1

Prin acțiunea formulată, reclamantele, Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd și Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd, solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea, cu titlu principal, a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/546 al Comisiei din 29 martie 2021 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2021, L 109, p. 1, denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care le privește, și, cu titlu subsidiar, a Regulamentului (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „regulamentul de bază”) și, pe de altă parte, în temeiul articolului 268 TFUE, repararea prejudiciilor pe care le‑ar fi suferit prin aplicarea regulamentului atacat și a regulamentului de bază.

I.

Istoricul cauzei

2

Reclamantele sunt societăți de drept chinez care își desfășoară activitatea în sectorul producției de produse semifinite din aluminiu și care produc și exportă extrudate din aluminiu în Uniunea Europeană.

3

La 3 ianuarie 2020, asociația European Aluminium, care reprezenta peste 25 % din producția totală de extrudate din aluminiu în Uniune, a depus la Comisia Europeană o plângere privind practicile de dumping și prejudiciul material rezultat.

4

La 14 februarie 2020, Comisia a publicat, în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază, avizul de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile în Uniune de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, C 51, p. 26).

5

Produsul care face obiectul anchetei privind dumpingul și prejudiciul ulterior corespundea următoarei descrieri: „bare, tije, profile (chiar tubulare), tuburi, țevi; neasamblate; chiar pregătite în vederea utilizării lor în construcții (de exemplu «tăiate la lungime», perforate, curbate, șanfrenate, filetate); fabricate din aluminiu, chiar aliat, conținând maximum 99,3 % aluminiu”. Acest produs includea produsele denumite în mod curent „extrudate din aluminiu”, făcând referire la cel mai obișnuit proces de fabricație a acestora, chiar dacă ele puteau fi fabricate și prin alte procese de producție, cum ar fi laminarea, forjarea sau turnarea.

6

Ancheta cu privire la dumping și la prejudiciul ulterior a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2019 și 31 decembrie 2019 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

7

Prin scrisoarea din 26 februarie 2020, reclamantele au fost incluse de Comisie în eșantionul de producători‑exportatori luat în considerare în analiza sa.

8

La 6 aprilie și la 29 mai 2020, reclamantele au prezentat observații. Între 6 și 29 aprilie 2020, reclamantele au prezentat Comisiei chestionarele în cauză completate, însoțite de anexele care conțineau informațiile solicitate. La 3, 5 și 12 iunie 2020 au avut loc verificări încrucișate de la distanță pentru examinarea documentelor contabile prezentate și pentru prezentarea altor documente.

9

În urma unei solicitări din partea European Aluminium, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1215 din 21 august 2020 de supunere la înregistrare a importurilor de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 275, p. 16). La 30 septembrie 2020, reclamantele au introdus împotriva acestui regulament de punere în aplicare o acțiune în anulare întemeiată pe articolul 263 TFUE. Prin Ordonanța din 22 decembrie 2021, Guangdong Haomei New Materials și Guangdong King Metal Light Alloy Technology/Comisia (T‑604/20, nepublicată, EU:T:2021:952), Tribunalul a constatat lipsa necesității de pronunțare asupra fondului ca urmare a dispariției interesului de a exercita acțiunea.

10

La 22 septembrie 2020, Comisia a informat reclamantele cu privire la posibila instituire a unei taxe antidumping provizorii. La 25 septembrie 2020, reclamantele au prezentat noi observații.

11

La 12 octombrie 2020, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1428 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de extrudate din aluminiu originare din Republica Populară Chineză (JO 2020, L 336, p. 8, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”). Taxa antidumping provizorie impusă reclamantelor era de 30,4 %.

12

La 14 decembrie 2020, reclamantele au introdus împotriva regulamentului provizoriu o acțiune în anulare întemeiată pe articolul 263 TFUE. Prin Ordonanța din 22 decembrie 2021, Guangdong Haomei New Materials și Guangdong King Metal Light Alloy Technology/Comisia (T‑725/20, nepublicată, EU:T:2021:957), Tribunalul a respins această acțiune ca inadmisibilă.

13

La 22 decembrie 2020, Comisia a comunicat reclamantelor informarea finală care conținea faptele și considerațiile pe care le apreciase ca fiind esențiale și pe baza cărora era pe punctul de a aplica taxe antidumping definitive la importurile de extrudate din aluminiu originare din China. Reclamantele și‑au prezentat observațiile cu privire la această informare finală la 7 ianuarie 2021.

14

La 8 februarie 2021, Comisia a adoptat o informare finală suplimentară, comunicată părților interesate, pentru a evidenția faptul că, în urma retragerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniune, piața acesteia din urmă mai cuprindea doar 27 de state membre. Reclamantele și‑au prezentat observațiile cu privire la această informare finală suplimentară la 16 februarie 2021.

15

La 29 martie 2021, Comisia a adoptat regulamentul atacat. Articolul 1 alineatul (2) din regulamentul atacat a stabilit nivelul taxei antidumping definitive aplicate reclamantelor la 21,2 %.

II.

Concluziile părților

16

Reclamantele, susținute de Airoldi Metalli SpA (denumită în continuare „Airoldi”), solicită Tribunalului:

–

anularea regulamentului atacat în măsura în care le privește;

–

cu titlu subsidiar, anularea regulamentului de bază;

–

obligarea Comisiei la repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea regulamentului de bază și a regulamentului atacat;

–

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

17

Comisia, susținută de Parlamentul European, solicită Tribunalului:

–

respingerea acțiunii în despăgubire ca inadmisibilă;

–

respingerea acțiunii în anularea regulamentului de bază ca inadmisibilă sau, în orice caz, ca nefondată;

–

respingerea acțiunii în anularea regulamentului atacat ca nefondată;

–

obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.

III.

În drept

A.

Cu privire la primul capăt de cerere, prin care se solicită anularea regulamentului atacat în măsura în care le privește pe reclamante

33

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă cinci motive, care pot fi rezumate în esență după cum urmează:

–

primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului bunei administrări și pe un abuz de putere;

–

al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și pe erori săvârșite de Comisie în definirea produsului în cauză, în stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză, în determinarea țării reprezentative și în stabilirea valorii normale;

–

al treilea motiv, întemeiat pe erori săvârșite de Comisie atunci când a concluzionat în sensul existenței unui prejudiciu pentru industria Uniunii și a unei legături de cauzalitate;

–

al patrulea și al cincilea motiv, întemeiate pe încălcarea dreptului internațional, a drepturilor fundamentale ale reclamantelor și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare „CEDO”).

1.

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare și pe erori săvârșite de Comisie în definirea produsului în cauză, în stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză, în determinarea țării reprezentative și în stabilirea valorii normale

44

Al doilea motiv se întemeiază pe șapte aspecte, întemeiate în esență, primul, pe o încălcare a dreptului la apărare al reclamantelor, al doilea și al treilea, care trebuie analizate împreună, pe erori în definirea produsului în cauză, al patrulea, pe erori în stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză, al cincilea și al șaselea, care trebuie analizate împreună, pe o alegere inadecvată a Turciei ca țară reprezentativă și, al șaptelea, pe o stabilire eronată a valorii normale.

a)

Cu privire la definirea produsului în cauză

55

În cadrul celui de al doilea și al celui de al treilea aspect, reclamantele reproșează Comisiei că a considerat că extrudatele din aluminiu provenite din China erau un singur produs. Comisia ar fi recurs la o tehnică eronată, evaluarea „fizico‑chimică”, și ar fi depășit limitele marjei sale de apreciere la definirea produsului în cauză. Ele susțin că produc mii de tipologii de extrudate din aluminiu și că, din acest motiv, ar trebui să se facă distincții, întrucât grupul din care fac parte își desfășoară activitatea în nișe de piață care nu sunt acoperite de producătorii din Uniune.

56

În această privință, trebuie arătat că din articolul 1 din regulamentul de bază, intitulat „Principii”, și care vizează, la alineatul (1), „orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Uniunii cauzează un prejudiciu”, rezultă că ancheta antidumping privește un produs specific. Acest „produs în cauză” a fost definit de instituțiile Uniunii la deschiderea acestei anchete. În plus, articolul 1 alineatul (4) din regulamentul menționat definește „produs[ul] similar” ca fiind un produs identic, și anume asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici foarte apropiate celor ale produsului respectiv.

57

Potrivit unei jurisprudențe constante, definiția produsului în cauză în cadrul unei anchete antidumping are ca obiect să contribuie la elaborarea listei produselor care, dacă este cazul, vor face obiectul aplicării taxelor antidumping. În scopul acestei operațiuni, instituțiile pot ține seama de mai mulți factori, precum printre altele caracteristicile fizice, tehnice și chimice ale produselor, utilizarea acestora, interschimbabilitatea, percepția avută de consumator, canalele de distribuție, procesul de fabricație, costurile de producție și calitatea (Hotărârea din 13 septembrie 2010, Whirlpool Europe/Consiliul, T‑314/06, EU:T:2010:390, punctul 138, și Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑444/11, EU:T:2014:773, punctul 329).

58

Rezultă că produse care nu sunt identice pot, în anumite condiții, să fie regrupate în aceeași definiție a produsului în cauză și să facă, împreună, obiectul unei anchete antidumping. Regulamentul de bază nu impune prin el însuși ca noțiunea de „produs [în cauză]” să vizeze neapărat un produs văzut ca un tot omogen și alcătuit din produse similare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 17 martie 2016, Portmeirion Group, C‑232/14, EU:C:2016:180, punctul 42). Definiția „produsul[ui în cauză]”, la momentul deschiderii anchetei, nu interzice instituțiilor Uniunii să subdivizeze acest produs în tipuri sau în modele de produse distincte și să se bazeze pe comparații între prețul produsului pe piața Uniunii și prețul importurilor, model cu model sau tip cu tip (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 aprilie 2017, Changshu City Standard Parts Factory și Ningbo Jinding Fastener/Consiliul, C‑376/15 P și C‑377/15 P, EU:C:2017:269, punctul 59).

59

În plus, o afirmație potrivit căreia produsul în cauză nu este clar definit ar trebui să se bazeze pe argumente care să arate fie că instituțiile au evaluat greșit factorii pe care i‑au considerat relevanți, fie că aplicarea altor factori, mai relevanți, necesita restrângerea definiției produsului în cauză (Hotărârea din 13 septembrie 2010, Whirlpool Europe/Consiliul, T‑314/06, EU:T:2010:390, punctul 141).

60

În cadrul acestui control, trebuie să se țină seama de împrejurarea potrivit căreia, în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere ca urmare a complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le examineze (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Gul Ahmed Textile Mills/Consiliul, C‑100/17 P, EU:C:2018:842, punctul 63 și jurisprudența citată). În această privință, din moment ce s‑a statuat deja că determinarea produsului similar ținea de exercitarea largii puteri de apreciere recunoscute instituțiilor și făcea, așadar, obiectul unui control restrâns, aceeași abordare trebuie urmată în ceea ce privește controlul temeiniciei determinării produsului în cauză [Hotărârea din 10 octombrie 2012, Gem‑Year și Jinn‑Well Auto‑Parts (Zhejiang)/Consiliul, T‑172/09, nepublicată, EU:T:2012:532, punctul 62].

61

Totuși, așa cum subliniază în mod întemeiat reclamantele, puterea de apreciere a Comisiei în această privință nu este nelimitată. Aprecierile Comisiei sunt supuse controlului Tribunalului, care, în acest context, are ca obiect verificarea respectării normelor de drept aplicabile, exactitatea materială a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, absența unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau lipsa unui abuz de putere (a se vedea Hotărârea din 17 decembrie 2008, HEG și Graphite India/Consiliul, T‑462/04, EU:T:2008:586, punctul 120 și jurisprudența citată).

62

Prin urmare, trebuie să se examineze dacă în speță Comisia și‑a depășit larga putere de apreciere atunci când a considerat ca produse în cauză „bare, tije, profile (chiar tubulare), tuburi, țevi; neasamblate; chiar pregătite în vederea utilizării lor în construcții (de exemplu «tăiate la lungime», perforate, curbate, șanfrenate, filetate); fabricate din aluminiu, chiar aliat, conținând maximum 99,3 % aluminiu”, denumite în mod obișnuit „extrudate din aluminiu” [a se vedea considerentele (38) și (40) ale regulamentului provizoriu, confirmate de considerentul (94) al regulamentului atacat, sub rezerva informațiilor suplimentare furnizate în considerentele (90)-(93) ale acestuia din urmă]. Comisia a subliniat că produsul în cauză ar trebui să fie considerat un singur produs [considerentele (56) și (197) ale regulamentului atacat].

63

Comisia a justificat această alegere, în considerentul (56) al regulamentului atacat, explicând că produsele incluse în definiția produsului în cauză aveau aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază ca și acest din urmă produs.

64

Trebuie arătat că, în ceea ce privește metoda utilizată pentru definirea produsului în cauză, în considerentele (56) și (69) ale regulamentului atacat, Comisia a precizat că, deși unele extrudate puteau fi utilizate doar pentru o anumită aplicație, acest lucru era rezultatul faptului că produsele respective erau personalizate și fabricate în mod special pentru utilizarea prevăzută. Comisia a luat în considerare faptul că practica comercială a introdus o serie de distincții, inclusiv între aliajele dure și aliajele moi, între profilele de dimensiuni medii și profilele de dimensiuni mari, între profilele standard și profilele speciale și extrudatele care urmează să fie utilizate pentru o anumită aplicație. Totuși, deși sunt implicați în producerea mai multora dintre aceste categorii, numeroși producători produc în conformitate cu caracteristicile tehnice ale utilajelor lor și pe baza cerințelor diverșilor lor clienți. Mai precis, în ceea ce privește aliajele, în urma anchetei, Comisia a concluzionat că există mai multe aliaje de aluminiu și că pentru o anumită aplicație pot fi adecvate aliaje diferite. Comisia a luat în considerare argumentul prezentat de diferite părți potrivit căruia piața ar trebui să fie diferențiată pe baza criteriilor menționate mai sus. Cu toate acestea, având în vedere absența unei linii de demarcație clare sau a unui criteriu de deosebire între diferitele produse, care ar justifica o analiză pe segment, Comisia a concluzionat că evaluarea dumpingului și a prejudiciului ar trebui realizată pentru industria Uniunii în ansamblu, examinând toate tipurile de extrudate din aluminiu împreună și asigurând comparabilitatea corespunzătoare a produselor în cauză.

65

În considerentul (61) al regulamentului atacat, Comisia a amintit că ea nu a contestat complexitatea multor tipuri de extrudate din aluminiu, inclusiv a celor din sectorul feroviar, și nici faptul că diferitele tipuri de produse pot avea caracteristici, utilizări sau procese de producție specifice diferite, că este posibil ca ele să respecte standarde de produs diferite sau că interschimbabilitatea poate să nu fie universală între toate aceste tipuri de produse. Informațiile furnizate cu privire la particularitățile diferitelor tipuri de produse nu au permis negarea faptului că tipurile de produse avute în vedere aveau aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, indiferent de sectorul în care erau utilizate. În plus, în considerentul (197) al regulamentului atacat, Comisia a precizat că industria din Uniune își desfășura activitatea pe piața aliajelor dure și a aliajelor moi, a profilurilor de dimensiuni medii și de dimensiuni mari, a profilurilor standard și a profilurilor speciale și era supusă concurenței importurilor de produse chinezești care făceau obiectul unui dumping pentru toate aceste tipuri de produse. Ea a subliniat de asemenea că atât producătorii din cadrul Uniunii, cât și producătorii chinezi pot fabrica mai multe tipuri de produse și pot decide să se concentreze asupra unora dintre acestea atunci când condițiile de piață permit acest lucru.

66

La examinarea analizei Comisiei, rezultă că aceasta a luat în considerare mai mulți factori relevanți în sensul jurisprudenței citate la punctul 57 de mai sus, cum ar fi printre altele caracteristicile fizice, tehnice și chimice ale produselor, utilizarea acestora, interschimbabilitatea lor, cererea din partea clienților și procesul de fabricație.

67

În plus, reclamantele nu au demonstrat, conform regulii potrivit căreia sarcina probei revine reclamantului, care trebuie să propună elemente de probă concludente în susținerea afirmației sale (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2019, Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia, T‑228/17, EU:T:2019:619, punctul 127 și jurisprudența citată), că Comisia a evaluat în mod eronat factorii pe care i‑a considerat relevanți și nici care alți factori mai relevanți ar fi trebuit să fie reținuți. Faptul că prețurile reclamantelor ar fi fost conforme sau superioare prețurilor producătorilor din Uniune, presupunând că ar fi dovedit, este lipsit de relevanță pentru această analiză.

68

Prin urmare, reclamantele nu au demonstrat că Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere în definirea produsului în cauză. Așadar, al doilea și al treilea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie să fie respinse.

b)

Cu privire la existența unor distorsiuni semnificative pe piața chineză

69

Reclamantele, susținute de Airoldi, arată că Comisia a supus produsele lor unor taxe antidumping compensatorii pe baza unei analize vagi și ipotetice, întemeiată pe Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind distorsiunile semnificative din economia Republicii Populare Chineze în scopul anchetelor în materie de apărare comercială din 20 decembrie 2017 [SWD(2017) 483 final/2, denumit în continuare „raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză”], și ar fi ignorat elementele de probă prezentate de ele. Or, exportatorii ar trebui să poată fi audiați și să poată demonstra absența distorsiunilor în cazul lor.

70

La rândul său, Airoldi contestă legalitatea raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză utilizat de Comisie, care nu ar respecta cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază.

71

Comisia susține că contestarea legalității raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză de către Airoldi este inadmisibilă, întrucât nu a fost invocată de reclamante.

72

În această privință, trebuie amintit că stabilirea valorii normale a unui produs constituie una dintre etapele esențiale care trebuie să permită stabilirea existenței unui eventual dumping. Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf din regulamentul de bază prevede în această privință că „[v]aloarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare”.

73

Trebuie de asemenea să se constate că, la stabilirea valorii normale, atât din modul de redactare, cât și din economia acestei dispoziții reiese că prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în cadrul unor operațiuni comerciale normale trebuie luat în considerare în principiu cu prioritate pentru a stabili valoarea normală (Hotărârea din 1 octombrie 2014, Consiliul/Alumina, C‑393/13 P, EU:C:2014:2245, punctul 20). Astfel, potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, nu se poate deroga de la acest principiu decât în cazul în care se stabilește că nu este adecvat să se folosească prețurile și costurile interne din țara exportatoare din cauza existenței în țara respectivă a unor distorsiuni semnificative (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 1 octombrie 2014, Consiliul/Alumina, C‑393/13 P, EU:C:2014:2245, punctul 20).

74

Articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază definește conceptul de „distorsiuni semnificative” ca fiind „distorsiuni[le] care apar atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului”, și cuprinde o listă indicativă de factori care pot fi luați în considerare în analiza existenței unor astfel de denaturări.

75

Articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază prevede următoarele:

76

Conceptul de „distorsiuni semnificative” și metoda de calcul al valorii normale în cazul în care astfel de distorsiuni există în țara exportatoare au fost introduse în regulamentul de bază prin Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a regulamentului de bază și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2017, L 338, p. 1, denumit în continuare „regulamentul de modificare a regulamentului de bază”).

77

Din dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază reiese că, în cazul în care Comisia elaborează un raport care descrie situația pieței într‑o țară exportatoare, aceasta ține seama, în analiza existenței unor distorsiuni semnificative, de factorii menționați la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din același regulament.

78

În această privință, trebuie amintit că larga putere de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii în domeniul măsurilor de protecție comercială datorită complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea din 18 octombrie 2018, Gul Ahmed Textile Mills/Consiliul, C‑100/17 P, EU:C:2018:842, punctul 63 și jurisprudența citată) privește de asemenea stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, precum și decizia de a elabora raportul prevăzut la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul menționat. În mod similar trebuie procedat în ceea ce privește situațiile de fapt, de ordin juridic sau politic, care se manifestă în țara respectivă și pe care instituțiile Uniunii trebuie să le evalueze pentru a stabili dacă un exportator acționează în condițiile pieței fără intervenția semnificativă a statului (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑443/11, EU:T:2014:774, punctul 163 și jurisprudența citată).

79

Cu toate acestea, deși, în domeniul măsurilor de protecție comercială și în special al măsurilor antidumping, instanța Uniunii nu poate interveni în aprecierea rezervată autorităților Uniunii, îi revine totuși sarcina să se asigure că instituțiile au ținut cont de toate împrejurările relevante și că au evaluat elementele dosarului cu toată diligența necesară (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑443/11, EU:T:2014:774, punctul 164 și jurisprudența citată).

80

Potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, raportul privind circumstanțele pieței într‑o țară și probele pe care se întemeiază acesta sunt depuse la dosarul anchetei. Pentru a analiza existența unor distorsiuni semnificative, Comisia ține seama de toate elementele de probă relevante depuse la dosarul anchetei, inclusiv de cele invocate de părțile interesate. Interpretată în lumina considerentului (7) al regulamentului de modificare a regulamentului de bază, această dispoziție înseamnă că, pentru a analiza existența unor distorsiuni semnificative într‑o țară terță, Comisia trebuie să țină seama de toate elementele utile privind circumstanțele existente pe piața internă a exportatorilor și producătorilor din acea țară, elemente care au fost incluse în dosar și cu privire la care părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații. În cazul în care din raportul menționat la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, depus la dosar, reiese că există distorsiuni semnificative pe piața internă în țara în cauză, Comisia trebuie să dea exportatorilor și producătorilor respectivi posibilitatea de a repune în discuție constatările din raport și nu poate ajunge la o concluzie cu privire la această chestiune decât după ce a examinat în mod corespunzător elementele pe care aceștia le invocă pentru a stabili printre altele că prețurile și costurile lor de pe piața internă nu sunt denaturate.

81

Astfel, în sistemul instituit prin articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, constatările efectuate în raportul menționat la această dispoziție pot, dacă este cazul, să aibă drept consecință ca sarcina probei contrare să revină producătorului care dorește să fie recunoscut ca întreprindere ale cărei prețuri pe piața internă nu sunt denaturate. Revine însă Comisiei, în orice caz, sarcina de a aprecia dacă elementele furnizate de producător sunt suficiente în acest sens și revine instanței Uniunii sarcina de a verifica dacă această apreciere nu este viciată de o eroare vădită (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑443/11, EU:T:2014:774, punctul 165 și jurisprudența citată).

82

În plus, din principiul bunei administrări, care face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii, reiese că sarcina probei care poate astfel reveni producătorilor‑exportatori în temeiul articolului 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază nu poate fi nerezonabilă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑443/11, EU:T:2014:774, punctul 166 și jurisprudența citată).

83

Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie analizate argumentele reclamantelor și ale Airoldi cu privire la analiza de către Comisie a existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză.

84

În primul rând, trebuie examinate argumentele Airoldi potrivit cărora, întrucât ia forma unui simplu document de lucru al serviciilor Comisiei, raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză nu ar respecta cerințele prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază.

85

Comisia susține că aceste argumente invocate de Airoldi sunt inadmisibile, întrucât depășesc cadrul definit de motivele și solicitările reclamantelor.

86

În această privință, trebuie amintit că articolul 142 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că concluziile cererii de intervenție pot avea ca obiect numai susținerea, în tot sau în parte, a concluziilor uneia dintre părți.

87

Potrivit jurisprudenței, o parte care este admisă ca intervenientă într‑un litigiu nu poate să modifice obiectul litigiului, astfel cum a fost circumscris prin concluziile și motivele părților principale. În consecință, doar argumentele unui intervenient care se înscriu în cadrul definit prin aceste concluzii și motive sunt admisibile (Hotărârea din 7 octombrie 2014, Germania/Consiliul, C‑399/12, EU:C:2014:2258, punctul 27). Deși, potrivit articolului 145 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, memoriul în intervenție trebuie să conțină motivele și argumentele invocate de intervenient, aceasta nu înseamnă că, în consecință, el este liber să invoce motive noi, diferite de cele invocate de reclamant. Astfel, această dispoziție se înscrie în cadrul limitelor stabilite prin procedura de intervenție și trebuie interpretată în lumina articolului 142 din acest regulament, potrivit căruia intervenția nu poate avea alt obiect decât susținerea, în tot sau în parte, a concluziilor uneia dintre părți, aceasta este accesorie litigiului principal, iar partea intervenientă acceptă litigiul în starea în care se află în momentul intervenției sale (Hotărârea din 10 noiembrie 2016, DTS Distribuidora de Televisión Digital/Comisia, C‑449/14 P, EU:C:2016:848, punctul 121).

88

În plus, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 13 martie 2019, Polonia/Parlamentul și Consiliul (C‑128/17, EU:C:2019:194), al cărei obiect era anularea unei directive, statul membru reclamant susținea că fusese privat de informațiile necesare pentru a participa în mod eficient la procesul care a condus la adoptarea directivei atacate. Un stat membru intervenient a susținut, la rândul său, că procedura legislativă nu s‑a desfășurat în conformitate cu Regulamentul de procedură al Consiliului Uniunii Europene din cauza comunicării tardive a anumitor informații și a anumitor documente. Curtea a statuat că argumentele astfel invocate de statul membru intervenient nu se înscriau în cadrul definit prin concluziile și motivele părții principale în susținerea căreia a avut loc intervenția și că acestea erau, așadar, inadmisibile (Hotărârea din 13 martie 2019, Polonia/Parlamentul și Consiliul, C‑128/17, EU:C:2019:194, punctele 78-80).

89

Așadar, pentru a decide cu privire la admisibilitatea argumentelor invocate de Airoldi, revine Tribunalului sarcina de a verifica dacă acestea se înscriu în cadrul definit prin concluziile și motivele reclamantelor, în susținerea cărora intervine.

90

În speță, prin argumentele sale, a căror admisibilitate este contestată de Comisie, Airoldi repune în discuție conformitatea raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză cu articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază. În primul rând, Airoldi susține că raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză este un simplu document de lucru al serviciilor Direcției Generale (DG) Comerț a Comisiei, care nu pare să fi făcut obiectul niciunei proceduri de aprobare de către colegiul comisarilor. Ar fi vorba despre un act administrativ intern al serviciilor Direcției Generale Comerț a Comisiei care nu ar fi beneficiat de o revizuire din partea celorlalte servicii ale Comisiei. În al doilea rând, raportul menționat nu ar fi făcut obiectul unei „publicări”, în conformitate cu cerințele articolului 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, întrucât ar fi fost publicat numai în limba engleză pe site‑ul Direcției Generale Comerț a Comisiei. În al treilea rând, acesta nu ar fi fost nici actualizat, iar datele citate ar fi din 2017.

91

În ședință, Airoldi a precizat că, prin această argumentație, contesta legalitatea procedurii de elaborare a raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză. Ea a susținut că raportul menționat era un act cu caracter general nelegal în geneza sa și că argumentele sale trebuiau interpretate ca fiind invocate în susținerea unei excepții de nelegalitate în sensul articolului 277 TFUE.

92

Prin intermediul acestor argumente, Airoldi invocă în realitate un motiv nou în susținerea criticii calculului valorii normale care figurează în regulamentul atacat. Desigur, în cadrul primului aspect al primului motiv și în cadrul celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv, reclamantele repun în discuție concluziile Comisiei cu privire la distorsiunile semnificative, întemeiate pe raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, și susțin de asemenea, prin intermediul celui de al șaptelea aspect al celui de al doilea motiv, că Comisia a procedat la o determinare eronată a valorii normale pe baza raportului menționat. Ele nu invocă însă niciun motiv întemeiat, pe cale de excepție, pe faptul că raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză la care fac referire în mai multe rânduri ar fi afectat de nelegalitate. În special, la punctul 115 din cererea introductivă, acestea repun în discuție numai lipsa unei analize aprofundate, în acest raport, a condițiilor practicate de ele însele.

93

În ședință, reclamantele au precizat că, în opinia lor, raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză nu avea niciun efect juridic. Acestea au afirmat că nu contestau legalitatea raportului menționat.

94

Rezultă că argumentele Airoldi vizează un aspect al regulamentului atacat care nu a fost contestat de reclamante, și anume legalitatea procedurii de elaborare a raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, în temeiul căruia a fost adoptat regulamentul atacat. Or, argumentația reclamantelor, care vizează doar utilizarea raportului menționat, se întemeiază pe premisa potrivit căreia acest raport este valid. Rezultă că motivul invocat de Airoldi nu se înscrie în cadrul definit prin concluziile și motivele reclamantelor.

95

În plus, contrar celor susținute de Airoldi în ședință, o excepție de nelegalitate precum cea invocată în speță nu poate fi examinată din oficiu de Tribunal, din moment ce nu constituie un motiv de ordine publică.

96

Prin urmare, prezentul motiv invocat de Airoldi și argumentele care vin în sprijinul acestuia sunt inadmisibile și trebuie respinse ca atare.

97

În al doilea rând, trebuie examinate argumentele reclamantelor potrivit cărora Comisia le‑ar fi supus unor taxe antidumping compensatorii ca urmare a unei evaluări globale nefavorabile a economiei chineze și pe baza unei analize vagi și ipotetice, întemeiată pe raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză. Procedura s‑ar întemeia pe fapte vagi și potențiale, iar ancheta desfășurată în privința lor ar fi bazată pe fapte, ci pe idei preconcepute.

98

În această privință, trebuie amintit că, astfel cum s‑a arătat la punctele 78 și 80 de mai sus, pe de o parte, Comisia dispune de o largă putere de apreciere în stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază și, pe de altă parte, aceasta trebuie să țină seama de toate elementele utile referitoare la situația pieței interne a exportatorilor și producătorilor din țara în cauză și să dea acestor exportatori și producători posibilitatea de a demonstra în mod convingător că prețurile și costurile lor de pe piața internă nu sunt denaturate.

99

În speță, în considerentul (139) al regulamentului atacat, Comisia a precizat că constatase existența unor distorsiuni semnificative în sectorul produselor în cauză, astfel încât aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază era adecvată. În această privință, ea a făcut trimitere, în secțiunea 3.2.1 din regulamentul provizoriu, la analiza existenței unor distorsiuni semnificative în sectorul aluminiului din China, care include produsul în cauză.

100

Mai exact, în regulamentul provizoriu, Comisia a analizat punct cu punct diferiții factori de care trebuie să se țină seama în special, potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, și anume deservirea pieței în cauză în mare măsură de întreprinderi care se află în proprietatea autorităților din țara exportatoare sau care își desfășoară activitatea sub controlul, supravegherea în privința politicilor sau îndrumarea autorităților respective [considerentele (98)-(104) ale regulamentului provizoriu], prezența statului în cadrul firmelor, ceea ce face posibilă intervenția acestuia în procesul de stabilire a prețurilor sau a costurilor [considerentele (105)-(112) ale regulamentului provizoriu], existența unor politici sau măsuri publice discriminatorii în favoarea furnizorilor interni sau care influențează în alt mod forțele de pe piața liberă [considerentele (113)-(135) ale regulamentului provizoriu], lipsa, aplicarea discriminatorie sau asigurarea inadecvată a respectării legislației privind falimentul, întreprinderile sau proprietatea [considerentele (136)-(140) ale regulamentului provizoriu], existența unei distorsionări a costurilor salariale [considerentele (141) și (142) ale regulamentului provizoriu] și existența accesului la finanțare acordat de instituțiile care pun în aplicare obiectivele de politică publică sau care, în vreun alt fel, nu acționează independent de stat [considerentele (143)-(153) ale regulamentului provizoriu]. Având în vedere și lipsa de cooperare din partea autorităților chineze, Comisia a dedus de aici că nu era adecvat să utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz [considerentul (157) al regulamentului provizoriu].

101

În analiza sa, Comisia a luat în considerare raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, depus la dosar [considerentul (73) al regulamentului provizoriu], precum și studiile și rapoartele cuprinse în plângerea depusă de European Aluminium [considerentul (74) al regulamentului atacat], și anume un raport privind supracapacitățile din China, publicat de Camera de Comerț a Uniunii în China, documentul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat Measuring distortions in international markets: the aluminium value chain (Măsurarea distorsiunilor pe piețele internaționale: lanțul valoric al aluminiului) (OECD Trade Policy Papers, nr. 218, Paris) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/915 al Comisiei din 4 iunie 2019 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite folii de aluminiu în rulouri originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază (JO 2019, L 146, p. 63). Reiese din mai multe considerente și din note de subsol ale regulamentului provizoriu că Comisia a ținut seama și de diferite date disponibile, provenite de la agențiile de presă, de documente și de site‑uri internet chinezești, precum și de un document de lucru al Fondului Monetar Internațional (FMI), intitulat Resolving China’s Corporate Debt Problem (Soluționarea problemei îndatorării întreprinderilor chineze) (WP/16/203) [considerentele (91)-(156) ale regulamentului provizoriu].

102

În etapa de inițiere a procedurii, autoritățile publice chineze nu au formulat observații și nici nu au furnizat elemente de natură să infirme elementele de probă existente în dosar, iar Comisia le‑a informat cu privire la intenția sa de a utiliza articolul 18 din regulamentul de bază, care permite stabilirea unor concluzii pe baza datelor disponibile [considerentele (66) și (76) ale regulamentului provizoriu].

103

Reclamantele au formulat observații în acest sens înainte de adoptarea regulamentului provizoriu [considerentul (77) al regulamentului provizoriu], precum și observații referitoare la regulamentul provizoriu [considerentele (95) și (96) ale regulamentului atacat].

104

Din analiza diferitelor aspecte ale pieței chineze, din varietatea surselor de date disponibile trecute în revistă, care nu se limitează la raportul privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, și din concluziile deduse din aceste surse reiese că Comisia, departe de a se limita la o analiză vagă și ipotetică, așa cum susțin reclamantele, și‑a întemeiat concluziile privind existența unor distorsiuni semnificative pe piața chineză pe o analiză obiectivă a datelor disponibile relevante, a examinat cu atenție și imparțialitate toate elementele relevante ale cazului și nu a depășit larga putere de apreciere pe care i‑o recunoaște jurisprudența în materie (a se vedea punctul 77 de mai sus).

105

În al treilea rând, reclamantele susțin că existența unor distorsiuni semnificative pe piața chineză nu poate fi considerată ca fiind dovedită automat pentru toți exportatorii în cauză. Părțile interesate ar avea dreptul de a fi audiate pentru a dovedi absența distorsiunilor în ceea ce le privește. Comisia nu ar fi ținut seama de elementele de probă pe care acestea le‑ar fi prezentat.

106

În primul rând, Comisia nu ar fi luat în considerare faptul că prețurile lor pe piața europeană ar fi în concordanță cu cele ale producătorilor europeni, că metoda de calcul al prețului mediu al extrudatelor europene ar fi vădit eronată și că cotele pieței relevante în Europa ar fi fost modificate.

107

Totuși, așa cum subliniază în mod întemeiat Comisia și așa cum reclamantele au recunoscut în ședință, prețurile practicate de acestea pe piața europeană nu sunt relevante pentru calcularea valorii normale, care se bazează pe prețurile din țara exportatoare [articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază] sau pe costurile de producție sau de vânzare corespunzătoare dintr‑o țară reprezentativă adecvată [articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază]. Prețurile practicate de reclamante pe piața europeană nu sunt mai relevante pentru stabilirea existenței unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, pentru care criteriul relevant constă, în speță, în a ști dacă sectorul extrudatelor din aluminiu este afectat de distorsiuni semnificative pe piața chineză.

108

Aceste argumente trebuie, așadar, respinse.

109

În al doilea rând, reclamantele susțin că au dovedit că ele nu au beneficiat de condiții privilegiate pentru finanțările obținute în perioada de anchetă și nici de politici preferențiale și prezintă date privind rata dobânzii pentru finanțările lor în această perioadă. Comisia nu ar fi luat în considerare aceste elemente în considerentul (103) al regulamentului atacat.

110

Totuși, din lectura considerentului (103) al regulamentului atacat reiese că Comisia a luat în considerare existența unor împrumuturi acordate de bănci de stat, iar nu rata dobânzii pentru aceste împrumuturi. Astfel, chiar dacă este vorba despre o variabilă importantă, rata dobânzii este doar unul dintre elementele care trebuie luate în considerare atunci când este vorba despre stabilirea existenței unor finanțări avantajoase. Alte considerații, cum ar fi condițiile de acces la finanțări, condițiile de solvabilitate a entităților finanțate și termenele de procesare și de plată, pot fi de asemenea determinante. Argumentația reclamantelor, limitată la ratele dobânzii aplicate finanțărilor lor, nu este suficientă, așadar, pentru a invalida raționamentul Comisiei.

111

În al treilea rând, reclamantele susțin că Comisia nu le-a dat ocazia să dovedească faptul că prețurile lor nu fac obiectul unor distorsiuni.

112

În această privință, este suficient să se constate că, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 10 și 13 de mai sus, reclamantele au avut ocazia să își prezinte observațiile cu privire la existența unor distorsiuni semnificative pe piața chineză atât înainte de adoptarea regulamentului provizoriu, cât și înainte de adoptarea regulamentului atacat. Pe de altă parte, din lectura acestor regulamente reiese că o parte dintre secțiunile consacrate analizei existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză sunt consacrate răspunsurilor date argumentelor reclamantelor.

113

Astfel, reclamantelor li s‑a oferit posibilitatea să își prezinte în mod util punctul de vedere cu privire la caracterul veridic și pertinent al faptelor și împrejurărilor invocate și cu privire la elementele de probă reținute de Comisie în susținerea concluziei sale privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză. Acestea nu furnizează de altfel niciun element pe care nu l‑ar fi putut invoca și nu ar fi avut ocazia să îl prezinte în fața Comisiei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2014, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑643/11, EU:T:2014:1076, punctul 42].

114

În plus, reclamantele nu prezintă într‑un mod mai detaliat pretinsele elemente de probă, altele decât cele examinate la punctele 110-106 de mai sus, pe care Comisia nu le‑ar fi luat în considerare. Prin urmare, acest argument nu este suficient de precis pentru a permite pârâtei să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii și trebuie respins ca inadmisibil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2019, Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia, T‑228/17, EU:T:2019:619, punctele 166 și 167 și jurisprudența citată).

115

În al patrulea rând, în ședință, reclamantele au adăugat că ele nu au fost consultate cu ocazia elaborării raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, ceea ce ar implica faptul că utilizarea acestuia în cazul lor ar fi afectată de o încălcare a dreptului lor la apărare.

116

În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, pe parcursul procesului, invocarea de motive noi este interzisă, cu excepția cazului în care acestea se întemeiază pe elemente de drept și de fapt care au apărut în cursul procedurii sau constituie dezvoltarea unui motiv enunțat anterior, direct sau implicit, în cererea de sesizare a instanței și care prezintă o legătură strânsă cu acesta [a se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2019, Intas Pharmaceuticals/EUIPO – Laboratorios Indas (INTAS), T‑380/18, EU:T:2019:782, punctul 26 (nepublicat) și jurisprudența citată]. Potrivit jurisprudenței, articolul 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură este de asemenea aplicabil motivelor sau argumentelor. În plus, generalitatea titlului unui motiv invocat în stadiul cererii de sesizare a instanței nu poate acoperi dezvoltarea, într‑un stadiu ulterior al procedurii, de argumente specifice care nu prezintă o legătură suficient de strânsă cu argumentele invocate în această cerere (a se vedea Hotărârea din 14 iulie 2021, AQ/eu‑LISA, T‑164/19, nepublicată, EU:T:2021:456, punctul 59 și jurisprudența citată).

117

În speță, este necesar să se constate că nu reiese nicidecum din cererea introductivă că o încălcare a dreptului la apărare, astfel cum este descrisă la punctul 115 de mai sus, era invocată în aceasta. În plus, astfel cum s‑a menționat la punctele 92-94 de mai sus, reclamantele nu au repus în discuție, în înscrisurile lor, legalitatea procedurii de elaborare a raportului privind distorsiunile semnificative pe piața chineză.

118

În orice caz, pe de o parte, regulamentul de bază nu prevede consultarea producătorilor exportatori din țara terță vizată de raportul prevăzut la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul menționat în vederea elaborării acestui raport, care constituie un document cu aplicabilitate generală și care se poate aplica în mai multe cazuri. Pe de altă parte, drepturile reclamantelor au fost pe deplin respectate atunci când a fost vorba despre aplicarea raportului privind distorsiunile semnificative de pe piața chineză, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 103 și 105 de mai sus.

119

În consecință, argumentul invocat de reclamante în ședință, care trebuie considerat ca fiind nou și, prin urmare, inadmisibil, trebuie, în orice caz, să fie respins ca nefondat.

120

Prin urmare, se impune respingerea acestor argumente ale reclamantelor și, împreună cu ele, respingerea celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv în întregime.

c)

Cu privire la alegerea Turciei ca țară reprezentativă

121

În primul rând, în cadrul celui de al cincilea și al celui de al șaselea aspect, reclamantele susțin că Comisia a concluzionat în mod eronat în sensul existenței unor distorsiuni semnificative pe piața chineză, care, în orice caz, nu le privesc. În consecință, potrivit reclamantelor, Comisia ar fi săvârșit o eroare atunci când a recurs la utilizarea unei țări reprezentative pentru calcularea valorii normale. În plus, nu ar fi existat o dezbatere contradictorie cu privire la alegerea țării reprezentative.

122

În această privință, trebuie să se constate că argumentele reclamantelor referitoare la concluzia Comisiei privind existența unor distorsiuni semnificative pe piața chineză au fost înlăturate în cadrul examinării celui de al treilea aspect al acestui motiv și a celui de al patrulea aspect al celui de al doilea motiv. În plus, astfel cum arată Comisia, aceasta a publicat, la 16 martie 2020, o primă notă la dosar cu privire la sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale, prin care, pe baza unor criterii care orientează alegerea prețurilor sau a valorilor de referință nedenaturate, a identificat mai multe țări reprezentative potențiale. Comisia a colectat observații cu privire la această primă notă și a publicat o a doua notă la 25 iunie 2020, în care a răspuns la observații și a informat părțile interesate că intenționa să rețină Turcia ca țară reprezentativă.

123

Întrucât reclamantele nu invocă argumente suplimentare în cadrul prezentului aspect în această privință, aceste afirmații trebuie respinse.

124

În al doilea rând, reclamantele susțin că alegerea Turciei ca țară reprezentativă este eronată.

125

În această privință, trebuie amintit că articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază prevede că, dacă se consideră că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă din țara exportatoare din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în țara respectivă, valoarea normală se calculează exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate. În acest scop, Comisia poate utiliza ca surse de informare printre altele costurile de producție și de vânzare corespunzătoare într‑o țară reprezentativă adecvată, care are un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare.

126

Această dispoziție a fost introdusă în regulamentul de bază prin regulamentul de modificare a regulamentului de bază, care a înlocuit și dispozițiile fostului articol 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament, potrivit cărora „[o] țară terță cu economie de piață adecvată se alege în mod rezonabil, ținând seama de toate informațiile utile disponibile în momentul efectuării alegerii”. Din modul de redactare a acestor dispoziții reiese că articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază și fostul articol 2 alineatul (7) litera (a) din același regulament urmăresc același obiectiv, și anume stabilirea metodei de calculare a valorii normale în cazul importurilor provenite din țări ale căror prețuri și costuri de pe piața internă nu pot fi luate în considerare din cauza condițiilor de piață din țara în cauză. Totuși, aceste două dispoziții au o formulare diferită, ceea ce înseamnă, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, că jurisprudența care interpreta fostul articol 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază poate fi extrapolată numai în parte în scopul interpretării articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Astfel, această din urmă dispoziție introduce o definiție diferită a țării reprezentative, care trebuie să fie „adecvată” și să aibă „un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare”. În ceea ce privește datele care trebuie luate în considerare, aceeași dispoziție precizează că este vorba despre date „relevante”, în măsura în care acestea sunt disponibile. De asemenea, se introduce un element de ordonare între mai multe țări reprezentative adecvate, deoarece se precizează că preferința pentru alegerea țării reprezentative trebuie să fie acordată țărilor „cu un nivel adecvat de protecție socială și de mediu”.

127

În aceste condiții, potrivit unei jurisprudențe constante, instituțiile Uniunii beneficiază de o amplă putere de apreciere în ceea ce privește stabilirea valorii normale pentru țări care nu au economie de piață (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2019, Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia, T‑228/17, EU:T:2019:619, punctul 126 și jurisprudența citată) și că alegerea țării analoge în acest scop se înscrie în cadrul largii puteri de apreciere de care dispun instituțiile Uniunii în domeniul politicii comerciale comune, datorită complexității situațiilor economice și politice pe care trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea din 29 iulie 2019, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia, C‑436/18 P, EU:C:2019:643, punctul 30 și jurisprudența citată). Această jurisprudență se aplică de asemenea articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, care limitează totuși marja de apreciere a Comisiei în sensul că țara aleasă trebuie să aibă un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare.

128

S‑a statuat de asemenea că trebuia să se verifice dacă Comisia nu a omis să ia în considerare elemente esențiale sau relevante în vederea stabilirii caracterului adecvat al țării pentru care s‑a optat și dacă elementele din dosar au fost examinate cu toată diligența necesară pentru a se putea considera că valoarea normală a produsului în cauză a fost stabilită în mod corespunzător și rezonabil (a se vedea Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 51 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 23 aprilie 2018, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia, T‑675/15, nepublicată, EU:T:2018:209, punctul 32 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 29 mai 1997, Rotexchemie, C‑26/96, EU:C:1997:261, punctele 23 și 24). Această jurisprudență poate fi extrapolată la situații în care existența unor distorsiuni semnificative în țara exportatoare justifică utilizarea datelor provenite dintr‑o țară reprezentativă adecvată pentru calcularea valorii normale, care implică de asemenea examinarea unor situații economice și politice complexe.

129

În plus, astfel cum reiese din cuprinsul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, instanțele Uniunii trebuie să se asigure că Comisia nu a omis să țină seama de elemente esențiale în vederea stabilirii caracterului adecvat al țării alese. În acest scop, instituțiile menționate au obligația, ținând seama de celelalte posibilități care se prezintă, să identifice o țară terță cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare. Atunci când alegerea mai multor țări este posibilă în lumina datelor ușor accesibile, Comisia efectuează o analiză comparativă a acestor țări diferite și acordă preferință celor care aplică un nivel adecvat de protecție socială și a mediului.

130

În speță, Comisia a publicat, la 16 martie 2020, o primă notă la dosar cu privire la sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale, prin care, pe baza unor criterii care orientează alegerea prețurilor sau a valorilor de referință nedenaturate, a identificat mai multe țări reprezentative potențiale: Brazilia, Columbia, Ecuador, Republica Islamică Iran, Kazahstan, Malaysia, Mauritius, Mexic, Muntenegru, Rusia, Serbia, Sri Lanka, Thailanda și Turcia [considerentele (35) și (161) ale regulamentului provizoriu]. În urma observațiilor primite, Comisia a informat părțile interesate, printr‑o notă din 25 iunie 2020, că intenționa să rețină Turcia ca țară reprezentativă [considerentele (37) și (164) ale regulamentului provizoriu]. Criteriile de selectare a țării reprezentative au fost, în primul rând, un nivel de dezvoltare economică similar cu cel din China, în al doilea rând, fabricarea produsului care face obiectul anchetei în țara respectivă și, în al treilea rând, disponibilitatea datelor publice relevante în țara respectivă [considerentul (159) al regulamentului provizoriu]. Comisia a reamintit că se va acorda preferință, dacă este cazul, țărilor cu un nivel adecvat de protecție socială și a mediului [considerentul (159) al regulamentului provizoriu]. După examinarea observațiilor părților interesate în urma comunicării constatărilor finale, Comisia a confirmat alegerea Turciei ca țară reprezentativă în considerentul (152) al regulamentului atacat.

131

În acest context, având în vedere faptul că sarcina probei revine reclamantului, care trebuie să propună elemente de probă concludente în susținerea afirmației sale (a se vedea Hotărârea din 19 septembrie 2019, Zhejiang Jndia Pipeline Industry/Comisia, T‑228/17, EU:T:2019:619, punctul 127 și jurisprudența citată), este necesar astfel să se verifice dacă reclamantele au propus elemente de probă de natură să demonstreze că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin alegerea Turciei ca țară reprezentativă.

132

Reclamantele susțin că Comisia a urmat exemplul European Aluminium atunci când a ales Turcia ca țară reprezentativă. Ele susțin că această alegere nu ține seama de numărul de locuitori ai Chinei și ai Turciei și de cererea internă care, din cauza principiului economiei de scară, ar implica faptul că creșterea producției determină scăderea costurilor fixe. Potrivit reclamantelor, această alegere nu respectă criteriile stabilite de jurisprudența anterioară, potrivit căreia instituțiile Uniunii au obligația, ținând seama de celelalte posibilități care se prezintă, de a încerca să identifice o țară terță în care prețul unui produs similar este stabilit în împrejurări comparabile pe cât posibil cu cele din țara de export, cu condiția să fie vorba despre o țară cu economie de piață (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 49).

133

În această privință, trebuie arătat că jurisprudența invocată de reclamante privește alegerea unei „[țări terțe] cu economie de piață” în temeiul fostului articol 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Astfel, nu toți parametrii stabiliți prin Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland (C‑687/13, EU:C:2015:573), pot fi automat extrapolați ca atare la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Mai precis, această din urmă dispoziție impune ca țara reprezentativă adecvată să prezinte „un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare”, iar nu să fie o țară cu economie de piață, și să prevadă un parametru suplimentar referitor la aplicarea unui nivel adecvat de protecție socială și a mediului. Rezultă că criteriul care trebuie respectat în prezent este nivelul de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare. În conformitate cu acest criteriu, rămâne aplicabilă esența jurisprudenței referitoare la fostul articol 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, și anume că Comisia trebuie să se bazeze pe o țară terță în care prețul unui produs similar este stabilit în împrejurări comparabile pe cât posibil cu cele din țara de export, în conformitate cu obligația de diligență care revine Comisiei în temeiul jurisprudenței citate la punctul 127 de mai sus.

134

Comisia și‑a întemeiat alegerea Turciei ca țară reprezentativă pe criteriile enumerate la punctul 130 de mai sus. Primul dintre aceste criterii este nivelul de dezvoltare economică asemănător celui din China. În considerentul (159) al regulamentului provizoriu, Comisia a explicat că a utilizat țări cu un venit național brut similar cu cel al Chinei, potrivit datelor din baza de date a Băncii Mondiale. În considerentul (151) al regulamentului atacat, ea a precizat că Turcia avea același nivel de dezvoltare ca și China în conformitate cu clasificarea Băncii Mondiale (venit mediu superior) și, prin urmare, era o țară reprezentativă. De asemenea, Comisia a luat în considerare faptul că ancheta a arătat că extrudatele din aluminiu constituite din cele două tipuri de aliaje, moi și dure, erau produse în Turcia.

135

Reclamantele nu contestă faptul că Turcia are un nivel de dezvoltare asemănător celui din China. Argumentația lor întemeiată pe un argument de economie de scară, bazat pe faptul că China ar avea un număr de locuitori mai mare decât Turcia și pe faptul că cererea internă ar fi diferită, nu poate invalida concluziile Comisiei. Pe de o parte, nu rezultă nicidecum din regulamentul de bază că Comisia trebuie să ia în considerare populația țărilor atunci când alege țara reprezentativă. Pe de altă parte, întrucât China este țara cu cea mai mare populație din lume, ar fi nerezonabil să se impună Comisiei să rețină ca țară reprezentativă o țară cu o populație echivalentă. Pentru același motiv, nici argumentul reclamantelor privind cererea internă și economia de scară nu poate fi acceptat.

136

Prin urmare, reclamantele nu au demonstrat că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin alegerea Turciei ca țară reprezentativă.

137

În al treilea rând, reclamantele susțin că alegerea țării de referință este afectată de nemotivare. Comisia nu ar fi precizat motivul pentru care prețul practicat de producătorii turci menționați în regulamentul provizoriu ar putea fi un element de comparație și nu ar fi explicat procesul de formare a prețului acestor întreprinderi. În plus, Comisia nu ar fi motivat în regulamentul atacat comparabilitatea Turciei ca țară reprezentativă și nu ar fi ținut seama de observațiile lor în ceea ce privește diferența dintre tipologiile și cantitățile de produse fabricate.

138

Potrivit unei jurisprudențe constante, lipsa sau insuficiența motivării constituie un motiv întemeiat pe încălcarea normelor fundamentale de procedură, distinct, ca atare, de motivul întemeiat pe inexactitatea motivelor din decizie, al căror control ține de examinarea temeiniciei acestei decizii [Hotărârea din 19 iunie 2009, Qualcomm/Comisia, T‑48/04, EU:T:2009:212, punctul 175, și Hotărârea din 18 octombrie 2016, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑351/13, nepublicată, EU:T:2016:616, punctul 110]. Motivarea impusă la articolul 296 al doilea paragraf TFUE trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției autoare a actului, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să exercite controlul [Hotărârea din 30 septembrie 2003, Eurocoton și alții/Consiliul, C‑76/01 P, EU:C:2003:511, punctul 88, și Hotărârea din 12 decembrie 2014, Crown Equipment (Suzhou) și Crown Gabelstapler/Consiliul, T‑643/11, EU:T:2014:1076, punctul 129 (nepublicat)].

139

În schimb, instituțiile nu sunt obligate să răspundă, în motivarea regulamentului provizoriu sau definitiv, tuturor punctelor de fapt și de drept invocate de persoanele interesate în cursul procedurii administrative (a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2011, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul, T‑192/08, EU:T:2011:619, punctul 256 și jurisprudența citată).

140

În acest context, este necesar să se observe că, în considerentele (159)-(165) ale regulamentului provizoriu și în considerentele (142)-(152) ale regulamentului atacat, Comisia a prezentat în mod clar și neechivoc criteriile relevante pentru alegerea țării reprezentative și motivele care au condus la alegerea Turciei. Astfel, Comisia a prezentat mai întâi criteriile utilizate [considerentul (159) al regulamentului provizoriu], a indicat lista țărilor reprezentative potențiale [considerentul (161) al regulamentului provizoriu], a explicat procedura de consultare cu părțile interesate [considerentele (160)-(163) ale regulamentului provizoriu și considerentele (143) și (144) ale regulamentului atacat] și a explicat motivul pentru care observațiile anumitor părți interesate nu puteau fi reținute [considerentele (163) și (164) ale regulamentului provizoriu și (145)-(151) ale regulamentului atacat]. Comisia a explicat astfel că cele două tipuri de aliaje, moi și dure, erau produse în Turcia [considerentul (164) al regulamentului provizoriu], că uniunea vamală nu putea face din Turcia o țară reprezentativă inadecvată [considerentul (147) al regulamentului atacat], că Turcia era țara reprezentativă cea mai adecvată pe baza datelor disponibile privind standardele sociale și de mediu [considerentul (148) al regulamentului atacat] și că Turcia avea același nivel de dezvoltare ca și China în conformitate cu clasificarea Băncii Mondiale [considerentul (151) al regulamentului atacat].

141

În plus, argumentul potrivit căruia Comisia nu ar fi ținut seama de observațiile reclamantelor în ceea ce privește diferența dintre tipologiile și cantitățile de produse fabricate tinde să repună în discuție temeinicia regulamentului atacat. Acesta a fost respins la punctele 51 și 56-68 de mai sus.

142

Prin urmare, ținând seama de faptul că instituțiile nu sunt obligate să răspundă tuturor punctelor de fapt și de drept invocate de persoanele interesate în cursul procedurii administrative, reclamantele nu pot reproșa Comisiei o încălcare a obligației de motivare.

143

Prin urmare, aceste argumente ale reclamantelor și al cincilea și al șaselea aspect ale celui de al doilea motiv trebuie respinse în totalitate.

2.

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe erori săvârșite de Comisie atunci când a concluzionat în sensul existenței unui prejudiciu pentru industria Uniunii și al unei legături de cauzalitate

153

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamantele invocă în esență patru aspecte și sunt susținute de Airoldi, care invocă de asemenea două aspecte.

154

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 3 alineatul (1) din regulamentul de bază definește noțiunea de „prejudiciu” în sensul că prin aceasta trebuie să se înțeleagă, în cazul în care nu se specifică altfel, printre altele un prejudiciu important adus unei industrii a Uniunii sau amenințarea cu un prejudiciu important adus acestei industrii și că acesta face trimitere la dispozițiile aceluiași articol pentru interpretarea acestei noțiuni.

155

Articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază reglementează stabilirea existenței unui prejudiciu. Aceasta trebuie să se bazeze pe elemente de probă pozitive și să implice o examinare obiectivă, pe de o parte, a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, a efectului acestor importuri asupra industriei Uniunii.

156

Articolul 3 alineatul (3) din regulamentul de bază prevede că, în ceea ce privește volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, este necesar „[să se analizeze] dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în Uniune”, că, „[î]n ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, [este necesar să se analizeze] dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria Uniunii sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs” și că „[u]nul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare”.

157

Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede că examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei respective a Uniunii implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii, în timp ce articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază precizează că instituțiile Uniunii sunt obligate să stabilească, cu ajutorul tuturor elementelor de probă relevante referitoare la situația industriei Uniunii, existența unui prejudiciu suferit de această industrie. În special, acest articol prevede că un astfel de element de probă implică demonstrarea faptului că volumul sau nivelurile prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei Uniunii în sensul alineatului (5) al aceluiași articol și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 decembrie 2013, Transnational Company „Kazchrome” și ENRC Marketing/Consiliul, C‑10/12 P, nepublicată, EU:C:2013:865, punctul 49).

158

Potrivit unei jurisprudențe consacrate, stabilirea prejudiciului presupune aprecierea unor aspecte economice complexe. În această privință, instituțiile Uniunii dispun de o marjă largă de apreciere (a se vedea Hotărârea din 7 mai 1991, Nakajima/Consiliul, C‑69/89, EU:C:1991:186, punctul 86 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑444/11, EU:T:2014:773, punctul 226 și jurisprudența citată). Controlul jurisdicțional al unei astfel de aprecieri trebuie să se limiteze, așadar, la verificarea respectării normelor de drept aplicabile, a exactității materiale a situației de fapt reținute, a absenței unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere. Aceasta este în special situația în ceea ce privește stabilirea factorilor care aduc un prejudiciu industriei Uniunii în cadrul unei anchete antidumping (a se vedea Hotărârea din 20 ianuarie 2022, Comisia/Hubei Xinyegang Special Tube, C‑891/19 P, EU:C:2022:38, punctul 36 și jurisprudența citată).

159

Pe de altă parte, reclamantele sunt cele care trebuie să depună elementele de probă care permit Tribunalului să constate că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea prejudiciului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑444/11, EU:T:2014:773, punctul 228 și jurisprudența citată).

160

Al treilea motiv invocat de reclamante trebuie examinat în lumina acestor principii.

a)

Cu privire la factorii și indicii economici care influențează situația industriei Uniunii

161

În cadrul primului aspect, reclamantele prezintă în esență patru critici pentru a susține că Comisia a evaluat în mod eronat diferiții factori și indici economici care influențează situația industriei din Uniune.

1)

Cu privire la luarea în considerare a cotei de piață a industriei Uniunii

162

În cadrul primei critici, reclamantele susțin că cota de piață a producătorilor din Uniune este mai mare de 85 %. Or, din jurisprudența Curții și a Tribunalului ar reieși că, atunci când producătorii din Uniune dețin o cotă de piață importantă, nu ar fi vorba despre un prejudiciu pentru industria Uniunii. Desigur, o cotă de piață ridicată a industriei Uniunii i‑ar conferi acesteia din urmă o poziție de forță care ar exclude o constatare a vulnerabilității întreprinderilor din Uniune.

163

În această privință, trebuie să se observe, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 159-154 de mai sus, că regulamentul de bază nu prevede niciun prag al cotei de piață a industriei Uniunii sub care nu se poate considera că această industrie a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (1) din regulamentul menționat. În plus, Comisia dispune de o largă putere de apreciere în acest sens.

164

În aceste condiții, nu se poate contesta că evoluția cotei de piață a industriei Uniunii constituie un factor de importanță semnificativă în vederea aprecierii existenței unui prejudiciu important suferit de industria menționată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 martie 2007, Aluminium Silicon Mill Products/Consiliul, T‑107/04, EU:T:2007:85, punctul 65).

165

În plus, trebuie amintit că, deși examinarea instituțiilor trebuie să conducă la concluzia că prejudiciul cauzat industriei Uniunii este important, nu se impune ca toți factorii și indicii economici pertinenți să demonstreze o tendință negativă (Hotărârea din 25 octombrie 2011, CHEMK și KF/Consiliul, T‑190/08, EU:T:2011:618, punctul 114). Pe de altă parte, simpla împrejurare că anumiți factori ai prejudiciului s‑au ameliorat în perioada examinată nu înseamnă totuși că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important (Hotărârea din 23 aprilie 2018, Shanxi Taigang Stainless Steel/Comisia, T‑675/15, nepublicată, EU:T:2018:209, punctul 93; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 30 martie 2000, Miwon/Consiliul, T‑51/96, EU:T:2000:92, punctul 105).

166

În speță, pentru a concluziona că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important, în secțiunile 4 și 5 din regulamentul atacat, Comisia a analizat impactul importurilor care fac obiectul unui dumping evaluând diferiți indicatori economici, în temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

167

Astfel, din tabelul nr. 5, reprodus în considerentul (229) al regulamentului atacat, reiese că cota de piață a vânzărilor pe piața liberă a industriei Uniunii era de 84,4 % în perioada de anchetă și că aceasta a înregistrat o reducere de 4 % în perioada examinată. Comisia a furnizat de asemenea un tabel în care se ține seama de retragerea Regatului Unit din Uniune [a se vedea considerentul (35) al regulamentului atacat], chiar dacă această retragere a devenit efectivă după perioada de anchetă și după perioada în cauză. Astfel, din tabelul nr. 5bis, reprodus în considerentul (275) al regulamentului atacat, reiese că, prin neluarea în considerare a Regatului Unit, cota de piață a industriei Uniunii era de 85,4 % în perioada de anchetă și pierduse 3,0 puncte procentuale în perioada examinată.

168

În considerentele (226) și (227) ale regulamentului atacat se explică faptul că consumul Uniunii pe piața liberă a crescut cu 6 %, procent confirmat, pentru industria Uniunii, neluând în considerare Regatul Unit, de tabelul nr. 4bis reprodus în considerentul (271) al regulamentului atacat.

169

Comisia a confirmat, în considerentul (254) al regulamentului atacat, concluziile referitoare la situația industriei din Uniune prezentate în considerentele (271)-(274) ale regulamentului provizoriu. Este vorba în special despre concluziile potrivit cărora se precizează următoarele:

170

Din aceste elemente reiese că Comisia a luat în considerare în mod corespunzător cota de piață ridicată a industriei Uniunii, precum și existența anumitor indicatori care au o tendință pozitivă. Reclamantele nu au prezentat niciun argument și nici vreun element de probă care să permită să se demonstreze că afirmațiile Comisiei din considerentele (271) și (272) ale regulamentului atacat, în special efectul asupra prețurilor, erau vădit eronate. Astfel, ele nu au demonstrat că, având în vedere principiile prezentate la punctele 165-163 de mai sus, Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a constatat o evoluție negativă a cotei de piață a industriei Uniunii și prin faptul că a concluzionat că industria menționată suferise un prejudiciu important, ținând seama de ansamblul indicatorilor relevanți și în special pierderea cotelor de piață și deteriorarea rentabilității industriei Uniunii. Dimpotrivă, Comisia a subliniat că creșterea volumului vânzărilor a fost de numai 2 % [a se vedea tabelul nr. 5, reprodus în considerentul (245) al regulamentului provizoriu] într‑un moment în care consumul Uniunii crescuse cu 6 % [a se vedea tabelul nr. 4, reprodus în considerentul (226) al regulamentului atacat] și că creșterea prețurilor nu urmase creșterea costurilor [a se vedea tabelul nr. 7, reprodus în considerentul (256) al regulamentului provizoriu].

171

Această concluzie nu este repusă în discuție de jurisprudența Curții și a Tribunalului citată de reclamante, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia.

172

Desigur, Hotărârea din 4 februarie 2021, eurocylinder systems (C‑324/19, EU:C:2021:94), și Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul (T‑528/09, EU:T:2014:35), ambele privind Regulamentul (CE) nr. 926/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile anumitor țevi și tuburi fără sudură, din fier sau oțel, originare din Republica Populară Chineză (JO 2009, L 262, p. 19), au recunoscut importanța factorului referitor la cotele de piață ale industriei Uniunii în vederea stabilirii existenței unui prejudiciu.

173

Totuși, principala lecție desprinsă din Hotărârea din 4 februarie 2021, eurocylinder systems (C‑324/19, EU:C:2021:94), și din Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul (T‑528/09, EU:T:2014:35), este că diferiții indicatori, inclusiv cota de piață a industriei Uniunii, nu trebuie interpretați în mod izolat, ci global, ca un întreg (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 februarie 2021, eurocylinder systems, C‑324/19, EU:C:2021:94, punctul 49, și Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul, T‑528/09, EU:T:2014:35, punctele 61-63).

174

În plus, în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea din 4 februarie 2021, eurocylinder systems (C‑324/19, EU:C:2021:94), și Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul (T‑528/09, EU:T:2014:35), toți factorii economici, cu excepția evoluției cotei de piață a industriei Uniunii, erau pozitivi (Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul, T‑528/09, EU:T:2014:35, punctele 59-61). Or, în prezenta cauză, reiese din regulamentul provizoriu că utilizarea capacităților [tabelul nr. 4, reprodus în considerentul (240) al regulamentului provizoriu], rentabilitatea și randamentul investițiilor industriei Uniunii [tabelul nr. 10, reprodus în considerentul (265) al regulamentului provizoriu] au scăzut în perioada examinată.

175

Pe de altă parte, extrasele din Hotărârea din 4 februarie 2021, eurocylinder systems (C‑324/19, EU:C:2021:94), și din Hotărârea din 29 ianuarie 2014, Hubei Xinyegang Steel/Consiliul (T‑528/09, EU:T:2014:35), citate de reclamante, privesc un aspect diferit al prejudiciului, și anume aprecierea situației de vulnerabilitate a industriei Uniunii la sfârșitul perioadei de anchetă pentru a constata existența unui pericol de prejudiciu important.

176

În plus, Hotărârea din 2 mai 1995, NTN Corporation și Koyo Seiko/Consiliul (T‑163/94 și T‑165/94, EU:T:1995:83), invocată de reclamante, privește o situație în care Consiliul săvârșise erori de fapt care evidențiaseră tendințe contrare evoluției reale a pieței (a se vedea punctul 114 din această hotărâre), erori care nu sunt invocate în prezentul litigiu. În ceea ce privește Hotărârea din 14 martie 2007, Aluminium Silicon Mill Products/Consiliul (T‑107/04, EU:T:2007:85), de asemenea invocată de reclamante, aceasta privește o situație în care Consiliul a săvârșit o eroare de fapt atunci când a oferit o imagine a evoluției cotei de piață a industriei Uniunii contrară datelor reproduse în regulamentul provizoriu (a se vedea punctele 63-66 din prezenta hotărâre).

177

Airoldi susține însă, în primul rând, că datele referitoare la prejudiciu, în special cele care privesc cota de piață a industriei Uniunii, nu sunt corecte, deoarece, în etapa definitivă, nu ar fi fost furnizate date recente privind diferiți factori, cum ar fi volumul producției. Airoldi pune acest argument în legătură cu eliminarea unei mari părți a importurilor încadrate la codul NC 7610 90 90, care include și produse ce nu intră în domeniul de aplicare al anchetei [a se vedea considerentul (202) al regulamentului atacat], și în legătură cu retragerea Regatului Unit din Uniune.

178

Cu titlu introductiv, trebuie să se constate că această argumentație a Airoldi este legată de motivul invocat de reclamante care se referă la analiza prejudiciului suferit de industria Uniunii. Acesta privește mai exact diferiții factori și indici care influențează situația industriei Uniunii, pe care reclamantele o tratează în cadrul primului aspect al celui de al treilea motiv invocat.

179

Rezultă că, contrar celor susținute de Comisie, aceste argumente se înscriu în cadrul definit prin concluziile și motivele reclamantelor, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 87 de mai sus. Ele sunt, așadar, admisibile.

180

În aceste condiții, astfel cum arată Comisia, regulamentul atacat explică, în considerentul (278), că volumele vânzărilor industriei Uniunii pe piața Regatului Unit au fost evaluate la doar aproximativ 2 % din vânzările totale ale acestei industrii, volum care nu poate avea un impact semnificativ asupra indicatorilor economici ai industriei Uniunii. Regulamentul atacat concluzionează că indicatorii referitori la industria Uniunii sunt reprezentativi, inclusiv prin luarea în considerare a retragerii Regatului Unit, și sunt confirmați, așa cum sunt și concluziile stabilite pe această bază. În plus, cota de piață a industriei Uniunii, excluzând‑o pe cea constatată în Regatul Unit, a fost recalculată de Comisie [a se vedea tabelul nr. 5bis, reprodus în considerentul (275) al regulamentului atacat]. Mai mult decât atât, eliminarea unei părți a importurilor încadrate la codul NC 7610 90 90 a fost luată în considerare de Comisie, astfel cum reiese din considerentele (202)-(216) și din tabelele nr. 1, 2 și 3, reproduse în considerentele (208), (217) și, respectiv, (220) ale regulamentului atacat.

181

Airoldi nu prezintă argumente pentru a demonstra că aceste explicații ale Comisiei sunt în mod vădit eronate și că ar fi fost necesare adaptări. Astfel, ținând seama de sarcina probei care îi revine, aceste argumente trebuie respinse.

182

În al doilea rând, Airoldi susține de asemenea că, în cazul în care Comisia ar fi luat în considerare segmentarea pieței aluminiului, scăderea volumului produselor pretins prejudiciabile importate sub codul NC 7610 90 90, creșterea cotei de piață a industriei Uniunii de la 81,1 % la 85,4 % și scăderea importurilor provenite din China de la 9,6 % la 5 %, intervenite între adoptarea regulamentului provizoriu și cea a regulamentului atacat, aceasta ar fi constatat că, în realitate, poziția industriei Uniunii fusese consolidată.

183

Trebuie să se constate încă o dată că această argumentație a Airoldi este legată de motivul invocat de reclamante referitor la analiza prejudiciului suferit de industria Uniunii și privește mai exact diferiții factori și indici care influențează situația industriei Uniunii, pe care reclamantele o tratează în cadrul primului aspect al celui de al treilea motiv invocat. Aceasta are legătură de asemenea cu al doilea și cu al treilea aspect ale celui de al doilea motiv, prin care reclamantele reproșează Comisiei că a considerat că extrudatele din aluminiu provenite din China erau un singur produs.

184

Rezultă că aceste argumente se înscriu în cadrul definit prin concluziile și motivele reclamantelor, în conformitate cu jurisprudența citată la punctul 87 de mai sus. Prin urmare, ele sunt admisibile, contrar celor susținute de Comisie.

185

În aceste condiții, astfel cum arată Comisia, regulamentul atacat explică, în considerentul (56), de ce produsul în cauză este considerat ca fiind un singur produs (a se vedea punctele 62 și 63 de mai sus). Mai mult decât atât, eliminarea unei părți a importurilor încadrate la codul NC 7610 90 90 a fost luată în considerare de Comisie, astfel cum reiese din considerentele (202)-(216) și din tabelele nr. 1, 2 și 3, reproduse în considerentele (208), (217) și, respectiv, (220) ale regulamentului atacat.

186

În ceea ce privește pretinsa scădere a cotei de piață a importurilor provenite din China și creșterea cotei de piață a industriei Uniunii, trebuie să se observe cele ce urmează.

187

Din tabelul nr. 5, reluat în considerentul (245) al regulamentului provizoriu, reiese că, în această etapă a procedurii, Comisia estimase cota de piață a industriei Uniunii pe piața liberă în perioada de anchetă la 81,1 %. La sfârșitul procedurii administrative, acest procent a fost revizuit în sens crescător, și anume la 84,4 %, ca urmare a revizuirii volumelor importurilor provenite din China [a se vedea tabelul nr. 5, reprodus în considerentele (229) și (230) ale regulamentului atacat]. Cota de piață invocată de Airoldi, și anume 85,4 %, se referă la cota de piață pe piața liberă a industriei Uniunii în perioada de anchetă, dar ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune [a se vedea tabelul nr. 5bis, reprodus în considerentul (275) al regulamentului atacat]. Pe de o parte, rezultă că cifrele invocate de Airoldi nu sunt direct comparabile, întrucât privesc un domeniu geografic diferit. Pe de altă parte, Comisia a explicat în considerentul (276) al regulamentului atacat că, deși cota de piață a industriei Uniunii a fost reevaluată la un nivel ușor mai ridicat pentru perioada examinată, această cotă de piață a pierdut totuși 3,0 puncte procentuale.

188

Aceleași constatări se aplică în cazul reducerii importurilor provenite din China. Astfel, pe de o parte, Airoldi compară datele luate în considerare în regulamentul provizoriu cu cele din regulamentul atacat, fără a ține seama de Regatul Unit [a se vedea tabelul nr. 2, reprodus în considerentul (225) al regulamentului provizoriu, și tabelul nr. 2bis, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat]. Pe de altă parte, Comisia a apreciat, în considerentul (263) al regulamentului atacat, că, pe baza volumelor ajustate ale importurilor, era posibil să se observe niveluri semnificative ale importurilor în termeni relativi și absoluți, atingând 5 % din cota de piață în perioada de anchetă. În cifre absolute, importurile provenite din China au crescut cu 56 % în perioada examinată, iar cota de piață totală a importurilor care fac obiectul unui dumping a crescut cu 48 %.

189

Airoldi nu prezintă argumente pentru a demonstra că aceste constatări ale Comisiei sunt în mod vădit eronate și că industria Uniunii a fost în realitate consolidată. Astfel, ținând seama de sarcina probei care îi revine, aceste argumente trebuie respinse.

190

Prima critică trebuie, așadar, respinsă.

2)

Cu privire la creșterea și rentabilitatea industriei Uniunii

191

În cadrul celei de a doua critici, reclamantele susțin că Comisia s‑a îndepărtat de finalitatea reglementării antidumping atunci când a concluzionat în sensul existenței unui prejudiciu pentru industria Uniunii într‑un context de creștere semnificativă a consumului și a rentabilității industriei Uniunii.

192

În această privință, în ceea ce privește consumul Uniunii pe piața liberă, se constată, într‑adevăr, că acesta a crescut cu 6 % în perioada examinată [a se vedea tabelul nr. 4, reprodus în considerentul (226) al regulamentului atacat, și tabelul nr. 4bis (industria Uniunii fără Regatul Unit), reprodus în considerentul (271) al regulamentului atacat].

193

Totuși, pentru a se constata că industria Uniunii suferă un prejudiciu de natură să justifice adoptarea unor taxe antidumping, nu se impune ca toți factorii și indicii economici relevanți să demonstreze o tendință negativă (Hotărârea din 25 octombrie 2011, CHEMK și KF/Consiliul, T‑190/08, EU:T:2011:618, punctul 114).

194

În plus, Comisia a nuanțat creșterea consumului la nivelul Uniunii, arătând că, deși acesta a crescut în perioada examinată, el a scăzut între 2018 și perioada de anchetă [a se vedea considerentul (216) al regulamentului provizoriu și tabelul nr. 4, reprodus în considerentul (226) al regulamentului atacat]. În plus și mai ales, Comisia a subliniat în mod întemeiat, în considerentul (271) al regulamentului provizoriu, că, având în vedere datele disponibile, în pofida creșterii cererii, industria Uniunii a pierdut cote de piață.

195

În ceea ce privește rentabilitatea industriei Uniunii, trebuie să se constate că din tabelul nr. 10, reprodus în considerentul (265) al regulamentului provizoriu, reiese că aceasta este într‑adevăr de 2 % în perioada de anchetă, dar că a scăzut de la 4,9 % la 2 % în perioada examinată. Comisia a fost în măsură să deducă de aici existența unui blocaj al prețurilor într‑un context în care, astfel cum reiese din tabelul nr. 7, reprodus în considerentul (275) al regulamentului provizoriu, prețurile industriei din Uniune au crescut mai puțin decât costurile.

196

Rezultă din cele ce precedă că reclamantele nu au demonstrat că Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a concluzionat în sensul existenței unui prejudiciu important pentru industria Uniunii, în pofida creșterii consumului la nivelul Uniunii și a rentabilității de 2 % a industriei menționate.

197

A doua critică a reclamantelor trebuie, așadar, respinsă.

3)

Cu privire la luarea în considerare a prețului și a volumului importurilor provenite din China

198

În cadrul celei de a treia critici, reclamantele susțin, în primul rând, că Comisia a pus accentul pe prețul produselor importate din China, nerecunoscând relevanța volumului importurilor. În al doilea rând, regulamentul atacat ar fi afectat de o contradicție între considerentele (201) și (249) cu privire la acest aspect.

199

Această critică a reclamantelor se întemeiază pe o interpretare eronată a regulamentului atacat.

200

În primul rând, reiese din secțiunea 4.3 din regulamentul atacat, intitulată „Importurile provenite din țara în cauză”, și în special din tabelele nr. 1, 2 și 3 că Comisia a luat în considerare în mod echilibrat nu doar prețurile produselor importate din China, ci și volumul importurilor acestor produse.

201

În al doilea rând, nu există nicio contradicție între considerentele (201) și (249) ale regulamentului atacat, întrucât aceste considerente privesc chestiuni diferite. Astfel, considerentul (201) al regulamentului atacat, intitulat „Dispoziții generale”, explică în special că „[p]rețurile anormal de scăzute practicate de China […] au exercitat o presiune continuă [și că] această presiune a avut implicații multiple[, întrucât,] printre altele, a blocat prețurile industriei Uniunii, a împiedicat respectivele prețuri să reflecte creșterea prețurilor materiilor prime (ale aluminiului) la nivel internațional și a redus rentabilitatea” și că, „[p]entru ca această situație prejudiciabilă să apară, nu sunt necesare volume masive de importuri[, întrucât] chiar și importuri relativ modeste sau chiar existența unei cantități semnificative de importuri la prețuri scăzute (care este, în mod incontestabil, situația în cazul de față) sunt suficiente pentru stabilirea unui plafon de preț scăzut, care afectează întreaga piață”.

202

În schimb, în considerentul (249) al regulamentului atacat, Comisia răspunde argumentelor prin care grupul din care fac parte reclamantele a contestat existența unui prejudiciu important pe motiv că comparațiile de prețuri efectuate de Comisie au fost inadecvate. În această privință, Comisia a remarcat următoarele:

203

Rezultă de aici că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere și nici nu s‑a contrazis prin adoptarea considerentelor (201) și (249) ale regulamentului atacat, care privesc subiecte diferite.

204

Prin urmare, a treia critică a reclamantelor trebuie respinsă.

4)

Cu privire la creșterea cotei de piață a importurilor provenite din China

205

În cadrul celei de a patra critici, reclamantele prezintă mai multe argumente pentru a susține că Comisia a săvârșit erori în luarea în considerare a cotei de piață a importurilor provenite din China.

206

În primul rând, acestea susțin că, în urma informării finale suplimentare din 8 februarie 2021, cantitatea produselor în cauză importate din China a scăzut de la peste 300 000 de tone (la începutul procedurii) la 128 853 de tone. În acest context, Comisia nu ar fi ținut seama de această scădere și nu ar fi modificat în niciun fel evaluarea sa cu privire la prejudiciu și la dumping.

207

Astfel cum reiese din tabelul nr. 2a, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat, cifra de 128 853 de tone se referă la volumul importurilor încadrate la opt coduri din Nomenclatura combinată în perioada de anchetă, ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune. Volumul total al importurilor în Uniune provenite din China în aceeași perioadă, pe aceeași bază, a fost de 152 551 de tone, iar cota de piață a Chinei a fost de 5 % [a se vedea tabelul nr. 2a, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat]. Întrucât nu s‑a ținut seama de retragerea Regatului Unit din Uniune, importurile provenite din China încadrate la opt coduri din Nomenclatura combinată au fost de 164 641 de tone, iar volumul total al importurilor provenite din China a fost de 191 981 de tone pentru o cotă de piață de 6,2 % [a se vedea tabelul nr. 2, reprodus în considerentul (217) al regulamentului atacat]. Este cert că aceste cifre sunt net mai scăzute decât cele prezentate în tabelul nr. 2, reprodus în considerentul (225) al regulamentului provizoriu, și anume un volum de importuri provenite din China în perioada de anchetă de 309 853 de tone pentru o cotă de piață de 9,6 %.

208

În aceste condiții, primo, trebuie arătat că argumentul reclamantelor este întemeiat pe o comparație între, pe de o parte, volumul importurilor provenite din China încadrate la opt coduri din Nomenclatura combinată în perioada de anchetă constatat în regulamentul atacat și ținând seama de retragerea Regatului Unit din Uniune și, pe de altă parte, volumul total al importurilor provenite din China în etapa regulamentului provizoriu și înainte de ajustări. Rezultă că această comparație se întemeiază pe cifre referitoare la volume corespunzătoare unor domenii materiale și zone geografice diferite și care nu pot fi comparate în mod direct.

209

Secundo, trebuie arătat că, astfel cum subliniază în mod întemeiat Comisia, deși cifrele importurilor din China au fost revizuite în sens descrescător din cauza divergențelor de opinii cu privire la un cod NC, ținând seama de datele disponibile, Comisia a fost în măsură să confirme că volumul global al importurilor din China a rămas ridicat și că s‑a putut observa o evoluție de creștere identică cu cea din etapa provizorie.

210

Astfel, în urma unei analize mai aprofundate a volumelor importurilor provenite din China, ca urmare a faptului că codul NC 7610 90 90, care cuprinde și produse care nu fac obiectul anchetei, a dat naștere unor opinii divergente [a se vedea considerentul (202) al regulamentului atacat], Comisia a revizuit cifrele în sens descrescător. Aceasta a considerat că pătrunderea importurilor din China ar fi rămas totuși semnificativă [considerentul (203) al regulamentului atacat] și că, deși cota de piață a Chinei a fost revizuită, în consecință, în sens descrescător, importurile au rămas semnificative și s‑a observat aceeași tendință de creștere ca în etapa provizorie [considerentul (213) al regulamentului atacat]. După o analiză a diferiților factori și a diferitelor argumente ale părților interesate în considerentele (208)-(249) ale regulamentului atacat, Comisia a concluzionat, în considerentul (252) al regulamentului menționat, că indicatorii‑cheie care au demonstrat prejudiciul în cadrul acestei anchete continuau să indice existența unui prejudiciu, chiar dacă importurile de produse chinezești erau evaluate prin excluderea unui cod NC.

211

În consecință, reclamantele susțin în mod eronat că Comisia nu a ținut seama de revizuirea în sens descrescător a volumelor importurilor provenite din China. Argumentele lor trebuie să fie, așadar, respinse.

212

În al doilea rând, reclamantele susțin că cota de piață a importurilor provenite din China nu a crescut decât cu 49 % între 2016 și perioada de anchetă, valoare extrem de modestă, care nu poate fi considerată o amenințare pentru industria Uniunii, ale cărei rezultate ar fi stabile și pozitive. În plus, orice creștere a cotei de piață ar fi lipsită de relevanță, din moment ce cota de piață inițială, în valoare absolută, ar fi minimă, și anume mai mică de 15 %.

213

Primo, trebuie subliniat că reclamantele susțin în mod neîntemeiat că o cotă de piață a importurilor provenite din China mai mică de 15 % ar fi „minimă”. Astfel, deși articolul 5 alineatul (7) din regulamentul de bază prevede că nu trebuie inițiată o procedură în cazul în care importurile provenite dintr‑o țară reprezintă un segment al pieței mai mic de 1 %, cota de piață a importurilor provenite din China este cu mult mai mare decât acest procent [a se vedea tabelul nr. 2, reprodus în considerentul (217) al regulamentului atacat, și tabelul nr. 2a, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat]. Regulamentul de bază nu prevede un alt prag al cotei de piață pentru a concluziona că importurile provenite dintr‑o țară terță nu sunt de natură să cauzeze un prejudiciu.

214

Secundo, volumul total al importurilor provenite din China a crescut cu 49 % între 2016 și perioada de anchetă, iar cota de piață a acelorași importuri a crescut cu 41 % între 2016 și aceeași perioadă. Această creștere nu poate fi considerată „modestă”, iar reclamantele nu prezintă argumente care ar permite repunerea în discuție a acestei concluzii.

215

Tertio, argumentele reclamantelor privind situația industriei Uniunii au fost respinse la punctele 162-197 de mai sus, iar reclamantele nu prezintă, în cadrul prezentei critici, alte argumente care, puse în legătură cu cota de piață a importurilor provenite din China, să permită să se concluzioneze că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere.

216

Prin urmare, aceste argumente ale reclamantelor trebuie respinse.

217

În al treilea rând, reclamantele susțin că importurile din China au câștigat cote de piață în detrimentul producătorilor din țări terțe, iar nu în detrimentul producătorilor din Uniune. În plus, din rapoartele anuale ale grupului Hydro ar rezulta că pretinsa creștere cu patru puncte procentuale a cotei de piață a importurilor provenite din China ar fi putut avea loc în detrimentul cotelor de piață ale acestui grup, care ar fi o societate de drept norvegian, iar nu un producător din Uniune.

218

În această privință, datele invocate de reclamante la punctele 140 și 141 din cererea introductivă, privind importurile din alte țări terțe decât China și importurile din China, provin, astfel cum au precizat reclamantele în ședință, din tabelul nr. 2a, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat (aceste date nu privesc volumul total al importurilor, ci importurile încadrate la opt coduri NC), și din tabelul nr. 6a, reprodus în considerentul (304) al regulamentului atacat, și țin seama de retragerea Regatului Unit din Uniune.

219

Din datele cuprinse în aceste tabele reiese că volumul total al importurilor din alte țări terțe decât China a crescut de la 238 937 de tone în 2016 la 295 248 de tone în perioada de anchetă, crescând cota de piață a acestor importuri de la 8,2 % la 9,6 %, în timp ce volumul total al importurilor provenite din China a crescut de la 97 535 de tone în 2016 la 152 551 de tone în perioada de anchetă, crescând cota de piață a acestora de la 3,4 % la 5 %. Deși este cert, astfel cum reiese și din datele prezentate de reclamante, că importurile provenite din alte țări terțe decât China au scăzut între 2017 și perioada de anchetă, adăugarea de tone importate din alte țări terțe decât China și de tone importate din China pe an arată o creștere constantă (iar nu o cantitate stabilă, cum susțin reclamantele). Prin urmare, creșterea volumului importurilor provenite din China depășește scăderea volumului importurilor provenite din alte țări terțe decât China.

220

În plus, din tabelul nr. 2, reprodus în considerentul (217) al regulamentului atacat, reiese că, în perioada examinată, volumul total al importurilor provenite din China a crescut cu 49 % [sau cu 56 %, dacă se ține seama de retragerea Regatului Unit din Uniune, astfel cum reiese din tabelul nr. 2a, reprodus în considerentul (262) al regulamentului atacat]. În același timp, atât din tabelul nr. 5, reprodus în considerentul (229) al regulamentului atacat, cât și din tabelul nr. 5bis, reprodus în considerentul (275) al aceluiași regulament, reiese că, în aceeași perioadă, cota de piață a industriei din Uniune s‑a redus.

221

În plus, argumentele reclamantelor potrivit cărora este posibil ca importurile provenite din China să fi avut loc în detrimentul cotelor de piață ale grupului Hydro, care este o societate de drept norvegian, nu pot fi reținute.

222

Astfel, afirmațiile privind grupul Hydro, presupunând că ar fi dovedite, nu vin în sprijinul tezei prezentate de reclamante, întrucât, astfel cum arată Comisia fără a fi contrazisă de acestea, grupul Hydro face parte din industria Uniunii, iar una dintre societățile grupului, Hydro Extrusion Hungary k.f.t, cu sediul în Székesfehérvár (Ungaria), se număra printre producătorii din Uniune incluși în eșantion, astfel cum reiese din considerentul (22) al regulamentului provizoriu.

223

Așadar, trebuie respinsă argumentația potrivit căreia importurile provenite din China nu ar fi crescut în detrimentul vânzărilor industriei Uniunii, ci în detrimentul importurilor provenite din alte țări terțe decât China.

224

Prin urmare, se impune respingerea acestor argumente invocate de reclamante și, împreună cu ele, respingerea primului aspect al celui de al treilea motiv în întregime.

IV.

Cu privire la cheltuielile de judecată

270

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie, conform concluziilor acesteia din urmă.

271

Conform articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, potrivit căruia instituțiile care au intervenit în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată, Parlamentul suportă propriile cheltuieli de judecată.

272

Potrivit articolului 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2) ale aceluiași articol, să suporte propriile cheltuieli de judecată. Întrucât Airoldi a intervenit în susținerea reclamantelor, care au căzut în pretenții, aceasta suportă propriile cheltuieli de judecată.

1)

Respinge acțiunea.

2)

Guangdong Haomei New Materials Co. Ltd și Guangdong King Metal Light Alloy Technology Co. Ltd vor suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

Parlamentul European și Airoldi Metalli SpA vor suporta propriile cheltuieli de judecată.