C-325/1662016CC0325EU:C:2018:550001111616

Concluziile avocatului general Szpunar – Cauza C‑325/16

Industrias QuÍmicas del VallÉs

<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20180201">1 februarie 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑325/16</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Industrias Químicas del Vallés SA</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Administracíon General del Estado,</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Sapec Agro SA</HT></P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania)]</HT></P></STI>Trimitere preliminarăAgriculturăApropierea legislațiilorDirectiva 91/414/CEEDirectiva 2010/28/UEIntroducerea pe piață a produselor fitosanitareProcedură de reevaluare de către statele membre a produselor fitosanitare autorizateTermenPrelungire<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI>1.Produsele fitosanitare, care aparțin familiei pesticidelor, sunt, potrivit Directivei 91/414/CEE

Directiva Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30). Această directivă a fost abrogată prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

, substanțele active și preparatele care conțin una sau mai multe substanțe active destinate în special să protejeze plantele și produsele vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau să prevină acțiunea acestora ori să asigure conservarea produselor vegetale. Anexa I la această directivă cuprinde substanțele active a căror încorporare în produsele fitosanitare comercializate pe teritoriul Uniunii Europene este autorizată

Conform articolului 2 alineatele (3) și (4) din Directiva 91/414, substanțele active sunt elementele chimice, compușii lor, microorganismele, inclusiv virușii care exercită o acțiune generală sau specifică asupra organismelor dăunătoare sau asupra plantelor, părți ale acestora sau asupra produselor vegetale.

. Metalaxilul, ale cărui utilizări, în special ca fungicid, pot fi autorizate, este una dintre substanțele înscrise în această anexă I.2.Potrivit articolului 3 alineatul (1) din Directiva 91/414, produsele fitosanitare nu pot fi, în principiu, introduse pe piață și utilizate pe teritoriul unui stat membru decât dacă au fost autorizate de către autoritățile competente din acest stat membru în conformitate cu dispozițiile acestei directive. În acest scop, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28/UE

Directiva Comisiei din 23 aprilie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea înscrierii substanței active metalaxil (JO 2010, L 104, p. 57).

 prevedea o dată limită, stabilită la 31 decembrie 2010, pentru a permite statelor membre, după caz, să modifice sau să retragă, conform Directivei 91/414, autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil ca substanță activă.3.În cadrul prezentei trimiteri preliminare, Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) solicită Curții, pentru prima dată, să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 și în special cu privire la natura juridică exactă a termenului prevăzut la acest articol.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 91/414</HT></TXT></NP></TI>4.Articolul 6 alineatul (2) din această directivă prevede:

Un stat membru care primește o cerere de includere a unei substanțe active în anexa I asigură trimiterea, fără întârziere, de către partea interesată, a dosarului considerat că îndeplinește cerințele din anexa II celorlalte state membre și Comisiei, însoțit de un dosar în conformitate cu anexa III privind cel puțin un preparat care conține această substanță activă. Comisia sesizează Comitetul fitosanitar permanent prevăzut la articolul 19 cu privire la examinarea dosarului.

5.Potrivit articolului 8 alineatul (2) din această directivă:

Prin derogare de la articolul 4 și fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului 3 și Directivei 79/117/CEE, un stat membru poate autoriza, de‑a lungul unei perioade de doisprezece ani de la data notificării prezentei directive, introducerea pe piață pe teritoriul său a produselor de uz fitosanitar care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I și care se află deja pe piață la doi ani de la notificarea prezentei directive.[…]

6.Potrivit articolului 8 alineatul (2) ultimul paragraf din această directivă:

În cursul perioadei de doisprezece ani prevăzute la primul paragraf se poate decide, după examinarea substanței active de către comitetul prevăzut la articolul 19 și potrivit procedurii prevăzute în același articol, includerea substanței menționate în anexa I și condițiile de includere sau, în cazul în care cerințele articolului 5 nu sunt respectate sau informațiile și datele cerute nu au fost prezentate în cursul perioadei prescrise, să nu se includă substanța activă în anexa I. Statele membre se asigură că autorizațiile în materie sunt acordate, retrase sau modificate, după caz, în cursul perioadei prescrise.

7.Articolul 13 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 13 alineatul (3) litera (d) și articolul 13 alineatul (6) din Directiva 91/414 prevăd:

(1)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 10, statele membre cer solicitantului unei autorizații pentru un produs de uz fitosanitar să însoțească cererea sa de:

(a)un dosar care să îndeplinească, având în vedere stadiul cunoștințelor științifice și tehnice, cerințele prevăzute la anexa III [denumit în continuare dosarul anexa III]

și

(b)pentru fiecare substanță activă conținută în produsul fitofarmaceutic, un dosar care să îndeplinească, având în vedere stadiul cunoștințelor științifice și tehnice, cerințele prevăzute la anexa II [denumit în continuare dosarul anexa II].

[…]

(3)

Atunci când acordă o autorizație, statele membre nu utilizează informațiile prevăzute la anexa II în beneficiul altor solicitanți:

[…]

(d)în decurs de cinci ani de la data deciziei ce urmează primirii informațiilor suplimentare necesare pentru prima înscriere în anexa I sau pentru modificarea condițiilor de înscriere a unei substanțe active în anexa I sau pentru menținerea acestei înscrieri, cu excepția cazului în care această perioadă expiră înaintea perioadei prevăzute la alineatul (3) literele (b) și (c), caz în care perioada de cinci ani este prelungită astfel încât data la care expiră să coincidă cu perioada de cinci ani.

[…]

(6)Prin derogare de la dispozițiile alineatului (1), în cazul substanțelor active aflate deja pe piață la doi ani de la notificarea prezentei directive, statele membre vor putea să aplice, în continuare, cu respectarea dispozițiilor tratatului, normele naționale anterioare referitoare la cerințele în materie de informații, atât timp cât aceste substanțe nu sunt înscrise în anexa I.

<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>8.Potrivit considerentelor (7)-(9) ale preambulului Directivei 2010/28:

(7)Înainte de includerea unei substanțe active în anexa I ar trebui acordat un termen rezonabil pentru a permite statelor membre și părților interesate să se pregătească pentru îndeplinirea noilor cerințe care decurg din această includere.(8)Fără a aduce atingere obligațiilor definite în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de o perioadă de șase luni de la includerea substanței pentru a revizui autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metalaxil, pentru a se asigura că cerințele menționate în Directiva 91/414/CEE sunt îndeplinite, în special cele de la articolul 13 și condițiile relevante din anexa I. După caz, statele membre trebuie să modifice, să înlocuiască sau să retragă autorizațiile existente, în conformitate cu dispozițiile Directivei 91/414/CEE. Prin derogare de la termenul menționat anterior, ar trebui să fie acordat un termen mai lung pentru prezentarea și evaluarea dosarului complet, prevăzut la anexa III, al fiecărui produs de protecție a plantelor pentru fiecare utilizare preconizată, în conformitate cu principiile uniforme menționate în Directiva 91/414/CEE.(9)Experiența dobândită din includerile precedente în anexa I la Directiva 91/414/CEE ale substanțelor active evaluate în cadrul Regulamentului (CEE) nr. 3600/92

Regulamentul (CEE) nr. 3600/92 al Comisiei din 11 decembrie 1992 de stabilire a normelor de punere în aplicare a primei etape a programului de lucru prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (JO 1992, L 366, p. 10, Ediție specială, 03/vol. 11, p. 220).

a arătat că pot apărea dificultăți în interpretarea obligațiilor care revin titularilor autorizațiilor existente în ceea ce privește accesul la date. Prin urmare, pentru a se evita noi dificultăți, este necesară clarificarea obligațiilor statelor membre, în special a obligației de a verifica dacă titularul unei autorizații demonstrează că are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă. Totuși, această clarificare nu impune nicio obligație nouă statelor membre sau titularilor de autorizații în raport cu directivele de modificare a anexei I adoptate până în prezent.

9.Articolul 3 din această directivă prevede:

(1)La nevoie, statele membre modifică sau retrag, până la 31 decembrie 2010, în conformitate cu Directiva 91/414/CEE, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metalaxil ca substanță activă.Până la data respectivă, ele trebuie să verifice în special dacă sunt îndeplinite condițiile din anexa I la directiva respectivă cu privire la metalaxil, cu excepția celor identificate în partea B a rubricii referitoare la respectiva substanță activă, precum și dacă titularul autorizației are un dosar sau are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă, în conformitate cu condițiile de la articolul 13.(2)Prin derogare de la alineatul (1), pentru fiecare produs de protecție a plantelor autorizat care conține metalaxil, fie ca substanță activă unică, fie ca una dintre o serie de substanțe active, toate fiind incluse în lista din anexa I la Directiva 91/414/CEE până la 30 iunie 2010 cel târziu, statele membre reevaluează produsul în conformitate cu principiile uniforme prevăzute în anexa VI la Directiva 91/414/CEE, pe baza unui dosar care îndeplinește cerințele din anexa III la directiva respectivă și luând în considerare partea B a rubricii din anexa I la directiva respectivă cu privire la metalaxil. Pe baza evaluării respective, statele membre determină dacă produsul îndeplinește condițiile menționate la articolul 4 alineatul (1) literele (b), (c), (d) și (e) din Directiva 91/414/CEE.

[…]

10.Articolul 4 din directiva menționată are următorul cuprins:

Prezenta directivă intră în vigoare la 1 iulie 2010.

<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Dreptul spaniol</HT></TXT></NP></TI>11.Ley 30/1992 de Régimen Jurídico de las Administraciones Públicas y del Procedimiento Administrativo Común (Legea 30/1992 privind regimul juridic al administrației publice și procedura administrativă comună) din 26 noiembrie 1992

Ley 30/1992 de Régimen Jurídico de las Administraciones Públicas y del Procedimiento Administrativo Común (Legea 30/1992 privind regimul juridic al administrației publice și procedura administrativă comună) din 26 noiembrie 1992 (BOE nr. 285 din 27 noiembrie 1992, p. 40300), astfel cum a fost modificată prin Ley 4/1999 (Legea 4/1999) din 13 ianuarie 1999 (BOE nr. 12 din 14 ianuarie 1999, p. 1739) la articolul 1.14.

 dispune la articolul 49 alineatul 3:

Cererea persoanelor interesate de prelungire a termenului, precum și decizia cu privire la această cerere sunt, în orice caz, luate înainte de expirarea termenului în cauză. Un termen care a expirat nu poate face, indiferent de situație, obiectul unei prelungiri. […]

<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal, întrebările preliminare și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI>12.Industrias Químicas del Vallés SA (denumită în continuare IQV) este o societate de drept spaniol a cărei activitate economică constă în producția și comercializarea produselor chimice și fitosanitare. Aceasta importă în special metalaxil în Spania și comercializează în mai multe state membre produse ce conțin această substanță activă.13.Sapec Agro SA este o societate de drept portughez care își desfășoară activitatea în domeniul dezvoltării produselor și a soluțiilor fitosanitare și a fitonutrienților. Aceasta este titulara unor autorizații pentru dezvoltarea produselor fitosanitare care conțin metalaxil.14.La 2 mai 2003, Comisia Europeană a adoptat Decizia 2003/308/CE privind neînscrierea metalaxilului în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului și retragerea autorizațiilor acordate pentru produsele fitosanitare care conțin această substanță activă

JO 2003, L 113, p. 8, Ediție specială, 03/vol. 47, p. 71.

.15.Această decizie a fost anulată de Curte în cauza Industrias Químicas del Vallés/Comisia

Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443).

. În urma acestei anulări, Comisia a adoptat Directiva 2010/28 de modificare a Directivei 91/414 în vederea includerii substanței active metalaxil.16.La 30 aprilie 2010, în Spania a fost inițiată o procedură de reexaminare ex officio privind autorizațiile de introducere pe piață a produselor fitosanitare care conțin metalaxil ca substanță activă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28.17.În acest sens, IQV a înaintat autorităților administrative spaniole o cerere de reînregistrare a produselor sale fitosanitare care conțin metalaxil, împreună cu un dosar pe care aceste autorități l‑au declarat complet în lumina cerințelor din anexa II la Directiva 91/414.18.La 29 iunie 2010, Sapec Agro a depus de asemenea o cerere de reînregistrare a produselor sale fitosanitare care conțin metalaxil

Trebuie remarcat, astfel cum a observat Comisia în cadrul ședinței, că, chiar dacă părțile utilizează termenul reînregistrare în observațiile lor scrise, aceasta nu este o reînregistrare, ci evaluarea echivalenței substanței în raport cu cerințele din anexa II la Directiva 91/414. Statele membre trebuie deci fie să modifice autorizațiile, fie să le retragă.

.19.La 30 decembrie 2010, mai precis cu o zi înainte de expirarea termenului din 31 decembrie 2010, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28, Agro Sapec a solicitat administrației spaniole acordarea unui termen suplimentar pentru completarea dosarului depus, având în vedere cerințele din anexa II la Directiva 91/414. Sapec Agro și‑a justificat cererea prin dificultățile întâmpinate cu documentele din dosarul examinat de Republica Portugheză ca stat membru raportor.20.La 3 martie 2011, autoritățile spaniole au acordat prelungirea solicitată de Sapec Agro.21.Prin decizia din 5 aprilie 2011, Dirección General de Recursos Agrícolas y Ganaderos (Direcția Generală pentru Resurse Agricole și Zootehnie, Spania) a declarat că dosarul transmis de către Sapec Agro privind substanța activă metalaxil era complet în raport cu cerințele din anexa II la Directiva 91/414.22.La 9 mai 2011, IQV a formulat un recurs ierarhic împotriva acestei decizii în fața Secretaría General de Medio Rural del Ministerio de Medio Ambiente, y Medio Rural y Marino (Secretariatul General pentru afaceri rurale din cadrul Ministerului Mediului și Mediului Rural și Marin, Spania). Acest recurs a fost respins prin decizia din 7 noiembrie 2011 pentru lipsa calității procesuale active, considerându‑se că interesul IQV era exclusiv concurențial.23.IQV a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva acestei decizii, care a fost respinsă la 22 ianuarie 2014 de Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Curtea Superioară de Justiție din Madrid, Spania) pentru lipsa calității procesuale active.24.IQV a formulat recurs la Tribunal Supremo (Curtea Supremă), susținând printre altele că imposibilitatea de a prelungi termenul care a expirat la 31 decembrie 2010 rezultă nu numai din textul Directivei 2010/28, ci este de asemenea justificată de necesitatea de a proteja investițiile pentru a genera datele care trebuie transmise în scopul evaluării substanței active de către Comisie sau a produsului fitosanitar de către statul membru.25.Potrivit Sapec Agro și autorității competente, termenul în cauză poate fi prelungit, astfel cum ar reieși din hotărârea pronunțată de Curte în cauza Industrias Químicas del Vallés/Comisia

Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443).

.26.Instanța de trimitere a constatat că pentru soluționarea litigiului cu care era învestită este necesară interpretarea articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 în lumina considerentului (8) al directivei menționate. Instanța de trimitere arată că Hotărârea Industrias Químicas del Vallés/Comisia

Hotărârea din 18 iulie 2007 (C‑326/05 P, EU:C:2007:443).

 rezultă a fi precedentul cel mai relevant și pare să militeze în favoarea prelungirii.27.Cu toate acestea, această instanță consideră că, spre deosebire de cauza citată, faptele care fac obiectul cauzei principale nu privesc comportamentul contradictoriu al autorităților care a produs confuzia persoanei interesate, ci un termen care, astfel cum se menționează în mod repetat în Directiva 2010/28, expiră la 31 decembrie 2010.28.În aceste condiții, Tribunal Supremo (Curtea Supremă), prin hotărârea din 6 mai 2016, primită la grefa Curții la 9 iunie 2016, a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

1)Data limită prevăzută de Directiva 2010/28 prin intermediul expresiei până la 31 decembrie 2010 la articolul 3 alineatul (1) sau al expresiei până la data respectivă la articolul 3 alineatul (1) al doilea paragraf, care fac trimitere deopotrivă la data de 31 decembrie 2010, raportată la termenul de 6 luni menționat în considerentul (8) al Directivei 2010/28, constituie un termen imperativ ca urmare a obiectivului urmărit de sistemul instituit de Directiva 91/414, care nu permite statelor membre să îl prelungească, astfel încât modul său de calcul este determinat exclusiv de această directivă?2)În cazul în care se consideră că termenul menționat poate fi prelungit, decizia de prelungire a termenului respectiv trebuie adoptată fără să se țină seama de normele procedurale specifice privind solicitarea și acordarea prelungirii sau, decizia fiind de competența statelor membre, acestea trebuie să decidă în conformitate cu legislația lor națională întrucât sunt destinatarii dispozițiilor referitoare la procedura prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din directivă?

29.Au depus observații scrise IQV, guvernul spaniol, precum și Comisia.30.IQV, Sapec Agro, guvernul spaniol, precum și Comisia au prezentat observații orale în cadrul ședinței care a avut loc la 9 noiembrie 2017.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la admisibilitate</HT></HT></TXT></NP></TI>31.Prezenta cauză ridică mai întâi problema admisibilității cererii de decizie preliminară. Astfel, instanța de trimitere precizează că atât autoritatea administrativă competentă, cât și instanța de prim grad de jurisdicție au reținut lipsa calității procesuale active a IQV și că ea însăși nu s‑a pronunțat încă asupra acestui aspect, întrebările preliminare fiind adresate doar în cazul în care un astfel de interes de a exercita acțiunea va fi recunoscut. Cu toate acestea, instanța de trimitere susține că lipsa calității procesuale active invocată de către administrație este irelevantă din perspectiva trimiterii preliminare.32.Observăm, în această privință, că revine instanței de trimitere sarcina de a decide, în temeiul dreptului său național, cu privire la menținerea sau nu a unui interes de a exercita acțiunea în procedura principală. Aprecierea acestui aspect nu este de competența Curții. Curtea nu poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională decât atunci când este evident că problema este de natură pur ipotetică

Hotărârea din 16 iunie 2015, Gauweiler și alții (C‑62/14, EU:C:2015:400, punctul 25).

.33.În prezenta cauză, există o legătură suficientă cu obiectul procedurii principale, întrucât IQV a susținut, în observațiile sale scrise și orale prezentate Curții, normele de drept al Uniunii la care fac referire întrebările preliminare, iar Sapec Agro a obiectat față de această argumentație în observațiile sale orale. Problemele de drept invocate pot fi evaluate în lumina indicațiilor instanței de trimitere privind faptele și cadrul juridic.34.În consecință, considerăm că cererea de decizie preliminară este admisibilă.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la fond</HT></HT></TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI>35.Procedura scrisă și procedura orală au permis aprofundarea tuturor aspectelor din această cauză. În consecință, înainte de a examina natura termenului în cauză stabilită de Directiva 2010/28, ni se pare util să realizăm o evaluare a Directivei 91/414 și, în mod general, a directivelor privind înscrierea unei substanțe active în anexa I la directivă respectivă.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directiva 91/414</HT></TXT></NP></TI>36.Trebuie amintit de la bun început că Directiva 2010/28 constituie o directivă de punere în aplicare a Directivei 91/414. Aceasta din urmă se referă la autorizarea, introducerea pe piață, utilizarea și controlul, în interiorul Uniunii Europene, al produselor fitosanitare prezentate în forma lor comercială. Scopul Directivei 91/414 este de a împiedica introducerea pe piață a produselor fitosanitare cu efecte negative inacceptabile asupra plantelor și produselor vegetale, asupra mediului, asupra sănătății umane sau animale și asupra apelor subterane.37.Pentru a atinge acest obiectiv, Directiva 91/414 reglementează două tipuri diferite de autorizații; pe de o parte, autorizarea și utilizarea substanțelor active definite la articolul 2 alineatul (4) din directiva respectivă și, pe de altă parte, autorizarea produselor fitosanitare în care au fost încorporate aceste substanțe.38.În ceea ce privește includerea substanțelor active în anexa I la Directiva 91/414, trebuie amintit că aceasta este reglementată de articolul 6 din directiva menționată. Comisia este cea responsabilă pentru această includere prin intermediul directivelor de înscriere care modifică anexa I (cum este cazul Directivei 2010/28). Dacă este necesar, Comisia stabilește, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Directiva 91/414, cerințele referitoare la utilizarea substanței respective. Cererile de înscriere a substanțelor active în anexa I trebuie să fie însoțite de două dosare tehnice separate: unul foarte detaliat, care trebuie să îndeplinească condițiile stabilite în anexa II la Directiva 91/414

Anexa II conține cerințele pentru furnizarea de informații detaliate privind substanța activă.

, necesar în scopul evaluării riscurilor previzibile ale substanței asupra oamenilor, animalelor sau mediului, și celălalt privind cel puțin un preparat care conține respectiva substanță activă și care îndeplinește condițiile stabilite în anexa III la directiva respectivă

Anexa III conține condițiile referitoare la produsul fitosanitar.

.39.În ceea ce privește autorizarea produselor fitosanitare care conțin aceste substanțe active, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 91/414, statele membre autorizează numai comercializarea produselor fitosanitare ale căror substanțe active sunt menționate în anexa I și care îndeplinesc cerințele stabilite în anexa respectivă

A se vedea articolul 3 alineatul (1) din Directiva 91/414.

. În caz contrar, aceste produse nu pot fi autorizate de către statele membre. În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 91/414, orice cerere de autorizare a acestor produse trebuie să fie însoțită de un dosar anexa III și, pentru fiecare substanță activă conținută în produsul fitosanitar, de un dosar anexa II.40.Directiva 91/414 prevede de asemenea o serie de măsuri tranzitorii. Astfel, articolul 8 alineatul (2) din directiva menționată permite statelor membre să autorizeze introducerea pe piață a produselor fitosanitare care conțin substanțe active ce nu sunt menționate în anexa I și care se află deja pe piață la doi ani de la notificarea acestei directive, cum ar fi metalaxilul

Dispoziție tranzitorie privind normele generale ale articolului 4 din Directiva 91/414 care privește acordarea, revizuirea și retragerea de către statele membre a autorizațiilor pentru produsele fitosanitare.

. Mai precis, articolul 13 alineatul (6) din Directiva 91/414 prevede o derogare de la obligația prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din această directivă, potrivit căreia cererile de autorizare a unui produs fitosanitar trebuie însoțite de dosarele anexele II și III din Directiva 91/414 (cu excepția cazului în care acestea sunt accesibile pentru titularul autorizațiilor existente). Această derogare este valabilă atât timp cât substanța activă care se găsește deja pe piață la doi ani de la notificarea acestei directive nu este înscrisă în anexa I.41.Aceste măsuri tranzitorii încetează să se aplice la data intrării în vigoare a unei directive de înscriere a unei substanțe active în anexa I, regula aplicabilă fiind în acest caz din nou cea de la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 91/414. Din acest moment, statele membre sunt obligate, pe de o parte, să se asigure că cererile de autorizații noi sunt însoțite de dosarele anexele II și III și, pe de altă parte, să verifice dacă titularii autorizațiilor existente dețin dosarele respective sau au acces la acestea.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Directivele de înscriere și Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>42.După cum remarcă în mod întemeiat Comisia în observațiile sale scrise, aplicarea imediată a unei directive de înscriere ar modifica radical, de la o zi la alta, situația juridică a titularilor autorizațiilor existente. Pentru acest motiv, pentru a permite statelor membre și operatorilor să ia măsurile necesare în ceea ce privește autorizațiile în vigoare, directivele de înscriere stabilesc o serie de termene.43.În primul rând, o directivă de înscriere intră în vigoare numai la câteva luni după publicarea acesteia

La intrarea în vigoare a unei directive de înscriere, Comisia modifică anexa I la Directiva 91/414 pentru a include substanța respectivă.

. În ceea ce privește Directiva 2010/28, aceasta a fost publicată la 24 aprilie 2010 și a intrat în vigoare la 1 iulie 2010

Amintim că în considerentul (7) al Directivei 2010/28 se precizează că acest termen trebuie să permită statelor membre și părților interesate să facă pregătirile necesare.

.44.În al doilea rând, statele membre au la dispoziție șase luni de la intrarea în vigoare a directivei de înscriere pentru a o transpune în dreptul național. În ceea ce privește Directiva 2010/28, articolul 2 din aceasta a impus statelor membre să asigure intrarea în vigoare, până la 31 decembrie 2010 cel târziu, a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma acestei directive. Adoptarea acestor dispoziții naționale implică respectarea deplină a obligațiilor care decurg din Directiva 91/414 după înscrierea unei substanțe active în anexa I și în special conformitatea produselor fitosanitare care conțin substanța activă respectivă cu directiva menționată.45.Verificarea conformității produselor fitosanitare care conțin substanța activă cu Directiva 91/414 presupune, pe de o parte, verificarea faptului că varianta utilizată a substanței în cauză respectă condițiile prevăzute în anexa I, și anume cele referitoare la puritate și cele stabilite în partea A (substanțe chimice) a înscrierii corespunzătoare

Cu excepția celor din partea B (microorganisme și viruși) a înscrierii corespunzătoare. În observațiile scrise, Comisia precizează că, pentru a nu încărca textul, nu adaugă în mod sistematic la punctele următoare precizarea cu excepția celor din partea B a înscrierii corespunzătoare atunci când se referă la verificarea condițiilor stabilite în anexa I pentru substanța în cauză. Trimiterea la aceste condiții trebuie totuși să fie înțeleasă drept conținând această clarificare.

. În consecință, termenul stabilit în directivele de înscriere, în general la articolul 2, pentru transpunerea acestora în dreptul național este același cu termenul pe care îl prevăd în general la articolul 3 alineatul (1), pentru a verifica dacă varianta specifică a substanței active (în acest caz metalaxil) conținută în produs îndeplinește condițiile din anexa I la Directiva 91/414.46.În acest sens, Comisia explică faptul că statele membre pot monitoriza utilizările specifice ale substanței active pe baza datelor pe care le au deja cu privire la autorizațiile pe care le‑au acordat înainte de înscrierea substanței active în anexa I la Directiva 91/414 în temeiul articolului 8 alineatul (2) din această directivă

A se vedea punctele 5 și 40 din prezentele concluzii.

. În schimb, controlul nivelului de puritate a substanței active poate fi realizat numai pe baza unui dosar anexa II

Dosarul necesar pentru evaluarea riscurilor previzibile ale substanței pentru persoane, animale sau pentru mediu. A se vedea punctul 38 din prezentele concluzii.

. Astfel, articolul 6 alineatul (2) și articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Directiva 91/414 impun prezentarea acestui dosar pentru aprobarea unei substanțe active și, respectiv, pentru autorizarea produselor fitosanitare care o conțin. Prin urmare, directivele de înscriere stabilesc același termen pentru dosarul anexa II și pentru verificarea condițiilor din anexa I, și anume, după cum s‑a menționat anterior, data limită de transpunere a directivei de înscriere, care este stabilită la 31 decembrie 2010

A se vedea considerentul (8) al Directivei 2010/28.

.47.În al doilea rând, verificarea menționată mai sus impune verificarea faptului că produsul fitosanitar în sine și nu numai substanța activă pe care o conține este conform cu Directiva 91/414 și în special că a fost evaluat în conformitate cu principiile menționate în anexa VI la directiva respectivă și că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (b)-(e) din aceeași directivă.48.În opinia Comisiei, teoretic, această nouă evaluare ar trebui să fie finalizată la data transpunerii directivei de înscriere. Or, în practică, numărul de produse fitosanitare care urmează a fi reevaluate și volumul de muncă rezultat din această nouă evaluare sunt de așa natură încât nu se poate aștepta în mod rezonabil ca statele membre să o finalizeze în perioada de transpunere (cu excepția cazului în care este prevăzut un termen de transpunere extrem de lung). Prin urmare, astfel cum se menționează în considerentele directivelor de înscriere și, mai precis, în considerentul (8) al Directivei 2010/28, este necesar să se acorde operatorilor și statelor membre o perioadă mai lungă de prezentare, respectiv de evaluare a dosarului complet anexa III pentru fiecare produs fitosanitar și pentru fiecare utilizare propusă. În general, acest termen expiră la patru ani după intrarea în vigoare a directivei de înscriere. În ceea ce privește Directiva 2010/28, data limită stabilită la 30 iunie 2014 este prevăzută la articolul 3 alineatul (2).<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI>49.Prin intermediul întrebărilor preliminare formulate, Tribunal Supremo (Curtea Supremă) dorește a se stabili care este interpretarea care trebuie dată articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 în lumina considerentului (8) al directivei menționate.50.În special, prin intermediul primei sale întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă termenul de 31 decembrie 2010, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28, este dată limită imperativă sau dacă un astfel de termen poate fi prelungit de către statele membre. În cadrul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere dorește să se determine condițiile în care se poate acorda o astfel de prelungire. Totuși, această din urmă întrebare este adresată numai în cazul în care termenul respectiv poate fi prelungit.51.Trebuie subliniat de la bun început că, în observațiile lor scrise, IQV și Comisia au susținut faptul că data limită prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 reprezintă un termen imperativ pe care statele membre nu îl pot prelungi, în timp ce Sapec Agro și guvernul spaniol sunt de acord că termenul prevăzut de directivă nu este unul imperativ. Guvernul spaniol consideră, în consecință, că acest termen poate fi prelungit în conformitate cu normele de drept procedural al statelor membre, în toate cazurile, pentru motive temeinic justificate, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz în parte și în conformitate cu principiile aplicabile Directivei 91/414.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Analiza termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>52.În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, este necesar, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție

A se vedea în special Hotărârea din 16 iulie 2015, Lanigan (C‑237/15 PPU, EU:C:2015:474, punctul 35).

.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">a)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea literală a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>53.Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 prevede în mod clar că statele membre modifică sau retrag, până la 31 decembrie 2010, în conformitate cu Directiva [91/414], autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metalaxil ca substanță activă. În plus, al doilea paragraf al acestei dispoziții prevede că, [p]ână la această dată [31 decembrie 2010], [statele membre] trebuie să verifice în special dacă sunt îndeplinite condițiile din anexa I la directiva respectivă cu privire la metalaxil, cu excepția celor identificate în partea B a rubricii referitoare la respectiva substanță activă, precum și dacă titularul autorizației are un dosar sau are acces la un dosar care respectă cerințele din anexa II la directiva respectivă, în conformitate cu condițiile de la articolul 13.54.Modul de redactare a acestei dispoziții este, în principiu, suficient ca să indice că data de 31 decembrie 2010 este un termen imperativ, care nu poate fi prelungit de către statele membre. Cu toate acestea, se poate ridica întrebarea dacă structura, finalitatea și contextul normativ ale Directivei 2010/28 confirmă sau nu confirmă această interpretare.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">b)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea contextuală a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>55.Este necesar să se interpreteze termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 și în lumina structurii generale a acestei directive.56.În primul rând, astfel cum se amintește la punctul 43 din prezentele concluzii, Directiva 2010/28 a intrat în vigoare la 1 iulie 2010. Articolul 2 prevede că statele membre trebuie, până la 31 decembrie 2010, să transpună această directivă în sistemele lor de drept naționale. Această dată reprezintă de asemenea data limită prevăzută de Comisie la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 pentru a permite statelor membre să reexamineze autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil ca substanță activă. În consecință, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 45 și 46 din prezentele concluzii, Directiva 2010/28 stabilește același termen, și anume 31 decembrie 2010, atât în vederea transpunerii (articolul 2), cât și pentru modificarea sau retragerea de către statele membre a autorizațiilor existente pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil ca substanță activă după prezentarea dosarului anexa II și verificarea condițiilor prevăzute în anexa I [articolul 3 alineatul (1)].57.Prin urmare, în opinia noastră, este clar că autorizarea statelor membre să nu respecte termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 ar fi contrară logicii care stă la baza acestei directive, conform căreia termenul său de transpunere coincide cu termenul stabilit pentru a permite statelor membre să modifice sau să retragă autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil.58.În al doilea rând, trebuie amintit de asemenea că, în cazul în care, la sfârșitul acestei perioade, titularul unei autorizații existente pentru produsul fitosanitar care conține metalaxil nu reușește să facă dovada că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28, în special că deține dosarul anexa II sau că are acces la dosarul respectiv, aceasta ar conduce la modificarea sau retragerea acestei autorizații. Cadrul uniform instituit prin această dispoziție a Directivei 2010/28 în întreaga Uniune, care include condițiile în care statele membre efectuează modificarea sau retragerea autorizațiilor pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil, precum și obligațiile impuse titularilor acestor autorizații în ceea ce privește prezentarea dosarelor referitoare la produsele respective, ar fi grav compromis dacă statele membre ar putea prelungi termenul de 31 decembrie 2010.59.În al treilea rând, este necesar să fie analizată poziția susținută de guvernul spaniol. Acesta consideră că termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 poate fi prelungit de către statele membre în toate cazurile, pentru motive bine întemeiate.60.Nu suntem convinși de această abordare.61.Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 47 și 48 din prezentele concluzii, articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2010/28 prevede o procedură de reevaluare a produselor fitosanitare autorizate care conțin metalaxil ca substanță activă. Pentru această procedură, dispoziția respectivă prevede o perioadă mai lungă, [p]rin derogare de la alineatul (1), care expiră la patru ani de la intrarea în vigoare a acestei directive, și anume la 30 iunie 2014.62.Prin urmare, este legitim să ne punem următoarea întrebare: această derogare este pertinentă dacă, astfel cum arată guvernul spaniol, termenul prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 poate fi prelungit de către statele membre în toate cazurile, pentru motive bine întemeiate?63.Răspunsul la această întrebare ni se pare evident și în special, după cum am văzut, acest termen este același cu cel prevăzut pentru transpunerea Directivei 2010/28.64.Această poziție este confirmată de considerentul (8) al Directivei 2010/28, care enunță că, [f]ără a aduce atingere obligațiilor definite în Directiva 91/414/CEE ca urmare a includerii unei substanțe active în anexa I, statele membre ar trebui să dispună de o perioadă de șase luni de la includerea substanței pentru a revizui autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metalaxil, pentru a se asigura că cerințele menționate în Directiva 91/414/CEE sunt îndeplinite, în special cele de la articolul 13 și condițiile relevante din anexa I. […]

Sublinierea noastră.

.65.În al patrulea și ultimul rând, trebuie să se țină seama și de articolul 8 alineatul (2) ultimul paragraf din Directiva 91/414, potrivit căruia, după ce Comisia a adoptat decizia de a include sau de a nu include una dintre aceste substanțe active în anexa I, [s]tatele membre se asigură că autorizațiile în materie sunt acordate, retrase sau modificate, după caz, în cursul perioadei prescrise

Sublinierea noastră.

.66.Astfel, obligațiile statului membru, în special consecințele legate de faptul că titularul autorizației declară că nu deține un dosar anexa II la Directiva 91/414 sau nu are acces la acesta, înainte de expirarea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28, pentru ca statul membru să adopte decizia, rezultă în mod clar din dispozițiile și din considerentele citate anterior din Directiva 2010/28, precum și din articolele 4 și 13 din Directiva 91/414.67.Așadar, plasat din nou în contextul său, articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 trebuie interpretat în sensul că data de 31 decembrie 2010, pe care o prevede, reprezintă o dată limită imperativă care nu poate face obiectul unei prelungiri de către statele membre. Având în vederea structura Directivei 91/414, precum și cea a Directivei 2010/28, rezultă că nu este de competența statelor membre să decidă adoptarea unor măsuri mai puțin restrictive decât retragerea unei autorizații de introducere pe piață a unui produs.68.Această interpretare permite totodată atingerea obiectivului urmărit de Directiva 2010/28, astfel cum vom explica în continuare.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">c)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea teleologică a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28</HT></TXT></NP></TI>69.Mai întâi amintim că, atunci când o directivă de punere în aplicare, precum Directiva 2010/28, necesită o interpretare, aceasta trebuie, în măsura posibilului, să fie conformă cu dispozițiile directivei de bază

A se vedea Hotărârea din 22 mai 2008, Feinchemie Schwebda și Bayer CropScience (C‑361/06, EU:C:2008:296, punctul 49).

.70.În această privință, al cincilea, al șaselea și al nouălea considerent ale Directivei 91/414 reamintesc că scopul acestei directive este de a elimina obstacolele din calea comerțului între statele membre ale Uniunii cu produse fitosanitare, menținând în același timp un nivel ridicat al protecției mediului și al sănătății umane și animale

A se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctul 74), și Hotărârea din 14 septembrie 2006, Stichting Zuid‑Hollandse Milieufederatie (C‑138/05, EU:C:2006:577, punctul 43).

.71.Astfel cum s‑a arătat deja, acest obiectiv este asigurat, pe de o parte, de cerința prevăzută de Directiva 91/414 privind prezentarea de către reclamant a dosarului anexa II, atât pentru înscrierea unei substanțe în anexa I, cât și pentru autorizarea produselor fitosanitare

Comisia explică faptul că, pentru a demonstra siguranța substanței active și a produsului fitosanitar care o conține, sunt necesare informațiile din dosarul anexa II.

, și, pe de altă parte, prin posibilitatea oferită Comisiei de a stabili condițiile de utilizare a unei substanțe active înscrise în anexa I pentru a garanta siguranța utilizării acesteia

A se vedea punctele 36-39 din prezentele concluzii.

. Prin urmare, nerespectarea termenului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 – și, important de amintit, în alte directive de înscriere – ar fi contrară acestui obiectiv în măsura în care produsele fitosanitare care conțin substanțe active care nu îndeplinesc cerințele din anexa I la Directiva 91/414 și care ar putea în special să conțină impurități toxice peste pragul propus de Comisie ar putea rămâne pe piață după data transpunerii Directivei 2010/28 în dreptul național.72.Prin urmare, este clar că statele membre nu au prerogativa nici de a prelungi termenul respectiv, nici de a deduce o consecință după expirarea acestuia, alta decât cea prevăzută de legiuitorul Uniunii în mod uniform pentru toate statele membre

A se vedea punctele 67 și 72 din prezentele concluzii.

. Prin urmare, autorizarea statelor membre să prelungească termenul pentru reevaluare în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 este, în opinia noastră, contrară obiectivului urmărit de Directiva 91/414.73.În plus, astfel cum Comisia a susținut în mod întemeiat în observațiile sale, au trecut mai mult de opt luni între data adoptării Directivei 2010/28 și sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din această directivă, perioadă acordată tocmai pentru a permite titularilor de autorizații să colecteze informațiile necesare și statelor membre să adopte o decizie. Odată cu expirarea termenului de transpunere a Directivei 2010/28 în dreptul național și în vederea adoptării deciziei de reexaminare a autorizațiilor existente, orice produs pentru care nu a fost prezentat dosarul anexa II trebuie retras de pe piață

Fără a aduce atingere posibilității de a reîncepe procedura de autorizare.

.74.Contrar celor susținute de guvernul spaniol, considerăm că această interpretare nu este în niciun fel contrară obiectivului Directivei 91/414, întrucât permite concomitent respectarea drepturilor notificatorului și garantarea faptului că produsele fitosanitare pentru care nu a fost depus dosarul solicitat nu sunt introduse pe piață.75.În consecință, rezultă din cuprinsul punctelor 69-74 din prezentele concluzii că o interpretare a articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 potrivit căreia statele membre ar putea să nu respecte termenul prevăzut la acest articol este contrară obiectivului normativ urmărit de legiuitorul Uniunii.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">4.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la obligațiile statelor membre în cadrul procedurii de reevaluare a produselor fitosanitare autorizate</HT></TXT></NP></TI>76.Curtea a abordat deja în mai multe rânduri aspectul de a se stabili care sunt obligațiile statelor membre în ceea ce privește autorizațiile existente pentru produsele fitosanitare, după ce o substanță a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414

Observăm că, în litigiul principal, problema privind consecințele posibile pentru statele membre dacă nu modifică sau nu retrag, în termenul prevăzut de Directiva 2010/28, autorizațiile pentru produsele fitosanitare care conțin metalaxil ce nu îndeplinesc cerințele Directivei 91/414 nu este invocată nici de instanța de trimitere, nici de părțile interesate, prin urmare nu este necesar a fi abordată.

. Hotărârile Curții pronunțate până în prezent ne pot oferi câteva indicații utile în scopul interpretării articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28.77.În prima cauză, în care a fost pronunțată Hotărârea Industrias Químicas del Vallés/Comisia

Hotărârea din 18 iulie 2007 (C‑326/05 P, EU:C:2007:443).

, Curtea a anulat Decizia 2003/308.78.În speță, spre deosebire de IQV și de Comisie, Sapec Agro a susținut în ședință că, în această hotărâre, Curtea s‑a pronunțat cu privire la posibilitatea prelungirii termenului respectiv, ținând seama de circumstanțele cauzei, în acest caz de comportamentul contradictoriu al autorităților competente.79.În această privință, este necesar să se sublinieze că acest argument pare a fi întemeiat pe o interpretare eronată a hotărârii menționate.80.În primul rând, cauza în care a fost pronunțată Hotărârea Industrias Químicas del Vallés/Comisia privea un termen stabilit de Comisie, în cadrul procedurii în fața acestei instituții, pentru înscrierea unei substanțe active în anexa I la Directiva 91/414

A se vedea punctul 38 din prezentele concluzii.

 și posibilitatea acesteia din urmă, iar nu a statelor membre, de a modifica acest termen

Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443).

. Pe de altă parte, în cauza principală, care privește procedura la nivelul statelor membre, trebuie să se determine dacă, în ceea ce privește un termen stabilit de Comisie, statele membre pot să dispună în mod unilateral prelungirea acestuia

A se vedea punctul 39 din prezentele concluzii.

.81.În al doilea rând, în Hotărârea Industrias Químicas del Vallés/Comisia, Curtea s‑a întemeiat pe faptul că autoritățile competente l‑au pus pe reclamant într‑o situație neprevăzută și complexă și s‑au comportat într‑o manieră contradictorie, circumstanță care, potrivit Curții nu a fost luată în considerare atunci când Comisia a decis să adopte decizia în litigiu și să refuze prelungirea acestui termen

Hotărârea din 18 iulie 2007, Industrias Químicas del Vallés/Comisia (C‑326/05 P, EU:C:2007:443, punctele 79 și 86).

. Dimpotrivă, în prezenta cauză, reclamantul invocă pretinse dificultăți în completarea dosarului, deși obligația de a prezenta un astfel de dosar a fost stabilită încă de la începutul procedurii.82.De altfel, trebuie amintit că instanța de trimitere subliniază că, în cauza aflată pe rolul său, Sapec Agro nu se poate prevala de nicio confuzie indusă de un comportament contradictoriu

A se vedea punctul 27 din prezentele concluzii.

.83.În a doua cauză, în care a fost pronunțată Hotărârea Feinchemie Schwebda și Bayer CropScience

Hotărârea din 22 mai 2008 (C‑361/06, EU:C:2008:296).

, privind Directiva 91/414 și o directivă de înscriere

Directiva 2002/37/CE a Comisiei din 3 mai 2002 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului, privind înscrierea etofumesatului ca substanță activă (JO 2002, L 117, p. 10, Ediție specială, 03/vol. 41, p. 259).

, prin al cărei articol 1 s‑a adăugat în anexa I substanța activă etofumesat, se punea problema dacă statele membre erau obligate, în termenul prevăzut în această din urmă directivă, să retragă autorizația existentă a unui produs fitosanitar care conținea substanța respectivă pentru motivul că titularul acestei autorizații nu deținea, în scopul reevaluării acesteia, dosarul anexa II sau nu avea acces la un astfel de dosar.84.Mai exact, pe baza textului dispoziției în cauză

Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37. A se vedea Hotărârea din 22 mai 2008, Feinchemie Schwebda și Bayer CropScience (C‑361/06, EU:C:2008:296, punctele 44 și 45).

, care nu prevedea că statele membre trebuie să verifice, în termenul prevăzut pentru reevaluarea autorizațiilor existente pentru produsele fitosanitare, dacă titularii dețineau dosarul anexa II sau aveau acces la acesta

De fapt, Comisia a modificat formularea directivelor de înscriere numai în anul 2005. De atunci, acestea enunță obligația statelor membre de a verifica, în termenul stabilit în directiva de înscriere pentru desfășurarea procedurii de reexaminare a autorizațiilor pentru produse fitosanitare, ca titularii să dețină dosarul prevăzut în anexa II la Directiva 91/414 sau să aibă acces la aceasta. Hotărârea din 22 mai 2008, Feinchemie Schwebda și Bayer CropScience (C‑361/06, EU:C:2008:296, punctele 53 și 54).

, Curtea a statuat că articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2002/37 trebuie interpretat în sensul că nu impune statelor membre să retragă, înainte de termenul prevăzut, autorizația unui produs fitosanitar care conține etofumesat pentru motivul că titularul autorizației respective nu deține dosarul prevăzut în anexa II sau că nu a avut acces la un astfel de dosar

Hotărârea din 22 mai 2008, Feinchemie Schwebda și Bayer CropScience (C‑361/06, EU:C:2008:296, punctul 55).

.85.Cu toate acestea, problema în discuție în această cauză nu era dacă termenul stabilit în directiva de înscriere este obligatoriu pentru statele membre, în scopul de a verifica respectarea obligațiilor ce revin titularilor autorizațiilor existente de a deține un dosar anexa II sau de a avea acces la acesta – cum este cazul de față, ci obligațiile ce incumbă statelor membre în termenul respectiv.86.În prezenta cauză, Directiva 2010/28, care menționează dosarul menționat anterior la articolul 3 alineatul (1), precum și în considerentul (9) din preambul, precizează în mod expres că statele membre trebuie să verifice că titularii autorizațiilor au un astfel de dosar.87.Două ultime aspecte relevante, clarificate în cadrul ședinței de către Comisie, merită, în opinia noastră, să fie menționate: acestea sunt, pe de o parte, obligațiile statului membru raportor și, pe de altă parte, posibilitatea de a suspenda efectele autorizațiilor pentru produsele fitosanitare introduse pe piața menționată de Sapec Agro și de guvernul spaniol.88.În ceea ce privește obligațiile statului membru raportor, Republica Portugheză, Sapec Agro și guvernul spaniol au subliniat că și acest stat membru a înregistrat întârzieri

A se vedea punctul 19 din prezentele concluzii.

.89.Comisia a explicat în această privință că, pentru fiecare substanță, un stat membru raportor intervine în faza de autorizare a substanțelor active și întocmește un prim raport. În schimb, în ceea ce privește faza reevaluării autorizațiilor de către statele membre, Directiva 2010/28 nu atribuie niciun rol statului membru raportor. Cu toate acestea, având în vedere faptul că statul membru raportor cunoaște bine substanța în cauză, orientările Comisiei oferă statelor membre un acord informal care prevede că examinarea echivalenței pentru toate substanțele de pe piață poate fi efectuată de către statul membru raportor respectiv, deși, oficial, această obligație revine fiecărui stat membru în mod individual

Orientări privind procedurile care guvernează autorizarea produselor fitosanitare în urma includerii unei substanțe active existente în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului, document Sanco/10796/2003 – rev. 10.4, din 2 octombrie 2009.

.90.Prin urmare, acest acord informal dintre statele membre cu scopul de a facilita activitatea acestora – care nu este prevăzut în Directiva 2010/28 – nu trebuie să fie asimilat unei obligații formale a respectivului stat membru. În consecință, Republica Portugheză nu a avut alte obligații decât cele menționate la punctul precedent în ceea ce privește faza de autorizare.91.În ceea ce privește posibilitatea suspendării efectelor autorizațiilor pentru produsele fitosanitare, guvernul spaniol a sugerat în observațiile sale scrise și orale că suspendarea autorizării societății Sapec Agro constituie o măsură alternativă față de retragerea acestei autorizații.92.Totuși, amintim că o astfel de suspendare nu este prevăzută nici de Directiva 2010/28, nici de Directiva 91/414. Articolul 8 alineatul (2) din Directiva 91/414, care este dispoziția relevantă în acest sens, prevede că statele membre se asigură că autorizațiile în materie sunt acordate, retrase sau modificate, după caz, în cursul perioadei prescrise, fără a prevedea nicidecum suspendarea efectelor autorizațiilor

Sublinierea noastră.

.93.În opinia noastră, rezultă clar din cuprinsul punctelor 52-75 din prezentele concluzii că statele membre nu pot prelungi un termen stabilit de Comisie pentru toate statele membre, acesta aplicându‑se tuturor autorizațiilor pentru produse fitosanitare.94.Prin urmare, considerăm că trebuie să se răspundă la prima întrebare că data de 31 decembrie 2010 prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28 este o dată limită imperativă, iar un astfel de termen nu poate fi prelungit de către statele membre.95.Având în vedere propunerea noastră de răspuns la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la cea de a doua întrebare.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI>96.Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) după cum urmează:

Data de 31 decembrie 2010 prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2010/28/UE a Comisiei din 23 aprilie 2010 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea includerii substanței active metalaxil trebuie interpretată în sensul că reprezintă o dată limită imperativă, iar un astfel de termen nu poate fi prelungit de statele membre.