<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-626/18</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62018CC0626</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:394">EU:C:2020:394</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>13</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>13</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Campos Sánchez‑Bordona – Cauza C‑626/18</HT></P><P><HT TYPE="SC">Polonia/Parlamentul și Consiliul</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Manuel Campos Sánchez‑Bordona</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20200528">28 mai 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑626/18</HT></P><P>Republica Polonă</P><P>împotriva</P><P>Parlamentului European,</P><P>Consiliului Uniunii Europene</P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Acțiune în anulare</KEYWORD><KEYWORD>Directiva (UE) 2018/957</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 96/71/CE</KEYWORD><KEYWORD>Detașarea lucrătorilor în cadrul unei prestări de servicii</KEYWORD><KEYWORD>Norme privind condițiile de muncă, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor</KEYWORD><KEYWORD>Temei juridic inadecvat</KEYWORD><KEYWORD>Restricții discriminatorii, inutile și disproporționate</KEYWORD><KEYWORD>Încălcarea principiului liberei prestări a serviciilor</KEYWORD><KEYWORD>Remunerarea lucrătorilor detașați</KEYWORD><KEYWORD>Lucrători detașați pe termen lung</KEYWORD><KEYWORD>Încălcarea Regulamentului (CE) nr. 593/2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale</KEYWORD><KEYWORD>Transport rutier</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Republica Polonă solicită Curții cu titlu principal anularea mai multor dispoziții ale Directivei (UE) 2018/957<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20180628">28 iunie 2018</DATE> de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="173" PAGE.FIRST="16" DATE.PUB="2018">JO 2018, L 173, p. 16</REF.DOC.OJ>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>Directiva 2018/957<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>).</P></NOTE> de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="19961216">16 decembrie 1996</DATE> privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="018" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1997">JO 1997, L 18, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 4, p. 29, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Directiva 96/71<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</P></NOTE> în cadrul unei prestări de servicii. Cu titlu subsidiar, aceasta solicită anularea în totalitate a Directivei 2018/957.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>La aceeași dată, prezentăm concluzii cu privire la acțiunea <HT TYPE="ITALIC">paralelă</HT> (C‑620/18, Ungaria/Parlamentul și Consiliul)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>Concluziile prezentate în cauza C‑620/18<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>.</P></NOTE> pe care Ungaria a formulat‑o împotriva aceleiași directive, pentru motive similare. Vom face trimitere la conținutul lor atunci când este necesar, pentru a evita repetițiile inutile, sau îl vom reproduce.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Facem trimitere la descrierea dispozițiilor relevante ale Directivelor 2018/957 și 96/71 reproduse în Concluziile prezentate în cauza C‑620/18.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Curții și concluziile părților</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Republica Polonă solicită Curții să declare nulitatea articolului 1 punctul 2 literele (a) și (b) și a articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2018/957. Aceasta solicită de asemenea obligarea Parlamentului European și a Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Cu titlu subsidiar, în cazul în care Curtea ar aprecia că aceste dispoziții ale Directivei 2018/957 nu pot fi separate de celelalte dispoziții ale sale fără a se modifica substanța acestora, Republica Polonă solicită anularea în totalitate a Directivei 2018/957.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Parlamentul European și Consiliul solicită Curții respingerea acțiunii și obligarea Republicii Polone la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Au fost admise cererile de intervenție în procedură, în susținerea concluziilor Parlamentului European și ale Consiliului, formulate de Germania, de Franța, de Țările de Jos, de Suedia și de Comisie. Toate acestea au formulat observații scrise, cu excepția Țărilor de Jos, care au achiesat la teza Parlamentului European și a Consiliului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>La ședința care a avut loc la <DATE ISO="20200303">3 martie 2020</DATE> împreună cu cea în cauza C‑620/18 au participat Consiliul, Parlamentul European, Comisia și guvernele polonez, german, francez, suedez și neerlandez.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Admisibilitatea acțiunii</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Parlamentul European consideră că dispozițiile Directivei 2018/957 atacate cu titlu principal de Republica Polonă nu pot fi separate de restul directivei respective. În consecință, anularea în parte solicitată nu ar fi posibilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, întrucât Republica Polonă a solicitat Curții cu titlu subsidiar anularea totală a acelei directive, Parlamentul European apreciază că acțiunea este admisibilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, anularea în parte a unui act al Uniunii nu este posibilă decât în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului. Această cerință nu este îndeplinită atunci când anularea în parte are ca efect modificarea substanței acestui act. Verificarea caracterului separabil al unor elemente ale unui act al Uniunii presupune examinarea domeniului de aplicare al acestora, pentru a evalua dacă o anulare a acestor elemente ar modifica spiritul și substanța actului respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120329">29 martie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Estonia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑505/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:179">EU:C:2012:179</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0112">112</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151112">12 noiembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Regatul Unit/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑121/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:749">EU:C:2015:749</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20171109">9 noiembrie 2017</DATE>, <NAME.CASE>SolarWorld/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑204/16 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:838">EU:C:2017:838</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>În opinia noastră, Republica Polonă atacă două norme care pot fi considerate esențiale în economia Directivei 2018/957, având în vedere atât domeniul lor de aplicare, cât și obiectivul lor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Nulitatea solicitată cu caracter principal ar afecta astfel două măsuri‑cheie ale noii reglementări: a) înlocuirea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/> cu noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/> și b) regimul lucrătorilor detașați pe termen lung.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Aceste două norme noi sunt tocmai modificările principale pe care Directiva 2018/957 le introduce în Directiva 96/71. Ambele urmăresc să modifice echilibrul de interese prevăzut de Directiva 96/71, pentru a îmbunătăți protecția lucrătorilor detașați în cadrul prestărilor de servicii transnaționale. Anularea lor în mod izolat ar modifica substanța Directivei 2018/957.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, astfel cum arată Parlamentul European, acțiunea este admisibilă, întrucât conține cererea subsidiară de anulare în totalitate a Directivei 2018/957.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Vom proceda la analiza motivelor de nulitate începând cu cel de al doilea, ceea ce ni se pare mai coerent din punct de vedere sistematic.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În ceea ce privește examinarea jurisprudenței Curții în această materie, procesul de armonizare a directivelor privind lucrătorii detașați în cadrul prestărilor de servicii transnaționale și, în general, evoluția regimului juridic al Uniunii cu privire la regimul acestor lucrători, facem trimitere la Concluziile prezentate în cauza C‑620/18<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Punctele 17-51.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Al doilea motiv: alegerea eronată a temeiului juridic al Directivei 2018/957</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Argumente</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Guvernul polonez contestă utilizarea articolului 53 alineatul (1) TFUE și a articolului 62 TFUE ca temei juridic al Directivei 2018/957, întrucât aceasta, spre deosebire de Directiva 96/71, generează restricții privind libera prestare a serviciilor de către întreprinderile care detașează lucrători.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În această privință, guvernul respectiv susține că:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Obiectivul principal al Directivei 2018/957 este de a proteja lucrătorii detașați, iar temeiul său juridic ar trebui să fie, așadar, dispozițiile TFUE privind politica socială (deși guvernul polonez nu le indică).</P></ITEM><ITEM><P>Articolul 1 punctul 2 literele (a) și (b) din Directiva 2018/957 nu are ca obiectiv facilitarea exercitării unei activități profesionale independente (prestarea de servicii transfrontaliere), ci o împiedică. Înlocuirea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/> cu cea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> și noul regim al lucrătorilor detașați pe termen lung dau naștere unor restricții nejustificate și disproporționate privind libera prestare a serviciilor. Prin urmare, este contradictoriu să se recurgă la temeiul juridic aplicabil armonizării acestei libertăți de circulație.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Consiliul, Parlamentul European și guvernele german, francez și suedez consideră că temeiul juridic al Directivei 2018/957 [articolul 53 alineatul (1) TFUE și articolul 62 TFUE] este corect.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Apreciere</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Pentru a evita repetițiile, facem trimitere la Concluziile prezentate în cauza C‑620/18 în ceea ce privește jurisprudența Curții cu privire la temeiurile juridice ale actelor Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Punctele 58 și 59.</P></NOTE>, precum și cu privire la analiza obiectivelor, a conținutului și a contextului Directivei 2018/957<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Punctele 60-72.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>La finalul acestei analize, vom concluziona că nu există motive pentru a considera că temeiul juridic al Directivei 2018/957 [articolul 53 alineatul (1) TFUE și articolul 62 TFUE] este eronat.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Directiva 2018/957 efectuează o modificare importantă, dar limitată a Directivei 96/71. Potrivit jurisprudenței Curții, un act de modificare a unui alt act anterior are în mod normal același temei juridic<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20191203">3 decembrie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Republica Cehă/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑482/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:1035">EU:C:2019:1035</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce ni se pare logic. Prin urmare, articolul 53 alineatul (1) TFUE și articolul 62 TFUE pot constitui un temei juridic adecvat pentru Directiva 2018/957, astfel cum au constituit la momentul respectiv un temei juridic adecvat pentru Directiva 96/71, pe care aceasta o modifică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Directiva 2018/957 adaptează soluția legislativă dată de Directiva 96/71 la fenomenul detașării transnaționale (intensificate) de lucrători, cu scopul de a facilita libera prestare a serviciilor de către întreprinderile care recurg la această formă de mobilizare a forței de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Această adaptare a fost necesară pentru evoluția piețelor muncii din Uniune și a fost orientată spre un nivel mai ridicat de protecție a condițiilor de muncă ale lucrătorilor detașați. Este posibil ca, în anumite cazuri, ea să implice o reducere corelativă a competitivității întreprinderilor de a presta servicii în alte state membre utilizând metoda respectivă, însă aceasta este opțiunea (legitimă) a legiuitorului european.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Atunci când adoptă o normă de armonizare, legiuitorul Uniunii nu poate fi privat de posibilitatea de a adapta acest act în funcție de orice modificare a împrejurărilor sau de orice evoluție a cunoștințelor, având în vedere sarcina care îi revine de a garanta protecția intereselor generale recunoscute de tratat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P><HT TYPE="ITALIC">Ibidem</HT>, punctele 38 și 39. A se vedea în același sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100608">8 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Vodafone și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑58/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:321">EU:C:2010:321</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20021210">10 decembrie 2002</DATE>, <NAME.CASE>British American Tobacco (Investments) și Imperial Tobacco</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑491/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:741">EU:C:2002:741</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0077">77</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Este ceea ce s‑a întâmplat prin adoptarea Directivei 2018/957. Legiuitorul Uniunii a adus modificări Directivei 96/71 în vederea adaptării echilibrului de interese reflectat de aceasta la noua situație generată de circulația transnațională a lucrătorilor. Interesele aflate în conflict sunt aceleași, însă punctul de convergență și punctul de echilibru dintre ele s‑au deplasat către un nivel mai ridicat de protecție a drepturilor lucrătorilor respectivi. Această reechilibrare nu justifică modificarea temeiului juridic în raport cu Directiva 96/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În sfârșit, subliniem că Republica Polonă susține (cu puține argumente) că Directiva 2018/957 ar fi trebuit să fie fundamentată pe temeiurile juridice ale politicii sociale, în special pe articolul 153 TFUE. Nu împărtășim nici acest argument, pentru motivele prezentate în Concluziile prezentate în cauza C‑620/18<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Punctele 80-85.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Primul motiv: încălcarea articolului 56 TFUE prin restricțiile privind detașarea lucrătorilor impuse de Directiva 2018/957</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Guvernul polonez susține că Directiva 2018/957 creează restricții privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii care sunt contrare articolului 56 TFUE. În special, aceste restricții provin din două elemente noi pe care directiva respectivă le introduce în Directiva 96/71, prin faptul că impune statelor membre obligația de a garanta lucrătorilor detașați:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>remunerarea (inclusiv plata orelor suplimentare) în conformitate cu legislația și/sau practicile statului membru de destinație a detașării [articolul 1 punctul 2 litera (a)];</P></ITEM><ITEM><P>toate condițiile de muncă în conformitate cu legislația și/sau practicile statului membru de destinație, atunci când durata efectivă a detașării unui lucrător sau durata cumulată a detașării lucrătorilor care înlocuiesc alți lucrători pentru realizarea aceleiași munci depășește 12 luni sau 18 luni, în cazul în care se transmite o notificare motivată [articolul 1 punctul 2 litera (b)].</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Conform acestei abordări, guvernul polonez împarte primul motiv de anulare în două aspecte. Le vom analiza după ce vom face o observație introductivă cu privire la controlul jurisdicțional al directivelor de armonizare în domeniul liberei prestări a serviciilor.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Observație introductivă: controlul jurisdicțional al Directivei 2018/957</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Republica Polonă analizează normele privind detașarea lucrătorilor (în cadrul prestării de servicii transnaționale) prevăzute de Directiva 2018/957 pe baza acelorași parametri cu cei utilizați de Curte pentru a examina măsurile <HT TYPE="ITALIC">naționale</HT> care restrâng acest tip de raporturi juridice.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Facem trimitere la analiza efectuată în Concluziile prezentate în cauza C‑620/18 cu privire la această jurisprudență, referitoare la controlul compatibilității directivelor de armonizare cu libera prestare a serviciilor prin aplicarea principiului proporționalității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>Punctele 105-110.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Analiza respectivă ne determină să afirmăm că jurisprudența Curții referitoare la măsurile <HT TYPE="ITALIC">naționale</HT> care restrâng detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii transnaționale nu poate fi extrapolată pur și simplu la examinarea compatibilității cu articolul 56 TFUE a unei norme a Uniunii care armonizează acest fenomen (precum Directiva 2018/957).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Contrar susținerilor guvernului polonez, o directivă de armonizare poate institui restricții privind libera circulație a serviciilor care, dacă ar fi adoptate de un singur stat membru, ar fi contrare articolului 56 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Astfel, orice măsură de armonizare care protejează un interes social fundamental, precum drepturile lucrătorilor detașați, îngreunează într‑o anumită măsură libera prestare a serviciilor de către întreprinderile care îi utilizează. Totuși, această restricție are un impact mult mai mic asupra pieței interne decât o măsură națională echivalentă, deoarece prima se aplică pe tot teritoriul Uniunii. Existența și efectele sale restrictive pot dispărea numai în cazul echivalării condițiilor de muncă în toate statele membre, iar Uniunea nu este competentă în acest sens.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Legiuitorul Uniunii dispunea, în lumina acestor criterii, de o putere largă de apreciere într‑un domeniu atât de complex precum reglementarea detașărilor transnaționale de lucrători. Ceea ce trebuie să se stabilească este dacă acesta a utilizat competența respectivă <HT TYPE="ITALIC">în mod evident</HT> inadecvat atunci când a modificat echilibrul de interese obținut în Directiva 96/71, introducând modificările pe care le presupune Directiva 2018/957.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Primul aspect al primului motiv: remunerarea lucrătorilor detașați</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Argumente</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Noul articol 3 alineatul (1) din Directiva 96/71 înlocuiește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/> cu cea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, drept condiție de muncă a statului membru gazdă, care trebuie să se aplice lucrătorilor detașați.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Guvernul polonez consideră că, în temeiul acestei noi dispoziții, întreprinderile care detașează lucrători trebuie să le plătească aceeași remunerație precum cea primită de lucrătorii locali. Principiul egalității de remunerare ar înlocui astfel obligația de a plăti salariul minim.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În opinia guvernului respectiv, obligația respectivă restrânge libera prestare a serviciilor de către întreprinderile care detașează lucrători cu acest scop. Acestora li se impune o sarcină suplimentară, care elimină avantajul concurențial rezultat din existența unor salarii mai mici în statul în care sunt situate. Este vorba despre o discriminare contrară articolului 56 TFUE, care poate fi justificată numai de motivele prevăzute la articolul 52 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>În plus, guvernul polonez susține că, inclusiv în cazul în care nu ar fi discriminatorii, restricțiile respective ar împiedica libera prestare a serviciilor fără să fie justificate de motive imperative de interes general, deoarece:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Caracterul insuficient al noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> pentru a proteja în mod adecvat drepturile lucrătorilor detașați și pentru a menține concurența loială dintre întreprinderile locale și cele care detașează lucrători nu reprezintă un temei.</P></ITEM><ITEM><P>Nici argumentul întemeiat pe diferențele mari dintre statele membre în ceea ce privește salariul minim nu constituie o justificare validă.</P></ITEM><ITEM><P>În sfârșit, utilizarea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/> impune plata unor contribuții, care nu ar fi justificată în cazul lucrătorilor detașați.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Parlamentul European, Consiliul, Comisia și guvernele statele membre interveniente consideră că prima parte a acestui motiv de anulare este neîntemeiată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Discriminare față de întreprinderile care detașează lucrători</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Potrivit guvernului polonez, înlocuirea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> cu cea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, efectuată prin Directiva 2018/957, discriminează prestatorii de servicii transfrontaliere care detașează lucrători, astfel cum am arătat mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Acești prestatori de servicii ar suporta o sarcină dublă (respectarea normelor statului de origine și pe cele ale statului gazdă) și ar trebui, în plus, să efectueze cheltuieli suplimentare, de exemplu pentru traducerea documentelor sau cele care rezultă din existența unui reprezentant în statul de destinație. Având în vedere că întreprinderile locale se află într‑o poziție diferită de cele care detașează lucrători, impunerea unei egalități de tratament în ceea ce privește remunerația implică o discriminare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Considerăm că acest raționament se întemeiază pe o interpretare eronată a Directivei 2018/957.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În primul rând, remunerația este una dintre condițiile de muncă enumerate în mod limitativ la noul articol 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 96/71. Desigur, aplicarea sa în privința lucrătorilor detașați este obligatorie și intră sub incidența normelor imperative de protecție minimă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea considerentul (13) al Directivei 96/71 și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071218">18 decembrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Laval un Partneri</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑341/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:809">EU:C:2007:809</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0081">81</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Însă aceasta nu implică o egalitate deplină de tratament între lucrătorii detașați și cei locali: contribuțiile la securitatea socială și impozitele aplicabile celor dintâi nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 96/71 și sunt reglementate de normele statului de origine. Această împrejurare determină, în sine, diferențe între remunerația efectivă percepută de lucrătorii detașați și cea percepută de lucrătorii locali.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În al doilea rând, conform noului articol 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 96/71, noțiunea de remunerație este legată numai de elementele sale obligatorii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>Noțiunea de remunerație este stabilită de dreptul intern și/sau practicile naționale ale statului membru pe teritoriul căruia este detașat lucrătorul și reprezintă toate elementele constitutive ale remunerației care sunt <HT TYPE="ITALIC">obligatorii</HT> conform dreptului intern, actelor cu putere de lege și actelor administrative sau convențiilor colective sau sentințelor arbitrale care au fost declarate cu aplicare generală sau care se aplică în conformitate cu alineatul (8) în statul membru respectiv.<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/> Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Prin urmare, aceasta nu extinde la lucrătorii detașați obligația de a‑i remunera cu alte elemente neobligatorii în temeiul dreptului național. Directiva 2018/957 nu impune, așadar, o remunerație <HT TYPE="ITALIC">identică</HT>, privită în ansamblu, pentru lucrătorul local și pentru lucrătorul detașat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Astfel cum reieșea din evaluarea impactului realizată de Comisie în vederea adoptării Directivei 2018/957, opțiunea egalității depline de tratament între lucrătorii locali și lucrătorii detașați a fost eliminată în mod expres<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Documentul SWD(2016) 52 final din <DATE ISO="20160308">8 martie 2016</DATE>, p. 27.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Având în vedere că introducerea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/> în locul celei anterioare de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> nu este discriminatorie, nu este necesar, contrar susținerilor guvernului polonez, nici ca aceasta să fie întemeiată pe motivele prevăzute la articolul 52 TFUE (ordine publică, securitate și sănătate publică).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Justificarea restricțiilor nediscriminatorii prin cerințe imperative de interes general</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Guvernul polonez susține, astfel cum am arătat, că, inclusiv în cazul în care Directiva 2018/957 nu ar introduce măsuri discriminatorii, restricțiile pe care le generează cu privire la detașarea lucrătorilor, prin faptul că recurge la noua noțiune de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>, nu sunt justificate de nicio cerință imperativă de interes general.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Argumentația guvernului polonez în această privință se întemeiază pe o premisă pe care nu o împărtășim. Astfel cum am arătat, controlul jurisdicțional al unei <HT TYPE="ITALIC">măsuri de armonizare</HT> precum Directiva 2018/957 nu poate fi exercitat prin aplicarea parametrilor dezvoltați în jurisprudența Curții pentru <HT TYPE="ITALIC">măsurile naționale</HT> care restrâng detașarea lucrătorilor și în temeiul unei posibile justificări bazate pe cerințe imperative de interes general.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Potrivit jurisprudenței Curții pe care am indicat‑o în Concluziile prezentate în cauza C‑620/18<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Punctele 144 și 145.</P></NOTE>, controlul directivelor de armonizare (printre care Directiva 2018/957) în raport cu dreptul primar – în speță, articolul 56 TFUE – trebuie efectuat în conformitate cu principiul proporționalității.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Acestea fiind menționate, vom analiza motivele invocate de guvernul polonez pentru a considera că nu este necesară înlocuirea noțiunii de salariu minim cu cea de remunerație. Acestea sunt în esență următoarele:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>noțiunea de salariu minim prevăzută de Directiva 96/71 protejează în mod corespunzător drepturile lucrătorilor detașați;</P></ITEM><ITEM><P>diferențele dintre statele membre în ceea ce privește salariul minim sunt justificate;</P></ITEM><ITEM><P>utilizarea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> presupune plata unor contribuții, care nu este justificată în cazul lucrătorilor detașați.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Contrar susținerilor guvernului polonez, utilizarea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> în Directiva 96/71 nu era de natură să asigure protecția lucrătorilor detașați și concurența loială între întreprinderile locale și cele din alte state membre care detașează lucrători. Acesta a fost raționamentul Parlamentului European și al Consiliului, la care achiesăm.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>În primul rând, interpretarea noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/> a creat dificultăți practice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Guvernul francez a insistat în ședință asupra acestor dificultăți practice, menționând că în Franța s‑a făcut distincția între salariul minim interprofesional de creștere (SMIC) și <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>salariul minim<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> în sensul Directivei 96/71. Acesta din urmă include, pe lângă salariul minim, sporuri pentru munca de noapte sau pentru condiții de pericol, care trebuie plătite și lucrătorilor detașați.</P></NOTE>, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții și în special din Hotărârea Sähköalojen ammattiliitto<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150212">12 februarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Sähköalojen ammattiliitto</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑396/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:86">EU:C:2015:86</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Hotărârea Sähköalojen ammattiliitto<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>).</P></NOTE>, în care s‑a acceptat o interpretare largă a noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> utilizate de Directiva 96/71, care a influențat reforma efectuată prin Directiva 2018/957<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea Sähköalojen ammattiliitto, punctele 38-70, potrivit cărora <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>salariul minim<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> include:</P><P>– posibilitatea de a calcula salariul minim pe oră sau pe lucrare, pe baza clasificării lucrătorilor în categorii salariale, astfel cum prevăd convențiile colective ale statului membru gazdă, cu condiția ca calculul și clasificarea menționate să fie efectuate în conformitate cu reguli obligatorii și transparente, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale;</P><P>– o diurnă acordată în condiții identice cu cele aplicabile în cazul includerii acesteia în salariul plătit lucrătorilor cu ocazia unei detașări pe teritoriul statului membru gazdă;</P><P>– o indemnizație pentru naveta zilnică, plătită lucrătorilor cu condiția ca durata călătoriei zilnice dus‑întors efectuate de lucrători să fie mai mare de o oră;</P><P>– prima de concediu care trebuie acordată lucrătorului detașat pe durata minimă a concediilor anuale plătite.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Legiuitorul Uniunii a ținut seama de aceste dificultăți hermeneutice, precum și de interpretarea largă propusă de Curte atunci când a adoptat Directiva 2018/957 și a introdus noțiunea de remunerație la alineatele (1) și (7) ale articolului 3 din Directiva 96/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În al doilea rând, stabilirea salariului minim în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 96/71 se face pe baza legislației sau a practicilor naționale ale statului membru gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Preocuparea de a stabili care sunt elementele constitutive ale noțiunii de salariu minim în vederea aplicării directivei ține de dreptul statului membru în care se face detașarea, cu singura condiție ca această definiție, astfel cum rezultă din legislația sau din convențiile colective naționale relevante sau din interpretarea conferită acestora de instanțele naționale, să nu aibă drept efect împiedicarea liberei prestări a serviciilor între statele membre.<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> Hotărârea Sähköalojen ammattiliitto, punctul 34, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131107">7 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Isbir</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑522/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:711">EU:C:2013:711</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Modul de calcul al sumelor respective și criteriile selectate în acest sens sunt de asemenea de competența statului membru respectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea Sähköalojen ammattiliitto, punctul 39.</P></NOTE>. Legislațiile sau practicile naționale pentru calculul salariului minim sunt foarte eterogene (și nu întotdeauna transparente) în statele membre ale Uniunii, ceea ce îngreunează detașarea lucrătorilor în condiții de muncă echitabile și comparabile cu cele ale lucrătorilor locali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea Fondazione Giacomo Brodolini (FGB), <HT TYPE="ITALIC">Study on wage setting systems and minimum rates of pay applicable to posted workers in accordance with Directive 97/71/EC in a selected number of Member States and sectors</HT>, Final report, noiembrie 2015; Schiek, Oliver, Forde, Alberti, <HT TYPE="ITALIC">EU Social and Labour Rights and EU Internal Market Law</HT>, Study for the EMPL Committee, Parlamentul European, septembrie 2015 (http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563457/IPOL_STU%282015%29563457_EN.pdf).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În al treilea rând, a fost detectată o practică necorespunzătoare a întreprinderilor care, atunci când detașau lucrători, aveau tendința să le plătească salariul minim, indiferent de categoria, de funcțiile, de calificările profesionale și de vechimea lor, dând naștere unei diferențe de remunerație față de lucrătorii locali aflați într‑o situație similară<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Documentul SWD(2016) 52 final din <DATE ISO="20160308">8 martie 2016</DATE>, p. 10 și 11.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În ședință, Comisia a reiterat ceea ce afirmase deja în propria evaluare a impactului: faptul că identificarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>salariului minim<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> prevăzut de Directiva 96/71 cu salariul minim stabilit legal de legislația națională a statului gazdă a generat în practică o diferență de remunerație între lucrătorii locali și cei detașați, în special în domenii precum cel al construcțiilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Documentul SWD (2016) 52 final din <DATE ISO="20160308">8 martie 2016</DATE>, p. 11-14.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Pentru a remedia această situație, Comisia a analizat posibilele soluții și consecințele lor economice. Aceasta a optat pentru cea pe care a considerat‑o cea mai adecvată, și anume realizarea unei reforme limitate a Directivei 96/71, materializată prin adoptarea Directivei 2018/957, excluzând publicarea unei comunicări interpretative sau nemodificarea Directivei 96/71<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Documentul SWD (2016) 52 final din <DATE ISO="20160308">8 martie 2016</DATE>, p. 23 și următoarele.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere în ceea ce privește modificarea unei norme, printre alte ipoteze, atunci când aplicarea acesteia a evidențiat faptul că în domeniul reglementat au avut loc schimbări sau atunci când au apărut dezechilibre în punerea în aplicare a acesteia. În prezenta cauză, existența acestor două premise a fost dovedită în mod corespunzător, ele fiind suficiente pentru a justifica necesitatea înlocuirii noțiunii de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> cu cea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Din cele de mai sus se poate deduce că legiuitorul Uniunii a respectat cerințele principiului proporționalității, fără să depășească <HT TYPE="ITALIC">în mod evident</HT> puterea largă de apreciere de care dispune într‑un domeniu tehnic și complex precum acesta, atunci când a optat pentru o măsură (introducerea noțiunii de remunerație) de natură să atingă obiectivele urmărite. Această măsură asigură, prin ea însăși, cel mai ridicat nivel de protecție a lucrătorilor detașați și garantează condiții de concurență echitabile între întreprinderile locale și cele care detașează lucrători.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În opinia guvernului polonez, nici existența unor diferențe mari între salariile minime din diversele state membre nu constituie o justificare validă. Acceptarea unei astfel de justificări ar echivala cu eliminarea unui avantaj concurențial al statelor membre ale Uniunii în care salariile sunt mai mici și ignorarea faptului că lucrătorul detașat rămâne legat de statul său de origine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Invocarea Hotărârii din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140918">18 septembrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Bundesdruckerei</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑549/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2235">EU:C:2014:2235</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), nu este relevantă, întrucât se referă la un caz de liberă prestare a serviciilor fără detașarea forței de muncă.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Diferențele dintre statele membre referitoare la remunerația lucrătorilor își au originea în stabilirea salariilor, care este de competența exclusivă a statelor membre și a partenerilor sociali. Excepția prevăzută la articolul 153 alineatul (5) TFUE confirmă acest lucru atunci când exclude remunerațiile din muncă din sfera competenței de armonizare a instituțiilor Uniunii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Acesta este motivul pentru care noul articol 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 96/71 leagă noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> de legislația sau de practicile naționale ale statului membru pe teritoriul căruia este detașat lucrătorul, astfel cum am arătat mai sus<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea nota de subsol 14. În același sens, considerentul (17) al Directivei 2018/957 amintește că stabilirea normelor privind remunerația revine în competența exclusivă a statelor membre, care și‑o exercită în conformitate cu legislația sau cu practicile naționale.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Divergențele dintre normele aplicabile remunerațiilor lucrătorilor detașați sunt, așadar, inevitabile, atât timp cât Uniunea nu are competență de armonizare în ceea ce le privește. Astfel cum am arătat deja, situația este aceeași în ceea ce privește noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> utilizată în versiunea inițiată a Directivei 96/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În acest context, Directiva 2018/957 clarifică ce sume trebuie să primească lucrătorii detașați: noțiunea de remunerație operează ca o normă privind conflictul de legi, în temeiul căreia se garantează lucrătorului detașat în statul membru gazdă elementele de remunerație prevăzute în cazul lucrătorilor locali.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>Această opțiune legislativă respectă principiul proporționalității și pe cele consacrate la articolul 56 TFUE. Ea nu presupune, astfel cum susține guvernul polonez, că lucrătorul detașat trebuie să primească salariul minim în statul membru gazdă, întrucât viața sa (și gospodăria sa) rămân în principal legate de statul lui de origine.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Directiva 2018/957 nu elimină inegalitățile salariale dintre statele membre. Lucrătorii detașați pot primi alte salarii decât cele percepute de lucrătorii locali (cu excepția elementelor obligatorii ale acestora), iar întreprinderea care îi angajează poate suporta, dacă este cazul, costuri mai reduse cu impozitele și cu securitatea socială. Legiuitorul Uniunii nu a făcut altceva decât să îmbunătățească protecția lucrătorilor detașați în raport cu cea asigurată inițial de Directiva 96/71.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Guvernul polonez consideră de asemenea că noțiunea de remunerație introdusă de Directiva 2018/957 este nejustificată, deoarece obligă angajatorul să plătească emolumente disproporționate lucrătorilor detașați, întrucât trebuie să includă contribuții de care aceștia nu ar putea beneficia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Astfel cum am arătat deja, noul mod de redactare a articolului 3 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 96/71 extinde la lucrătorii detașați numai elementele <HT TYPE="ITALIC">obligatorii</HT> ale remunerației lucrătorilor locali. Celelalte contribuții sociale plătite de angajatorii locali pentru salariații lor nu trebuie luate în considerare sau plătite de angajatorul care detașează lucrători. Aceste contribuții sociale suplimentare sunt plătite, dacă este cazul, pentru lucrătorii detașați, în conformitate cu legislația statului de origine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Referirea, în cuprinsul considerentului (18) al Directivei 2018/957, la suma brută a remunerației nu urmărește să includă în aceasta contribuțiile sociale care nu fac parte dintre elementele obligatorii ale remunerației din statul membru gazdă. Scopul său este de a se ține seama de toate emolumentele plătite de angajator lucrătorului detașat pentru compararea acestei sume cu remunerația obligatorie din statul gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Astfel, în ultima teză a considerentului respectiv se arată că remunerația lucrătorului detașat include cheltuielile de transport, cazare și masă, cu excepția cazului în care acestea vizează cheltuielile efectiv generate de detașare.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Răspuns global cu privire la primul aspect al primului motiv</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În concluzie, nu considerăm că opțiunea legislativă de a înlocui noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>salariu minim<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> cu noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> este nejustificată sau disproporționată în raport cu obiectivul de protecție a lucrătorilor detașați. Desigur, aceasta poate reduce, însă nu elimină avantajele concurențiale ale întreprinderilor din statele membre ale Uniunii care au costuri ale forței de muncă mai scăzute decât cele care detașează lucrători către state membre în care aceste costuri sunt mai mari. Totuși, o asemenea reducere este în acord cu obiectivul Directivei 2018/957 de a modifica echilibrul stabilit de Directiva 96/71, punând acum mai mult accentul pe protecția lucrătorilor detașați, fără a renunța la obiectivele de a asigura o concurență loială între întreprinderi și de a facilita libera prestare a serviciilor transnaționale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">C.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Al doilea aspect al primului motiv: lucrători detașați pe termen lung</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Argumente</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Noul articol 3 alineatul (1a) instituie categoria lucrătorilor detașați pe termen lung și o diferențiază de cea a lucrătorilor detașați <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>obișnuiți<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>: primii sunt cei a căror detașare depășește 12 luni (18 luni, în mod excepțional).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Potrivit guvernului polonez, noul statut al lucrătorilor detașați pe termen lung generează restricții nejustificate și disproporționate privind libera prestare a serviciilor, contrare articolului 56 TFUE. Guvernul menționat arată, în această privință, că:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>Directiva 2018/957 plasează pe picior de egalitate lucrătorii detașați pe termen lung, lucrătorii locali și lucrătorii din alte state membre care au exercitat libertatea de circulație a lucrătorilor în conformitate cu articolul 45 TFUE.</P></ITEM><?PAGE NO="11"?><ITEM><P>Noul articol 3 alineatul (1a) instituie un regim aplicabil lucrătorilor detașați pe termen lung care este incompatibil cu articolul 9 din Regulamentul Roma I<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20080617">17 iunie 2008</DATE> privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="177" PAGE.FIRST="6" DATE.PUB="2008">JO 2008, L 177, p. 6</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</P></ITEM><ITEM><P>Noua regulă privind cumulul perioadelor de detașare (în ceea ce privește stabilirea momentului de la care se dobândește statutul de lucrător detașat pe termen lung) este disproporționată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Noua categorie a lucrătorilor detașați pe termen lung se deosebește de cea a lucrătorilor detașați <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>obișnuiți<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/>. Criteriul de diferențiere este durata efectivă a detașării: dacă depășește 12 luni (18 luni, în mod excepțional), lucrătorul detașat obișnuit devine lucrător detașat pe termen lung.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>După expirarea acestui termen, lucrătorul detașat (acum, pe termen lung) beneficiază de un regim juridic diferit: acestuia i se aplică nu numai condițiile de muncă prevăzute la articolul 3 alineatul (1), ci și cele ale statului membru unde se realizează munca.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Astfel cum rezultă din considerentul (9)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>Detașarea are un caracter temporar. Lucrătorii detașați se întorc de obicei în statul membru din care aceștia au fost detașați după finalizarea muncii pentru care au fost detașați. Cu toate acestea, având în vedere durata lungă a unor detașări și recunoscând legătura dintre piața muncii din statul membru gazdă și lucrătorii detașați pe astfel de perioade lungi, în cazul detașărilor care depășesc 12 luni, statele membre gazdă ar trebui să se asigure că întreprinderile care detașează lucrători pe teritoriul lor garantează lucrătorilor respectivi un set suplimentar de condiții de muncă și de încadrare în muncă aplicabile în mod obligatoriu lucrătorilor din statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară munca. Această perioadă ar trebui extinsă atunci când prestatorul de servicii transmite o notificare motivată.<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/></P></QUOT.S></NOTE>, Directiva 2018/957 nu implică totuși o echivalare totală a lucrătorilor detașați pe termen lung cu lucrătorii locali (naționali sau din alte state membre, care și‑au exercitat libertatea de circulație).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>Lucrătorii detașați pe termen lung au în continuare o situație juridică asigurată (acoperită) de libera prestare a serviciilor, astfel cum se arată în considerentul (10) al Directivei 2018/957<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>Este necesar să se asigure un nivel mai ridicat de protecție a lucrătorilor pentru a se garanta libertatea de a presta servicii pe bază echitabilă atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, în special prin împiedicarea utilizării abuzive a drepturilor garantate prin tratate. Cu toate acestea, normele care asigură o astfel de protecție a lucrătorilor nu pot aduce atingere dreptului întreprinderilor care detașează lucrători pe teritoriul unui alt stat membru de a invoca libertatea de a presta servicii și în situațiile în care o detașare depășește 12 luni sau, după caz, 18 luni. Orice dispoziție aplicabilă lucrătorilor detașați în situația unei detașări care depășește 12 luni sau, după caz, 18 luni trebuie, prin urmare, să fie compatibilă cu această libertate. În conformitate cu jurisprudența constantă, restrângerea libertății de a presta servicii este permisă numai dacă este justificată de motive imperative de interes public și dacă este proporțională și necesară.<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/></P></QUOT.S></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Contrar tezei susținute de guvernul polonez, noul articol 3 alineatul (1a) din Directiva 96/71 nu plasează în totalitate pe picior de egalitate lucrătorii detașați pe termen lung și pe cei locali, deoarece:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>conform acestei dispoziții, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>primul paragraf al prezentului alineat nu se aplică următoarelor: (a) procedurilor, formalităților și condițiilor de încheiere și de încetare a contractului de muncă, inclusiv clauzelor de neconcurență; (b) schemelor de pensii ocupaționale suplimentare<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>;</P></ITEM><ITEM><P>în conformitate cu articolul 3 alineatul (1a), lucrătorilor detașați li se aplică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>toate condițiile de muncă și de încadrare în muncă care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară munca<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>oricare ar fi legislația aplicabilă raporturilor de muncă<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>. Aceasta implică faptul că, în ceea ce privește categoria respectivă de lucrători detașați, dreptul internațional privat care stă la baza raportului lor juridic nu se modifică, astfel cum arată Parlamentul European în observațiile sale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Comisia a propus modificarea regimului juridic al contractului individual de muncă în cazul lucrătorilor detașați pe termen lung și a recomandat ca acestora să li se aplice legislația muncii din statul gazdă. A se vedea articolul 2a din propunerea Comisiei COM(2016) 128 și Evaluarea impactului SWD(2016) 52 final, p. 25.</P></NOTE>;</P></ITEM><?PAGE NO="12"?><ITEM><P>echivalarea lucrătorilor detașați pe termen lung cu cei locali se realizează în ceea ce privește <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>toate condițiile de muncă și de încadrare în muncă care sunt stabilite în statul membru pe teritoriul căruia se desfășoară munca<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>. Prin acestea se înțelege <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>condițiile de muncă și protecția sănătății și a securității lucrătorilor<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, și anume cele reglementate de Directiva 96/71, în conformitate cu noul articol 1 alineatul (1) din aceasta. Prin urmare, se mențin diferențele în domenii precum securitatea socială sau impozitarea.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>În opinia noastră, reglementarea acestei noi categorii de lucrători detașați pe termen lung este justificată și implică restricții proporționale privind libera prestare a serviciilor, care sunt compatibile cu articolul 56 TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Stabilirea unei perioade de 12 luni (18 luni, în mod excepțional) elimină incertitudinea existentă în ceea ce privește versiunea inițială a Directivei 96/71, care, la articolul 2 alineatul (1), prevedea că prin lucrător detașat se înțelege un lucrător care, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>pe o perioadă limitată<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru diferit de cel de origine. În opinia noastră, noua regulă înlătură incertitudinea respectivă, clarificând că se consideră lucrător detașat pe termen lung orice lucrător a cărui detașare continuă după cele 12 (sau 18) luni.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În opinia noastră, statutul de lucrător detașat pe termen lung este de asemenea rezonabil, deoarece este adaptat la situația lucrătorilor cu o ședere îndelungată în statul membru gazdă, ceea ce implică o participare mai mare a acestora pe piața muncii din statul respectiv. Este logic (și proporțional) ca, în acest context, să li se aplice un număr mai mare de norme de dreptul muncii din statul de destinație, menținând în același timp legătura cu statul de origine al întreprinderii pentru care lucrează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Nu împărtășim nici opinia guvernului polonez, care consideră că noul regim al lucrătorilor detașați pe termen lung este incompatibil cu articolul 9 din Regulamentul Roma I.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>Acest articol se referă la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>aplicarea normelor de aplicare imediată din legea instanței sesizate<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/>, însă noul articol 3 alineatul (1a) din Directiva 96/71 nu este o astfel de <HT TYPE="ITALIC">normă</HT>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Raportul dintre directiva respectivă și Regulamentul Roma I este stabilit la articolul 8 (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>Contractele individuale de muncă<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/>) și la articolul 23 (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>Raportul cu alte dispoziții de drept comunitar<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/>) din acesta din urmă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea Concluziile prezentate în cauza C‑620/18, punctele 191-200.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În sfârșit, guvernul polonez arată că noul articol 3 alineatul (1a) al treilea paragraf din Directiva 96/71 creează o restricție disproporționată incompatibilă cu articolul 56 TFUE, deoarece, pentru calcularea cumulului de perioade, ia în considerare locul de muncă, iar nu situația lucrătorului. În plus, acesta nu stabilește nicio limită temporală pentru efectuarea calculului perioadelor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Astfel cum susțin Consiliul și Parlamentul European și după cum se arată în considerentul (11) al Directivei 2018/957, această dispoziție urmărește să prevină eludarea și utilizarea abuzivă a statutului de lucrător detașat pe termen lung. În caz contrar, acest statut ar putea fi evitat prin înlocuirea lucrătorilor detașați cu alții pentru același loc de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Desigur, astfel cum afirmă guvernul polonez, există o anumită imprecizie în ceea ce privește modul său de redactare, deoarece nu stabilește o limită temporală pentru realizarea cumulării perioadelor în cursul cărora lucrătorii detașați ocupă același loc de muncă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, guvernul polonez nu demonstrează în observațiile sale că există alternative mai puțin restrictive pentru a evita comportamentele frauduloase. Acesta se limitează să menționeze caracterul suficient al măsurilor de identificare a detașărilor reale și de prevenire a abuzurilor și a eludărilor prevăzute la articolul 4 din Directiva 2014/67<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20140515">15 mai 2014</DATE> privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>Regulamentul IMI<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="159" PAGE.FIRST="11" DATE.PUB="2014">JO 2014, L 159, p. 11</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>. Însă acele măsuri sunt concepute mai degrabă pentru a combate fraudele în detașările unice decât în detașările în lanț ale lucrătorilor în vederea ocupării aceluiași loc de muncă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Propunem, așadar, respingerea în totalitate a primului motiv de nulitate.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VII.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Al treilea motiv: încălcarea articolului 58 alineatul (1) TFUE prin aplicarea Directivei 2018/957 în sectorul transporturilor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Întrucât argumentele privind acest motiv sunt similare cu cele din cauza C‑620/18, facem trimitere la Concluziile prezentate în cauza C‑620/18<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Punctele 172-180.</P></NOTE>, conform cărora se impune respingerea sa.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VIII.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții:</TXT><P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Să respingă în totalitate acțiunea formulată de Republica Polonă.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Republica Polonă să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>Comisia Europeană și guvernele francez, german, neerlandez și suedez suportă propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>