C-540/0962009CC05400020.0001I-15111I-152414CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL JÄÄSKINEN — CAUZA C-540/09SKANDINAVISKA ENSKILDA BANKEN<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Niilo Jääskinen</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20101216">16 decembrie 2010</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" TYPE="FOOTNOTE"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI>1.Prezenta cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare privește clasificarea serviciilor de garanţie de subscriere în vederea calculării TVA.2.Serviciile de garanţie de subscriere de acţiuni se referă în general la situaţia în care un subscriptor se angajează, în schimbul unei sume de bani, să achiziţioneze sau să subscrie (în cazul unei noi emisiuni de acţiuni) acele acţiuni care nu pot fi vândute sau subscrise pe piaţă. Scopul unor asemenea servicii este, așadar, acela de a garanta că emisiunea de acţiuni este integral subscrisă sau că toate acţiunile emise sunt vândute și că emitentul primește o anumită parte a capitalului.3.În speţă, anumite societăţi pe acţiuni au încercat să obţină servicii de garanţie de subscriere în acest scop. Subscriptorul [Skandinaviska Enskilda Banken (SEB)] s-a angajat, în schimbul unui comision, să achiziţioneze acţiunile care nu erau subscrise la expirarea perioadei de subscriere.4.Problema principală este dacă un asemenea serviciu de garanţie de subscriere intră în sfera de aplicare a articolului 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA

A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (denumită în continuare A șasea directivă TVA) (JO 1977, L 145, p. 1). Articolul 13 secţiunea B literele (a) și (d) din A șasea directivă TVA este în prezent articolul 135 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 3, p. 7) (denumită în continuare Directiva TVA), care înlocuiește A șasea directivă TVA începând cu 1 ianuarie 2007 (a se vedea tabelul de corespondenţă din Anexa XII la Directiva TVA). Obiectivul Directivei TVA este să prezinte prevederile aplicabile într-o formă clară și logică, în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări [considerentul (3)].

 și, în caz afirmativ, care este dispoziţia din articolul menţionat aplicabilă. Trei dispoziţii ale articolului 13 secţiunea B din această directivă prezintă în special relevanţă: articolul 13 secţiunea B litera (a): operaţiunile de asigurare, articolul 13 secţiunea B litera (d) punctele 1 și 2: acordarea de credite și garanţii de credit, articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 5: tranzacţii privind acţiuni și alte valori mobiliare.5.Clasificarea serviciilor de garanţie de subscriere reprezintă o sarcină oarecum dificilă, dacă se are în vedere faptul că realitatea economică a serviciilor de finanţare a societăţilor oferite pe pieţele financiare, care sunt dinamice prin natura lor, nu se încadrează cu ușurinţă în dispoziţiile legale statice și predeterminate.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I —</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI>

A șasea directivă TVA

6.Articolul 2 alineatul (1) din A șasea directivă TVA privește domeniul de aplicare al acesteia. Respectivul articol prevede că sunt supuse TVA-ului livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul ţării de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare.7.Articolul 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA privește scutirile de TVA. Potrivit dispoziţiilor acestui articol care prezintă relevanţă pentru prezenta cauză, sunt scutite de la plata TVA-ului:

(a)operaţiunile de asigurare și reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de către brokerii și agenţii de asigurări;

[…]

(d)1.acordarea și negocierea de credite și gestionarea creditelor de către persoana care le acordă;2.negocierea de garanţii de credit sau de alte garanţii sau orice tranzacţii cu astfel de garanţii, precum și gestionarea garanţiilor de credit de către persoana care acordă creditul;

[…]

5.operaţiuni, inclusiv negocierea, exceptând gestionarea sau păstrarea, cu acţiuni, titluri de participare, obligaţiuni și alte valori mobiliare, dar exceptând:

documentele reprezentând titluri de proprietate asupra bunurilor;

drepturile sau valorile mobiliare prevăzute la articolul 5 alineatul (3)

Articolul 5 din A șasea directivă TVA privește dreptul de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar, iar articolul 5 alineatul (3) enumeră ceea ce trebuie considerat drept bun corporal, incluzând acţiunile sau participaţiile echivalente cu acţiunile care îi conferă deţinătorului, de iure sau de facto, drepturi de proprietate sau de posesie asupra unor bunuri imobile sau asupra unei părţi a acestora.

. [traducere neoficială]

Legislaţia naţională

8.Potrivit articolului 1 din capitolul 1 din mervärdesskattelagen (Legea privind TVA-ul) (1994:200) (denumită în continuare ML), TVA-ul trebuie plătit pentru livrările de bunuri și prestările de servicii desfășurate pe teritoriul ţării, care sunt supuse taxei și sunt efectuate în cadrul unei activităţi profesionale. Această dispoziţie urmărește să pună în aplicare articolul 2 alineatul (1) din A șasea directivă TVA și articolul 2 alineatul (1) din Directiva TVA.9.Potrivit capitolului 3 articolul 9 din ML, prestările de servicii bancare și financiare și operaţiunile cu valori mobiliare sunt scutite de plata taxei. Prin operaţiuni cu valori mobiliare se înţelege, inter alia, vânzări de acţiuni, de alte participaţii sau de creanţe. Potrivit articolului 10, prestările de servicii de asigurare și reasigurare sunt scutite de plata taxei. Aceste dispoziţii urmăresc printre altele să pună în aplicare articolul 13 secţiunea B litera (a) și litera (d) punctele 1, 2 și 5 din A șasea directivă TVA, precum și articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(c) și (f) din Directiva TVA.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II —</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situaţia de fapt și întrebarea preliminară</HT></TXT></NP></TI>10.Cauza privește un grup constituit în scopuri de TVA, SEB AB Momsgrupp (denumit în continuare SEB Momsgrupp), al cărui lider este o bancă, SEB. La momentul faptelor, SEB și o altă societate din SEB Momsgrupp prestau servicii unor societăţi pe acţiuni care urmau să lanseze o nouă emisiune de acţiuni. Serviciul furnizat de SEB a constat în acordarea unei garanţii de subscriere.11.SEB Momsgrupp a considerat că serviciile de garanţie de subscriere erau scutite și, prin urmare, nici nu a facturat, nici nu a contabilizat TVA-ul în ceea ce privește aceste servicii. Skatteverket (administraţia fiscală suedeză) a efectuat ulterior inspecţia grupului și i-a impus o rectificare a TVA-ului pentru perioada avută în vedere. SEB Momsgrupp a contestat această decizie, însă a căzut în pretenţii atât în faţa Länsrätten i Stockholms län (Tribunalul Administrativ Departamental din Stockholm), cât și în faţa Kammarrätten i Stockholm (Curtea Administrativă de Apel din Stockholm).12.Litigiul aflat pe rolul Regeringsrätten (Curtea Administrativă Supremă) privește în esenţă problema dacă garanţiile de subscriere pot fi scutite. Potrivit acestei instanţe, furnizarea unor asemenea garanţii este posibilă fie în mod independent, fie împreună cu servicii aflate în legătură cu emisiunea de acţiuni.13.În aceste împrejurări, Regeringsrätten a sesizat Curtea de Justiţie cu următoarea întrebare preliminară:

Articolul 13 secţiunea B din A șasea directivă [articolul 135 alineatul (1) din [Directiva TVA]] trebuie interpretat în sensul că scutirile de taxă pe care le prevede sunt aplicabile și în cazul serviciilor (garanţie de subscriere) care implică acordarea de către o instituţie de credit, în schimbul unei sume de bani, a unei garanţii către o societate care dorește să emită acţiuni, în temeiul căreia instituţia de credit se angajează să achiziţioneze acţiunile care nu sunt subscrise până la expirarea perioadei de subscriere?

<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III —</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Natura serviciului de garanţie de subscriere</HT></TXT></NP></TI>14.Serviciile de garanţie de subscriere sunt clasificate de diverse dispoziţii ale dreptului Uniunii drept servicii financiare. Astfel, Directiva 2004/39/CE privind pieţele instrumentelor financiare califică garanţia de subscriere drept un serviciu de investiţie în sensul acestei directive

Secţiunea A punctul 6 din Anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE (JO L 145, p. 1, Ediţie specială, 06/vol. 8, p. 247) (Directiva 2004/39). Observăm că diversele versiuni lingvistice ale acestei directive utilizează expresii care au un sens ușor diferit de cel pe care îl are în engleză noţiunea underwriting. Dificultăţile lingvistice în acest domeniu al dreptului au fost evidenţiate în Primul raport, potrivit căruia, din moment ce directivele Consiliului sunt autentice în limbile statelor membre cărora li se adresează, trebuie să se evite în mod necesar, în limita posibilului, utilizarea unor noţiuni juridice sau expresii ale căror înţelesuri sunt diferite de la o ţară la alta. Din păcate, această regulă nu poate fi întotdeauna respectată; și, în orice caz, respectarea prea rigidă a acesteia ar determina utilizarea unui limbaj neinteligibil care ar genera el însuși interpretări divergente. [a se vedea Primul raport al Comisiei către Consiliu privind aplicarea sistemului comun al taxei pe valoarea adăugată, prezentat în conformitate cu articolul 34 din A șasea directivă (77/388/CEE) a Consiliului din 17 mai 1977 (COM(83) 426 final)].

. În plus, Directiva 2006/49 impune ca o instituţie de credit să dispună de un anumit capital corespunzător riscurilor de subscriere pe care și le-a asumat

Punctul 41 al titlului Angajamente ferme subscrise din Anexa I la Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii și al instituţiilor de credit (reformare) (JO L 177, p. 201, Ediţie specială, 06/vol. 9, p. 203) (denumită în continuare Directiva 2006/49). Această directivă ridică aceeași problemă lingvistică ca și Directiva 2004/39 (a se vedea nota de subsol 4).

. Cu toate acestea, clasificarea unei activităţi drept serviciu financiar potrivit legislaţiei privind piaţa internă nu determină în sine tratamentul în scopuri de TVA al operaţiunilor corespunzătoare.15.În cadrul ședinţei a existat o dezbatere cu privire la natura serviciului de garanţie de subscriere și cu privire la problema dacă trebuia tratat ca parte sau ca serviciu conex emisiunii generale de acţiuni (și, prin urmare, să fie tratat în același mod în vederea aplicării taxei) sau ca serviciu independent.16.A reieșit că noţiunea de serviciu de subscriere de acţiuni este înţeleasă diferit în statele membre. Unele dintre acestea, precum Irlanda, consideră drept garanţie de subscriere furnizarea unui pachet de servicii care includ consultanţa cu privire la emisiunea de acţiuni, comercializarea și distribuirea de acţiuni, precum și garanţia că instituţia financiară subscrie de asemenea acţiunile, dacă este necesar. Cu toate acestea, în Suedia, serviciile de garanţie de subscriere pot fi furnizate și sunt furnizate independent de alte servicii legate de emisiunea de acţiuni.17.SEB, Suedia și Skatteverket susţin în unanimitate că garanţia de subscriere poate fi furnizată în mod independent. De altfel, și instanţa de trimitere a decis în același sens în ordonanţa de trimitere. În plus, SEB a confirmat în ședinţă că, în prezenta cauză, aceasta furnizase garanţia de subscriere a acţiunilor, în timp ce emisiunea acţiunilor fusese realizată de o altă întreprindere.18.Nu există, prin urmare, nicio îndoială că serviciul de garanţie de subscriere ar trebui tratat în mod independent în prezenta cauză, iar nu ca serviciu conex altor servicii furnizate în contextul unei emisiuni de acţiuni.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Interpretarea articolului 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA</HT></TXT></NP></TI>19.Înainte de a analiza cele trei dispoziţii relevante în cauză, sunt necesare câteva aprecieri de ordin general.20.În primul rând, noţiunile în cauză constituie noţiuni autonome ale dreptului Uniunii, care trebuie, așadar, interpretate uniform pentru a evita unele divergenţe în aplicarea sistemului de TVA de la un stat membru la altul

Hotărârea din 5 iunie 1997, SDC (C-2/95, Rec., p. I-3017, punctul 21), Hotărârea din 3 martie 2005, Arthur Andersen (C-472/03, Rec., p. I-1719, punctul 25), și Hotărârea din 8 martie 2001, Skandia (C-240/99, Rec., p. I-1951, punctul 23).

. De asemenea, acestea trebuie să fie încadrate în contextul general al sistemului comun de TVA

Al unsprezecelea considerent al celei de A șasea directive TVA. A se vedea de asemenea Hotărârea din 22 octombrie 2009, Swiss Re Germany Holding (C-242/08, Rep., p. I-10099, punctul 33 și jurisprudenţa citată).

.21.În al doilea rând, potrivit jurisprudenţei Curţii, scutirile prevăzute la articolul 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA trebuie interpretate restrictiv, din moment ce constituie excepţii de la norma generală potrivit căreia TVA-ul trebuie aplicat tuturor livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii

Hotărârea Skandia, citată la nota de subsol 6, punctul 32, Hotărârea Arthur Andersen, citată la nota de subsol 6, punctul 24, și Hotărârea SDC, citată la nota de subsol 6, punctul 20 și jurisprudenţa citată.

.22.În al treilea rând, nu se cunoaște cu exactitate motivul pentru care operaţiunile financiare sunt scutite, din moment ce lucrările pregătitoare nu se referă la acest aspect. Cu toate acestea, potrivit jurisprudenţei Curţii, finalitatea scutirii operaţiunilor financiare constă în atenuarea dificultăţilor legate de stabilirea bazei de impozitare și a cuantumului TVA-ului deductibil, precum și în evitarea unei creșteri a costului creditului de consum

Hotărârea din 19 aprilie 2007, Velvet & Steel Immobilien (C-455/05, Rep., p. I-3225, punctul 24), și Ordonanţa din 14 mai 2008, Tiercé Ladbroke, cauzele conexate C-231/07 și C-232/07, punctul 24.

.<TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Operaţiuni de asigurare</TXT></NP></TI>23.Operaţiunile de asigurare beneficiază de scutire în temeiul articolului 13 secţiunea B litera (a) din A șasea directivă TVA. Acest articol prevede că statele membre scutesc […] operaţiunile de asigurare și reasigurare, inclusiv serviciile conexe prestate de către brokerii și de agenţii de asigurări.24.Operaţiunile de asigurare nu sunt definite nici de A șasea directivă TVA, nici de directivele privind asigurările

A se vedea, de exemplu, Directiva 84/641/CEE a Consiliului din 10 decembrie 1984 de modificare, cu privire în special la asistenţa turistică, a Primei directive (73/239/CEE) privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative privind iniţierea și exercitarea activităţii de asigurare generală directă (JO L 339, p. 21, Ediţie specială, 06/vol. 1, p. 108).

. Curtea a formulat iniţial o definiţie a acestei noţiuni în Hotărârea CPP

Hotărârea din 25 februarie 1999, C-349/96, Rec., p. I-973.

, în care a statuat că o operaţiune de asigurare se caracterizează prin faptul că asigurătorul se obligă, în schimbul plăţii prealabile a unei prime, să acorde asiguratului, în cazul în care se realizează riscul asigurat, prestaţia convenită cu ocazia încheierii contractului

Hotărârea CPP, citată la nota de subsol 11, punctul 17. Astfel, serviciile de asistenţă rutieră pe care un organism se obligă să le presteze membrilor săi, în schimbul plăţii unei cotizaţii anuale fixe, au fost considerate drept echivalente unei operaţiuni de asigurare, în sensul articolului 13 secţiunea B litera (a) din A șasea directivă TVA. A se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2006, Comisia/Grecia (C-13/06, Rec., p. I-11563).

.25.Prin urmare, definiţia operaţiunii de asigurare era suficient de largă încât să includă furnizarea unei prestaţii de asigurare de către o persoană impozabilă care nu este ea însăși asigurător, dar care utilizează prestaţiile unui asigurător care își asumă riscul asigurat

Hotărârea CPP, citată la nota de subsol 11, punctul 22.

.26.Din aceasta putem concluziona că accentul se pune pe natura operaţiunii, iar nu pe persoana care o efectuează, ceea ce înseamnă că o persoană care nu este o societate de asigurări poate furniza servicii de asigurare.27.SEB susţine că aceste elemente sunt îndeplinite în prezenta cauză și că operaţiunile ar trebui considerate ca beneficiind de scutire în temeiul articolului 13 secţiunea B litera (a) din A șasea directivă TVA.28.Pe de altă parte, Skatteverket consideră că o operaţiune de asigurare presupune un element de compensare a pierderilor. Aceasta apreciază că, din moment ce în prezenta cauză nu există o compensare a pierderilor, serviciile în discuţie nu pot fi scutite în temeiul articolului 13 secţiunea B litera (a) din A șasea directivă TVA.29.Elementul pierdere a fost inclus în definiţia operaţiunii de asigurare dată de avocatul general Fennely în cauza CPP, dar nu a fost reprodusă de Curte în hotărârea pe care a pronunţat-o în acea cauză

Concluziile avocatului general Fennely în cauza CPP, citată la nota de subsol 11, punctul 34.

.30.În opinia noastră, diferenţa esenţială între o operaţiune de asigurare și prezenta cauză este situaţia care succedă apariţiei riscului.31.Într-o operaţiune de asigurare, tot ceea ce se impune atunci când apare riscul este plata unei sume convenite sau furnizarea unei anumite prestaţii, precum asistenţa persoanei asigurate

Cu privire la această prestaţie specifică, a se vedea Hotărârea Comisia/Grecia, citată la nota de subsol 12.

, pe cheltuiala asigurătorului. Acţionând astfel, asigurătorul nu obţine nimic nou

Observăm că, în anumite forme ale contractelor de asigurare, asigurătorul poate avea dreptul de a răscumpăra bunurile deteriorate care fac obiectul asigurării prin contract. De exemplu, o societate de asigurări ar putea prefera să recupereze vehiculul depreciat și să plătească asiguratului o sumă de bani în cazul în care repararea acelui vehicul ar fi prea costisitoare. În opinia noastră, o asemenea acţiune, prin care se urmărește să se limiteze pierderea, este fortuită prin natura sa și, ca atare, se diferenţiază din punct de vedere juridic de obligaţia subscriptorului de a achiziţiona acţiunile nesubscrise în schimbul unui preţ predeterminat.

. Câștigul acestuia este generat în faza care precedă riscul.32.Cu toate acestea, în prezenta cauză, la momentul la care riscul se materializează, banca obţine dreptul asupra acţiunilor la preţul convenit. Aceasta presupune un risc de depreciere a valorii acţiunilor și declanșarea unor costuri de finanţare legate de achiziţie. Totuși, nu se poate prezuma a priori că o asemenea situaţie se va finaliza cu o pierdere. Această diferenţă presupune, în opinia noastră, că prezenta situaţie nu este similară unei operaţiuni de asigurare.33.Serviciile de garanţie de subscriere nu pot fi considerate, prin urmare, drept o operaţiune de asigurare în sensul articolului 13 secţiunea B litera (a) din A șasea directivă TVA.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Acordarea de credite și garanţii de credit</TXT></NP></TI>34.Articolul 13 secţiunea B litera (d) punctele 1 și 2 din A șasea directivă TVA scutește de TVA acordarea de credite și orice negociere de garanţii de credit sau orice tranzacţii cu astfel de garanţii.35.SEB susţine că serviciile de garanţie de subscriere pe care le furnizează ar trebui să fie scutite în temeiul acestor dispoziţii, din moment ce au același scop ca și o garanţie, și anume, creșterea cu un anumit cuantum a capitalului solicitat, și din moment ce, din punctul de vedere al creditorului sau al garantului, prezintă aceleași riscuri ca și acordarea de credite.36.Skatteverket susţine că prezenta situaţie nu intră în sfera de aplicare a acestor dispoziţii, întrucât are o altă natură. Potrivit acesteia, articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 1 din A șasea directivă TVA acoperă în mod normal un împrumut sau o plată a cărei contraprestaţie o reprezintă dobânzile aplicate. Articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA acoperă numai angajamente financiare, pe care Skatteverket le interpretează ca fiind o obligaţie de a plăti o sumă de bani, precum rambursarea către un creditor. Potrivit acesteia, angajamentul din prezenta cauză constituie mai mult decât o simplă obligaţie de a plăti o anumită sumă de bani și nu este, prin urmare, un angajament financiar în sensul celei de A șasea directive TVA.37.În ceea ce privește articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 1 din A șasea directivă TVA, Curtea a statuat în mod explicit că acest articol nu se limitează la împrumuturi sau credite acordate de instituţii bancare sau financiare

Hotărârea SDC, citată la nota de subsol 6, punctul 34.

. În plus, Curtea a statuat că definiţia este suficient de largă pentru a include un credit acordat de un furnizor de bunuri sub forma unei amânări a plăţii

Hotărârea SDC, citată la nota de subsol 6, punctul 34.

.38.În opinia noastră, prezenta situaţie nu echivalează cu acordarea unui credit, întrucât natura operaţiunii este diferită.39.Când se acordă un credit, creditorul așteaptă restituirea sumei de bani împrumutate însoţită de dobânzi, ceea ce echivalează cu plata acesteia. În prezenta situaţie, banca nu ar plăti societăţii nicio sumă de bani dacă riscul nu s-ar materializa. În cazul în care riscul ar surveni, în mod cert, aceasta nu ar solicita restituirea sumei de bani acordate sau a dobânzilor. Aceasta se limitează să facă o plată în schimbul acţiunilor pe care le obţine și pe care le va revinde ulterior pentru a-și recupera banii

În cadrul ședinţei, SEB a declarat că subscriptorul are obligaţia legală de a vinde acţiunile achiziţionate în cadrul serviciului de garanţie de subscriere cât mai curând posibil, însă fără pierderi.

. Din nou, acest schimb de acţiuni contra unei sume de bani este cel care diferenţiază în mod substanţial operaţiunea menţionată de acordarea unui credit.40.În ceea ce privește articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA, există câteva diferenţe între diversele versiuni lingvistice ale acestei dispoziţii. Versiunea în limba engleză a celei de A șasea directive TVA se referă la credit guarantees (garanţii de credit), în timp ce textul în limba franceză are o formă de redactare mai largă, referindu-se simplu, la garanţii

Versiunile în limbile suedeză, finlandeză, slovenă și estonă urmează textul în limba engleză, în timp ce versiunile în limbile spaniolă, germană, portugheză și daneză urmează textul în limba franceză.

. Prin urmare, pentru a clarifica înţelesul acestei noţiuni, trebuie să se facă referire la contextul în care apare expresia, cu luarea în considerare a structurii celei de A șasea directive TVA

A se vedea, prin analogie, Hotărârea SDC, citată la nota de subsol 6, punctul 22 și jurisprudenţa citată.

.41.Lucrările pregătitoare nu fac lumină în ceea ce privește versiunea lingvistică ce susţine cel mai bine finalitatea acestei dispoziţii. Propunerea pentru A șasea directivă TVA prevede doar că celelalte scutiri care sunt enunţate în secţiunea B, referitoare la domenii specifice, precum asigurarea, acordarea de credite și operaţiunile valutare și bursiere, atunci când acestea sunt justificate de motive de politică generală comună tuturor statelor membre

Propunere pentru A șasea directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (prezentată Consiliului de către Comisie la 29 iunie 1973), Buletinul Comunităţilor Europene, suplimentul 11/73, p. 15.

. Articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA a fost inclus în aceasta fără să fi fost menţionat în propunere sau în vreun amendament.42.În pofida acestui aspect, nu vedem niciun motiv pentru care am limita articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA numai la garanţiile de credit. Articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA se referă la serviciile bancare și financiare și scutește aproape toate activităţile instituţiilor care furnizează asemenea servicii. Din moment ce aceste instituţii pot furniza atât garanţii de credit, cât și garanţii într-un sens mai larg, articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA ar trebui interpretat în acest sens mai larg. Credit guarantees (garanţiile de credit) menţionate în versiunea în limba engleză nu sunt decât un exemplu sau o categorie a clasei mai generale securities for money (operaţiuni cu astfel de garanţii), care sunt de asemenea citate la acest articol

A se vedea Terra, B., și Kajus, J., A guide to the European VAT directives (CD-ROM), IBFD, 2004, 9.3.2.2. Credit Guarantees or any other security for money.

. Această concluzie nu se schimbă ca urmare a faptului că dispoziţia în cauză prevede o scutire și, așadar, trebuie interpretată în mod strict, întrucât strict nu înseamnă în mod necesar restrictiv

Concluziile avocatului general Jacobs prezentate în cauza Zoological Society of London (C-267/00, Rec., p. I-3353, punctul 19).

.43.Posibilitatea unei interpretări largi este contrazisă de limitările date acestei dispoziţii de jurisprudenţa Curţii. Potrivit acestei jurisprudenţe, pentru a fi calificat drept operaţiune scutită în sensul articolului 13 secţiunea B litera (d) din A șasea directivă, serviciul prestat trebuie să formeze un ansamblu distinct, apreciat în mod global, care să aibă ca efect îndeplinirea funcţiilor specifice și esenţiale ale serviciului descris de respectiva dispoziţie

Hotărârea Swiss Re Germany Holding, citată la nota de subsol 7, punctul 45 și jurisprudenţa citată.

. Aceasta înseamnă că serviciul trebuie să facă parte, în ansamblul său, din domeniul operaţiunilor financiare

Hotărârea Velvet & Steel, citată la nota de subsol 9, punctul 22, Hotărârea Tiercé Ladbroke, citată la nota de subsol 9, punctul 17 și jurisprudenţa citată.

.44.Problema care se ridică, prin urmare, este aceea dacă asumarea unei obligaţii de a subscrie acţiuni nevândute emise pentru prima dată face parte, în ansamblul său, din domeniul operaţiunilor financiare.45.Curtea nu a furnizat încă nicio indicaţie cu privire la sensul exact al noţiunii de operaţiune financiară. În cauza Velvet & Steel, asumarea obligaţiei de a renova o clădire nu era, prin natura sa, o operaţiune financiară. În cauza Tiercé Ladbroke, acceptarea unor pariuri în numele unui agent principal care administrează o întreprindere de pariuri nu a fost considerată drept o operaţiune financiară. În sfârșit, în cauza Swiss Re Germany Holding, un transfer al unui portofoliu de contracte de reasigurare de viaţă nu a fost considerat drept o operaţiune financiară

Hotărârea Swiss Re Germany Holding, citată la nota de subsol 7, punctul 48.

.46.Definiţia operaţiunii financiare ar trebui formulată prin referire la contextul economic în care se înscrie operaţiunea. În timp ce în cauza Velvet & Steel operaţiunea nu s-a desfășurat în domeniul pieţelor financiare, este clar că în prezenta cauză furnizarea serviciilor de garanţie de subscriere are loc în acest domeniu. Această perspectivă este susţinută de Directiva 2004/39, care califică garanţia de subscriere drept un serviciu de investiţii în sensul acestei directive

Secţiunea A punctul 6 din Anexa I la Directiva 2004/39.

. În opinia noastră, operaţiunile unei instituţii financiare care privesc finanţarea societăţilor ar trebui considerate ca intrând în domeniul operaţiunilor financiare, cu eventuala excepţie a serviciilor conexe, care pot fi furnizate deopotrivă de operatori nefinanciari, precum marketingul sau consultanţa juridică. Ca atare, serviciile de garanţie de subscriere intră în domeniul operaţiunilor financiare.47.În continuare, trebuie analizat dacă serviciul de garanţie de subscriere îndeplinește condiţiile unei garanţii. Acest termen nu este definit de directivă și nu a fost abordat anterior nici în jurisprudenţa Curţii.48.În opinia noastră, garanţia este în esenţă o asigurare prin care, în cazul în care o persoană nu își execută obligaţia, garantul va furniza prestaţia necesară, de regulă, o plată, pe care partea căreia îi revenea acea obligaţie nu a îndeplinit-o. Garanţiile pot fi și autonome, respectiv independente de prestaţiile unei alte părţi, precum garanţiile privind rezultatele economice ale unui proiect (garanţii împotriva pierderilor). Cu toate acestea, asemenea garanţii sunt marginale în raport cu înţelesul noţiunii.49.În prezenta cauză nu există o altă parte concretă care ar putea fi identificată ca fiind garantată de SEB, cu toate că în mod evident garanţia acoperă situaţii în care un investitor nu își respectă promisiunea iniţială de a subscrie acţiuni. Partea care nu își îndeplinește obligaţia este piaţa ca atare. În opinia noastră, noţiunea de garanţie prevăzută la articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 2 din A șasea directivă TVA nu poate fi extinsă până la a acoperi și asemenea situaţii.50.Prin urmare, în opinia noastră, serviciile de garanţie de subscriere descrise în prezenta cauză nu se încadrează în articolul 13 secţiunea B litera (d) punctele 1 și 2 din A șasea directivă TVA și nu pot beneficia de scutire în temeiul acestuia.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Operaţiuni cu acţiuni</TXT></NP></TI>51.În sfârșit, potrivit articolului 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA, statele membre scutesc operaţiunile cu acţiuni. Înţelesul noţiunii operaţiune cu acţiuni a fost interpretat până în prezent în trei cauze

Hotărârea din 29 octombrie 2009, AB SKF (C-29/08, Rep., p. I-10413), Hotărârea din 13 decembrie 2001, CSC Financial Services (C-235/00, Rec., p. I-10237), și Hotărârea SDC, citată la nota de subsol 6.

, din care nu reiese cu claritate care este criteriul care trebuie utilizat pentru a stabili dacă o operaţiune intră în categoria operaţiunilor cu acţiuni. În primul rând, în cauza SDC, Curtea a statuat în legătură cu operaţiunile cu valori mobiliare că actele ar trebui să schimbe situaţia juridică și financiară a părţilor

În cauza SDC, Curtea a analizat operaţiunile privind viramentele în sensul articolului 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA și a considerat că operaţiunile cu acţiuni includ operaţiunile pe piaţa valorilor mobiliare, iar comerţul cu valori mobiliare presupune acte care modifică situaţia juridică și financiară a părţilor. A se vedea Hotărârea SDC, punctele 72 și 73.

. În continuare, în cauza CSC Financial Services, Curtea a statuat cu privire la operaţiunile cu acţiuni, aplicând, potrivit spuselor sale, prin analogie criteriul consacrat în cauza SDC, că o operaţiune trebuia să fie aptă să creeze, să modifice sau să stingă drepturile și obligaţiile părţilor cu privire la valori mobiliare

Hotărârea CSC Financial Services, citată la nota de subsol 29, punctul 33. Avocatul general Colomer a explicat în respectiva cauză (la punctul 29 din concluzii) că această situaţie ar putea apărea atunci când o operaţiune afectează în mod direct raportul juridic încorporat în titlu și poate avea incidenţă asupra conţinutului acestuia. Avocatul general a citat ca exemplu emiterea, transferul, andosarea, plata și răscumpărarea titlului.

. În sfârșit, în cauza AB SKF, Curtea, făcând referire la ambele cauze anterioare, a statuat că vânzarea de acţiuni schimbă situaţia juridică și financiară a părţilor la operaţiune și că, prin urmare, aceasta poate intra sub incidenţa scutirii prevăzute la articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA

Citată la nota de subsol 29, punctul 50.

.52.În opinia noastră, criteriul stabilit în cauza CSC Financial Services este mai bine adaptat la realitatea comercială și economică a operaţiunilor cu acţiuni, întrucât operaţiunile pe piaţa primară sunt întotdeauna potenţiale, în sensul că acţiunile nu se nasc în mod legal decât la finalul emisiunii acestora.53.Urmând criteriul din cauza CSC Financial Services, nu este necesar ca modificarea să se producă în mod real, dar operaţiunea trebuie să fie aptă să modifice raportul. Așadar, faptul că SEB ar putea fi chemată să achiziţioneze acţiunile dacă acestea nu sunt subscrise este suficient pentru ca acest criteriu să fie îndeplinit și, prin urmare, să facă obiectul unei scutiri în sensul articolului 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA.54.În cazul în care Curtea alege să nu aplice criteriul stabilit în cauza CSC Financial Services și consideră că operaţiunea trebuie să modifice raportul juridic și financiar al părţilor, principala întrebare este aceea dacă se poate afirma că o asemenea modificare a avut loc, cu toate că ar fi posibil ca, de fapt, banca să nu trebuiască să achiziţioneze niciodată acţiunile.55.În opinia noastră, ne aflăm în prezenţa unei asemenea modificări, întrucât modificarea situaţiei juridice și financiare trebuie interpretată în sens larg, prin includerea operaţiunilor care constituie surse de obligaţii legale

În această privinţă, suntem de acord cu definiţia formulată de avocatul general Colomer în cauza CSC Financial Services, citată la nota de subsol 29, punctul 23.

.56.În prezenta cauză, societăţii SEB îi revine o obligaţie legală la momentul la care aceasta furnizează serviciile de garanţie de subscriere, și anume, promisiunea de a achiziţiona acţiuni. Această obligaţie modifică situaţia juridică a părţilor, dat fiind faptul că, dacă situaţia menţionată se concretizează, iar SEB refuză să cumpere acţiunile, societatea emitentă va dispune de o cale de atac valabilă împotriva acesteia. Respectiva obligaţie modifică de asemenea situaţia financiară a părţilor, întrucât SEB trebuie să se asigure că are fonduri suficiente pentru a cumpăra acţiunile, dacă este cazul

A se vedea punctul 41 din Anexa I la Directiva 2006/49, citată la nota de subsol 5.

. Prin urmare, situaţia SEB se modifică fără îndoială ca urmare a serviciilor de garanţie de subscriere pe care le furnizează societăţii emitente.57.În plus, din punctul de vedere al neutralităţii fiscale, este recomandabil ca serviciile de garanţie de subscriere să fie considerate operaţiuni cu acţiuni, cum pare să se întâmple în majoritatea statelor membre. La același rezultat, scutirea de TVA, se poate ajunge prin utilizarea altor metode. O societate poate majora capitalul prin intermediul acţiunilor în două moduri: (i) printr-o emisiune de acţiuni având ca ţintă banca, în preţul de subscriere convenit fiind inclus comisionul bancar, sau (ii) (precum în prezenta cauză) prin emiterea de acţiuni pe piaţă, cu garanţia unei bănci de a achiziţiona acţiunile dacă acestea nu sunt vândute sau subscrise. Prima dintre aceste situaţii nu va fi supusă TVA-ului, întrucât nu intră în domeniul de aplicare al celei de A șasea directive TVA

Hotărârea din 26 mai 2005, Kretztechnik (C-465/03, Rec., p. I-4357). Astfel cum în mod corect a subliniat Irlanda, un mare număr dintre operaţiunile prevăzute la articolul 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA, chiar majoritatea acestora, nu intră în domeniul de aplicare al acesteia, dat fiind că nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din A șasea directivă TVA. Faptul că acestea sunt menţionate la articolul 13 secţiunea B din A șasea directivă TVA nu are, așadar, nicio relevanţă.

. A aborda în mod diferit aceste două situaţii ar fi contrar principiului neutralităţii fiscale, pe care A șasea directivă TVA urmărește să îl protejeze. Prin urmare, acesta este un motiv în plus pentru care serviciile de garanţie de subscriere ar trebui să beneficieze de scutire în temeiul articolului 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA.58.SEB a arătat că prezenta cauză este asemănătoare cu vânzarea de opţiuni de vânzare pe piaţa secundară. Cu toate acestea, în opinia noastră, această situaţie nu se regăsește în speţă, din moment ce articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 1777/2005

Regulamentul (CE) nr. 1777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată (JO L 288, p. 1, Ediţie specială, 09/vol. 2, p. 205). Bineînţeles, acest regulament nu este aplicabil ratione temporis prezentei cauze.

 prevede că

[v]ânzarea unei opţiuni, în cazul în care această vânzare este o tranzacţie care face obiectul articolului 13 partea B litera (d) punctul 5 din Directiva 77/388/CEE, constituie o prestare de servicii în sensul articolului 6 alineatul (1) din directiva menţionată anterior. Respectiva prestare de servicii este distinctă de operaţiunile subsidiare la care se referă serviciile.

Rezultă că scutirea serviciilor de garanţie de subscriere nu se poate întemeia pe asemănarea acestora cu opţiunile de vânzare având ca obiect acţiuni, întrucât vânzarea de opţiuni intră în domeniul de aplicare al celei de A șasea directive TVA, ceea ce nu este valabil și pentru vânzările de acţiuni.

59.În consecinţă, furnizarea unei garanţii de subscriere echivalează cu o operaţiune cu acţiuni și este, prin urmare, scutită de TVA în temeiul articolului 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din A șasea directivă TVA.<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV —</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI>60.În temeiul acestor consideraţii, propunem Curţii să răspundă după cum urmează:

Scutirea prevăzută la articolul 13 secţiunea B litera (d) punctul 5 din Directiva 77/388/CEE, A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretată în sensul că include serviciile de garanţie de subscriere care implică faptul că o instituţie de credit acordă, cu titlu oneros, o garanţie unei societăţi care dorește să emită acţiuni, în temeiul garanţiei instituţia de credit obligându-se să achiziţioneze acţiunile care nu sunt subscrise în perioada de subscriere.