<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑524/14 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62014CC0524</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:693">EU:C:2016:693</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>23</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>23</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL WAHL – CAUZA C‑524/14 P</P><P>COMISIA/HANSESTADT LÜBECK</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Nils Wahl</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20160915">15 septembrie 2016</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑524/14 P</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Comisia Europeană</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Hansestadt Lübeck</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Ajutoare de stat</KEYWORD><KEYWORD>Taxe de aeroport</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 108 alineatul (2) TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 263 al patrulea paragraf TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare</KEYWORD><KEYWORD>Admisibilitatea acțiunii în anulare</KEYWORD><KEYWORD>Persoană vizată în mod individual</KEYWORD><KEYWORD>Interesul de a exercita acțiunea</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 107 alineatul (1) TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Criteriul selectivității</KEYWORD></INDEX><CONTENTS.CONCLUSION><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin recursul formulat, Comisia Europeană solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din <DATE ISO="20140909">9 septembrie 2014</DATE>, Hansestadt Lübeck/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>T‑461/12, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>hotărârea atacată<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>, <REF.DOC.ECR><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:758">EU:T:2014:758</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, prin care acesta, pe de o parte, a anulat Decizia C(2012) 1012 final a Comisiei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Decizia din <DATE ISO="20120222">22 februarie 2012</DATE> privind ajutoarele de stat SA.27585 și SA.31149 (2012/C) (ex NN/2012, ex CP 31/2009 și CP 162/2010) – Germania (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>decizia în litigiu<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>).</P></NOTE>, în măsura în care această decizie privește regulamentul referitor la taxele de aeroport aplicabile pe aeroportul din Lübeck (Germania) adoptat în anul 2006 (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>regulamentul din 2006<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/>) și, pe de altă parte, a respins în rest acțiunea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Dintre problemele ridicate de prezentul recurs, două merită o atenție deosebită. Prima privește examinarea admisibilității unei acțiuni introduse de o entitate publică care este operator aeroportuar împotriva unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare în privința, în special, a unui regulament de stabilire a taxelor pentru acest aeroport datorate de companiile aeriene. Cea de a doua se referă la aprecierea caracterului selectiv al unei măsuri care constă într‑un astfel de regulament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Astfel, cauza oferă, în contextul particular al unei decizii de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare, oportunitatea de a preciza domeniul de aplicare al condiției conform căreia, pentru a putea fi calificate drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>ajutoare de stat<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, măsurile contestate în cauză trebuie, printre altele, astfel cum prevede în mod expres articolul 107 alineatul (1) TFUE, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>[să] favoriz[eze] anumit[e] întreprinderi sau producer[ea] anumitor bunuri<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>. Această condiție, denumită în general <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>criteriu de selectivitate<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>, este, astfel cum a arătat avocatul general Wathelet în recentele sale concluzii prezentate în cauzele conexate Comisia/Banco Santander și Santusa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑20/15 P și C‑21/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:624">EU:C:2016:624</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0005">5</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, în ceea ce privește, desigur, măsuri de natură fiscală foarte diferite de cele vizate în prezenta cauză, unul dintre aspectele cele mai controversate ale ajutoarelor de stat. Prin urmare, precizările pe care Curtea va trebui să le facă în prezenta cauză vor contribui la furnizarea clarificărilor așteptate în contextul particular al măsurilor de natură tarifară, precum o reglementare privind taxele de aeroport, destinate finanțării infrastructurii.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Istoricul cauzei</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Aeroportul din Lübeck</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Aeroportul din Lübeck este situat în Germania, în landul Schleswig‑Holstein.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Până la <DATE ISO="20121231">31 decembrie 2012</DATE>, acesta fost exploatat de Flughafen Lübeck GmbH (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>FL<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>). Până la <DATE ISO="20051130">30 noiembrie 2005</DATE>, FL a fost deținută în proporție de 100 % de reclamanta în primă instanță, Hansestadt Lübeck (orașul Lübeck). De la <DATE ISO="20051201">1 decembrie 2005</DATE> până la sfârșitul lunii octombrie 2009, FL a fost deținută în proporție de 90 % de întreprinderea privată neozeelandeză Infratil și în proporție de 10 % de orașul Lübeck. Începând din luna noiembrie 2009, FL a fost din nou deținută în proporție de 100 % de orașul Lübeck. La <DATE ISO="20130101">1 ianuarie 2013</DATE>, aeroportul din Lübeck a fost vândut către Yasmina Flughafenmanagement GmbH, FL fiind absorbită de orașul Lübeck și radiată din registrul comerțului la <DATE ISO="20130102">2 ianuarie 2013</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Regulamentul din 2006</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 43a alineatul (1) din Luftverkehrs‑Zulassungs‑Ordnung (Regulamentul de autorizare a traficului aerian, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>LuftVZO<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>) din <DATE ISO="19640619">19 iunie 1964</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>BGB1. I, p. 370.</P></NOTE>, astfel cum era în vigoare în anul 2006, înainte de începerea activităților aeroportului, operatorul aeroportuar trebuia să prezinte spre aprobare autorității de supraveghere un regulament de utilizare și, pentru aeroporturi, un regulament privind taxele pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, precum și pentru utilizarea instalațiilor de către pasagerii transportului aerian.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>În temeiul acestei dispoziții, FL a adoptat regulamentul din 2006 de stabilire a taxelor de aeroport, care a fost aprobat de autoritatea de supraveghere, și anume autoritatea de control aerian din landul Schleswig‑Holstein, și care se aplică, începând cu <DATE ISO="20060615">15 iunie 2006</DATE>, tuturor companiilor aeriene ce utilizează aeroportul din Lübeck, cu excepția cazului în care operatorul aeroportuar a încheiat un acord cu o companie aeriană. Acest regulament prevede o taxă de aterizare, o taxă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>pasageri<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, o taxă pentru serviciile de terminal și pentru serviciile de handling la sol, o taxă de securitate, o taxă de deschidere excepțională, precum și o taxă de staționare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>În 2007, Comisia a adoptat o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare cu privire la un contract încheiat între FL și compania aeriană Ryanair, care stabilește pentru această companie taxe mai mici decât cele prevăzute de regulamentul referitor la taxele în vigoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Apreciind în special că regulamentul din 2006 ar putea cuprinde și un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, Comisia a deschis, prin decizia atacată, procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE privind diverse măsuri referitoare la aeroportul Lübeck, printre care și acest regulament.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20121019">19 octombrie 2012</DATE>, FL a formulat o acțiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu în măsura în care, pe de o parte, deschide procedura oficială de investigare în ceea ce privește regulamentul din 2006 (primul capăt de cerere) și, pe de altă parte, obligă Republica Federală Germania să execute somația de furnizare a informațiilor în ceea ce privește acest regulament (al doilea capăt de cerere).</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În replica înregistrată la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20130220">20 februarie 2013</DATE>, orașul Lübeck a declarat că se substituie FL în vederea continuării acțiunii introduse inițial de acesta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>În susținerea primului capăt de cerere, orașul Lübeck invocă cinci motive, întemeiate, primul, pe o încălcare a dreptului la apărare al Republicii Federale Germania, al doilea, pe o încălcare a obligației de a efectua o examinare diligentă și imparțială, al treilea, pe o încălcare a articolului 108 alineatele (2) și (3) TFUE, a articolelor 4 și 6 și a articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Regulamentul Consiliului din <DATE ISO="19990322">22 martie 1999</DATE> de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="083" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1990">JO 1990, L 83, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).</P></NOTE>, al patrulea, pe o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE și, al cincilea, pe o încălcare a obligației de motivare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Prin hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că primul capăt de cerere este admisibil considerând că FL, pe de o parte, era vizată, la data introducerii acțiunii, în mod direct și individual de decizia în litigiu și avea, așadar, calitate procesuală și, pe de altă parte, a păstrat un interes de a exercita acțiunea după vânzarea aeroportului din Lübeck. Cu privire la fond, Tribunalul a admis al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 107 alineatul (1) TFUE cu privire doar la criteriul selectivității și, în consecință, a anulat decizia în litigiu în măsura în care deschide procedura oficială de investigare în privința regulamentului din 2006. În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, întrucât motivul unic, întemeiat pe încălcarea articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 659/1999, a fost înlăturat ca vădit neîntemeiat, acțiunea a fost respinsă în rest.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluziile părților și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Comisia solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>anularea hotărârii atacate;</P></ITEM><ITEM><P>declararea ca inadmisibilă a acțiunii formulate în primă instanță;</P></ITEM><ITEM><P>în subsidiar, declararea acțiunii ca fiind fără obiect;</P></ITEM><ITEM><P>de asemenea, cu titlu subsidiar, declararea ca neîntemeiat a aspectului celui de al patrulea motiv al acțiunii prin care orașul Lübeck invocă o încălcare a articolului 107 alineatul (1) TFUE în ceea ce privește criteriul selectivității și trimiterea cauzei în fața Tribunalului în privința celorlalte aspecte ale acestui motiv, precum și în privința primului, a celui de al doilea, a celui de al treilea și a celui de al cincilea motiv al acțiunii și</P></ITEM><ITEM><P>obligarea orașului Lübeck la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii desfășurate în primă instanță și a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs sau, în subsidiar, în cazul trimiterii spre rejudecare Tribunalului, soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurii desfășurate în primă instanță și a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>respingerea în totalitate a recursului și menținerea în integralitatea lor a concluziilor prezentate în primă instanță și</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Prin Deciziile Președintelui Curții din 26 martie și din <DATE ISO="20150414">14 aprilie 2015</DATE>, s‑a admis intervenția Republicii Federale Germania și a Regatului Spaniei în susținerea concluziilor prezentate de orașul Lübeck.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Părțile și‑au prezentat pozițiile în scris și oral în ședința din <DATE ISO="20160531">31 mai 2016</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiza recursului</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>În susținerea recursului său, Comisia invocă cinci motive. Primele două se referă la examinarea admisibilității acțiunii în primă instanță. Al treilea motiv privește aprecierea caracterului selectiv al măsurilor în cauză. Al patrulea motiv se întemeiază pe vicii în motivarea hotărârii atacate. Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul nu a respectat caracterul restrictiv al controlului jurisdicțional ce se aplică deciziilor de deschidere a procedurii oficiale de investigare în materia ajutoarelor de stat.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul motiv, întemeiat pe faptul că FL nu era vizată în mod individual de decizia în litigiu</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Prin intermediul primului motiv, Comisia arată că Tribunalul a considerat că FL era vizată în mod individual de decizia în litigiu pentru motivul că, acordând ajutoare de stat, a exercitat competențe acordate exclusiv acesteia. Astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept, deoarece, în conformitate cu dreptul național aplicabil, un regulament referitor la taxe trebuie aprobat de autoritatea de supraveghere a landului, care este ea însăși obligată să respecte legislația federală referitoare la taxele de aeroport. În consecință, faptul că entitatea publică care este operator aeroportuar are sarcina de a propune acest regulament nu înseamnă că aceasta are, în locul statului, puterea de a decide ea însăși cu privire la administrarea și la politicile pe care le aplică prin intermediul acestui regulament. Interpretarea criteriului afectării individuale realizată de Tribunal ar fi, în această privință, în contradicție cu cea realizată în Hotărârea din <DATE ISO="19860710">10 iulie 1986</DATE>, DEFI/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>282/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:316">EU:C:1986:316</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck susține că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a considerat că FL era vizată în mod individual de decizia în litigiu. Aceasta arată că, la data introducerii acțiunii, FL, deținută la momentul respectiv în proporție de 90 % de un investitor privat, dispunea de o competență proprie de a adopta și a pune în aplicare regulamentul din 2006. Acesta subliniază în special că operatorul aeroportuar ar putea aplica un asemenea regulament chiar și în cazul refuzului autorizării prevăzute la articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO. Concluzia Tribunalului ar fi conformă cu legislația națională și, în orice caz, nu ar putea fi repusă în discuție în cadrul unui recurs.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Republica Federală Germania arată că, în Germania, taxele de aeroport sunt stabilite în mod discreționar de întreprinderile care sunt operatori aeroportuari prin intermediul unor regulamente care sunt puse în aplicare prin contracte de drept privat încheiate cu companiile aeriene. Aprobarea autorității de supraveghere prevăzută la articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO nu ar avea niciun <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>efect constitutiv<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> în ceea ce privește valabilitatea regulamentului de stabilire a taxelor de aeroport. Această din urmă dispoziție ar institui doar un control preventiv, destinat evitării abuzurilor, a raporturilor dintre operatorii aeroportuari și utilizatori, în interesul bunei funcționări a traficului<?PAGE NO="5"?> aerian și al concurenței. Republica Federală Germania arată, pe de altă parte, că interesele întreprinderilor aeroportuare de drept privat precum FL nu se confundă cu cele ale statului și că, spre deosebire de organismul în discuție în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din <DATE ISO="19860710">10 iulie 1986</DATE>, DEFI/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>282/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:316">EU:C:1986:316</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, aceste întreprinderi nu ar putea fi considerate o emanație a statului.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Din cuprinsul punctelor 29-34 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a concluzionat, în esență, că FL era vizată în mod individual de decizia în litigiu, întrucât aceasta vizează regulamentul din 2006, în măsura în care decizia respectivă afecta un act printre ai cărui autori se număra FL și o împiedica pe aceasta să își exercite propriile competențe după cum considera potrivit. Astfel, Tribunalul a considerat că, deși, în temeiul dreptului național aplicabil, în speță, articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO, regulamentul referitor la taxe stabilit și propus de operatorul aeroportuar, trebuia aprobat de autoritatea de supraveghere, această autoritate nu avea o competență proprie pentru a stabili ea însăși taxele de aeroport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>În această privință, este consacrat faptul că cerința afectării individuale rezultată din articolul 263 al patrulea paragraf TFUE este îndeplinită dacă actul atacat îl afectează pe reclamant în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice sau a unei situații de fapt care îl caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, îl individualizează într‑un mod analog celui al destinatarului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19630715">15 iulie 1963</DATE>, <NAME.CASE>Plaumann/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>25/62</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1963:17">EU:C:1963:17</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, 223), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131003">3 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑583/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:625">EU:C:2013:625</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131219">19 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Telefónica/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑274/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:852">EU:C:2013:852</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>O persoană fizică sau juridică trebuie considerată ca fiind vizată în mod individual de un act care o împiedică în mod direct să își exercite competențele proprii după cum consideră potrivit, constând printre altele în acordarea unor presupuse ajutoare întreprinderilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea prin analogie Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980430">30 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Vlaamse Gewest/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑214/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1998:77">EU:T:1998:77</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990615">15 iunie 1999</DATE>, <NAME.CASE>Regione Autonoma Friuli‑Venezia Giulia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑288/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:1999:125">EU:T:1999:125</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea, <HT TYPE="ITALIC">a contrario</HT>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19860710">10 iulie 1986</DATE>, <NAME.CASE>DEFI/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>282/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:316">EU:C:1986:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), în care s‑a stabilit, în schimb, că guvernul francez dispunea în mod incontestabil de puterea de a determina administrarea și politica comitetului DEFI și, în consecință, de a defini interesele pe care acest organism trebuia să le apere.</P></NOTE>, și care determină o modificare a raporturilor contractuale cu întreprinderea sau cu întreprinderile presupuse a fi beneficiarele măsurilor în litigiu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>Se pare că regulamentele de stabilire a taxelor de aeroport sunt reluate, asemenea condițiilor generale, în contractele încheiate între întreprinderea care este operatorul aeroportuar și companiile aeriene.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>În speță, trebuie să se stabilească dacă Tribunalul a concluzionat în mod corect că, în temeiul dreptului național pertinent [articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO], FL dispunea de o competență proprie în adoptarea și punerea în aplicare a regulamentul din 2006.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>La punctul 29 din hotărârea atacată, Tribunalul a realizat o analiză a articolului 43a alineatul (1) din LuftVZO care stabilește modalitățile de punere în aplicare a regulamentului din 2006. Din acest articol Tribunalul a dedus în special că, întrucât autoritatea de supraveghere nu are, spre deosebire de FL, o competență proprie în materie de stabilire a taxelor de aeroport, competența de a adopta regulamentul din 2006 îi aparținea acesteia din urmă, iar nu autorităților statale (a se vedea punctul 32 din hotărârea atacată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Fiind vorba despre o chestiune de interpretare a dreptului național realizată de Tribunal, controlul Curții trebuie să se limiteze la a verifica dacă Tribunalul nu a denaturat acest drept<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20021024">24 octombrie 2002</DATE>, <NAME.CASE>Aéroports de Paris/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑82/01 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:617">EU:C:2002:617</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140403">3 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Franța/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑559/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:217">EU:C:2014:217</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că o asemenea denaturare trebuie să reiasă din constatările a căror inexactitate materială reiese din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere de către Curte a faptelor și a probelor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140403">3 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Franța/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑559/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:217">EU:C:2014:217</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Cu alte cuvinte, o astfel de denaturare trebuie să fie evidentă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0098">98</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110210">10 februarie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Activision Blizzard Germany/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑260/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:62">EU:C:2011:62</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Fiind vorba, mai precis, de o chestiune de interpretare a dreptului național, Curtea este competentă să analizeze, mai întâi, dacă Tribunalul, pe baza documentelor și a celorlalte înscrisuri care i‑au fost prezentate, nu a denaturat textul dispozițiilor naționale în cauză sau conținutul jurisprudenței naționale aferente sau chiar al doctrinei referitoare la acestea, în continuare, dacă, în ceea ce privește aceste elemente, Tribunalul nu a efectuat constatări care contravin în mod vădit conținutului lor și, în sfârșit, dacă, în cadrul examinării tuturor elementelor, Tribunalul nu a conferit vreunuia dintre acestea, în scopul de a constata conținutul legislației naționale în cauză, un înțeles care nu îi corespunde din perspectiva celorlalte elemente, în măsura în care acest lucru rezultă în mod evident din înscrisurile din dosar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Concluziile avocatului general Jääskinen în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Franța/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑559/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:766">EU:C:2013:766</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Or, în speță, în pofida îndoielilor care ar putea apărea în ceea ce privește realitatea autonomiei operatorului aeroportuar și, prin urmare, în ceea ce privește existența unui interes propriu al acestuia, diferit de cel al autorității de supraveghere, pentru menținerea regulamentului din 2006, elementele invocate de Comisie pentru a repune în discuție interpretarea dreptului național pertinent nu permit evidențierea vreunei denaturări a elementelor prezentate în fața Tribunalului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în plus, argumentele Comisiei întemeiate pe o contradicție între aprecierea Tribunalului în speță și soluția reținută în Hotărârea din <DATE ISO="19860710">10 iulie 1986</DATE>, DEFI/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>282/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1986:316">EU:C:1986:316</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, acestea nu sunt de natură să infirme această concluzie. Astfel, chiar dacă faptele din cauza DEFI/Comisia prezintă, în aparență, unele similitudini cu prezenta cauză, precum posibilitatea autorității de supraveghere de a nu aproba modalitățile de punere în aplicare a măsurii în cauză, prezenta cauză se distinge, în opinia noastră, prin controlul mai limitat exercitat de land cu privire la stabilirea taxelor propuse de operatorul aeroportuar, în sensul că nu poate împiedica aplicarea regulamentului din 2006, precum și prin interesele divergente ale autorității de supraveghere, ale FL și ale utilizatorilor aeroportului. Astfel, Curtea a statuat, în Hotărârea DEFI/Comisia, că guvernul francez dispunea în mod incontestabil de puterea de a determina administrarea și politica comitetului DEFI și, în consecință, de a defini și interesele pe care acesta trebuia să le apere (punctul 18).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Având în vedere aceste considerații, suntem de părere că primul motiv nu poate fi admis.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe faptul că orașul Lübeck nu avea interesul de a exercita acțiunea</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al doilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat, pe de o parte, că FL avea un interes de a exercita acțiunea, chiar după vânzarea aeroportului din Lübeck unui investitor privat (Yasmina Flughafenmanagement GmbH), în măsura în care procedura oficială de investigare nu se încheiase, iar decizia în litigiu a continuat, așadar, să producă efecte și, pe de altă parte, că, în orice caz, FL a păstrat un interes de a exercita acțiunea pentru perioada anterioară vânzării. Comisia arată că, chiar și în lipsa unei decizii finale de încheiere a procedurii oficiale de investigare, decizia în litigiu a încetat să mai producă unicul său efect<?PAGE NO="7"?> juridic, și anume obligația de a suspenda măsura de ajutor pe durata anchetei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>În susținerea acestui argument, Comisia se referă la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141016">16 octombrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Alro/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑517/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:890">EU:T:2014:890</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20141016">16 octombrie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Alpiq RomIndustries și Alpiq RomEnergie/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑129/13</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2014:895">EU:T:2014:895</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, deoarece nu a existat nicio suspendare pronunțată anterior datei de <DATE ISO="20121231">31 decembrie 2012</DATE>, iar regulamentul din 2006 nu mai putea fi considerat, începând cu <DATE ISO="20130101">1 ianuarie 2013</DATE>, data privatizării aeroportului din Lübeck, o schemă de ajutor în curs de executare, acesta din urmă nemaifiind finanțat din fonduri publice. Aprecierea Tribunalului ar fi contrară jurisprudenței conform căreia interesul trebuie să fie născut și actual și nu se menține decât dacă acțiunea este susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. De altfel, orașul Lübeck nu ar fi demonstrat că ar fi avut vreun interes pentru menținerea acțiunii sale după privatizarea aeroportului din Lübeck.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck, susținut de Republica Federală Germania, arată că FL avea într‑adevăr un interes de a exercita acțiunea la momentul introducerii acțiunii, acesta fiind un moment pertinent pentru aprecierea admisibilității acesteia. El susține că, la data introducerii acțiunii, efectele nefavorabile ale deciziei în litigiu constau în special în obligația de suspendare impusă în sarcina FL în temeiul articolului 108 alineatul (3) ultima teză TFUE. În plus, orașul Lübeck ar dispune încă de un interes de a exercita acțiunea, deoarece, fără anularea pronunțată de Tribunal, decizia în litigiu ar produce efecte juridice cauzatoare de prejudicii și după vânzarea aeroportului. Acesta susține în special că instanțele naționale ar fi obligate, la cerere, să dispună recuperarea pretinselor avantaje. De asemenea, ele consideră că, în lipsa unei decizii prin care să se stabilească inexistența unui ajutor de stat, este expus unui risc de repetare a nelegalității. În sfârșit, orașul Lübeck arată că anularea deciziei atacate îi poate servi și pentru a pregăti o acțiune în răspundere, dat fiind că, în lipsa unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare, ar fi putut convinge alte companii aeriene să utilizeze aeroportul din Lübeck și să obțină, la momentul vânzării acestuia, un preț mai mare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În speță, părțile nu au contestat că FL, pe care orașul Lübeck a înlocuit‑o, avea un interes născut și actual la momentul introducerii acțiunii împotriva deciziei în litigiu. Cu privire la acest aspect, Tribunalul a constatat la punctul 36 din hotărârea atacată că FL avea, la momentul introducerii acțiunii, un interes de a exercita acțiunea împotriva deciziei în litigiu, dat fiind că aceasta producea efecte juridice obligatorii de natură să îi afecteze propriile interese.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Comisia contestă totuși faptul că acest interes a persistat după vânzarea aeroportului din Lübeck unei societăți private. În opinia acesteia, obligația de a suspenda executarea presupusei scheme de ajutor ar fi unicul efect al unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare. Or, întrucât nu s‑a materializat o astfel de suspendare înainte de vânzarea aeroportului din Lübeck unei societăți private, interesul orașului Lübeck de a exercita acțiunea ar fi dispărut în cursul procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că Tribunalul a respins la punctul 37 din hotărârea atacată argumentul Comisiei potrivit căruia vânzarea aeroportului din Lübeck unei societăți private la <DATE ISO="20130101">1 ianuarie 2013</DATE>, ulterior deciziei în litigiu și introducerii acțiunii la Tribunal, a pus capăt schemei de ajutor în cauză, astfel încât obligația de a suspenda această schemă nu mai cauza prejudicii orașului Lübeck, iar acesta nu mai avea interes să solicite anularea deciziei în litigiu. Tribunalul a considerat că, dat fiind că procedura oficială de investigare nu se încheiase, decizia menționată producea încă efecte și că orașul Lübeck păstrase cel puțin un interes de a exercita acțiunea pentru perioada anterioară vânzării aeroportului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Pentru a determina dacă aprecierea Tribunalului este corectă, se impune o scurtă trimitere la jurisprudența cu privire la cerința unui interes de a exercita acțiunea născut și actual.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Mai întâi, este consacrat faptul că interesul de a exercita acțiunea, care constituie condiția esențială și primordială a oricărei acțiuni în justiție a unui reclamant diferită de calitatea procesuală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150917">17 septembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Mory și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑33/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:609">EU:C:2015:609</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>, trebuie, în raport cu obiectul acțiunii, să existe la momentul introducerii acesteia sub sancțiunea inadmisibilității. Acest obiect al litigiului trebuie să existe în continuare, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la pronunțarea hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o. În această privință, menținerea interesului unui reclamant de a exercita acțiunea trebuie să fie apreciată <HT TYPE="ITALIC">in concreto</HT>, ținând seama în special de consecințele nelegalității pretinse și de natura prejudiciului pretins suferit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130528">28 mai 2013</DATE>, <NAME.CASE>Abdulrahim/Consiliul și Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑239/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:331">EU:C:2013:331</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Curtea încearcă să rețină o accepțiune prea restrictivă a acestui interes.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>În ceea ce privește o decizie de deschidere a procedurii oficiale de investigare, precum decizia în litigiu, Curtea a admis că o astfel de decizie era de natură să producă mai multe efecte juridice autonome. Astfel, pe lângă obligația de a suspenda presupusa măsură de ajutor în cursul procedurii judiciare introduse împotriva acestei decizii, trebuie să se țină seama de posibilitatea ca instanța națională să fie sesizată în special pentru a trage toate concluziile ce rezultă din încălcarea articolului 108 alineatul (3) ultima teză TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Post/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑77/12 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:695">EU:C:2013:695</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, Curtea a concluzionat că, în pofida caracterului preliminar al aprecierilor efectuate în decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare, aceasta nu este lipsită de efecte juridice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea a recunoscut în special că decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare modifică în mod necesar situația juridică a întreprinderilor beneficiare ale măsurii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Post/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑77/12 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:695">EU:C:2013:695</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Contrar celor susținute de Comisie, jurisprudența Curții nu reține suspendarea măsurii ca unic efect juridic al deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131024">24 octombrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Post/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑77/12 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:695">EU:C:2013:695</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Astfel, Curtea a constatat deja alte efecte juridice rezultate dintr‑o decizie de deschidere. Curtea a statuat că instanțele naționale <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>sunt obligate să adopte toate măsurile necesare în vederea desprinderii consecințelor unei eventuale încălcări a obligației de a suspenda executarea respectivei măsuri<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Printre aceste consecințe, Curtea a subliniat în special posibilitatea adăugării la suspendarea măsurii a obligației de a recupera sumele deja plătite. De asemenea, instanța națională poate dispune adoptarea unor măsuri provizorii pentru a proteja interesele părților, precum și efectul util al deciziei Comisiei<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Ordonanța președintelui Curții din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140404">4 aprilie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Flughafen Lübeck</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑27/13</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:240">EU:C:2014:240</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Având în vedere toate aceste considerații, apreciem că efectele juridice ale deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare sunt de natură să persiste chiar și după vânzarea aeroportului din Lübeck unui operator privat. Decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare continuă, până la închiderea acesteia de către Comisie, să expună FL riscului ca o instanță națională să dispună recuperarea ajutoarelor acordate în perioada în care FL, căreia i s‑a substituit reclamanta, era proprietara aeroportului din Lübeck.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat, la punctul 27 din hotărârea atacată, că decizia de deschidere a procedurii oficiale de investigare continua să producă efecte juridice autonome care modifică poziția juridică a FL, astfel încât îi conferă un interes de a exercita acțiunea.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În această privință, se observă că prezenta cauză se individualizează prin faptul că măsura în litigiu se afla încă în curs de executare la momentul introducerii acțiunii la Tribunal și că, potrivit precizărilor furnizate de Republica Federală Germania, această măsură este și în prezent în vigoare. Într‑un astfel de context, rezultă că FL rămâne expusă riscului de a se dispune recuperarea ajutoarelor acordate în perioada în care era proprietara aeroportului, iar aceasta în temeiul obligației instanței naționale de a adopta toate măsurile necesare în vederea desprinderii consecințelor unei eventuale încălcări a obligației de a suspenda executarea respectivei măsuri.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Argumentul Comisiei întemeiat pe faptul că, la data depunerii memoriului în replică, nu exista nicio acțiune pendinte împotriva aprobării regulamentului din 2006 și că orice acțiune ulterioară acestei date ar fi prescrisă nu poate fi admis. Presupunând că această din urmă afirmație este exactă, nu se poate exclude de la bun început faptul că, la data la care Tribunalul a statuat, FL avea un interes să solicite anularea deciziei în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Având în vedere toate aceste considerații, apreciem că reclamanta în primă instanță ar rămâne în orice caz expusă riscului ca o instanță națională să dispună recuperarea ajutoarelor acordate anterior vânzării aeroportului din Lübeck. Prin urmare, ea avea un interes să solicite anularea deciziei în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Al doilea motiv al recursului trebuie, prin urmare, să fie înlăturat.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe aprecierea eronată a selectivității regulamentului din 2006</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Prin intermediul celui de al treilea motiv, Comisia arată că Tribunalul a realizat o interpretare eronată a noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>selectivitate<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> în lumina articolului 107 alineatul (1) TFUE considerând că, pentru a aprecia caracterul eventual selectiv al regulamentului din 2006, trebuia să verifice dacă acesta se aplica în mod nediscriminatoriu tuturor întreprinderilor care utilizau sau puteau utiliza respectivul bun sau serviciu. Împrejurarea că acest regulament nu se aplică decât companiilor care utilizează aeroportul din Lübeck nu ar fi un criteriu pertinent.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, aprecierea Tribunalului este în contradicție cu jurisprudența Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Comisia invocă în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>GEMO</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑126/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:622">EU:C:2003:622</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20051215">15 decembrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Italia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑66/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:768">EU:C:2005:768</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0095">95</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0101">101</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, potrivit căreia o măsură nu reprezintă o măsură generală de politică fiscală sau de politică economică și, prin urmare, are un caracter selectiv atunci când se aplică numai anumitor sectoare economice sau numai anumitor întreprinderi dintr‑un sector determinat. Potrivit acesteia, condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile reprezintă întotdeauna măsuri selective, problema unei inegalități sau a unei discriminări fiind, în acest context, lipsită de importanță pentru a se constata existența sau inexistența unui ajutor. Prin urmare, Tribunalul ar fi făcut în mod greșit referire la criteriul reținut în Hotărârea din <DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, care nu s‑ar aplica decât măsurilor fiscale, iar nu și condițiilor în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Comisia se bazează pe Concluziile avocatului general Mengozzi în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:442">EU:C:2013:442</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). De asemenea, aceasta menționează Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19880202">2 februarie 1988</DATE>, <NAME.CASE>Kwekerij van der Kooy și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>67/85, 68/85 și 70/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:38">EU:C:1988:38</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19960229">29 februarie 1996</DATE>, <NAME.CASE>Belgia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑56/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:64">EU:C:1996:64</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>GEMO</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑126/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:622">EU:C:2003:622</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Filtrul determinant ar fi în acest din urmă caz criteriul investitorului privat în economia de piață.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Cu titlu subsidiar, Comisia susține că Tribunalul nu a respectat jurisprudența Curții potrivit căreia efectele măsurii sunt cele care sunt determinante pentru aprecierea caracterului său selectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Comisia citează Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0089">89</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0051">51</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0109">109</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> și potrivit căreia măsurile de care nu beneficiază decât un sector de activitate sunt selective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Comisia invocă Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990617">17 iunie 1999</DATE>, <NAME.CASE>Belgia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑75/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:311">EU:C:1999:311</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20051215">15 decembrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>Unicredito Italiano</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑148/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:774">EU:C:2005:774</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060615">15 iunie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Air Liquide Industries Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑393/04 și C‑41/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:403">EU:C:2006:403</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Ea subliniază că, deși aeroportul din Lübeck ar fi în concurență directă cu cel din Hamburg (Germania), avantajul conferit de regulamentul din 2006 nu ar profita decât companiilor care utilizează primul aeroport, ceea ce ar fi suficient pentru a se demonstra caracterul selectiv al acestui regulament. Abordarea reținută de Tribunal ar echivala cu sustragerea regulamentelor de stabilire a taxelor de aeroport de sub incidența normelor privind ajutoarele de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Cu titlu și mai subsidiar, Comisia susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat criteriul referitor la întreprinderile aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă din punctul de vedere al obiectivului urmărit de măsura în cauză. Pentru a se stabili care întreprinderi se află într‑o asemenea situație, nu ar trebui reținut drept criteriu domeniul de aplicare al măsurii în cauză, ci structura costurilor întreprinderilor în cauză. În speță, regulamentul din 2006 ar fi selectiv, deoarece nu respectă principiul, prevăzut la articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO, obligatoriu pentru toate aeroporturile germane și, prin urmare, pentru toate companiile aeriene, potrivit căruia taxele de aeroport trebuie să acopere costurile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În cele din urmă, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit de asemenea o eroare de drept atunci când a omis să verifice dacă reducerile acordare în regulamentul din 2006 sunt selective, pentru motivul că numai companiile aeriene care îndeplinesc anumite condiții beneficiază de ele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck arată, în esență, că Tribunalul a constatat în mod întemeiat că regulamentul din 2006 nu favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri. În opinia acestuia, tratamentul diferențiat al întreprinderilor sau al producerii anumitor bunuri comparabile este o condiție a selectivității<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Orașul Lübeck se referă la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Astfel, regulamentul din 2006 nu ar fi selectiv, deoarece nu tratează în mod diferit anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri comparabile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Republica Federală Germania contestă afirmația Comisiei potrivit căreia condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile sau serviciile trebuie întotdeauna considerate selective. O măsură nu are un caracter selectiv decât dacă oferă condiții speciale unui anumit grup de întreprinderi și instituie o diferențiere internă între utilizatori în privința accesului la instalațiile publice în cauză și la utilizarea acestora. În plus, utilizatorii celorlalte aeroporturi nu se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Regatul Spaniei este de acord cu interpretarea articolului 107 alineatul (1) TFUE realizată de Tribunal în ceea ce privește criteriul selectivității și susține argumentele orașului Lübeck. Acesta adaugă că postulatul invocat de Comisie, potrivit căruia stabilirea condițiilor în care un organism public își oferă bunurile și serviciile reprezintă o măsură selectivă, nu decurge din jurisprudență. Regatul Spaniei atrage atenția asupra elementelor reținute în Hotărârea din <DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, Eventech<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, pentru a determina dacă întreprinderile se află în situații comparabile.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="11"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că, potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE, cu excepția derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru calificarea drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, este necesară îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de această dispoziție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100902">2 septembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Deutsche Post</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑399/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:481">EU:C:2010:481</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Este astfel consacrat că, pentru ca o măsură națională să poată fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, în primul rând, trebuie să fie vorba despre o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor de stat, în al doilea rând, această intervenție trebuie să fie susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre, în al treilea rând, trebuie să acorde un avantaj beneficiarului și, în al patrulea rând, aceasta trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100902">2 septembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Deutsche Post</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑399/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:481">EU:C:2010:481</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În speță, sunt repuse în discuție doar interpretarea și aplicarea celei de a treia condiții, mai precis cerința <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>selectivității<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe de asemenea consacrate, o măsură este considerată ca fiind selectivă dacă este de natură să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri în raport cu alte întreprinderi aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă în privința obiectivului urmărit de măsura în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În speță, Tribunalul a reținut, în esență, că selectivitatea unei măsuri prin care un organism public își oferă bunurile și serviciile se apreciază prin raportare la ansamblul întreprinderilor care folosesc sau pot folosi bunul sau serviciul respectiv. Reținând că tarifele fixate în temeiul regulamentului din 2006 erau aplicate în mod nediscriminatoriu, Tribunalul a concluzionat că acest regulament nu prezenta un caracter selectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>În această privință, punctul 53 din hotărârea atacată pare să includă o declarație de principiu cu următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>[P]entru a evalua caracterul eventual selectiv în privința anumitor întreprinderi al unui barem tarifar stabilit de o entitate publică pentru utilizarea unui bun sau a unui serviciu specific într‑un sector determinat, este necesar, printre altele, să se facă referire la toate întreprinderile care utilizează sau care pot utiliza acest bun sau serviciu determinat și să se examineze dacă numai unele dintre acestea beneficiază sau sunt în măsură să beneficieze de un eventual avantaj. Situația întreprinderilor care nu doresc ori nu pot să utilizeze bunul sau serviciul în discuție nu este deci direct relevantă pentru aprecierea existenței unui avantaj. Cu alte cuvinte, caracterul selectiv al unei măsuri constând într‑un barem tarifar stabilit de o entitate publică pentru utilizarea unui bun sau a unui serviciu pus la dispoziție de această entitate poate fi evaluat numai având în vedere clienții actuali sau potențiali ai întreprinderii respective și ai bunului ori ai serviciului specific, iar nu având în vedere în special clienții altor întreprinderi din acel sector care pun la dispoziție bunuri și servicii similare. În definitiv, dacă ar trebui să se considere că orice barem tarifar nediscriminatoriu aplicat de o entitate publică în contrapartida unui bun sau a unui serviciu determinat are un caracter selectiv, aceasta ar determina, în<?PAGE NO="12"?> esență, extinderea excesivă a noțiunii de ajutor <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="00BB" ID="QE0017"/>, care figurează la articolul 107 alineatul (1) TFUE. De asemenea, pentru ca un eventual avantaj acordat de o entitate publică în cadrul furnizării unor bunuri sau servicii specifice să favorizeze anumite întreprinderi, este necesar ca unele întreprinderi care utilizează sau care doresc să utilizeze acest bun sau serviciu să nu beneficieze sau să nu poată beneficia de avantajul respectiv din partea acelei entități în acest cadru specific.<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, această apreciere este eronată. Argumentarea ei cuprinde patru aspecte. În primul rând, Comisia susține că condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile sunt întotdeauna măsuri selective. În al doilea rând, ea consideră că Tribunalul nu a respectat jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia, pe de o parte, numai efectele unei măsuri sunt decisive pentru aprecierea caracterului său selectiv și, pe de altă parte, măsurile de care beneficiază un sector de activitate sunt obligatoriu selective. În al treilea rând, aceasta arată că Tribunalul a interpretat în mod eronat criteriul cu privire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>întreprinderile aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă în privința obiectivului măsurii în cauză<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>. În al patrulea rând, susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să verifice dacă reducerile acordate de regulamentul din 2006 sunt selective pentru motivul că doar companiile aeriene care îndeplinesc anumite condiții beneficiază de ele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Înainte de a aborda pe rând diversele aspecte ale argumentației Comisiei, dorim să formulăm o serie de considerații generale pe care le considerăm esențiale pentru a înțelege bine semnificația și domeniul de aplicare al condiției selectivității și care ne vor ghida examinarea acestui motiv.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Considerații generale cu privire la semnificația cerinței selectivității ce decurge din articolul 107 alineatul (1) TFUE și cu privire la domeniul său de aplicare într‑o configurare precum cea din speță</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Astfel cum a subliniat Comisia, din economia și din geneza tratatelor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea în special <HT TYPE="ITALIC">Raportul Spaak</HT> (Raportul comitetului interguvernamental creat în cadrul conferinței de la Messina a miniștrilor afacerilor externe, Bruxelles, <DATE ISO="19560421">21 aprilie 1956</DATE>, p. 59), conform căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>trebuie remarcat faptul că anumite regimuri de intervenție care, în mod oficial, sunt ajutoare sau subvenții nu se adresează în mod specific unor întreprinderi sau sectoare, ci afectează economia generală. În acest caz, Comisia nu are competența de a decide singură în privința incompatibilității<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>.</P></NOTE> rezultă că trebuie făcută o distincție între măsurile <HT TYPE="ITALIC">generale</HT> de politică fiscală sau economică (care sunt cuprinse în prezent la articolele 113 și 115-117 TFUE) și măsurile <HT TYPE="ITALIC">specifice</HT> care reușesc să aducă <HT TYPE="ITALIC">avantaje</HT> prin intermediul resurselor de stat (care sunt, la rândul lor, prevăzute în prezent la articolele 107-109 TFUE).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Cerința <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>selectivității<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, potrivit căreia măsurile care intră sub incidența interdicției prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE trebuie să se adreseze <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>anumitor întreprinderi sau producerii anumitor bunuri<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>, are ca funcție principală, pentru a se respecta împărțirea competențelor între statele membre și Uniunea Europeană, diferențierea ajutoarelor de stat de măsurile generale de politică fiscală sau economică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Preconizată ca determinantă pentru diferențierea măsurilor ce țin de disciplina ajutoarelor de stat de celelalte, această cerință, deși permite, în principiu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Potrivit jurisprudenței, intervențiile care, la prima vedere, se aplică majorității întreprinderilor pot prezenta o anumită selectivitate – în special în cazul în care organismul care acordă beneficii financiare se bucură de o putere discreționară care îi permite să stabilească beneficiarii sau condițiile măsurii acordate – și, prin urmare, pot fi considerate măsuri destinate să favorizeze anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri (a se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19990629">29 iunie 1999</DATE>, <NAME.CASE>DM Transport</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑256/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1999:332">EU:C:1999:332</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>, eludarea interdicției prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE în cazul unei măsuri de stat ce aduce avantaje tuturor întreprinderilor de pe teritoriul național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, nu presupune însă concluzia că o măsură adoptată la nivel regional sau local trebuie, în mod necesar, să fie considerată selectivă. Deși, în numeroase cazuri, cadrul de referință se situează la scară națională, nu este exclus ca o scară inferioară să trebuiască aplicată în anumite<?PAGE NO="13"?> ipoteze. În acest sens, Curtea a indicat, în cauza numită <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Azore<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Portugalia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑88/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:511">EU:C:2006:511</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, tocmai că nu se poate exclude faptul că o entitate infrastatală dispune de un statut de drept și de fapt care o face suficient de autonomă față de guvernul central al unui stat membru pentru ca, prin măsurile pe care le adoptă, această entitate, iar nu guvernul central, să joace un rol fundamental în definirea mediului politic și economic în care funcționează întreprinderile. Într‑un asemenea caz, contextul relevant pentru a analiza dacă o măsură adoptată de o asemenea entitate favorizează anumite întreprinderi în raport cu altele care se găsesc într‑o situație de fapt și de drept comparabilă având în vedere obiectivul urmărit de măsura sau de regimul juridic respectiv este teritoriul în care entitatea infrastatală, autor al măsurii, își exercită competența, iar nu teritoriul național în ansamblul său.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Portugalia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑88/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:511">EU:C:2006:511</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În continuarea acestei considerații, este recunoscut în prezent că acest criteriu impune să se verifice dacă, în cadrul <HT TYPE="ITALIC">unui anumit sistem juridic</HT>, o măsură este de natură să favorizeze <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> față de altele care, având în vedere obiectivul urmărit de sistemul respectiv, s‑ar găsi într‑o situație de fapt și de drept comparabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Eventech</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă o măsură este de natură <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>selectivă<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> și, prin urmare, este susceptibilă de a fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>, Curtea a susținut în mod repetat că trebuie avute în vedere efectele produse de aceasta. În schimb, nu ar fi determinante cauzele și obiectivele intervențiilor de stat sau tehnicile utilizate pentru punerea în aplicare a acestor intervenții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0089">89</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>De asemenea, Curtea a precizat că, pentru a constata caracterul selectiv al unei măsuri date, nu sunt relevante doar caracterul semnificativ sau nesemnificativ al numărului de întreprinderi beneficiare ale acestei măsuri, natura mai mult sau mai puțin deschisă a cercului beneficiarilor acestei măsuri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> sau chiar circumstanța că toate întreprinderile unui anumit sector economic pot beneficia de măsura respectivă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060615">15 iunie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Air Liquide Industries Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑393/04 și C‑41/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:403">EU:C:2006:403</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>În plus, astfel cum am avut deja ocazia să arătăm<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea concluziile noastre în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/MOL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:32">EU:C:2015:32</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, trebuie să se facă o distincție clară între cerința selectivității sau a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>specificității<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> măsurii și detectarea unui avantaj economic. Cu alte cuvinte, odată identificată prezența unui astfel de avantaj, privit în sens larg, care decurge în mod direct sau indirect dintr‑o anumită măsură, Comisiei îi revine și sarcina de a stabili dacă acest avantaj se adresează în mod special uneia sau mai multor întreprinderi. Revine în special Comisiei sarcina de a demonstra că măsura introduce diferențieri între întreprinderile care se găsesc într‑o situație comparabilă în raport cu obiectivul urmărit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Nu se interzice acordarea unui avantaj ca atare, ci faptul că această acordare, efectuată în mod discriminatoriu și, așadar, selectiv, poate plasa anumite întreprinderi într‑o situație mai favorabilă decât altele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>În aceste condiții, cerința selectivității nu poate fi, în opinia noastră, separată total de identificarea concomitentă, deși distinctă, a unui avantaj economic.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>Cu privire la acest aspect, apreciem că se impun mai multe considerații, pe care, în parte, le‑am menționat deja<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea Concluziile noastre în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/MOL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:32">EU:C:2015:32</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În cadrul examinării unui regim<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>Fiind vorba despre o măsură cu caracter individual, identificarea avantajului economic permite, în principiu, să se prezume <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>specificitatea<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> acestuia și, prin urmare, să se concluzioneze că acesta prezintă și un caracter selectiv.</P></NOTE> de natură generală (regimuri de subvenții, sistem tarifar, facilități fiscale, regim derogatoriu de drept comun în materia falimentului, facilități de plată a unor taxe sau a unor obligații diverse etc.), selectivitatea permite să se identifice dacă presupusul avantaj, deși se adresează operatorilor economici în general, favorizează, în realitate și ținând seama de criteriile obiective pe care le reține, numai anumite tipuri de întreprinderi sau grupuri de întreprinderi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Acest lucru implică să se identifice dacă măsura în cauză, în pofida constatării că furnizează un avantaj cu aplicabilitate generală, operează astfel <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>exclusiv în favoarea anumitor întreprinderi sau a anumitor domenii de activitate<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>. Acest demers are în vedere, potrivit unei alte formulări, să se asigure că măsurile de stat nu introduc între întreprinderile – sau, mai precis, între operatorii care se găsesc, în raport cu obiectivul atribuit sistemului național în cauză, într‑o situație de fapt și juridică comparabilă – o diferențiere nejustificată de natura și de economia sistemului în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>În acest sens, trebuie subliniat că conceptul de selectivitate este legat de cel de discriminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0101">101</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Eventech</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea punctul 54 din Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/MOL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:32">EU:C:2015:32</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și punctul 29 din Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Belgia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑270/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:289">EU:C:2016:289</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Chiar dacă, desigur, nu i se poate cere Comisiei să identifice cu precizie o categorie de întreprinderi cu caracteristici proprii care să fie singurele favorizate de măsura în litigiu<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea în această privință Concluziile avocatului general Wathelet în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/Banco Santander și Santusa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑20/15 P și C‑21/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:624">EU:C:2016:624</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, în special punctele 7, 10 și 80-87).</P></NOTE> pentru a constata caracterul selectiv al acesteia din urmă, nu este mai puțin adevărat că trebuie să se stabilească faptul că, din cauza <HT TYPE="ITALIC">caracterului său derogatoriu de la regimul comun</HT> – care, după cum am menționat anterior, poate fi un regim general național, dar care nu este astfel întotdeauna – poate favoriza anumite întreprinderi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În consecință, pentru a aprecia caracterul selectiv al unei presupuse măsuri de ajutor, considerăm că este esențial să se stabilească faptul că aceasta induce o derogare de la un regim <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>comun<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/> sau <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>normal<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>, iar aceasta, în opinia noastră, indiferent de natura regimului în cauză. Considerăm că, în prezent, este consacrat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0083">83</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE> faptul că, pentru a aprecia selectivitatea unei măsuri, criteriu care, în opinia noastră, este expresia principiului nediscriminării, este necesar, în toate cazurile, să se verifice dacă, în cadrul unui anumit sistem, această măsură constituie un avantaj pentru anumite întreprinderi în raport cu altele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Această determinare prealabilă a cadrului de referință, recunoscută ca fiind esențială în materie fiscală, este esențială, în opinia noastră, atât la examinarea unor măsuri nefiscale, cât și, în special, a regimurilor tarifare destinate în special asigurării finanțării infrastructurilor precum regulamentul din 2006 în discuție în prezenta cauză. Așa cum s‑a considerat că determinarea cadrului de referință <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>prezintă o importanță sporită în cazul unor măsuri fiscale, deoarece existența însăși a unui avantaj nu poate fi stabilită decât în raport cu o impozitare numită <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>normală<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="00BB" ID="QE0032"/><QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea, cu privire la acest aspect, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Portugalia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑88/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:511">EU:C:2006:511</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, trebuie să se considere că aprecierea selectivității unei măsuri de natură tarifară necesită definirea în prealabil de la ce regim <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>aplicabil în mod normal<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> aceasta intenționează să deroge<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Constatăm că, în Comunicarea sa recentă 2016/C 262/01 privind noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>ajutor de stat<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) [TFUE] (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="262" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2016">JO 2016, C 262, p. 1</REF.DOC.OJ>), Comisia a arătat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>sistemul de referință reprezintă valoarea de referință față de care este evaluat caracterul selectiv al unei măsuri<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În cele din urmă, asemenea grilei de analiză care prevalează în cadrul examinării măsurilor fiscale, considerăm că, odată definit cadrul de referință, este necesar, în al doilea rând, să se determine dacă măsura în litigiu oferă un avantaj anumitor întreprinderi în raport cu altele aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>În cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150604">4 iunie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/MOL</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑15/14 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:362">EU:C:2015:362</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Curtea a hotărât, în privința unei măsuri de stabilire a taxelor pentru extracția hidrocarburilor, că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>parametrul de comparație pertinent pentru a dovedi selectivitatea măsurii contestate în prezenta cauză presupunea să se verifice dacă [aceasta] introduce o diferențiere între operatorii care se găsesc, ținând seama de obiectivul urmărit, într‑o situație de fapt și juridică comparabilă, nejustificată prin natura și prin economia sistemului în cauză<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>.</P></NOTE> și, după caz, în al treilea rând, să se aprecieze dacă acordarea acestui avantaj se justifică prin natura și prin economia sistemului în care se înscrie măsura vizată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>Trebuie subliniat – aspect asupra căruia vom reveni în cadrul considerațiilor ulterioare – că, dacă identificarea unui avantaj economic și, dacă este cazul, aprecierea caracterului său justificat sunt relativ ușoare în cazul în care o măsură de scutire fiscală derogă de la regimul fiscal aplicabil în mod normal, numit cel mai adesea la nivel național regim <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>normal<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>, nu trebuie să ne grăbim să tragem concluzii în ceea ce privește unele măsuri de natură tarifară destinate finanțării infrastructurilor.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Cu privire la primul aspect al motivului, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu a ținut seama de faptul că condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile sunt <HT TYPE="ITALIC">întotdeauna</HT> măsuri selective</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Comisia susține, cu titlu principal, că condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile sunt întotdeauna măsuri selective. Aceasta se bazează pe Concluziile prezentate în cauza în care a fost pronunțată Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131121">21 noiembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:755">EU:C:2013:755</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Concluziile avocatului general Mengozzi prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Deutsche Lufthansa</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑284/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:442">EU:C:2013:442</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, precum și pe jurisprudență<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Este vorba despre Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19880202">2 februarie 1988</DATE>, <NAME.CASE>Kwekerij van der Kooy și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>67/85, 68/85 și 70/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:38">EU:C:1988:38</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19960229">29 februarie 1996</DATE>, <NAME.CASE>Belgia/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑56/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:64">EU:C:1996:64</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>GEMO</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑126/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:622">EU:C:2003:622</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Criteriul stabilit în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), prin care se determina dacă un sistem de impozitare sau de taxe era sau nu era selectiv, nu poate fi, așadar, transpus în speță. În opinia Comisiei, punctul 53 din hotărârea atacată demonstrează că Tribunalul s‑a lăsat ghidat de considerații de politică legislativă care urmăresc scoaterea regulamentelor nediscriminatorii referitoare la taxele instituțiilor publice din sfera controlului ajutoarelor de stat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>Nu considerăm convingătoare această argumentație.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>În primul rând, contrar a ceea ce pare să sugereze Comisia, nu rezultă în niciun fel din jurisprudența Curții la care aceasta a făcut referire că o măsură de stabilire a tarifelor de utilizare a bunurilor și a serviciilor deținute de o întreprindere publică este selectivă prin însăși natura sa.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Astfel, în două cauze citate de Comisie, și anume cele în care au fost pronunțate Hotărârea din <DATE ISO="19880202">2 februarie 1988</DATE>, Kwekerij van der Kooy și alții/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>67/85, 68/85 și 70/85</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1988:38">EU:C:1988:38</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, și Hotărârea din <DATE ISO="19960229">29 februarie 1996</DATE>, Belgia/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑56/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:64">EU:C:1996:64</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, se pare că era vorba despre tarifele avantajoase acordate de o întreprindere publică în beneficiul unui grup de clienți. Cât despre cauzele în care au fost pronunțate Hotărârea din <DATE ISO="19960711">11 iulie 1996</DATE>, SFEI și alții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑39/94</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1996:285">EU:C:1996:285</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, și Hotărârea din <DATE ISO="20031120">20 noiembrie 2003</DATE>, GEMO<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑126/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:622">EU:C:2003:622</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, acestea vizau ipoteze în care<?PAGE NO="16"?> avantajele, chiar dacă erau disponibile pentru toți operatorii, de ele nu beneficiase, în realitate, decât un mic grup dintre aceștia. Pentru a rezuma, nu furnizarea unor bunuri sau servicii de către o entitate publică sau o întreprindere publică a fost considerată, ca atare, selectivă, ci faptul că aceasta avusese loc în condiții preferențiale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În sens mai larg, nu există motive să se afirme că condițiile în care o întreprindere publică își oferă produsele și serviciile, în orice caz atunci când această propunere ia forma unui sistem aplicabil tuturor operatorilor care doresc să utilizeze aceste bunuri sau servicii, îndeplinesc <HT TYPE="ITALIC">întotdeauna</HT> condiția selectivității.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Astfel cum am amintit în partea introductivă a prezentului motiv, pentru aprecierea selectivității unei măsuri, trebuie analizat dacă, în <HT TYPE="ITALIC">cadrul unui regim determinat</HT>, această măsură constituie un avantaj pentru anumite întreprinderi în raport cu altele aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă (a se vedea punctul 67 din prezentele concluzii).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0086"><NO.P>86.</NO.P><TXT>În acest context, identificarea cadrului de referință – și, plecând de la acesta, a avantajului eventual produs de derogarea în litigiu – constituie o condiție prealabilă pentru orice analiză a selectivității. Contrar celor susținute de Comisie, nu trebuie ca această verificare să fie rezervată sistemelor fiscale sau de taxe. Deși nu se poate contesta că metoda de examinare a caracterului selectiv al unei anumite măsuri prezintă particularități în funcție de natura măsurii, nu considerăm oportună definirea unor criterii diferite de examinare după cum este vorba despre o măsură de natură fiscală sau despre o măsură de stabilire a tarifelor serviciilor pe care aceasta le furnizează utilizatorilor săi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0087"><NO.P>87.</NO.P><TXT>Jurisprudența Curții atestă faptul că exercițiul comparativ prescris, în privința sistemelor fiscale, este valabil și în privința celorlalte măsuri. Arătăm în special faptul că criteriul stabilit în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) nu a fost stabilit doar pentru o măsură de natură fiscală, ci pentru <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>o măsură de stat<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/> în general<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>A se vedea în special punctul 41.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0088"><NO.P>88.</NO.P><TXT>Trebuie menționat că, pe de altă parte, Curtea a realizat acest exercițiu comparativ în privința măsurilor privind compensarea cheltuielilor și utilizarea infrastructurilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0089"><NO.P>89.</NO.P><TXT>Astfel, în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Eventech</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea în special punctele 54-61.</P></NOTE>, Curtea a ținut să examineze, în privința autorizației acordate taxiurilor din Londra pentru a circula pe benzile pentru circulația autobuzelor, aspectul dacă aceste taxiuri și autoturismele private se aflau într‑o situație de fapt și de drept comparabilă. Examinarea caracterului nediscriminatoriu al unei măsuri coincide, în esență, cu cel al aspectului dacă măsura conferă întreprinderilor beneficiare un avantaj economic selectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0090"><NO.P>90.</NO.P><TXT>Rezultă din aceste considerații că Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare de drept atunci când a considerat că măsurile referitoare la condițiile în care o entitate publică oferă bunuri și servicii nu sunt neapărat selective (a se vedea punctele 53, 54 și 57 din hotărârea atacată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0091"><NO.P>91.</NO.P><TXT>Contrar celor susținute de Comisie, o astfel de concluzie nu are în mod necesar drept consecință negarea oricărei posibilități de a califica drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>ajutoare de stat<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> condițiile în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile atunci când aceste condiții se aplică nediferențiat tuturor contractanților săi. Într‑o astfel de ipoteză, se poate demonstra oricând că aceste condiții, deși aplicabile nediferențiat, nu sunt, în definitiv, decât în beneficiul uneia sau al mai multor întreprinderi determinate, în special al celor care respectă un model comercial bine definit.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0092"><NO.P>92.</NO.P><TXT>Deși nu poate fi, de la bun început, exclus ca un barem tarifar să aibă caracter selectiv, trebuie totuși demonstrat, ceea ce, după cum a arătat Tribunalul, Comisia a omis să facă, că acesta reușește să discrimineze anumiți operatori aflați într‑o situație comparabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0093"><NO.P>93.</NO.P><TXT>Astfel, deși majoritatea termenilor folosiți la începutul punctului 53 din hotărârea atacată ar putea indica faptul că Tribunalul a înțeles să scoată din domeniul de aplicare al articolului 107 TFUE ansamblul condițiilor în care o întreprindere publică își oferă bunurile și serviciile, atunci când aceste condiții se aplică nediferențiat tuturor contractanților săi, se pare că Tribunalul a ținut să precizeze, la sfârșitul acestui punct, că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>pentru ca un eventual avantaj acordat de o entitate publică în cadrul furnizării unor bunuri sau servicii specifice să favorizeze anumite întreprinderi, este necesar ca unele întreprinderi care utilizează sau care doresc să utilizeze acest bun sau serviciu să nu beneficieze sau să nu poată beneficia de avantajul respectiv din partea acelei entități în acest cadru specific<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Cu privire la al doilea aspect al motivului, întemeiat pe faptul că Tribunalul nu a respectat jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia, pe de o parte, pentru aprecierea caracterului selectiv al unei măsuri sunt determinante doar efectele acesteia și, pe de altă parte, măsurile de care beneficiază un sector de activitate sunt în mod necesar selective</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0094"><NO.P>94.</NO.P><TXT>Comisia arată că aeroportul din Lübeck este în concurență directă cu cel din Hamburg și că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>avantajul<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/> conferit prin regulamentul din 2006 nu este accesibil decât companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Lübeck. Acest simplu fapt ar fi suficient pentru a demonstra că regulamentul din 2006 este selectiv prin efectele sale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0095"><NO.P>95.</NO.P><TXT>La prima vedere, considerațiile reținute de Tribunal, în special punctul 53 din hotărârea atacată, pot surprinde.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0096"><NO.P>96.</NO.P><TXT>Astfel, Tribunalul, pentru a concluziona că regulamentul din 2006 nu este selectiv, s‑a limitat să constate că dispozițiile tarifare din regulamentul din 2006 se aplicau în mod nediscriminatoriu tuturor companiilor aeriene care utilizau sau care doreau să utilizeze aeroportul din Lübeck.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0097"><NO.P>97.</NO.P><TXT>Or, ținând seama de jurisprudența potrivit căreia articolul 107 alineatul (1) TFUE definește intervențiile statului în funcție de efectele lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0085">85</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0089">89</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Spania/Government of Gibraltar și Regatul Unit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑106/09 P și C‑107/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:732">EU:C:2011:732</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0092">92</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, s‑ar putea afirma că o simplă constatare a caracterului <HT TYPE="ITALIC">în mod formal</HT> nediscriminatoriu al regulamentului din 2006 nu este suficientă pentru a concluziona că nu este selectiv. Ar fi trebuit analizat dacă regulamentul din 2006, prin efectele sale, avantajează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri. Astfel, în Hotărârea din <DATE ISO="20030213">13 februarie 2003</DATE>, Spania/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑409/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:92">EU:C:2003:92</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, Curtea a precizat că argumentul conform căruia o măsură are la bază unele criterii obiective de aplicare orizontală demonstrează doar faptul că măsura ține de o schemă de ajutor, iar nu de un ajutor individual, dar nu demonstrează că măsura nu este selectivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0098"><NO.P>98.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, nu considerăm că, în speță, Tribunalul a încălcat această jurisprudență în hotărârea atacată. Considerând că egalitatea de tratament a utilizatorilor efectivi sau potențiali ai aeroportului din Lübeck era singura determinantă, Tribunalul a ținut seama, în mod implicit, dar necesar, de efectele măsurii. El nu s‑a limitat la menționarea criteriilor orizontale de aplicare a regulamentului din 2006.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="18"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0099"><NO.P>99.</NO.P><TXT>De asemenea, nu se poate susține în mod valabil că o măsură de care beneficiază un <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>singur sector<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/>, în speță grupul de întreprinderi care utilizează aeroportul din Lübeck, este în mod necesar selectivă. Astfel cum s‑a arătat în partea introductivă a acestui motiv, o asemenea concluzie nu poate fi valabilă decât dacă s‑ar fi decis că cadrul de referință este cel al unui regim <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>normal<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> aplicabil la nivel național sau, cel puțin, că îl depășește pe cel al aeroportului în cauză. Astfel, recurgerea la noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>selectivitate sectorială<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> nu are sens decât în prezența măsurilor adoptate de autoritățile publice ale unui stat, indiferent că sunt centrale, regionale sau locale, care sunt competente să adopte decizii de care pot beneficia toate întreprinderile. În ceea ce privește măsurile adoptate de operatorul aeroportuar, care nu este competent să adopte măsuri decât în privința acestui aeroport, criteriul selectivității sectoriale nu ar trebui să fie aplicabil. Astfel, în cazul în care acest operator aeroportuar stabilește el însuși nivelul taxelor de aeroport aplicabile companiilor aeriene care utilizează acest aeroport, el nu derogă de la un regim național de tarifare, ci instituie o tarifare deschisă tuturor companiilor doritoare să utilizeze acest aeroport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0100"><NO.P>100.</NO.P><TXT>Reiese că o măsură luată de un operator aeroportuar în privința companiilor aeriene care utilizează aeroportul nu este selectivă dacă este acordată fără discriminare tuturor acelor companii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0101"><NO.P>101.</NO.P><TXT>Pornind de la acest aspect, trebuie apreciat dacă măsura în cauză introduce diferențieri între operatorii care se află, în raport cu obiectivul urmărit, într‑o situație de fapt și de drept comparabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Eventech</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0102"><NO.P>102.</NO.P><TXT>Acest lucru ne determină să analizăm cel de al treilea aspect al argumentației prezentate de Comisie.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>Cu privire la al treilea aspect al motivului, întemeiat pe o examinare eronată a criteriului cu privire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>întreprinderile aflate într‑o situație de fapt și de drept comparabilă<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0103"><NO.P>103.</NO.P><TXT>Comisia susține, în primul rând, că, chiar presupunând că comparația impusă de Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), se aplică examinării selectivității măsurilor de stabilire a taxelor adoptate de anumite entități publice, Tribunalul ar fi săvârșit aceeași eroare precum cea care a fost cenzurată de Curte în cauzele în care au fost pronunțate Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>British Aggregates/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑487/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:757">EU:C:2008:757</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0087">87</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0089">89</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Comisia este, astfel, de părere că, cu excepția adoptării unui raționament circular, comparabilitatea situației de fapt și de drept nu depinde de criteriile care definesc domeniul de aplicare al măsurii în cauză, ci trebuie să se întemeieze pe structura costurilor întreprinderilor în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0104"><NO.P>104.</NO.P><TXT>Comisia arată, în al doilea rând, că Tribunalul a omis să țină seama de obiectivul urmărit de articolul 43a alineatul (1) din LuftVZO, dispoziție aplicabilă tuturor aeroporturilor situate în Germania, care prevede colectarea unor taxe de aeroport care să acopere cheltuielile, pentru a garanta interesul public al unei bune funcționări a navigației aeriene, și care constituie baza juridică a regulamentului din 2006.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0105"><NO.P>105.</NO.P><TXT>În speță, se pune problema dacă faptul că regulamentul din 2006 nu se aplică în mod concret decât companiilor aeriene care utilizează aeroportul din Lübeck conduce la crearea unei diferențe de tratament a întreprinderilor aflate într‑o situație comparabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0106"><NO.P>106.</NO.P><TXT>În această privință, este necesar să se arate că, potrivit dreptului național aplicabil, fiecare operator aeroportuar este abilitat să adopte un barem al taxelor de aeroport aplicabil propriului aeroport.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="19"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0107"><NO.P>107.</NO.P><TXT>Rezultă că regulamentul din 2006 nu se putea aplica decât aeroportului din Lübeck, care constituie cadrul de referință pertinent. Într‑un astfel de context, determinant este numai aspectul dacă acest regulament face vreo diferențiere între întreprinderile care folosesc doar acest aeroport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0108"><NO.P>108.</NO.P><TXT>Argumentația Comisiei conform căreia aprecierea selectivității regulamentului din 2006 nu poate depinde de domeniul de aplicare al acestui regulament, ci ar trebui să se întemeieze numai pe o comparare a costurilor ce fac obiectul articolului 43a alineatul (1) din LuftVZO nu este convingătoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0109"><NO.P>109.</NO.P><TXT>Astfel cum a subliniat orașul Lübeck, toate companiile aeriene sunt în măsură să utilizeze aeroportul din Lübeck și, astfel, să beneficieze de presupusele avantaje ce decurg din aplicarea regulamentului din 2006. Alegerea companiilor aeriene de a utiliza anumite infrastructuri aeroportuare depinde, în general, de o strategie comercială proprie, în funcție de avantajele și de constrângerile pe care le generează.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0110"><NO.P>110.</NO.P><TXT>De asemenea, nu intră în discuție solicitarea de a fi comparată situația companiilor aeriene pretins favorizate de regulamentul din 2006 cu situațiile întreprinderilor concurente având aceleași cheltuieli bugetare. Astfel, companiile aeriene care nu utilizează aeroportul din Lübeck nu sunt expuse deloc cheltuielilor legat de taxele încasate de acest aeroport. Argumentația Comisiei echivalează cu a situa, în mod eronat, problema selectivității măsurii într‑un cadru diferit, și anume identificarea altei infrastructuri de transport – aeroportuară, feroviară sau de altă natură – cu care aeroportul din Lübeck intră eventual în concurență, indiferent de statutul întreprinderilor de administrare vizate și de natura serviciilor pe care acestea le furnizează<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150114">14 ianuarie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Eventech</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑518/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:9">EU:C:2015:9</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0111"><NO.P>111.</NO.P><TXT>De asemenea, în speță, nu poate fi admis, în opinia noastră, argumentul conform căruia trebuie să se țină seama de obiectivele care trebuie îndeplinite de un regulament de stabilire a taxelor unui aeroport în temeiul articolului 43a alineatul (1) din LuftVZO. Astfel, din aprecierea situației de fapt realizată de Tribunal reiese că această dispoziție nu prevede o stabilire generală a taxelor aplicabile tuturor aeroporturilor. Această dispoziție împuternicește doar fiecare operator aeroportuar să își adopte propriul barem de taxe în funcție de priorități pe care și le stabilește singur.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0112"><NO.P>112.</NO.P><TXT>În fond, trebuie să se constate că nu există, în speță, o reglementare generală de bază sau de referință de la care regulamentul din 2006 să urmărească să deroge în beneficiul companiilor aeriene ce utilizează aeroportul din Lübeck. Cadrul de referință pertinent este cel al singurului regim aplicabil acestui aeroport.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>e)</NO.P><TXT>Cu privire la cel de al patrulea aspect al motivului, întemeiat pe faptul că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a omis să verifice dacă reducerile aprobate de regulamentul din 2006 sunt selective pentru motivul că de ele nu beneficiază decât anumite companii aeriene</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0113"><NO.P>113.</NO.P><TXT>Comisia arată, în esență, că, chiar presupunând că criteriul stabilit în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011108">8 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Adria‑Wien Pipeline și Wietersdorfer &amp; Peggauer Zementwerke</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑143/99</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:598">EU:C:2001:598</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), este pertinent pentru examinarea selectivității unor măsuri de natură tarifară precum cea în cauză în speță, Tribunalul ar fi trebuit să examineze dacă regulamentul din 2006 este, din cauza diferitor reduceri pe care le prevede, de natură selectivă în sensul că favorizează anumite companii ce utilizează aeroportul din Lübeck în detrimentul altor companii care utilizează același aeroport.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="20"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0114"><NO.P>114.</NO.P><TXT>În acest context, Comisia susține că Tribunalul s‑a limitat în mod greșit la a examina motivarea deciziei în litigiu cuprinse la punctul 279 din aceasta. Ea apreciază că punctele 55-66 din aceeași decizie descriu în mod amănunțit sistemul de reduceri prevăzut de regulamentul din 2006. Pe de altă parte, Comisia consideră, contrar a ceea ce Tribunalul pare să sugereze la punctele 53 și 55 din hotărârea atacată, că faptul că cercul beneficiarilor reducerilor în cauză este deschis, dat fiind că acordarea acestor reduceri se face după criterii obiective de aplicare orizontală, nu îi înlătură caracterul selectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>Comisia se referă la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030213">13 februarie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Spania/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑409/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:92">EU:C:2003:92</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20040715">15 iulie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Spania/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑501/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:438">EU:C:2004:438</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0118">118</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0128">128</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și la Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Țările de Jos</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑279/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:551">EU:C:2011:551</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0115"><NO.P>115.</NO.P><TXT>În speță, considerăm că Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a tras concluzia potrivit căreia cadrul de referință pertinent era cel al taxelor aplicabile doar companiilor aeriene ce utilizau numai aeroportul din Lübeck.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0116"><NO.P>116.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie stabilit dacă Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin aceea că nu a examinat dacă sistemul de reduceri acordate în temeiul regulamentului din 2006 a creat vreo diferențiere între aceste companii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0117"><NO.P>117.</NO.P><TXT>În această privință, nu este exclus ca un barem tarifar să prezinte un caracter selectiv din cauza criteriilor și a sistemelor de reduceri pe care le prevede.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0118"><NO.P>118.</NO.P><TXT>În aceste condiții, trebuie subliniat că, la punctul 279 din decizia în litigiu, Comisia nu s‑a bazat pe acest aspect pentru a aprecia caracterul selectiv al regulamentului din 2006, ci doar pe circumstanța că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>avantajele în cauză sunt numai în beneficiul companiilor aeriene ce utilizează aeroportul din Lübeck<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/>. Deși este adevărat că problema <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>reducerilor și rabaturilor<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/> prevăzute de regulamentul din 2006 a fost evocată în decizia în litigiu, în special la punctele 268-277, acest lucru nu s‑a petrecut în cadrul examinării selectivității acestui regulament, ci numai în cadrul aprecierii existenței unui <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>avantaj<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0119"><NO.P>119.</NO.P><TXT>În astfel de circumstanțe, considerăm că critica formulată de Comisie trebuie respinsă ca inadmisibilă. Astfel, în cadrul unui recurs, competența Curții se limitează la analiza aprecierii realizate de Tribunal în privința motivelor dezbătute în fața acestuia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140710">10 iulie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Telefónica și Telefónica de España/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑295/12 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:2062">EU:C:2014:2062</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0099">99</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0120"><NO.P>120.</NO.P><TXT>În orice caz, se observă că nu s‑a stabilit de către Comisie că sistemul de reduceri și rabaturi prevăzute de regulamentul din 2006 și acordate companiilor aeriene cu un număr mare de pasageri – și care pare să se bazeze pe un criteriu de ordin cantitativ uzual – nu se putea justifica.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0121"><NO.P>121.</NO.P><TXT>În concluzie, considerăm că al treilea motiv trebuie respins.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>D –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe un viciu de motivare și pe o motivare contradictorie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0122"><NO.P>122.</NO.P><TXT>Comisia arată, în primul rând, că hotărârea Tribunalului este viciată de trei vicii de motivare. Mai întâi, Tribunalul ar fi neglijat un element esențial al examinării selectivității, și anume determinarea obiectivului urmărit de regulamentul din 2006. Astfel, acest obiectiv ar fi cel în lumina căruia trebuie stabilit ce întreprinderi se află într‑o situație de fapt și de drept comparabilă. În continuare,<?PAGE NO="21"?> Tribunalul ar fi omis să arate motivele pentru care selectivitatea ajutorului nu decurge cel puțin din sistemul de reduceri prevăzut de regulamentul din 2006. În cele din urmă, hotărârea atacată ar omite să arate motivele pentru care regulamentul din 2006 avea un caracter neselectiv atât de evident încât Comisia nu avea dreptul să deschidă procedura oficială de investigare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0123"><NO.P>123.</NO.P><TXT>Comisia consideră, în al doilea rând, că raționamentul Tribunalului ar fi contradictoriu, întrucât aceasta aplică mai întâi jurisprudența referitoare la caracterul selectiv al măsurilor fiscale (punctele 51 și 53 din hotărârea atacată), iar ulterior declară că jurisprudența respectivă nu este relevantă (punctul 57 din hotărârea atacată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0124"><NO.P>124.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck, susținut de Republica Federală Germania și de Regatul Spaniei, consideră că hotărârea atacată este motivată în mod corespunzător și solicită respingerea motivului.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0125"><NO.P>125.</NO.P><TXT>Acest motiv nu poate, în opinia noastră, să fie admis.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0126"><NO.P>126.</NO.P><TXT>În primul rând, referitor la aspectul dacă Tribunalul a motivat suficient hotărârea atacată în ceea ce privește aprecierea selectivității regulamentului din 2006, reiese, mai întâi, că Tribunalul a identificat în mod implicit obiectivul și contextul elaborării regulamentului din 2006. În continuare, se amintește că Tribunalul nu trebuia să arate motivele pentru care selectivitatea regulamentului din 2006 nu rezulta din sistemul de reduceri, deoarece, după cum am menționat anterior, acest aspect nu a fost discutat în fața Tribunalului. În cele din urmă, considerăm că Tribunalul nu trebuia să ofere explicații nici cu privire la motivele pentru care eroarea săvârșită de Comisie în cadrul aprecierii selectivității măsurii în litigiu era atât de evidentă încât trebuia să ducă la anularea deciziei în litigiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0127"><NO.P>127.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul întemeiat pe o contradicție de motive în ceea ce privește relevanța jurisprudenței în materie de măsuri de natură fiscală, nu sesizăm nicio neconcordanță între considerațiile reținute la punctele 51 și 53 din hotărârea atacată și afirmația cuprinsă la punctul 57 din această hotărâre.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>E –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al cincilea motiv, întemeiat pe o încălcare a controlul limitat care trebuie exercitat în cazul unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare a măsurilor de ajutor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Argumentele părților</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0128"><NO.P>128.</NO.P><TXT>Comisia arată că Tribunalul, deși amintește, în mod întemeiat, la punctul 42 din hotărârea atacată că controlul jurisdicțional exercitat asupra unei decizii de deschidere a procedurii oficiale de investigare este limitat, a depășit limitele acestui control.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0129"><NO.P>129.</NO.P><TXT>Aceasta susține în special că FL, în acea perioadă operatorul aeroportului din Lübeck, a propus regulamentul din 2006 cu scopul de a se sustrage controlului ajutoarelor de stat în ceea ce privește politica sa de stabilire a prețurilor pentru companiile aeriene cu costuri reduse. Or, Comisia s‑ar fi confruntat cu o situație în care o examinare preliminară a faptelor nu îi permisese să înlăture orice îndoieli cu privire la caracterul selectiv sau neselectiv al regulamentului respectiv. În consecință, Comisia ar fi fost obligată să deschidă procedura oficială de investigare. Hotărârea atacată nu ar cuprinde nicio explicație referitoare la motivele pentru care regulamentul din 2006 avea un caracter neselectiv atât de evident încât Comisia nu avea dreptul să deschidă o procedură oficială de investigare.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="22"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0130"><NO.P>130.</NO.P><TXT>Orașul Lübeck, susținut în această privință de Republica Federală Germania și de Regatul Spaniei, solicită respingerea motivului. Aceasta consideră că, întrucât caracterul neselectiv al măsurii în litigiu, și anume regulamentul din 2006, era evident, Tribunalul a considerat în mod întemeiat că decizia în litigiu era viciată de o eroare vădită de apreciere.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Analiză</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0131"><NO.P>131.</NO.P><TXT>Nu suntem convinși nici că Tribunalul a depășit limitele controlului jurisdicțional privind deschiderea unei proceduri oficiale de investigare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0132"><NO.P>132.</NO.P><TXT>Desigur, nu se poate contesta că decizia de deschidere a unei proceduri oficiale de investigare se bazează pe o analiză, în mod necesar provizorie, a elementelor aduse la cunoștința Comisiei în cursul fazei de examinare preliminară. Aceste elemente fiind prin definiție <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>incomplete<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>, Comisia nu poate face, la sfârșitul acestei faze prealabile, decât supoziții cu privire la existența sau la inexistența unui ajutor și, în consecință, la îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0133"><NO.P>133.</NO.P><TXT>Astfel cum a susținut Curtea în mod repetat, trebuie să se diferențieze procedura preliminară de examinare a ajutoarelor prevăzută la articolul 108 alineatul (3) TFUE, care are ca obiect doar să permită Comisiei să își formeze o primă opinie în privința compatibilității parțiale sau totale a ajutorului, de procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE, care permite – și impune, în opinia noastră – o examinare amănunțită a măsurilor de stat și urmărește o dublă finalitate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080415">15 aprilie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Nuova Agricast</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑390/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:224">EU:C:2008:224</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110721">21 iulie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Alcoa Trasformazioni/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑194/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:497">EU:C:2011:497</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În privința diferenței dintre faza preliminară de examinare și faza oficială, a se vedea, în ultimul rând, Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Club Hotel Loutraki și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑131/15 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:617">EU:C:2016:617</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0134"><NO.P>134.</NO.P><TXT>Ținând seama de diferența necesară existentă între aceste două faze de investigare a măsurilor, faza preliminară nu poate fi supusă acelorași cerințe juridice precum cele impuse în cadrul procedurii oficiale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0135"><NO.P>135.</NO.P><TXT>În consecință, Comisia este împuternicită să deschidă procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) TFUE dacă dispune de suficiente elemente pentru a considera că o măsură îndeplinește toate condițiile pentru a putea fi calificată drept ajutor de stat interzis de articolul 107 alineatul (1) TFUE.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0136"><NO.P>136.</NO.P><TXT>Totuși, nu se poate concluzia că Comisia se poate limita, în susținerea deciziei sale de deschidere a procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) TFUE, la expunerea unor afirmații generale legate de îndeplinirea condițiilor impuse de articolul 107 alineatul (1) TFUE. Astfel cum reiese din articolul 6 din Regulamentul nr. 659/1999, decizia de a deschide procedura oficială de investigare include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse și indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piața comună.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0137"><NO.P>137.</NO.P><TXT>Astfel, deși limitat la a stabili dacă Comisia nu a săvârșit nicio eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că nu putea depăși toate dificultățile legate de calificarea măsurii în litigiu drept ajutor de stat în cursul primei examinări a acestei măsuri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110721">21 iulie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Alcoa Trasformazioni/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑194/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:497">EU:C:2011:497</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, controlul exercitat de Tribunal asupra deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare, în special cu privire la aspectul dacă condițiile impuse la articolul 107 alineatul (1) TFUE erau îndeplinite, <HT TYPE="ITALIC">prima facie</HT>, nu trebuie să fie mai puțin efectiv. Astfel, trebuie amintit, în continuarea considerațiilor reținute în cadrul celui de al doilea motiv, că deciziile de deschidere a investigării prealabile pot avea efecte juridice specifice și semnificative pentru părțile implicate.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="23"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0138"><NO.P>138.</NO.P><TXT>Or, limitându‑se, la punctul 279 din decizia în litigiu, la a indica că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>avantajele [rezultate din regulamentul din 2006] sunt acordate numai companiilor aeriene ce utilizează aeroportul din Lübeck [și sunt, așadar,] selective în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/>, Comisia a omis să precizeze care sunt normele de ordin general de la care regulamentul din 2006 urmărea să deroge. Astfel, ea a omis să definească cadrul de referință relevant, săvârșind în felul acesta o eroare vădită în aprecierea măsurii în litigiu, care, în opinia noastră, nu are legătură cu existența unor aprecieri economice complexe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0139"><NO.P>139.</NO.P><TXT>În această privință, nu se poate afirma că Tribunalul nu ar fi trebuit să limiteze examinarea la aprecierea cuprinsă la punctul 279 din decizia în litigiu, ci că ar fi trebuit să țină seama de descrierea sistemului de reduceri care figurează la punctele 268-274 din aceeași decizie, aceste din urmă puncte referindu‑se la identificarea unui presupus avantaj rezultat din regulamentul din 2006, iar nu la selectivitatea acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0140"><NO.P>140.</NO.P><TXT>În consecință, suntem de părere că Tribunalul nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a constatat că Comisia nu arătase, potrivit cerințelor legale, de ce nu a fost în măsură să arate, în faza examinării preliminare, motivele pentru care regulamentul din 2006 era selectiv, astfel încât a fost obligată să inițieze procedura oficială de investigare sau, cel puțin, că avea dreptul să facă acest lucru.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0141"><NO.P>141.</NO.P><TXT>Având în vedere toate considerațiile precedente, propunem Curții să respingă recursul și să oblige Comisia Europeană la plata propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor efectuate de Hansestadt Lübeck. Republica Federală Germania și Regatul Spaniei suportă propriile cheltuieli de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>