<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-03-202603C112202404770-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0477-24-202508450-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="3/03/2026 14:25:47" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="Bh4RP0LOWy0e8ayMivV6y6Wh7Z4FS6nMrs6CLQFmgOPmozDqOpiHYu5s9JGdnDVNHtGRyyTqdatsevrW9GLj9nWJgasE9fBBCaE6yZwPuBhwT/PZNrF/fbncBD8+nDMmN3qL48K5TkPuSmb8gW4EAgb5fMstocxJF7tujL74WNw=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="dcu" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="9284dc2f-655b-42ce-885a-e9811c108514" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0477" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="dcu" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 22-08-25 07:50:06" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-10-08T15:13:21Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="4dde202c9c7e4ba49a64dd0eb2e384ea" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0477" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Norkus – Cauza C‑477/24</div>
      <div id="rId21" style="default">Deldwyn</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL RIMVYDAS NORKUS
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 25 septembrie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑477/24 [Deldwyn] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">i</a>
</span>)
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      Minister for Justice
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      I.T.
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-8" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară prezentată de Court of Appeal (Curtea de Apel, Irlanda)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-9" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Cetățenie a Uniunii – Dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38/CE – Drept de ședere derivat – Dreptul de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii – Căsătorie între un cetățean al Uniunii și un resortisant al unei țări terțe – Păstrarea dreptului de ședere de către un resortisant al unei țări terțe în caz de divorț – Cetățean al Uniunii care nu mai desfășoară o activitate la momentul divorțului – Articolul 7 alineatul (3) litera (b) – Modalitate de calcul al unei perioade «de peste un an» – Cerința unei singure perioade neîntrerupte sau posibilitatea de cumulare a unor perioade de angajare întinse pe mai mulți ani – Noțiunea de «înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar» – Dreptul de acces la dosarul care certifică istoricul perioadelor de angajare sau al contribuțiilor la sistemul de asistență socială al unui cetățean al Uniunii”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cerere de decizie preliminară (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">2</a>
</span>) a fost formulată în cadrul unui litigiu intervenit în apel între Minister for Justice (ministrul justiției) din Irlanda (denumit în continuare „ministrul”), pe de o parte, și I.T. (denumit în continuare „solicitantul”), un resortisant al unui stat din afara SEE și fost soț al unui cetățean al Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">3</a>
</span>), pe de altă parte, în legătură cu refuzul ministrului de a‑i permite solicitantului să își păstreze permisul de ședere, fapt care i‑ar fi permis acestuia să rămână în Irlanda pe termen nelimitat. Solicitantul a fost informat, printre altele, că recunoașterea dreptului său de ședere era condiționat de continuarea exercitării de către fosta sa soție, în Irlanda, a drepturilor conferite acesteia în temeiul Tratatului UE și că nu prezentase dovezi ale activității acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">4</a>
</span>) desfășurate în respectivul stat membru la momentul inițierii procedurii de divorț.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cererea sa de decizie preliminară, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă sintagma „un an”, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38/CE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">5</a>
</span>), impune ca anul în cauză să reprezinte o singură perioadă neîntreruptă sau dacă, pentru a se ajunge la o perioadă de un an, pot fi cumulate perioade mai scurte de angajare întinse pe mai mulți ani. În plus, instanța de trimitere urmărește să afle dacă faptul că fosta soție a solicitantului primea o indemnizație pentru persoane care caută de lucru („jobseeker’s allowance”) în Irlanda înseamnă că era „înregistrată în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, în conformitate cu dispoziția menționată. În sfârșit, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă și, în caz afirmativ, în ce condiții ministrul este obligat să pună la dispoziția solicitantului dosarul pe care s‑a întemeiat pentru a‑i respinge cererea de ședere permanentă și care certifică, printre altele, istoricul perioadelor de angajare sau al contribuțiilor la sistemul de asistență socială al fostei sale soții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul Uniunii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 din Directiva 2004/38, intitulat „Dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-17" title="page-4">
      „(1) Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-18" title="page-4">
      (a) sunt lucrători care desfășoară activități salariate sau activități independente în statul membru gazdă sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-19" title="page-4">
      (b) dispun de suficiente resurse pentru ei și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii și dețin asigurări medicale complete în statul membru gazdă sau
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-20" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-21" title="page-4">
      (2) Dreptul de ședere prevăzut la alineatul (1) se extinde asupra membrilor de familie care nu au cetățenia unui stat membru, în cazul în care însoțesc ori se alătură cetățeanului Uniunii în statul membru gazdă, cu condiția ca cetățeanul Uniunii să îndeplinească condițiile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c).
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-22" title="page-4">
      (3) În sensul alineatului (1) litera (a), un cetățean al Uniunii care nu mai desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă își menține statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă în următoarele condiții:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-23" title="page-4">
      […]
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-24" title="page-4">
      (b) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a fost angajat pe o perioadă de peste un an, și s‑a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-25" title="page-4">
      (c) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, după ce a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat, cu durata de sub un an, sau după ce a devenit șomer în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni și s‑a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă. În acest caz, statutul de lucrător se menține pentru o perioadă de cel puțin șase luni;
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-26" title="page-4">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 13 din directiva menționată, intitulat „Păstrarea dreptului de ședere de către membrii de familie în caz de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-28" title="page-5">
      „[…]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-29" title="page-5">
      (2) Fără a aduce atingere dispozițiilor celui de‑al doilea paragraf, divorțul […] nu atrag[e] după sine pierderea dreptului de ședere al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru în cazurile în care:
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-30" title="page-5">
      (a) înainte de inițierea procedurilor judiciare de divorț […], căsătoria […] a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă sau
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-31" title="page-5">
      […]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-32" title="page-5">
      Înainte de a dobândi dreptul de ședere permanentă, dreptul de ședere al persoanelor interesate rămâne supus obligației ca aceștia să poată dovedi că desfășoară o activitate salariată sau independentă sau că au suficiente resurse pentru ei înșiși și pentru membrii familiilor lor, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii lor, precum și că dețin o asigurare medicală completă, valabilă în statul membru gazdă, ori că sunt membri ai familiei constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care îndeplinește aceste cerințe. Resursele suficiente sunt definite la articolul 8 alineatul (4).
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-33" title="page-5">
      Membrii de familie menționați mai sus își mențin dreptul de ședere exclusiv cu titlu personal.”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 14 din aceeași directivă, intitulat „Păstrarea dreptului de ședere”, prevede:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-35" title="page-5">
      „[…]
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-36" title="page-5">
      (2) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13, atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole.
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-37" title="page-5">
      […]”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dreptul irlandez</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">S.I. No. 548/2015 – European Communities (Free Movement of Persons) Regulations 2015 [Regulamentul nr. 548 din 2015 privind (libera circulație a persoanelor în) Comunitățile Europene, denumit în continuare „Regulamentul din 2015”] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">6</a>
</span>) a transpus Directiva 2004/38 în dreptul irlandez. Potrivit instanței de trimitere, nu există nicio diferență de conținut între articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul din 2015 și articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Litigiul principal și întrebările preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul este un resortisant al unui stat din afara SEE. Acesta a intrat în Irlanda în luna octombrie 2002 pe baza unei vize de student. În luna iulie 2009, solicitantul s‑a căsătorit cu un cetățean al Uniunii în Irlanda și a depus o cerere de acordare a unui permis de ședere în acest stat, în conformitate cu Directiva 2004/38 și cu Regulamentul din 2015, pe baza faptului că era soțul unui cetățean al Uniunii. Respectiva cerere a fost respinsă în luna februarie 2010. Solicitantul a depus o nouă cerere la 17 iulie 2011, care a fost respinsă la 9 februarie 2012. În ambele cazuri, motivul respingerii cererii a fost acela că investigațiile efectuate la angajatorul cetățeanului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">7</a>
</span>) au arătat că, la momentul examinării cererii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">8</a>
</span>), aceasta nu mai lucra la angajatorul indicat în cerere. În luna martie 2013, solicitantul a depus o a treia cerere de acordare a unui permis de ședere în Irlanda. De această dată, solicitantului i‑a fost acordat permisul de ședere pentru o perioadă de cinci ani, până în luna septembrie 2018. În luna iunie 2014, și implicit ulterior acordării respectivului permis, a fost inițiată procedura de divorț dintre solicitant și soția sa. Sentința de divorț a fost pronunțată în luna iulie 2014, în țara de origine a cetățeanului Uniunii. Până la acel moment, căsătoria a durat cinci ani.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Permisul de ședere în Irlanda al solicitantului nu a fost revocat ca urmare a divorțului său și a continuat să lucreze în acest stat. Fosta sa soție a avut în continuare reședința în Irlanda (însă cu posibile perioade de absență în timpul călătoriilor de întoarcere în țara sa de origine).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În luna august 2018, solicitantul a depus o cerere de păstrare, cu titlu personal, a permisului său de ședere, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din regulament (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">9</a>
</span>), care prevede păstrarea dreptului de ședere în caz de divorț, în anumite situații în care căsătoria a durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în Irlanda. Respectiva cerere a fost respinsă în luna octombrie 2019 pentru motivul că solicitantul nu a prezentat dovezi care să ateste angajarea fostei sale soții în Irlanda sau faptul că acesta dispunea de suficiente resurse la data inițierii procedurii de divorț (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">10</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 17 octombrie 2019, solicitantul a depus o cerere de examinare a respectivei decizii de respingere și a solicitat o copie a informațiilor pe care ministrul le‑a primit de la Departamentul pentru Ocuparea Forței de Muncă și Protecție Socială (denumit în continuare „DEASP”). Solicitantul a declarat că el și fosta sa soție nu au avut o relație constantă, dar că avocații lui îi scriseseră acesteia pentru a‑i solicita sprijinul în furnizarea de detalii cu privire la activitățile desfășurate de ea în Irlanda pe parcursul perioadei menționate de ministru, reafirmându‑și convingerea că aceasta a beneficiat de prestații de asistență socială cel puțin pe durata unei părți din această perioadă. Solicitantul a precizat că, fără sprijinul și cooperarea fostei sale soții, nu putea verifica informația pe care o avea că aceasta a beneficiat de prestații de asistență socială în perioada în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 22 noiembrie 2021, ministrul a adoptat decizia finală de confirmare a deciziei de respingere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">11</a>
</span>). Temeiul respectivei decizii a fost acela că nu existau informații în dosar cu privire la circumstanțele plecării cetățeanului Uniunii de la fostul său loc de muncă și astfel cu privire la caracterul voluntar sau involuntar al acestei plecări. În plus, în dosar nu exista niciun element care să sugereze că aceasta a fost angajată pe o perioadă de peste un an sau că a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat, cu durata de sub un an, înainte să se înregistreze la DEASP. Poziția ministrului a avut la bază perioada de angajare de 37 de săptămâni a cetățeanului Uniunii în anul 2013 și de 2 săptămâni în anul 2014. Potrivit deciziei de respingere, cetățeanul Uniunii „nu și‑a exercitat drepturile de care beneficia în temeiul Tratatului UE prin înregistrarea ca fiind în șomaj involuntar în anul 2014, anul în care a fost inițiată și finalizată procedura de divorț, întrucât perioada în care aceasta se afla în șomaj nu a fost precedată de o perioadă de douăsprezece luni lucrate”. Decizia finală preciza de asemenea că, deși cetățeanul Uniunii a beneficiat în anul 2014 de indemnizația pentru persoane care caută de lucru, ministrul nu este obligat să respecte orice constatare a DEASP, iar plata neîntreruptă a indemnizației pentru persoane care caută de lucru către cetățeanul Uniunii nu este un factor determinant în soluționarea cazului privind drepturile care decurg din Tratatul UE cu care este sesizat ministrul.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit instanței de trimitere, nu există niciun indiciu în dosarul care a stat la baza deciziei ministrului din care să reiasă că s‑a analizat dacă cetățeanul Uniunii ar fi putut lucra pe o perioadă de peste un an în timp ce avea reședința în Irlanda, anterior lunii septembrie 2013, când aceasta a primit pentru prima dată indemnizația pentru persoane care caută de lucru („jobseeker’s allowance”). Respectivele perioade anterioare de activitate nu au fost luate în considerare pentru a stabili dacă cetățeanul Uniunii își exercita la data inițierii procedurii de divorț drepturile de care beneficia în temeiul Tratatului UE în Irlanda.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul a introdus o acțiune la High Court (Înalta Curte) din Irlanda, prin care a contestat decizia ministrului. Prin hotărârea din 1 februarie 2023, High Court (Înalta Curte) a anulat respectiva decizie. Această instanță a statuat că ministrul s‑a axat pe situația de angajat a cetățeanului Uniunii în perioada imediat anterioară cererii acesteia de acordare a indemnizației pentru persoane care caută de lucru („jobseeker’s allowance”) și în perioada de 12 luni anterioară inițierii procedurii de divorț. În schimb, ministrul nu a luat în considerare statutul de angajat sau de rezident al cetățeanului Uniunii pe perioada cuprinsă între anii 2009 și 2012, deși a fost invocat de către solicitant. High Court (Înalta Curte) a statuat că nici articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, nici articolul 6 alineatul (3) litera (c) punctul (ii) din Regulamentul din 2015 nu condiționează menținerea statutului de lucrător de obligația unui lucrător al Uniunii de a dovedi că a fost angajat în mod continuu pe o perioadă de 12 luni și imediat anterior înregistrării ca fiind în șomaj involuntar în scopul păstrării unui drept de ședere în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38. High Court (Înalta Curte) a considerat în plus că omisiunea de a nu îi pune solicitantului la dispoziție documentele referitoare la contribuțiile fostei sale soții aferente anilor 2009, 2010, 2011 și 2012, într‑o formă anonimizată sau adecvată, atunci când acestea se regăsesc în informațiile primite din partea DEASP și sunt puse la dispoziția ministrului sau omisiunea de a le analiza în mod transparent în procesul de luare a deciziei a subminat caracterul echitabil al procesului de decizie, în condițiile în care ministrul avea cunoștință de faptul că solicitantul a susținut că fosta sa soție a lucrat pe parcursul respectivilor ani și a prezentat anumite dovezi justificative în acest sens, dar că nu avusese acces și la alte informații din cauza lipsei de cooperare a acesteia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ministrul a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de High Court (Înalta Curte) la Court of Appeal (Curtea de Apel) din Irlanda. Considerând că soluționarea apelului necesită o interpretare a dreptului Uniunii, Court of Appeal (Curtea de Apel) a suspendat procedura și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C29Marge0doubleretrait" id="para-49" title="page-8">
      „1) a) Sintagma «un an» cuprinsă la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din [Directiva 2004/38] are în vedere sau impune ca anul respectiv să fie o perioadă unică și continuă?
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-50" title="page-8">
      b) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare litera a),, faptul că perioadele de încadrare în muncă ce alcătuiesc anul în cauză au putut fi cumulate sau însumate pe parcursul a patru sau cinci ani determină excluderea cetățeanului Uniunii din domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (3) litera (b) [din această directivă]?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-51" title="page-9">
      2) Faptul că cetățeana Uniunii a beneficiat de alocația pentru persoană care caută de lucru acordată de [DEASP] din Irlanda înseamnă că acesta este «înregistrat[ă] în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar» pe teritoriul [acestui] stat în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38?
    </p>
    <p class="C09Marge0avecretrait" id="para-52" title="page-9">
      3) Principiul general al dreptului Uniunii reflectat la articolul 41 din [cartă] sau, în subsidiar, Directiva 2004/38 interpretată în lumina acestui principiu general impune pârâtului obligația de a prezenta solicitantului dosarul său (dacă este necesar, într‑o formă anonimizată în mod corespunzător):
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-53" title="page-9">
      a) înainte de a lua o decizie cu privire la păstrarea dreptului de ședere/a unui permis de ședere în temeiul articolului 14 din Directiva 2004/38 coroborat cu articolul 13 și/sau cu articolul 7 alineatul (3) din directiva menționată și/sau
    </p>
    <p class="C11Marge1avecretrait" id="para-54" title="page-9">
      b) atunci când solicitantul intenționează să conteste o astfel de decizie în cadrul unei proceduri de control jurisdicțional?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura în fața Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul, guvernul german, Irlanda și Comisia Europeană au depus observații scrise. În prezentele concluzii, în conformitate cu solicitarea Curții, vom analiza prima și a doua întrebare adresate de Court of Appeal (Curtea de Apel).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Apreciere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații preliminare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Scopul Directivei 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">12</a>
</span>) constă în facilitarea exercitării și întărirea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, conferit în mod direct cetățenilor Uniunii de articolul 21 alineatul (1) TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">13</a>
</span>). În această privință, Directiva 2004/38 conferă tuturor resortisanților țărilor terțe care sunt membri de familie ai unui cetățean al Uniunii, în sensul articolului 2 alineatul (2) din această directivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">14</a>
</span>), și care însoțesc un cetățean al Uniunii ori i se alătură acestuia într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">15</a>
</span>), dreptul de intrare și de ședere în statul membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">16</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 din Directiva 2004/38 stabilește condițiile pe baza cărora cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora beneficiază de un drept de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni în statul membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">17</a>
</span>) și care, prin urmare, nu beneficiază încă de un drept de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">18</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38 prevede că toți cetățenii Uniunii au un astfel de drept de ședere în cazul în care au calitatea de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă în statul membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">19</a>
</span>). În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38, resortisanții Uniunii beneficiază de un drept de ședere în statul membru gazdă fără a exercita o activitate economică, cu condiția ca aceștia să dispună, pentru ei și pentru familiile lor, de asigurări medicale complete în acest stat membru și de resurse suficiente pentru a nu deveni o sarcină pentru sistemul de asistență socială al acestui stat membru pe durata șederii acestora (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">20</a>
</span>). Articolul 7 alineatul (1) litera (c) prevede de asemenea un drept de ședere acordat studenților în anumite condiții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2004/38 acordă membrilor familiei unui cetățean al Uniunii care sunt resortisanți ai unor țări terțe, în cazul în care însoțesc ori se alătură cetățeanului Uniunii în statul membru gazdă, un drept de ședere în acest din urmă stat, cu condiția ca cetățeanul Uniunii să îndeplinească condițiile menționate, printre altele, la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din această directivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">21</a>
</span>). În conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva 2004/38, dreptul de ședere în statul membru gazdă al membrilor familiei unui cetățean al Uniunii, prevăzut printre altele la articolul 7 alineatul (2) din această directivă, se păstrează doar atât timp cât cetățeanul Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">22</a>
</span>) îndeplinește condițiile prevăzute la respectivul articol 7 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">23</a>
</span>). În această privință, Curtea a subliniat că drepturile conferite membrilor de familie prin Directiva 2004/38, inclusiv prin articolul 7 din aceasta, nu sunt drepturi autonome, ci drepturi derivate din exercitarea libertății de circulație de către un cetățean al Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">24</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 prevede, la rândul său, că, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) din aceasta, un cetățean al Uniunii care nu mai desfășoară o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă își menține totuși statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă, în anumite împrejurări (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">25</a>
</span>). Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 stabilește o gradație în condițiile acestei mențineri, care depinde, pe de o parte, de cauza inactivității cetățeanului Uniunii, și, pe de altă parte, de durata inițială a perioadei sale de activitate în statul membru gazdă. În această privință, condițiile necesare pentru menținerea statutului de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă variază după cum durata inițială a perioadei sale de activitate este mai lungă sau mai scurtă de un an (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">26</a>
</span>). Astfel, cetățeanul Uniunii care a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă își menține statutul de lucrător fără limită în timp în cazul în care: (i) se află în incapacitate temporară de a munci, ca rezultat al unei boli sau al unui accident; (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">27</a>
</span>) (ii) a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă pentru o perioadă de peste un an înainte de a se afla în șomaj involuntar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">28</a>
</span>) sau (iii) a început un stagiu o formare profesională (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">29</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38, cetățeanul Uniunii care a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă pentru o perioadă mai scurtă de un an înainte de a se afla în șomaj involuntar nu beneficiază de menținerea statutului său de lucrător decât pentru o perioadă a cărei durată o poate stabili statul membru respectiv, cu condiția ca aceasta să nu fie mai scurtă de șase luni. În Hotărârea Tarola, Curtea a statuat că cetățeanul Uniunii și‑a păstrat respectivul statut și atunci când a desfășurat o activitate pentru o perioadă de două săptămâni în statul membru gazdă înainte de a deveni șomer în mod involuntar. Curtea a subliniat că motivele pentru care un cetățean al Uniunii este în șomaj în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">30</a>
</span>) și cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">31</a>
</span>) din Directiva 2004/38 trebuie să fie independente de voința sa.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere faptul că membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii care sunt resortisanți ai unor țări terțe nu au un drept de ședere autonom în temeiul articolului 7 din Directiva 2004/38, ci doar drepturi derivate din exercitarea dreptului la liberă circulație de către cetățeanul Uniunii, Directiva 2004/38 instituie garanții juridice pentru a proteja membrii familiei unui cetățean al Uniunii în anumite cazuri (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">32</a>
</span>). În această privință, articolul 13 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/38 prevede că, în caz de divorț, soțul unui cetățean al Uniunii care este resortisant al unei țări terțe își poate menține dreptul de ședere în statul membru gazdă mai degrabă cu titlu personal decât cu titlu derivat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">33</a>
</span>). Dreptul de ședere personal este supus condiției ca, înainte de inițierea procedurii de divorț, căsătoria să fi durat cel puțin trei ani, din care cel puțin un an în statul membru gazdă. Din situația de fapt prezentată în cererea de decizie preliminară reiese că solicitantul îndeplinește aceste cerințe. În plus, înainte de a dobândi un drept de ședere permanentă, persoana în cauză trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2004/38, și anume să dovedească fie că desfășoară o activitate salariată sau independentă, fie că are suficiente resurse pentru ea însăși și pentru membrii familiei ei, astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă în cursul șederii sale, precum și că deține o asigurare medicală completă, valabilă în respectivul stat membru gazdă, ori că este membru al familiei constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care îndeplinește aceste cerințe. Curtea a declarat că aceste condiții corespund celor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b) și (d) din Directiva 2004/38, pe care cetățenii Uniunii înșiși sunt obligați să le îndeplinească pentru a beneficia de un drept de ședere temporară, cu o durată mai mare de trei luni, pe teritoriul statului membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">34</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul trebuie, așadar, să dovedească dacă a beneficiat de un drept de ședere în Irlanda la data inițierii procedurii de divorț. Având în vedere faptul că solicitantul se bazează pe dreptul de ședere al fostei sale soții, care este un cetățean al Uniunii, dreptul său depinde de aspectul dacă aceasta beneficia de un astfel de drept la data respectivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">35</a>
</span>). Acestea sunt condițiile care constituie esența litigiului principal (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">36</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reiese în special din considerentul (10) al Directivei 2004/38 că condițiile prevăzute la articolul 7 din aceasta urmăresc printre altele să se evite ca un cetățean al Uniunii și membrii familiei acestuia să devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">37</a>
</span>). Este posibil ca respectivul risc să apară întrucât, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38, un cetățean al Uniunii poate pretinde egalitate de tratament în raport cu resortisanții statului membru gazdă în domeniul de aplicare al tratatului, atunci când șederea sa pe teritoriul acestui stat membru respectă condițiile prevăzute în Directiva 2004/38. Beneficiul respectivei dispoziții se extinde și asupra membrilor de familie care nu au cetățenia statului membru gazdă și care au un drept de ședere. Sub rezerva derogării prevăzute la articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38, un cetățean al Uniunii poate astfel pretinde accesul egal la prestații de asistență socială, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/38, în raport cu resortisanții statului membru gazdă, atunci când șederea sa pe teritoriul acestui stat membru respectă condițiile prevăzute în Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">38</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima întrebare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primei întrebări, structurată pe două aspecte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">39</a>
</span>), instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă expresia „pe o perioadă de peste un an” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">40</a>
</span>) de la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 se referă la o singură perioadă neîntreruptă de activitate economică sau dacă aceasta se poate referi la cumulul unor perioade distincte sau separate de desfășurare a unei astfel de activități pe parcursul a patru sau cinci ani.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul consideră că nu există niciun motiv pentru a presupune că expresia „pe o perioadă de peste un an”, cuprinsă la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, se referă la o singură perioadă neîntreruptă. Aceasta se poate referi și la „perioade de sub an […] cumulate”. Irlanda și guvernul german consideră că această expresie se referă la o singură perioadă neîntreruptă de un an. Abordarea adoptată de Comisie este mult mai nuanțată. Aceasta consideră că expresia se referă în principiu la o perioadă de activitate economică caracterizată printr‑un anumit grad de legătură cu viața economică a unui stat membru gazdă, ceea ce presupune un minim grad de continuitate a activității economice în respectivul stat. Această legătură presupune în plus o contribuție substanțială adusă de lucrătorul Uniunii la finanțele statului membru gazdă prin plata taxelor și a contribuțiilor la sistemul de asistență socială. Cerința unei perioade neîntrerupte nu poate exclude două sau mai multe perioade de muncă reală și efectivă desfășurată într‑un stat membru gazdă care, cumulate, depășesc o perioadă de un an pentru motivul că acestea rezultă din contracte de muncă succesive încheiate cu diferiți angajatori, chiar și atunci când pot exista întreruperi între astfel de perioade de muncă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie subliniat că Directiva 2004/38 nu definește ce anume se înțelege prin expresia „pe o perioadă de peste un an” de la articolul 7 alineatul (3) litera (b) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">41</a>
</span>) din aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">42</a>
</span>). În plus, simpla interpretare literală a acestei expresii în diferite versiuni lingvistice (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">43</a>
</span>) nu permite să se stabilească fără echivoc dacă se referă la o singură perioadă continuă sau neîntreruptă de peste un an ori la o perioadă totală de peste un an prin cumularea a două sau mai multe perioade distincte, fiecare dintre acestea cu o durată mai scurtă de un an. Această lipsă de claritate poate veni în contradicție cu alte reglementări ale Uniunii în domeniul liberei circulații a persoanelor și al șederii, în care legiuitorul Uniunii s‑a referit în mod explicit la o anumită perioadă neîntreruptă sau la o anumită perioadă continuă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">44</a>
</span>). Poate mai frapant este faptul că articolele 16 și 17 din Directiva 2004/38 însăși se referă, în contextul dreptului de ședere permanentă, la o perioadă neîntreruptă de ședere în statul membru gazdă. Astfel, de exemplu, articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 prevede că „[c]etățenii Uniunii care și‑au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">45</a>
</span>). În plus, pentru a atenua modul de redactare precis și lipsit de echivoc a dispoziției menționate, articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2004/38 prevede că continuitatea șederii nu este afectată în anumite cazuri, precum „absențe[le] temporare care nu depășesc un total de șase luni pe an” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">46</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contrar celor susținute de Irlanda, nu considerăm că textul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 „este clar de la prima lectură” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">47</a>
</span>). Pentru interpretarea acestei dispoziții, este astfel necesar să se țină seama nu numai de modul de redactare a acesteia, ci și de contextul său și de economia generală a reglementării din care face parte, precum și de obiectivele pe care le urmărește aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-49" href="#t-49">48</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește contextul și economia generală menționate, trebuie să precizăm de la bun început că faptul că articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 se referă în mod explicit la o perioadă neîntreruptă, nu însă și articolul 7 alineatul (3) litera (b) din aceasta, ar fi un indiciu că această ultimă dispoziție nu impune o astfel de continuitate. Dispozițiile în cauză se regăsesc însă în capitole diferite din Directiva 2004/38, care stabilesc o distincție clară între dreptul de ședere (capitolul III) și, respectiv, dreptul de ședere permanentă (capitolul IV) și condițiile care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de aceste drepturi diferite (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-50" href="#t-50">49</a>
</span>). Prin urmare, nu considerăm că lipsa unei cerințe explicite referitoare la continuitate în cuprinsul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 este concludentă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este deci oportun să ne îndreptăm atenția asupra normelor referitoare la dreptul de ședere prevăzute în capitolul III din Directiva 2004/38 și în special în articolul 7 din aceasta, precum și asupra obiectivelor pe care le urmăresc aceste norme.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38, care reglementează situațiile în care un cetățean al Uniunii care a încetat temporar să desfășoare o activitate salariată sau o activitate independentă își menține statutul de lucrător, precum și dreptul corespunzător de ședere prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din această directivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-51" href="#t-51">50</a>
</span>) se bazează pe premisa că cetățeanul respectiv este disponibil și capabil să se reintegreze pe piața forței de muncă a statului membru gazdă într‑un termen rezonabil (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-52" href="#t-52">51</a>
</span>). Articolul menționat stabilește un just echilibru între protejarea libertății de circulație a lucrătorilor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-53" href="#t-53">52</a>
</span>) și garantarea faptului că sistemele de securitate socială din statul membru gazdă nu vor suporta o sarcină excesivă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-54" href="#t-54">53</a>
</span>). Asigurarea echilibrului și a reconcilierii acestor interese legitime concurente în cadrul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 și atenta gradație adoptată în cuprinsul acestuia de legiuitorul Uniunii reflectă (în parte) principiul proporționalității (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-55" href="#t-55">54</a>
</span>) prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-56" href="#t-56">55</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum s‑a menționat anterior, protecția acordată în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38, în special durata acestei protecții, poate varia în funcție, printre altele, de cauza încetării activității în statul membru gazdă și de durata acestei activități inițiale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-57" href="#t-57">56</a>
</span>). Astfel, deși se poate stabili o paralelă clară între articolul 7 alineatul (3) litera (b) și articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38, ambele referindu‑se la expresia „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar” când persoana respectivă „s‑a înregistrat ca persoană care caută de lucru”, aceste dispoziții diferă semnificativ în ceea ce privește durata perioadei în care un lucrător salariat sau un lucrător care desfășoară o activitate independentă își menține un astfel de statut, după cum durata inițială a perioadei sale de activitate în statul membru gazdă este mai lungă sau mai scurtă de un an (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-58" href="#t-58">57</a>
</span>). Având în vedere că atât articolul 7 alineatul (3) litera (b), cât și articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 se bazează pe premisa că activitatea cetățeanului Uniunii a fost întreruptă în mod involuntar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-59" href="#t-59">58</a>
</span>) și că acesta va reintra pe piața forței de muncă din statul membru gazdă într‑un termen rezonabil, este clar, astfel cum au subliniat guvernul german (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-60" href="#t-60">59</a>
</span>), Irlanda (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-61" href="#t-61">60</a>
</span>) și Comisia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-62" href="#t-62">61</a>
</span>), că includerea în semnificația expresiei „pe o perioadă de peste un an” a unor perioade scurte, dispersate sau separate de activitate economică, cumulate de‑a lungul unei perioade extinse (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-63" href="#t-63">62</a>
</span>), poate afecta în practică diferența existentă între respectivele dispoziții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-64" href="#t-64">63</a>
</span>) și atenta gradație adoptată de legiuitorul Uniunii la diferitele litere ale articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-65" href="#t-65">64</a>
</span>), subminând astfel echilibrul just instituit în cuprinsul acestei dispoziții (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-66" href="#t-66">65</a>
</span>). În această privință, considerăm că protecția sporită acordată în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 – care se poate întinde pe o perioadă nelimitată (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-67" href="#t-67">66</a>
</span>) – impune o contribuție corespunzătoare la economia statului membru gazdă și o legătură cu aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-68" href="#t-68">67</a>
</span>) care să fie deopotrivă constantă și durabilă, în comparație cu protecția mai redusă acordată în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (c) din aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-69" href="#t-69">68</a>
</span>), în care activitatea economică desfășurată pe o perioadă, de exemplu, de două săptămâni (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-70" href="#t-70">69</a>
</span>) este suficientă pentru a beneficia de protecția acordată de această din urmă dispoziție. Având în vedere că, în lumina Hotărârii Tarola, pragul temporal prevăzut la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 este redus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-71" href="#t-71">70</a>
</span>), nu se pune problema unei continuități în temeiul acestei dispoziții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, estomparea distincției existente între articolul 7 alineatul (3) litera (b) și articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 ar putea însemna o sarcină excesivă pentru sistemele de securitate socială ale statelor membre gazdă. În plus, impactul deplin al acestei sarcini ar fi imprevizibil, întrucât perioadele de activitate salariată sau de activitate independentă desfășurate în statul membru gazdă întinse pe mai mulți ani, intercalate cu perioade de absență de pe piața forței de muncă a statului membru gazdă, ar putea fi luate în considerare și ar putea conduce la menținerea statutului de lucrător și a drepturilor aferente acordate în temeiul acestuia pentru o perioadă nedeterminată. Prin urmare, considerăm că expresia „pe o perioadă de peste un an” se referă nu doar la durata minimă a activității economice în cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-72" href="#t-72">71</a>
</span>), ci și, în principiu, la continuitatea respectivei activități.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Deși cerința unei perioade neîntrerupte de peste un an care trebuie îndeplinită în scopul păstrării statutului de lucrător în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 reconciliază, în principiu, în mod adecvat și echitabil drepturile, interesele și principiile concurente identificate ca fiind în joc și echilibrul corespunzător care trebuie atins, considerăm că este necesar să se examineze totodată dacă anumite perioade limitate de inactivitate nu ar trebui să afecteze respectiva continuitate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-73" href="#t-73">72</a>
</span>). O astfel de examinare este necesară pentru a asigura faptul că principiul proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE este pe deplin respectat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De la bun început și astfel cum a precizat Comisia, trebuie subliniat că, deși articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 vizează atât activitatea salariată, cât și activitatea independentă, aceasta din urmă poate fi, prin natura ei, caracterizată prin mai multe misiuni de muncă cu întreruperi între astfel de misiuni. Interpretarea articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 în sensul că acesta impune fără excepție o singură perioadă neîntreruptă de muncă ar îngreuna posibilitatea ca cetățenii Uniunii să se întemeieze pe această dispoziție și nu ar fi conformă cu obiectivul urmărit prin acest articol (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-74" href="#t-74">73</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește absențele voluntare de pe piața forței de muncă, ar fi excesiv de formalist și de dificil dacă un cetățean al Uniunii care a lucrat în statul membru gazdă pentru o perioadă neîntreruptă de 10 luni și‑a părăsit locul de muncă în mod voluntar, de exemplu pentru a lua parte la un eveniment neprevăzut sau la o situație apărute în familie, iar, la întoarcerea sa pe piața forței de muncă, cronometrul să se reseteze sau să repornească automat de la zero. Într‑o astfel de situație, o persoană care a lucrat pentru o perioadă de 10 luni, iar, după o întrerupere de două luni, pentru o altă perioadă de 10 luni, înainte de a deveni șomer în mod involuntar, nu ar putea beneficia de protecția acordată prin articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. Aplicarea automată și netemperată a unei cerințe care impune o perioadă continuă și neîntreruptă de peste un an ar eșua în a recunoaște de exemplu că, în timp ce un cetățean al Uniunii a reînceput să lucreze în statul membru gazdă, acesta își poate menține angajamentele familiale și alte obligații (pe care le are în altă parte) care necesită prezența sa fizică (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-75" href="#t-75">74</a>
</span>). Este posibil ca astfel de angajamente și obligații să nu poată fi îndeplinite pe parcursul perioadelor de concediu anual de care un lucrător poate beneficia în primul an de activitate desfășurată în statul membru gazdă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-76" href="#t-76">75</a>
</span>) sau de la distanță (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-77" href="#t-77">76</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea a recunoscut încă din anul 1988 că, de altfel, „carierele continue sunt mai puțin frecvente ca altădată” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-78" href="#t-78">77</a>
</span>). În plus, este bine cunoscut (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-79" href="#t-79">78</a>
</span>) faptul că lucrătorii pot alege să nu lucreze pentru scurte perioade atunci când fac trecerea de la o activitate la alta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-80" href="#t-80">79</a>
</span>). Ar fi inutil de dificil, mai puțin în cazul în care aceștia respectă celelalte condiții prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, să se excludă în mod automat astfel de lucrători de la beneficiul conferit prin acest articol dacă ei au lucrat pentru o perioadă totală de peste un an, chiar dacă pe parcursul acesteia s‑au intercalat scurte intervale de pauză sau întreruperi având o durată totală limitată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rezultă că, deși expresia „pe o perioadă de peste un an” care figurează la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 se referă, în principiu, la o singură perioadă neîntreruptă de peste un an, dat fiind că noțiunea de „lucrător” nu trebuie interpretată restrictiv (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-81" href="#t-81">80</a>
</span>) – și, prin extensie, nici condițiile pe baza cărora acest statut poate fi păstrat –, respectiva continuitate nu trebuie să fie întreruptă de scurte absențe de pe piața forței de muncă având o durată rezonabilă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-82" href="#t-82">81</a>
</span>) care să nu depășească o perioadă totală de două luni atunci când întreruperea este voluntară sau de șase luni atunci când întreruperea rezultă din șomaj involuntar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-83" href="#t-83">82</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie subliniat că perioada de două luni de inactivitate voluntară este scurtă ca natură prin raportare la sau proporțional cu perioada de peste un an prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. Aceasta urmează, prin analogie, raționamentul sau logica ce stau la baza articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2004/38. Acest ultim articol prevede printre altele că absențele pe perioade cu durata totală cuprinsă între șase luni și 12 luni consecutive nu vor întrerupe, în anumite circumstanțe, o perioadă neîntreruptă de ședere în statul membru gazdă cu durata de cinci ani. Durata perioadei de întrerupere permise în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2004/38 variază în esență după cum aceasta a luat naștere în urma alegerii cetățeanului Uniunii sau prin forța împrejurărilor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește perioada de șase luni prevăzută în ceea ce privește șomajul involuntar, considerăm că aceasta este adecvată prin raportare la perioada minimă de menținere a statutului de lucrător prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-84" href="#t-84">83</a>
</span>), dar și pentru a nu afecta sau estompa diferența existentă între această dispoziție și articolul 7 alineatul (3) litera (b) din aceeași directivă. Respectiva perioadă reflectă și abordarea nuanțată adoptată de legiuitorul Uniunii la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2004/38 cu privire la durata întreruperii permise după cum șomajul este voluntar sau involuntar (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-85" href="#t-85">84</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Perioada (perioadele) de întrerupere voluntară sau involuntară în cauză nu poate (pot) fi însă luată (luate) în considerare la calculul perioadei obligatorii de angajare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-86" href="#t-86">85</a>
</span>) de peste un an prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, ca răspuns la prima întrebare adresată de instanța de trimitere, considerăm că expresia „pe o perioadă de peste un an” care figurează la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 trebuie interpretată ca referindu‑se, în principiu, la o singură perioadă neîntreruptă. Conform principiului proporționalității, continuitatea respectivei perioade nu este întreruptă de scurte perioade de absență de pe piața forței de muncă având o durată rezonabilă, care nu depășesc o durată totală de două luni atunci când întreruperea este voluntară sau de șase luni atunci când întreruperea rezultă dintr‑un șomaj involuntar. Perioada (perioadele) de întrerupere în cauză nu poate (pot) fi luată (luate) în considerare la calculul perioadei necesare de angajare de peste un an, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">C.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la a doua întrebare</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere urmărește să afle dacă îndeplinirea condițiilor necesare pentru obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru de către un cetățean al Uniunii înseamnă că acesta este „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar” pe teritoriul statului membru gazdă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din cererea de decizie preliminară și din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese în mod clar că instanța de trimitere urmărește mai degrabă o interpretare a expresiei „înregistrat în mod corespunzător” decât a expresiei „șomaj involuntar”, care figurează în cuprinsul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-87" href="#t-87">86</a>
</span>). Instanța de trimitere ridică în esență problema dacă faptul că DEASP (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-88" href="#t-88">87</a>
</span>) a plătit fostei soții a solicitantului o indemnizație acordată persoanelor care caută de lucru trebuie acceptat de către ministru (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-89" href="#t-89">88</a>
</span>) ca fiind dovada că ea a fost înregistrată în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar, în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, sau cel puțin trebuie luat în considerare la examinarea în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Solicitantul consideră că DEASP trebuie să adopte o decizie cu privire la caracterul involuntar sau voluntar al șomajului și că această decizie este obligatorie pentru ministru prin forța dreptului Uniunii. Prin acordarea indemnizației pentru persoane care caută de lucru unui cetățean al Uniunii, DEASP consideră că acesta îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. În subsidiar, trebuie acordată o deosebită importanță acestei constatări. În cazul în care ministrul nu consideră că poziția DEASP este determinantă, acesta ar trebui să prezinte motivele pentru care nu a luat în considerare această poziție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Guvernul german susține că o persoană precum solicitantul, care urmărește să stabilească un drept de ședere derivat din drepturile de care a beneficiat fosta sa soție, poate invoca faptul că aceasta a primit indemnizația pentru persoane care caută de lucru din partea DEASP pentru a dovedi că aceasta se afla în situația de a fi „înregistrată în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar” în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. Guvernul german a subliniat circumstanțele specifice ale prezentei cauze, și anume lipsa de cooperare din partea cetățeanului Uniunii și refuzul autorităților irlandeze de a pune la dispoziția solicitantului certificatele corespunzătoare, făcând astfel imposibilă pentru acesta exercitarea drepturilor prevăzute în Directiva 2004/38. Potrivit aceluiași guvern, în cazul în care nu mai este posibil să se stabilească dacă șomajul a fost involuntar, acest lucru poate fi pus exclusiv pe seama procedurilor desfășurate de autoritățile irlandeze, cum ar fi omisiunea de a stabili situația de fapt sau ștergerea unor informații relevante din bazele de date. Această situație nu poate fi folosită în detrimentul solicitantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Irlanda consideră că înregistrarea la DEASP ca persoană care caută de lucru îndeplinește doar o parte din cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 și că o astfel de înregistrare nu este și nu poate fi suficientă în sine pentru a constitui temeiul menținerii statutului de lucrător de către cetățeanul Uniunii. Există în mod evident o cerință suplimentară – ca șomajul să fie „involuntar”. Acesta nu este un aspect pe care autoritățile irlandeze îl iau în considerare atunci când acordă indemnizația pentru persoane care caută de lucru. În plus, solicitantul are în orice moment obligația de a dovedi că fosta sa soție, cetățean al Uniunii, se afla în șomaj involuntar. Astfel, potrivit Irlandei, faptul că cetățeanul Uniunii primea indemnizația pentru persoane care caută de lucru din partea DEASP nu înseamnă în sine, pe plan juridic, că ea era „înregistrată în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar” în Irlanda, în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din directivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit Comisiei, motivele pentru care un cetățean mobil al Uniunii a încetat să mai desfășoare o activitate economică în statul membru gazdă pot fi relevante pentru a stabili dacă șomajul este sau nu voluntar. Cerința înregistrării ca fiind în șomaj „involuntar”, impusă la articolul 7 alineatul (3) literele (b) și (c) din Directiva 2004/38, limitează menținerea statutului de lucrător la situațiile în care încetarea oricărei activități economice (deși nu neapărat încetarea unei anumite sarcini de lucru) a fost cauzată de împrejurări independente de voința cetățeanului mobil al Uniunii. O interpretare alternativă ar putea da lucrătorilor mobili posibilitatea de a beneficia de menținerea statutului de lucrător chiar și în cazul în care au încetat orice activitate într‑un stat membru gazdă exclusiv din proprie inițiativă. În același timp, îndeplinirea condițiilor necesare pentru primirea indemnizației în cauză pentru persoane care caută de lucru este condiționată de dovedirea de către cetățeanul mobil al Uniunii a faptului că este disponibil să muncească și că își caută efectiv de lucru, dar nu poate găsi un loc de muncă adecvat. Prin urmare, este posibil ca, în scopul verificării dreptului unui cetățean al Uniunii de a beneficia în continuare de indemnizația pentru persoane care caută de lucru, autoritățile competente să poată deține informații suplimentare privind natura și amploarea eforturilor cetățeanului Uniunii de căutare a unui loc de muncă, precum și rezultatul acestor eforturi, informații care ar fi relevante pentru a stabili dacă statutul său de șomer a luat naștere în mod voluntar sau involuntar. Aceasta este însă o chestiune pe care instanța de trimitere este cea mai în măsură să o verifice.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din modul de redactare al articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 reiese clar că, pentru ca un cetățean al Uniunii să își mențină statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă, acesta trebuie să îndeplinească în mod cumulativ trei condiții distincte, și anume: (i) să fie „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, (ii) să fi fost angajat pe o perioadă de peste un an și (iii) să se fi înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă. Natura cumulativă a acestor condiții reiese din utilizarea termenului „după” și a termenului „și” în textul dispoziției menționate. Înregistrarea ca persoană care caută de lucru după ce a fost angajat pe o perioadă de peste un an nu va fi astfel suficientă pentru ca un cetățean al Uniunii să își mențină statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. Cetățeanul Uniunii trebuie să îndeplinească și cerința distinctă de a fi „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Expresia „înregistrat în mod corespunzător” nu este definită în Directiva 2004/38, iar modalitatea prin care șomajul involuntar trebuie constatat sau înregistrat nu este prevăzută în aceasta. Rezultă, așadar, că, în lipsa unor norme ale Uniunii în materie și în temeiul principiului autonomiei procedurale, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a stabili normele care reglementează înregistrarea în mod corespunzător a șomajului involuntar, în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, cu condiția însă ca acestea să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și să nu facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul efectivității) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-90" href="#t-90">89</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În litigiul principal, singurul aspect care trebuie analizat este cel al principiului efectivității.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ar rezulta, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul din 2015, în mod similar articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, se referă doar la expresia „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, fără a preciza în mod concret modalitatea prin care o astfel de înregistrare trebuie constatată. În plus, în dosarul de care dispune Curtea nu există nicio indicație că acest aspect este reglementat prin alte dispoziții legislative sau administrative interne sau prin jurisprudență.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai important este însă faptul că instanța de trimitere nu a precizat care sunt temeiul juridic și condițiile pentru a obține în Irlanda indemnizația pentru persoane care caută de lucru. Mai precis, respectiva instanță nu a explicat dacă acordarea acestei indemnizații de către DEASP este condiționată de constatarea de către această entitate a faptului că persoana în cauză este în șomaj din împrejurări independente de voința sa sau dacă – iar, în caz afirmativ, în ce mod și în ce măsură – astfel de împrejurări pot fi relevante în examinarea îndeplinirii condițiilor necesare pentru obținerea respectivei indemnizații. Prin urmare, avem îndoieli serioase cu privire la admisibilitatea în fapt a celei de a doua întrebări, dat fiind că instanța de trimitere nu a explicat conținutul dispozițiilor interne relevante aplicabile în ceea ce privește această întrebare, astfel cum prevede articolul 94 litera (b) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cazul în care Curtea ar considera că a doua întrebare este admisibilă, am dori să subliniem faptul că, potrivit Comisiei, ministrul a susținut în fața High Court că, atunci când examinează îndeplinirea condițiilor necesare pentru obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru, DEASP nu efectuează nicio investigație în legătură cu motivele pentru care o persoană a părăsit fostul loc de muncă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-91" href="#t-91">90</a>
</span>). Irlanda susține de asemenea în observațiile prezentate Curții, că autoritățile irlandeze nu examinează dacă șomajul este „involuntar” atunci când acordă indemnizația pentru persoane care caută de lucru.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în conformitate cu informațiile disponibile public, puse la dispoziție de un organism statutar care intră în aria de jurisdicție a Direcției de Protecție Socială (fostul DEASP), sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, ar rezulta că este posibil ca o persoană să nu îndeplinească condițiile pentru o perioadă (de până la nouă săptămâni) în cazul în care „a părăsit locul de muncă în mod voluntar și fără motive întemeiate” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-92" href="#t-92">91</a>
</span>). Rezultă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-93" href="#t-93">92</a>
</span>) că, atunci când acordă indemnizația pentru persoane care caută de lucru, Departamentul pentru Protecție Socială efectuează în mod obișnuit investigații (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-94" href="#t-94">93</a>
</span>) sau are cel puțin competența de a efectua investigații cu privire la motivele pentru care o persoană se află în șomaj și îi poate retrage temporar respectivei persoane dreptul de a beneficia de indemnizație atunci când șomajul în care se afla aceasta este voluntar. Ar rezulta astfel că există o oarecare suprapunere între condițiile necesare pentru obținerea în Irlanda a indemnizației pentru persoane care caută de lucru și noțiunea de „șomaj involuntar” de la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-95" href="#t-95">94</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cazul în care instanța de trimitere constată că DEASP beneficia de astfel de competențe la momentul respectiv și că îndeplinirea condițiilor pentru obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru impune în esență ca persoana să fie în „șomaj involuntar” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-96" href="#t-96">95</a>
</span>), considerăm că faptul că un cetățean al Uniunii a obținut indemnizația pentru persoane care caută de lucru din partea acestei entități trebuie luat în considerare de către ministru atunci când acesta examinează dacă un cetățean al Uniunii își poate menține statutul de lucrător salariat sau de lucrător care desfășoară o activitate independentă, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. În astfel de împrejurări, obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru constituie prima facie dovada că cetățeanul Uniunii era „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-97" href="#t-97">96</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ministrul poate răsturna respectiva dovadă făcând dovada faptului că cetățeanul Uniunii a fost exclus sau respins (temporar) de la plata indemnizației pentru persoane care caută de lucru întrucât șomajul în care se afla era voluntar sau prezentând orice alte mijloace de probă relevante. Trebuie subliniat faptul că ministrul s‑a bazat în mare măsură pe informațiile primite de la DEASP cu privire la fosta soție a solicitantului pentru a demonstra, printre altele, istoricul perioadelor de angajare a acesteia, lipsa statutului ei de lucrător salariat și faptul că a primit indemnizația pentru persoane care caută de lucru „în perioada cuprinsă între luna septembrie 2013 și luna septembrie 2017”. Ministrul este astfel în măsură să obțină informații din partea DEASP pentru a răsturna prima facie dovada în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, ca răspuns la a doua întrebare adresată de instanța de trimitere, considerăm că îndeplinirea de către un cetățean al Uniunii a condițiilor necesare pentru obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru constituie prima facie dovada că a fost „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, atunci când îndeplinirea respectivelor condiții depinde de împrejurarea că o persoană se află în șomaj din motive independente de voința sa, iar autoritatea națională competentă care acordă această indemnizație efectuează investigații sau are competența de a efectua investigații cu privire la motivele pentru care respectiva persoană se află în șomaj.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">VI.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lumina tuturor considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la prima și la a doua întrebare adresată de Court of Appeal (Curtea de Apel, Irlanda), după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-106" title="page-29">
      Articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-107" title="page-29">
      trebuie interpretat în sensul că:
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">expresia „pe o perioadă de peste un an” care figurează în această dispoziție se referă, în principiu, la o singură perioadă neîntreruptă. Conform principiului proporționalității, continuitatea respectivei perioade nu este întreruptă de scurte perioade de absență de pe piața forței de muncă având o durată rezonabilă, care nu depășesc o durată totală de două luni atunci când întreruperea este voluntară sau de șase luni atunci când aceasta rezultă dintr‑un șomaj involuntar. Perioada (perioadele) de întrerupere în cauză nu poate (pot) fi luată (luate) în considerare la calculul perioadei necesare de angajare de peste un an, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">îndeplinirea de către un cetățean al Uniunii a condițiilor necesare pentru obținerea indemnizației pentru persoane care caută de lucru constituie prima facie dovada că a fost „înregistrat în mod corespunzător ca fiind în șomaj involuntar”, atunci când îndeplinirea respectivelor condiții depinde de împrejurarea că o persoană se află în șomaj din motive independente de voința sa, iar autoritatea națională competentă care acordă această indemnizație efectuează investigații sau are competența de a efectua investigații cu privire la motivele pentru care respectiva persoană se află în șomaj.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: engleza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">i</a>
</span>) Numele prezentei cauze este fictiv. Acesta nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">2</a>
</span>) Cererea a fost depusă de Court of Appeal (Curtea de Apel) din Irlanda la 9 iulie 2024 la grefa Curții de Justiție.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">3</a>
</span>) Solicitantul și fosta sa soție au divorțat în luna iulie 2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">4</a>
</span>) Ca lucrător salariat sau ca lucrător care desfășoară o activitate independentă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">5</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, rectificare în JO 2004, L 229, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56, denumită în continuare „Directiva 2004/38”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">6</a>
</span>) https://www.irishstatutebook.ie/eli/2015/si/548/made/en/print</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">7</a>
</span>) După cum este indicat în formularele relevante ale cererii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">8</a>
</span>) Care, în ambele situații, a avut loc la o dată ulterioară depunerii cererii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">9</a>
</span>) În observațiile scrise, Irlanda a precizat că articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul din 2015 pune în aplicare articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">10</a>
</span>) Prin scrisoarea de respingere a cererii, solicitantul a fost informat că, „din informațiile de care dispune ministrul, comunicate de [DEASP], reiese că cetățeanul [Uniunii] nu își exercita drepturile prin desfășurarea unor activități salariate sau a unor activități independente, prin urmarea unor studii, prin înregistrarea ca fiind în șomaj involuntar sau prin deținerea de resurse suficiente, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul din 2015, în perioada cuprinsă între [13 septembrie 2013] și [23 septembrie 2017]”. În procesul‑verbal de adoptare a deciziei, un funcționar din cadrul departamentului privind drepturile care decurg din tratatele Uniunii a decis că cererea solicitantului trebuie respinsă întrucât: „din informațiile furnizate de [DEASP], reiese că cetățeanul [Uniunii] nu își exercita drepturile [care îi reveneau în temeiul tratatelor Uniunii] pe teritoriul statului prin desfășurarea unor activități salariate la data inițierii procedurii de divorț în […] luna iunie 2014[;] aceasta avea reședința pe teritoriul acestui stat, însă a beneficiat de indemnizația [pentru persoane care caută de lucru] în perioada cuprinsă între [13 septembrie 2013] și [23 septmbrie2017]”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">11</a>
</span>) Cazul a fost soluționat de un consilier responsabil cu reexaminarea cererii, care are și calitatea de martor în numele ministrului în litigiul principal de pe rolul instanței irlandeze.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">12</a>
</span>) A se vedea considerentele (1)-(4) ale Directivei 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">13</a>
</span>) Hotărârea din 11 aprilie 2019, Tarola (C‑483/17, denumită în continuare „Hotărârea Tarola”, EU:C:2019:309, punctul 23 și jurisprudența citată). Curtea a subliniat, după cum reiese din însuși textul articolelor 20 și 21 TFUE, că dreptul de liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora nu este necondiționat, ci este supus limitărilor și condițiilor prevăzute de Tratatul FUE și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestuia. Legiuitorul Uniunii a reglementat aceste limitări și condiții prin Directiva 2004/38 [Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență domestică), C‑930/19, EU:C:2021:657, punctul 78 și jurisprudența citată].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">14</a>
</span>) În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/38, „soțul” este „membru de familie”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">15</a>
</span>) Ne vom referi la acesta sub denumirea de statul membru gazdă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">16</a>
</span>) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2004/38 definește noțiunea de „destinatari” ai drepturilor conferite de directivă ca însemnând „oric[e] cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într‑un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este, precum și membrilor familiei sale, conform definiției de la articolul 2 punctul 2, care îl însoțesc sau i se alătură”. Finalitatea și justificarea drepturilor conferite membrilor de familie se întemeiază pe constatarea că refuzul recunoașterii unor astfel de drepturi ar fi de natură să aducă atingere libertății de circulație a cetățeanului Uniunii, descurajându‑l să își exercite drepturile de intrare și de ședere în statul membru gazdă (Hotărârea din 16 iulie 2015, Singh ș.a., C‑218/14, denumită în continuare „Hotărârea Singh”, EU:C:2015:476, punctul 50).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">17</a>
</span>) Articolul 6 din Directiva 2004/38 se referă la dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni acordat cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora în statul membru gazdă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">18</a>
</span>) A se vedea de asemenea articolul 17 din Directiva 2004/38, referitor la derogările aplicabile lucrătorilor care și‑au încetat activitatea în statul membru gazdă și membrilor familiilor acestora. Articolul 21 din Directiva 2004/38 prevede că, „[î]n vederea aplicării prezentei directive, continuitatea șederii poate fi atestată prin orice mijloc de probă admisibil în statul membru gazdă […]”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">19</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 24.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">20</a>
</span>) Hotărârea din 15 iulie 2021, A (Servicii publice de îngrijiri medicale) (C‑535/19, EU:C:2021:595, punctul 53 și jurisprudența citată). O astfel de condiție se inspiră din ideea că exercitarea dreptului de ședere de către cetățenii Uniunii poate fi condiționată de interesele legitime ale statelor membre, cum ar fi protecția finanțelor lor publice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2013, Brey, C‑140/12, EU:C:2013:565, punctul 55). Trebuie subliniat că, potrivit unei jurisprudențe constante, deși cetățeanul Uniunii trebuie să dispună de resurse suficiente, totuși dreptul Uniunii nu cuprinde nicio cerință în ceea ce privește proveniența acestora. Resursele pot fi furnizate, printre altele, de resortisantul unui stat terț care este soțul cetățeanului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Singh ș.a., punctul 74 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">21</a>
</span>) După cum a observat Comisia, articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38 cuprinde o serie de temeiuri juridice diferite, în conformitate cu care cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni. Având în vedere că temeiul juridic al dreptului de ședere se poate schimba în timp, un cetățean al Uniunii poate cumula mai multe perioade de ședere legală, nu doar în temeiul unui temei juridic, ci al mai multora dintre cele prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">22</a>
</span>) Și membrii familiei cetățeanului Uniunii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">23</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer ș.a. (C‑488/21, EU:C:2023:1013, punctul 59).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">24</a>
</span>) Natura derivată a acestor drepturi conferite membrilor de familie reflectă obiectivul principal al acestora potrivit Directivei 2004/38, care este acela de a favoriza libera circulație a cetățenilor Uniunii [a se vedea Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență domestică), C‑930/19, EU:C:2021:657, punctele 74 și 82 și jurisprudența citată].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">25</a>
</span>) Curtea a statuat că aceste împrejurări nu sunt enumerate în mod exhaustiv la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 (a se vedea Hotărârea Tarola, punctul 26 și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea Hotărârea din 19 iunie 2014, Saint Prix (C‑507/12, EU:C:2014:2007, punctele 31 și 38). La punctele 28, 40 și 41 din această ultimă hotărâre, Curtea a constatat că articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 nu prevede în mod expres situația unei femei care se află într‑o situație specială din cauza constrângerilor fizice care apar în ultima perioadă a sarcinii și în perioada ulterioară nașterii. Or, faptul că aceste constrângeri obligă o femeie să întrerupă desfășurarea unei activități salariate în perioada necesară recuperării sale nu este, în principiu, de natură să priveze această persoană de statutul de „lucrător” în sensul articolului 45 TFUE. Astfel, împrejurarea că o astfel de persoană nu a fost prezentă efectiv pe piața muncii din statul membru gazdă timp de câteva luni nu presupune că această persoană a încetat să aparțină pieței respective în această perioadă, cu condiția să își reia activitatea sau să găsească un alt loc de muncă într‑un termen rezonabil după naștere. A se vedea de asemenea Hotărârea din 19 septembrie 2019, Dakneviciute (C‑544/18, EU:C:2019:761, punctul 41), care se întemeiază pe articolul 49 TFUE.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">26</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 43.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">27</a>
</span>) A se vedea articolul 7 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">28</a>
</span>) A se vedea articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38. Persoana în cauză trebuie să se înregistreze ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forței de muncă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">29</a>
</span>) A se vedea articolul 7 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">30</a>
</span>) Hotărârea din 20 decembrie 2017, Gusa (C‑442/16, EU:C:2017:1004, punctul 45).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">31</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctele 46, 48 și 49.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">32</a>
</span>) A se vedea de exemplu articolele 12 și 13 din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">33</a>
</span>) Articolul 13 alineatul (2) din Directiva 2004/38 constituie astfel o derogare de la principiul potrivit căruia membrii de familie ai unui cetățean al Uniunii nu beneficiază de drepturi de ședere autonome, ci mai degrabă de drepturi derivate, în temeiul acestei directive [Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență domestică), C‑930/19, EU:C:2021:657, punctul 34].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">34</a>
</span>) Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență domestică) (C‑930/19, EU:C:2021:657, punctele 61 și 62).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">35</a>
</span>) Curtea a statuat că soțul cetățean al Uniunii al unui resortisant al unei țări terțe trebuie să locuiască în statul membru gazdă, conform articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38, până la data inițierii procedurii judiciare de divorț pentru ca respectivul resortisant al unei țări terțe să se poată prevala de păstrarea dreptului său de ședere în acest stat membru în temeiul articolului 13 alineatul (2) din directiva amintită (Hotărârea Singh ș.a., punctul 66). Aceste cerințe au fost modificate și adaptate de Curte în cazurile de violență domestică [Hotărârea din 2 septembrie 2021, État belge (Dreptul de ședere în caz de violență domestică), C‑930/19, EU:C:2021:657, punctul 43]. Considerăm că articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 este de asemenea relevant.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">36</a>
</span>) În cererea de decizie preliminară există o serie de referiri la faptul că fosta soție a solicitantului primea indemnizația pentru persoane care caută de lucru, „prestații de asistență socială” („social welfare”) și alocație pentru copil. Datele exacte de încasare a acestor plăți și relevanța unor astfel de plăți, altele decât indemnizația pentru persoane care caută de lucru, sunt oarecum incerte. În plus, în aceeași cerere există câteva referiri la perioadele de angajare în Irlanda a fostei soții, cetățean al Uniunii, ulterioare inițierii procedurii de divorț. Este suficient să precizăm că, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a), sunt relevante doar perioadele de angajare anterioare inițierii procedurii de divorț.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">37</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 11 noiembrie 2014, Dano (C‑333/13, EU:C:2014:2358, punctul 71), care face referire la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38. În opinia noastră, din cuprinsul punctelor 51 și 52 din Hotărârea Tarola rezultă că preocupările exprimate în considerentul (10) al directivei menționate se referă în totalitate la articolul 7 din aceasta.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">38</a>
</span>) Trebuie subliniat că articolul 45 alineatul (2) TFUE prevede că libera circulație a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă și de angajare. În domeniul acordării de avantaje sociale, respectiva dispoziție este materializată prin articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO 2011, L 141, p. 1). Curtea a precizat că obiectivul care constă în evitarea unei sarcini financiare excesive pentru statul membru gazdă nu poate justifica o inegalitate de tratament între lucrătorii migranți și membrii de familie ai acestora – astfel cum sunt aceștia din urmă definiți la articolul 2 din Directiva 2004/38 – și lucrătorii naționali, în domeniul acordării de avantaje sociale (Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer ș.a., C‑488/21, EU:C:2023:1013, punctele 49 și 71). În schimb, Curtea a precizat că un stat membru poate refuza să acorde prestații de asistență socială cetățenilor Uniunii inactivi din punct de vedere economic care își exercită dreptul la liberă circulație și care nu dispun de suficiente resurse pentru a solicita un drept de ședere în temeiul respectivei directive (Hotărârea din 15 iulie 2021, Department for Communities in Northern Ireland, C‑709/20, EU:C:2021:602, punctul 78 și jurisprudența citată). Curtea a făcut astfel o distincție clară în contextul, printre altele, al articolului 7 din Directiva 2004/38, între lucrători și cetățenii Uniunii inactivi din punct de vedere economic.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">39</a>
</span>) Vom examina ambele aspecte împreună.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">40</a>
</span>) Deși întrebarea adresată se referă doar la sintagma „un an”, considerăm că, în contextul prezentei proceduri și în lumina textului însuși al articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, este oportun să interpretăm expresia „pe o perioadă de peste un an”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">41</a>
</span>) Expresiile „cu durata de sub un an” și „în timpul primelor douăsprezece luni” de la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 – care nu sunt nici ele definite – nu clarifică, în sine, dacă perioada prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din această directivă trebuie sau nu să fie neîntreruptă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">42</a>
</span>) În plus, nu avem cunoștință ca acest aspect să fi fost analizat de Curte în jurisprudența sa. În Hotărârea din 12 martie 2014, O. și B. (C‑456/12, EU:C:2014:135, punctul 59), Curtea a răspuns la chestiunea dacă efectul cumulativ al diferitelor șederi de scurtă durată pe teritoriul statului membru gazdă poate da naștere unui drept de ședere derivat în favoarea unui membru al familiei cetățeanului Uniunii, resortisant al unui stat terț, la întoarcerea acestui cetățean în statul membru al cărui resortisant este, precizând că numai o ședere care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2) ale articolului 7 sau ale articolului 16 din Directiva 2004/38 este de natură să dea naștere unui astfel de drept de ședere. În această privință, șederi de scurtă durată, precum weekenduri sau vacanțe petrecute în alt stat membru decât cel al cărui resortisant este acest cetățean, chiar dacă sunt luate în considerare cumulativ, intră în sfera articolului 6 din Directiva 2004/38 și nu îndeplinesc condițiile menționate. Având în vedere perioadele extinse de ședere a cetățeanului Uniunii în Irlanda analizate în litigiul principal, articolul 6 din Directiva 2004/38 nu este relevant.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">43</a>
</span>) Trebuie să se observe că diferitele versiuni lingvistice ale dispoziției în discuție par să utilizeze expresii echivalente ca sens celei folosite în limba engleză („for more than one year”). Aceste versiuni lingvistice diferite nu se referă, așadar, la o singură perioadă continuă sau neîntreruptă. În plus, diferitele versiuni lingvistice avute în vedere nu prevăd că perioada de un an poate fi obținută prin cumularea a două sau mai multe perioade mai scurte. Astfel, de exemplu, versiunea în limba franceză utilizează expresia „pendant plus d’un an”, versiunea în limba spaniolă, expresia „durante más de un año”, versiunea în limba portugheză, expresia „durante mais de um ano”, versiunea în limba italiană, expresia „per oltre un anno”, versiunea în limba greacă, expresia „άνω του ενός έτους”, versiunea în limba germană, expresia „nach mehr als einjähriger”, versiunea în limba bulgară, expresia „повече от една година”, versiunea în limba lituaniană, expresia „daugiau kaip vienerius metus”, versiunea în limba letonă, expresia „ilgāk nekā vienu gadu”, versiunea în limba estonă, expresia „üle ühe aasta”, versiunea în limba cehă, expresia „více než jeden rok”, versiunea în limba română, expresia „perioadă de peste un an”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">44</a>
</span>) A se vedea de exemplu alineatul (2) din capitolul 2 din anexa XII la Actul privind condițiile de aderare la Uniunea Europeană a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2003, L 236, p. 876), care prevede dispoziții tranzitorii privind libera circulație a persoanelor și se referă în mod specific la accesul resortisanților polonezi pe piața forței de muncă pentru „o perioadă neîntreruptă de 12 luni sau mai mult”. Sublinierea noastră. În Hotărârea din 13 septembrie 2018, Prefeta (C‑618/16, EU:C:2018:719, punctul 55), Curtea a statuat că dispoziția în cauză autoriza ca, în perioada de tranziție, Regatul Unit să excludă de la beneficiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38 un resortisant polonez care nu îndeplinea condiția prevăzută de legislația națională de a fi desfășurat o activitate de muncă înregistrată pe teritoriul său pentru o perioadă neîntreruptă de 12 luni. Curtea nu a interpretat însă expresia „pe o perioadă de peste un an”, care figurează la articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2004/38, și nici nu a considerat că aceasta era echivalentă cu expresia „o perioadă neîntreruptă de 12 luni sau mai mult”. A se vedea de asemenea articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO 2004, L 16, p. 44, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 225), care prevede că „[s]tatele membre acordă statutul de rezident pe termen lung resortisanților țărilor terțe care au avut reședința legală și fără întrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani înainte de a depune cererea în cauză”. Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">45</a>
</span>) Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">46</a>
</span>) Această dispoziție autorizează absențe mai lungi în anumite situații. A se vedea prin analogie articolul 4 alineatul (3) din Directiva 2003/109, care prevede că „[p]erioadele de absență de pe teritoriul statului membru în cauză nu întrerup perioada prevăzută la alineatul (1) și sunt luate în considerare în calcularea acesteia dacă nu depășesc șase luni consecutive și un total de 10 luni în cursul perioadei prevăzute la alineatul (1)”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">47</a>
</span>) Și guvernul german consideră că, în limbajul curent, sintagma „un an” se referă la „o perioadă alcătuită dintr‑un singur an neîntrerupt”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-49" href="#c-49">48</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 37. A se vedea prin analogie Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Tim (C‑395/18, EU:C:2020:58, punctul 36 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-50" href="#c-50">49</a>
</span>) Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38 prevede în mod expres că dreptul de ședere permanentă pe care cetățenii Uniunii îl dobândesc după ce au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani „nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III”. Acest drept nu este deci supus printre altele condițiilor, prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, de a dispune, pentru sine și pentru familia sa, de suficiente resurse, precum și de asigurări medicale complete [Hotărârea din 10 martie 2022, Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs (Asigurare de sănătate completă), C‑247/20, EU:C:2022:177, punctul 54].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-51" href="#c-51">50</a>
</span>) Și, prin urmare, accesul egal la prestații de asistență socială în statul membru gazdă la fel ca cetățenii, cu condiția însă a respectării articolului 7 alineatul (3) litera (c) și a articolului 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-52" href="#c-52">51</a>
</span>) Hotărârea din 13 septembrie 2018, Prefeta (C‑618/16, EU:C:2018:719, punctele 37 și 39 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-53" href="#c-53">52</a>
</span>) Deși Directiva 2004/38 reglementează dreptul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, poziția principală și privilegiată a lucrătorilor – sau a persoanelor care sunt active din punct de vedere economic – în cadrul acestei directive și în special al articolului 7 din aceasta nu poate fi subestimată (a se vedea Hotărârea din 11 noiembrie 2014, Dano, C‑333/13, EU:C:2014:2358, punctele 73-78).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-54" href="#c-54">53</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 50. A se vedea de asemenea considerentul (10) al Directivei 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-55" href="#c-55">54</a>
</span>) Acest principiu care reglementează conținutul și forma unei măsuri a Uniunii urmărește să asigure că o astfel de măsură este adecvată pentru a garanta realizarea obiectivelor urmărite și nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestora (Hotărârea din 24 februarie 2022, Viva Telecom Bulgaria, C‑257/20, EU:C:2022:125, punctul 112).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-56" href="#c-56">55</a>
</span>) Acest exercițiu de asigurare a echilibrului mai este denumit uneori proporționalitate stricto sensu. „Pentru a respecta principiul proporționalității, măsurile adoptate trebuie să fie adecvate pentru realizarea obiectivelor urmărite, ele nu trebuie să depășească limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea lor (atunci când este posibilă alegerea între mai multe reglementări, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare dintre acestea), iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (echilibrarea internă sau proporționalitatea stricto sensu).” (Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza Pöpperl, C‑187/15, EU:C:2016:194, punctul 45).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-57" href="#c-57">56</a>
</span>) A se vedea punctul 30 din prezentele concluzii și Hotărârea Tarola, punctul 43.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-58" href="#c-58">57</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 43. Cetățeanul Uniunii care a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă își menține statutul de lucrător fără limită în timp în cazul în care a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă „pentru o perioadă de peste un an” înainte de a se afla în șomaj involuntar, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) din directiva menționată. În schimb, cetățeanul Uniunii care a desfășurat o activitate salariată sau o activitate independentă în statul membru gazdă pentru o perioadă mai scurtă de un an își menține statutul de lucrător doar pentru o perioadă care poate fi stabilită de statul membru respectiv, cu condiția ca aceasta să nu fie mai scurtă de șase luni, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-59" href="#c-59">58</a>
</span>) Și, astfel, din rațiuni independente de voința cetățeanului Uniunii (Hotărârea din 20 decembrie 2017, Gusa, C‑442/16, EU:C:2017:1004, punctele 31 și 45, și Hotărârea Tarola, punctele 46, 48 și 49).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-60" href="#c-60">59</a>
</span>) Guvernul german consideră că o astfel de interpretare ar însemna că perioadele de muncă realizate în statul membru gazdă cu decenii în urmă, în calitate de lucrător sezonier, de exemplu, ar putea fi luate în considerare pentru acordarea unui drept de ședere nelimitat, în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, chiar dacă în trecutul recent persoana respectivă a lucrat pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de doar o lună.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-61" href="#c-61">60</a>
</span>) Irlanda apreciază că nu există niciun temei pentru a considera că, potrivit articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, diverse perioade scurte de muncă trebuie să fie cumulate de‑a lungul unei perioade de patru sau de cinci ani, având în vedere că, între aceste scurte perioade de muncă, o persoană și‑ar putea pierde în fapt statutul de lucrător, din moment ce nu a fost încadrată în muncă pentru o perioadă de cel puțin 6 luni, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (c) din această directivă: „Propunerea ca, după câțiva ani care includ perioade de muncă de durată scurtă (de o lună sau două succesive) și perioade lungi de șomaj să putem privi oarecum înapoi și să considerăm că, retrospectiv, o persoană și‑a menținut în mod legal statutul fundamental de lucrător, cu toate drepturile și beneficiile aferente, este lipsită de fundament”. În plus, Irlanda susține că „nu este deloc clar care este perioada de‑a lungul căreia s‑ar putea invoca posibilitatea de cumulare a unor perioade scurte de muncă pentru a constitui perioada de un an prevăzută de legiuitorul Uniunii. Această perioadă ar avea o durată de patru sau cinci ani, astfel cum se susține în prezenta cauză sau ar putea avea o durată de zece sau cincisprezece ani?”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-62" href="#c-62">61</a>
</span>) Potrivit Comisiei, dreptul de a păstra statutul de „lucrător” pe o perioadă nelimitată, în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, se bazează pe premisa că un cetățean mobil al Uniunii, care a fost activ din punct de vedere economic pentru o perioadă de peste un an, a contribuit ca membru stabil al forței de muncă și este suficient de familiarizat cu piața forței de muncă pentru a reîncepe să lucreze și pentru a contribui la economia statului membru gazdă, inclusiv la sistemul de asistență socială al acestuia, într‑un termen rezonabil.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-63" href="#c-63">62</a>
</span>) Cu o durată totală de peste un an.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-64" href="#c-64">63</a>
</span>) În special atunci când fiecare perioadă de întrerupere depășește perioada minimă de protecție de șase luni prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-65" href="#c-65">64</a>
</span>) În special articolul 7 alineatul (3) litera (b) și articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-66" href="#c-66">65</a>
</span>) La punctul 48 din Hotărârea Tarola, Curtea a precizat că articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2004/38 se aplică „în toate situațiile în care un lucrător a fost constrâns, din rațiuni independente de voința sa, să își înceteze activitatea în statul membru gazdă înainte de expirarea unui an […]”. În opinia noastră, aceasta înseamnă că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2004/38 se referă la o singură perioadă neîntreruptă de peste un an. Aspectul continuității reiese mult mai evident din versiunea în limba franceză a hotărârii, care utilizează expresia „avant l’échéance d’une année”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-67" href="#c-67">66</a>
</span>) Sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în această dispoziție.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-68" href="#c-68">67</a>
</span>) Prin plata contribuțiilor fiscale și a contribuțiilor sociale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 21 decembrie 2023, Chief Appeals Officer ș.a., C‑488/21, EU:C:2023:1013, punctul 71).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-69" href="#c-69">68</a>
</span>) Utilizarea expresiilor „cu durata de sub un an” sau „în timpul primelor douăsprezece luni” la articolul 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38 conferă importanță interpretării potrivit căreia perioada de un an prevăzută în această dispoziție și, în mod implicit, în articolul 7 alineatul (3) litera (b) din aceasta constă într‑o singură perioadă determinantă „compactă” sau continuă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-70" href="#c-70">69</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Tarola, punctul 54. A se vedea prin analogie Hotărârea din 4 iunie 2009, Vatsouras și Koupatantze (C‑22/08 și C‑23/08, EU:C:2009:344, punctul 30), în care Curtea a considerat că, în pofida duratei reduse a unei activități profesionale, nu se putea exclude posibilitatea ca persoana respectivă să aibă calitatea de lucrător în sensul articolului 45 TFUE.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-71" href="#c-71">70</a>
</span>) În respectiva cauză, de două săptămâni.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-72" href="#c-72">71</a>
</span>) Hotărârea din 15 septembrie 2015, Alimanovic (C‑67/14, EU:C:2015:597, punctul 60).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-73" href="#c-73">72</a>
</span>) A se vedea prin analogie articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-74" href="#c-74">73</a>
</span>) A se vedea prin analogie Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Tarola (C‑483/17, EU:C:2018:919, punctele 45-49).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-75" href="#c-75">74</a>
</span>) Într‑adevăr, astfel de situații pot apărea mai ales în cursul primului an de exercitare de către cetățeanul Uniunii a libertății sale de circulație.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-76" href="#c-76">75</a>
</span>) În special din cauza faptului că dreptul de a beneficia de concediu anual în primul an de activitate poate fi extrem de limitat în anumite state membre ca urmare a cerinței unei perioade minime de activitate.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-77" href="#c-77">76</a>
</span>) În pofida progreselor apărute în domeniul comunicațiilor și transporturilor moderne. În această privință, anumite chestiuni birocratice nu pot fi soluționate decât cu prezența lucrătorului la locul de muncă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-78" href="#c-78">77</a>
</span>) Hotărârea din 21 iunie 1988, Lair (39/86, EU:C:1988:322, punctul 38).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-79" href="#c-79">78</a>
</span>) A se vedea, de exemplu, articolul de presă al Eurostat din 16 februarie 2023 intitulat „3.5 million job leavers in Q3 2022 in EU” (disponibil la adresa de internet https://ec.europa.eu/eurostat/web/products‑eurostat‑news/w/ddn-20230216-2). Articolul se referă la creșterea numărului de persoane cu vârsta cuprinsă între 25 și 54 de ani care și‑au părăsit locul de muncă în al treilea trimestru al anului 2022 comparativ cu al treilea trimestru al anului 2021, printre altele din motive personale, printre care se numără dorința de a avea mai mult timp liber, dorința de a călători și schimbarea locului de reședință.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-80" href="#c-80">79</a>
</span>) Acest fenomen este denumit uneori „jobbymoon”. Pentru o imagine de ansamblu asupra schimbării carierei profesionale și asupra fenomenului de „jobcrafting” și de „pixelated market”, a se vedea Bersin, J., The labor market has totally changed: Are you really ready?, 31 martie 2024, actualizată la 6 aprilie 2024 (disponibilă la https://joshbersin.com/2024/03/the-needs‑of‑employees‑have‑totally‑changed‑are‑you‑really‑ready/). A se vedea de asemenea https://www.shrm.org/mena/executive‑network/insights/people‑strategy/pixelated‑workforce‑arrived‑ready</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-81" href="#c-81">80</a>
</span>) Hotărârea din 21 februarie 2013, N. (C‑46/12, EU:C:2013:97, punctul 39). „Astfel, în măsura în care delimitează domeniul de aplicare al uneia dintre libertățile fundamentale prevăzute de Tratatul FUE, această noțiune trebuie interpretată în sens larg” [Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza G. M. A. (Persoană aflată în căutarea unui loc de muncă), C‑710/19, EU:C:2020:739, punctul 37].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-82" href="#c-82">81</a>
</span>) În raport cu perioada de un an prevăzută la articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-83" href="#c-83">82</a>
</span>) În astfel de cazuri, atunci când perioada de desfășurare a unei activități salariate sau a unei activități independente în statul membru gazdă are o durată de „sub un an” sau de „douăsprezece luni”, cetățeanul Uniunii beneficiază de protecția acordată în temeiul articolului 7 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2004/38, în conformitate cu condițiile prevăzute în această dispoziție. Trebuie subliniat că, deși un cetățean al Uniunii își menține statutul de lucrător pentru o perioadă de cel puțin șase luni și beneficiază de un drept de ședere și de egalitate de tratament, acest statut nu este echivalent cu o activitate salariată în sensul articolului 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38, iar perioada de șomaj involuntar nu poate fi inclusă în calculul perioadei necesare de desfășurare a unei activități salariate sau a unei activități independente de peste un an.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-84" href="#c-84">83</a>
</span>) Care este de șase luni.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-85" href="#c-85">84</a>
</span>) Această interpretare este conformă și cu principala finalitate urmărită de Directiva 2004/38, care este, astfel cum s‑a amintit la punctul 16 prezentele concluzii, consolidarea dreptului la liberă circulație și ședere pentru toți cetățenii Uniunii, precum și cu obiectivul urmărit în mod specific prin articolul 7 alineatul (3) din aceasta, care este de a securiza, prin menținerea statutului de lucrător, dreptul de ședere al persoanelor care au încetat să își desfășoare activitatea profesională din cauza lipsei de muncă din împrejurări independente de voința lor (a se vedea Hotărârea Tarola, punctul 49 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-86" href="#c-86">85</a>
</span>) Am pus accentul pe acest termen pentru a sublinia faptul că articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38 utilizează expresia „după ce a fost angajat”. Prin urmare, considerăm că acest termen impune mai degrabă obligația ca persoana să fie efectiv angajată decât să beneficieze de statutul de lucrător.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-87" href="#c-87">86</a>
</span>) În această privință și astfel cum am arătat anterior, aceste ultime expresii au fost interpretate de Curte (a se vedea Hotărârea din 20 decembrie 2017, Gusa, C‑442/16, EU:C:2017:1004, punctele 31 și 45). A se vedea prin analogie Hotărârea Tarola, punctele 46, 48 și 49.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-88" href="#c-88">87</a>
</span>) Care, potrivit dreptului irlandez, este entitatea competentă responsabilă cu plata indemnizației pentru persoane care caută de lucru.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-89" href="#c-89">88</a>
</span>) Care, potrivit dreptului irlandez, este entitatea competentă responsabilă cu acordarea permiselor de ședere.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-90" href="#c-90">89</a>
</span>) Hotărârea din 27 iunie 2018, Diallo (C‑246/17, EU:C:2018:499, punctele 45 și 59 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-91" href="#c-91">90</a>
</span>) Comisia a făcut referire la Hotărârea pronunțată de domnul Phelan, J. în cauza I.T. v Minister for Justice ([2023] IEHC 40, punctul 72).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-92" href="#c-92">91</a>
</span>) A se vedea în acest sens https://www.citizensinformation.ie/en/social-welfare/unemployed-people/jobseekers-allowance/Comisia de Informare a Cetățenilor este organismul oficial care asigură furnizarea de informații, recomandări și îndrumări în ceea ce privește o gamă largă de servicii publice și sociale. Ea furnizează informații pentru site‑ul web citizensinformation.ie, destinat informării cetățenilor. Această comisie intră în aria de jurisdicție a Departamentului pentru Protecție Socială (fostul DEASP).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-93" href="#c-93">92</a>
</span>) Cu condiția verificării acestui aspect de către instanța de trimitere.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-94" href="#c-94">93</a>
</span>) Instanța de trimitere trebuie să examineze dacă respectivele norme și condiții existau și la momentul respectiv, în scopul soluționării litigiului principal.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-95" href="#c-95">94</a>
</span>) Gradul de suprapunere depinde de normele și de condițiile de acordare a indemnizației pentru persoane care caută de lucru și în acest fel probabil de semnificația expresiei „a părăsit locul de muncă în mod voluntar și fără motive întemeiate”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-96" href="#c-96">95</a>
</span>) În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2004/38.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-97" href="#c-97">96</a>
</span>) În această privință și așa cum s‑a precizat anterior, Directiva 2004/38 urmărește să faciliteze și să întărească exercitarea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, care este conferit în mod direct cetățenilor Uniunii de articolul 21 alineatul (1) TFUE.</p>
</body>
</html>
