

—

Qg înseamnă cantitatea de marfă g declarată, exprimată în tone sau MWh.

(2)   Pentru fiecare marfă g, reducerea numărului de certificate CBAM care urmează să fie restituite pentru a ține seama de un preț implicit al carbonului se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

Formula

unde:

—

ReductionDefaultCarbonPriceg este reducerea numărului de certificate care urmează să fie restituite pentru a ține seama de prețul carbonului plătit efectiv pentru marfa g raportat pe baza unui preț implicit al carbonului;

—

€DCP înseamnă prețul implicit aplicabil al carbonului pus la dispoziție de Comisie în temeiul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/956, relevant pentru marfă, exprimat în euro pe tonă de CO2 echivalent;

—

SEEg înseamnă emisiile încorporate declarate ale mărfii, care corespund fie emisiilor încorporate specifice reale, făcând distincție între emisiile directe, emisiile indirecte și emisiile de precursori, după caz, fie valorii implicite utilizate pentru marfă, exprimate în tonă de CO2 echivalent pe tonă sau pe MWh de marfă;

—

Ref Price CBAM înseamnă prețul de referință anual al certificatelor CBAM, exprimat în euro pe tonă de CO2 echivalent pentru anul de import;

—

Qg înseamnă cantitatea de marfă g declarată, exprimată în tone sau MWh.

În cazul în care emisiile încorporate declarate se bazează pe valori reale, formula se aplică fiecărei părți relevante a emisiilor încorporate ale unei mărfi, inclusiv emisiilor directe, emisiilor indirecte și emisiilor de precursori. În consecință, reducerea totală a numărului de certificate CBAM pentru fiecare marfă este suma reducerilor pentru emisiile directe, emisiile indirecte și emisiile de precursori.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), Comisia calculează prețul de referință anual al certificatelor CBAM ca medie a prețului certificatelor CBAM publicate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2548 pentru un anumit an de import. Această medie se rotunjește la cel mai apropiat cent.

Comisia publică prețul de referință anual în registrul CBAM.

În cazul în care prețul de referință anual nu poate fi încă stabilit pe baza tuturor prețurilor trimestriale sau săptămânale ale certificatelor CBAM publicate pentru un anumit an de import, Comisia calculează prețul de referință anual ca medie a prețurilor certificatelor CBAM publicate în cursul anului respectiv.

CAPITOLUL III

DOVEZI PRIVIND PREȚUL CARBONULUI PLĂTIT EFECTIV

Articolul 8

Raportul privind prețul carbonului

(1)   Operatorul întocmește raportul privind prețul carbonului al unui operator pe baza metodologiei prevăzute în anexa I, utilizând modelul electronic pus la dispoziție de Comisie prin intermediul registrului CBAM și conținând cel puțin informațiile prevăzute în anexa III.

(2)   În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, acesta îi transmite persoanei independente raportul privind prețul carbonului al operatorului prin intermediul registrului respectiv.

În cazul în care nu este înregistrat în registrul CBAM, operatorul îi transmite persoanei independente raportul privind prețul carbonului al operatorului prin alte mijloace adecvate.

(3)   Operatorul întocmește raportul privind prețul carbonului al operatorului în limba engleză.

Articolul 9

Reduceri și alte forme de compensare

(1)   Atunci când întocmește raportul său privind prețul carbonului, operatorul identifică și ține seama de oricare dintre următoarele reduceri sau alte forme de compensare:

(a)

o rată redusă în cadrul unei taxe, al unei redevențe sau al unui impozit pe carbon;

(b)

orice exceptare aplicată acoperirii emisiilor în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului, inclusiv în ceea ce privește:

1.

emisiile asociate certificatelor gratuite primite de operator;

2.

emisiile care se situează sub nivelul de referință al intensității emisiilor în cadrul unui sistem bazat pe niveluri de referință și credite; și

3.

emisiile exceptate de la aplicarea taxei, a redevenței sau a impozitului pe carbon;

(c)

o rambursare în valoare monetară care compensează parțial sau total prețul carbonului plătit;

(d)

orice altă reducere sau formă de compensare care se bazează pe parametrii utilizați în metodologia prevăzută în anexa I pentru a stabili prețul efectiv al carbonului plătit pentru emisiile încorporate specifice.

(2)   Atunci când identifică reducerile sau alte forme de compensare menționate la alineatul (1), operatorul ia în considerare cel puțin tipurile de reduceri și alte forme de compensare enumerate în anexa II.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care instalația care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului beneficiază de o subvenție finanțată din veniturile generate de mecanismul de stabilire a prețului carbonului al cărei scop este de a reduce emisiile instalației, valoarea subvenției nu se ia în considerare ca reducere sau ca altă formă de compensare pentru stabilirea prețului carbonului plătit efectiv, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

obiectivul subvenției este de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, astfel cum se specifică în legislația aplicabilă subvențiilor sau programului de finanțare care acordă subvențiile;

(b)

reducerea emisiilor vizată prin intermediul subvențiilor este verificată în cursul procesului de depunere a cererilor și după realizarea investiției;

(c)

toate instalațiile care fac obiectul mecanismului de stabilire a prețului carbonului sunt eligibile pentru a beneficia de subvenții, indiferent de prețul plătit de fiecare instalație;

(d)

toate instalațiile eligibile pentru a beneficia de subvenții trebuie să depună o cerere pentru a obține subvenția;

(e)

decizia autorității responsabile cu acordarea subvențiilor pentru fiecare instalație este publică, iar valoarea subvențiilor este făcută publică; și

(f)

subvenția acordată instalației a condus la o reducere a emisiilor instalației beneficiare sau instalația beneficiară a utilizat subvenția pentru a lua măsuri concrete de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu decizia de acordare a subvenției luată de autorități.

(4)   În cazul în care un operator al unei instalații care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului are dreptul la o reducere sau la o altă formă de compensare, însă operatorul nu este în măsură să furnizeze dovezi privind valoarea reducerii sau a altei forme de compensare care trebuie dedusă, operatorul nu are dreptul la nicio deducere din prețul carbonului plătit efectiv.

Cu toate acestea, în cazul în care un operator al unei instalații care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului are dreptul la o reducere sau la o altă formă de compensare a cărei valoare este stabilită oficial de autoritatea competentă sau a cărei valoare maximă poate fi verificată de persoana independentă, dar care nu a fost încă primită de operator, valoarea stabilită oficial sau valoarea maximă a reducerii sau a altei forme de compensare datorate se ia în considerare pentru stabilirea prețului carbonului plătit efectiv.

În plus, în cazul în care un operator al unei instalații care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului are dreptul la o reducere sau la o altă formă de compensare, dar poate dovedi, pe baza unei confirmări scrise oficiale din partea autorităților relevante, că nu a solicitat acest lucru sau că cererea a fost respinsă, respectiva reducere sau altă formă de compensare nu este luată în considerare pentru a stabili prețul carbonului plătit efectiv.

CAPITOLUL IV

CALIFICĂRILE PERSOANEI INDEPENDENTE ȘI CONDIȚIILE DE VERIFICARE A CALIFICĂRILOR ȘI A INDEPENDENȚEI ACESTEIA

SECȚIUNEA 1

Calificările și independența persoanelor independente

Articolul 10

Calificările persoanelor independente

(1)   În scopul certificării prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate în conformitate cu secțiunea 2 din prezentul capitol și în sensul articolului 9 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2023/956, persoana independentă este acreditată pentru domeniul de acreditare referitor la certificarea prețului carbonului plătit efectiv, indicat în anexa IV la prezentul regulament.

Persoana independentă respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament și în standardul armonizat EN ISO/IEC 17029: 2019, Evaluarea conformității – Principii generale și cerințe pentru organismele de validare și verificare (15).

(2)   Persoana independentă sau orice parte a aceleiași entități juridice este independentă de următoarele persoane:

(a)

operatorul care face obiectul certificării;

(b)

autoritatea competentă prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2023/956;

(c)

Comisia; și

(d)

orice autoritate competentă din țara terță care este responsabilă pentru reglementarea sau supravegherea unui mecanism de stabilire a prețului carbonului pe care se bazează determinarea prețului carbonului plătit efectiv.

(3)   Persoana independentă demonstrează, inclusiv organismului național de acreditare, competența sa continuă și se asigură că auditorul de certificare CBAM principal responsabil și auditorii de certificare CBAM își demonstrează competența în ceea ce privește evaluarea dovezilor privind prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate și aplicarea cerințelor prevăzute în secțiunea 2.

Atunci când își demonstrează competența continuă, persoana independentă se asigură că auditorul de certificare CBAM principal și auditorii de certificare CBAM îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

dețin cunoștințe referitoare la cerințele și procedurile juridice și tehnice aplicabile privind acreditarea, activitățile de certificare și calcularea și atribuirea prețului carbonului în conformitate cu prezentul regulament, Regulamentul (UE) 2023/956, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și alte acte legislative, standarde armonizate și orientări aplicabile;

(b)

dețin capacitatea de a efectua activitățile legate de certificarea raportului privind prețul carbonului al unui operator, astfel cum se prevede în prezenta secțiune;

(c)

dețin cunoștințe și dispun de înțelegerea necesară cu privire la aspectele tehnice ale monitorizării și raportării specifice sectorului care sunt relevante pentru grupa de activități indicată în anexa IV la prezentul regulament;

(d)

dețin cunoștințe și dispun de înțelegerea necesară cu privire la aplicarea și atribuirea datelor privind prețul carbonului emisiilor specifice încorporate.

În plus, persoana independentă se asigură că echipa de certificare cunoaște legislația privind mecanismul de stabilire a prețului carbonului și cerințele privind reducerile sau alte forme de compensare aplicabile mecanismului de stabilire a prețului carbonului la care este supus operatorul.

Articolul 11

Calificare temporară pentru perioadele de raportare 2026 și 2027

(1)   Prin derogare de la articolul 10 alineatul (1), în scopul certificării rapoartelor privind prețul carbonului pentru perioadele de raportare 2026 și 2027, un verificator acreditat în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551 pentru grupa relevantă de activități enumerată în anexa I la respectivul regulament poate opta, de asemenea, să devină o persoană independentă.

În acest scop, verificatorul transmite autorității competente, prin intermediul registrului CBAM, o cerere de atribuire a rolului solicitat de persoană independentă. În cadrul cererii sale, verificatorul confirmă că respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament.

La validarea cererii sale, verificatorul informează organismul național de acreditare care a acordat acreditarea în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551.

(2)   Persoana independentă căreia i s-a atribuit acest rol în temeiul alineatului (1) respectă cerințele prevăzute în prezentul regulament și standardul armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1), inclusiv cerințele de independență și de competență continuă.

(3)   Persoana independentă căreia i s-a atribuit acest rol în temeiul alineatului (1) încetează să mai fie o persoană independentă până la 30 septembrie 2028, iar rolul său este eliminat automat din registrul CBAM, cu excepția cazului în care i s-a acordat acreditarea pentru grupa de activități indicată în anexa IV la prezentul regulament.

În cazul în care persoanei independente i s-a acordat acreditarea pentru grupa de activități prevăzută în anexa IV la prezentul regulament, autoritatea competentă actualizează informațiile în consecință, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3210.

(4)   Înainte de 30 septembrie 2028, persoana independentă căreia i s-a atribuit acest rol în temeiul alineatului (1) poate transmite autorității competente, prin intermediul registrului CBAM, o cerere de revocare a rolului acordat în temeiul alineatului (1).

(5)   Autoritatea competentă revocă rolul acordat în temeiul alineatului (1) în următoarele cazuri:

(a)

persoana independentă a solicitat revocarea rolului său de persoană independentă în temeiul alineatului (4);

(b)

organismul național de acreditare a suspendat sau a retras acreditarea în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551;

(c)

în urma notificării din partea unei autorități competente sau a Comisiei care consideră, în cadrul examinării declarațiilor CBAM în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956 și al activității desfășurate de persoana independentă, că există îndoieli legitime cu privire la corectitudinea raportului de certificare emis de persoana independentă.

(6)   Revocarea rolului de persoană independentă în temeiul alineatului (4) nu aduce atingere acreditării în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551 sau al prezentului regulament.

SECȚIUNEA 2

Obligațiile și cerințele operaționale ale persoanelor independente

Articolul 12

Domeniul de aplicare al evaluării de către persoana independentă a raportului privind prețul carbonului

În cursul certificării, persoana independentă evaluează, cu o asigurare rezonabilă, dacă:

(a)

raportul privind prețul carbonului al operatorului este complet și îndeplinește cerințele prevăzute în anexa III;

(b)

operatorul a acționat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956 și cu capitolele II și III din prezentul regulament;

(c)

s-a plătit efectiv un preț al carbonului pentru emisiile specifice încorporate prevăzute în raportul de emisii verificat al operatorului;

(d)

după caz, s-au primit reduceri sau alte forme de compensare în legătură cu emisiile specifice încorporate;

(e)

raportul privind prețul carbonului al operatorului conține sau nu inexactități semnificative.

În sensul literei (e), persoana independentă obține dovezi clare și obiective din partea operatorului în sprijinul datelor privind prețul carbonului, ținând seama de toate informațiile incluse în dovezile privind prețul carbonului plătit, de atribuirea datelor privind prețul carbonului emisiilor specifice încorporate incluse în raportul de emisii verificat al operatorului, precum și de dovezile privind reducerile sau alte forme de compensare primite în legătură cu emisiile specifice încorporate.

Articolul 13

Informații care trebuie solicitate operatorilor

(1)   Pentru a evalua dacă raportul privind prețul carbonului al operatorului conține sau nu inexactități semnificative și dacă acesta respectă prezentul regulament, persoana independentă obține de la operator cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care aceste informații sunt deja la dispoziția persoanei independente ca urmare a unui proces de verificare în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2023/956:

(a)

cea mai recentă versiune a planului de monitorizare al operatorului, elaborat în conformitate cu punctul A.5 din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

(b)

documentația relevantă sau descrierea instalației, a procedurilor și a proceselor sau a diagramelor elaborate și actualizate în afara planului de monitorizare, inclusiv o descriere a activităților operatorului privind fluxul de date și a sistemului său de control;

(c)

dacă este cazul, o evidență a tuturor modificărilor aduse instalației, a modificărilor aduse planului de monitorizare și a modificărilor care afectează datele privind prețul carbonului de la ultima certificare;

(d)

raportul de emisii al operatorului în temeiul articolului 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și raportul de verificare corespunzător în temeiul punctului 2.17 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2025/2551, pentru perioada de raportare menționată la articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament;

(e)

raportul privind prețul carbonului al operatorului pentru perioada de raportare menționată la articolul 3 alineatul (3);

(f)

raportul de certificare pentru perioada de raportare care precedă perioada de raportare menționată la articolul 3 alineatul (3), dacă nu este certificat de aceeași persoană independentă;

(g)

dacă este cazul, raportul privind prețul carbonului al operatorului și raportul de certificare corespunzător referitor la precursorii utilizați, dar care nu sunt produși în instalație;

(h)

raportul de emisii al operatorului din cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului sau alte informații care precizează emisiile vizate de prețul carbonului și, dacă este cazul, raportul de verificare corespunzător sau corespondența relevantă cu autoritatea responsabilă pentru confirmarea emisiilor raportate în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului;

(i)

după caz, informații privind modul în care operatorul a corectat nerespectarea prezentului regulament sau a dat curs recomandărilor de îmbunătățire care au fost raportate în raportul de certificare referitor la perioada de raportare care precedă perioada de raportare menționată la articolul 3 alineatul (3);

(j)

dovezi privind prețului carbonului plătit în temeiul secțiunii 3.5 din anexa I;

(k)

dovezi privind orice reducere aplicabilă sau orice altă formă de compensare în temeiul articolului 9 și al secțiunilor 3.5 și 5.3 din anexa I și cel puțin următoarele elemente:

1.

nivelul sau valoarea corespunzătoare fiecărei reduceri sau unei alte forme de compensare;

2.

faptul că subvențiile menționate la articolul 9 alineatul (3) îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul respectiv;

3.

orice derogare aplicabilă în temeiul articolului 9 alineatul (4) al doilea și al treilea paragraf;

(l)

dovezi privind perioada de raportare aplicabilă și atribuirea datelor privind prețul carbonului mărfurilor în conformitate cu secțiunea 4.3 din anexa I.

Operatorul îi furnizează persoanei independente informațiile solicitate.

(2)   Operatorul îi prezintă persoanei independente raportul final privind prețul carbonului, autorizat și validat intern. Persoana independentă nu emite raportul de certificare decât dacă persoana independentă a obținut raportul respectiv.

Articolul 14

Certificarea datelor privind prețul carbonului plătit efectiv

(1)   Persoana independentă certifică datele necesare pentru a determina prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate prin evaluarea atribuirii datelor privind prețul carbonului și prin aplicarea testării detaliate a datelor, inclusiv prin urmărirea datelor până la sursa de date primară, prin verificarea încrucișată a datelor cu surse de date externe, prin efectuarea de reconcilieri, prin verificarea pragurilor privind datele adecvate și prin efectuarea de recalculări.

(2)   În cadrul certificării datelor menționate la alineatul (1), persoana independentă verifică cel puțin următoarele aspecte și, în cazul în care verificările respective indică inexactități sau neconformități, acționează în conformitate cu articolul 17:

(a)

dacă mecanismul de stabilire a prețului carbonului sau mecanismele de stabilire a prețului carbonului enumerate în raportul privind prețul carbonului sunt mecanisme de stabilire a prețului carbonului care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 4;

(b)

dacă emisiile încorporate au făcut obiectul unui preț al carbonului în cadrul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului și, dacă este cazul, dacă s-au primit reduceri sau alte forme de compensare în conformitate cu legislația aplicabilă mecanismului respectiv de stabilire a prețului carbonului;

(c)

dacă există suficiente dovezi, în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I, cu privire la plata unui preț al carbonului și la primirea de reduceri sau alte forme de compensare;

(d)

dacă aplicarea atribuirii datelor privind prețul carbonului pentru fiecare marfă a fost efectuată în conformitate cu anexa I;

(e)

valabilitatea informațiilor utilizate în ceea ce privește atribuirea datelor privind prețul carbonului și reducerile sau alte forme de compensare primite pentru emisiile încorporate raportate și verificate;

(f)

dovezi privind prețului carbonului plătit și reducerile sau o altă formă de compensare primite în raport cu emisiile totale raportate în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului;

(g)

în cazul în care datele privind prețul carbonului se bazează pe o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, coerența emisiilor operatorului raportate și confirmate în cadrul respectivei scheme de comercializare a certificatelor de emisii cu dovezile aferente unităților de conformitate corespunzătoare restituite în cadrul respectivei scheme de comercializare a certificatelor de emisii;

(h)

în cazul în care datele privind prețul carbonului se bazează pe o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, iar certificatele au fost alocate cu titlu gratuit, coerența dintre cantitatea acestor certificate alocate cu titlu gratuit și deciziile de reglementare prin care i-au fost emise operatorului certificatele respective;

(i)

în cazul în care datele privind prețul carbonului se bazează pe o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, iar prețul carbonului se bazează pe unități de conformitate individuale achiziționate sau pe un preț fix în raport cu care sunt achiziționate unitățile de conformitate, dovezile aferente cantității de unități de conformitate achiziționate și prețului de achiziționare a acestora în evidențele financiare ale operatorului;

(j)

în cazul în care sunt restituite unități de conformitate în temeiul schemei de comercializare a certificatelor de emisii sau al taxei, redevenței sau impozitului pe carbon pentru îndeplinirea obligațiilor de conformitate, dacă respectivele unități de conformitate îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa I;

(k)

în cazul în care datele privind prețul carbonului se bazează pe o taxă, o redevență sau un impozit pe carbon, coerența dintre cantitatea de emisii provenite de la mărfuri sau combustibil care face obiectul unei taxe, al unei redevențe sau al unui impozit pe carbon și dovezile aferente taxei, redevenței sau impozitului pe carbon care s-a plătit efectiv pentru emisiile respective, inclusiv acordurile contractuale cu furnizorii de combustibil, facturile și dovezile de reglementare aferente taxei, redevenței sau impozitului care s-a plătit;

(l)

coerența dintre reducerile totale sau alte forme de compensare raportate și dovezile justificative, precum și coerența dintre emisiile atribuite în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului și emisiile încorporate din raportul de emisii al operatorului.

Articolul 15

Condițiile în care persoana independentă se poate baza pe verificarea și certificarea externe pentru atribuirea datelor privind prețul carbonului

(1)   În scopul verificării atribuirii corecte a datelor privind prețul carbonului emisiilor încorporate, persoana independentă confirmă că raportul de verificare furnizat de operator în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (d) îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)

la momentul emiterii raportului de verificare, entitatea care a efectuat activitățile de verificare era un verificator care deținea un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea verificării și pentru care nu se aplicau măsuri administrative în temeiul articolului 9 din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551;

(b)

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de verificare indică faptul că raportul de emisii al operatorului este verificat ca fiind satisfăcător;

(c)

raportul de verificare acoperă perioada de raportare în care au fost produse mărfurile care fac obiectul certificării prețului carbonului.

În cazul în care persoana independentă nu poate confirma că raportul de verificare îndeplinește condițiile prevăzute la primul paragraf, persoana independentă nu certifică raportul privind prețul carbonului al operatorului.

(2)   În cazul în care datele certificate privind prețul carbonului sunt atribuite emisiilor încorporate ale unui precursor utilizat, dar care nu este produs în instalație, persoana independentă ține seama de informațiile prevăzute în raportul de certificare al instalației care produce precursorul numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

la momentul emiterii raportului de certificare, entitatea care a efectuat certificarea era o persoană independentă care deținea un certificat de acreditare valabil care conținea domeniul de acreditare necesar pentru a efectua certificarea prețului carbonului plătit efectiv și pentru care nu s-au aplicat măsuri administrative în temeiul articolului 27;

(b)

declarația privind avizul cuprinsă în raportul de certificare indică faptul că raportul privind prețul carbonului al operatorului este certificat ca fiind satisfăcător;

(c)

raportul de certificare al instalației care produce precursorul acoperă aceeași perioadă de raportare precum cea specificată în raportul de verificare menționat la alineatul (1).

În cazul în care persoana independentă nu poate ține seama de informațiile prevăzute în raportul de certificare al instalației care produce precursorul, persoana independentă poate solicita operatorului să aplice prețul implicit relevant al carbonului menționat la articolul 5 pentru precursorul respectiv.

(3)   În scopul verificării valabilității informațiilor utilizate pentru atribuirea datelor privind prețul carbonului, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (2) litera (e), persoana independentă se bazează pe datele privind emisiile și pe datele privind prețul carbonului, astfel cum au fost raportate și confirmate în cadrul mecanismului relevant de stabilire a prețului carbonului, în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele situații, în funcție de tipul de mecanism de stabilire a prețului carbonului:

(a)

în cazul în care un mecanism de stabilire a prețului carbonului prevede o evaluare de către un terț a emisiilor care fac obiectul prețului carbonului, sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

1.

datele raportate privind emisiile sunt verificate de o entitate independentă autorizată de autoritatea de reglementare sau acreditată de un organism de acreditare dintr-o țară terță pentru a efectua o astfel de verificare în conformitate cu standardele recunoscute aplicabile verificării gazelor cu efect de seră;

2.

persoana sau entitatea care a evaluat în mod independent datele raportate privind emisiile deține o autorizație valabilă sau un certificat de acreditare valabil, iar autorizația sau acreditarea nu este retrasă sau suspendată la momentul emiterii declarației privind avizul de verificare;

3.

datele raportate privind emisiile sunt evaluate ca fiind satisfăcătoare, iar evaluarea corespunzătoare confirmă faptul că domeniul de aplicare al evaluării acoperă toate fluxurile de date relevante;

(b)

în cazul în care mecanismul de stabilire a prețului carbonului prevede un control de către autoritatea responsabilă pentru gestionarea sistemului în locul unei verificări, operatorul furnizează o comunicare oficială de acceptare din partea autorității competente care confirmă că un astfel de control a fost efectuat și că raportul de emisii a fost acceptat.

În cazul în care persoana independentă nu poate ține seama de datele privind emisiile în conformitate cu prezentul paragraf, persoana independentă certifică raportul privind prețul carbonului al operatorului ca fiind nesatisfăcător în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b).

Articolul 16

Accesul la datele necesare

Persoana independentă realizează interviuri și primește acces la datele necesare pentru a colecta suficiente informații și dovezi care să îi permită să concluzioneze dacă raportul privind prețul carbonului al operatorului conține sau nu inexactități semnificative.

În cazul în care acest lucru se justifică potrivit analizei persoanei independente efectuate în conformitate cu standardul armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1), persoana independentă poate decide să efectueze o vizită fizică a sitului la locul sau la locurile în care este definit procesul de atribuire a datelor privind prețul carbonului emisiilor specifice încorporate și în care sunt stocate dovezile privind prețul carbonului plătit efectiv.

Articolul 17

Abordarea inexactităților și a neconformităților

(1)   În cazul în care identifică inexactități sau orice nerespectare a prezentului regulament în cursul certificării, persoana independentă informează fără întârziere operatorul în acest sens și îi solicită să corecteze inexactitățile sau neconformitățile identificate. Operatorul corectează inexactitățile sau neconformitățile identificate.

(2)   Persoana independentă consemnează în documentația sa internă de certificare toate inexactitățile sau neconformitățile care au fost corectate de operator în cursul certificării și le marchează ca fiind soluționate.

(3)   În cazul în care operatorul nu corectează inexactitățile sau neconformitățile, persoana independentă îi solicită operatorului, înainte de emiterea raportului de certificare în conformitate cu articolul 19, să explice principalele cauze ale inexactităților sau neconformităților și motivele pentru care nu a efectuat corecțiile solicitate.

(4)   Persoana independentă stabilește dacă inexactitățile necorectate, în mod individual sau agregate cu alte inexactități, au un impact asupra prețului total al carbonului plătit efectiv raportat pentru fiecare marfă. La evaluarea pragului de semnificație al inexactităților, persoana independentă ia în considerare dimensiunea și natura inexactităților și circumstanțele specifice ale apariției acestora.

Persoana independentă poate considera inexactitățile ca fiind semnificative chiar dacă acestea, în mod individual sau agregate cu alte inexactități, nu depășesc pragul de semnificație prevăzut la articolul 18, în cazul în care acest lucru este justificat de dimensiunea și natura inexactităților și de circumstanțele speciale ale apariției acestora.

(5)   În cazul în care operatorul nu corectează neconformitățile în conformitate cu alineatul (1) înainte ca persoana independentă să emită raportul de certificare, persoana independentă evaluează dacă neconformitățile necorectate au un impact asupra prețului total al carbonului plătit efectiv raportat pentru fiecare marfă și dacă acest lucru duce la o inexactitate semnificativă.

Articolul 18

Pragul de semnificație

Atunci când evaluează inexactitățile din datele raportate pentru perioada de raportare care face obiectul certificării, persoana independentă aplică un prag de semnificație pentru fiecare tonă de marfă relevantă identificată prin codul său din Nomenclatura combinată (NC) sau, în cazul energiei electrice importate, pentru fiecare MWh. Acest prag de semnificație este de 5 % din prețul total al carbonului plătit efectiv care se atribuie mărfii respective.

Articolul 19

Raportul de certificare

(1)   Pe baza informațiilor colectate, persoana independentă certifică raportul privind prețul carbonului al operatorului. Raportul de certificare include una dintre următoarele declarații privind avizul:

(a)

raportul privind prețul carbonului al operatorului este certificat ca fiind satisfăcător în cazul în care nu conține inexactități semnificative, iar prețul carbonului pentru emisiile încorporate verificate a fost plătit efectiv;

(b)

raportul privind prețul carbonului al operatorului este certificat ca fiind nesatisfăcător în cazul în care se aplică cel puțin una dintre următoarele situații:

1.

raportul conține inexactități semnificative care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de certificare;

2.

persoana independentă nu a fost în măsură să obțină suficiente dovezi;

3.

nu există suficientă claritate pentru a afirma cu o asigurare rezonabilă că raportul privind prețul carbonului al operatorului nu conține inexactități semnificative.

(2)   Începând cu 1 februarie 2027, persoana independentă emite raportul de certificare în registrul CBAM.

(3)   În cazul în care operatorul este înregistrat în registrul CBAM în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2023/956, raportul de certificare se transmite operatorului prin intermediul registrului CBAM.

(4)   În cazul în care operatorul nu este înregistrat în registrul CBAM, persoana independentă exportă din registrul CBAM și îi transmite operatorului raportul de certificare în formatul său software standard original prin alte mijloace. Persoana independentă îi furnizează, de asemenea, operatorului o copie a raportului de certificare într-un format electronic standardizat acceptat la scară largă pentru documentele digitale, exclusiv în scop informativ.

(5)   Raportul de certificare se întocmește pe baza modelului electronic pus la dispoziție de Comisie.

(6)   Modelul electronic menționat la alineatul (5) conține cel puțin informațiile prevăzute în anexa V.

(7)   Persoana independentă nu emite raportul de certificare în cazul în care există deja un raport de certificare care acoperă aceeași perioadă de raportare pentru aceeași instalație.

(8)   La cererea operatorului, persoana independentă poate emite o versiune revizuită a unui raport de certificare, care să înlocuiască versiunea anterioară, pentru a corecta o eroare sau pentru a ține seama de noi dovezi sau informații descoperite după emiterea acestuia.

(9)   Persoana independentă întocmește raportul de certificare în limba engleză.

Articolul 20

Documentația internă de certificare

(1)   Persoana independentă întocmește și compilează documentația internă de certificare care conține cel puțin următoarele informații:

(a)

rezultatele certificării;

(b)

informațiile primite de la operator în conformitate cu articolul 13;

(c)

analiza strategică, analiza riscurilor și planul de certificare;

(d)

suficiente informații în sprijinul declarației privind avizul din raportul de certificare, inclusiv justificări pentru evaluările făcute cu privire la caracterul semnificativ sau nesemnificativ al inexactităților.

(2)   Documentația internă de certificare menționată la alineatul (1) se redactează astfel încât organismul național de acreditare să poată evalua dacă certificarea a fost efectuată în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Persoana independentă păstrează documentația internă de certificare atât timp cât este necesar pentru a permite o examinare a declarațiilor CBAM care au fost depuse.

(4)   La cerere, persoana independentă acordă Comisiei și autorităților competente acces la documentația internă de certificare și la alte informații relevante pentru a facilita evaluarea certificării. Persoana independentă oferă acces la documentația respectivă prin intermediul registrului CBAM, cu excepția cazului în care se solicită altfel, în termen de 30 de zile calendaristice de la data cererii.

SECȚIUNEA 3

Acreditarea și supravegherea persoanelor independente și cooperarea dintre autorități

Articolul 21

Cererea de acreditare

(1)   Un solicitant care este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru depune o cerere de acreditare la organismul național de acreditare al statului membru respectiv pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV.

Cu toate acestea, solicitantul depune cererea de acreditare la un organism național de acreditare din orice alt stat membru care acordă acreditarea pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV în oricare dintre următoarele situații:

(a)

în cazul în care statul membru de stabilire a decis să nu înființeze un organism național de acreditare și nu a recurs la organismul național de acreditare al unui alt stat membru;

(b)

în cazul în care organismul național de acreditare menționat la primul paragraf nu efectuează acreditarea pentru domeniul de acreditare indicat în anexa IV;

(c)

în cazul în care organismul național de acreditare menționat la primul paragraf nu a fost supus cu succes unei evaluări la nivel de omologi în ceea ce privește grupele de activități pentru care se solicită acreditarea.

(2)   Un solicitant care nu este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru depune o cerere de acreditare la un organism național de acreditare din orice stat membru care oferă acreditare pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV.

(3)   Odată cu cererea, solicitantul menționat la alineatele (1) și (2) pune la dispoziția organismului național de acreditare cel puțin următoarele documente:

(a)

o descriere a competenței solicitantului de a efectua certificarea în conformitate cu prezentul regulament și cu standardul armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1);

(b)

o descriere a procesului menit să garanteze independența, inclusiv evidențe relevante privind imparțialitatea și independența solicitantului și ale personalului acestuia;

(c)

lista experților tehnici și a personalului-cheie implicat în certificarea rapoartelor privind prețul carbonului ale operatorilor;

(d)

o descriere a sistemului de management al calității prevăzut în standardul armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1), inclusiv elemente privind documentația internă de certificare;

(e)

evidențe relevante pentru a demonstra respectarea prezentului regulament, inclusiv în ceea ce privește competența și imparțialitatea personalului solicitantului;

(f)

dacă este cazul, orice dovadă relevantă a competenței dovedite în aplicarea standardului internațional menționat la articolul 10 alineatul (1), recunoscută de un organism național de acreditare sau de un organism de acreditare dintr-o țară terță.

(4)   După primirea cererii de acreditare, organismul național de acreditare îi poate cere solicitantului să prezinte orice alte informații pe care organismul național de acreditare le consideră necesare pentru evaluarea cererii.

Organismul național de acreditare poate cere solicitantului care nu este stabilit în temeiul legislației naționale a unui stat membru să furnizeze informații care să confirme că organismul național de acreditare poate desfășura activități de acreditare în țara de stabilire a solicitantului.

(5)   În cazul în care un organism național de acreditare care furnizează servicii de acreditare în temeiul prezentului regulament nu este în măsură să efectueze acreditarea unui solicitant care nu este stabilit în temeiul dreptului intern al unui stat membru, acesta îi furnizează solicitantului, fără întârzieri nejustificate după primirea cererii de acreditare a acestuia, un răspuns justificat în mod corespunzător, precizând motivele pentru care nu a efectuat acreditarea și punând la dispoziție o listă a organismelor naționale de acreditare care ar putea desfășura procesul de acreditare.

(6)   Organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi menționate la articolul 29 facilitează schimbul de informații între organismele naționale de acreditare prin menținerea unei liste a organismelor naționale de acreditare care furnizează servicii de acreditare în temeiul CBAM și a organismelor naționale de acreditare care pot desfășura procesul de acreditare pentru solicitanții care nu sunt stabiliți în temeiul dreptului intern al unui stat membru.

Articolul 22

Domeniul de aplicare al evaluării de către organismele naționale de acreditare

Organismul național de acreditare menționat la articolul 3 punctul 32 din Regulamentul (UE) 2023/956 evaluează dacă persoana juridică care solicită acreditarea (denumită în continuare „solicitantul”) sau persoana independentă îndeplinește cumulativ următoarele două condiții:

(a)

este calificată să certifice rapoartele privind prețul carbonului ale operatorilor în conformitate cu prezentul capitol;

(b)

efectuează certificarea în conformitate cu prezentul capitol.

Articolul 23

Evaluarea cererilor de acreditare și decizia de acordare a acreditării

(1)   Atunci când pregătește evaluarea cererilor de acreditare, organismul național de acreditare întreprinde toate acțiunile următoare:

(a)

examinează informațiile furnizate de solicitant în temeiul articolului 21 alineatul (3);

(b)

efectuează o vizită la fața locului la sediul solicitantului pentru a examina un eșantion reprezentativ din documentația internă de certificare a solicitantului;

(c)

observă performanțele și evaluează competențele unui număr reprezentativ de membri ai personalului solicitantului care certifică rapoartele privind prețul carbonului ale operatorilor pentru a se asigura că aceștia acționează în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   În cursul evaluării, organismul național de acreditare ține seama de toate aspectele următoare:

(a)

complexitatea domeniului de acreditare care face obiectul cererii;

(b)

zonele geografice în care solicitantul efectuează sau intenționează să efectueze certificarea;

(c)

dacă solicitantul este acreditat pentru un domeniu de acreditare în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956.

Organismul național de acreditare poate lua în considerare, de asemenea, orice dovadă relevantă furnizată de solicitant în temeiul articolului 21 alineatul (3) litera (f).

(3)   Organismul național de acreditare poate încheia un acord cu un organism de acreditare stabilit într-o țară terță pentru a delega o parte dintre activitățile de evaluare menționate la alineatul (1) acestui organism de acreditare în ceea ce privește solicitanții stabiliți în temeiul legislației naționale a acestui organism de acreditare. Organismul național de acreditare rămâne responsabil pentru acreditarea solicitantului.

(4)   Organismul național de acreditare raportează solicitantului constatările sale și eventualele neconformități și solicită un răspuns.

(5)   Solicitantul ia măsuri corective pentru a remedia orice neconformitate raportată în temeiul alineatului (3) și transmite, într-un termen stabilit de organismul național de acreditare, un răspuns în care indică măsurile pe care le-a luat sau pe care intenționează să le ia pentru a soluționa neconformitatea respectivă.

(6)   Organismul național de acreditare examinează răspunsul dat de solicitant în temeiul alineatului (4).

(7)   În cazul în care constată că răspunsul solicitantului sau măsurile luate sunt insuficiente sau ineficace, organismul național de acreditare îi cere solicitantului să prezinte informații suplimentare sau să ia măsuri suplimentare și poate solicita dovezi sau poate efectua o evaluare subsecventă pentru a evalua punerea în aplicare efectivă a măsurii respective.

(8)   În cazul în care decide să acorde sau să reînnoiască o acreditare sau să extindă domeniul unei acreditări, organismul național de acreditare eliberează un certificat de acreditare în acest sens.

Certificatul de acreditare este valabil pentru o perioadă de maximum cinci ani de la data eliberării sale.

Articolul 24

Extinderea domeniului de acreditare

(1)   Un verificator acreditat în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2025/2551 pentru o grupă de activități enumerată în anexa I la respectivul regulament sau un solicitant acreditat în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 pentru grupa de activități relevantă enumerată în anexa I la respectivul regulament poate solicita o extindere a domeniului său de acreditare la grupa de activități prevăzută în anexa IV la prezentul regulament.

(2)   Ca răspuns la o cerere în temeiul alineatului (1) de extindere a domeniului unei acreditări acordate, organismul național de acreditare stabilește dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 22 pentru extinderea solicitată a domeniului său de acreditare.

Articolul 25

Supravegherea anuală

Organismul național de acreditare efectuează o supraveghere anuală a fiecărei persoane independente căreia i-a eliberat un certificat de acreditare. Această supraveghere cuprinde cel puțin următoarele:

(a)

o evaluare la fața locului sau virtuală a biroului persoanei independente;

(b)

observarea performanțelor și evaluarea competențelor unui număr reprezentativ de membri ai personalului persoanei independente în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) litera (c).

Articolul 26

Plângeri

În cazul în care organismul național de acreditare primește o plângere privind o persoană independentă pe care a acreditat-o din partea oricărei autorități competente, din partea Comisiei, din partea operatorului sau din partea oricărei alte orice părți interesate, organismul național de acreditare întreprinde, în termen de cel mult trei luni de la data primirii plângerii, toate acțiunile următoare:

(a)

evaluează valabilitatea plângerii;

(b)

se asigură că persoanei independente vizate i se dă ocazia să își prezinte observațiile;

(c)

adoptă măsurile corespunzătoare pentru a trata plângerea respectivă;

(d)

înregistrează plângerea și măsurile adoptate;

(e)

îi răspunde reclamantului.

Articolul 27

Suspendarea acreditării, restrângerea domeniului de acreditare și retragerea acreditării

(1)   Fără a aduce atingere alineatelor (2), (3) și (4), organismul național de acreditare poate suspenda o acreditare, poate restrânge domeniul de acreditare sau poate retrage o acreditare a unei persoane independente în cazul în care persoana independentă nu îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Organismul național de acreditare suspendă o acreditare, restrânge domeniul de acreditare sau retrage o acreditare în cazul în care persoana independentă solicită acest lucru.

(3)   Organismul național de acreditare suspendă o acreditare sau restrânge domeniul de acreditare în cazul în care persoana independentă a comis oricare dintre următoarele fapte:

(a)

a săvârșit o încălcare gravă a cerințelor prevăzute în prezentul regulament;

(b)

nu a respectat, în mod persistent și repetat, cerințele prevăzute în prezentul regulament;

(c)

a încălcat orice alte condiții specifice stabilite de către organismul național de acreditare.

(4)   Organismul național de acreditare retrage acreditarea unei persoane independente în cazul în care se aplică oricare dintre următoarele situații:

(a)

persoana independentă nu a remediat deficiențele care au stat la baza unei decizii de suspendare a acreditării;

(b)

un membru al conducerii persoanei independente sau un membru al personalului persoanei independente implicat în certificare a fost găsit vinovat de fraudă;

(c)

persoana independentă a furnizat în mod intenționat informații false sau a ascuns în mod intenționat informații.

(5)   Organismul național de acreditare poate suspenda sau retrage acreditarea unei persoane independente în cazul în care organismul național de acreditare constată că aceasta nu mai este în măsură să desfășoare activități de acreditare în țara de stabilire a solicitantului.

Articolul 28

Activități de observare

(1)   Organismul național de acreditare poate decide să desfășoare activități de observare a verificatorilor care au devenit persoane independente în temeiul articolului 11 alineatul (1), în scopul dobândirii de experiență în ceea ce privește activitățile de acreditare în temeiul prezentului regulament înainte de a efectua acreditarea pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV.

(2)   Organismul național de acreditare poate desfășura activități de observare numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

organismul național de acreditare nu efectuează acreditarea pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV;

(b)

cel puțin o persoană independentă a informat organismul național de acreditare că a devenit o persoană independentă în temeiul articolului 11 alineatul (1).

(3)   Activitățile de observare pot acoperi oricare dintre activitățile pe care organismul național de acreditare le-ar desfășura în temeiul prezentului regulament pentru acreditarea unei persoane independente, inclusiv prezentarea programului anual de lucru și a raportului de gestionare menționate la articolul 32 și a notificării în temeiul articolului 35.

Organismul național de acreditare transmite persoanelor independente relevante, cu un preaviz rezonabil, lista activităților de observare pe care intenționează să le desfășoare.

Articolul 29

Evaluarea la nivel de omologi și recunoașterea reciprocă

(1)   Organismele naționale de acreditare se supun unor evaluări periodice la nivel de omologi efectuate de organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.

(2)   În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi este nesatisfăcător, organismul național de acreditare încetează să mai desfășoare activități și să furnizeze servicii în temeiul prezentului regulament până când se ajunge la un rezultat satisfăcător al evaluării la nivel de omologi.

(3)   În cazul în care un organism național de acreditare a fost supus cu succes unei evaluări la nivel de omologi în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 sau beneficiază de o derogare de la cerința de efectuare a unei noi evaluări la nivel de omologi în temeiul articolului 27 alineatul (4) din regulamentul delegat respectiv, organismul național de acreditare nu este obligat să fie supus unei noi evaluări la nivel de omologi în temeiul prezentului regulament.

Derogarea de la cerința de efectuare a unei noi evaluări la nivel de omologi se aplică pentru o perioadă de până la patru ani de la data la care organismul recunoscut ca organizator al evaluării la nivel de omologi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 îi notifică decizia sa organismului național de acreditare.

(4)   Până la finalizarea procesului de evaluare la nivel de omologi, statele membre recunosc certificatele de acreditare și rapoartele de certificare ale persoanelor independente acreditate de respectivul organism național de acreditare ca fiind valabile. Ele fac acest lucru cu condiția ca organismul național de acreditare să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)

a beneficiat de derogarea menționată la alineatul (3);

(b)

a fost inițiată o evaluare la nivel de omologi a acestuia.

Articolul 30

Schimbul de informații și cooperarea

În cazul în care organismul național de acreditare furnizează servicii de acreditare pentru domeniul de acreditare prevăzut în anexa IV, statul membru în care este situat organismul național de acreditare instituie un schimb de informații și o cooperare eficace între respectivul organism național de acreditare și autoritatea competentă.

Articolul 31

Schimbul de informații privind certificatele de acreditare și măsurile administrative

(1)   Organismul național de acreditare îi furnizează fără întârziere autorității competente a statului membru în care este stabilit toate informațiile relevante necesare pentru înregistrarea persoanei independente în registrul CBAM și pentru orice actualizare ulterioară a înregistrării respective în temeiul articolului 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3210. Informațiile respective includ cel puțin următoarele:

(a)

orice decizie de acordare a unei acreditări sau orice decizie de reînnoire sau de extindere a domeniului de acreditare;

(b)

orice decizie în temeiul articolului 27 de suspendare a unei acreditări, de restrângere a domeniului de aplicare sau de retragere a unei acreditări, precum și orice decizie privind o cale de atac care anulează o astfel de decizie;

(c)

orice revocare a unei decizii de suspendare a unei acreditări.

(2)   Autoritatea competentă menționată la alineatul (1) înregistrează în registrul CBAM și actualizează informațiile privind persoanele independente primite în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Comisia publică informațiile menționate la alineatul (1) într-un format interoperabil.

Articolul 32

Programul de lucru în materie de acreditare și raportul de gestionare

(1)   Organismul național de acreditare include în programul de lucru în materie de acreditare menționat la articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 o listă a persoanelor independente pe care le-a acreditat. Pentru fiecare persoană independentă, lista respectivă conține următoarele informații:

(a)

activitățile planificate de organismul național de acreditare pentru persoana independentă în cauză, inclusiv activitățile de supraveghere și de reevaluare;

(b)

data și locul preconizate ale certificării, indicând dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;

(c)

datele auditurilor prin observare directă prevăzute care urmează să fie efectuate de organismul național de acreditare pentru evaluarea persoanei independente, inclusiv numele și datele de identificare ale operatorilor și ale instalațiilor care urmează să fie vizitate în timpul auditurilor prin observare directă.

(2)   În cazul în care oricare dintre informațiile menționate la alineatul (1) se modifică, organismul național de acreditare îi transmite autorității competente un program de lucru actualizat în termenul prevăzut la articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551.

(3)   Organismul național de acreditare include în raportul de gestionare menționat la articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2025/2551, pentru fiecare persoană independentă pe care a acreditat-o, cel puțin următoarele informații:

(a)

detaliile de acreditare ale persoanei independente, inclusiv domeniul de acreditare;

(b)

orice modificare a domeniului de acreditare al persoanei independente;

(c)

rezultatele sintetizate ale activităților de supraveghere și de reevaluare desfășurate de organismul național de acreditare;

(d)

rezultatele sintetizate ale evaluărilor extraordinare care au avut loc, inclusiv motivele care au stat la baza demarării evaluărilor extraordinare;

(e)

orice plângere depusă împotriva persoanei independente de la data ultimului raport de gestionare și acțiunile întreprinse de organismul național de acreditare în legătură cu o astfel de plângere;

(f)

detalii privind măsurile întreprinse de organismul național de acreditare ca răspuns la informațiile comunicate de autoritatea competentă în temeiul articolului 34, cu excepția cazului în care organismul național de acreditare a considerat că informațiile reprezintă o plângere în sensul articolului 26.

În cazul în care organismul național de acreditare a informat solicitantul unei acreditări, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5), că nu este în măsură să desfășoare procesul de acreditare, organismul național de acreditare include în raportul de gestionare menționat la alineatul (3) o listă a solicitanților, inclusiv numele acestora, țara de stabilire și domeniul de acreditare solicitat.

Articolul 33

Schimbul de informații dintre autoritățile competente și Comisie

(1)   Autoritățile competente pun fără întârziere la dispoziția celorlalte autorități competente și a Comisiei, prin intermediul registrului CBAM, informațiile privind persoanele independente incluse în programul de lucru în materie de acreditare și în raportul de gestionare menționat la articolul 32.

(2)   În cazul în care autoritatea competentă sau Comisia efectuează o examinare a declarației CBAM în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, acestea pun la dispoziția celorlalte autorități competente și, după caz, a Comisiei, prin intermediul registrului CBAM, informații privind inițierea și rezultatele examinării respective, în măsura în care acestea se referă la activitatea desfășurată de persoana independentă.

Articolul 34

Informații transmise de autoritatea competentă organismului național de acreditare și secretul profesional

(1)   Autoritatea competentă a statului membru în care este stabilit organismul național de acreditare comunică în mod regulat și cel puțin o dată pe an organismului național de acreditare care a acreditat persoana independentă cel puțin următoarele informații:

(a)

rezultatele relevante ale controalelor privind dovezile care demonstrează că prețul carbonului a fost plătit efectiv și privind raportul de certificare, inclusiv orice neconformitate identificată a persoanei independente cu prezentul regulament;

(b)

orice plângere primită de autoritatea competentă cu privire la persoana independentă respectivă.

(2)   În sensul alineatului (1), autoritatea competentă utilizează modelul electronic pus la dispoziție de Comisie.

(3)   În cazul în care autoritatea competentă primește o plângere privind o persoană independentă acreditată de un organism național de acreditare dintr-un alt stat membru, autoritatea competentă comunică plângerea organismului național de acreditare respectiv.

(4)   În cazul în care informațiile menționate la alineatele (1) și (3) arată că o autoritate competentă sau Comisia a identificat nerespectarea prezentului regulament de către persoana independentă, organismul național de acreditare tratează comunicarea informațiilor respective ca pe o plângere depusă de autoritatea competentă cu privire la persoana independentă respectivă în conformitate cu articolul 26.

(5)   În cazul în care organismul național de acreditare primește informații referitoare la raportul privind prețul carbonului al unui operator sau la un raport de certificare, informațiile respective fac obiectul secretului profesional. Organismul național de acreditare nu divulgă informațiile respective niciunei alte persoane sau autorități, cu excepția cazului în care divulgarea este obligatorie în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

Articolul 35

Notificarea de către persoane independente

(1)   Până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, persoanele independente transmit organismului național de acreditare care le-a acreditat următoarele informații pentru următorul an calendaristic:

(a)

data și locul planificate ale certificările pe care urmează să le efectueze, indicând dacă se va efectua o vizită fizică sau virtuală a sitului;

(b)

numele și datele de identificare ale fiecărui operator ale cărui rapoarte privind prețul carbonului fac obiectul certificării sale, precum și datele de identificare ale instalațiilor în cauză;

(c)

numele membrilor echipei de certificare și domeniul de acreditare care acoperă activitățile operatorului.

(2)   În cazul în care oricare dintre informațiile menționate la alineatul (1) se modifică, persoanele independente notifică modificările respective organismului național de acreditare într-un termen convenit cu organismul respectiv.

(3)   Persoanele independente notifică fără întârziere organismului național de acreditare orice modificare semnificativă a statutului sau a funcționării lor care ar putea avea efecte asupra acreditării acestora.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 36

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2026.

El trebuie revizuit cel târziu în 2027.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 5 noiembrie 2026.

Pentru Comisie

Președinta

Ursula VON DER LEYEN


(1)   JO L 130, 16.5.2023, p. 52, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/956/oj.

(2)  Regulamentul (UE) 2025/2083 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 octombrie 2025 de modificare a Regulamentului (UE) 2023/956 în ceea ce privește simplificarea și consolidarea mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră (JO L, 2025/2083, 17.10.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2025/2083/oj).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 al Comisiei din 10 decembrie 2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește metodele de calculare a emisiilor încorporate în mărfuri (JO L, 2025/2547, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2547/oj).

(4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/87/oj).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2548 al Comisiei din 10 decembrie 2025 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește calcularea și publicarea prețului certificatelor CBAM (JO L, 2025/2548, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2548/oj).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1025/oj).

(7)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei din 10 decembrie 2025 privind aplicarea principiilor de verificare a emisiilor încorporate declarate în temeiul Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L, 2025/2546, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2025/2546/oj).

(8)  Regulamentul delegat (UE) 2025/2551 al Comisiei din 20 noiembrie 2025 de completare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului prin specificarea condițiilor pentru acordarea acreditării verificatorilor, pentru controlul și monitorizarea verificatorilor acreditați, pentru retragerea acreditării și pentru recunoașterea reciprocă și evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare (JO L, 2025/2551, 22.12.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2025/2551/oj).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor și acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, p. 94), ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2067/oj.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93 (JO L 218, 13.8.2008, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/765/oj).

(11)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/3210 al Comisiei din 18 decembrie 2024 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește registrul CBAM (JO L, 2024/3210, 30.12.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2024/3210/oj).

(12)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj).

(13)  Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2011/182/oj).

(15)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2020/1835 a Comisiei din 3 decembrie 2020 privind standardele armonizate de acreditare și de evaluare a conformității (JO L 408, 4.12.2020, p. 6, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_impl/2020/1835/oj).


ANEXA I

Metodologia de calculare a prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate

Prezenta anexă stabilește metodele de atribuire a prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate în mărfuri.

1.   DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe și al anexelor II și III, se aplică următoarele definiții:

1.

„emisii CPM” înseamnă emisiile raportate și confirmate în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului;

2.

„reducere sau alte forme de compensare a emisiilor” înseamnă partea din emisiile CPM compensată prin reduceri sau alte forme de compensare;

3.

„taxă pe carbon” înseamnă o taxă, o redevență sau un impozit pe carbon, sub forma unei taxe pe carbon pentru emisii din surse punctiforme sau a unei taxe pe carbon bazate pe combustibil, stabilită de autoritățile din țările terțe;

4.

„taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme” înseamnă o taxă, o redevență sau un impozit care se percepe direct pentru emisiile de gaze cu efect de seră care provin dintr-o sursă specifică și identificabilă;

5.

„taxă pe carbon bazată pe combustibil” înseamnă o taxă, o redevență sau un impozit care se percepe direct pentru conținutul de carbon al aprovizionării cu combustibili fosili ale căror emisii sunt eliberate în timpul producerii de mărfuri;

6.

„perioadă de raportare CPM” înseamnă perioada aplicabilă monitorizării și raportării emisiilor CPM;

7.

„credit de carbon” înseamnă un credit emis prin intermediul unui mecanism de creditare care reprezintă o reducere a emisiilor sau o eliminare a emisiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă, generat de o activitate de atenuare și pus în aplicare în cadrul unor operațiuni ale căror emisii nu sunt acoperite de mecanismul de stabilire a prețului carbonului;

8.

„credit internațional de carbon” înseamnă un credit de carbon legat de o activitate de atenuare pusă în aplicare într-o altă țară decât țara de producție a unei mărfi.

2.   ETAPELE DE ATRIBUIRE ÎN CADRUL METODOLOGIEI

Prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate ale mărfurilor se atribuie prin parcurgerea următoarelor etape consecutive:

(a)

se determină prețul carbonului plătit pe tonă de emisii CPM, exprimat în euro pe tCO2e, în conformitate cu secțiunea 3, pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care acoperă emisiile de gaze cu efect de seră eliberate în timpul producției de mărfuri;

(b)

se atribuie emisiile CPM fiecărei mărfi, în conformitate cu secțiunea 4, pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care acoperă emisiile de gaze cu efect de seră eliberate în timpul producției de mărfuri;

(c)

se atribuie reducerea sau alte forme de compensare a emisiilor fiecărei mărfi, în conformitate cu secțiunea 5, pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care acoperă emisiile de gaze cu efect de seră eliberate în timpul producției de mărfuri;

(d)

se atribuie prețul carbonului plătit efectiv emisiilor specifice încorporate și se determină punctele de date care îi sunt necesare declarantului în cadrul CBAM, în conformitate cu secțiunea 6, pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care acoperă emisiile de gaze cu efect de seră eliberate în timpul producției de mărfuri;

(e)

se convertește prețul carbonului plătit efectiv în euro și se agregă prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate, în conformitate cu secțiunea 7.

În cazul în care prezenta anexă precizează dovezile în sprijinul prețului carbonului plătit efectiv, dovezile respective se referă la instalația specifică ce produce mărfurile, inclusiv atunci când prețul carbonului este plătit de o entitate care face obiectul unui mecanism de stabilire a prețului carbonului care se aplică mai multor instalații.

3.   DETERMINAREA PREȚULUI CARBONULUI APLICABIL PE TONĂ DE EMISII, PE BAZA FORMEI MECANISMULUI DE STABILIRE A PREȚULUI CARBONULUI

Pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care acoperă emisiile de gaze cu efect de seră asociate producției de mărfuri, se determină un preț al carbonului pe tonă de emisii.

În cazul în care emisiile CPM acoperă emisiile directe, prețul carbonului pe tonă de emisii directe (CPDIR) se determină astfel cum se specifică în secțiunile 3.1 și 3.3.

În cazul în care emisiile CPM acoperă emisiile indirecte, prețul carbonului pe tonă de emisii indirecte (CPIND) se determină astfel cum se specifică în secțiunile 3.2 și 3.3.

În cazul în care emisiile CPM acoperă atât emisiile directe, cât și emisiile indirecte, prețul carbonului se stabilește separat pe tonă de emisii directe sau indirecte.

În cazul în care reducerile sau alte forme de compensare iau forma unei rambursări în valoare monetară, reducerea corespunzătoare a prețului carbonului se stabilește astfel cum se specifică în secțiunea 3.4.

3.1.   Determinarea prețului carbonului asociat emisiilor directe

În cazul în care prețul carbonului se aplică emisiilor directe ale instalației care face obiectul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al unei taxe pe carbon pentru emisii din surse punctiforme, prețul carbonului pentru emisiile directe se stabilește pe baza următoarei ecuații:

Formula

(ecuația 1)

unde:

—

CPDIR este prețul carbonului pe tonă de emisii CPM, asociat emisiilor directe ale instalației care produce mărfurile, exprimat ca preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CP este prețul total al carbonului plătit de operator pentru emisiile directe pentru perioada de raportare CPM relevantă, exprimat în unitatea monetară locală a jurisdicției;

—

EM_CPMDIR reprezintă emisiile CPM totale asociate emisiilor directe pentru perioada de raportare CPM relevantă, exprimate în tone de CO2 echivalent.

În cazul în care prețul carbonului se aplică emisiilor provenite de la energia electrică importată (ca marfă CBAM), prețul carbonului poate fi stabilit utilizând prețul implicit relevant al carbonului pus la dispoziție de Comisie sau pe baza unui preț real al carbonului atunci când raportarea emisiilor încorporate este stabilită pe baza valorilor reale, în concordanță cu factorul de emisie pentru energia electrică importată determinat pe baza emisiilor reale raportate în raportul de emisii, în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

În cazul în care prețul carbonului se aplică unui mecanism de stabilire a prețului carbonului bazat pe combustibil, se aplică secțiunea 3.3.3.

3.2.   Determinarea prețului carbonului asociat emisiilor indirecte

În cazul în care prețul carbonului se aplică emisiilor indirecte ale instalației, prețul carbonului pentru emisiile indirecte se stabilește pe baza unui preț mediu anual al carbonului pe unitate de energie electrică achiziționată, utilizând următoarea ecuație:

Formula

(ecuația 2)

unde:

—

CPIND este prețul mediu al carbonului pe tonă de emisii CPM, asociat emisiilor indirecte ale instalației care produce mărfurile, exprimat ca preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CP este prețul total al carbonului plătit pentru emisiile indirecte, exprimat în unitatea monetară locală a jurisdicției;

—

QIND este cantitatea relevantă aferentă consumului de energie electrică, exprimată în MWh sau TJ;

—

EF este factorul de emisie relevant aferent consumului de energie electrică, exprimat în tone de CO2 echivalent/MWh sau în tone de CO2 echivalent/TJ.

Factorul de emisie pentru energia electrică EF din ecuația 2 trebuie să fie în concordanță cu emisiile indirecte încorporate reale în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Prin derogare de la primul paragraf, prețul carbonului asociat emisiilor indirecte (CPIND ) poate fi un preț implicit al carbonului pus la dispoziție de Comisie.

3.3.   Tipurile de mecanisme de stabilire a prețului carbonului în cadrul cărora se plătește prețul carbonului

Prețul carbonului care acoperă emisiile directe sau indirecte se stabilește pe baza tipului de mecanisme de stabilire a prețului carbonului enumerate în secțiunile următoare. Dovezile privind un astfel de preț al carbonului sunt specificate în secțiunea 3.5.

3.3.1.   Schema de comercializare a certificatelor de emisii

În cazul în care se aplică o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, prețul total al carbonului plătit pentru emisiile directe din ecuația 1 și prețul total al carbonului plătit pentru emisiile indirecte din ecuația 2 se stabilesc separat de prețul mediu ponderat de licitație al unității de conformitate în perioada de raportare, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent, pus la dispoziție de autoritățile relevante responsabile pentru schema de comercializare a certificatelor de emisii.

În cazul în care prețul mediu ponderat de licitație al unității de conformitate nu este disponibil pentru perioada de raportare, se aplică prețul mediu de schimb al unității de conformitate pe piața secundară recunoscută, astfel cum este publicat de autoritatea publică responsabilă pentru gestionarea pieței secundare. În cazul în care prețul mediu de schimb nu este publicat de autoritatea publică responsabilă sau nu pot fi furnizate dovezi privind respectivul preț de schimb publicat, se aplică prețul mediu de schimb publicat de bursă sau de platforma de tranzacționare care este autorizată și supravegheată de autoritățile din jurisdicția respectivă.

Prin derogare de la primul paragraf, CPDIR și CPIND din ecuațiile 1 și, respectiv, 2 pot fi stabilite pe baza mediei prețului de cost al unităților de conformitate ale operatorului la momentul achiziției. Atunci când determină această medie, operatorul ține seama numai de unitățile de conformitate care se află în contul registrului schemei de comercializare a certificatelor de emisii la finalul perioadei de raportare utilizate pentru raportarea emisiilor încorporate.

3.3.2.   Taxa pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

În cazul aplicabilității unei taxe pe carbon pentru emisii din surse punctiforme, CPDIR și CPIND din ecuațiile 1 și, respectiv, 2 se stabilesc separat prin rata aplicabilă a taxei pe carbon, exprimată în prețul carbonului plătit pe tonă de CO2 echivalent.

În cazul în care se plătește o rată redusă a taxei pe carbon în conformitate cu legislația stabilită în temeiul taxei pe carbon, rata prețului carbonului este acea rată redusă a taxei pe carbon exprimată în prețul carbonului plătit pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor directe sau indirecte.

În cazul în care rata taxei pe carbon a fost modificată în cursul perioadei de raportare, se stabilește o rată medie ponderată în timp a prețului carbonului, care însumează rata inițială a prețului carbonului și rata modificată a prețului carbonului proporțional cu perioada lor de aplicare respectivă în cursul perioadei de raportare.

3.3.3.   Taxa pe carbon bazată pe combustibil

În cazul în care combustibililor consumați de instalație li se aplică o taxă pe carbon bazată pe combustibil, CPDIR din ecuația 1 și CPIND din ecuația 2 se stabilesc separat, pe baza ratei medii ponderate a taxei pe carbon pentru combustibilii care fac obiectul taxei pe carbon.

În acest scop:

(a)

se utilizează următoarea ecuație pentru combustibilii arși în instalație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 3a)

(b)

se utilizează următoarea ecuație pentru combustibilii arși în instalație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 3b)

unde:

—

CPDIR este rata medie ponderată a prețului carbonului pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor directe ale instalației care produce mărfurile, exprimată ca preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CPIND este rata medie ponderată a prețului carbonului pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor indirecte ale instalației care produce mărfurile, exprimată ca preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

TaxRateFuelf este rata specifică a taxei pe unitate de combustibil f aplicabilă combustibilului, astfel cum se prevede în taxa pe carbon la care este supus operatorul;

—

QFUELf este cantitatea de combustibil f consumată în instalație în perioada de raportare CPM care face obiectul taxei pe carbon, exprimată în unități de combustibil;

—

DEFf este factorul de emisie implicit relevant pentru combustibilul f consumat, exprimat în tone de CO2 echivalent/unitate de combustibil;

—

Formula
reprezintă suma tuturor ratelor specifice ale taxei pentru combustibilii relevanți care fac obiectul unei taxe specifice pe carbon.

Factorii de emisie impliciți aplicați în ecuațiile 3a și 3b (DEFf ) sunt următorii:

(a)

factorii standard prevăzuți în legislația jurisdicției în cauză sau specificați de autoritatea fiscală ca bază pentru calcularea taxei pe unitate de combustibil pe baza conținutului său de emisii;

(b)

în cazul în care factorii de emisii respectivi nu sunt disponibili, factorii standard utilizați de țara în care este situată instalația în cel mai recent inventar național prezentat Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;

(c)

în cazul în care acești factori standard din inventarul național nu sunt disponibili, factorii standard cuprinși în cele mai recente Orientări privind inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră („GES”) ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice.

Rata taxei pe carbon stabilită în temeiul legislației privind taxa pe carbon care este aplicabilă combustibilului (TaxRateFuelf ) și factorul de emisie relevant pentru combustibilul respectiv consumat (DEFf ) trebuie să fie în concordanță cu rata prețului carbonului stabilită în temeiul legislației.

În cazul în care se aplică o rată redusă a taxei pe carbon per unitate de combustibil consumat în conformitate cu legislația stabilită în temeiul taxei pe carbon, TaxRateFuelf este rata redusă a taxei pe unitate de combustibil consumat aplicabilă combustibilului, cu excepția cazului în care există dovezi că operatorul a plătit rata completă a taxei pe carbon și că nu s-a aplicat nicio reducere a ratei taxei.

În cazul în care rata taxei pe carbon pentru un combustibil f a fost modificată în cursul perioadei de raportare, se stabilește și se utilizează o rată medie ponderată în timp a prețului carbonului în scopul determinării TaxRateFuelf în ecuațiile 3a și 3b.

3.3.4.   Mecanisme de stabilire a prețului carbonului cu diferite opțiuni de asigurare a conformității

În cazul în care prețul carbonului care se aplică emisiilor directe sau indirecte ale instalației este plătit în cadrul unor forme diferite de opțiuni de asigurare a conformității, inclusiv prin utilizarea creditelor de carbon pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al unei taxe pe carbon, permițând instalațiilor din cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii să achiziționeze certificatele lipsă sau credite de natură echivalentă la o rată fixă stabilită de autoritățile responsabile, CPDIR din ecuația 1 și CPIND din ecuația 2 se stabilesc separat prin aplicarea unei rate medii ponderate a prețului carbonului utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 4a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 4b)

unde:

—

CPDIR este prețul mediu ponderat al carbonului pe tonă de emisii CPM, asociat emisiilor directe ale instalației care produce mărfurile, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CPIND este prețul mediu ponderat al carbonului pe tonă de emisii CPM, asociat emisiilor indirecte ale instalației care produce mărfurile, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CPCOi este prețul carbonului i acoperit de opțiunea specifică de asigurare a conformității, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

EMCOi este cantitatea de emisii CPM asociate emisiilor directe sau indirecte acoperite de o opțiune specifică de asigurare a conformității care este utilizată pentru a îndeplini obligațiile de conformitate.

În cazul în care opțiunea de asigurare a conformității constă în utilizarea creditelor de carbon pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al unui sistem de impozitare a carbonului, CPCOi este prețul carbonului plătit pentru creditele de carbon utilizate pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al unei taxe pe carbon, exprimat în unitatea monetară locală a jurisdicției în cauză. Prețul plătit pentru creditele de carbon care este raportat (CPCOi ) nu trebuie să depășească prețul carbonului pentru alte opțiuni de conformitate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii sau al taxei pe carbon, astfel cum este stabilit în secțiunile 3.3.1, 3.3.2 și 3.3.3.

În cazul în care operatorul nu a achiziționat creditele de carbon utilizate pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al unei taxe pe carbon, emisiilor CPM acoperite de creditele de carbon respective li se atribuie un preț egal cu zero, cu excepția cazului în care operatorul poate furniza dovezi ale prețului lor de piață pe baza dovezilor definite în secțiunea 3.5.4.

În scopul stabilirii prețului carbonului plătit, creditele internaționale de carbon în temeiul articolului 6 alineatele (2) și (4) din Acordul de la Paris utilizate pentru îndeplinirea obligațiilor de conformitate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii sau al aplicării unei taxe pe carbon pot fi solicitate numai până la maximum 10 % din emisiile CPM raportate și confirmate acoperite de acest mecanism specific de stabilire a prețului carbonului din țara terță, astfel încât EMco care corespunde creditelor internaționale de carbon dovedite care îndeplinesc condițiile prevăzute în secțiunea 3.5.4 să nu depășească următoarele procente:

(a)

în cazul în care EMco se referă la emisii directe, 10 % din totalul emisiilor CPM asociate emisiilor directe (total EM_CPMDIR ) pentru mecanismul de stabilire a prețului carbonului în cadrul căruia aceste credite internaționale de carbon sunt utilizate pentru a îndeplini obligațiile de conformitate;

(b)

în cazul în care EMco se referă la emisii indirecte, 10 % din totalul emisiilor CPM asociate emisiilor indirecte (total EM_CPMIND ) pentru mecanismul de stabilire a prețului carbonului în cadrul căruia aceste credite internaționale de carbon sunt utilizate pentru a îndeplini obligațiile de conformitate.

În cazul în care mai mult de 10 % din emisiile CPM directe sau indirecte raportate și confirmate, după caz, sunt acoperite de astfel de credite internaționale de carbon, se atribuie un preț egal cu zero emisiilor CPM acoperite de creditele internaționale de carbon care depășesc acest prag de 10 %, iar prețul mediu al carbonului plătit pentru aceste credite internaționale de carbon se atribuie unui procent de 10 % din emisiile CPM directe sau indirecte raportate și confirmate, după caz.

Formula
[
Formula
] corespunde emisiilor CPM totale asociate emisiilor directe sau indirecte acoperite de opțiuni de asigurare a conformității.

3.4.   Determinarea unei valori de preț a reducerilor sau a altor forme de compensare în valoare monetară

În cazul în care reducerea sau altă formă de compensare ia forma unei rambursări în valoare monetară, rata de rambursare pe tonă de emisii CPM se determină utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 5a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 5b)

unde:

—

RCDIR este rata aferentă reducerii sau altei forme de compensare pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor directe și tipului de rambursare din prezenta secțiune, exprimată în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

RCIND este rata aferentă reducerii sau altei forme de compensare pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor indirecte și tipului de rambursare din prezenta secțiune, exprimată în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

RCVALUE este valoarea totală a prețului reducerii sau al altei forme de compensare în termeni de valoare monetară primită, asociată perioadei CPM, exprimată în moneda locală;

—

EM_CPMDIR reprezintă, în cazul în care rambursarea în valoare monetară se referă la emisiile directe, emisiile CPM totale asociate emisiilor directe, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EM_CPMIND reprezintă, în cazul în care rambursarea în valoare monetară se referă la emisiile indirecte, cu includerea unei compensări a costurilor pentru un preț al carbonului plătit pentru energia electrică achiziționată, emisiile CPM totale asociate emisiilor indirecte, exprimate în tone de CO2 echivalent.

Rata aferentă reducerii sau altei forme de compensare pe tonă de emisii asociată cu rambursarea în valoare monetară se scade din rata prețului carbonului pe tonă de emisii CPM asociată emisiilor directe sau indirecte, utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 6a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 6b)

unde:

—

EFF_CPDIR este prețul efectiv al carbonului plătit pe tonă de emisii CPM asociate emisiilor directe, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

EFF_CPIND este prețul efectiv al carbonului plătit pe tonă de emisii CPM asociate emisiilor indirecte, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CPDIR este rata prețului carbonului sau rata medie ponderată a prețului carbonului pe tonă de emisii CPM, asociată emisiilor directe ale instalației care produce mărfurile, exprimată ca preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

CPIND este prețul mediu ponderat al carbonului pe tonă de emisii CPM, asociat emisiilor indirecte ale instalației care produce mărfurile, exprimat în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

RCDIR este rata aferentă reducerii sau compensării pe tonă de emisii, asociată emisiilor directe și tipului de rambursare din prezenta secțiune, exprimată în preț pe tonă de CO2 echivalent;

—

RCIND este rata aferentă reducerii sau compensării pe tonă de emisii, asociată emisiilor indirecte și tipului de rambursare din prezenta secțiune, exprimată în preț pe tonă de CO2 echivalent.

3.5.   Cerințe privind dovezile pentru prețul carbonului plătit

3.5.1.   Schema de comercializare a certificatelor de emisii

În cazul în care prețul mediu ponderat de licitație al certificatelor este utilizat pentru a determina prețul total al carbonului plătit de operator în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii în conformitate cu secțiunea 3.3.1, dovezile privind prețul carbonului în perioada de raportare relevantă includ toate informațiile următoare:

(a)

dovezi privind prețul de licitație mediu ponderat, puse la dispoziție de autoritățile relevante responsabile pentru administrarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii;

(b)

în cazul în care schema de comercializare a certificatelor de emisii impune operatorului obligația de conformitate, emisiile CPM totale, astfel cum au fost raportate și confirmate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (3) litera (a) sau (b);

(c)

în cazul în care schema de comercializare a certificatelor de emisii impune operatorului obligația de conformitate, dovezi care constau în:

1.

evidențele oficiale ale unităților de conformitate restituite din registru sau alte evidențe relevante ale autorităților responsabile pentru gestionarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii, care să indice numărul de unități de conformitate restituite pentru a acoperi emisiile CPM raportate și confirmate, sau dovezi conform cărora obligația de restituire a unităților de conformitate trebuie îndeplinită numai într-o perioadă de raportare anuală ulterioară și finală a unei perioade de conformitate multianuale.

În cazul în care ciclul de conformitate al schemei de comercializare a certificatelor de emisii acoperă mai mulți ani, iar regulile sale impun restituirea tuturor unităților de conformitate în ultimul an, evidențele oficiale ale unităților de conformitate restituite în acest ultim an și emisiile CPM raportate și confirmate pentru toți anii ciclului de conformitate acoperiți de aceste unități de conformitate;

2.

în cazul în care raportul de certificare este emis înainte de termenul pentru restituirea unităților de conformitate prevăzut în legislația națională aplicabilă la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, dovezile care confirmă că emisiile CPM totale menționate la litera (b) sunt încă valabile și că respectivele condiții prevăzute la articolul 15 alineatul (3) litera (a) sau (b) sunt îndeplinite;

(d)

în cazul în care schema de comercializare a certificatelor de emisii impune obligația de conformitate în amonte unui distribuitor de combustibil, unui furnizor de combustibil sau unui importator de combustibil, dovada că prețul carbonului a fost plătit, inclusiv dovada din partea distribuitorului de combustibil, a furnizorului de combustibil sau a importatorului de combustibil, sau dovada prețului carbonului plătit obținută de la autoritatea care gestionează schema de comercializare a certificatelor de emisii.

În cazul în care prețul mediu de schimb al certificatelor pe piața secundară recunoscută este utilizat pentru a determina prețul total al carbonului plătit de operator în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii, dovada privind prețul carbonului în perioada de raportare relevantă include toate informațiile următoare:

(a)

dovada privind prețul mediu de schimb publicat al unității de conformitate utilizate în conformitate cu secțiunea 3.3.1;

(b)

dovezile menționate la primul paragraf literele (b) și (c) din prezenta secțiune.

În cazul în care operatorul utilizează o rată fixă în raport cu care pot fi achiziționate certificate în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii, dovada privind prețul carbonului plătit în perioada de raportare relevantă include toate elementele următoare:

(a)

legislația care prevede rata fixă, aplicabilă la momentul raportării datelor privind prețul carbonului, în raport cu care pot fi achiziționate certificate;

(b)

dovada achiziționării, inclusiv data achiziționării, numărul de certificate achiziționate și prețul total de achiziție pentru numărul de certificate respectiv.

În cazul în care prețul total al carbonului plătit de operator în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii se bazează pe prețul mediu de cost al unităților de conformitate achiziționate, dovezile includ:

(a)

evidențe oficiale ale numărului de unități de conformitate restituite din registru sau alte evidențe relevante ale autorităților responsabile pentru gestionarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii pentru a acoperi emisiile CPM raportate și confirmate;

(b)

dovezi privind cantitatea de unități de conformitate din contul registrului schemei de comercializare a certificatelor de emisii la sfârșitul perioadei de raportare utilizate pentru raportarea emisiilor încorporate, data achiziționării și prețul achiziționat pentru unitățile de conformitate respective;

(c)

dovezi că unitățile de conformitate menționate la litera (b) sunt încă valabile la sfârșitul perioadei de raportare utilizate pentru raportarea emisiilor încorporate;

(d)

emisiile CPM totale, astfel cum au fost raportate și confirmate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (3) litera (a) sau (b).

În cazul în care normele unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii prevăd obligația unui operator de a restitui parțial certificatele în fiecare an și de a restitui cantitatea rămasă de certificate necesare pentru a acoperi toate emisiile raportate și confirmate din ultimul an al unui ciclu de conformitate multianual, dovezile privind prețul carbonului plătit includ:

(a)

în cazul în care perioada de raportare acoperă perioada de raportare CPM în care a avut loc o restituire parțială de certificate, dovezile menționate la primul paragraf se aplică certificatelor restituite parțial pentru perioadele de raportare respective;

(b)

în cazul în care perioada de raportare acoperă ultimul an în care soldul certificatelor integrale a fost restituit pentru a corespunde emisiilor raportate și confirmate, dovezile menționate la primul paragraf sunt aplicabile certificatelor restituite integral în acest ultim an al ciclului de conformitate multianual.

3.5.2.   Taxa pe carbon

În cazul în care prețul carbonului se referă la o taxă pe carbon, dovezile din perioada de raportare relevantă includ toate informațiile următoare:

(a)

legislația care prevede rata aplicabilă a taxei pe carbon sau, dacă este cazul, rata redusă a taxei pe carbon la momentul raportării datelor privind prețul carbonului, inclusiv posibilele modificări în cursul perioadei de raportare;

(b)

în cazul în care taxa pe carbon este o taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme în ceea ce privește emisiile directe:

1.

evidențe oficiale ale taxei plătite pentru cantitatea de emisii, inclusiv dovezi obținute de la autoritățile fiscale;

2.

dovezi ale emisiilor de CPM confirmate și raportate în temeiul taxei pe carbon, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (3) litera (b);

(c)

în cazul în care taxa pe carbon este percepută pentru un combustibil (taxa pe carbon bazată pe combustibil):

1.

dovezi ale taxei plătite pentru cantitatea de combustibil, inclusiv dovezi de la furnizorii de combustibil sau dovezi obținute de la autoritățile fiscale responsabile pentru taxa pe carbon;

2.

dovezi ale cantității de combustibil consumat căreia i se aplică taxa pe carbon bazată pe combustibil, inclusiv confirmarea din partea autorității cu privire la combustibilul consumat, atunci când operatorul trebuie să prezinte autorității respective un raport privind combustibilul consumat;

3.

dovada faptului că factorii de emisie utilizați în ecuația 3 sunt în concordanță cu factorii de emisie menționați în secțiunea 3.3.3.

3.5.3.   Rambursarea

În cazul în care reducerile sau alte forme de compensare iau forma unei rambursări în temeiul secțiunii 3.4, dovezile includ următoarele informații:

(a)

corespondența oficială cu autoritatea responsabilă pentru acordarea rambursărilor, inclusiv cererile de rambursare ex post și aprobarea acestor cereri de către autoritate;

(b)

confirmarea oficială a datei la care a fost primită sau va fi acordată rambursarea;

(c)

confirmarea oficială a valorii rambursării directe primite sau a rambursării ex post care urmează să fie primită;

(d)

în cazul în care sunt disponibile, evidența plății rambursării directe către operator de către autoritatea responsabilă pentru acordarea rambursărilor, inclusiv evidențele contabile financiare;

(e)

în cazul în care prețul carbonului este perceput pentru energia electrică, factura la energie electrică, cu creditul sau reducerea plății menționată;

(f)

în cazul în care reducerile sau alte forme de compensare au o valoare monetară care trebuie contabilizată în conturile financiare anuale sau în bilanțuri, declarațiile auditorilor financiari calificați sau rapoartele oficiale privind gestiunea financiară.

3.5.4.   Creditele de carbon

În cazul în care prețul carbonului este plătit parțial utilizând credite de carbon, dovezile privind creditele de carbon utilizate în perioada de raportare relevantă includ toate informațiile următoare:

(a)

evidențe oficiale ale numărului de credite de carbon restituite din registru sau alte evidențe relevante ale autorităților responsabile pentru gestionarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii sau a taxei pe carbon pentru a acoperi emisiile CPM raportate și confirmate care sunt utilizate ca parametru pentru stabilirea prețului carbonului plătit efectiv în conformitate cu secțiunea 3.3.4;

(b)

evidența oficială a emisiilor totale confirmate și raportate în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului, inclusiv pentru ce parte din emisiile respective au fost utilizate credite de carbon pentru a îndeplini obligațiile de conformitate în temeiul schemei de comercializare a certificatelor de emisii sau al taxei pe carbon;

(c)

în cazul în care operatorii au achiziționat creditele de carbon, dovada cantității de credite de carbon achiziționate, data achiziției și prețul de achiziție pentru aceste credite de carbon;

(d)

în cazul în care operatorul nu a achiziționat creditele de carbon, dovada cantității de credite de carbon obținute de operator și dovada că prețul creditului de carbon se bazează pe prețurile de piață disponibile public;

(e)

în cazul în care se utilizează credite internaționale de carbon, se furnizează dovezi care să ateste că:

1.

creditele de carbon au fost transferate ca rezultate ale măsurilor de reducere transferate la nivel internațional, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Acordul de la Paris și cu definiția primului transfer prevăzută în scrisoarea de autorizare asociată acestor credite care figurează pe Platforma centralizată de contabilizare și raportare (Centralised Accounting and Reporting Platform – CARP) instituită prin Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („CCONUSC”), inclusiv creditele de carbon emise în temeiul articolului 6 alineatul (4) din Acordul de la Paris pe baza înregistrării lor în registrul mecanismului CCONUSC ca reduceri de emisii autorizate pentru transfer internațional;

2.

în raportul de analiză al experților tehnici privind cel mai recent raport inițial sau raport inițial actualizat pentru abordarea cooperativă relevantă, disponibil în cadrul CARP, nu au fost identificate neconcordanțe semnificative stabilite de experții tehnici evaluatori în temeiul articolului 6, în conformitate cu deciziile CCONUSC privind evaluările în temeiul articolului 6; și

3.

că ponderea creditelor internaționale de carbon nu depășește 10 % din emisiile raportate și confirmate ale instalației care face obiectul mecanismului de stabilire a prețului carbonului din țara terță, care sunt utilizate pentru stabilirea prețului carbonului plătit efectiv în conformitate cu secțiunea 3.3.4.

4.   ATRIBUIREA EMISIILOR CPM MĂRFURILOR

Emisiile CPM se atribuie fiecărei mărfi în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și cu anexele I și III la regulamentul respectiv prin desfășurarea activităților indicate în secțiunile 4.1 și 4.2.

Pentru atribuire se utilizează emisiile CPM totale ale unei instalații care produce mărfuri, astfel cum au fost raportate și confirmate în conformitate cu cerințele jurisdicției mecanismului de stabilire a prețului carbonului, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (3).

În cazul în care categoria de emisii acoperită de un mecanism de stabilire a prețului carbonului diferă de categoria de emisii încorporate în cadrul limitelor sistemului aplicabile pentru determinarea emisiilor încorporate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/2547, operatorul trebuie să reconcilieze categoriile respective și să atribuie numai emisiile CPM care se încadrează în limitele aplicabile ale sistemului.

Prin derogare de la al doilea paragraf, în cazul în care mecanismul de stabilire a prețului carbonului este o taxă pe carbon bazată pe combustibil, emisiile CPM totale sunt calculate utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 7a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile CPM sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 7b)

unde:

—

EM_CPMDIR reprezintă emisiile CPM totale ale instalației în cadrul unui mecanism individual de stabilire a prețului carbonului, asociate emisiilor directe, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EM_CPMIND reprezintă emisiile CPM totale ale instalației în cadrul unui mecanism individual de stabilire a prețului carbonului, asociate emisiilor indirecte, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

QFUELf este cantitatea de combustibil f care a fost consumată în instalație în perioada de raportare CPM și care face obiectul unui preț al carbonului, exprimată în unități de combustibil;

—

DEFf este factorul de emisie implicit relevant pentru combustibilul f consumat, exprimat în tone de CO2 echivalent/unitate de combustibil;

—

Formula
reprezintă suma emisiilor care pot fi atribuite diferiților combustibili care fac obiectul taxei specifice pe carbon.

Factorul de emisie implicit din ecuațiile 7a și 7b trebuie să fie în concordanță cu factorul de emisie implicit utilizat în ecuațiile 3a și 3b și cu normele aplicabile factorului de emisie respectiv din secțiunea 3.3.3.

În cazul în care emisiile CPM se referă la precursori care sunt produși în afara instalației și care sunt utilizați în producția unei mărfi, se parcurg etapele prevăzute în secțiunile 4.1 și 4.2.

4.1.   Atribuirea emisiilor CPM în perioada de raportare

Cantitatea totală de emisii CPM se împarte în emisiile care se încadrează în perioada de raportare și emisiile care nu se încadrează în perioada de raportare respectivă, utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 8a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 8b)

unde:

—

EMDIR reprezintă emisiile directe totale ale instalației care se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EMIND reprezintă emisiile indirecte totale ale instalației care se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EM_CPMDIR reprezintă emisiile CPM totale ale instalației asociate emisiilor directe, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EM_CPMIND reprezintă emisiile CPM totale ale instalației asociate emisiilor indirecte, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EMnRP_DIR reprezintă emisiile directe totale ale instalației care nu se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

EMnRP_IND reprezintă emisiile indirecte totale ale instalației care nu se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent.

Anul de referință utilizat pentru a stabili dacă emisiile CPM se încadrează în perioada de raportare utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate este perioada de raportare menționată în raportul de emisii verificat de verificator în conformitate cu secțiunea 2 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2025/2551.

În cazul în care perioada de raportare CPM nu este aceeași cu perioada de raportare utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate, operatorul utilizează datele relevante privind emisiile CPM din două perioade de raportare CPM consecutive și atribuie aceste date perioadei de raportare care este utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 pe baza unei monitorizări cel puțin lunare.

4.2.   Atribuirea emisiilor totale fiecărei mărfi în perioada de raportare

Emisiile directe totale și emisiile indirecte totale care fac obiectul mecanismului de stabilire a prețului carbonului și din perioada de raportare (EMDIR sau EMIND ) se atribuie separat fiecărei mărfi la nivel de cod NC, urmând aceleași etape ca în situația în care se atribuie emisii încorporate fiecărei mărfi în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și cu anexa I la acesta. Atribuirea respectivă constă în următoarele etape:

(a)

EMDIR sau EMIND se atribuie limitelor sistemului proceselor de producție asociate cu producția de mărfuri în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și cu anexa I la acesta;

(b)

emisiile directe și indirecte menționate la litera (a) se atribuie separat pentru fiecare cod NC al mărfii în conformitate cu anexa I, coroborată cu anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

La atribuirea emisiilor indirecte totale care fac obiectul mecanismului de stabilire a prețului carbonului pentru fiecare marfă, mărfurile enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 nu se iau în considerare.

În sensul literei (b), emisiile directe și indirecte atribuite se exprimă în unități funcționale pentru fiecare cod NC, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Emisiile directe și indirecte din perioada de raportare care sunt exprimate în unități funcționale se atribuie separat cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă pentru fiecare cod NC, astfel cum se specifică în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 9a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 9b)

unde:

—

EMDIRg reprezintă emisiile directe totale din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției de marfă g, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

EMINDg reprezintă emisiile indirecte totale din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției de marfă g, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

EMDIR_FUg reprezintă emisiile directe totale din perioada de raportare atribuite cantității de producție, exprimate în tCO2e per unitate funcțională pentru fiecare marfă g în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

—

EMIND_FUg reprezintă emisiile indirecte totale din perioada de raportare atribuite cantității de producție, exprimate în tCO2e per unitate funcțională pentru fiecare cod NC în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

—

FUFg este factorul unității funcționale aplicabil fiecărei mărfi g în scopul determinării proporției aferente unității funcționale pe tonă de mărfuri, astfel cum se specifică la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

În cazul în care unitatea funcțională este o tonă de marfă, factorul unității funcționale este 1. În cazul în care instalația produce energie electrică numai ca marfă, astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, unitatea funcțională este 1. Operatorul transformă unitatea funcțională a energiei electrice în MWh.

În cazul în care unitatea funcțională a mărfurilor menționată la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 este reprezentată de tonele de clincher conținute și în cazul în care unitatea funcțională a îngrășămintelor menționată la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul respectiv este reprezentată de tonele de azot conținute sau de unitatea suplimentară reprezentată de kilogramele de azot conținute și în cazul în care mărfurile respective sunt comercializate în intervale diferite de compoziție, emisiile directe sau indirecte din perioada de raportare se atribuie separat fiecărui interval de compoziție sau fiecărei compoziții specifice, în conformitate cu secțiunea B din anexa III la regulamentul respectiv. În acest caz, factorul unității funcționale ține seama de proporția clincherului conținut în marfă, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul respectiv, și de proporțiile diferite ale azotului conținut în marfă, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

4.3.   Dovezi privind perioada de raportare aplicabilă și atribuirea în cazul mărfurilor

În cazul în care perioada de raportare CPM nu este aceeași cu perioada de raportare utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, dovezile constau în date privind emisiile CPM, provenite dintr-o raportare cel puțin lunară, preluate din setul de date pentru două perioade de raportare CPM consecutive atribuite perioadei de raportare care se utilizează pentru raportarea emisiilor încorporate în conformitate cu articolul 7 din regulamentul respectiv.

Dovezile privind atribuirea emisiilor CPM asociate emisiilor directe și indirecte codului NC al fiecărei mărfi, astfel cum se specifică în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, precum și unității funcționale pentru fiecare cod NC și cantității corespunzătoare producției pentru fiecare cod NC al mărfii trebuie să fie în concordanță cu atribuirea în conformitate cu anexele I și III la regulamentul respectiv și trebuie să includă următoarele:

(a)

dovezi, în documentația privind prețul carbonului, că atribuirea datelor privind prețul carbonului fiecărei mărfi este în conformitate cu abordarea privind atribuirea emisiilor încorporate din raportul de emisii verificat de verificator în conformitate cu secțiunea 2 din anexa II la Regulamentul delegat (UE) 2025/2551;

(b)

evidențele interne relevante pentru a permite verificările de plauzibilitate privind fiabilitatea datelor enumerate la articolul 14;

(c)

atunci când atribuirea se referă la precursori produși în afara instalației și în cazul în care se aplică articolul 15 alineatul (2), raportul certificat privind prețul carbonului al operatorului și raportul de certificare corespunzător al instalației care a produs precursorii.

5.   ATRIBUIREA REDUCERILOR SAU A ALTOR FORME DE COMPENSARE A EMISIILOR ÎN CAZUL MĂRFURILOR

Pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului, cantitatea de emisii legate de reduceri sau de alte forme de compensare a emisiilor se determină în conformitate cu secțiunile 5.1 și 5.2. Emisiile legate de astfel de reduceri sau alte forme de compensare includ:

(a)

emisiile asociate certificatelor gratuite primite de operator și pentru care nu s-a plătit niciun preț al carbonului;

(b)

emisiile care se situează sub un nivel de referință al intensității emisiilor care sunt exceptate de la plata unui preț al carbonului în cadrul unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii bazate pe niveluri de referință și credite;

(c)

emisiile care se situează sub un prag sub care nu se datorează niciun preț al carbonului;

(d)

emisiile care sunt exceptate de la plata unui preț al carbonului din alte motive decât cele menționate la literele (a)-(c).

5.1.   Determinarea cantității aferente reducerii sau altei forme de compensare a emisiilor aplicabile perioadei de raportare

Pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului, cantitatea de emisii asociate reducerilor sau altor forme de compensare, astfel cum se menționează în secțiunea 5 primul paragraf, se împarte în emisiile asociate reducerilor și altor forme de compensare care se încadrează în perioada de raportare și care sunt utilizate pentru raportarea emisiilor încorporate și emisiile care nu se încadrează în perioada de raportare respectivă. În acest scop:

(a)

în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor directe, se utilizează următoarea ecuație:

Formula

(ecuația 10a)

(b)

în cazul în care emisiile sunt asociate emisiilor indirecte, se utilizează următoarea ecuație:

Formula

(ecuația 10b)

unde:

—

Rebated_EMDIR reprezintă emisiile directe asociate reducerilor sau altor forme de compensare care se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

Rebated_EMIND reprezintă emisiile indirecte asociate reducerilor sau altor forme de compensare care se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

Rebated_EM_CPMDIR reprezintă emisiile CPM totale ale instalației care sunt asociate emisiilor directe și reducerilor și altor forme de compensare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

Rebated_EM_CPMIND reprezintă emisiile CPM totale ale instalației care sunt asociate emisiilor indirecte și reducerilor și altor forme de compensare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

Rebated_EM_CPMnRP_DIR reprezintă emisiile directe asociate reducerilor sau altor forme de compensare care nu se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

—

Rebated_EMnRP_IND reprezintă emisiile indirecte asociate reducerilor sau altor forme de compensare care nu se încadrează în perioada de raportare, exprimate în tone de CO2 echivalent;

Operatorul atribuie emisiile asociate reducerilor și altor forme de compensare din două perioade de raportare CPM consecutive în aceleași proporții în care sunt atribuite emisiile în temeiul secțiunii 4.1 pentru a corespunde perioadei de raportare care este utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate.

5.2.   Atribuirea reducerilor sau a altor forme de compensare a emisiilor fiecărei mărfi

Reducerile sau alte forme de compensare legate de emisiile directe și indirecte, astfel cum au fost determinate în conformitate cu secțiunea 5.1, se atribuie separat fiecărei mărfi la nivel de cod NC, urmând aceleași etape ca pentru atribuirea emisiilor încorporate fiecărei mărfi în conformitate cu articolul 4 la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și cu anexa I la acesta. Atribuirea respectivă constă în următoarele etape:

(a)

Rebated_EMDIR și Rebated_EMIND se atribuie limitelor sistemului proceselor de producție asociate cu producția de mărfuri în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 și cu anexa I la acesta;

(b)

reducerile sau alte forme de compensare legate de emisiile menționate la litera (a) (Rebated_EMDIR și Rebated_EMIND ) se atribuie fiecărui cod NC al mărfii în conformitate cu anexa I, coroborată cu anexa III la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Atunci când se atribuie reducerile indirecte sau alte forme de compensare a emisiilor pentru fiecare marfă, mărfurile enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) 2023/956 nu se iau în considerare.

În sensul literei (b), reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor atribuite se exprimă în unități funcționale pentru fiecare cod NC, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

Reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor din perioada de raportare care sunt exprimate în unități funcționale se atribuie cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă pentru fiecare cod NC, astfel cum se specifică în anexa I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, utilizând:

(a)

următoarea ecuație pentru emisiile asociate emisiilor directe:

Formula

(ecuația 11a)

(b)

următoarea ecuație pentru emisiile asociate emisiilor indirecte:

Formula

(ecuația 11b)

unde:

—

Rebated_EMDIRg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor directe din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

Rebated_EMINDg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor indirecte din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

Rebated_EMFU_DIRg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor directe din perioada de raportare, atribuite cantității corespunzătoare producției, exprimate în unitate funcțională pentru fiecare cod NC în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

—

Rebated_EMFU_INDg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor indirecte din perioada de raportare, atribuite cantității corespunzătoare producției, exprimate în unitate funcțională pentru fiecare cod NC în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

—

FUFg este factorul unității funcționale aplicabil fiecărei mărfi în scopul determinării proporției aferente unității funcționale pe tonă de mărfuri, astfel cum se specifică la articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

În cazul în care unitatea funcțională este o tonă de marfă, factorul unității funcționale este 1.

În cazul în care unitățile funcționale ale mărfurilor menționate la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 sunt reprezentate de tonele de clincher conținute și în cazul în care unitățile funcționale ale îngrășămintelor menționate la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul respectiv sunt reprezentate de tonele de azot conținute sau de unitatea suplimentară reprezentată de kilogramele de azot conținute și aceste mărfuri sunt comercializate în intervale diferite de compoziție, reducerile sau alte forme de compensare directe sau indirecte a emisiilor din perioada de raportare se atribuie separat fiecărui interval de compoziție sau fiecărei compoziții specifice, în conformitate cu secțiunea B din anexa III la regulamentul respectiv. În acest caz, factorul unității funcționale ține seama de proporția clincherului conținut în marfă, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (5) din regulamentul respectiv, și de proporțiile diferite ale azotului conținut în marfă, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

5.3.   Dovezi privind reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor

Operatorul îi furnizează persoanei independente cel puțin următoarele dovezi privind reducerile sau alte forme de compensare:

(a)

în cazul în care reducerile sau alte forme de compensare constau în certificate gratuite:

1.

cererile de certificate gratuite depuse de operator la autoritatea responsabilă pentru emiterea certificatelor și deciziile oficiale ale acestor autorități de aprobare a emiterii de certificate gratuite către operator sau de alocări de certificate gratuite publicate la nivel central de autoritatea responsabilă;

2.

documente care să indice cantitatea de certificate gratuite acordate instalației de către autoritatea de reglementare într-o anumită perioadă sau tabele de alocare cu titlu gratuit publicate de autoritatea de reglementare care să indice cantitatea de certificate gratuite acordate unei instalații;

3.

dovada datei de eliberare a certificatelor gratuite, inclusiv, dacă este cazul, corespondența cu autoritatea responsabilă pentru acordarea certificatelor;

(b)

în cazul în care reducerile sau alte forme de compensare constau în emisii care se situează sub un nivel de referință al intensității emisiilor și sunt exceptate de la plata unui preț al carbonului:

1.

legislația aplicabilă care stabilește nivelul de referință aplicabil în cadrul mecanismului de stabilire a prețului carbonului;

2.

o scrisoare sau o declarație din partea autorității responsabile pentru reduceri sau alte forme de compensare care să confirme cantitatea de emisii sub nivelul de referință și reducerile sau alte forme de compensare acordate operatorului, precum și cantitatea acestora și perioada de aplicare;

(c)

în cazul în care reducerile sau alte forme de compensare sunt emisii exceptate de la plata unui preț al carbonului deoarece se situează sub un prag sub care nu se datorează niciun preț al carbonului sau din alte motive, astfel cum se menționează în secțiunea 5 primul paragraf litera (d):

1.

legislația aplicabilă care stabilește exceptarea specifică de la plata prețului carbonului în cadrul mecanismului prețului carbonului;

2.

o scrisoare sau o declarație din partea autorității responsabile pentru reduceri sau alte forme de compensare, care să indice cantitatea aferentă reducerilor sau altor forme de compensare acordate operatorului și perioada de aplicare a acestora.

6.   ATRIBUIREA PREȚULUI CARBONULUI PLĂTIT EFECTIV PENTRU EMISIILE SPECIFICE ÎNCORPORATE ÎN FIECARE MARFĂ

Pentru fiecare mecanism individual de stabilire a prețului carbonului, prețul carbonului plătit efectiv se atribuie următoarelor emisii specifice încorporate în conformitate cu secțiunea 6.1:

(a)

emisiile directe totale din perioada de raportare atribuite în conformitate cu secțiunea 4.2 cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă sau pe MWh;

(b)

emisiile indirecte totale din perioada de raportare atribuite în conformitate cu secțiunea 4.2 cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

(c)

emisiile menționate la literele (a) și (b) legate de precursorii produși în afara instalației în conformitate cu secțiunile 6.2 și 6.3.

6.1.   Determinarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate legate de mărfuri

Prețul carbonului plătit efectiv se atribuie fiecărei tone de marfă utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului plătit efectiv se referă la emisiile directe:

Formula

(ecuația 12a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului plătit efectiv se referă la emisiile indirecte:

Formula

(ecuația 12b)

unde:

—

EFF_CPDIRg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii directe), exprimat în preț pe tonă de marfă;

—

EFF_CPINDg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii indirecte), exprimat în preț pe tonă de marfă;

—

EMDIRg reprezintă emisiile directe totale din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, în conformitate cu secțiunea 4, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

EMINDg reprezintă emisiile indirecte totale din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, în conformitate cu secțiunea 4, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

Rebated_EMDIRg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor directe din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

Rebated_EMINDg reprezintă reducerile sau alte forme de compensare a emisiilor indirecte din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă;

—

EFF_CPDIR este prețul efectiv al carbonului plătit pe tonă de emisii CPM acoperite de emisiile directe, determinat în conformitate cu secțiunea 3.4;

—

EFF_CPIND este prețul efectiv al carbonului plătit pe tonă de emisii CPM acoperite de emisiile indirecte, determinat în conformitate cu secțiunea 3.4.

În cazul în care instalația produce energie electrică numai ca marfă, astfel cum se specifică în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, EMDIRg este exprimat în tone de CO2 echivalent per MWh.

6.2.   Determinarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile CPM atribuite precursorilor produși în afara instalației

În cazul în care s-a întocmit un raport de certificare pentru certificarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate ale precursorului în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), operatorul care produce mărfurile utilizează prețul certificat al carbonului plătit efectiv pentru fiecare precursor inclus în acest raport certificat privind prețul carbonului al operatorului, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 15 alineatul (2).

Prin derogare de la primul paragraf, operatorul poate utiliza prețul implicit al carbonului relevant pentru emisiile încorporate specifice ale precursorului produs în afara instalației, după conversia acestui preț implicit al carbonului exprimat pe tonă de CO2 echivalent în prețul corespunzător pe tonă de precursor, pe baza emisiilor încorporate ale precursorului respectiv.

În cazul în care o instalație care produce mărfuri complexe a utilizat precursori de la furnizori diferiți, se determină un preț mediu ponderat efectiv al carbonului utilizând:

(a)

următoarea formulă, în cazul în care prețul carbonului se referă la emisii directe:

Formula

(ecuația 13a)

(b)

următoarea formulă, în cazul în care prețul carbonului se referă la emisii indirecte:

Formula

(ecuația 13b)

unde:

—

Formula
reprezintă prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii directe) ale unui precursor p de același tip achiziționat de la un furnizor individual i, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor;

—

Formula
reprezintă prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii indirecte) ale unui precursor p de același tip achiziționat de la un furnizor individual i, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor;

—

Avg

Formula
este prețul mediu ponderat al carbonului plătit efectiv pentru emisiile directe ale tuturor precursorilor de același tip p provenind de la toți furnizorii diferiți care furnizează acești precursori instalației care produce marfa complexă, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor produs în afara instalației;

—

Avg

Formula
este prețul mediu ponderat al carbonului plătit efectiv pentru emisiile indirecte ale tuturor precursorilor de același tip de la toți furnizorii diferiți ai instalației care produce marfa complexă, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor produs în afara instalației;

—

Qp,i este cantitatea aceluiași tip de precursor p consumat, achiziționată de la furnizorul i;

—

Formula
este numărul de furnizori i ai unui precursor de același tip de la 1 la n.

Cantitatea aceluiași tip de precursor produs de furnizori diferiți (Qp,i ) utilizată la producerea mărfii complexe trebuie să fie în concordanță cu cantitatea raportată pentru calcularea emisiilor încorporate ale mărfii respective în raportul de emisii menționat în Regulamentul (UE) 2025/2547.

6.3.   Atribuirea prețului carbonului plătit efectiv pentru precursorii produși în afara instalației mărfurilor produse

Prețul carbonului plătit efectiv pentru precursorii produși în afara instalației se atribuie cantității fiecărei mărfi utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului se referă la emisiile directe:

Formula

(ecuația 14a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului se referă la emisiile indirecte:

Formula

(ecuația 14b)

unde:

—

EFF_CPDIR_PREg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii directe) ale unui precursor produs în afara instalației și consumat în producția fiecărei mărfi g, exprimat în preț (euro) pe tonă de marfă;

—

EFF_CPIND_PREg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate (emisii indirecte) ale unui precursor produs în afara instalației și consumat în producția fiecărei mărfi g, exprimat în preț (euro) pe tonă de marfă;

—

Qp este cantitatea totală de precursor p consumată în procesul de producție a mărfii în perioada de raportare, astfel cum se specifică în raportul de emisii verificat al operatorului în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547, exprimată în tone de precursor;

—

Avg(€EFF_CPDIRp) este prețul mediu ponderat al carbonului plătit efectiv pentru emisiile directe ale tuturor precursorilor de același tip p provenind de la toți furnizorii diferiți ai instalației care produce marfa complexă, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor;

—

Avg(€EFF_CPINDp) este prețul mediu ponderat al carbonului plătit efectiv pentru emisiile indirecte ale tuturor precursorilor de același tip p provenind de la toți furnizorii diferiți ai instalației care produce marfa complexă, exprimat în preț (euro) pe tonă de precursor;

—

QTOTg este producția totală a fiecărei mărfi g a instalației în perioada de raportare, astfel cum se specifică în raportul de emisii verificat al operatorului, în conformitate cu secțiunea 1 punctul 34 litera (a) din anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547.

7.   CONVERSIA ÎN EURO ȘI AGREGAREA PREȚULUI TOTAL AL CARBONULUI PLĂTIT EFECTIV

Prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate directe și emisiile indirecte legate de mărfuri, determinat în conformitate cu secțiunea 6.1, se convertește în euro în conformitate cu secțiunea 7.1.

Pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului, prețul total al carbonului convertit în euro în conformitate cu secțiunea 7.1 se adaugă la prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate directe și emisiile indirecte legate de precursori, determinat în conformitate cu secțiunile 6.2 și 6.3, pentru a determina prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate totale ale mărfurilor și precursorilor în conformitate cu secțiunea 7.2.

Prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate totale este ulterior agregat cu prețul total al carbonului plătit efectiv în cadrul tuturor mecanismelor de stabilire a prețului carbonului la care sunt supuse emisiile încorporate ale mărfii, în conformitate cu secțiunea 7.3.

7.1.   Conversia prețului carbonului plătit efectiv în euro

Prețul carbonului determinat în conformitate cu secțiunea 6.1 și plătit efectiv în moneda locală a jurisdicției în cauză se convertește în euro la cursul de schimb mediu anual în conformitate cu articolul 6, utilizând:

(a)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului plătit efectiv se referă la emisiile directe:

Formula

(ecuația 15a)

(b)

următoarea ecuație, în cazul în care prețul carbonului plătit efectiv se referă la emisiile indirecte:

Formula

(ecuația 15b)

unde:

—

€EFF_CPDIRg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate directe aferente fiecărei mărfi g, determinat în conformitate cu secțiunea 6.1, exprimat ca preț în euro pe tonă de marfă;

—

€EFF_CPINDg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate indirecte aferente fiecărei mărfi g, determinat în conformitate cu secțiunea 6.1, exprimat ca preț în euro pe tonă de marfă;

—

EFF_CPDIRg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate directe aferente fiecărei mărfi g, determinat în conformitate cu secțiunea 6.1, exprimat ca preț în moneda locală pe tonă de marfă;

—

EFF_CPINDg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate indirecte aferente fiecărei mărfi g, determinat în conformitate cu secțiunea 6.1, exprimat ca preț în moneda locală pe tonă de marfă;

—

€XR înseamnă cursul de schimb mediu anual care trebuie utilizat pentru a converti moneda locală în euro, exprimat în euro per unitate monetară locală.

În cazul în care instalația produce energie electrică numai ca marfă, astfel cum se specifică în anexa I la Regulamentul (UE) 2023/956, €EFF_CPDIRg este exprimat ca preț al carbonului plătit efectiv în euro/MWh.

7.2.   Agregarea prețului total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile directe, indirecte și aferente precursorilor unei mărfi

Prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate totale se determină utilizând următoarea ecuație:

Formula

(ecuația 16)

unde:

—

€EFF_CPg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate totale asociate fiecărei mărfi, care acoperă emisiile directe, indirecte și aferente precursorilor, exprimat în preț (euro) pe tonă de marfă;

—

€EFF_CPDIRg este prețul total al carbonului plătit efectiv în euro pentru emisiile directe asociate fiecărei tone de marfă;

—

€EFF_CPINDg este prețul total al carbonului plătit efectiv în euro pentru emisiile indirecte asociate fiecărei tone de marfă;

—

€EFF_CPPREg este prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate, care acoperă atât emisiile directe, cât și emisiile indirecte legate de precursorul consumat în producția fiecărei tone de marfă.

7.3.   Agregarea prețului carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate specifice care fac obiectul mai multor mecanisme de stabilire a prețului carbonului

Prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile încorporate specifice care fac obiectul unor mecanisme diferite de stabilire a prețului carbonului se determină utilizând următoarea ecuație:

Formula

(ecuația 17)

unde:

—

TOTAL €EFF_CPg este suma prețurilor totale ale carbonului plătite efectiv în euro pentru fiecare marfă, care acoperă toate mecanismele de stabilire a prețului carbonului i aplicabile mărfii, exprimată în euro pe tonă de marfă.


ANEXA II

Tipuri de mecanisme de stabilire a prețului carbonului

Lista tipurilor de mecanisme de stabilire a prețului carbonului menționate în prezenta anexă nu este exhaustivă și nu aduce atingere posibilității ca persoana independentă să evalueze alte tipuri de mecanisme de stabilire a prețului carbonului.

Jurisdicție

Mecanism de stabilire a prețului carbonului

Tip de mecanism de stabilire a prețului carbonului

Principalele tipuri de reduceri și alte forme de compensare

Albania

Taxa pe carbon din Albania

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

Argentina

Taxa pe carbon din Albania (taxa pe combustibilii lichizi și pe dioxidul de carbon)

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

Australia

Mecanismul de salvgardare din Australia

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii bazată pe niveluri de referință și credite

Emisii inferioare nivelului de referință

Provinciile și teritoriile canadiene

Sistemul de inovare tehnologică și de reducere a emisiilor (Technology Innovation and Emissions Reduction – TIER) din Alberta

Sistemul de stabilire a prețurilor bazat pe rezultate (Output-Based Pricing System – OBPS) din Columbia Britanică

Sistemul de stabilire a prețurilor bazat pe rezultate (Output-Based Pricing System) din Noul Brunswick (NB OBPS)

Sistemul de stabilire a prețului carbonului pentru industriile mari din Newfoundland și Labrador

Sistemul de stabilire a prețurilor bazat pe rezultate (Output-Based Pricing System – OBPS) din Noua Scoție

Sistemul de stabilire a prețurilor emisiilor (Emission Pricing System – EPS) din Ontario

Programul privind standardele de performanță bazate pe rezultate (Output-Based Performance Standards Program) din Saskatchewan

Sistemul de stabilire a prețurilor bazat pe rezultate (Federal backstop Output-Based Pricing System – OBPS) în cadrul mecanismului de sprijin federal

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii bazată pe niveluri de referință și credite

Emisii inferioare nivelului de referință

Sistemul „Cap-and-trade” (plafonare și comercializare) din Quebec

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Chile

Taxa pe carbon din Chile

Taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

 

China

Schema națională de comercializare a certificatelor de emisii din China

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Plafon de răspundere

Columbia

Taxa pe carbon din Columbia

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

India

Schema de comercializare a creditelor de carbon din India

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii bazată pe niveluri de referință și credite

Emisii inferioare nivelului de referință

Indonezia

Schema de comercializare bazată pe valoarea economică a carbonului din Indonezia

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Israel

Taxa pe carbon din Israel

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

Emisii exceptate

Japonia

Taxa pe carbon din Japonia (taxa pentru atenuarea schimbărilor climatice)

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

Japonia

GX-ETS din Japonia

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Kazahstan

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Kazahstan

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Mexic

Taxa pe carbon din Mexic

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

Muntenegru

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Muntenegru

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Noua Zeelandă

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Noua Zeelandă

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Serbia

Taxa pe carbon din Serbia

Taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

Emisii exceptate

Singapore

Taxa pe carbon din Singapore

Taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

Emisii exceptate

Africa de Sud

Taxa pe carbon din Africa de Sud

Taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

Emisii exceptate

Coreea de Sud

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Coreea (K-ETS)

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Taiwan

Impozitul pe carbon din Taiwan

Impozit pe carbon bazat pe combustibil

Rată redusă

Emisii exceptate

Turcia

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Turcia

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Regatul Unit

Schema de comercializare a certificatelor de emisii din Regatul Unit

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite

Regatul Unit

Mecanism de sprijinire privind stabilirea prețului carbonului

Taxă pe carbon bazată pe combustibil

 

Ucraina

Taxa pe carbon din Ucraina

Taxă pe carbon pentru emisii din surse punctiforme

 

SUA (state)

Programul „Cap-and-Invest” (plafonare și investiții) din California

Programul de protecție a climei din Oregon

Programul „Cap-and-Invest” (plafonare și investiții) din Washington

Schemă de comercializare a certificatelor de emisii

Certificate gratuite


ANEXA III

Model de raport privind prețul carbonului al operatorului

1.   IDENTIFICAREA OPERATORULUI ȘI A INSTALAȚIEI

(a)

numărul unic de identificare al instalației în registrul CBAM;

(b)

numărul unic de identificare al operatorului instalației în registrul CBAM.

2.   IDENTIFICAREA RAPORTULUI PRIVIND PREȚUL CARBONULUI AL OPERATORULUI

(a)

identificatorul unic și numărul versiunii raportului privind prețul carbonului al operatorului;

(b)

perioada de raportare aplicabilă;

(c)

identificatorii unici ai raportului de emisii verificat al operatorului și ai raportului de verificare corespunzător.

3.   DATE PRIVIND PREȚUL CARBONULUI

Pentru fiecare mecanism de stabilire a prețului carbonului care se aplică emisiilor directe și emisiilor indirecte, separat:

(a)

denumirea mecanismului de stabilire a prețului carbonului;

(b)

dacă mecanismul de stabilire a prețului carbonului acoperă emisiile directe sau indirecte;

(c)

trimiterea la legislația aplicabilă;

(d)

prețul carbonului în moneda locală pe tonă de CO2 echivalent:

1.

în cazul în care prețul carbonului se bazează pe un preț mediu ponderat de licitație, pe un preț mediu de schimb sau pe o rată fixă a certificatelor, astfel cum se menționează în secțiunea 3.3.1 din anexa I, o trimitere la prețul mediu de licitație, la prețul de schimb sau la rata fixă publicate;

2.

în cazul în care prețul carbonului se bazează pe media prețului de cost al unităților de conformitate ale operatorului, astfel cum se menționează în secțiunea 3.3.1 din anexa I, valoarea calculată a acestui preț mediu;

3.

în cazul în care se aplică secțiunea 3.3.2 din anexa I, rata specifică a taxei pe carbon sau rata redusă a taxei pe carbon pe tonă de emisii de CO2, asociată emisiilor directe sau indirecte;

4.

în cazul în care se aplică secțiunea 3.3.3 sau secțiunea 3.3.4 din anexa I, prețul mediu ponderat al carbonului pe tonă de emisii de CO2, asociat emisiilor directe sau indirecte;

5.

rata de reducere sau altă formă de compensare pe tonă de emisii, asociată tipului de rambursare menționat la punctul 3.4 din anexa I;

(e)

emisiile CPM totale asociate emisiilor directe sau indirecte, astfel cum se menționează în secțiunile 3.1 și 3.2 din anexa I;

(f)

în cazul în care mecanismul de stabilire a prețului carbonului prevede plata unui preț al carbonului pentru fiecare cantitate de combustibil achiziționat sau consumat, factorul de emisie utilizat pentru a determina emisiile CPM în conformitate cu secțiunea 3.3.3 din anexa I;

(g)

în cazul în care au fost utilizate diferite forme de unități de conformitate pentru a îndeplini obligațiile de conformitate, astfel cum se menționează în secțiunea 3.3.4 din anexa I, emisiile CPM aferente acestor unități de conformitate;

(h)

abordarea adoptată pentru a atribui emisiile CPM perioadei de raportare în cazul în care perioada de raportare CPM nu este aceeași cu perioada de raportare utilizată pentru raportarea emisiilor încorporate;

(i)

abordarea adoptată pentru a se asigura că atribuirea datelor privind prețul carbonului cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC este în concordanță cu abordarea atribuirii emisiilor încorporate în conformitate cu anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547;

(j)

în cazul în care mecanismul de stabilire a prețului carbonului este o schemă de comercializare a certificatelor de emisii, numărul de unități de conformitate restituite pentru a acoperi emisiile CPM raportate și confirmate menționate în anexa I secțiunea 3.5.1 primul paragraf litera (b), inclusiv emisiile CPM raportate și confirmate pentru fiecare an al unei perioade de conformitate multianuale, în cazul în care această schemă de comercializare a certificatelor de emisii impune operatorului să restituie unități de conformitate în ultimul an al unei perioade de conformitate multianuale;

(k)

emisiile directe sau indirecte totale din perioada de raportare atribuite cantității corespunzătoare producției fiecărei tone de marfă per cod NC, exprimate în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă sau pe MWh;

(l)

emisiile directe sau indirecte care sunt exceptate de la obligația de a plăti un preț al carbonului în conformitate cu anexa I secțiunea 5, și anume:

1.

emisiile asociate certificatelor gratuite primite de operator;

2.

emisiile care se situează sub nivelul de referință al intensității emisiilor;

3.

emisiile care se situează sub un prag sub care nu se datorează niciun preț al carbonului;

4.

alte emisii care sunt exceptate de la plata unui preț al carbonului;

(m)

reducerea sau altă formă de compensare directă sau indirectă a emisiilor din perioada de raportare atribuită cantității corespunzătoare producției fiecărei mărfi per cod NC, exprimată în tone de CO2 echivalent pe tonă de marfă sau pe MWh;

(n)

pentru fiecare dintre mărfuri:

1.

prețul carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate directe și, dacă este cazul, pentru emisiile specifice indirecte, exprimat în prețul în moneda locală pe tonă de marfă sau MWh;

2.

cursul de schimb anual utilizat pentru conversia prețului carbonului din moneda locală a jurisdicției respective în euro;

3.

anul cursului de schimb anual oficial utilizat pentru conversia prețului carbonului din moneda locală a jurisdicției respective în euro;

4.

prețul total al carbonului plătit efectiv pentru emisiile specifice încorporate totale, inclusiv pentru emisiile specifice încorporate directe și, dacă este cazul, emisiile specifice indirecte, exprimat în euro pe tonă de mărfuri sau MWh.

4.   DATE PRIVIND PREȚUL CARBONULUI PENTRU PRECURSORII PRODUȘI ÎN AFARA INSTALAȚIEI

(a)

Pentru fiecare preț certificat al carbonului aplicabil unui precursor care este utilizat, dar nu este produs în instalația care produce mărfurile complexe:

1.

identificatorul unic al raportului de certificare al instalației de precursori;

2.

prețul carbonului plătit efectiv pentru fiecare precursor, astfel cum este raportat în raportul de certificare al instalației, exprimat în euro pe tonă de mărfuri.

(b)

Pentru fiecare preț implicit al carbonului aplicabil unui precursor care este utilizat, dar nu este produs în instalația care produce mărfurile complexe:

1.

prețul implicit al carbonului utilizat, exprimat în euro pe tonă de CO2 echivalent, și prețul carbonului rezultat plătit pentru fiecare precursor, exprimat în euro pe tonă de mărfuri.

5.   DATE PRIVIND PREȚUL CARBONULUI AGREGATE CU PRIVIRE LA DIFERITE MECANISME DE STABILIRE A PREȚULUI CARBONULUI

Prețul total al carbonului plătit efectiv în euro pe tonă de marfă sau pe MWh, care acoperă toate mecanismele de stabilire a prețului carbonului aplicabile emisiilor mărfii respective.


ANEXA IV

Domeniul de acreditare pentru persoanele independente

Domeniul de acreditare și grupele de activități definite în prezenta anexă sunt indicate în certificatul de acreditare.

Nr. grupei de activități CBAM

Domeniul de acreditare

LIV

Certificarea prețului carbonului plătit efectiv


ANEXA V

Model de raport de certificare

1.   DATE DE IDENTIFICARE GENERALE

1.1.   Identificarea instalației și a operatorului

(a)

denumirea instalației;

(b)

identificatorul unic al instalației în registrul CBAM.

1.2.   Identificarea raportului de certificare

(a)

identificatorul unic și numărul versiunii raportului de certificare;

(b)

perioada de raportare aplicabilă.

1.3.   Identificarea persoanei independente

(a)

numele persoanei independente;

(b)

adresa la care este stabilită persoana independentă;

(c)

în cazul în care persoana independentă a externalizat activitățile de certificare în conformitate cu standardul armonizat menționat la articolul 10 alineatul (1), adresa (adresele) biroului (birourilor) echipei de certificare;

(d)

numărul de acreditare al persoanei independente;

(e)

denumirea organismului național de acreditare;

(f)

țara de stabilire a organismului național de acreditare;

(g)

data de expirare a acreditării;

(h)

orice domeniu de acreditare relevant pentru CBAM.

2.   INFORMAȚII PRIVIND CERTIFICAREA

2.1.   Echipa de certificare

(a)

numele auditorului de certificare CBAM principal și al tuturor auditorilor de certificare CBAM și, după caz, al experților tehnici care sunt membri ai echipei de certificare;

(b)

numărul de certificări consecutive efectuate de auditorul de certificare CBAM principal;

(c)

dacă este cazul, numele auditorului de certificare CBAM principal, al auditorilor de certificare CBAM și al experților tehnici care efectuează vizita sitului.

2.2.   Detalii privind vizitele sitului

(a)

dacă este cazul, data vizitelor sitului și numărul de zile petrecute în cadrul sitului;

(b)

dacă este cazul, data, locul și explicarea detaliată a motivelor pentru efectuarea vizitelor fizice ale sitului.

2.3.   Baza activității de certificare

(a)

obiectivele certificării;

(b)

domeniul de aplicare al certificării;

(c)

domeniul de acreditare necesar pentru efectuarea certificării;

(d)

identificatorul unic, data și numărul versiunii raportului de verificare menționat la articolul 15 alineatul (1);

(e)

criteriile utilizate pentru certificarea raportului privind prețul carbonului al operatorului;

(f)

pragul de semnificație aplicat;

(g)

confirmarea faptului că persoana independentă a verificat dacă operatorului i s-au acordat reduceri sau alte forme de compensare, o descriere a rezultatului acestei evaluări și dacă dovezile referitoare la reduceri sau la alte forme de compensare sunt furnizate în conformitate cu secțiunea 5.3 din anexa I;

(h)

dacă este cazul, confirmarea că nu s-au primit reduceri sau alte forme de compensare, astfel cum se prevede la articolul 9;

(i)

confirmarea faptului că abordarea în ceea ce privește atribuirea emisiilor CPM și a prețului carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă este în concordanță cu abordarea în ceea ce privește atribuirea emisiilor încorporate în conformitate cu anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2547 privind calcularea emisiilor încorporate, inclusiv indicarea oricăror neconcordanțe identificate de persoana independentă;

(j)

confirmarea faptului că dovada plății efective a prețului carbonului de către operator a fost verificată și o descriere a oricăror inconsecvențe identificate în evaluarea dovezii care au un impact asupra prețului carbonului plătit efectiv;

(k)

confirmarea faptului că persoana independentă a verificat coerența unităților de conformitate restituite cu emisiile raportate și confirmate acoperite de aceste unități de conformitate restituite și o descriere a oricăror neconcordanțe identificate;

(l)

lista dovezilor privind prețul carbonului pe care persoana independentă le-a evaluat în cursul certificării.

2.4.   Certificarea datelor privind prețul carbonului

(a)

prețul total al carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă, în euro, atribuit fiecărei mărfi, exprimat în euro pe tonă de marfă sau în euro pe MWh;

(b)

emisiile CPM totale atribuite fiecărei mărfi per cod NC, exprimate în tCO2e pe tonă de marfă sau tCO2e pe MWh;

(c)

date care justifică prețul certificat al carbonului, astfel cum se menționează la literele (a) și (b):

1.

prețul carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă, în euro, pentru emisiile directe ale instalației, exprimat în preț pe tonă de marfă sau în preț pe MWh;

2.

prețul carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă, în euro, pentru emisiile indirecte ale instalației, exprimat în preț pe tonă de marfă sau în preț pe MWh;

3.

prețul carbonului plătit efectiv pentru fiecare marfă, în euro, pentru emisiile de precursori produși în afara instalației, exprimat în preț pe tonă de marfă.

2.5.   Aviz de certificare

(a)

declarația persoanei independente care indică dacă aceasta concluzionează cu o asigurare rezonabilă că raportul nu conține inexactități semnificative și că prețul carbonului pentru emisiile încorporate verificate a fost plătit efectiv;

(b)

informații privind inexactitățile rămase care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de certificare, menționându-se dacă sunt semnificative;

(c)

informații privind cazurile de neconformitate rămase care nu au fost corectate înainte de emiterea raportului de certificare, menționându-se dacă acestea au un efect semnificativ asupra datelor privind prețul carbonului;

(d)

recomandări de îmbunătățire, dacă este cazul;

(e)

data și semnătura unei persoane autorizate în numele persoanei independente, inclusiv numele acesteia.


ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2026/2498/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)