C-391/0562005J03910003.000218191183416CJHOTĂRÂREA DIN 1.3.2007 — CAUZA C-391/05JAN DE NUL<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a patra)</P><P><DATE ISO="20070301">1 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-391/05,

având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Finanzgericht Hamburg (Germania), prin decizia din 30 august 2005, primită de Curte la 31 octombrie 2005, în procedura

Jan De Nul NV

împotriva

Hauptzollamt Oldenburg,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul K. Lenaerts, preşedinte de cameră, domnul E. Juhász, doamna R. Silva de Lapuerta (raportor), domnii G. Arestis şi J. Malenovský, judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: domnul J. Swedenborg, administrator,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 8 noiembrie 2006,

luând în considerare observaţiile prezentate:

pentru Jan De Nul NV, de W. Meven, Rechtsanwalt;

pentru Hauptzollamt Oldenburg, de doamna A. Gessler, în calitate de agent;

pentru guvernul belgian, de doamna A. Hubert, în calitate de agent;

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnul W. Mölls, în calitate de agent,

după ascultarea concluziilor avocatului general în şedinţa din 14 decembrie 2006,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 de armonizare a structurii accizelor pentru uleiurile minerale (JO L 316, p. 12), astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/74/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 (JO L 365, p. 46, Ediţie specială, 09/vol. 1, p. 190, denumită în continuare Directiva 92/81).2Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Jan De Nul NV (denumit în continuare Jan De Nul), pe de o parte, şi Hauptzollant Oldenburg (denumit în continuare Hauptzollant), pe de altă parte, ca urmare a refuzului acestuia din urmă de a scuti de taxa pe uleiurile minerale (denumită în continuare taxa) anumite cantităţi de uleiuri minerale utilizate pentru funcţionarea unei drage purtătoare.<TI><P>Cadrul juridic</P></TI><TI><P>Directiva 92/81</P></TI>3Alineatele (1) şi (2) ale articolului 8 din Directiva 92/81 prevăd:

(1)Pe lângă dispoziţiile generale ale Directivei 92/12/CEE privind utilizările scutite de taxe ale produselor supuse accizelor şi fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, statele membre scutesc de la plata accizelor armonizate produsele enumerate mai jos, potrivit condiţiilor pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă şi clară a acestor scutiri şi pentru a împiedica frauda, evaziunea sau abuzurile:

[...]

(c)uleiurile minerale furnizate în vederea utilizării lor drept carburant pentru navigaţia în apele comunitare (inclusiv pescuitul), la bordul altor ambarcaţiuni decât cele de agrement private.

în sensul prezentei directive, prin ambarcaţiuni de agrement private se înţelege orice ambarcaţiune utilizată de către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică care o poate utiliza prin închiriere sau cu alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele decât transportul de pasageri sau de mărfuri sau prestarea de servicii cu titlu oneros sau pentru necesităţile autorităţilor publice.

[...]

(2)Fără a aduce atingere altor dispoziţii comunitare, statele membre pot aplica scutiri sau reduceri totale sau parţiale ale nivelului accizelor pe uleiurile minerale sau pe alte produse având aceeaşi destinaţie, utilizate sub controlul fiscal.

[...]

(b)pentru navigaţia pe căi navigabile interioare, alta decât navigaţia de agrement;

[...]

(g)pentru operaţiuni de dragaj al căilor navigabile şi al porturilor. [traducere neoficială]

<TI><P>Reglementarea naţională</P></TI>4În Germania, dispoziţiile naţionale referitoare la scutirea de taxa pe uleiurile minerale figurează în legea privind taxa pe uleiurile minerale (Mineralölsteuergesetz) din 21 decembrie 1992 (BGBl, 1992 I, p. 2150 şi 2185, denumită în continuare MinöStG), precum şi în regulamentul pentru punerea în aplicare a legii privind taxa pe uleiurile minerale (Mineralölsteuer-Durchführungsverordnung) din 15 septembrie 1993 (BGBl, 1993 I, p. 1602).5Articolul 4 alineatul 1 punctul 4 din MinöStG prevede că, sub rezerva articolului 12 din aceeaşi lege, uleiurile minerale pot fi utilizate cu scutire de taxă drept carburant pentru propulsie şi pentru încălzire, pe ambarcaţiuni destinate exclusiv navigaţiei comerciale şi activităţilor conexe acesteia, precum pilotajul, remorcarea şi serviciile similare sau în transportul pe cont propriu, precum şi pe ambarcaţiuni de război şi ale autorităţilor publice, ambarcaţiuni de salvare pe mare şi ambarcaţiuni de pescuit utilizate cu titlu profesional6În conformitate cu abilitarea legislativă conferită autorităţii de reglementare de articolul 31 alineatul 2 punctul 5 din MinöStG, articolul 17 alineatul 5 punctul 2 din regulamentul pentru punerea în aplicare a legii privind taxa pe uleiurile minerale a exclus anumite tipuri de dispozitive plutitoare din noţiunea nave în sensul articolului 4 alineatul 1 punctul 4 din MinöStG. Astfel, excavatoarele, macaralele şi depozitele portuare de cereale nu sunt considerate nave în sensul acestei din urmă dispoziţii, prin urmare, combustibilii utilizaţi la bord drept carburant şi pentru încălzire nu pot beneficia de scutire de taxă.<TI><P>Acţiunea principală şi întrebările preliminare</P></TI>7Jan De Nul, reclamanta din acţiunea principală, care exercită activităţi de inginerie hidraulică, a solicitat o scutire de taxă pentru anumite cantităţi de uleiuri minerale utilizate pentru funcţionarea dragei purtătoare denumite Christoforo Colombo, un dispozitiv având o capacitate de 10062 de tone, în legătură cu operaţiunile de dragaj efectuate pe Elba în perioada 19 octombrie-17 decembrie 1999, într-un sector situat între Hamburg şi Cuxhaven.8O dragă purtătoare permite aspirarea nisipului, a pietrişului şi a altor materiale de pe fundul apei, antrenându-le în puţul dragei împreună cu apa aspirată. Ulterior, aceste materiale sunt transportate către anumite locuri de deversare, unde sunt evacuate.9La 3 aprilie 2000, Jan De Nul a declarat cantităţile de uleiuri minerale care au fost consumate în timpul operaţiunilor de aspirare şi deversare a materialelor. Ulterior, Hauptzollamt a informat această societate că taxa trebuia achitată şi pentru cantităţile de uleiuri minerale utilizate în timpul deplasărilor fără încărcătură ale dispozitivului şi în timpul manevrelor efectuate de acesta în cursul respectivelor operaţiuni.10Declaraţia suplimentară de impunere, întocmită de către Jan De Nul la 15 noiembrie 2000, a condus la stabilirea unei datorii fiscale de 183127 DEM.11Prin decizia din 3 iulie 2002, Hauptzollamt a respins contestaţia formulată de Jan De Nul la 19 decembrie 2000 pentru a obţine scutirea de la plata de sumei respective. La 2 august 2002, această societate a formulat o acţiune în faţa Finanzgericht Hamburg pentru a obţine scutirea de taxa aferentă cantităţilor de uleiuri minerale utilizate pentru deplasările dragei, iar nu pentru exploatarea propriu-zisă a acesteia.12În faţa instanţei de trimitere, Jan De Nul susţine că activitatea dragei este asemănătoare cu cea a unei nave specializate în navigaţia comercială, al cărei consum de carburant intră sub incidenţa scutirii prevăzute de articolul 8 alineatul (1) litera (c) din Directiva 92/81, independent de scopul deplasării dragei.13Hauptzollamt susţine, în faţa aceleiaşi instanţe, că sectorul în care a intervenit draga purtătoare reprezintă o cale navigabilă interioară, astfel încât scutirea pe care statele membre o pot aplica, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (2) litera (b) din Directiva 92/81, ţine de competenţa de reglementare a autorităţilor naţionale.14Prin avizul rectificativ din 27 decembrie 2004, Hauptzollamt a modificat declaraţia din 15 noiembrie 2000, ţinând cont de o hotărâre pronunţată de Bundesfinanzhof la 3 februarie 2004 şi a admis că, pentru deplasările dragei purtătoare fără încărcătură, consumul de uleiuri minerale trebuie să beneficieze de scutirea de taxă prevăzută la articolul 4 alineatul 1 punctul 4 din MinöStG. în consecinţă, datoria fiscală a fost redusă cu 164372 DEM.15Părţile din acţiunea principală au convenit astfel că acţiunea a rămas fără obiect în ce priveşte elementele bazei impozabile care au determinat respectiva reducere a cuantumului taxei şi că litigiul se limitează, aşadar, la a stabili dacă Jan De Nul este obligat să achite această taxă pe uleiurile minerale consumate în cursul manevrelor necesare pentru operaţiunile de dragaj.16În aceste condiţii, considerând că soluţia litigiului cu care a fost sesizat depinde de interpretarea noţiunii navigaţie în apele comunitare, Finanzgericht Hamburg a hotărât să suspende judecata şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:

a)Cum trebuie interpretată noţiunea de ape comunitare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81, în opoziţie cu noţiunea de cale navigabilă interioară, în sensul articolului 8 alineatul (2) litera (b) [...] din directiva menţionată?b)Exploatarea în apele comunitare a unei drage cu elindă trăgătoare (denumită dragă purtătoare) trebuie considerată în ansamblu navigaţie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81 sau trebuie făcută diferenţa între diferitele tipuri de activităţi desfăşurate în decursul unei intervenţii?

<TI><P>Cu privire la întrebările preliminare</P></TI><TI><P>Cu privire la prima întrebare</P></TI>17Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere ridică problema interpretării noţiunii ape comunitare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81, în opoziţie cu noţiunea căi navigabile interioare, în sensul alineatului (2) litera (b) al aceluiaşi articol18Pentru a răspunde întrebării adresate, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că directiva menţionată a fost adoptată în temeiul articolului 99 din Tratatul CE (devenit articolul 93 CE), care abilitează Consiliul Uniunii Europene, statuând în unanimitate la propunerea Comisiei Comunităţilor Europene, să adopte, între altele, dispoziţii pentru armonizarea reglementărilor privind accizele, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea şi funcţionarea pieţei interne.19În cadrul regimului armonizat al structurii accizelor pus în aplicare la nivel comunitar, Directiva 92/81 prevede la articolul 8 alineatul (1) un anumit număr de scutiri obligatorii, precum cea referitoare la uleiurile minerale furnizate în vederea utilizării drept carburant pentru navigaţia în apele comunitare, inclusiv pescuitul, la bordul altor ambarcaţiuni decât cele de agrement private.20În ceea de priveşte noţiunea de ape comunitare, care figurează la litera (c) a alineatului (1) menţionat şi care nu este definită, trebuie să se sublinieze faptul că interpretarea unei dispoziţii de drept comunitar trebuie să ţină seama în special de contextul şi de finalitatea reglementării din care face parte respectiva dispoziţie (a se vedea hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW şi alţii, C-17/03, Rec, p. I-4983, punctul 41 şi jurisprudenţa citată).21în această privinţă, rezultă din al treilea şi din al cincilea considerent al Directivei 92/81 că directiva vizează, pe de o parte, să clarifice un anumit număr de definiţii comune pentru produsele care fac parte din categoria uleiurilor minerale care sunt supuse regimului general al accizelor, precum şi, pe de altă parte, să prevadă anumite scutiri referitoare la aceste produse şi care sunt obligatorii la nivel comunitar (a se vedea hotărârea din 1 aprilie 2004, Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, C-389/02, Rec, p. I-3537, punctele 17 şi 18). Rezultă de asemenea, atât din considerentele menţionate, cât şi din titlul Directivei 92/81, că aceste definiţii comune şi scutirile prevăzute vizează promovarea bunei funcţionări a pieţei interne şi stabilirea unui regim armonizat al structurii accizelor pe uleiurile minerale la nivel comunitar.22În consecinţă, definiţiile referitoare la produsele guvernate de Directiva 92/81 şi scutirile aplicabile acestora trebuie să beneficieze de o interpretare independentă, întemeiată pe formularea dispoziţiilor în cauză, precum şi pe obiectivele urmărite de această directivă (a se vedea hotărârea Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, citată anterior, punctul 19).23O astfel de interpretare independentă a scutirilor menţionate se impune cu atât mai mult cu cât articolul 8 alineatul (1) din Directiva 92/81 prevede obligaţia statelor membre de a nu supune accizelor armonizate uleiurile minerale furnizate în vederea utilizării drept carburant pentru un anumit număr de activităţi enumerate în această dispoziţie (a se vedea hotărârile din 10 iunie 1999, Braathens, C-346/97, Rec, p. I-3419, punctul 31, şi Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, citată anterior, punctul 20). Or, orice interpretare divergentă la nivel naţional a obligaţiilor de scutire prevăzute de Directiva 92/81 nu numai că ar aduce atingere obiectivului de armonizare a legislaţiei comunitare, precum şi securităţii juridice, dar ar risca să genereze inegalităţi de tratament între operatorii economici vizaţi (a se vedea hotărârea Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, citată anterior, punctul 21).24În legătură cu respectiva dispoziţie, trebuie subliniat că scutirea obligatorie pentru uleiurile minerale utilizate drept carburant pentru navigaţia în apele comunitare are ca scop facilitarea schimburilor comerciale intracomunitare, în special traficul de mărfuri şi libera prestare a serviciilor care se pot derula pe apele vizate.25Prin scutirea în cauză, legiuitorul comunitar a vrut să promoveze egalitatea anumitor condiţii fiscale în care operează întreprinderile de transport sau de alte servicii care utilizează apele vizate.26Rezultă că noţiunea de ape comunitare trebuie înţeleasă ca incluzând toate apele pe care se practică în mod normal navigaţia maritimă în scopuri comerciale. Această navigaţie se referă la ansamblul de nave maritime, inclusiv cele având cea mai mare capacitate.27În plus, aşa cum subliniază Comisia, doar o astfel de interpretare este de natură să asigure egalitate de condiţii economice între porturile maritime ale Comunităţii, independent de situarea geografică a fiecărui port de unde se efectuează activităţile menţionate mai sus faţă de ţărmul cel mai apropiat.28În sfârşit, trebuie evidenţiat că Directiva 92/81 are de asemenea ca obiectiv să asigure libera circulaţie a uleiurilor minerale în cadrul pieţei interne şi să evite denaturarea concurenţei care ar putea decurge din faptul că structura accizelor variază de la un stat membru la altul (a se vedea hotărârea din 29 aprilie 2004, Comisia/Germania, C-240/01, Rec, p. I-4733, punctele 39 şi 44).29În aceste condiţii, regimul stabilit de articolul 8 alineatul (2) din Directiva 92/81, care vizează posibilitatea statelor membre de a aplica scutiri sau reduceri totale sau parţiale ale nivelului accizelor pe uleiurile minerale sau pe alte produse având aceeaşi destinaţie utilizate sub control fiscal şi mai ales noţiunea de navigaţie pe căi navigabile interioare, care figurează la litera (b) a alineatului (2) menţionat, nu ar trebui să constituie un element de interpretare determinant cu privire la întinderea scutirilor obligatorii prevăzute la alineatul (1) al articolului menţionat30Într-adevăr, se admite constant că dispozitivele apte să navigheze în scopuri comerciale pe ape maritime pot naviga şi pe anumite căi navigabile interioare până la anumite porturi fluvial-maritime, chiar dacă nu sunt porturi de coastă. Excluderea din sfera scutirilor obligatorii a navigaţiei practicate astfel, din momentul în care se efectuează pe aceste căi navigabile către porturile fluvial-maritime, ar dăuna schimburilor comerciale intracomunitare, întrucât, prin defavorizarea operatorilor economici interesaţi de o astfel de navigaţie, o astfel de excludere ar risca să deturneze o parte din traficul maritim din aceste porturi. Aceasta ar plasa astfel operatorii menţionaţi într-o situaţie defavorabilă în raport cu cei ce operează în porturi de coastă.31Astfel, regimul facultativ prevăzut de articolul 8 alineatul (2) litera (b) din Directiva 92/81 nu ar trebui să aibă decât un caracter subsidiar, în sensul că este aplicabil navigaţiei pe căile navigabile interioare doar atât timp cât aceasta este efectuată în afara apelor pe care se poate practica navigaţia maritimă în scopuri comerciale.32Aşadar, trebuie să se răspundă la prima întrebare formulată că noţiunea ape comunitare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81, se referă la toate apele de natură a fi utilizate de toate navele maritime, inclusiv de cele cu cea mai mare capacitate, susceptibile să parcurgă căi maritime în scopuri comerciale.<TI><P>Cu privire la a doua întrebare</P></TI>33Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă anumite operaţiuni de exploatare a unei drage purtătoare pot fi considerate ca intrând în sfera noţiunii navigaţie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81.34Astfel cum rezultă din punctul 15 al prezentei hotărâri, litigiul care opune părţile din acţiunea principală se limitează la problema dacă acele cantităţi de uleiuri minerale consumate în decursul manevrelor necesare pentru operaţiunile de dragaj pot beneficia de scutirea prevăzută de respectiva dispoziţie, Jan De Nul admiţând taxarea cantităţii de uleiuri minerale utilizate pentru operaţiunile de aspirare şi deversare a materialelor.35Din decizia de trimitere rezultă de asemenea că s-a admis scutirea de accize pentru consumul de uleiuri minerale în timpul deplasărilor fără încărcătură ale dragei purtătoare.36În ceea ce priveşte noţiunea navigaţie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81, Curtea s-a pronunţat la punctul 23 din hotărârea Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, citată anterior, în sensul că orice operaţiune de navigaţie în scopuri comerciale intră în sfera de aplicare a scutirii de accize armonizate prevăzută de această dispoziţie. La punctul 25 din respectiva hotărâre, Curtea a precizat că aceeaşi dispoziţie nu prevede nicio distincţie în funcţie de scopul navigaţiei vizate, dat fiind că denaturarea concurenţei, pe care dispoziţiile respectivei directive intenţionează să o evite, poate surveni oricare ar fi tipul de navigaţie comercială în cauză.37Rezultă astfel din hotărârea Deutsche See-Bestattungs-Genossenschaft, citată anterior, că scopul deplasării efectuate nu este relevant atât timp cât este vorba de o navigaţie care presupune o prestare de servicii cu titlu oneros.38Cu privire la acţiunea principală, este general admis că draga purtătoare dispune de un sistem de propulsie care îi conferă independenţă în manevrele de deplasare. Acest dispozitiv are, aşadar, caracteristicile tehnice necesare pentru navigaţie, caracteristici care îi permit să efectueze o astfel de prestare de servicii.39Cât despre regimul prevăzut la articolul 8 alineatul (2) litera (g) din Directiva 92/81, potrivit căruia statele membre pot aplica scutiri sau reduceri totale sau parţiale ale nivelului accizelor pe uleiurile minerale utilizate pentru operaţiuni de dragaj al căilor navigabile şi al porturilor, este suficient să se evidenţieze, cum s-a subliniat şi la punctul 29 din prezenta hotărâre, că această posibilitate de scutire acordată statelor membre nu ar trebui să aibă incidenţă asupra interpretării care se impune pentru alineatul (1) al aceluiaşi articol.40În consecinţă, trebuie să se răspundă la cea de a doua întrebare formulată că manevrele efectuate de o dragă purtătoare în cursul operaţiunilor de aspirare şi deversare a materialelor, respectiv deplasările inerente executării activităţilor de dragaj, intră în sfera de aplicare a noţiunii navigaţie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81.<TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI>41Întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor menţionate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

1)Noţiunea ape comunitare, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 de armonizare a structurii accizelor pentru uleiurile minerale, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/74/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994, se referă la toate apele de natură a fi utilizate de toate navele maritime, inclusiv de cele cu cea mai mare capacitate, susceptibile să parcurgă căi maritime în scopuri comerciale,2)Manevrele efectuate de o dragă purtătoare în cursul operaţiunilor de aspirare şi deversare a materialelor, respectiv deplasările inerente executării activităţilor de dragaj, intră în sfera de aplicare a noţiunii navigaţie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (c) primul paragraf din Directiva 92/81, astfel cum a fost modificată prin Directiva 94/74,

Semnături