<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a treia)<DATE ISO="20070314">14 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: engleza.</NOTE></TI>

T-107/0462004A01070005.0001672171039THOTĂRÂREA DIN 14.3.2007 — CAUZA T-107/04ALUMINIUM SILICON MILL PRODUCTS / CONSILIUL<TI><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a treia)<DATE ISO="20070314">14 martie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR">Limba de procedură: engleza.</NOTE></TI>

În cauza T-107/04,

Aluminium Silicon Mill Products GmbH, cu sediul în Zug (Elveţia), reprezentată de A. Willems şi L. Ruessmann, avocats,

reclamantă,împotriva

Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de domnul M. Bishop, în calitate de agent, asistat de G. Berrisch, avocat,

pârât,

susţinut de

Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnul T. Scharf şi de doamna K. Talabér Ricz, în calitate de agenţi,

intervenientă,

având ca obiect o cerere de anulare a Regulamentului (CE) nr. 2229/2003 al Consiliului din 22 decembrie 2003 de instituire a unui drept antidumping definitiv şi de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de siliciu originar din Rusia,

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE (Camera a treia),

compus din domnul M. Jaeger, preşedinte, doamna V. Tiili şi domnul O. Czucz, judecători,

grefier: doamna C Kristensen, administrator,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 9 noiembrie 2005,

pronunţă prezenta

<TI>Hotărâre</TI><TI>Situaţia de fapt</TI>1Reclamanta este o societate de drept elveţian activă în special în domeniul vânzării şi comercializării produselor semifinite din siliciu pe piaţa comunitară. Aceasta achiziţionează siliciul de la doi producători, SUAL Kremny-Ural LLC (SKU) şi JSC ZAO Kremny (ZAO). Aceste două societăţi aparţin întreprinderii OAO SUAL (SUAL). Dat fiind că aceasta din urmă şi reclamanta sunt, în ultimă instanţă, controlate de acelaşi acţionar, şi anume SUAL International Ltd, SKU şi ZAO sunt producători afiliaţi cu reclamanta.2Siliciul este un produs comercializat sub formă de bucăţi, boabe, granule sau pudră, fabricate în diferite calităţi, care se disting, în primul rând, prin conţinutul de fier, prin conţinutul de calciu şi prin prezenţa altor oligoelemente. în ceea ce priveşte siliciul-metal care are un grad de concentraţie a siliciului între 95 şi 99,99 %, produsul vizat în prezenta cauză, pot fi identificate pe piaţa comunitară două categorii de utilizatori: utilizatorii din industria chimică, în mare parte fabricanţi de silicon, şi utilizatorii din industria metalurgică, producători de aluminiu.3Ca urmare a unei plângeri depuse de către EuroAlliages (Comitetul de Legătură din Industriile Feroaliajelor), Comisia a deschis o procedură antidumping cu privire la importurile de siliciu originar din Rusia, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecţia împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea ţărilor care nu sunt membre ale Comunităţii Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediţie specială, 11/vol. 12, p. 223), astfel cum a fost modificat în ultimul rând prin Regulamentul (CE) nr. 1972/2002 al Consiliului din 5 noiembrie 2002 (JO L 305, p. 1, Ediţie specială, 11/vol. 30, p. 38, denumit în continuare regulamentul de bază). Anunţul de declanşare a procedurii a fost publicat la 12 octombrie 2002 (JO C 246, p.'12).4La 10 ianuarie 2003, Comisia a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1235/2003 de instituire a unui drept antidumping provizoriu asupra importurilor de siliciu originar din Rusia (JO L 173, p. 14, denumit în continuare regulamentul provizoriu). Pe baza anchetei referitoare la practicile antidumping şi la prejudiciul corespunzător perioadei cuprinse între 1 octombrie 2001 şi 30 septembrie 2002 (denumită în continuare perioada de anchetă sau PA), şi după examinarea tendinţelor prejudiciului între 1 ianuarie 1998 şi sfârşitul perioadei de anchetă (denumită în continuare perioada examinată), Comisia a fixat la 25,2 % nivelul dreptului antidumping provizoriu aplicabil importurilor de siliciu care conţin în greutate mai puţin de 99,99 % siliciu, care intră sub incidenţa codului NC 28046900, originar din Rusia şi produs de SKU şi de ZAO.5Regulamentul provizoriu prezintă evoluţia mai multor indicatori economici cu privire la situaţia pieţei europene a siliciului, la situaţia producătorilor-exportatori ruşi şi la cea a industriei comunitare, dintre care unele date sunt reproduse în continuare:

<TI>Tabelul nr. 1</TI><STI>Consumul comunitar (pe baza volumului vânzărilor)</STI>1998199920002001PATone290684325234388938373950371540Indice100112134129128Evoluţie+ 12 %+ 20 %- 4 %- 1 %

<TI>Tabelul nr. 3</TI><STI>Cota de piaţă deţinută de importurile de provenienţă din Rusia (pe baza volumului vânzărilor)</STI>1998199920002001PAProcentul de piaţă în UE3,71,93,64,54,8Evoluţia (puncte procentuale)- 1,8 %+ 1,7 %+ 0,9 %+ 0,3 %

<TI>Tabelul nr. 4</TI><STI>Preţul mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping</STI>1998199920002001PAîn euro10489631131999929Indice100921089589Evoluţie- 8 %+ 17 %- 12 %- 7 %

<TI>Tabelul nr. 8</TI><STI>Volumul vânzărilor (industriei comunitare)</STI>1998199920002001PATone86718114587133568128219136421Indice100132154148157Evoluţie+ 32 %+ 17 %- 7 %+ 6 %[- 4 %; a se vedea punctul 87 de mai jos]

<TI>Tabelul nr. 9</TI><STI>Preţul de vânzare al siliciului din industria comunitară</STI>1998199920002001PAEuro pe tonă14151184123112711185Indice10084879084Evoluţie- 16 %+ 4 %+ 3 %- 7 %

<TI>Tabelul nr. 10</TI><STI>Cota de piaţă (a industriei comunitare)</STI>1998199920002001PAProcentul de piaţă29,835,234,334,336,7Indice100118115115123

<TI>Tabelul nr. 12</TI><STI>Rentabilitatea (industriei comunitare)</STI>1998199920002001PARentabilitatea (în procente)12,61,85,01,7- 2,1Evoluţie- 10,8 %+ 3,2 %- 3,3 %- 3,8 %

6La 22 decembrie 2003, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2229/2003 de instituire a unui drept antidumping definitiv şi de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de siliciu originar din Rusia (JO L 339, p. 3, Ediţie specială, 11/vol. 33, p. 61, denumit în continuare regulamentul atacat). Regulamentul atacat impune drepturi antidumping de 22,7 % asupra importurilor de siliciu provenind de la SKU şi ZAO.<TI>Procedura şi concluziile părţilor</TI>7Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 16 martie 2004, reclamanta a introdus prezenta acţiune.8Prin ordonanţa preşedintelui Camerei a treia a Tribunalului din 26 ianuarie 2005, a fost admisă cererea de intervenţie în susţinerea concluziilor Consiliului formulată de Comisie. Cu toate acestea, Comisia a renunţat să depună observaţii scrise.9Pe baza raportului judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a treia) a decis deschiderea procedurii orale şi, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, a invitat părţile să răspundă în scris la anumite întrebări. Părţile au răspuns acestei solicitări în termenul acordat.10Pledoariile părţilor şi răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în şedinţa din 9 noiembrie 2005.11Reclamanta solicită Tribunalului:

declararea acţiunii ca admisibilă;

anularea regulamentului atacat în măsura în care instituie drepturi asupra exporturilor efectuate de SKU şi de ZAO;

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

12Consiliul solicită Tribunalului:

respingerea acţiunii;

obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

<TI>Cu privire la cererea în anulare</TI>13în sprijinul cererii sale în anulare, reclamanta invocă cinci motive. Primul, referitor la definirea pretins greşită a produsului similar, reiese dintr-o greşeală vădită de apreciere şi din încălcarea articolului 1 alineatul (4) şi a articolului 6 alineatul (7) din regulamentul de bază. Al doilea motiv, referitor la determinarea preţului de export, reiese din încălcarea articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază şi a articolului 253 CE. Al treilea motiv, referitor la determinarea existenţei unui prejudiciu important, reiese din încălcarea articolului 3 alineatele (2) şi (5) din regulamentul de bază, a articolelor 3.1 şi 3.4 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale şi comerţ din 1994 (JO 1994, L 336, p. 103), care figurează în anexa IA la Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), şi din încălcarea articolului 253 CE. Al patrulea motiv, privind stabilirea legăturii de cauzalitate între importurile pretinse a face obiectul dumpingului şi prejudiciu, reiese din încălcarea articolului 3 alineatele (2), (6) şi (7) din regulamentul de bază, a articolelor 3.1 şi 3.5 din Acordul privind aplicarea articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale şi comerţ din 1994, dintr-o greşeală vădită de apreciere şi din încălcarea articolului 253 CE. Al cincilea motiv, referitor la metoda utilizată pentru stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului, reiese din încălcarea articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază şi a articolului 253 CE.14Tribunalul consideră că este necesar să examineze în primul rând prima parte a celui de al treilea motiv, referitoare la încălcarea regulamentului de bază cu ocazia stabilirii unui prejudiciu important, în sensul articolului 3 din respectivul regulament, şi prima parte a celui de al patrulea motiv, referitoare la încălcarea regulamentului de bază pentru motivul unei pretinse constatări greşite a legăturii cauzale între prejudiciul stabilit prin regulamentul atacat şi importurile care fac obiectul unui dumping.<TI>Argumentele părţilor</TI>15Reclamanta aminteşte că, potrivit regulamentului atacat, între 1998 şi 2000, indicatorii de prejudiciu au cunoscut o evoluţie favorabilă pentru industria comunitară, apoi o evoluţie negativă între 2000 şi perioada de anchetă, în special cu privire la preţuri. Or, aceasta susţine că instituţiile comunitare au omis să semnaleze că principalele scăderi de preţuri din industria comunitară avuseseră loc de asemenea în perioada cuprinsă între 1998 şi 1999.16în continuare, în legătură cu afirmaţia din considerentul (44) al regulamentului atacat, potrivit căreia între 2000 şi perioada de anchetă, [...] majoritatea indicatorilor [situaţiei industriei comunitare] fie s-au îmbunătăţit uşor, fie au rămas stabili, fie au scăzut, reclamanta subliniază că singurii indicatori care au cunoscut o evoluţie negativă sunt cei ai preţurilor, ai rentabilităţii şi ai fluxului lichidităţilor, în vreme ce alţi indicatori nu prezentau decât evoluţii pozitive. Aceasta aminteşte în special, în această privinţă, creşterea producţiei şi a capacităţii de producţie a industriei comunitare. Subliniază, în plus, că scăderile de preţ coincid cu o sporire puternică a producţiei, a capacităţii de producţie, a volumului vânzărilor şi a cotelor de piaţă ale întreprinderilor comunitare. Astfel, în 1999 şi în perioada de anchetă, producătorii comunitari ar fi realizat câştiguri de 32 % şi, respectiv, de 6 % din volumul vânzărilor lor.17în ce priveşte argumentul Consiliului potrivit căruia, în afară de cei trei indicatori sus-menţionaţi, nivelul şi randamentul investiţiilor au cunoscut de asemenea o evoluţie negativă, reclamanta răspunde că acesta ar fi rezultatul logic al faptului că între 1998 şi 2000 industria comunitară a investit masiv pentru a-şi spori producţia, ca răspuns la creşterea cererii, şi că acest nivel al investiţiilor nu putea fi menţinut în cursul anilor următori, când a avut loc o scădere a cererii.18Reclamanta apreciază că învinuirile sus-menţionate demonstrează că anumiţi factori prevăzuţi nu au fost luaţi în considerare de Consiliu şi că acesta din urmă nu i-a apreciat corect pe cei pe care i-a luat în considerare, ceea ce constituie o încălcare a articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.19în sfârşit, în cursul şedinţei, reclamanta a arătat că remarca din considerentul (46) al regulamentului atacat potrivit căreia, între 2000 şi perioada de anchetă, cota de piaţă a industriei comunitare a scăzut este greşită, de vreme ce datele preluate în regulamentul provizoriu o contrazic.20în ceea ce priveşte aprecierea pretins greşită a legăturii de cauzalitate, reclamanta consideră că evoluţia cererii de siliciu a fost cea care a jucat un rol determinant în evoluţia rentabilităţii industriei comunitare. Evoluţia favorabilă care a avut loc între 1998 şi 2000, în special creşterea semnificativă a producţiei şi a vânzărilor, ar putea fi atribuită în principal sporirii cererii de siliciu cu 32 %, şi nu deciziilor industriei comunitare de a investi în noi instalaţii de producţie.21De asemenea, scăderea preţurilor (şi a rentabilităţii) industriei comunitare între 2000 şi perioada de anchetă ar reflecta în principal contracţia cererii de siliciu şi faptul că industria comunitară şi-ar fi extins cota de piaţă pe o piaţă în regres, prin adoptarea unei politici agresive a preţurilor. Reclamanta adaugă că dorinţa de a spori atât de rapid volumul vânzărilor către utilizatorii din industria metalurgică (singurul debuşeu al importurilor de siliciu din Rusia, denumite în continuare importurile ruse) a impus în mod natural scăderea netă a preţurilor de vânzare şi a antrenat o scădere a preţurilor (cu 19 %) care ar fi în mod substanţial mai importantă decât scăderea preţurilor importurilor ruse (11 %). Astfel, vânzările şi preţurile industriei comunitare nu ar fi fost afectate de importurile ruse.22în plus, reclamanta arată că sporirea cotei de piaţă a producătorilor-exportatori ruşi între 2000 şi perioada de anchetă nu reprezintă decât jumătate din creşterea cotei de piaţă a producătorilor comunitari. în orice caz, ar fi de neconceput că, dispunând de o cotă de piaţă mai mică de 5 %, producătorii-exportatori ruşi ar fi putut determina preţurile pe piaţa europeană.23Reclamanta susţine că, în întâmpinare, Consiliul nu contestă, nici nu examinează faptele determinante. Aceste fapte ar fi următoarele: în primul rând, în 2001 ar fi avut loc o stopare a creşterii cererii provenind de la industria chimică şi ar fi avut loc, într-adevăr, în perioada de anchetă, o importantă scădere a vânzărilor producătorilor comunitari către utilizatorii din industria chimică. în al doilea rând, ar fi avut loc o creştere masivă a volumului vânzărilor realizate de producătorii comunitari către utilizatorii din industria metalurgică în perioada de anchetă. Acesta ar fi unul dintre motivele principale ale scăderii preţului mediu practicat de industria comunitară. în al treilea rând, ar fi avut loc, simultan, o scădere cu circa 10 % a preţurilor practicate de producătorii comunitari faţă de utilizatorii metalurgici. în al patrulea rând, scăderea preţurilor ar fi fost în mod semnificativ mai importantă decât scăderea preţurilor importurilor ruse în cursul aceleiaşi perioade.24în ce priveşte diferenţa între preţurile practicate de producătorii-exportatori ruşi şi cele percepute de producătorii comunitari, reclamanta estimează că numeroase elemente explică această diferenţă, cum ar fi deosebirea în amestecul produselor sau diferenţa de preţuri a produselor locale.25în ce priveşte argumentul reţinut de Consiliu din pretinsul efect cumulativ al scăderilor preţurilor practicate de producătorii-exportatori ruşi între 2000 şi perioada de anchetă, reclamanta răspunde că nivelul preţurilor ruse era deja semnificativ inferior faţă de preţul mediu al industriei comunitare în 2000 şi că importurile ruse reprezentau circa o zecime din cota de piaţă a industriei comunitare, ceea ce arată că preţurile importurilor ruse nu constituie un element concurenţial important pentru preţurile industriei comunitare.26în sfârşit, reclamanta arată că, neprezentând faptele în totalitate şi neluând în considerare factori cunoscuţi care aduc prejudicii industriei comunitare, alţii decât importurile care fac obiectul dumpingului, instituţiile comunitare au încălcat articolul 3 alineatele (2), (6) şi (7) din regulamentul de bază.27Cu privire la stabilirea unui prejudiciu important, Consiliul subliniază că, dacă este corect că între 1998 şi 1999 au avut loc importante scăderi de preţuri, ulterior preţurile au crescut, pentru a scădea din nou în mod considerabil între 2001 şi sfârşitul perioadei de anchetă. Această a doua scădere a preţurilor s-a produs în paralel cu o sporire a importurilor ruse. Consiliul remarcă de asemenea că, între 2000 şi perioada de anchetă, preţurile, rentabilitatea şi fluxul lichidităţilor au cunoscut o evoluţie negativă. Mai mult, investiţiile ar fi scăzut cu 26 %, randamentul acestora s-ar fi diminuat cu 26,1 % şi creşterea salariilor medii ar fi fost inferioară nivelului inflaţiei (mai puţin de 1 % pe an). Acelaşi lucru este valabil pentru întreaga perioadă examinată.28în ceea ce priveşte argumentul reclamantei potrivit căruia evoluţia negativă a nivelului investiţiilor şi randamentul investiţiilor ar fi consecinţa unor importante investiţii în capacităţi de producţie (punctul 17 de mai sus), Consiliul răspunde că acesta este nejustificat şi inexact, deoarece capacităţile de producţie ale industriei comunitare au sporit cu regularitate până în 2001.29Consiliul subliniază de asemenea că, în opoziţie cu ceea ce invocă reclamanta, nu a existat nicio creştere masivă a volumului vânzărilor şi nicio creştere semnificativă a cotei de piaţă între 2000 şi perioada de anchetă. în această perioadă, volumul vânzărilor industriei comunitare a crescut cu 2 %, iar cota sa de piaţă cu 2,4 puncte procentuale. în această privinţă, Consiliul a recunoscut expres, în cadrul şedinţei, că regulamentul atacat conţinea o greşeală în considerentul (46), în care se afirmă că, în speţă, cota de piaţă deţinută de industria comunitară scăzuse în mod pronunţat, dar a arătat că reclamanta invocase această împrejurare pentru prima dată în cadrul şedinţei, ceea ce a făcut ca argumentul să fie tardiv, aşadar inadmisibil în sensul articolelor 44 şi 46 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.30Consiliul apreciază, în general, că susţinerile reclamantei cu privire la încălcarea regulamentului de bază sunt neîntemeiate şi că acesta ar fi examinat corect toţi factorii pertinenţi ai prejudiciului în considerentele (33)-(73) din regulamentul provizoriu şi în considerentele (37)-(48) din regulamentul atacat.31în plus, Consiliul arată că reclamanta nu precizează nici factorii pe care acesta ar fi omis să îi evalueze, nici de ce evaluarea făcută este insuficientă. în această privinţă, invocă ordonanţa Curţii din 1 februarie 1993, Moat/Comisia (C-318/92 P, Rec, p. I-481), şi hotărârea Tribunalului din 12 ianuarie 1995, Viho/Comisia (T-102/92, Rec, p. II-17), potrivit cărora pretenţiile trebuie formulate în mod exact în cererea introductivă.32în ce priveşte legătura de cauzalitate între prejudiciu şi importurile care fac obiectul unui dumping, Consiliul susţine că datele disponibile contrazic susţinerea potrivit căreia industria comunitară avea un rol preponderent în determinarea preţurilor de vânzare către utilizatorii din industria metalurgică. Acesta aminteşte că, între 2000 şi perioada de anchetă, preţurile medii ruse au rămas în mod constant inferioare preţurilor medii ale industriei comunitare şi acelaşi lucru ar fi valabil dacă ar fi luate în considerare numai vânzările către industria metalurgică.33în continuare, Consiliul contestă argumentul reclamantei potrivit căruia nu este posibil ca preţurile ruse să fi provocat scăderea preţurilor industriei comunitare, deoarece acestea din urmă au cunoscut o diminuare mai importantă decât cea a preţurilor ruse. Acesta remarcă, în această privinţă, că preţurile ruse au scăzut cu 11 % pe parcursul întregii perioade de anchetă. în plus, susţine că, în vederea analizei legăturii de cauzalitate, amploarea scăderii preţurilor importurilor care fac obiectul unui dumping şi cea a preţurilor practicate de industria comunitară sunt lipsite de pertinenţă atât timp cât preţul importurilor este inferior celui practicat de industria comunitară. Având în vedere faptul că nivelul preţurilor ruse era sensibil inferior celui al industriei comunitare începând cu 2000 şi că, după aceea, a scăzut încă mai mult, este rezonabil să se aprecieze că preţul importurilor ruse este la originea scăderii preţurilor comunitare.34Consiliul apreciază că argumentul reclamantei potrivit căruia scăderea preţurilor şi a rentabilităţii industriei comunitare între 2000 şi perioada de anchetă reflectă regresul pieţei este neîntemeiat. în această privinţă, acesta subliniază că volumul vânzărilor industriei comunitare a crescut uşor între 2000 şi perioada de anchetă. Din acest fapt deduce că scăderea cererii nu a afectat vânzările industriei comunitare. în plus, uşoara creştere a cotei de piaţă a industriei comunitare în perioada sus-menţionată este consecinţa logică a stabilităţii vânzărilor pe o piaţă în regres. Acesta aminteşte de asemenea că şi reclamanta a câştigat cote de piaţă în cursul aceleiaşi perioade.35Consiliul neagă de asemenea efectul creşterii cotei de piaţă a industriei comunitare asupra preţurilor practicate de către aceasta. Susţine că, în considerentul (52) al regulamentului provizoriu, Comisia a examinat această problemă şi a estimat că, în 2001, industria comunitară pierduse din volumul vânzărilor atunci când a încercat să îşi menţină preţurile şi recâştigase, în perioada de anchetă, volumul pierdut prin practicarea unor vânzări la preţuri inferioare. Pornind de la această ipoteză, Consiliul concluzionează că industria comunitară s-a găsit în dificultate în faţa concurenţei ruse, caracterizată printr-o subcotare semnificativă a preţurilor şi o creştere apreciabilă a volumului vânzărilor către utilizatorii din industria metalurgică. Pe scurt, creşterea volumului vânzărilor industriei comunitare şi reducerea preţurilor în perioada de anchetă constituie măsuri defensive adoptate ca răspuns la scăderea volumului constatată în 2001 şi la noua scădere a preţurilor ruse.36Consiliul apreciază că datele disponibile sprijină concluzia sa. Potrivit acestuia, reclamanta nu contestă că preţurile ruse au fost întotdeauna inferioare preţurilor comunitare, chiar dacă ar fi luate în considerare numai vânzările industriei comunitare către utilizatorii din industria metalurgică.37în ce priveşte argumentul reclamantei potrivit căruia importurile ruse nu puteau exercita o veritabilă presiune asupra preţurilor industriei comunitare din cauza cotei lor de piaţă reduse, Consiliul arată că acesta nu este pertinent, întrucât importurile provenind din Rusia au fost întotdeauna superioare pragului minim între 2000 şi debutul perioadei de anchetă.38în ce priveşte raţionamentul reclamantei cu privire la incidenţa scăderii cererii de siliciu destinat industriei chimice, Consiliul susţine că acesta este de asemenea incorect. în această privinţă, subliniază că, după cum se explică în considerentul (63) al regulamentului atacat, în perioada de anchetă, scăderea vânzărilor industriei comunitare către utilizatorii din industria chimică a fost de 4783 de tone de siliciu. Acest volum nu ar fi reprezentat decât 1,3 % din consumul total din Comunitate. Cu toate acestea, în aceeaşi perioadă, importurile provenind din Rusia s-ar fi ridicat la circa 18000 de tone, adică 4,8 % din consumul total din cadrul Comunităţii. Consiliul afirmă că aceste vânzări şi, în consecinţă, scăderea cererii de siliciu destinat industriei chimice nu pot pune în discuţie legătura de cauzalitate între importurile care fac obiectul dumpingului şi prejudiciul suferit de industria comunitară.39Fiind vorba, în general, despre încălcarea regulamentului de bază, Consiliul susţine că reclamanta a făcut o lectură greşită a acestui document. Potrivit acestuia, articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază nu impune instituţiilor să prezinte faptele în totalitate. Aceste prevederi obligă instituţiile comunitare să examineze faptele în mod obiectiv, ceea ce au şi făcut, atât în regulamentul atacat, cât şi în regulamentul provizoriu. El apreciază de asemenea că reclamanta nu precizează suficient care sunt faptele pe care instituţiile ar fi omis să le prezinte.40Comisia susţine argumentarea Consiliului.<TI>Aprecierea Tribunalului</TI><TI>Cu privire la primul aspect al celui de al treilea motiv, rezultat din încălcarea regulamentului de bază ca urmare a aprecierii greşite a indicatorilor prejudiciului în regulamentul atacat</TI>41Articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază prevede:

Stabilirea existenţei unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive şi implică o examinare obiectivă: a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping şi a efectului acestor importuri asupra preţului produselor similare pe piaţa Comunităţii şi b) a efectului acestor importuri asupra industriei comunitare.

42în ce priveşte examinarea efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei comunitare vizate, articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază prevede:

[Această examinare] implică o evaluare a tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care influenţează situaţia acestei industrii, [...] importanţa marjei de dumping efective, diminuarea efectivă şi potenţială a vânzărilor, a profiturilor, a producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor sau a utilizării capacităţilor; factorii care influenţează preţurile în Comunitate, efectele negative efective şi potenţiale asupra fluxului numerarului, asupra stocurilor, asupra ocupării forţei de muncă, asupra salariilor, asupra creşterii economice, asupra capacităţii de a mobiliza capitaluri sau investiţii. Această listă nu este exhaustivă şi unul sau mai mulţi dintre aceşti factori nu constituie neapărat o bază decisivă de analiză.

43Potrivit unei jurisprudenţe bine stabilite, stabilirea prejudiciului presupune aprecierea unor aspecte economice complexe. în cadrul acestei operaţiuni, instituţiile comunitare dispun de o largă putere de apreciere (hotărârea Curţii din 7 mai 1991, Nakajima/Consiliul, C-69/89, Rec, p. I-2069, punctul 86, şi hotărârea Tribunalului din 28 septembrie 1995, Ferchimex/Consiliul, T-164/94, Rec, p. II-2681, punctul 131). Instanţa comunitară trebuie, prin urmare, să îşi limiteze controlul la verificarea respectării regulilor de procedură, la exactitatea prezentării faptelor reţinute pentru a face alegerea contestată, la absenţa oricărei erori vădite în aprecierea faptelor şi la absenţa oricărui abuz de putere (hotărârea Ferchimex/Consiliul, citată anterior, punctul 67, şi hotărârea din 28 octombrie 1999, EFMA/Consiliul, T-210/95, Rec. p. II-3291, punctul 57).44în speţă, trebuie, prin urmare, să se examineze dacă Consiliul şi-a depăşit, în cadrul regulamentului atacat, puterea largă de apreciere atunci când a constatat un prejudiciu important suferit de industria comunitară.45Considerentul (44) al regulamentului atacat, care reia considerentul (77) al regulamentului provizoriu, prevede:

în ceea ce priveşte indicatorii de prejudiciu, [...] evoluţia favorabilă pentru industria comunitară s-a produs, în principal, între 1998 şi 2000. în schimb, între 2000 şi perioada de anchetă, majoritatea indicatorilor fie s-au îmbunătăţit uşor, fie au rămas stabili, fie au scăzut. Aceasta este perioada în care prejudiciul important suferit de industria comunitară este cel mai evident.

46Considerentul (45) al regulamentului atacat prevede:

[R]ezultatele mai degrabă satisfăcătoare înregistrate de industria comunitară până în 2000 sunt direct atribuite deciziilor luate de industria comunitară de a investi în echipamente noi de producţie în Comunitate. Acesta este motivul pentru care producţia, capacităţile de producţie, volumul vânzărilor, cota de piaţă, efectivele şi productivitatea industriei comunitare au crescut în decursul acestei perioade.

47Pentru perioada care urmează, adică perioada cuprinsă între 2000 şi perioada de anchetă, Consiliul, în considerentul (46) al regulamentului atacat, precizează:

[L]uând în considerare numărul crescând de importuri din Rusia la preţ scăzut care fac obiectul unui dumping, situaţia industriei comunitare s-a deteriorat. Cota de piaţă, fluxul de lichidităţi, investiţiile şi randamentul investiţiilor au scăzut puternic.

48Mai mult, în considerentul (47) al regulamentului atacat, Consiliul subliniază că, [d] e asemenea, tendinţa remarcată pentru alţi factori de prejudiciu, în special diminuarea rentabilităţii şi a preţurilor de vânzare ale industriei comunitare în cursul perioadei examinate, a permis să se concluzioneze că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ.49Astfel, Consiliul concluzionează, în considerentul (48) al regulamentului atacat, că industria comunitară a suferit un prejudiciu semnificativ în cursul perioadei de anchetă, în special la nivelul preţurilor şi al rentabilităţii şi că [c]oncluziile enunţate în considerentele (71)-(73) din regulamentul provizoriu se confirmă.50Reclamanta reproşează Consiliului mai întâi că nu a ţinut seama de faptul că scăderea preţurilor practicată de industria comunitară nu s-a produs numai între 2000 şi perioada de anchetă, ci şi între 1998 şi 1999.51în această privinţă, este necesar să se sublinieze că, potrivit datelor comunicate în regulamentul provizoriu, preţul practicat de industria comunitară a cunoscut mai întâi o puternică scădere de 16 % în 1999, apoi a crescut cu 4 % în 2000 şi cu 3 % în 2001, apoi a scăzut cu 7 % în perioada de anchetă. Astfel, în perioada de anchetă, preţul de vânzare nu a făcut decât să scadă din nou la nivelul din 1999 (a se vedea tabelul nr. 9 de la punctul 5 de mai sus).52Din aceste cifre reiese că principala scădere a preţurilor practicate de industria comunitară a intervenit în 1999, şi nu între 2000 şi perioada de anchetă. Or, Consiliul a estimat, în considerentul (44) al regulamentului atacat, că evoluţia favorabilă a industriei comunitare se produsese în principal între 1998 şi 2000. Această constatare ilustrează faptul că preţul practicat de industria comunitară este un factor printre alţii de luat în considerare în cadrul aprecierii prejudiciului şi că nu este singurul determinant în această privinţă, alţi factori fiind susceptibili nu numai să compenseze această deteriorare, ci şi să permită Consiliului să concluzioneze că situaţia industriei comunitare s-a ameliorat. Astfel, nu se poate deduce din absenţa indicaţiilor, în regulamentul atacat, că principala scădere a preţului practicat de industria comunitară s-a produs în 1999 şi că respectivul regulament este afectat de o ilegalitate, ţinând seama de asemenea de faptul că din regulamentul provizoriu rezultă că, între 2000 şi perioada de anchetă, şi acest preţ a scăzut.53Cu toate acestea, Consiliul, concluzionând că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în perioada de anchetă, în special la nivelul preţurilor şi al rentabilităţii, a considerat astfel în mod necesar că, în opoziţie cu perioada cuprinsă între 1998 şi 2000, ceilalţi factori ai prejudiciului nu puteau compensa scăderea preţului şi a rentabilităţii constatate în perioada de anchetă. Revine, aşadar, Tribunalului să verifice dacă, după cum pretinde reclamanta, Consiliul nu a săvârşit astfel o greşeală vădită de interpretare.54în această privinţă, referitor la perioada cuprinsă între 2000 şi perioada de anchetă, care corespunde celei de a doua jumătăţi a perioadei examinate, Consiliul subliniază că majoritatea indicatorilor fie s-au ameliorat uşor, fie au rămas stabili, fie au scăzut şi că [...] în cursul acestei perioade, prejudiciul important suferit de industria comunitară este cel mai evident. Trebuie să se constate că, prin această afirmaţie, Consiliul nu procedează la nicio evaluare a diferiţilor factori de prejudiciu, dintre care admite totuşi că unii au fost favorabili, astfel încât afirmaţia menţionată nu ar putea demonstra în niciun caz existenţa unui prejudiciu important suferit de industria comunitară între 2000 şi perioada de anchetă.55Este adevărat, de altfel, că, în considerentul (46) al regulamentului atacat, Consiliul a apreciat că, între 2000 şi perioada de anchetă, situaţia industriei comunitare se deteriorase, subliniind că cota de piaţă, fluxul de lichidităţi, investiţiile şi randamentul investiţiilor au scăzut puternic. Subliniind de asemenea, în considerentul (47), tendinţa constatată în privinţa altor factori de prejudiciu, în special diminuarea rentabilităţii şi a preţurilor de vânzare ale industriei comunitare în perioada examinată, Consiliul a concluzionat că industria comunitară suferise un prejudiciu important56Cu toate acestea, după cum subliniază reclamanta, este necesar să se constate, pe de o parte, că, judecând astfel, Consiliul a omis în totalitate să se refere la faptul că, în întreaga perioadă examinată, au fost înregistrate numeroase progrese, uneori substanţiale, în ceea ce priveşte volumul producţiei (+ 34 %), capacităţile (+ 30 %), utilizarea capacităţilor (+ 3 puncte procentuale), volumul vânzărilor comunitare (+ 57 %), cota de piaţă (+ 23 % sau + 6,9 puncte procentuale), stocurile (- 29 %), locurile de muncă (+ 16 %) şi productivitatea (+ 15 %) şi, pe de altă parte, că, fie şi numai în ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 2000 şi perioada de anchetă, Consiliul nu a ţinut seama de faptul că anumiţi factori deloc neînsemnaţi au prezentat o evoluţie favorabilă. Astfel, în afară de uşoara ameliorare a situaţiei în ce priveşte locurile de muncă şi salariile, trebuie să se sublinieze în special că volumul vânzărilor industriei comunitare a sporit cu 2 %, pentru a atinge un nivel record de 136421 de tone în perioada de anchetă, capacităţile de producţie prezentând, în ceea ce le priveşte, o creştere de 2,5 %.57Este necesar să se amintească în continuare că, în considerentul (46) al regulamentului atacat, Consiliul afirmă că, între 2000 şi perioada de anchetă, [c]ota de piaţă, fluxul de lichidităţi, investiţiile şi randamentul investiţiilor au scăzut puternic.58Cu toate acestea, reclamanta a subliniat în această privinţă în cadrul şedinţei că regulamentul atacat a constatat în mod greşit, în considerentul (46), că cota de piaţă a industriei comunitare a scăzut puternic.59Consiliul a recunoscut că era vorba de o greşeală, dar consideră că acest argument a fost invocat tardiv şi că nu poate fi, aşadar, luat în considerare de Tribunal60Trebuie amintit că din dispoziţiile articolului 44 alineatul (1) litera (c) coroborate cu dispoziţiile articolului 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură rezultă că cererea introductivă de instanţă trebuie să cuprindă obiectul litigiului şi expunerea sumară a motivelor invocate şi că invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, cu excepţia cazului în care aceste motive se bazează pe elemente de drept şi de fapt care au apărut în cursul procedurii. Cu toate acestea, un motiv sau chiar un argument care constituie dezvoltarea unui motiv enunţat anterior, direct sau implicit, în cererea introductivă de instanţă şi care prezintă o legătură strânsă cu acesta trebuie declarat admisibil (a se vedea în acest sens hotărârea Curţii din 30 septembrie 1982, Amylum/Consiliul, 108/81, Rec, p. 3107, punctul 25; a se vedea hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 1990, Hanning/Parlamentul European, T-37/89, Rec, p. II-463, punctul 38, şi hotărârea Tribunalului din 17 iulie 1998, Thai Bicycle/Consiliul, T-118/96, Rec, p. 1II-2991, punctul 142 şi jurisprudenţa citată).61în speţă, trebuie să se sublinieze că reclamanta a invocat deja în cererea sa faptul că regulamentul atacat încălca regulamentul de bază, în special din cauza aprecierii incorecte a indicatorilor economici în cadrul determinării prejudiciului (primul aspect al celui de al treilea motiv). în special, reclamanta a susţinut în cererea introductivă că regulamentul atacat trece [a] sub tăcere faptul că scăderea preţurilor [...] coincideļa] cu [...] importante creşteri ale cotelor de piaţă ale întreprinderilor comunitare. în consecinţă, observaţia în cauză prezentată de reclamantă decurge din cel de al treilea motiv invocat de aceasta în cererea introductivă de instanţă şi constituie, prin urmare, o precizare strâns legată de argumentarea pe care o foloseşte în cadrul acestui motiv.62în consecinţă, acest argument este admisibil63Or, astfel cum recunoaşte şi Consiliul, afirmaţia din regulamentul atacat potrivit căreia cota de piaţă [a industriei comunitare] a scăzut puternic este vădit greşită şi contrară datelor preluate în regulamentul provizoriu, pe care părţile le consideră exacte. într-adevăr, din regulamentul provizoriu reiese că cota de piaţă nu s-a diminuat şi, cu siguranţă, nu s-a diminuat mai mult, ci, dimpotrivă, a sporit în mod semnificativ, trecând de la 34,3 la 36,7 %, adică cu 2,4 puncte procentuale, între 2000 şi perioada de anchetă (a se vedea tabelul nr. 10 de la punctul 5 de mai sus).64Trebuie, aşadar, să se stabilească dacă această eroare poate conduce la anularea regulamentului atacat.65în această privinţă, nu s-ar putea contesta că evoluţia cotei de piaţă a industriei comunitare constituie un factor de importanţă semnificativă în vederea aprecierii existenţei unui prejudiciu important suferit de industria menţionată. în plus, trebuie să se constate că, afirmând despre acest factor ca a scăzut puternic, Consiliul nu numai că a dat o imagine a evoluţiei acestui factor contrară realităţii, ci a şi acordat în mod necesar o importanţă deloc de neglijat acestui element în concluzia sa referitoare la existenţa unui prejudiciu important suferit de industria comunitară.66în aceste condiţii, chiar fără a fi necesar să se determine dacă împrejurările descrise la punctele 54-56 de mai sus sunt suficiente, ele însele, pentru a permite să se concluzioneze că Consiliul a săvârşit o greşeală vădită de apreciere în stabilirea existenţei prejudiciului important respectiv, Tribunalul constată că, săvârşind o eroare de fapt referitoare la evoluţia cotei de piaţă a industriei comunitare în perioada cuprinsă între 2000 şi perioada de anchetă, pe care o consideră ca fiind cea în timpul căreia prejudiciul suferit era cel mai evident, Consiliul s-a întemeiat pe o premisă vădit greşită în constatarea existenţei prejudiciului menţionat, care ar trebui să rezulte din aprecierea evoluţiei, atât pozitive, cât şi negative, a factorilor consideraţi pertinenţi de către acesta. Or, ţinând seama de faptul că, pe de o parte, Tribunalul nu poate să substituie aprecierea Consiliului cu propria apreciere în materie şi că, pe de altă parte, nu este exclus ca, în absenţa acestei erori, Consiliul să nu fi concluzionat în sensul existenţei unui prejudiciu important, este necesar să se anuleze regulamentul atacat din acest unic motiv (a se vedea în acest sens hotărârea Tribunalului din 2 mai 1995, NTN Corporation şi Koyo Seiko/Consiliul, T-163/94 şi T-165/94, Rec, p. II-1381, punctul 115).67Cu toate acestea, Tribunalul consideră că trebuie să se examineze şi primul aspect al celui de al patrulea motiv, referitor la legătura de cauzalitate între scăderea preţului de vânzare al industriei comunitare şi importurile ruse.<TI>Cu privire la primul aspect al celui de al patrulea motiv, referitor la încălcarea regulamentului de bază din cauza stabilirii greşite a unei legături de cauzalitate între prejudiciul important pretins a fi suferit de industria comunitară şi importurile care fac obiectul unui dumping</TI>68Potrivit articolului 3 alineatul (3) din regulamentul de bază [î]n ceea ce priveşte efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra preţurilor, se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra preţurilor, o subcotare semnificativă a preţului în raport cu preţul unui produs similar din industria comunitară sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a preţurilor sau împiedicarea, în mod semnificativ, a creşterii preţurilor care, altfel, s-ar fi produs.69Articolul 3 alineatul (6) prevede:

Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul şi/sau nivelurile preţurilor menţionate la alineatul (3) au un impact asupra industriei comunitare în sensul alineatului (5) şi că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important

70în sfârşit, articolul 3 alineatul (7) prevede următoarele:

Factorii cunoscuţi, alţii decât importurile care fac obiectul unui dumping, care aduc în acelaşi timp un prejudiciu industriei comunitare, se analizează, de asemenea, de aşa manieră încât prejudiciul adus de aceşti alţi factori să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi consideraţi pertinenţi în acest sens includ [...] scăderea cererii sau modificările configuraţiei consumului [...]

71Rezultă din jurisprudenţa citată la punctul 43 de mai sus că stabilirea unei legături de cauzalitate între prejudiciul important suferit de industria comunitară şi importurile care fac obiectul unui dumping presupune aprecierea unor aspecte economice complexe. în această privinţă, instituţiile comunitare dispun de o largă putere de apreciere şi instanţa comunitară trebuie, aşadar, să îşi limiteze controlul la a verifica respectarea regulilor de procedură, exactitatea faptelor reţinute pentru a face alegerea contestată, lipsa unei greşeli vădite în aprecierea acestor fapte şi absenţa abuzului de putere.72Nu este mai puţin adevărat că, la determinarea prejudiciului, Consiliul şi Comisia au obligaţia de a examina dacă prejudiciul pe care înţeleg să îl reţină decurge efectiv din importuri care au făcut obiectul unui dumping şi de a nu lua în considerare orice prejudiciu care decurge din alţi factori şi în special pe cel care şi-ar avea cauza în propriul comportament al producătorilor comunitari (hotărârea Curţii din 11 iunie 1992, Extramet Industrie/Consiliul, C-358/89, Rec, p. I-3813, punctul 16).73Referitor la cazul din speţă, în considerentul (46) al regulamentului atacat, Consiliul precizează, în ce priveşte perioada între 2000 şi perioada de anchetă, următoarele:

74în continuare, în considerentul (66) al regulamentului atacat, Consiliul afirmă următoarele:

[D]iferenţa de preţ între siliciul produs în Comunitate şi cel importat din Rusia [s-a ridicat] la 11 % în medie [în cursul perioadei de anchetă], în ciuda unei scăderi de 7 % a preţului practicat de industria comunitară între 2001 şi perioada de anchetă. Diferenţa este considerată relevantă pentru efectul preţurilor importurilor din Rusia asupra preţurilor practicate de industria comunitară.

75în această privinţă, trebuie să se observe că, potrivit datelor comunicate în regulamentul provizoriu (a se vedea tabelele nr. 4 şi nr. 9 de la punctul 5 de mai sus), diferenţa dintre preţurile ruse şi cele practicate de industria comunitară între 1998 şi 2000 şi diferenţa existentă între 2000 şi perioada de anchetă erau de amploare similară.76Cu toate acestea, nici în regulamentul atacat, nici în actele de procedură, Consiliul şi Comisia nu pretind în mod explicit că scăderea preţurilor industriei comunitare în 1999 (singura scădere în perioada cuprinsă între 1998 şi 2000) a fost consecinţa subcotării preţurilor ruse. Consiliul chiar descrie, în regulamentul atacat, perioada între 1998 şi 2000 drept o perioadă în cursul căreia rezultatele industriei comunitare au fost mai degrabă satisfăcătoare. De asemenea, este necesar să se sublinieze că importanta creştere a diferenţei între preţul mediu al importurilor ruse şi cel practicat de industria comunitară între 2000 şi 2001 nu a împiedicat industria comunitară să îşi mărească preţul mediu între 2000 şi 2001 (a se vedea tabelele nr. 4 şi nr. 9 de la punctul 5 de mai sus).77Astfel, raţionamentul adoptat în regulamentul atacat şi datele reproduse în regulamentul provizoriu demonstrează că diferenţa de preţ nu este decât un factor printre alţii de luat în considerare în examinarea legăturii de cauzalitate între importurile ruse şi pretinsul prejudiciu, iar prezenţa sa, în sine, nu poate permite sub nicio formă să se concluzioneze că scăderea preţurilor industriei comunitare în perioada de anchetă a fost exclusiv sau în majoritate imputabilă importurilor ruse.78Consiliul şi Comisia susţin că prejudiciul decurge din importurile care fac obiectul unui dumping după cum urmează: în 2001, industria comunitară ar fi pierdut din volumul vânzărilor atunci când ar fi încercat să îşi menţină preţurile în faţa preţurilor în scădere ale siliciului originar din Rusia. în perioada de anchetă, industria comunitară ar fi fost, în cele din urmă, constrânsă să reacţioneze la presiunile asupra preţurilor pentru a-şi menţine volumul vânzărilor şi şi-ar fi redus, aşadar, preţurile, ceea ce a determinat o pierdere a rentabilităţii [considerentul (52) al regulamentului provizoriu].79Reclamanta apreciază că instituţiile comunitare au pus în mod greşit pe seama importurilor ruse pierderea din volumul vânzărilor industriei comunitare în 2001 şi scăderea preţurilor sale în perioada de anchetă. Acestea nu ar fi ţinut seama, în primul rând, de efectele reducerii cererii pe piaţa siliciului, în al doilea rând, de creşterea cotei de piaţă a industriei comunitare şi, în al treilea rând, de împrejurarea că o mare parte din volumul vândut de industria comunitară către utilizatorii chimici ar fi migrat către utilizatorii metalurgici în perioada de anchetă.80Trebuie, prin urmare, să se examineze temeinicia susţinerilor reclamantei şi dacă acestea sunt de natură a demonstra că, în speţă, Consiliul a depăşit larga putere de apreciere de care dispune potrivit jurisprudenţei citate la punctul 43 de mai sus.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la contracţia cererii din partea tuturor utilizatorilor</TXT></NP></TI>81Cu ocazia şedinţei, Consiliul a arătat că, în concluziile sale scrise, reclamanta nu a invocat argumente cu privire la contracţia cererii în general, ci numai asupra reducerii cererii din partea utilizatorilor chimici. Aşadar, invocarea acestei împrejurări de către reclamantă este tardivă şi, în consecinţă, inadmisibilă.82Este necesar să se constate că reclamanta, la punctul 44 al cererii sale, a subliniat că scăderea preţurilor (şi a rentabilităţii) industriei comunitare între 2000 şi perioada de anchetă reflectă în principal contracţia cererii de siliciu.83Rezultă că observaţia Consiliului privind admisibilitatea argumentelor întemeiate pe contracţia cererii este lipsită de orice fundament.84Referitor la fond, este necesar să se amintească faptul că regulamentul atacat nu conţine nicio analiză a evoluţiei cererii, Consiliul limitându-se să confirme, în considerentul (48) al regulamentului respectiv, concluziile regulamentului provizoriu cu privire la prejudiciu.85Reiese din regulamentul provizoriu (a se vedea tabelul nr. 1 de la punctul 5 de mai sus) că consumul de siliciu în Uniunea Europeană s-a redus cu 4 % în 2001, apoi cu 1 % în perioada de anchetă.86Trebuie să se sublinieze, din nou, că punctul de pornire al tezei Consiliului de deducere a prejudiciului din importurile ruse pentru perioada cuprinsă între 2000 şi perioada de anchetă este că, în 2001, industria comunitară a pierdut din volumul vânzărilor atunci când a încercat să îşi menţină preţurile în faţa preţurilor în scădere ale producătorilor-exportatori ruşi, ceea ce ar fi forţat industria comunitară să îşi reducă preţurile, pentru a-şi menţine sau recupera volumul vânzărilor ulterior, în perioada de anchetă. Aşadar, trebuie să se examineze dacă scăderea volumului vânzărilor industriei comunitare în 2001 poate fi pusă de Consiliu, fără a săvârşi o eroare vădită de apreciere, exclusiv pe seama importurilor ruse, în pofida faptului că consumul comunitar era în fază de contracţie în 2001.87în această privinţă, este necesar să se sublinieze de la început că tabelul nr. 8 din regulamentul provizoriu (a se vedea punctul 5 de mai sus) conţine o eroare de calcul, admisă de Consiliu ca răspuns la întrebarea scrisă a Tribunalului, şi că din acest tabel rezultă, după corectare, că, în 2001, volumul vânzărilor industriei comunitare nu a scăzut decât cu 4 %, şi nu cu 7 %, cum era indicat iniţial în tabel.88Această corectare arată că măsura scăderii volumului vânzărilor industriei comunitare în 2001 (- 4 %) o reflectă exact pe cea a reducerii cererii (- 4 %) şi, prin urmare, se dovedeşte că nivelul vânzărilor industriei comunitare nu a făcut decât să urmeze în mod riguros evoluţia generală a consumului comunitar. Această împrejurare pune la îndoială afirmaţia Consiliului potrivit căreia scăderea volumului vânzărilor industriei comunitare în 2001 se datorează subcotării preţurilor practicate de către producătorii-exportatori ruşi, această reducere putându-şi găsi o explicaţie rezonabilă în contracţia cererii comunitare. Or, este necesar să se constate că acest element determinant nu a fost luat în considerare de către Consiliu.89în plus, trebuie să se sublinieze că, în 2001, industria comunitară şi-a păstrat cota de piaţă în pofida creşterii preţurilor sale cu 3 %, în vreme ce preţul mediu al importurilor ruse a scăzut cu 12 %, ceea ce determină evidenţierea absenţei oricărei incidenţe majore la nivelul preţurilor a importurilor ruse asupra situaţiei industriei comunitare.90Rezultă că evoluţia indicatorilor în cauză nu acreditează teza Consiliului potrivit căreia scăderea volumului vânzărilor industriei comunitare în 2001 a fost exclusiv consecinţa importurilor ruse, dar vine în sprijinul afirmaţiei reclamantei potrivit căreia respectiva reducere a volumului vânzărilor a fost, în principal, consecinţa contracţiei cererii în 2001.91Referitor la perioada de anchetă, trebuie amintit că cererea de siliciu a scăzut cu încă 1 %. Cu toate acestea, volumul vânzărilor şi cota de piaţă a industriei comunitare au sporit cu 6 % şi, respectiv, cu 2,4 % şi au atins un nivel record.92Consiliul consideră, cu toate acestea, că, în speţă, contracţia cererii nu ar fi afectat vânzările industriei comunitare, ţinând seama de faptul că acestea au crescut şi că sporirea cotei de piaţă a industriei comunitare între 2000 şi perioada de anchetă ar fi o consecinţă logică a stabilităţii vânzărilor pe o piaţă în regres.93Această teză a Consiliului nu poate fi susţinută. Pe o piaţă transparentă şi concurenţială, cum este cea a siliciului, potrivit regulamentului atacat, scăderea cererii exercită o presiune asupra preţurilor. Operatorul economic confruntat cu o contracţie a cererii poate alege între a-şi diminua volumul vânzărilor şi a-şi reduce preţurile.94în plus, trebuie să se constate că, în speţă, Consiliul nu a adus niciun argument referitor la împrejurările specifice care au permis industriei comunitare să menţină şi chiar să îşi sporească volumul vânzărilor, menţinându-şi în acelaşi timp volumul preţurilor în faţa reducerii cererii în perioada de anchetă.95Având în vedere cele arătate anterior, trebuie să se concluzioneze că regulamentul atacat este afectat de o eroare vădită de apreciere în măsura în care Consiliul nu a ţinut seama de efectul reducerii cererii asupra situaţiei industriei comunitare.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la extinderea cotei de piaţă şi a volumului vânzărilor industriei comunitare</TXT></NP></TI>96Reclamanta estimează de asemenea că instituţiile au săvârşit o eroare de apreciere atunci când nu au luat în considerare relaţia logică existentă între scăderea preţurilor industriei comunitare în perioada de anchetă şi sporirea vânzărilor sale şi a cotei sale de piaţă.97în această privinţă, trebuie să se menţioneze din nou că în perioada examinată cota de piaţă deţinută de industria comunitară a crescut, trecând de la 29,8 la 36,7 %, adică cu 6,9 puncte procentuale. între 2000 şi perioada de anchetă, când prejudiciul a fost, potrivit Consiliului, cel mai evident, industria comunitară şi-a sporit volumul vânzărilor cu 2 % şi cota de piaţă cu 2,4 puncte procentuale pe o piaţă în regres (a se vedea tabelul nr. 10 de la punctul 5 de mai sus).98Potrivit Consiliului, creşterea volumului vânzărilor în perioada de anchetă a fost redusă şi a reprezentat o măsură defensivă prin care industria comunitară a recâştigat volumul pierdut în 2001, în încercarea de a-şi menţine preţurile în faţa importurilor ruse (- 4 %). Sporirea volumului vânzărilor şi a cotei de piaţă în perioada de anchetă nu ar fi necesitat nicio reducere a preţurilor, aceasta din urmă fiind exclusiv rezultatul subcotării preţurilor ruse.99în primul rând, reiese din datele corectate din tabelul nr. 8 din regulamentul provizoriu (a se vedea punctul 87 de mai sus) că, în perioada de anchetă, industria comunitară nu numai că a recuperat volumul vânzărilor pierdute în 2001 (- 4 %), ci, prezentând o creştere de 6 % ca volum, a atins un nivel record în cursul întregii perioade examinate.100De asemenea, în ce priveşte cota de piaţă a industriei comunitare, care a rămas stabilă în 2001, aceasta a înregistrat o ameliorare cu 2,4 puncte procentuale (de la 34,3 la 36,7 %) în perioada de anchetă şi a atins de asemenea un nivel record.101în speţă, industria comunitară şi-a sporit, prin urmare, vânzările pe o piaţă în regres şi a realizat o extindere a cotei de piaţă între 2000 şi perioada de anchetă, extindere echivalentă cu jumătate din cota de piaţă totală a producătorilor-exportatori ruşi.102Consiliul neagă că scăderea preţurilor industriei comunitare a constituit un avantaj concurenţial care i-a permis să obţină acest rezultat. Reducerea preţurilor, potrivit Consiliului, era doar o măsură defensivă împotriva subcotării preţurilor ruse, pentru a se evita pierderi ale volumului vânzărilor. Totuşi, Consiliul sau Comisia nu au adus niciun argument pentru a explica cum ar fi fost posibil ca, între 2000 şi perioada de anchetă, industria comunitară să îşi extindă cota de piaţă cu 2,4 puncte procentuale, pe o piaţă în regres, fără a reduce preţurile.103Trebuie să se menţioneze din nou că argumentarea Consiliului este fundamentată pe teza potrivit căreia, în primul rând, în 2001, industria comunitară a pierdut din volumul vânzărilor din cauza subcotării preţurilor ruse şi, în al doilea rând, în perioada de anchetă, a fost nevoită să îşi reducă drastic preţurile, pentru a evita să piardă mai mult din volumul vânzărilor sau chiar pentru a recupera volumul vânzărilor pierdut în 2001.104După cum s-a demonstrat la punctul 88 şi următoarele, punctul de pornire al acestei teze este greşit, având în vedere faptul că Consiliul nu a luat în considerare explicaţia plauzibilă potrivit căreia pierderea din volumul vânzărilor în 2001 (- 4 %) era exclusiv sau în majoritate imputabilă reducerii cererii (- 4 %) şi că nici nu a adus argumente valabile pentru respingerea acestei explicaţii.105în plus, având în vedere faptul că raţionamentul Consiliului se întemeiază pe ipoteza potrivit căreia industria comunitară a adoptat o atitudine defensivă în vederea menţinerii volumului vânzărilor, acesta este ineficient, având în vedere creşterea de 6 % în perioada de anchetă, care nu ar putea fi calificată drept simplă menţinere a volumului. Această creştere a compensat pierderea de 4 % în 2001, astfel încât, între 2000 şi perioada de anchetă, industria comunitară a prezentat o creştere a volumului vânzărilor cu mai mult de 2 %.106Aşadar, trebuie să se constate că Consiliul şi Comisia nu aduc niciun argument valabil de natură a demonstra că extinderea semnificativă a cotei de piaţă a industriei comunitare pe o piaţă în regres, în perioada de anchetă, ar fi fost posibilă fără avantajul concurenţial conferit de reducerea preţului său.107Referitor la examinarea impactului creşterii volumului vânzărilor şi a cotei de piaţă între 2000 şi perioada de anchetă asupra situaţiei industriei comunitare, Consiliul se limitează să declare, în considerentul (46) al regulamentului atacat, următoarele:

[L]uând în considerare numărul crescând de importuri din Rusia la preţ redus care fac obiectul unui dumping [...], situaţia industriei comunitare s-a deteriorat Cota [sa] de piaţă [a] scăzut puternic.

108Având în vedere faptul că, între 2000 şi perioada de anchetă, cota de piaţă a industriei comunitare a sporit în mod semnificativ şi nu a scăzut puternic, trebuie să se constate că, în regulamentul atacat, Consiliul nu numai că a omis să analizeze dacă scăderea preţurilor era o condiţie necesară pentru creşterea volumului vânzărilor şi a cotei de piaţă şi, prin urmare, referitor la scăderea preţurilor, dacă era vorba despre un prejudiciu care rezulta din propriul comportament al industriei comunitare, în sensul hotărârii Extramet Industrie/Consiliul, punctul 72 de mai sus, dar pune pe seama importurilor ruse, în acest context, un factor de prejudiciu inexistent109Aşadar, trebuie să se concluzioneze că, în cadrul regulamentului atacat, Consiliul a comis o eroare vădită de apreciere în cursul examinării legăturii existente între extinderea cotei de piaţă şi volumul vânzărilor industriei comunitare şi scăderea preţurilor practicate de către aceasta.<TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Cu privire la migrarea vânzărilor industriei comunitare dinspre utilizatorii chimici înspre utilizatorii metalurgici</TXT></NP></TI>110Reclamanta arată că Consiliul a apreciat în mod greşit, în regulamentul atacat, că scăderea achiziţiilor de siliciu efectuate de industria chimică nu a contribuit la prejudiciul suferit de industria comunitară şi că, prin urmare, regulamentul menţionat a pus pe nedrept pe seama importurilor de provenienţă din Rusia efectele acestei scăderi.111în prealabil, trebuie să se menţioneze din nou că considerentele (63) şi (64) din regulamentul atacat prevăd:

între 2000 şi perioada de anchetă, când evoluţia prejudiciului s-a caracterizat printr-o scădere foarte pronunţată a preţurilor şi a rentabilităţii, vânzările către utilizatorii din industria chimică au scăzut cu aproape 5000 de tone (- 7,0 %), în timp ce preţurile medii au crescut cu 14 EUR/tonă (+ 1,1 %). Examinând totalul vânzărilor, cifrele echivalente arată o creştere a volumului de aproximativ 3000 de tone (2,1 %) şi o scădere a preţurilor medii cu 46 EUR/tonă (- 3,7 %).

în consecinţă, nu există nimic de natură să indice că prejudiciul suferit de industria comunitară rezultă dintr-o scădere a vânzărilor către industria chimică. în fapt, luând în considerare natura acestui prejudiciu, situaţia ar fi mai degrabă inversă.

112Rezultă din datele comunicate în considerentul (61) al regulamentului atacat şi în tabelul nr. 8 din regulamentul provizoriu (a se vedea punctul 5 de mai sus) că vânzările industriei comunitare către utilizatorii chimici, care folosesc îndeosebi siliciu de calitate superioară, au scăzut uşor în 2001 (- 0,6 %, adică - 445 de tone) şi au cunoscut o scădere semnificativă în perioada de anchetă (- 6,4 %, adică - 4783 de tone). în schimb, vânzările către utilizatorii metalurgici, care consumă îndeosebi siliciu de calitate standard sau scăzută, mai întâi au scăzut în 2001 (- 8,4 %, adică - 4904 tone), apoi au manifestat o puternică creştere în perioada de anchetă ( + 24,1 %, adică + 12985 de tone). în consecinţă, proporţia volumului vânzărilor industriei comunitare către utilizatorii chimici în ceea ce priveşte volumul total al vânzărilor sale comunitare de siliciu a trecut de la 58 % în 2001 la 51 % în perioada de anchetă, această proporţie evoluând, în ce priveşte vânzările sale către utilizatorii industriei metalurgice, de la 42 la 49 %.113Or, este cert că preţul mediu al siliciului vândut de industria comunitară acestor două tipuri de utilizatori este diferit şi s-a ridicat, în perioada de anchetă, la 1301 euro pe tonă pentru siliciul vândut utilizatorilor chimici şi la 1063 de euro pe tonă pentru siliciul vândut utilizatorilor metalurgici, după cum rezultă din sursele indicate la punctul 112 de mai sus. Rezultă că evoluţia substanţială, descrisă la punctul menţionat, a proporţiei vânzărilor industriei comunitare de siliciu destinat utilizatorilor chimici, pe de o parte, şi utilizatorilor metalurgici, pe de altă parte, în comparaţie cu vânzările totale de siliciu, a avut în mod necesar o incidenţă, în scădere, asupra calculării, în perioada de anchetă, a preţului mediu al întregii cantităţi de siliciu vândut de aceasta.114Potrivit afirmaţiilor făcute de reclamantă în cursul procedurii administrative, pe care Consiliul nu le-a contestat, această migraţie a vânzărilor era întru totul independentă de importurile de provenienţă din Rusia. Mai mult, procedura în faţa Tribunalului a arătat că singurul exemplu de vânzări ruse către utilizatorii chimici adus la cunoştinţa instituţiilor era un eşantion de 200 de tone, cantitate neglijabilă în comparaţie cu volumul vânzărilor industriei comunitare către acest grup de utilizatori (69652 de tone în perioada de anchetă). De altfel, Consiliul nu a contestat faptul că motivul pierderii din volumul vânzărilor către utilizatorii chimici era contracţia cererii acestora.115Rezultă că Consiliul a săvârşit o eroare vădită de apreciere în regulamentul atacat cu ocazia examinării impactului asupra preţului mediu practicat de industria comunitară al reducerii cererii utilizatorilor chimici, a reducerii subsecvente a vânzărilor către acest grup de utilizatori şi a creşterii simultane a vânzărilor către utilizatorii metalurgici.116Din cele arătate anterior rezultă că, în cursul analizei care a condus la constatarea existenţei unei legături de cauzalitate între importurile ruse şi prejudiciul pretins suferit de industria comunitară, Consiliul a săvârşit erori vădite de apreciere, omiţând să ia în considerare incidenţa necesară, în primul rând, a reducerii cererii asupra volumului vânzărilor industriei comunitare între 2000 şi perioada de anchetă, în al doilea rând, a extinderii cotei de piaţă şi a volumului vânzărilor sale între 2001 şi perioada de anchetă asupra nivelului preţurilor practicate de aceasta şi, în al treilea rând, a modificării structurii vânzărilor între 2001 şi perioada de anchetă asupra dimensiunii scăderii preţului mediu al vânzărilor acesteia. Procedând astfel, a pus în mod necesar pe seama importurilor ruse efecte defavorabile pentru industria comunitară a căror origine era independentă de importurile menţionate.117în plus, trebuie să se constate, pe de o parte, că erorile sus-menţionate infirmă teza principală a instituţiilor pe care se întemeiază stabilirea legăturii de cauzalitate şi, pe de altă parte, că regulamentul de bază menţionează expres contracţia cererii şi modificările configuraţiei consumului drept factori al căror efect asupra prejudiciului trebuie examinat pentru a nu îl pune pe seama importurilor care fac obiectul unui dumping.118Având în vedere cele arătate anterior, presupunând chiar că industria comunitară a suferit prejudiciul important invocat de către Consiliu, este necesar să se considere că erorile vădite de apreciere săvârşite de Consiliu în regulamentul atacat cu ocazia examinării legăturii de cauzalitate constituie o încălcare a regulamentului de bază.119Rezultă din totalitatea considerentelor precedente că al treilea şi al patrulea motiv trebuie admise. De altfel, trebuie să se anuleze regulamentul atacat în ceea ce priveşte reclamanta, fără să fie necesar să se examineze celelalte motive şi argumente ale acesteia din urmă.<TI>Cu privire la cheltuielile de judecată</TI>120Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 87 alineatul (4) primul paragraf, instituţiile care intervin în litigiu suportă propriile cheltuieli de judecată. întrucât Consiliul a căzut în pretenţii, se impune obligarea acestuia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum şi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a treia)

declară şi hotărăşte:

1)Anulează articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2229/2003 al Consiliului din 22 decembrie 2003 de instituire a unui drept antidumping definitiv şi de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit asupra importurilor de siliciu originar din Rusia în măsura în care impune reclamantei un drept antidumping.2)Consiliul suportă propriile cheltuieli de judecată şi cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă.3)Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată,

Jaeger

Tiili

Czúcz

Pronunţată astfel în şedinţă publică la Luxemburg, la 14 martie 2007.

Grefier

E. Coulon

Preşedinte

M. Jaeger