C-80/0662006J00800010.000245011451212CJHOTĂRÂREA DIN 7.6.2007 — CAUZA C-80/06CARP<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a treia)</P><P><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: italiana.</P></NOTE></P></TI>

în cauza C-80/06,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunale ordinario di Novara (Italia), prin decizia din 5 ianuarie 2006, primită de Curte la 10 februarie 2006, în procedura

Carp Snc di L. Moleri e V. Corsi

împotriva

Ecorad Srl,

în prezenţa:

Associazione Nazionale Artigiani Legno e Arredamento,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul A. Rosas, preşedinte de cameră, domnii J. N. Cunha Rodrigues, U. Lõhmus, A. Ó Caoimh şi doamna P. Lindh (raportor), judecători,

avocat general: doamna V. Trstenjak,

grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 25 ianuarie 2007,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru Carp Snc di L. Moleri e V. Corsi şi Associazione Nazionale Artigiani Legno e Arredamento, de R Capelli şi M. Ughetta, avvocati;

pentru Ecorad Srl, de E. Adobati, avvocato;

pentru guvernul austriac, de doamna C. Pesendorfer, în calitate de agent;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de doamnele D. Recchia şi D. Lawunmi, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 29 martie 2007,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea, invocabilitatea şi validitatea articolelor 2 şi 3, precum şi a anexelor II şi III la Decizia 1999/93/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformităţii produselor de construcţie conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitor la uşile, ferestrele, obloanele, storurile, portalurile şi feroneria aferentă (JO L 29, p. 51, Ediţie specială, 13/vol. 26, p. 42).2Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societăţile Carp Snc di L. Moleri e V. Corsi (denumită în continuare Carp), pe de o parte, şi Ecorad Srl (denumită în continuare Ecorad), pe de altă parte, privind executarea unui contract de vânzare de uşi prevăzute cu mânere denumite antipanică.<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Directiva 89/106/CEE</P></TI>3Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcţii (JO 1989, L 40, p. 12, Ediţie specială, 13/vol. 9, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 93/68/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 (JO L 220, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 13, p. 20, denumită în continuare Directiva 89/106), vizează în special eliminarea obstacolelor care stau în calea liberei circulaţii a produselor pentru construcţii. Aceasta se aplică, conform articolului 1 alineatul (1), produselor pentru construcţii în măsura în care sunt vizate de cerinţele esenţiale privind lucrările prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din această directivă.4Articolul 4 alineatul (2) din această directivă prevede că statele membre consideră că îndeplinesc condiţiile de utilizare acele produse care permit lucrărilor pentru care sunt utilizate să îndeplinească respectivele cerinţe esenţiale atunci când aceste produse poartă marcajul CE. Acest marcaj atestă că respectivele produse sunt conforme fie cu standardele naţionale care transpun standarde armonizate, fie cu un agrement tehnic european sau cu specificaţiile tehnice naţionale prevăzute la alineatul (3) al acestui articol, în măsura în care nu există specificaţii armonizate.5Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 89/106 prevede că statele membre nu împiedică libera circulaţie, introducerea pe piaţă sau utilizarea pe teritoriul lor a produselor care respectă dispoziţiile respectivei directive.6Conform articolului 13 alineatul (1) din Directiva 89/106, răspunderea atestării că produsele sunt conforme cu cerinţele unei specificaţii tehnice în sensul articolului 4 din respectiva directivă revine fabricantului sau reprezentantului autorizat al acestuia stabilit în Comunitate. Alineatul (2) al acestui articol prevede că produsele care fac obiectul unei atestări de conformitate sunt conforme cu specificaţiile tehnice. Această conformitate este stabilită cu ajutorul încercărilor sau al altor verificări pe baza specificaţiilor tehnice, în conformitate cu anexa III.7Articolul 13 alineatele (3) şi (4) din Directiva 89/106 prevede:

(3)Atestarea conformităţii unui produs presupune:

(a)fie ca fabricantul să dispună, în uzină, de un sistem de control al producţiei care să permită asigurarea conformităţii producţiei cu specificaţiile tehnice pertinente;(b)fie ca, pentru anumite produse menţionate în specificaţiile tehnice pertinente, pe lângă sistemul de control al producţiei aplicat în uzină, să intervină, în evaluarea şi monitorizarea controalelor de producţie sau a produselor propriu-zise, un organism de certificare desemnat.

(4)După consultarea comitetului prevăzut la articolul 19, Comisia stabileşte care dintre procedurile prevăzute la alineatul (3) se aplică unui produs sau unui grup de produse anume, în conformitate cu dispoziţiile speciale indicate în anexa III, în funcţie de:

(a)importanţa rolului produsului faţă de cerinţele esenţiale şi mai ales cele care se referă la sănătate şi siguranţă;(b)natura produsului;(c)influenţa pe care o poate avea variabilitatea caracteristicilor produsului respectiv asupra capacităţilor produsului de a îndeplini funcţia pentru care a fost proiectat;(d)existenţa probabilă a unor defecte de fabricaţie ale produsului.

în fiecare din aceste cazuri, se alege procedura cea mai puţin costisitoare şi care să fie compatibilă cu siguranţa.

Procedura astfel determinată este indicată în mandate, precum şi în specificaţiile tehnice sau în textele publicate ale acestora.

8Articolul 14 din Directiva 89/106 prevede:

(1)în conformitate cu anexa III, procedurile menţionate determină:

(a)în cazul articolului 13 alineatul (3) litera (a), prezentarea, de către fabricant sau de către reprezentantul autorizat al acestuia, stabilit în Comunitate, a unei declaraţii de conformitate a produsului sau(b)în cazul articolului 13 alineatul (3) litera (b), eliberarea de către organismul de certificare desemnat a unui certificat de conformitate pentru un sistem de control al producţiei şi de monitorizare sau pentru produsul propriu-zis.

Modalităţile de efectuare a procedurilor în cazul atestării de conformitate sunt stabilite în anexa III.

(2)Declaraţia de conformitate a fabricantului sau certificatul de conformitate dă fabricantului sau reprezentantului autorizat al acestuia, stabilit în Comunitate, dreptul de a aplica marcajul CE pe produsul propriu-zis, pe o etichetă care îl însoţeşte, pe ambalaj sau pe documentele comerciale de însoţire. Modelul marcajului CE şi modalităţile de utilizare a acestuia în cadrul diferitelor proceduri de atestare de conformitate figurează în anexa III.

<TI><P>Decizia 1999/93</P></TI>9Comisia a adoptat Decizia 1999/93 în scopul precizării procedurilor de atestare a conformităţii uşilor, ferestrelor, obloanelor, storurilor, portalurilor şi feroneriei aferente.10Conform articolului 1 din această decizie, produsele şi familiile de produse stabilite în anexa I sunt supuse unei proceduri de atestare a conformităţii care se bazează pe un sistem de control al producţiei în fabrică pentru care producătorul este singurul responsabil. Articolul 2 din această decizie prevede că atestarea conformităţii produselor stabilite în anexa II recurge nu numai la acest sistem de control, ci şi la o procedură conform căreia un organism de certificare desemnat intervine în evaluarea şi supravegherea controlului producţiei sau chiar a produselor în sine.11Anexa II la Decizia 1999/93 are în vedere următoarele produse:

Uşi şi portaluri (cu sau fără feroneria aferentă):

pentru aplicaţii de reparare antifoc sau antifum şi pe traseele de evacuare.

[...]

Feronerie pentru uşi şi portaluri:

pentru aplicaţii de reparare antifoc sau antifum şi pe traseele de evacuare.

12Articolul 3 din Decizia 1999/93 prevede că procedura de atestare a conformităţii, astfel cum este stabilită în anexa III la respectiva decizie, este precizată în mandatele pentru standardele armonizate. Această anexă III mandatează Comitetul European de Standardizare/Comitetul European de Standardizare în Electrotehnică (CEN/Cenelec) să specifice sistemele de atestare a conformităţii în standardele armonizate relevante. în ceea ce priveşte uşile, portalurile şi feroneria aferentă pentru aplicaţii de reparare antifoc sau antifum şi pe traseele de evacuare, anexa III la Decizia 1999/93 impune astfel utilizarea procedurii de atestare a conformităţii de către un organism de certificare desemnat, menţionat la punctul 2 (i) din anexa III la Directiva 89/106.13Este cert că, la data faptelor din acţiunea principală, nu existau încă standarde armonizate privind uşile exterioare care ar putea fi prevăzute cu mânere antipanică.<TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI>14În cursul lunii aprilie 2005, Ecorad a comandat la Carp livrarea şi instalarea a trei uşi exterioare prevăzute cu mânere antipanică. în urma instalării primei dintre ele, Ecorad a considerat, în luna mai 2005, că produsul instalat nu este conform reglementării comunitare, întrucât Carp nu deţinea un certificat de conformitate eliberat de un organism de certificare desemnat, avut în vedere prin Decizia 1999/93 (sau sistem de certificare nr. 1). Prin urmare, Ecorad a refuzat să îşi execute obligaţiile contractuale.15Carp a sesizat atunci Tribunale ordinario di Novara în vederea obţinerii reparării prejudiciului său. în cadrul acestui litigiu, Ecorad se prevalează de neconformitatea obiectului vândut cu reglementarea comunitară şi invocă în acest sens nerespectarea de către Carp a dispoziţiilor Deciziei 1999/93.16în decizia de trimitere, Tribunale ordinario di Novara apreciază că litigiul necesită interpretarea Deciziei 1999/93 şi are îndoieli privind validitatea acesteia, presupu-nându-se că are o aplicabilitate directă.17în aceste condiţii, Tribunale ordinario di Novara a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

1)Articolul 2, articolul 3, anexa II şi anexa III la Decizia 1999/93/CE trebuie înţelese în sensul că exclud ca uşile ce urmează a fi prevăzute cu mânere antipanică să poată fi produse de către operatori (tâmplari) care nu îndeplinesc condiţiile impuse prin sistemul de atestare a conformităţii nr. 1?2)în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, dispoziţiile articolului 2, ale articolului 3, ale anexei II şi ale anexei III la Decizia 1999/93/CE sunt obligatorii, independent de adoptarea de către Comitetul European de Standardizare (CEN) a normelor tehnice, începând de la data intrării în vigoare a respectivei decizii, în privinţa tipului de procedură de atestare a conformităţii care trebuie respectată de către constructorii (tâmplari) de uşi care urmează a fi prevăzute cu mânere antipanică?3)Articolul 2, articolul 3, anexa II şi anexa III la Decizia 1999/93/CE trebuie considerate nelegale pentru încălcarea principiului proporţionalităţii în măsura în care acestea impun tuturor producătorilor să respecte procedura de atestare a conformităţii nr. 1 pentru a putea înscrie marcajul CE pe uşile lor prevăzute cu mânere antipanică (conferind CEN mandatul de a adopta normele tehnice)?

<TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI>18Analiza primei şi a celei de a treia întrebări, privind interpretarea şi, respectiv, validitatea Deciziei 1999/93, presupune să se fi răspuns în prealabil în mod afirmativ la a doua întrebare, prin care instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă această decizie produce efecte juridice obligatorii. Trebuie totuşi să se analizeze mai întâi dacă această decizie poate fi invocată în cadrul unui litigiu între particulari.19Cu privire la acest punct, Carp consideră că Decizia 1999/93 nu produce actualmente efecte juridice obligatorii faţă de ea, în măsura în care aceasta nu este destinatarul deciziei. Ecorad consideră, dimpotrivă, că are dreptul să se prevaleze de decizie în cadrul litigiului din acţiunea principală.20în acest sens şi fără să mai fie necesară analiza prealabilă a validităţii Deciziei 1999/93, se cuvine a se aminti că, în conformitate cu o jurisprudenţă constantă, o directivă nu poate, prin ea însăşi, să creeze drepturi şi obligaţii în sarcina unui particular şi, prin urmare, nu poate fi invocată ca atare împotriva sa. Rezultă că nici chiar o dispoziţie clară, precisă şi necondiţionată a unei directive care tinde să confere drepturi sau să impună obligaţii particularilor nu poate fi aplicată ca atare în cadrul unui litigiu care opune exclusiv particulari (hotărârea din 26 februarie 1986, Marshall, 152/84, Rec, p. 723, punctul 48, hotărârea din 14 iulie 1994, Faccini Dori, C-91/92, Rec, p. I-3325, punctul 20, hotărârea din 7 martie 1996, El Corte Inglés, C-192/94, Rec, p. I-1281, punctele 16 şi 17, hotărârea din 7 ianuarie 2004, Wells, C-201/02, Rec, p. I-723, punctul 56, şi hotărârea din 5 octombrie 2004, Pfeiffer şi alţii, C-397/01-C-403/01, Rec, p. I-8835, punctele 108 şi 109).21Decizia 1999/93 a fost adoptată în temeiul articolului 13 alineatul (4) din Directiva 89/106 şi este adresată statelor membre. Ea reprezintă un act de aplicabilitate generală care precizează tipurile de proceduri de atestare a conformităţii aplicabile uşilor, ferestrelor, obloanelor, storurilor, portalurilor şi, respectiv, feroneriei aferente şi mandatează CEN/Cenelec să specifice conţinutul acestora în standardele armonizate pertinente care vor avea apoi vocaţie de a fi transpuse de către organismele de standardizare ale fiecărui stat membru. Conform articolului 249 CE, Decizia 1999/93 nu este, prin urmare, obligatorie decât pentru statele membre, care, în temeiul articolului 4, sunt singurii destinatari. în aceste condiţii, consideraţiile cu privire la directive care susţin jurisprudenţa amintită la punctul precedent sunt aplicabile, mutatis mutandis, în ceea ce priveşte posibilitatea de a invoca respectiva decizie împotriva unui particular.22Prin urmare, se cuvine să se răspundă la a doua întrebare a instanţei de trimitere că un particular nu se poate prevala, în cadrul unui litigiu privind răspunderea contractuală împotriva unui alt particular, de încălcarea de către acesta din urmă a dispoziţiilor articolelor 2 şi 3, precum şi ale anexelor II şi III la Decizia 1999/93.23Ţinând seama de acest răspuns, nu este necesar să se răspundă la prima şi la a treia întrebare preliminară.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>24întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:

Un particular nu se poate prevala, în cadrul unui litigiu privind răspunderea contractuală împotriva unui alt particular, de încălcarea de către acesta din urmă a dispoziţiilor articolelor 2 şi 3, precum şi ale anexelor II şi III la Decizia 1999/93/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformităţii produselor de construcţie conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitoare la uşile, ferestrele, obloanele, storurile, portalurile şi feroneria aferentă.

Semnături