<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2025-12-202512C118202307310-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0731-23-202504756-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="26/06/2025" name="CustomProvisoryEditionDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="10-12-25 18:27:01" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="fQ4o9waGZXSBVTvsW4dFCd4FKKiaLrW+NW9N1RlS9GeIMrXrFWSJ9hwHZWTe/ifLGTq9b76o56QwnVBpEU+lywvutlVgokm/h3aUg1n1czqxqcap7w7924fblZdEowURY5287vQKPrymCGRMgAtbHu/8z1scyQ4kUMUEXh2tWdw=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="aac9ae3c-3fde-4ff4-bd94-104df4c149eb" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0731" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2023" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="sbon" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 26-06-25 07:58:54" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-07-11T07:40:21Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="5411b91d898b47438d356781849f1e46" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0731" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="PV" name="NatureAff"/>
    <meta content="PV" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Emiliou – Cauza C‑731/23 P</div>
      <div id="rId21" style="default">Nicoventures Trading ș.a./Comisia</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL NICHOLAS EMILIOU
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 12 iunie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑731/23 P
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      Nicoventures Trading Ltd,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      British American Tobacco (Germany) GmbH,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      British American Tobacco Italia SpA (BAT Italia),
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-8" title="page-1">
      British American Tobacco Polska Trading sp. z o.o.,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-9" title="page-1">
      British American Tobacco España SA,
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-10" title="page-1">
      P. J. Carroll &amp; Company Ltd
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-11" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-12" title="page-1">
      Comisiei Europene
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-13" title="page-1">
      „Recurs – Sănătate publică – Directiva 2014/40/UE – Directiva delegată (UE) 2022/2100 – Produse din tutun încălzit – Articolul 263 TFUE – Calitate procesuală activă – Afectare individuală – Jurisprudența Plaumann – Sistematizarea și reevaluarea jurisprudenței – Criteriul grupului închis”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-14" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">„În fața legii stă un paznic. La acest paznic vine un om de la țară și cere voie să intre la lege. Dar paznicul îi spune că acum nu‑i poate permite să intre. Omul chibzuiește și apoi întreabă dacă va avea voie să intre mai târziu. «Tot ce se poate», spune paznicul, «dar acum nu». […] La asemenea dificultăți nu se așteptase omul de la țară; că doar legea trebuie să fie totdeauna și oricui la îndemână, își zice el.”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că acest fragment din scurta poveste a lui Franz Kafka, În fața legii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>), este destul de adecvat pentru a reflecta dificultatea cu care se confruntă reclamanții atunci când încearcă, mai întâi, să înțeleagă dacă un act al Uniunii îi „privește individual” în sensul articolului 263 TFUE și, ulterior, să dovedească acest lucru în fața instanțelor Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum este bine cunoscut, criteriul de bază pentru îndeplinirea cerinței ca un act să privească individual o persoană a fost conturat pentru prima dată în anul 1963, în Hotărârea Plaumann: alte subiecte decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că aceasta le „privește individual”, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, decât dacă actul respectiv le afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, le individualizează într‑un mod analog celui al unui destinatar (denumită în continuare „formula Plaumann”) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În jurisprudența ulterioară, această formulă nu numai că a fost confirmată în mod constant, ci și aplicată într‑o manieră destul de riguroasă de către Curte (denumită în continuare „jurisprudența Plaumann”). Curtea a procedat astfel în pofida unor propuneri de modificare venite din interiorul instituției în sensul revizuirii sale, precum și a criticilor (uneori destul de dure) exprimate în doctrină. Chiar dacă principala critică adusă jurisprudenței Plaumann este aceea de a fi prea restrictivă, observatorii critică de asemenea obscuritatea și complexitatea acesteia, precum și unele inconsecvențe în aplicarea sa de‑a lungul anilor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cauză oferă Curții ocazia de a reveni asupra acestei jurisprudențe. Recurentele solicită anularea Ordonanței din 20 septembrie 2023, Nicoventures Trading ș.a./Comisia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), prin care Tribunalul a declarat inadmisibilă acțiunea lor în anulare formulată împotriva Directivei delegate (UE) 2022/2100 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>) pentru motivul că recurentele au fost vizate în mod direct, dar nu individual, de aceasta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiza noastră va arăta că, potrivit unei aplicări stricte și formaliste a jurisprudenței Plaumann, recurentele din prezenta cauză ar putea să nu fie considerate ca fiind „afectate individual” de măsura contestată, în timp ce, potrivit unei aplicări mai suple și mai realiste, s‑ar ajunge la concluzia opusă. Astfel, în opinia noastră, o soluție echitabilă în cauză ar fi tocmai aceasta: recurentele ar trebui să aibă posibilitatea de a contesta actul respectiv în fața instanțelor Uniunii. Calificarea acestora ca nefiind „afectate individual” de actul respectiv ar putea fi, într‑adevăr, în conformitate cu anumite precedente jurisprudențiale ale instanțelor Uniunii, dar, în opinia noastră, aceasta ar fi în contradicție cu o interpretare corectă a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, a fortiori în ordinea juridică a Uniunii ulterioară Tratatului de la Lisabona.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, prezentele concluzii urmăresc, înainte de toate, să propună Curții ca, la aproximativ 60 de ani de la pronunțarea Hotărârii Plaumann, să se examineze dacă și, în caz afirmativ, în ce măsură paznicul ar trebui să deschidă ușa legii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt și cadrul juridic al litigiului</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Istoricul litigiului este expus la punctele 2-6 din ordonanța atacată. În scopul prezentei proceduri, acesta poate fi rezumat după cum urmează.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nicoventures Trading Ltd, British American Tobacco (Germania) GmbH, British American Tobacco Italia SpA (BAT Italia), British American Tobacco Polska Trading sp. z o.o., British American Tobacco España, SA și P. J. Carroll &amp; Company Ltd (denumite în continuare „recurentele”) aparțin grupului British American Tobacco (denumit în continuare „grupul BAT”), care fabrică și comercializează produse din tutun. Recurentele își desfășoară activitatea în domeniul dezvoltării și comercializării în Uniune de produse necombustibile, inclusiv produse din tutun încălzit.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Directiva 2014/40/UE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>) reglementează introducerea pe piață a produselor din tutun. În acest scop, ea urmărește apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește în special ingredientele, etichetarea și ambalarea produselor din tutun.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatele (1) și (7) din Directiva 2014/40 prevede că statele membre interzic introducerea pe piață a produselor din tutun cu o aromă caracteristică și a celor care conțin arome în oricare dintre componentele lor. Articolul 7 alineatul (12) din directiva amintită, înainte de a fi modificat prin actul atacat, excepta produsele din tutun, altele decât țigaretele și tutunul de rulat, de la interdicțiile menționate la alineatele (1) și (7) ale articolului respectiv. De asemenea, articolul 11 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/40, înainte de a fi modificat prin actul atacat, prevedea că statele membre puteau excepta produsele din tutun pentru fumat, altele decât țigaretele, tutunul de rulat și tutunul pentru narghilea, de la anumite obligații în materie de etichetare a produselor din tutun și de aplicare obligatorie pe ambalaje a anumitor avertismente, mesaje de informare și avertismente de sănătate combinate. În plus, articolul 7 alineatul (12), precum și articolul 11 alineatul (6) din aceeași directivă precizează că Comisia Europeană adoptă acte delegate pentru a retrage exceptările prevăzute la articolul 7 sau posibilitatea de a acorda exceptările prevăzute la articolul 11 pentru o anumită categorie de produse în cazul în care există o modificare substanțială a circumstanțelor, stabilită într‑un raport întocmit de Comisie.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 15 iunie 2022, Comisia a publicat un raport care stabilea o modificare substanțială a circumstanțelor pentru produsele din tutun încălzit, în temeiul Directivei 2014/40. În urma acestui raport, la 29 iunie 2022, Comisia a adoptat actul atacat. Articolul 1 din actul atacat a modificat articolul 7 alineatul (12) și articolul 11 alineatul (1) din Directiva 2014/40. Începând de la 23 octombrie 2023, dată la care măsurile prevăzute de actul atacat trebuie să fi fost transpuse, produsele din tutun încălzit nu au mai făcut obiectul exceptărilor prevăzute la articolele 7 și 11 din Directiva 2014/40.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin acțiunea formulată în fața Tribunalului în temeiul articolului 263 TFUE, reclamantele au solicitat anularea actului atacat, invocând două motive în susținerea acțiunii lor. La rândul său, Comisia a invocat o excepție de inadmisibilitate a acțiunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin ordonanța atacată, Tribunalul a declarat acțiunea inadmisibilă și a obligat recurentele la plata cheltuielilor de judecată. Astfel cum s‑a menționat anterior, Tribunalul a constatat că actul atacat le privea pe recurente în mod direct, dar nu în mod individual.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Procedura și concluziile părților în fața Curții</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În recursul formulat în fața Curții, recurentele solicită (i) anularea ordonanței atacate, (ii) în cazul în care stadiul procedurii permite acest lucru, respingerea excepției de inadmisibilitate, declararea acțiunii ca fiind admisibilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe pe fond și (iii) obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia solicită Curții respingerea recursului și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin decizia președintelui Curții din 25 aprilie 2024, a fost admisă cererea de intervenție formulată de Republica Franceză în susținerea concluziilor Comisiei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De la bun început, poate fi util să se reamintească faptul că, potrivit articolului 263 TFUE, reclamanții neprivilegiați pot contesta actele Uniunii care produc efecte juridice atunci când actul (i) îi are ca destinatari, (ii) îi privește în mod direct și individual sau (iii) este un act normativ care nu presupune măsuri de executare și care îi privește în mod direct. Prezenta cauză se încadrează în cea de a doua ipoteză și privește exclusiv interpretarea cerinței referitoare la „afectarea individuală”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În susținerea recursului lor, recurentele invocă un motiv unic, împărțit în două aspecte, întemeiat pe erori de drept comise de Tribunal în aprecierea faptului dacă sunt vizate în mod individual de actul atacat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Înainte de a analiza argumentele recurentelor (secțiunile B și C de mai jos), considerăm utilă discutarea în general a jurisprudenței Plaumann (secțiunea A).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații introductive: cu privire la trecutul, prezentul și viitorul jurisprudenței Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această secțiune a concluziilor vom încerca, în primul rând, să sistematizăm jurisprudența Plaumann. În al doilea rând, vom aborda criticile formulate împotriva acestei jurisprudențe. În al treilea rând, vom explica de ce considerăm că ideea principală care stă la baza formulei Plaumann este în mare măsură corectă și, prin urmare, nu ar trebui abandonată. În sfârșit, vom explica faptul că uneori aplicarea concretă a acestui criteriu a fost excesiv de strictă și de incoerentă. În consecință, vom propune Curții să pronunțe o hotărâre de referință prin care să reevalueze, să clarifice și, eventual, să perfecționeze aplicarea jurisprudenței Plaumann.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Jurisprudența Plaumann, în stadiul actual al dreptului</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a explicat în partea introductivă, începând cu Hotărârea Plaumann, Curtea a constatat în mod constant că alte subiecte decât destinatarii unei decizii sunt „vizate individual” dacă actul respectiv le afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, le individualizează într‑un mod analog celui în care sunt individualizați destinatarii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceasta înseamnă, în mod evident, că reclamantul nu trebuie să fie în mod necesar singura persoană afectată de actul atacat pentru a se considera că acesta îl privește în mod individual. Cu toate acestea, reclamantul ar trebui să demonstreze existența unei situații care, în ceea ce privește dispoziția contestată, îl diferențiază de orice altă persoană vizată de actul respectiv (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Reclamații nu sunt în principiu considerați a fi vizați în mod individual de acte care se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produc efecte juridice cu privire la categoriile de persoane avute în vedere în mod general și abstract (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>). Cu toate acestea, faptul că un act atacat are un caracter normativ sau un domeniu general de aplicare nu exclude, în sine, posibilitatea ca actul respectiv să le vizeze în mod individual pe unele dintre persoanele afectate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De exemplu, aceasta este situația atunci când reclamanții sunt menționați în mod expres ca fiind vizați, în actul însuși, astfel încât actul respectiv constituie, în același timp, atât un act cu caracter general în măsura în care afectează o categorie de destinatari stabiliți în mod general și abstract, cât și o serie de decizii individuale cu privire la persoanele menționate în acesta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, o măsură care afectează un grup de persoane pe baza unor criterii generale și abstracte, chiar și în lipsa oricărei referiri exprese la persoane specifice, poate privi în continuare în mod individual unele dintre persoanele afectate. Astfel cum a statuat Curtea, atunci când un act afectează un grup de persoane care erau identificate sau identificabile la momentul la care a fost adoptat actul respectiv și în funcție de criterii specifice membrilor grupului, acest act poate privi individual respectivele persoane în măsura în care fac parte dintr‑un cerc restrâns de persoane afectate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>). În esență, aceasta înseamnă că, în cercul general al persoanelor care intră în domeniul de aplicare personal al actului, este posibil să se identifice o subcategorie formată din una sau mai multe persoane care prezintă caracteristici specifice care le diferențiază în raport cu alte persoane (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>). Ne vom referi la acest criteriu ca fiind criteriul „grupului închis” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a fi cât se poate de clari, simpla posibilitate de a determina, cu mai mare sau cu mai mică precizie, numărul sau chiar identitatea subiectelor de drept cărora li se aplică o măsură nu implică în niciun caz faptul că aceste subiecte trebuie să fie considerate vizate în mod individual prin această măsură, din moment ce această aplicare se realizează pe baza unei situații obiective de drept sau de fapt definite în actul în cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>). Prin urmare, trebuie să existe un element suplimentar pentru ca un reclamant potențial să poată fi considerat ca fiind vizat în mod individual.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că, pe baza criteriului grupului închis, Curtea a admis afectarea individuală în patru tipuri de situații, și anume atunci când reclamantul este afectat de un act al Uniunii pentru că este posibil ca actul respectiv (i) să fi omis să țină seama de situația reclamantului, (ii) să fi încălcat un drept material al reclamantului, (iii) să fi încălcat un drept procedural al reclamantului și (iv) să fi produs efecte negative semnificative asupra unui interes legitim al reclamantului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Înainte de a oferi mai multe detalii în această privință, dorim să clarificăm două aspecte. În primul rând, utilizăm verbul „ar putea”, întrucât aspectul dacă actul atacat a încălcat efectiv un drept sau a afectat în mod nejustificat un interes legitim al reclamantului este – în mod evident – o problemă care ține de temeinicia acțiunii, iar nu de admisibilitatea acesteia. Pentru un reclamant, este suficient să se stabilească că, având în vedere elementele de drept și de fapt furnizate, este posibil ca dreptul său să fie încălcat sau interesul său legitim să fie afectat în mod nejustificat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, prin „interes legitim”, ne referim, în sens larg, la situații protejate în temeiul dreptului Uniunii care nu pot fi calificate ca fiind legate de drepturi subiective stricto sensu (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>). Această noțiune corespunde situațiilor în care dreptul Uniunii garantează reclamantului o libertate (sau o facultate) ori îi conferă o competență sau o imunitate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>). Pentru a da doar un exemplu, operatorii economici pot în anumite circumstanțe să acționeze în fața sistemului judiciar al Uniunii pentru a‑și proteja interesele afectate de măsurile Uniunii care ar putea denatura concurența pe piața internă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Revenind la situațiile menționate la punctul 28 de mai sus, observăm că o primă linie jurisprudențială privește cauzele în care Curtea a considerat că reclamanții erau afectați în mod individual, având dreptul de a contesta un act, în împrejurările în care, potrivit legislației aplicabile, adoptarea acelui act presupunea ca instituția în cauză să ia în considerare poziția unui anumit grup de persoane determinat, din care făcea parte și reclamantul (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>). Aceste decizii reprezintă extinderea logică a jurisprudenței menționate la punctul 25 de mai sus. Raționamentul acestora este clar: este posibil ca unele persoane vizate să nu fi fost menționate în act, însă poziția lor specială să fi fost totuși evidențiată în mod explicit chiar de legiuitor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O a doua linie jurisprudențială cuprinde cauzele în care reclamanților li s‑a permis să conteste un act al Uniunii care, spre deosebire de majoritatea persoanelor vizate, a avut un efect retroactiv asupra drepturilor dobândite sau asupra raporturilor juridice în curs ale reclamanților (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>). Această linie jurisprudențială poate fi considerată, în opinia noastră, drept o consecință a mai multor principii generale ale dreptului Uniunii: securitate juridică, previzibilitate, interzicerea retroactivității, protecția încrederii legitime. Este de la sine înțeles că nicio persoană din Uniunea Europeană nu se poate aștepta ca legislația Uniunii să rămână imuabilă. În același timp însă, persoanele care și‑au aliniat comportamentul la legile existente ar trebui să aibă o anumită încredere în stabilitatea pozițiilor juridice care s‑au cristalizat în trecut și a raporturilor juridice deja încheiate, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale justifică contrariul (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O a treia linie jurisprudențială privește drepturile procedurale ale reclamanților care ar fi putut fi încălcate în cadrul anumitor proceduri ale Uniunii, precum cele prevăzute de normele Uniunii în materie de control al ajutoarelor de stat. De exemplu, aceasta este situația atunci când Comisia autorizează în mod eronat o măsură de ajutor în cursul investigației sale preliminare, lipsind astfel părțile interesate de posibilitatea de a fi audiate în cursul fazei aprofundate a investigației. În aceste cazuri, s‑a considerat în mod constant că părțile interesate sunt vizate în mod individual de decizia Comisiei (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>). În cazul în care reglementarea Uniunii acordă anumitor părți drepturi procedurale specifice, este logic ca orice litigiu privind încălcarea acestor drepturi să fie soluționat direct de instanțele Uniunii, în cazul în care procedura este reglementată în întregime de dreptul Uniunii și se desfășoară la nivelul Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acest grup de cauze le include și pe cele în care Curtea a admis existența unei afectări individuale în cazul unui reclamant care a contestat un act al Uniunii care, deși nu îi era adresat, a fost adoptat la finalul unei proceduri declanșate de interacțiunea sa cu instituția Uniunii în discuție și întemeiate în mare măsură pe aceasta (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>). În cauzele respective este posibil ca reclamantul să nu fi beneficiat de drepturi procedurale specifice în temeiul reglementării relevante a Uniunii. Cu toate acestea, având în vedere rolul esențial al reclamantului în cadrul procedurii, este posibil ca instituția în cauză să fi încălcat unul dintre drepturile pe care le avea în temeiul dreptului la bună administrare (consacrat în prezent la articolul 41 din cartă).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, o a patra linie jurisprudențială regrupează cauzele în care Curtea a considerat că sunt vizați în mod individual reclamanți a căror poziție pe piață a fost grav afectată de actul atacat. Aceste cauze au vizat de regulă domeniul dreptului concurenței, al ajutoarelor de stat, al controlului concentrărilor economice și al măsurilor antidumping, dar și domeniul agriculturii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>). În aceste domenii, instituția responsabilă poate face uz de competențele sale cvasilegislative, executive sau de executare, de obicei la finalul unei proceduri administrative ad‑hoc, pentru a aborda o situație foarte concretă (care implică evaluări de fapt și de drept), care privește una dintre mai multe persoane identificate sau identificabile (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>). În plus, acest grup de cauze le cuprinde pe cele în care o instituție a adoptat din nou, ca răspuns la o situație foarte concretă și urmând o procedură specifică, un act care, cel puțin pe plan formal, are o natură legislativă și un domeniu de aplicare legislativ, având în același timp un anumit conținut decizional (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În astfel de cazuri, persoanele direct vizate de conținutul decizional se află, în mod evident, într‑o poziție destul de diferită. În plus, posibilitatea ca instituția să favorizeze activitățile uneia sau mai multor persoane (identificate sau identificabile) implică aproape inevitabil faptul că activitățile uneia sau mai multor persoane (identificate sau identificabile) sunt defavorizate în mod corespunzător sau viceversa (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>). Este evident că, în anumite împrejurări, persoanelor afectate negativ li se permite să conteste în mod direct în fața instanțelor Uniunii actul Uniunii în discuție. În schimb, astfel cum se va discuta în următoarea parte a prezentei secțiuni, Curtea nu a acceptat un criteriu bazat pe „afectarea gravă” în ceea ce privește actele Uniunii care sunt, atât în ceea ce privește forma, cât și fondul, de natură generală și, prin urmare, produsul unor veritabile activități de elaborare a politicilor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După ce am prezentat pe scurt principalele principii ale jurisprudenței Plaumann, vom aborda acum cea mai frecventă critică exprimată la adresa acesteia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Critica exprimată împotriva formulei Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu este o exagerare să afirmăm că Hotărârea Plaumann este una dintre cele mai intens dezbătute decizii ale Curții din istoria sa de peste 70 de ani. De asemenea, este de necontestat faptul că această hotărâre se numără printre cele mai sever criticate, în special de reprezentanți ai societății civile și ai mediului academic (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Criticile se concentrează adesea asupra efectului restrictiv al jurisprudenței dezvoltate în urma acelei hotărâri. „O barieră aproape imposibil [de depășit]”, sau „[o plasă] prin care nimeni nu trece”, întemeiată pe „un [criteriu] lipsit de realism economic”, care oferă „[orientări] minime” părților și „conduce la rezultate absurde”: o lectură cuprinzătoare a comentariilor dedicate jurisprudenței Plaumann dezvăluie o succesiune de hiperbole (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, este la fel de adevărat că o analiză atentă și cuprinzătoare a jurisprudenței pare să contureze o imagine destul de sumbră, de parcă foarte puține elemente ar prezenta relevanță în stabilirea afectării individuale. Astfel, instanțele Uniunii au afirmat că, prin ele însele, următoarele elemente nu justifică constatarea unei „afectări individuale”: (i) reclamantul este singura persoană sau una dintre puținele persoane afectate de actul atacat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-31" href="#t-31">31</a>
</span>), (ii) reclamantul este afectat de actul atacat într‑un mod deosebit de grav (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-32" href="#t-32">32</a>
</span>), (iii) reclamantul putea participa sau a participat efectiv la procedura care a condus la adoptarea actului atacat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-33" href="#t-33">33</a>
</span>), (iv) actul atacat produce „efecte concrete distincte asupra diferitelor subiecte de drept cărora li se aplică” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-34" href="#t-34">34</a>
</span>), (v) actul atacat include limitări și derogări de la normele de aplicare generală sau dispoziții cu caracter tranzitoriu referitoare la un grup închis de operatori economici (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-35" href="#t-35">35</a>
</span>) și (vi) dispozițiile specifice ale dreptului Uniunii impuneau instituției care acționează „să în considerare consecințele actului pe care intenționează să îl adopte asupra situației anumitor particulari” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-36" href="#t-36">36</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În special, autorii reclamă imposibilitatea persoanelor fizice și a asociațiilor de a acționa în calitate de apărători publici împotriva măsurilor care dăunează unei categorii de persoane. În acest sens, se face adesea referire la un paradox generat de criteriul amintit: cu cât o măsură este mai difuză și mai dăunătoare (așa cum se întâmplă adesea în cazul măsurilor din domeniul mediului), cu atât este mai puțin probabil ca una sau mai multe persoane (fizice sau juridice) să fie considerate ca fiind afectate în mod individual în contextul jurisprudenței Plaumann (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-37" href="#t-37">37</a>
</span>). Hotărârea adoptată recent în cauza Carvalho (referitoare la măsurile Uniunii privind schimbările climatice) este menționată ca o ilustrare a acestui aspect (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-38" href="#t-38">38</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O altă critică a jurisprudenței Plaumann se referă la pretinsa sa obscuritate, care, la rândul său, conduce la decizii contradictorii. Potrivit opiniei unor autori, aplicarea concretă a formulei Plaumann s‑a axat, în anumite cazuri, mai mult pe elementele formale ale actului atacat, iar în altele, pe obligațiile materiale care decurg din act. În multe hotărâri, inclusiv în cele „de referință”, motivarea cu privire la această chestiune nu este un exemplu de claritate. Această eterogenitate și ambiguitate hermeneutică ar fi condus – se susține – la un ansamblu de decizii destul de fragmentate și cazuistice, al căror fir comun este dificil de identificat. Acesta este motivul pentru care evaluarea admisibilității acțiunilor formulate în temeiul articolului 263 TFUE de către reclamanți privați necesită adesea discuții îndelungate în deciziile instanțelor Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-39" href="#t-39">39</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Critica de mai sus a fost împărtășită în mare măsură de avocatul general Jacobs, care, în Concluziile prezentate în cauza UPA, a explicat în detaliu motivul pentru care consideră că Curtea trebuie să revizuiască jurisprudența Plaumann și, în acest scop, a sugerat adoptarea unui nou criteriu în ceea ce privește afectarea individuală: „se consideră că o persoană este vizată în mod individual de un act [al Uniunii] atunci când, având în vedere situația sa particulară, actul respectiv aduce sau poate aduce atingere în mod substanțial intereselor sale” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-40" href="#t-40">40</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La scurt timp după prezentarea acestor concluzii, Tribunalul (actual) a pronunțat Hotărârea Jégo‑Quéré, în care a ajuns la concluzii similare cu privire la necesitatea de revizuire a jurisprudenței, statuând că, „pentru a asigura justițiabililor o protecție jurisdicțională efectivă, o persoană fizică sau juridică trebuie considerată ca fiind vizată în mod individual de un act [al Uniunii] cu aplicabilitate generală care o privește în mod direct în cazul în care actul în cauză îi afectează situația juridică, într‑un mod atât cert, cât și imediat, prin restrângerea drepturilor sale sau prin impunerea unor obligații în sarcina sa” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-41" href="#t-41">41</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, Curtea nu și‑a însușit nici analizele și propunerile avocatului general, nici ale Tribunalului. În Hotărârea UPA, Curtea (i) a confirmat formula Plaumann, (ii) a subliniat că „sistemul complet de căi de atac” prevăzut de tratate constă în special în rolul complementar jucat de acțiunile în anulare și de procedurile preliminare, (iii) a precizat că este de competența statelor membre să stabilească un sistem de căi de atac și proceduri care să asigure respectarea dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, (iv) a recunoscut că condițiile de admisibilitate a unei acțiuni introduse de particulari trebuie interpretate în lumina principiului protecției jurisdicționale efective, subliniind în același timp că acest lucru nu poate conduce de facto la înlăturarea acestor condiții, care sunt prevăzute în mod expres în tratate, și (v) a declarat că, deși este posibil să se prevadă un sistem de control jurisdicțional al legalității actelor Uniunii cu aplicabilitate generală diferit de cel instituit prin tratatul fondator, revine statelor membre, în calitate de autori ai tratatelor, sarcina de a reforma sistemul în vigoare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-42" href="#t-42">42</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În partea următoare a acestei secțiuni vom explica motivul pentru care, deși unele dintre criticile menționate mai sus sunt într‑o anumită măsură întemeiate, considerăm că formula Plaumann rămâne, până în prezent, acceptabilă și, în consecință, nu se impune abandonarea sa de către Curte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În apărarea formulei Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Care sunt alternativele?</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Încă de la început, trebuie să subliniem că criticile aduse formulei Plaumann sunt adesea „influențate de rezultat”: în esență, se consideră că criteriul este prea strict și, prin urmare, nu poate fi corect (sau, în subsidiar, că este inadecvat). Cu toate acestea, doar rareori comentatorii se aventurează să explice unde greșește Curtea în interpretarea pe care o dă articolului 263 al patrulea paragraf TFUE și cum ar trebui, în schimb, interpretată cerința privind „afectarea individuală”. Atunci când se propune efectiv un criteriu alternativ, acesta este fie unul care se inspiră din dispozițiile în vigoare la nivel național, fie unul care se aseamănă (într‑o măsură mai mare sau mai mică) cu cele propuse de avocatul general Jacobs și de Tribunal, menționate la punctele 43 și 44 de mai sus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-43" href="#t-43">43</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește normele privind calitatea procesuală activă la nivelul statelor membre, trebuie să precizăm că, în măsura în care ne raportăm la cele mai frecvent invocate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-44" href="#t-44">44</a>
</span>), acestea sunt reglementate de dispoziții formulate destul de diferit de dispozițiile articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, operând în cadrul unor sisteme de justiție care, spre deosebire de sistemul Uniunii, sunt autonome (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-45" href="#t-45">45</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește criteriile propuse de avocatul general Jacobs și de Tribunal, precum și cele inspirate de acestea, ele prezintă, într‑adevăr, anumite merite considerabile. În special, acestea ar permite Curții, atunci când urmărește să stabilească dacă situația reclamantului este suficient de distinctă, să ia în considerare, în fiecare caz, (i) varietatea circumstanțelor de drept și de fapt care ar putea fi relevante și (ii) gravitatea impactului pe care îl produce un act atacat. În plus, pe plan teoretic, este dificil să nu fim de acord cu ideea că persoanele care suferă efecte negative semnificative sau care sunt lezate definitiv și imediat printr‑un act al Uniunii ar trebui în mod normal să poată ataca actul respectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, Curtea a decis să nu urmeze astfel de criterii. În această privință, identificăm și noi două inconveniente majore.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, aceste criterii prezintă anumite limite structurale dificil de depășit. Formulele propuse sunt, într‑o anumită măsură, greu de prevăzut, deoarece toate se bazează pe o evaluare de la caz la caz. De asemenea, acestea se bazează pe adjective (substanțial, cert, imediat) care nu se caracterizează printr‑un grad ridicat de precizie și, prin urmare, ar putea fi interpretate și aplicate într‑un mod destul de diferit. În practică, cerința privind afectarea individuală se transformă într‑o problemă de evaluare a „intensității” efectului produs asupra reclamantului. Într‑un astfel de caz, delimitarea între un impact care poate fi considerat suficient de substanțial și unul care nu atinge acest prag riscă să devină, în numeroase situații, o opțiune subiectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, nu este evident că aceste criterii își găsesc un temei clar în articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Ajungem astfel la următorul aspect.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O interpretare textuală și istorică a articolului 263 TFUE</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că formula Plaumann reprezintă o interpretare mai autentică și mai rezonabilă a termenului „individual”, utilizat în aproape toate versiunile lingvistice ale tratatului. În limbajul curent, cele mai frecvente sinonime ale termenului „individual” sunt unic, specific, particular, distinctiv și separat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem întru totul de acord că, în ceea ce privește un anumit act al Uniunii, mai multe persoane se pot afla într‑o situație atât de specifică încât ar putea fi considerată unică sau aproape unică. În același timp însă, considerăm că este o exagerare să se afirme – astfel cum a procedat Tribunalul în Hotărârea Jégo‑Quéré/Comisia – că „numărul și situația altor persoane pe care le privește de asemenea sau pe care le‑ar putea privi actul [atacat] sunt lipsite de relevanță” în ceea ce privește aspectul dacă un reclamant este vizat în mod individual de act (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-46" href="#t-46">46</a>
</span>). În termeni foarte simpli și schematici: o persoană poate fi specială; este probabil ca și zece persoane să fie toate speciale; însă ar fi nevoie de argumente extrem de convingătoare pentru a accepta că fiecare persoană care face parte dintr‑un grup de o mie sau un milion de persoane ar putea fi specială în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. În opinia noastră, cu cât numărul persoanelor care invocă un efect special este mai mare, cu atât este mai puțin probabil ca toate acestea să poată fi considerate ca fiind „afectate individual”: actul în cauză pare să se aplice în general pe baza unor criterii abstracte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-47" href="#t-47">47</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O interpretare istorică a termenului „individual” confirmă de asemenea o interpretare relativ restrictivă a acestuia. Nu trebuie uitat faptul că, în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Tratatul CECO (care nu mai este în vigoare), reclamantul privat avea dreptul de a contesta „deciziile și recomandările individuale care [îl] privesc sau […] deciziile și recomandările generale pe care le consideră ca implicând un abuz de putere care [îl] afectează” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-48" href="#t-48">48</a>
</span>). Autorii Tratatului de la Paris au intenționat să permită reclamanților privați să conteste decizii care erau în esență decizii individuale, deși erau prezentate ca fiind acte cu aplicabilitate mai generală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-49" href="#t-49">49</a>
</span>). Cu toate acestea, în primele sale hotărâri, Curtea a adoptat o interpretare largă a calității procesuale active a reclamanților privați (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-50" href="#t-50">50</a>
</span>). Prin urmare, se pare că, la negocierea Tratatului de la Roma, autorii au adoptat în acest scop un text mai strict privind calitatea procesuală activă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-51" href="#t-51">51</a>
</span>). Documentele istorice indică faptul că ideea era (încă o dată) de a permite reclamanților neprivilegiați să conteste numai deciziile care îi priveau în mod individual, inclusiv în cazul în care acestea erau „disimulate” sub formă de regulamente sau decizii adresate unor terți (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-52" href="#t-52">52</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este interesant de observat că problema unei posibile relaxări a cerinței privind „afectarea individuală” printr‑o modificare a tratatului a fost ridicată înainte și în timpul diferitelor conferințe interguvernamentale. Cu toate acestea, autorii tratatelor – în mod evident pe deplin conștienți de caracterul „granitic” al jurisprudenței Plaumann – au decis în cele din urmă să nu aducă nicio modificare în această privință. De exemplu, Cercul de dezbateri privind funcționarea Curții de Justiție, instituit în cadrul Convenției privind viitorul Europei din 2002-2003, a fost divizat în ceea ce privește necesitatea abrogării (sau a modificării) cerinței privind afectarea individuală, în timp ce majoritatea membrilor săi au convenit asupra altor modificări ale dispoziției (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-53" href="#t-53">53</a>
</span>). În realitate, doar aceste din urmă modificări au fost preluate mai întâi în proiectul de tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa, iar ulterior în Tratatul de la Lisabona (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-54" href="#t-54">54</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Curtea a confirmat acest aspect în Hotărârea Inuit Tapiriit Kanatami ș.a./Parlamentul și Consiliul, în care reclamanții îi solicitaseră în mod expres reconsiderarea formulei Plaumann și înlocuirea acesteia cu un criteriu al „atingerii substanțiale”. În special, Curtea nu a constatat „niciun element care să permită să se considere că autorii Tratatului de la Lisabona intenționau să modifice domeniul de aplicare al condițiilor de admisibilitate deja prevăzute la articolul [263 al patrulea paragraf TFUE]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-55" href="#t-55">55</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Și nici nu există – am adăuga – vreun element de ordin textual sau istoric care să sugereze că autorii tratatelor au intenționat (fie la momentul adoptării Tratatului de la Roma, fie cu ocazia modificărilor ulterioare) ca prin articolul 263 TFUE (actual) să confere reclamanților privați posibilitatea de a introduce o formă de actio popularis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-56" href="#t-56">56</a>
</span>) ori o plângere constituțională (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-57" href="#t-57">57</a>
</span>) sau să le recunoască un drept special de a formula acțiuni pentru pretinse încălcări ale drepturilor lor fundamentale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-58" href="#t-58">58</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe lângă aceste elemente textuale și istorice, există de asemenea un element sistemic care favorizează o interpretare prudentă a cerinței privind afectarea individuală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">c)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O interpretare sistematică a articolului 263 TFUE</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sistemul judiciar al Uniunii are o structură specifică bazată pe doi piloni, care rezultă din faptul că Uniunea nu este nici o organizație internațională tipică, nici un stat național (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-59" href="#t-59">59</a>
</span>). Această particularitate este evidențiată, în primul rând, de articolul 19 alineatul (1) TUE, care, încredințând Curții de Justiție a Uniunii Europene misiunea de a „asigur[a] respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor”, prevede că „[s]tatele membre stabilesc căile de atac necesare pentru a asigura o protecție jurisdicțională efectivă în domeniile reglementate de dreptul Uniunii”. Din această dispoziție rezultă că instanțele naționale au vocația de a fi, pentru cetățenii care solicită protecția drepturilor ce le sunt conferite de dreptul Uniunii, instanțele de drept comun ale Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-60" href="#t-60">60</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, potrivit articolului 13 alineatul (2) TUE, fiecare instituție a Uniunii trebuie „[să acționeze] în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea”. Această dispoziție trebuie interpretată în lumina principiului echilibrului instituțional, caracteristică esențială a structurii instituționale a Uniunii, care presupune ca fiecare dintre instituții să își exercite competențele cu respectarea competențelor celorlalte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-61" href="#t-61">61</a>
</span>). În ceea ce privește Curtea, nu se poate ignora faptul că aceasta a fost învestită cu o competență clar definită: potrivit articolului 274 TFUE, „[c]alitatea de parte a Uniunii nu înlătura competența instanțelor naționale cu privire la litigiile respective, cu excepția cazurilor în care […] competența este atribuită Curții de Justiție a Uniunii Europene”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dispozițiile de mai sus demonstrează că există (în mod evident) limite în ceea ce privește interpretarea pe care Curtea o poate conferi dispozițiilor tratatelor referitoare la întinderea competenței sale în temeiul articolului 263 TFUE. Acestea demonstrează de asemenea existența unei legături inseparabile și a unei interdependențe reciproce între sistemul judiciar al Uniunii și sistemul judiciar al statelor membre (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-62" href="#t-62">62</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum a afirmat Curtea în Avizul 1/09, „Curtea și instanțele statelor membre asigură respectarea acestei ordini juridice și a sistemului jurisdicțional al Uniunii”, iar instanțele naționale, în colaborare cu Curtea, îndeplinesc „funcția care le este atribuită în comun în scopul de a garanta respectarea legalității în aplicarea și în interpretarea tratatelor” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-63" href="#t-63">63</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În realitate, controlul de legalitate al actelor Uniunii se întemeiază pe două mecanisme jurisdicționale complementare: acțiunile directe (printre care în special acțiunea în anulare) și procedura preliminară privind validitatea. Astfel cum a subliniat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, tratatele au stabilit, la articolele 263 și 277 TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-64" href="#t-64">64</a>
</span>), pe de o parte, și la articolul 267 TFUE, pe de altă parte, „un sistem complet de căi de atac și de proceduri destinat să asigure controlul legalității actelor Uniunii” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-65" href="#t-65">65</a>
</span>). În bine‑cunoscuta Hotărâre Bosphorus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-66" href="#t-66">66</a>
</span>), această structură particulară a fost apreciată de Curtea EDO ca respectând în esență standardele impuse de CEDO.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru toate aceste motive, nu suntem convinși că formula Plaumann reflectă o interpretare eronată a cerinței afectării individuale prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Interpretările alternative propuse, pe cale judiciară sau extrajudiciară, ale acestei cerințe (i) nu oferă un grad suficient de securitate juridică și (ii) nu sunt pe deplin conforme cu originea, spiritul și formularea dispoziției din tratat. În sfârșit, considerăm de asemenea că nu este nerezonabil ca, în numeroase situații, aspectele privind validitatea actelor Uniunii să fie invocate mai întâi în fața instanțelor naționale, care acționează ca un filtru pentru a decide dacă respectivele aspecte – care nu sunt, prima facie, lipsite de temei – ar trebui să fie sesizate Curții în temeiul articolului 267 TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceasta înseamnă, așadar – parafrazându‑l pe Candid, personajul imaginat de Voltaire (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-67" href="#t-67">67</a>
</span>) –, că totul este așa cum trebuie să fie în jurisprudența Curții privind „afectarea individuală” și că Uniunea Europeană are cel mai bun dintre toate sistemele judiciare posibile?</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu considerăm că acesta este cazul.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Jurisprudența Plaumann revizuită</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că, deși formula Plaumann este corectă, jurisprudența este departe de a fi clară și, în plus, anumite interpretări ale acestei formule au fost excesiv de restrictive și nu pot fi conciliate cu o interpretare rezonabilă a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, cu atât mai mult în Uniunea Europeană a anului 2025. Prin urmare, vom prezenta acum trei sugestii Curții și vom încheia apoi cu câteva observații finale cu privire la motivul pentru care revizuirea jurisprudenței Plaumann ar fi fezabilă, de dorit și oportună.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sistematizarea jurisprudenței</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prima noastră sugestie adresată Curții este de a sistematiza jurisprudența pentru a oferi atât potențialilor reclamanți, cât și Tribunalului mai multă claritate cu privire la diferitele împrejurări în care persoanele pot fi considerate „afectate individual” de un act al Uniunii. Nu este neobișnuit ca Curtea să pronunțe o hotărâre de referință în care actualizează și reunește mai multe linii jurisprudențiale pentru a oferi un cadru coerent și exhaustiv cu privire la un anumit aspect de natură procedurală (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-68" href="#t-68">68</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru un specialist în drept din afara Uniunii, poate fi surprinzător faptul că, în numeroase decizii ale instanțelor Uniunii, aprecierea admisibilității acțiunii necesită o dezbatere lungă și complexă. În mod ideal, admisibilitatea ar trebui să fie relativ ușor de verificat. Există ceva intrinsec paradoxal într‑un sistem în care numeroase cauze necesită o analiză mai amplă a admisibilității acțiunii și o analiză mult mai succintă a temeiniciei acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-69" href="#t-69">69</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Complexitatea acestei probleme este probabil cea care a condus la jurisprudența Boehringer, în care Curtea a admis că, în cazul în care o bună administrare a justiției justifică acest lucru, este posibilă respingerea pe fond a acțiunii introduse în temeiul articolului 263 TFUE fără a se pronunța cu privire la excepția de inadmisibilitate invocată de o altă parte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-70" href="#t-70">70</a>
</span>). Această jurisprudență oferă o soluție pragmatică la problemele care decurg dintr‑o astfel de complexitate. Cu toate acestea, deși poate fi justificată din motive de economie judiciară, aceasta nu ar avea, probabil, niciun motiv să existe într‑un sistem mai puțin complex.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">72.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Incertitudinea care rezultă din complexitatea analizei afectării individuale poate ridica de asemenea o problemă din perspectiva jurisprudenței TWD Textilwerke Deggendorf. În această jurisprudență, Curtea a statuat în esență că ar fi contrar principiului securității juridice să se permită unei persoane care ar fi putut cu certitudine să conteste un act al Uniunii în fața instanțelor Uniunii și care a lăsat să expire termenul imperativ prevăzut în această privință la articolul 263 TFUE să repună în discuție legalitatea actului respectiv în fața instanței naționale în cadrul unei acțiuni introduse împotriva măsurilor luate de autoritățile naționale pentru punerea în aplicare a actului în cauză. Orice altă acțiune ar permite reclamantului să aducă atingere caracterului definitiv pe care actul atacat îl presupune în mod necesar, după expirarea termenului de introducere a acțiunii. Prin urmare, o cerere de decizie preliminară privind validitatea unui astfel de act este, în aceste condiții, inadmisibilă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-71" href="#t-71">71</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">73.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că este corect să afirmăm că, deși oferă persoanelor în cauză beneficiul îndoielii („cu certitudine”), analiza impusă de jurisprudența TWD Textilwerke Deggendorf nu este ușor de realizat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-72" href="#t-72">72</a>
</span>). Aceasta înseamnă, în mod evident, că, în multe cazuri, persoanele vizate de măsură trebuie, pentru a fi în siguranță, să inițieze două proceduri: una în fața instanțelor naționale și una în fața instanțelor Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-73" href="#t-73">73</a>
</span>). Acest lucru s‑a întâmplat, de fapt, în prezenta procedură (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-74" href="#t-74">74</a>
</span>). Multiplicarea procedurilor pe aceeași temă, cu costuri mai mari atât pentru părți, cât și pentru societate, nu ar trebui să se producă, din motive evidente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">74.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, considerăm că există motive deosebit de întemeiate pentru ca Curtea să aducă mai multă claritate în jurisprudența sa cu privire la cerința afectării individuale, printr‑o hotărâre de referință. Sperăm că sistematizarea propusă mai sus ar putea fi utilă Curții în acest scop. Pentru claritate, această sistematizare nu urmărește să ilustreze în mod exhaustiv toate situațiile posibile susceptibile să dea naștere unei „afectări individuale” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE, ci doar să reflecte jurisprudența existentă. Astfel, după cum a arătat avocatul general Bobek în Concluziile prezentate în cauza Nord Stream 2, „[criteriul Plaumann] este cu siguranță strict, însă și, cel puțin la o primă vedere, relativ deschis și flexibil” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-75" href="#t-75">75</a>
</span>). Cerința afectării individuale depinde nu numai de poziția specifică a reclamantului, ci și de forma și de conținutul actului, precum și de procedura prin care este adoptat actul. De exemplu, după cum o ilustrează așa‑numitul Regulament Aarhus (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-76" href="#t-76">76</a>
</span>), legislația Uniunii poate crea noi categorii de persoane „afectate individual” de anumite acte ale instituțiilor Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-77" href="#t-77">77</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">75.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, deși orice sistematizare actuală a jurisprudenței nu va exclude faptul că, în viitor, Curtea ar putea găsi alte cauze în care un grup de persoane poate fi vizat în mod individual de un anumit tip de act al Uniunii, aceasta ar oferi totuși orientări clare cu privire la stadiul actual al dreptului nu numai potențialilor reclamanți, ci și Tribunalului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Rafinarea criteriului grupului închis</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">76.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În partea 3 de mai sus am explicat de ce considerăm că formula Plaumann constituie o interpretare plauzibilă a cerinței afectării individuale prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Având în vedere acest lucru, considerăm de asemenea că criteriul grupului închis este o aplicare rezonabilă a formulei Plaumann. Amintim că, potrivit acestui criteriu, utilizat în mod tipic pentru acte cu caracter general, atunci când un act afectează un grup de persoane care erau identificate sau identificabile la momentul la care a fost adoptat actul respectiv și în funcție de criterii specifice membrilor acestui grup, persoanele respective pot fi vizate în mod individual de actul menționat în măsura în care fac parte dintr‑un cerc restrâns de persoane afectate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">77.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este dificil de contestat opinia potrivit căreia, în cazul în care persoanele vizate de un act al Uniunii nu au fost nici identificate, nici identificabile, actul respectiv a fost adoptat pentru a aborda un anumit ansamblu de împrejurări concepute în mod abstract, pe baza unor considerații de politică generală. În același timp, considerăm că este de asemenea rezonabil ca simplul fapt că toate persoanele vizate de un act al Uniunii au fost identificate sau identificabile la momentul adoptării actului respectiv să nu fie suficient în sine pentru ca aceste persoane să fie considerate vizate în mod individual. De fapt, nu este neobișnuit ca, pe o anumită piață, doar un număr redus de operatori să fie bine cunoscuți de autorități și de public. Criteriul afectării individuale nu se poate aplica în mod diferit în cazul în care actul se referă, de exemplu, la prestarea de servicii de către avocați sau medici sau la fabricarea de aeronave de mari dimensiuni sau de vehicule blindate militare. Cu toate acestea, situația poate fi diferită atunci când, deși redactat în termeni generali și aplicabil fără distincție în privința tuturor persoanelor vizate, actul este în esență adaptat la situația uneia sau mai multor persoane determinate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-78" href="#t-78">78</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">78.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a reținut la punctul 27 de mai sus, nu este suficient ca persoanele vizate să fie pur și simplu identificate sau identificabile, fiind necesară îndeplinirea unor cerințe suplimentare. Acesta este motivul pentru care jurisprudența impune ca aceste persoane să facă parte dintr‑un grup închis care, în ceea ce privește dispoziția atacată, prezintă anumite caracteristici distinctive. Acest lucru este în conformitate cu rațiunea dispoziției care, astfel cum s‑a explicat, a fost întotdeauna aceea de a aborda situația în care un act al Uniunii are un impact asupra situației juridice a uneia sau mai multor persoane care depășește impactul pe care un astfel de act îl are asupra restului persoanelor afectate. Diferența de impact între persoanele afectate individual și cele care nu sunt afectate individual nu poate consta (exclusiv sau în mod principal) într‑o chestiune de intensitate, ci trebuie să se întemeieze (într‑o măsură cel puțin semnificativă) pe natura acestui impact (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-79" href="#t-79">79</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">79.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din perspectiva noastră, firul conducător al jurisprudenței în care s‑a admis existența unei afectări individuale constă în faptul că instituția emitentă fie a avut (în mod expres sau implicit), fie ar fi trebuit să aibă – în temeiul unor dispoziții specifice sau al unor principii generale ale dreptului Uniunii – obligația de a ține seama de situația particulară a reclamanților anterior adoptării actului atacat. Aceasta este situația în esență atunci când motivele politice care au determinat instituția să acționeze trebuiau să fie conciliate cu drepturile și cu interesele anumitor subiecte care, pentru un anumit motiv specific, nu pot fi asimilate în totalitate cu cele ale celorlalte persoane afectate. Faptul că instituția în cauză nu a avut cunoștință de numărul sau de identitatea acestor persoane este lipsit de relevanță, atât timp cât aceasta ar fi fost în măsură să obțină informațiile necesare (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-80" href="#t-80">80</a>
</span>). Considerăm că cele patru cazuri menționate la punctul 28 de mai sus oferă exemple bune în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">80.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Suntem în mod evident conștienți de faptul că există unele hotărâri ale Curții care par să contravină acestei constatări (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-81" href="#t-81">81</a>
</span>). Totuși, aceste cauze sunt destul de specifice, iar statuările Curții cu privire la acest aspect nu pot fi generalizate. Cauzele respective au vizat acțiuni introduse nu de persoane private care acționau pentru protecția drepturilor lor, ci de o autoritate regională (unul dintre cele trei teritorii care formează Regatul Țărilor de Jos) care a acționat doar în interesul general, în calitate de entitate responsabilă cu afacerile economice și sociale în cadrul jurisdicției sale, împotriva unei măsuri care a avut un impact destul de limitat asupra economiei sale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-82" href="#t-82">82</a>
</span>). În această privință, amintim că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, simplul fapt că o regiune sau o altă entitate publică locală dispune de o anumită competență – în calitate de organism competent în materie economică, socială sau de mediu pe teritoriul său – într‑o materie reglementată de o măsură a Uniunii cu aplicabilitate generală nu poate fi, în sine, suficient pentru ca această regiune să fie considerată „vizată” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-83" href="#t-83">83</a>
</span>). În plus, în cauzele în discuție, reglementarea relevantă a Uniunii nu cuprindea decât referiri vagi și generice la necesitatea ca instituția care acționează să ia în considerare, printre diferiții factori care trebuie reținuți, impactul măsurii preconizate asupra zonelor afectate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-84" href="#t-84">84</a>
</span>). După cum a constatat Curtea, impactul pe care actul atacat îl producea pe teritoriul care intra în competența reclamantului nu era diferit de cel produs pe celelalte teritorii afectate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-85" href="#t-85">85</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">81.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, considerăm că aceste hotărâri nu sunt de natură să repună în discuție considerațiile noastre de mai sus. De fapt, o interpretare amplă nu numai că ar fi dificil de conciliat cu restul jurisprudenței Plaumann, ci ar fi de asemenea problematică din punct de vedere sistemic. Astfel, în cazul în care o instituție a Uniunii este obligată prin lege să ia în considerare poziția uneia sau a mai multor persoane specifice, aceste persoane dispun de un drept corespunzător ca poziția lor să fie luată în considerare. În mod firesc, ubi ius ibi remedium: atunci când există un drept, există o cale de atac. Astfel, persoanele vizate ar trebui să aibă capacitatea de a asigura protecția dreptului în fața unei instanțe, prin contestarea actului care nu ar fi luat în considerare poziția lor sau care ar fi luat‑o în considerare în mod eronat. De fapt, tocmai acest drept (luarea în considerare) este cel care – pentru a aminti formula Plaumann – distinge reclamanții, „[individualizându‑i] ca și în cazul destinatarului” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-86" href="#t-86">86</a>
</span>). În esență, prin adoptarea unei anumite măsuri, instituția emitentă nu se limitează doar la stabilirea unor norme generale și abstracte aplicabile unui număr nedeterminat de persoane, ci poate de asemenea să fi tratat situația uneia sau mai multor persoane identificate sau identificabile ca și cum le‑ar fi adresat un act cu un conținut decizional specific.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">82.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acestea fiind spuse, există un element al criteriului grupului închis pe care îl considerăm destul de surprinzător.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">83.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În anumite decizii, instanțele Uniunii au impus (sau au părut să impună) cerința ca categoria persoanelor afectate în mod deosebit de actul atacat, categorie din care reclamantul pretinde că face parte, să fie compusă dintr‑un număr determinat de persoane, care nu mai poate fi extins ulterior adoptării actului atacat (așa‑numitul „element prospectiv”) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-87" href="#t-87">87</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">84.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Avem două rezerve în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">85.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, la nivel teoretic, elementul prospectiv nu pare să fie în conformitate cu logica ce stă la baza jurisprudenței Plaumann. În esență, acest criteriu presupune compararea poziției unui anumit reclamant (sau a unui grup de persoane din care acesta face parte) cu poziția unor persoane care, la un moment dat în viitor, ar putea fi afectate de actul atacat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">86.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, o asemenea comparație nu este cea pe care jurisprudența Plaumann o impune instanțelor Uniunii. În ecuația „afectării individuale” intervin doi factori: (i) cercul general al persoanelor afectate de actul atacat, care trebuie identificate in abstracto, pe baza domeniului de aplicare personal al actului respectiv (denumit în continuare „cercul general”) și (ii) un subset al acestuia, și anume un grup mai restrâns de persoane afectate (căruia îi aparține reclamantul), care, în virtutea anumitor caracteristici specifice, ar putea fi distins de cercul general (denumit în continuare „cercul restrâns”) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-88" href="#t-88">88</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">87.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Existența unui cerc restrâns trebuie apreciată in concreto, ținând seama de ansamblul elementelor, de drept și de fapt, care pot caracteriza poziția persoanelor care aparțin acestuia. Astfel, formula Plaumann impune în mod expres instanțelor Uniunii să examineze „calitățile” și „situația” care sunt specifice reclamantului. În fapt, Curtea a precizat că (i) afectarea individuală trebuie stabilită „pe baza situației specifice a persoanei în comparație cu toate celelalte persoane” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-89" href="#t-89">89</a>
</span>) și că (ii) această comparație trebuie efectuată „în ceea ce privește dispoziția atacată” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-90" href="#t-90">90</a>
</span>) „la data [dispoziției] atacat[e]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-91" href="#t-91">91</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">88.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dacă aceasta este situația, ceea ce este esențial în cadrul analizei este să se stabilească dacă există o diferență în ceea ce privește natura impactului pe care măsura contestată îl are asupra celor două grupuri (cercul general versus cercul restrâns). Rolul sau ponderea pe care elementul prospectiv ar trebui să o aibă în contextul acestei analize rămân destul de neclare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">89.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În special, întâmpinăm dificultăți în a înțelege de ce capacitatea uneia sau a mai multor persoane de a contesta un act adoptat fără ca instituția Uniunii în cauză să fi luat în considerare situația lor particulară ar trebui să depindă de conduita ipotetică, viitoare, a altor persoane (cum ar fi, de exemplu, acelea care ar putea să desfășoare o anumită activitate, să demareze o afacere sau să se stabilească într‑un anumit teritoriu al Uniunii Europene). Într‑o comunitate de drept care – astfel cum vom explica ulterior – reflectă ideile fundamentale ale democrațiilor liberale bazate pe o economie de piață liberă și deschisă, care pun accentul pe autonomia individuală și protejează drepturile fundamentale, este extrem de rar ca o categorie de persoane care desfășoară o activitate să rămână imuabilă în viitor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-92" href="#t-92">92</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">90.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Elementul prospectiv decurge, în opinia noastră, dintr‑o aplicare eronată a jurisprudenței Plaumann. Acesta este rezultatul unei analize orientate spre domeniul de aplicare personal al actului atacat, care nu ține seama în mod suficient de caracteristicile reale ale subsetului acestuia. Aceasta implică acordarea unei importanțe decisive elementelor de natură teoretică și ipotetică în detrimentul unei situații reale existente. În opinia noastră, o astfel de abordare nu poate fi conciliată cu jurisprudența Curții citată la punctul 87 de mai sus.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">91.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, din punct de vedere practic, nu suntem siguri că ar putea fi rezonabil și util să analizăm elementul prospectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">92.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, elementul prospectiv reprezintă o caracteristică inerentă tuturor situațiilor în care criteriul care separă cercul restrâns de cercul general se referă la evenimente din trecut, ca de exemplu în situațiile menționate la punctul 32 de mai sus. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, nu există nicio valoare adăugată pentru verificarea de către Curte a acestui element, tocmai pentru că este în mod inevitabil prezent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">93.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Și în celelalte situații – respectiv, atunci când criteriul care diferențiază cercul restrâns nu se raportează la evenimente din trecut – analiza acestui element se poate dovedi fie înșelătoare, fie inutilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">94.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de o parte, aceasta poate conduce la anumite incoerențe: un reclamant care, în raport cu o anumită măsură, se află în mod real într‑o situație distinctă față de cercul general (i) poate fi considerat afectat în mod individual chiar dacă și alte persoane se află în aceeași situație, dar (ii) nu ar putea fi considerat afectat în mod individual dacă alte persoane ar putea eventual să se afle într‑o situație similară în viitor. Nu înțelegem rațiunea trasării unei astfel de distincții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">95.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, ne întrebăm dacă o identificare corectă a cercului restrâns (adică una realizată in concreto, prin evaluarea tuturor elementelor de drept și de fapt relevante) nu va face, din nou, inutilă analiza elementului prospectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">96.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Spre exemplu, în prezenta cauză, Tribunalul s‑a concentrat asupra întreprinderilor implicate în producția și comercializarea produselor din tutun încălzit, analizând sfera materială și personală de aplicare a actului atacat. Fără îndoială, atât reclamantele, cât și orice întreprindere care va fi activă în viitor pe piața relevantă se află într‑o situație comparabilă, întrucât toate vor fi supuse acelorași norme și, prin urmare, vor „suferi” din cauza limitărilor impuse activităților lor prin actul atacat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">97.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Operatorii actuali și viitorii operatori prezenți pe această piață se află însă cu adevărat într‑o situație similară, în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE? În opinia noastră, răspunsul este, în mod clar, negativ.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">98.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum vom explica mai detaliat în cadrul aprecierii motivului invocat de recurente, acestea se numără printre întreprinderile care au introdus un produs nou pe piața Uniunii și în acest scop au realizat investiții semnificative, inclusiv prin dezvoltarea unei tehnologii inovatoare, crearea unor noi canale de distribuție și derularea unei campanii de promovare menite să facă produsul cunoscut și atractiv pentru clienți. În plus, în termeni simpli, actul atacat ar fi fost introdus pentru simplul motiv că reclamantele au avut un succes considerabil în demersurile lor, iar vânzările noului produs au crescut semnificativ într‑un interval de timp relativ scurt. În plus, această creștere – și, prin urmare, necesitatea și oportunitatea introducerii actului contestat – a fost stabilită de Comisie prin utilizarea datelor privind vânzările furnizate în special de reclamantele înseși.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">99.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cum ar putea întreprinderi care, eventual, vor intra într‑o zi pe această piață – profitând, de pildă, de pe urma investițiilor realizate de reclamante – să fie considerate ca aflându‑se într‑o situație cu adevărat comparabilă cu cea a acestora?</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">100.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzionând cu privire la acest aspect, considerăm că elementul prospectiv este greu de reconciliat cu principiile fundamentale ale jurisprudenței Plaumann și, mai mult decât atât, poate fi cu ușurință interpretat și aplicat greșit. Acesta este motivul pentru care propunem Curții să confirme criteriul grupului închis, dar să renunțe la cerința ca grupul de persoane în cauză să nu poată fi extins după adoptarea actului atacat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">c)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Tratament echivalent al tuturor persoanelor în ceea ce privește toate drepturile</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">101.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">A treia și ultima noastră sugestie adresată Curții constă în aplicarea mai coerentă a jurisprudenței Plaumann în diferitele cauze cu care este sesizată, indiferent de tipul de reclamant sau de drepturile ori interesele vizate. Astfel, avem impresia că principiile consacrate în jurisprudența Plaumann au fost aplicate în unele cazuri cu mai multă strictețe, iar în altele cu mai multă indulgență, în spețe care – cel puțin privite din perspectiva actuală – sunt în mare măsură similare. Ceea ce, probabil, era justificabil în Comunitatea Economică Europeană a anului 1963 nu mai poate fi susținut în Uniunea Europeană a anului 2025.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">102.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Până la sfârșitul anilor ’80 sau începutul anilor ’90, Comunitățile de atunci se ocupau în principal de aspecte legate de comerț și economie. Majoritatea cauzelor care ajungeau la instanța de pe Plateau de Kirchberg vizau domenii precum libera circulație, concurența, politica comercială și măsurile de protecție comercială, domeniul vamal, agricultura și pescuitul (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-93" href="#t-93">93</a>
</span>). Prin urmare, nu este surprinzător faptul că jurisprudența Plaumann a fost mai receptivă la posibilele încălcări ale drepturilor economice invocate de persoanele active din punct de vedere economic: lucrători, persoane care desfășoară o activitate independentă sau întreprinderi. La urma urmei, obiectivul principal al Comunităților la acea vreme era constituirea unei piețe comune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">103.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Uniunea Europeană a anului 2025, situația a evoluat considerabil. Pentru a‑și atinge obiectivele generale (promovarea păcii, a valorilor sale și a bunăstării popoarelor sale), Uniunea Europeană este obligată nu numai să instituie și să consolideze o piață internă, ci și, printre altele, să „ofere cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție”, „să acționeze pentru dezvoltare durabilă”, „să tindă spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și spre un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului” și „să promoveze progresul științific și tehnic”. Creșterea bunăstării economice a cetățenilor europeni nu mai reprezintă (unicul) reper care călăuzește acțiunea Uniunii Europene.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">104.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, drepturile economice ale cetățenilor europeni nu pot avea o poziție primi inter pares în sistemul juridic al Uniunii, fiind la fel de importante ca drepturile și libertățile de altă natură (civile, politice, sociale etc.). Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că, în ordinea juridică a Uniunii, nicio categorie de drepturi nu are prioritate asupra alteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-94" href="#t-94">94</a>
</span>). Atunci când sunt în joc drepturi diferite, exigențele acestora trebuie, pe cât posibil, reconciliate prin realizarea unui just echilibru între ele (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-95" href="#t-95">95</a>
</span>). În cazul unui conflict direct, drepturile care prevalează depind de circumstanțele specifice în cauză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-96" href="#t-96">96</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">105.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, nu considerăm că mai este nevoie să subliniem faptul că intenția cetățenilor Uniunii de a‑și urmări interesele comune prin intermediul constituirii unei persoane juridice este protejată de cartă, indiferent dacă aceste interese sunt de natură economică sau de altă natură (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-97" href="#t-97">97</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">106.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Din cele de mai sus rezultă că poate fi necesară o anumită reechilibrare a modului de aplicare a jurisprudenței Plaumann în diferitele cauze. Și anume, atunci când se examinează afectarea individuală, (i) entitățile non‑profit (cum ar fi asociațiile și organizațiile neguvernamentale (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-98" href="#t-98">98</a>
</span>)) ar trebui, în general, să fie luate în considerare în conformitate cu aceleași standarde aplicate entităților cu scop lucrativ (cum ar fi societățile) și (ii) nu ar trebui să fie relevant dacă drepturile sau interesele reclamanților afectate de actele atacate sunt de natură economică sau de altă natură.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">107.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Vom oferi acum două exemple ipotetice pentru a arăta ce ar putea însemna acest lucru în practică.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">108.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, o măsură a Uniunii care, pentru a proteja stocurile de pește, interzice, pentru o perioadă semnificativă, capturile cele mai profitabile în zonele maritime din jurul insulei Remota Insula ar putea, în opinia noastră, să privească în mod individual asociația locală a micilor pescari – reprezentând interesul tuturor persoanelor ale căror mijloace de subzistență depind în totalitate de activitățile lor de pescuit – dar nu și orice alte categorii de persoane care sunt de asemenea afectate de măsură în grade diferite: locuitorii insulei, proprietarii locali de restaurante și marile companii active în industria piscicolă (care și‑ar putea trimite cu ușurință ambarcațiunile în altă parte).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">109.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, o măsură a Uniunii care afectează grav specia de animale avis avium, care trăiește în situl Natura 2000 Antiqua Silva, nu poate privi în mod individual diferitele persoane care locuiesc în apropiere, ornitologi amatori sau asociații internaționale de protecție a mediului. Totuși, acea măsură afectează, în mod clar, într‑un mod distinctiv, o asociație locală a cărei misiune statutară este tocmai protecția avis avium în situl Antiqua Silva.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">110.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fiecare dintre aceste cazuri, diferența dintre modul în care actul Uniunii în cauză afectează asociația imaginară și modul în care îi afectează pe ceilalți nu ține de intensitate, ci de natura efectului produs de respectivul act. Interesul vizat poate fi de natură economică (primul exemplu) sau poate să nu fie de asemenea natură (al doilea exemplu). În ambele cazuri, actul afectează esența activității asociației, afectând un interes care depășește interesul individual al membrilor acesteia. Prin urmare, asociația ar trebui să aibă calitate procesuală activă, având în vedere impactul pe care actul ipotetic îl are asupra propriilor interese în calitate de asociație, în conformitate cu jurisprudența menționată la nota de subsol 98 de mai sus. A considera că aceste persoane juridice nu sunt afectate în mod individual de respectivele acte – doar pentru că nu sunt singurele afectate și/sau nu au un monopol de drept sau de facto asupra protecției intereselor în cauză – ar reprezenta o abordare nu numai formalistă, ci și detașată de realitate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">111.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu vedem nicio diferență semnificativă între aceste cazuri ipotetice și, de exemplu, procedurile inițiate de societăți care nu sunt nici destinatare, nici menționate în deciziile adoptate în temeiul normelor Uniunii în materie de înțelegeri și de ajutoare de stat, ci sunt concurenți potențiali sau reali ori parteneri comerciali ai societăților vizate de deciziile respective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">112.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În concluzie, cele trei sugestii pe care le adresăm Curții sunt următoarele: (i) sistematizarea jurisprudenței Plaumann, pentru a oferi reclamanților potențiali și Tribunalului o mai mare claritate, (ii) perfecționarea criteriului grupului închis, renunțând la o aplicare excesiv de strictă a acestuia, și (iii) asigurarea unei tratări echivalente a tuturor persoanelor în ceea ce privește toate drepturile. În următoarele trei subpărți ale prezentelor concluzii vom explica de ce revizuirea jurisprudenței Plaumann ar fi, în opinia noastră, fezabilă, de dorit și oportună.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">d)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații finale (I): de ce este fezabilă revizuirea jurisprudenței Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">113.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Spre deosebire de criteriile propuse de avocatul general Jacobs, de Tribunal și de o parte din doctrină, sugestiile noastre privind interpretarea articolului 263 al patrulea paragraf TFUE nu se îndepărtează de Hotărârea Plaumann. Nu propunem nici abrogarea sau modificarea substanțială a criteriului grupului închis, pe care instanțele Uniunii l‑au utilizat în mod constant pentru a stabili afectarea individuală în cazul actelor cu aplicabilitate generală.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">114.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sugestiile noastre sunt de fapt de natură sistematică și au un domeniu de aplicare relativ modest. Curtea le poate aproba, rămânând în același timp în mod confortabil în perimetrul trasat de jurisprudența existentă, inclusiv de cauze de referințe și recente precum UPA, Inuit sau Carvalho. Doar o linie jurisprudențială relativ restrânsă și marginală ar fi astfel abandonată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">115.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere cele de mai sus, considerăm de asemenea că orice preocupare cu privire la faptul că sugestiile noastre ar „deschide porțile” și ar conduce la o explozie a numărului de cauze pe rolul instanțelor Uniunii ar fi, în mare măsură, exagerată. În primul rând, nu trebuie ignorat faptul că persoanele care îndeplinesc condiția afectării individuale trebuie să îndeplinească și cerința „afectării directe” și să demonstreze că au un „interes” de a acționa (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-99" href="#t-99">99</a>
</span>). În plus, nu este necesar să adăugăm că reclamanții dispun de o perioadă bine definită pentru a contesta un act al Uniunii: aceștia trebuie să facă acest lucru în termen de două luni de la data publicării actului, de la data notificării acestuia sau de la data la care au luat cunoștință de actul respectiv (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-100" href="#t-100">100</a>
</span>). În al doilea rând, creșterea relativă a numărului de cauze care pot fi admisibile ar fi, în opinia noastră, mai mult decât compensată de resursele Curții care ar fi economisite ca urmare a unei sistematizări clare a materiei. În al treilea rând, având în vedere că Tribunalul este compus din 54 de judecători, o creștere modestă a numărului de cauze ar trebui să fie perfect gestionabilă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-101" href="#t-101">101</a>
</span>). În al patrulea și ultimul rând (dar nu mai puțin important), atunci când examinează validitatea actelor Uniunii, Curtea lasă o marjă de apreciere relativ largă instituțiilor Uniunii în ceea ce privește opțiunile de politică și evaluările tehnice complexe (așa‑numitul control marginal exercitat de Curte) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-102" href="#t-102">102</a>
</span>). Rezultă că, chiar și printre cauzele care vor fi considerate admisibile, vor exista o parte neneglijabilă care, pe fond, ar putea fi soluționate rapid, din moment ce instituția în cauză nu a depășit limitele puterii sale de apreciere, ceea ce ar fi condus la o eroare vădită de apreciere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">e)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații finale (II): de ce este de dorit revizuirea jurisprudenței Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">116.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, există un avantaj suplimentar față de cele deja discutate mai sus. Acesta rezultă din rolul sporit pe care îl pot avea unele asociații în litigiile introduse direct în fața instanțelor Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">117.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum a arătat avocata generală Sharpston, în esență un sistem care încurajează persoanele să canalizeze litigiile legate de interese colective (cum ar fi protecția mediului) prin intermediul asociațiilor „recuno[aște] faptul că astfel de entități nici nu încarcă, nici nu paralizează instanțele. Dimpotrivă, [acesta permite] gruparea într‑o singură acțiune a cererilor din partea unui număr ridicat de indivizi […] [creând astfel] un filtru care, pe termen lung, conduce la facilitarea activității instanțelor”. În plus, afirmă avocata generală, „aceste asociații dispun adesea de o expertiză tehnică de care în mod normal particularii nu beneficiază [și] aportul de informații de natură tehnică la proces constituie de asemenea un element pozitiv care plasează instanța într‑o poziție mai bună pentru a soluționa litigiul” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-103" href="#t-103">103</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">118.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu avem multe de adăugat la aceste considerații foarte rezonabile. Un rol consolidat al asociațiilor reprezintă de asemenea un aspect care ar putea, într‑o anumită măsură, să corecteze paradoxul menționat la punctul 41 de mai sus, potrivit căruia, cu cât natura interesului în cauză și caracterul dăunător al măsurii sunt mai generale și mai colective, cu atât este mai puțin probabil ca reclamanții să fie considerați vizați în mod individual în sensul jurisprudenței Plaumann.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">119.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, manifestăm o oarecare înțelegere pentru argumentele avocatului general Cosmas, potrivit cărora o relaxare de către Curte a criteriilor privind calitatea procesuală activă în favoarea asociațiilor ar putea (i) să fie utilizată în mod abuziv, întrucât persoanele fizice fără calitate procesuală activă ar putea încerca să eludeze acest obstacol procedural prin înființarea unei asociații specifice și specializate care să fie utilizată ca vehicul procedural și (ii) să facă posibilă contestarea actelor de către un număr potențial vast și nedefinit de asociații (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-104" href="#t-104">104</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">120.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, aceste obiecții pot fi înlăturate cu ușurință. În primul rând, ar fi cu siguranță adecvat să se impună ca asociația în cauză să fie reală și să își dovedească activitatea anterioară (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-105" href="#t-105">105</a>
</span>). În al doilea rând, nu ar fi suficient ca o asociație să desfășoare, în mod general, activități în domeniul vizat de actul atacat sau ca obiectivele asociației să includă protecția intereselor pretins afectate de actul respectiv. Într‑adevăr, o astfel de abordare ar extinde excesiv sfera asociațiilor vizate, în contradicție evidentă cu raționamentul care stă la baza jurisprudenței Plaumann. Astfel cum s‑a arătat, este necesar să se stabilească faptul că actul atacat este susceptibil să aibă un impact semnificativ asupra activității de bază a asociației, astfel cum aceasta este definită în statutul său.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">121.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fapt, se pare că, în mai multe state membre, instanțele naționale au interpretat normele lor procedurale (inclusiv pe cele privind calitatea procesuală activă, după caz) astfel încât să permită contestarea actelor care ar fi adus atingere intereselor colective, în special în cazul introducerii acțiunilor de către asociații reprezentative. Unele dintre hotărârile pronunțate în aceste cauze sunt deosebit de remarcabile în ceea ce privește măsura în care acestea au mers în direcția protejării interesului public afectat în mod nejustificat de actele atacate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-106" href="#t-106">106</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">122.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, Curtea EDO s‑a pronunțat recent în acest sens. Astfel, considerăm că Curtea s‑ar putea inspira din hotărârile pronunțate în aprilie 2024 de Marea Cameră a Curții EDO în trei cauze referitoare la schimbările climatice. Deși a considerat că plângerile depuse de reclamanții individuali sunt inadmisibile, Curtea EDO a constatat că o asociație avea dreptul de a formula o plângere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-107" href="#t-107">107</a>
</span>). În esență, Curtea de la Strasbourg a constatat că, având în vedere caracterul colectiv al interesului protejat de reclamanți, era important să se prevadă posibilitatea de a introduce o acțiune în justiție de către asociații, în loc să se recurgă exclusiv la acțiuni introduse de fiecare persoană în nume propriu. Cu toate acestea, Curtea EDO a impus în acest scop trei criterii care trebuie îndeplinite de reclamant, și anume ca asociația să demonstreze că (i) este stabilită în mod legal sau are calitate procesuală activă în jurisdicția respectivă, (ii) urmărește un scop specific în conformitate cu obiectivele sale statutare în jurisdicția respectivă și (iii) ar putea fi considerată în mod legitim aptă și reprezentativă pentru a acționa în numele membrilor săi ori al altor persoane afectate în cadrul jurisdicției în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">123.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că aceste trei criterii corespund, mutatis mutandis, celor pe care le‑am sugerat la punctul 120 de mai sus, în ceea ce privește necesitatea de a revizui misiunea principală a asociației în temeiul statutului său și de a verifica caracterul real al activităților sale. Pentru motivele expuse la punctele 101-112 de mai sus, abordarea propusă pare să se încadreze în mod adecvat în jurisprudența Plaumann.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">124.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, adăugăm de asemenea că și alte tribunale internaționale admit acțiuni similare. De exemplu, în luna mai 2024, Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării a emis de asemenea un aviz consultativ privind schimbările climatice. Acesta și‑a confirmat mai întâi competența de a se pronunța, în temeiul articolului 21 din statutul său, în pofida opiniilor contrare ale anumitor participanți la procedură, și apoi a statuat că părțile la Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării au obligații specifice, și anume „să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării marine cauzate de emisiile antropice [de gaze cu efect de seră]” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-108" href="#t-108">108</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">125.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">S‑ar putea pune întrebarea dacă o aplicare excesiv de restrictivă a normelor privind calitatea procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE nu poate reduce probabilitatea ca Curtea să soluționeze litigii care ridică probleme similare. De regulă, este puțin probabil ca reclamanții privilegiați să conteste măsuri cu aplicabilitate generală în fața instanțelor Uniunii, întrucât aceștia au participat de obicei fie direct (instituțiile Uniunii), fie indirect (statele membre, în calitate de membri ai Consiliului) la adoptarea actului atacat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">126.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, în majoritatea cazurilor, capacitatea Curții de a soluționa astfel de cauze depinde de bunăvoința instanțelor naționale în fața cărora o parte privată a introdus o acțiune, de obicei cu însuși scopul de a declanșa o trimitere preliminară în temeiul articolului 267 TFUE. Desigur, nu există nicio certitudine că acest lucru se va întâmpla, iar procedura ar putea fi de asemenea de lungă durată. Acest lucru ar fi regretabil, întrucât astfel de chestiuni sunt susceptibile să aibă o importanță considerabilă pentru acțiunea viitoare a Uniunii în anumite domenii în care Curtea a jucat un rol de pionierat în trecut (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-109" href="#t-109">109</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">f)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Observații finale (III): de ce este oportună revizuirea jurisprudenței Plaumann</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">127.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Securitatea juridică, care necesită un nivel ridicat de claritate și stabilitate a legii, este un principiu de importanță constituțională în majoritatea sistemelor juridice, iar protecția sa este o misiune esențială a oricărei instanțe. Cu toate acestea, în toate sistemele juridice intervine un moment în care instanțele supreme ar putea fi nevoite să pună sub semnul întrebării anumite ipoteze și să revină asupra unei jurisprudențe consacrate. Jurisprudența este în continuare conformă cu elementele fundamentale ale sistemului juridic în ansamblu și reflectă valorile și convingerile ordinii politice a cărei expresie este?</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">128.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, Curtea EDO face referire la CEDO ca instrument viu. Curtea a împrumutat această expresie și a utilizat‑o în raport cu carta, pe care a numit‑o „un instrument viu care trebuie interpretat în lumina condițiilor actuale de viață și a concepțiilor care prevalează în zilele noastre în statele democratice […], astfel încât trebuie să se țină seama de evoluția valorilor și a concepțiilor, atât pe plan societal, cât și pe plan normativ, în statele membre” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-110" href="#t-110">110</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">129.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu trebuie să subliniem că revizuirea unei jurisprudențe consacrate nu înseamnă în mod necesar să o anulăm sau să o abrogăm; aceasta poate însemna doar revizuirea principiilor‑cheie stabilite în ea, dintr‑o perspectivă reînnoită, în lumina contextului juridic și social actual. Recent, de exemplu, Curtea a procedat la revizuirea jurisprudenței sale de lungă durată CILFIT în cauza Consorzio Italian Management (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-111" href="#t-111">111</a>
</span>). În cele din urmă, Curtea a ales să confirme abordarea generală în materie, aducând totodată o serie de clarificări și efectuând anumite ajustări în privința acesteia (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-112" href="#t-112">112</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">130.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, acum este momentul ca Curtea să revină asupra jurisprudenței Plaumann. Nu numai pentru că prezenta cauză oferă o posibilitate de a face acest lucru, ci, în primul rând, pentru că – astfel cum s‑a menționat mai sus – sistemul juridic actual este profund diferit de cel în vigoare la momentul pronunțării Hotărârii Plaumann.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">131.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Schimbarea esențială intervenită între Comunitatea Economică Europeană a anului 1963 și Uniunea Europeană a anului 2025 nu rezidă, în mod principal, nici în creșterea numărului de membri și nici în extinderea geografică sau sporirea competențelor și consolidarea puterilor instituțiilor. Ceea ce s‑a schimbat în această perioadă este însăși structura de bază din care este alcătuită (actuala) Uniune Europeană. Comunitatea Economică Europeană de atunci a fost înființată în principal ca o organizație economică, iar în tratatul fondator nu exista nicio referire explicită la drepturile fundamentale sau la statul de drept (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-113" href="#t-113">113</a>
</span>). În acel context, exigențele stricte privind accesul direct al justițiabililor privați la instanțele comunitare se justificau pe deplin.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">132.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑o hotărâre pronunțată la scurt timp după Hotărârea Plaumann, Curtea a respins pe scurt argumentul reclamanților potrivit căruia, „în cazul în care recurgerea la [articolul 173 CEE în vigoare la acel moment] ar fi refuzată ca urmare a unei interpretări restrictive a dispozițiilor, particularii ar fi astfel privați de orice protecție din partea instanțelor, atât în temeiul dreptului comunitar, cât și în temeiul dreptului național, ceea ce ar fi contrar principiilor fundamentale comune tuturor statelor membre”. Curtea a considerat că nici măcar nu se pune în discuție examinarea acestui argument, întrucât o astfel de examinare ar fi „contrară formulării vădit restrictive a articolului 173, dispoziție pe care Curtea este chemată să o aplice” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-114" href="#t-114">114</a>
</span>). Această abordare jurisdicțională minimalistă ar fi de neconceput în prezent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">133.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu trebuie omis, în acest context, faptul că Hotărârea Plaumann a fost pronunțată la doar câteva luni după pronunțarea Hotărârii van Gend en Loos și cu un an înainte de pronunțarea Hotărârii Costa/ENEL (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-115" href="#t-115">115</a>
</span>). Stabilirea autonomiei ordinii juridice a CEE (de atunci) – la acea dată declarată recent ca fiind „o nouă ordine juridică în dreptul internațional” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-116" href="#t-116">116</a>
</span>) – reprezenta un edificiu a cărui construcție abia fusese începută.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">134.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în următoarele decenii, Curtea a introdus progresiv, în sistemul juridic (de atunci) al CEE, principii precum democrația, respectarea drepturilor fundamentale și statul de drept (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-117" href="#t-117">117</a>
</span>). Abordarea Curții a fost apoi „constituționalizată” de statele membre prin modificări succesive ale tratatelor. Finalizarea acestui proces a condus la adoptarea Tratatului de la Lisabona, care, în special: (i) a ridicat democrația, respectarea drepturilor fundamentale și statul de drept la rangul de valori pe care se întemeiază Uniunea Europeană, consacrate la articolul 2 TUE, (ii) a transformat carta într‑un instrument obligatoriu de drept primar și (iii) a introdus în tratate o serie de principii care reflectă natura democratică a Uniunii Europene. Ne referim în special la cele care încurajează o participare mai semnificativă a cetățenilor, a asociațiilor lor reprezentative și în general a societății civile la viața democratică a Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-118" href="#t-118">118</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">135.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceste modificări constituționale nu pot fi trecute cu vederea atunci când apar probleme privind accesul particularilor la justiție. În special, principiul statului de drept (articolul 2 TUE) și dreptul fundamental la o protecție jurisdicțională efectivă [articolul 19 alineatul (1) TUE și articolul 47 din cartă] trebuie să primească o expresie concretă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">136.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, este adevărat că, astfel cum reiese dintr‑o jurisprudență constantă, instanțele Uniunii „nu pot, fără a‑și depăși competențele, să interpreteze condițiile în care un particular poate introduce o acțiune împotriva unui act al Uniunii într‑un mod care ar echivala cu înlăturarea respectivelor condiții, expres prevăzute de Tratatul FUE, nici măcar în lumina principiului protecției jurisdicționale efective” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-119" href="#t-119">119</a>
</span>). Astfel, după cum Curtea a statuat în mod repetat, codificarea principiului protecției jurisdicționale efective care figurează la articolul 47 din cartă „nu are ca obiect modificarea sistemului de control jurisdicțional prevăzut de tratate, în special a normelor referitoare la admisibilitatea acțiunilor introduse direct în fața instanțelor Uniunii” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-120" href="#t-120">120</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">137.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În același timp însă, Curtea a recunoscut în mod explicit că normele privind competența sa și, mai general, accesul particularilor la justiție trebuie interpretate, în măsura posibilului, în lumina principiilor protecției jurisdicționale efective și statului de drept. Acest lucru era valabil înainte de Tratatul de la Lisabona (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-121" href="#t-121">121</a>
</span>) și cu atât mai mult este valabil în prezent, când aceste principii au fost codificate în mod expres.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">138.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fapt, într‑o serie de cauze recente, Curtea s‑a bazat pe aceste principii atunci când a interpretat normele Uniunii privind (i) limitele competenței Curții în domeniul politicii externe și de securitate comune în temeiul articolului 24 alineatul (1) TUE și al articolului 275 TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-122" href="#t-122">122</a>
</span>), (ii) noțiunea de „persoană juridică” în sensul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-123" href="#t-123">123</a>
</span>) și (iii) reprezentarea juridică a părților private în acțiuni directe în fața instanțelor Uniunii, în temeiul Statutului Curții de Justiție a Uniunii Europene și al Regulamentului de procedură al Tribunalului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-124" href="#t-124">124</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">139.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Valorificarea întregului potențial al principiului protecției jurisdicționale efective este un demers pe care Curtea l‑a impus instanțelor naționale, pentru a garanta accesul la justiție al particularilor și al asociațiilor reprezentative ale acestora. Într‑adevăr, într‑o serie de cauze, Curtea a mers destul de departe atunci când a solicitat instanțelor naționale să interpreteze propriile norme procedurale în conformitate cu dispozițiile relevante ale Uniunii sau să înlăture normele respective în situația în care afectează deplina eficacitate a dreptului Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-125" href="#t-125">125</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">140.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Trebuie să fim de acord cu avocații generali Jääskinen și Bobek că este necesară o abordare coerentă în această privință: ceea ce se cere instanțelor naționale trebuie să fie cerut și instanțelor Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-126" href="#t-126">126</a>
</span>). O abordare timidă a aplicării principiului protecției jurisdicționale efective de către Curte, în acest context, ar putea crea impresia existenței unui dublu standard (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-127" href="#t-127">127</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">141.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu este nevoie de un glob de cristal pentru a anticipa că, în lumea 2.0, principalele riscuri la care vor fi expuși cetățenii Uniunii nu vor fi (numai sau în principal) de natură economică, ci pot viza drepturi și libertăți, cum ar fi cele legate de demnitatea umană, libertatea de exprimare, viața privată și sănătatea personală. În mod similar, Uniunea Europeană ar putea fi nevoită să depășească numeroase provocări în ceea ce privește protejarea și promovarea valorilor sale, inclusiv democrația, solidaritatea, statul de drept și protecția mediului. Misiunea Curții va rămâne neschimbată, însă problemele cu care va fi sesizată vor fi, fără îndoială (și mai mult decât în prezent), diferite de majoritatea celor pe care a trebuit să le abordeze în contextul fostelor tratate CEE sau CE. În acest cadru, devine de la sine înțeles că anumite cauze care necesită o examinare atentă a modului în care Uniunea Europeană și‑a exercitat competențele – prin realizarea unui echilibru între obiective concurente – ar trebui să fie examinate direct de instanțele Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">142.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În Concluziile prezentate în cauza UPA, avocatul general Jacobs a explicat în detaliu motivele pentru care a considerat că, pentru mai multe motive, o acțiune directă în fața instanțelor Uniunii era mai potrivită decât o trimitere preliminară pentru a asigura un control aprofundat al validității unui act al Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-128" href="#t-128">128</a>
</span>). În opinia noastră, motivele respective – care nu trebuie discutate aici – rămân încă în mare măsură valabile în prezent.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">143.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, propunerea noastră ar contribui la atenuarea unei probleme evidențiate de avocatul general Wathelet: chiar și după modificările aduse articolului 263 TFUE prin Tratatul de la Lisabona, pot exista situații în care nu este disponibilă nicio cale de atac la nivel național care să permită sesizarea unei instanțe naționale cu astfel de chestiuni (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-129" href="#t-129">129</a>
</span>). În asemenea cazuri, dogma potrivit căreia tratatele au instituit un sistem complet de căi de atac și proceduri menite să asigure controlul jurisdicțional al legalității actelor Uniunii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-130" href="#t-130">130</a>
</span>) nu reprezintă – pentru a folosi un oximoron – un „adevăr absolut”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">144.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Eliminarea acestor lacune ar fi de asemenea extrem de importantă dacă Uniunea Europeană ar adera la CEDO, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (2) TUE. După cum a afirmat în mod constant Curtea EDO, articolul 6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil este o dispoziție, printre altele, (i) care stabilește unul dintre principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice, (ii) care nu poate fi interpretată în mod restrictiv, (iii) care garantează drepturi care nu sunt „teoretice sau iluzorii”, ci „practice și efective” și (iv) ale cărei cerințe trebuie îndeplinite în toate cazurile (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-131" href="#t-131">131</a>
</span>). Având în vedere hotărârea Curții EDO pronunțată în cauza Klimaseniorinnen (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-132" href="#t-132">132</a>
</span>) și corelația dintre articolul 47 din cartă și articolul 6 din CEDO, un proces de reflecție cu privire la această chestiune pare deosebit de oportun. Astfel, după încheierea cu succes în luna martie 2023 a negocierilor privind un acord revizuit (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-133" href="#t-133">133</a>
</span>) și după pronunțarea Hotărârii Curții KS și KD (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-134" href="#t-134">134</a>
</span>), unii observatori consideră că drumul către aderare ar putea fi din nou deschis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-135" href="#t-135">135</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">145.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În lumina considerațiilor de mai sus vom aborda în continuare argumentele invocate de recurente în prezenta cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Primul aspect al motivului de recurs</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Argumentele părților</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">146.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul primului aspect al motivului de recurs, îndreptat împotriva punctelor 45-52 din ordonanța atacată, recurentele susțin că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 263 al patrulea paragraf TFUE și a calificat în mod eronat faptele atunci când a statuat că regulamentul în litigiu nu le privea individual și că, în consecință, acțiunea lor în anulare era inadmisibilă. În opinia acestora, Tribunalul a apreciat în mod eronat semnificația juridică a elementelor de probă pe care ele le‑au prezentat Tribunalului și a concluzionat că elementele de probă erau insuficiente pentru a stabili afectarea individuală. Potrivit recurentelor, Tribunalul nu a efectuat o analiză globală a situației lor, ci a apreciat separat fiecare dintre elementele prezentate de acestea. Recurentele susțin că această abordare este contrară unei jurisprudențe constante, potrivit căreia trebuie să se identifice seria de elemente sau ansamblul de elemente de fapt și de drept de natură să individualizeze reclamantul în raport cu celelalte persoane afectate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">147.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia consideră că primul aspect al motivului invocat de recurente este nefondat. Aceasta susține în special că faptul că Tribunalul a examinat argumentele invocate de recurente în mod sistematic și structurat nu înseamnă că Tribunalul nu a luat în considerare ansamblul elementelor de probă. Comisia susține că, în primă instanță, recurentele au invocat un număr relativ limitat de argumente în susținerea afirmației lor privind afectarea individuală, în esență (i) că formau un cerc închis de operatori economici, identificabili și identificați efectiv la momentul adoptării directivei delegate ca urmare a raportărilor și a notificărilor efectuate în temeiul articolelor 5 și 19 din Directiva 2014/40 și (ii) că directiva delegată ar putea avea un efect substanțial asupra poziției lor pe piață. Aceste două argumente sunt, potrivit Comisiei, corect abordate în ordonanța atacată. În plus, Comisia susține că recurentele sugerează în mod eronat că Tribunalul a considerat că actul atacat produce același efect asupra tuturor operatorilor. Astfel, potrivit Comisiei, Tribunalul a constatat că un astfel de act îi afectează pe operatorii care dețin o autorizație de comercializare a produselor din tutun încălzit în același mod în care îi afectează pe operatorii care nu dispun de o astfel de autorizație, dar care intenționează să introducă astfel de produse pe piață.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">148.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Guvernul francez sprijină argumentele prezentate de Comisie. În special, acesta subliniază că simplul fapt că recurentele aparțin unui grup identificat de operatori nu dovedește, în sine, că acestea sunt vizate în mod individual de actul atacat. Este vorba despre o măsură – adaugă guvernul francez – cu aplicabilitate generală în măsura în care se aplică tuturor operatorilor care comercializează produse din tutun încălzit sau care sunt interesați să desfășoare această activitate, indiferent dacă au obținut sau nu au obținut ori au solicitat sau nu au solicitat o autorizație de comercializare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">149.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerăm că acest aspect este întemeiat, întrucât Tribunalul a săvârșit o eroare de interpretare și de aplicare a articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. După o prezentare succintă a pasajelor relevante din ordonanța atacată (a), vom explica motivul pentru care motivarea cu privire la cerința privind afectarea individuală este neconvingătoare (b). Vom explica de asemenea motivul pentru care, dacă Tribunalul ar fi aplicat în mod corect jurisprudența Plaumann, ar fi ajuns la o concluzie diferită în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">a)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ordonanța atacată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">150.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La punctele 34-46 din ordonanța atacată, Tribunalul a amintit mai întâi principiile de bază ale jurisprudenței Plaumann. În continuare, acesta a discutat pe scurt aspectele relevante ale sistemului prevăzut de Directiva 2014/40 pentru vânzarea produselor din tutun pe piața Uniunii. În acest context, Tribunalul a subliniat că „producătorii și importatorii nu pot introduce pe piață decât produsele din tutun conforme cu cerințele directivei menționate și care au făcut obiectul raportărilor și al notificărilor prevăzute de aceasta sau, dacă este cazul, al autorizațiilor prevăzute de statele membre care au instituit un sistem de autorizare”. În această privință, obligațiile care se aplică în special producătorilor și importatorilor de noi produse din tutun sunt prevăzute, astfel cum a arătat Tribunalul, la articolele 5 și 19 din Directiva 2014/40.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">151.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În continuare, Tribunalul a examinat dacă faptul că recurentele au făcut în fața autorităților competente raportările și notificările respective și, în plus, că unele dintre ele au obținut (în statele membre care au instituit un sistem de autorizare) autorizații de comercializare pentru produse din tutun încălzit care conțin arome caracteristice reprezenta un element suficient pentru a le individualiza în sensul jurisprudenței Plaumann.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">152.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Tribunalul a considerat că răspunsul este negativ.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">153.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai întâi, această instanță a considerat că simpla împrejurare că operatorii care au efectuat o raportare sau o notificare ori care dețineau o autorizație puteau fi identificați la momentul adoptării actului atacat nu putea fi suficientă atunci când actul menționat se aplică în temeiul unor considerații generale și abstracte. În această privință, Tribunalul a arătat că Comisia nu era obligată să ia în considerare în special situația lor la momentul adoptării actului atacat. În plus, Tribunalul a precizat că nici împrejurarea că doar un număr mic de întreprinderi sunt afectate în prezent de actul atacat nu poate fi ignorată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">154.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, Tribunalul a constatat că, chiar dacă „interdicția absolută de comercializare a produselor din tutun încălzit care conțin arome caracteristice rezultată din actul atacat [ar] avea în mod necesar ca efect repunerea în discuție a autorizațiilor deținute de unele dintre reclamante”, nu se putea considera că acest element „caracterizează și individualizează poziția titularilor [autorizațiilor respective]”. Motivul era, potrivit Tribunalului, că autorizațiile în cauză nu confereau titularilor lor „drepturi dobândite”. Efectele actului atacat s‑au produs, astfel cum arată Tribunalul, în privința tuturor operatorilor actuali și viitori de pe piață. În plus, Tribunalul a arătat că autorizațiile eliberate de statele membre erau „acordate fără exclusivitate, numai pe baza conformității produselor, la fel cum nicio exclusivitate nu decurge din raportările sau din notificările făcute de operatori”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">155.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, Tribunalul a subliniat că Directiva 2014/40 prevedea că diferite acte delegate puteau să precizeze sau să modifice condițiile de comercializare a produselor din tutun care intrau în domeniul său de aplicare, inclusiv retragerea exceptărilor în discuție. Rezultă, potrivit Tribunalului, că „autorizațiile de comercializare a produselor din tutun încălzit care conțin arome caracteristice de care beneficiază unele dintre reclamante, la fel ca dreptul de a comercializa asemenea produse în urma unei raportări sau a unei notificări nu puteau fi considerate dobândite pe durată nedeterminată”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">b)</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Erori de drept cuprinse în ordonanța atacată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">156.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu titlu introductiv, poate fi util să se arate că este cert că actul atacat este, în principiu, un act cu aplicabilitate generală, din moment ce afectează un anumit număr de operatori economici (producători și importatori de produse din tutun și în special de produse din tutun încălzit) identificați în mod general și abstract. Este de asemenea cert că niciun operator specific nu este menționat în mod expres în actul atacat sau în actul principal pe care acesta îl modifică, și anume Directiva 2014/40.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">157.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere cele de mai sus, considerăm că este rezonabil ca în ordonanța atacată Tribunalul să fi arătat că, pentru a fi considerate vizate în mod individual de actul atacat, recurentele trebuiau să demonstreze că îndeplinesc criteriul grupului închis. În acest scop, Tribunalul a examinat în continuare – din nou și în mod întemeiat în opinia noastră – dacă, la momentul adoptării actului, recurentele (i) se numărau printre persoanele care puteau fi identificate ca fiind vizate de acesta și (ii) aparțineau unui grup limitat de operatori care puteau fi individualizați în mod suficient în raport cu restul persoanelor afectate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">158.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După ce a examinat elementele prezentate de părțile din procedură, Tribunalul a ajuns la concluzia că (i) recurentele se numărau într‑adevăr printre persoanele care puteau fi identificate ca fiind afectate de act, dar că (ii) acestea nu puteau fi individualizate în mod suficient în raport cu toți ceilalți operatori economici vizați de actul respectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">159.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În timp ce prima concluzie la care a ajuns Tribunalul este în mod vădit corectă, cea de a doua este, în opinia noastră, problematică, pentru numeroase motive. Aceasta nu înseamnă că constatările Tribunalului nu sunt susținute de anumite hotărâri ale instanțelor Uniunii. Cu toate acestea, apreciem că este destul de clar că, atunci când jurisprudența este luată în considerare în ansamblul său și este aplicată în mod realist și neformalist, aceste constatări nu pot fi confirmate.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">160.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este adevărat că, astfel cum a arătat Tribunalul, recurentele sunt afectate de actul atacat deoarece sunt întreprinderi care desfășoară o activitate economică (fabricarea și/sau comercializarea produselor din tutun încălzit) care poate fi exercitată, atât în prezent, cât și în viitor, de orice întreprindere care dorește să opereze pe această piață. În consecință, la un nivel de analiză abstract – cu alte cuvinte examinând numai domeniul de aplicare personal al actului atacat – este adevărat că impactul actului atacat asupra activităților recurentelor nu este diferit de impactul acestuia asupra oricărui operator actual și viitor de pe piață. În esență, actul va face imposibilă vânzarea produselor aromatizate pe piața Uniunii și va obliga întreprinderile care își desfășoară activitatea pe această piață să includă anumite avertismente pe ambalaj.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">161.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, atunci când, în cadrul analizei sale, Tribunalul a trecut la examinarea poziției efective a recurentelor – pentru a verifica dacă exista un cerc restrâns de persoane afectate –, acesta a procedat astfel într‑un mod care, în opinia noastră, a fost atât incomplet, cât și insuficient de riguros. În opinia noastră, Tribunalul (i) a apreciat în mod eronat importanța anumitor elemente invocate de recurente și (ii) nu a ținut seama de alte elemente invocate de recurente.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">162.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În fapt, considerăm că, la un nivel general, prezenta cauză corespunde logicii de fond a jurisprudenței Plaumann: aceea de a permite contestarea unor acte de către persoane în privința cărora instituția emitentă a luat în considerare (în mod expres sau implicit) ori ar fi trebuit să ia în considerare situația lor particulară anterior adoptării actului (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-136" href="#t-136">136</a>
</span>). Mai precis, atunci când poziția recurentelor, atât în drept, cât și în fapt, este examinată în raport cu jurisprudența anterioară, apar numeroase caracteristici comune cu cauzele în care instanțele Uniunii au constatat că reclamanții sunt vizați în mod individual.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">163.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, în speță nu se poate contesta că, în temeiul reglementării aplicabile, Comisia a trebuit, la momentul adoptării actului atacat, să ia în considerare situația unei categorii specifice de operatori de pe piață, și anume cei care fabrică și comercializează un nou produs din tutun pentru care au fost retrase exceptările (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-137" href="#t-137">137</a>
</span>). Potrivit Comisiei (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-138" href="#t-138">138</a>
</span>), ceea ce a determinat retragerea exceptărilor a fost volumul cumulat al vânzărilor acestor operatori și vârsta clienților acestora, calculul fiind realizat pe baza datelor furnizate chiar de către întreprinderile în cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">164.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Este cert că, în speță, Comisia a luat în considerare printre altele vânzările efectuate de recurente și ponderea consumatorilor tineri în baza de clienți înainte de a adopta actul atacat (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-139" href="#t-139">139</a>
</span>). Aspectul dacă a procedat astfel în mod corect este însă contestat și constituie unul dintre motivele invocate de recurente în primă instanță. Este vorba despre un element pe care prezenta cauză îl are în comun cu cauzele menționate la punctul 31 de mai sus.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">165.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, prezenta cauză se aseamănă de asemenea cu unele dintre cauzele în care instanțele Uniunii – astfel cum s‑a explicat la punctul 32 de mai sus – au admis afectarea individuală a persoanelor care au dovedit că actul atacat a avut un impact asupra unui drept dobândit. Astfel, după cum a arătat Tribunalul la punctul 47 din ordonanța atacată, „nu există nicio îndoială că interdicția absolută de comercializare a produselor din tutun încălzit care conțin arome caracteristice rezultată din actul atacat va avea în mod necesar ca efect repunerea în discuție a autorizațiilor [acordate de autoritățile statelor membre, astfel cum permite articolul 19 alineatul (3) din Directiva 2014/40] deținute de unele dintre reclamante”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">166.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, nu suntem de acord cu Tribunalul, care a considerat că deținerea unor astfel de autorizații este lipsită de relevanță, pentru motivul că acestea (i) nu erau necesare în unele state membre, (ii) au fost acordate fără exclusivitate și (iii) nu se putea considera că „[au fost] dobândite pe o perioadă nedeterminată”, întrucât dispozițiile Directivei 2014/40 permiteau Comisiei să retragă exceptările acordate produselor din tutun încălzit. Astfel, niciuna dintre aceste considerații nu ne convinge.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">167.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru început, nu reușim să înțelegem de ce faptul că anumite state membre au ales să nu introducă un sistem de autorizare prealabilă pentru comercializarea produselor din tutun noi ar trebui să constituie un factor de excludere. Într‑un domeniu de competență partajată, pe care legiuitorul Uniunii nu l‑a armonizat decât parțial, lăsând statelor membre libertatea de a reglementa anumite aspecte specifice (în limitele prevăzute de dispozițiile relevante ale Uniunii, în speță articolul 19 din Directiva 2014/40), nu există niciun motiv pentru a considera că numai drepturile acordate de autoritățile Uniunii și/sau care privesc întregul teritoriu al Uniunii justifică o protecție specifică la nivelul Uniunii. În cazul în care un anumit act al Uniunii aduce atingere unui drept dobândit de o persoană, aceasta din urmă ar trebui să poată contesta actul în cauză, indiferent de originea dreptului sau de domeniul său de aplicare teritorial.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">168.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, caracterul exclusiv sau neexclusiv al drepturilor pretins încălcate prin actul atacat este, în opinia noastră, lipsit de relevanță în raport cu articolul 263 al patrulea paragraf TFUE. Astfel cum s‑a explicat la punctele 23-26 de mai sus, potrivit jurisprudenței Plaumann, un reclamant nu trebuie să fie singura persoană afectată de actul atacat și nici singura persoană afectată în mod distinct. Într‑adevăr, este suficient ca el să facă parte dintr‑un cerc restrâns de persoane care sunt astfel afectate. Faptul că drepturile sunt exclusive este, în mod evident, un element care poate fi relevant în analiza „afectării individuale” (cum a fost cazul, de exemplu, în Hotărârea Infront (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-140" href="#t-140">140</a>
</span>), menționată în ordonanța atacată), dar cu siguranță nu este o condiție sine qua non (astfel cum reiese din hotărâri precum Hotărârea Stichting Woonpunt (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-141" href="#t-141">141</a>
</span>), hotărâre menționată de asemenea în ordonanța atacată).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">169.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În sfârșit, cerința privind dobândirea pe durată nedeterminată a dreptului este, de asemenea, paradoxală din punct de vedere conceptual. În această privință, nu este necesar să subliniem că, în anumite limite, legiuitorul național și legiuitorul Uniunii pot adopta întotdeauna măsuri care modifică durata, domeniul de aplicare sau natura drepturilor de care beneficiază persoanele în temeiul legislației existente. În consecință, presupunem că, în acest fragment din ordonanța atacată, Tribunalul a intenționat să sublinieze faptul că recurentele erau (sau ar fi trebuit să fie) conștiente de faptul că exceptările acordate în privința produselor din tutun încălzit puteau, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2014/40, să fie retrase de îndată ce erau îndeplinite anumite condiții. Cu toate acestea, în acțiunea lor în fața Tribunalului, recurentele au susținut că (i) dispozițiile din directiva respectivă care permiteau retragerea exceptărilor nu erau aplicabile în privința produselor din tutun noi și (ii) în orice caz, condițiile prevăzute de aceasta pentru retragere nu erau îndeplinite în speță. Considerăm că recurentele ar trebui să aibă dreptul de a solicita instanței Uniunii să analizeze aceste argumente. Un control incidental și indirect al acestor susțineri, realizat de Tribunal doar în mod succint (la punctul 50 din ordonanța atacată), cu ocazia examinării admisibilității acțiunii, nu este nicidecum compatibil cu dreptul recurentelor la protecție jurisdicțională efectivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">170.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel, prezenta cauză se aseamănă într‑o anumită măsură cu cea în care s‑a pronunțat Hotărârea Belgia și Forum 187/Comisia, în care Curtea a constatat că diferite întreprinderi titulare ale unei autorizații care nu mai putea fi reînnoită ca urmare a actului Uniunii atacat sunt vizate individual în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-142" href="#t-142">142</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">171.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al treilea rând, prezenta cauză prezintă o similitudine strânsă cu cauzele – amintite la punctele 33 și 34 de mai sus – în care afectarea individuală a fost admisă în privința persoanelor care au jucat un rol esențial în procedura care a condus la adoptarea actului atacat. În special, poziția recurentelor este, în opinia noastră, echivalentă cu cea a întreprinderilor ale căror informații au fost utilizate pentru a calcula parametri esențiali în cursul procedurilor antidumping (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-143" href="#t-143">143</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">172.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Acesta este un element pe care Tribunalul l‑a ignorat, în pofida faptului că unul dintre cele două motive de anulare invocate de recurente privea tocmai utilizarea de către Comisie a datelor furnizate de recurente. Întrucât grupul BAT este unul dintre cei doi mari producători și vânzători de produse din tutun încălzit de pe piața Uniunii, datele furnizate de acesta au beneficiat în mod clar de o pondere foarte semnificativă în calculele efectuate de Comisie pentru a stabili dacă a existat o modificare substanțială a circumstanțelor în sensul Directivei 2014/40. Prin urmare, recurentele ar trebui să aibă dreptul de a solicita verificarea acestor calcule de către instanțele Uniunii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">173.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al patrulea rând, actul atacat nu este un act al legiuitorului Uniunii, care își exercită competențele de elaborare a politicilor, pentru a reglementa, în mod general și abstract, o anumită activitate economică. Astfel, actul atacat este o normă administrativă adoptată de Comisie, în temeiul competențelor care i‑au fost delegate de legiuitorul Uniunii, printr‑o procedură fără caracter legislativ, determinată de o situație foarte specifică (creșterea vânzărilor de produse din tutun încălzit). Astfel, în pofida caracterului său cvasilegislativ, actul atacat are în mod clar un anumit conținut decizional (similar unei decizii administrative). Prin urmare, considerăm că prezenta cauză se încadrează perfect în linia jurisprudențială menționată la punctele 35 și 36 de mai sus, care privește situațiile în care instanțele Uniunii au admis că persoanele a căror poziție pe piață este grav afectată de actele atacate au calitate procesuală activă pentru a le contesta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">174.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Afirmația recurentelor potrivit căreia actul atacat le‑a afectat în mod serios poziția pe piață este, cel puțin prima facie, rezonabilă, având în vedere volumul vânzărilor lor de produse din tutun încălzit aromatizate pe piața Uniunii. Cu toate acestea, am merge mai departe și am considera că, și din această perspectivă, ele au fost afectate într‑un mod destul de singular.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">175.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primă instanță, recurentele au indicat amploarea investițiilor realizate în ultimii ani în ceea ce privește produsele din tutun încălzit (și au furnizat dovezi relevante în acest sens). Cu toate acestea, Tribunalul a ignorat – în opinia noastră, în mod eronat – acest element. Astfel, este cert că recurentele se numără printre întreprinderile (foarte puține ca număr) care au introdus pe piața Uniunii un nou produs din tutun. În acest scop, ele au trebuit să facă investiții semnificative pentru a dezvolta printre altele o nouă tehnologie, a crea noi canale de distribuție și a face produsul cunoscut și atractiv pentru clienți. Nu ar fi eronat să se afirme că, astfel cum am arătat la punctul 98 de mai sus, actul atacat a fost introdus tocmai pentru motivul că recurentele au reușit să facă acest lucru și, în consecință, vânzarea produsului în cauză a înregistrat o creștere semnificativă într‑o perioadă relativ scurtă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">176.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, a considera că întreprinderile care au intrat recent sau vor intra în viitor pe piața Uniunii a produselor din tutun încălzit – eventual beneficiind în mod oportunist de investițiile realizate de întreprinderi precum recurentele – se află într‑o situație comparabilă cu cea a acestora este, din perspectivă economică, lipsit de sens.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">177.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Considerațiile de mai sus arată că, având în vedere jurisprudența Plaumann, există patru motive distincte pentru care ar fi trebuit să se considere că recurentele sunt vizate în mod individual de actul atacat. Este pe deplin posibil ca fiecare dintre aceste motive să fie suficient în sine în acest scop. Acest lucru ar fi valabil a fortiori dacă aceste motive ar fi analizate împreună, ceea ce, după cum subliniază recurentele, instanțele Uniunii au făcut în mod constant (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-144" href="#t-144">144</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">178.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, concluzionăm că primul aspect al motivului invocat de recurente este întemeiat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">C.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Al doilea aspect al motivului de recurs</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Argumentele părților</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">179.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Al doilea aspect al motivului de recurs invocat de recurente vizează punctele 54 și 55 din ordonanța atacată, în care Tribunalul răspunde la argumentul acestora potrivit căruia ele ar trebui să fie considerate vizate individual pe baza criteriului afectării substanțiale a poziției pe piață. Recurentele subliniază că (i) pe piața Uniunii a produselor din tutun încălzit există doar doi operatori importanți, care vând practic toate produsele din tutun încălzit achiziționate în Uniune (peste 99 %), și (ii) că portofoliul de produse din tutun încălzit al grupului BAT în cadrul Uniunii Europene este puternic înclinat către produse aromatizate (aproximativ 70 % din vânzările sale).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">180.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Comisia și guvernul francez consideră că aceste argumente sunt insuficiente pentru a justifica constatarea unei „afectări individuale”. Impactul actului atacat asupra poziției recurentelor pe piață, chiar dacă ar fi substanțial, nu ar justifica, în sine, o astfel de constatare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">181.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât am concluzionat că primul aspect al motivului invocat de recurente este întemeiat, în mod evident nu este necesar să se examineze al doilea aspect al acestui motiv. În orice caz, trebuie să se constate că, pentru motivele prezentate la punctele 35, 36 și 173-176 de mai sus, al doilea aspect al motivului invocat de recurente este de asemenea, în opinia noastră, întemeiat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">182.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în cazul în care Curtea nu ar fi de acord cu aprecierea noastră cu privire la primul aspect al motivului, aceasta ar însemna că și al doilea aspect al acestui motiv ar trebui respins ca nefondat. Într‑un astfel de caz, ar trebui, așadar, să fim de acord cu Comisia și cu guvernul francez că simplul fapt că actul atacat afectează, într‑un mod deosebit de grav, activitățile economice ale recurentelor – ca urmare a cotei lor de piață semnificative pe piața Uniunii și/sau a importanței produselor în cauză printre cele din portofoliul lor – nu este, în sine, un element care să justifice considerarea lor ca fiind vizate în mod individual în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf TFUE (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-145" href="#t-145">145</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">VI.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Consecințele aprecierii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">183.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât motivul invocat de recurente este întemeiat, ordonanța atacată trebuie anulată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">184.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul atunci când acesta este în stare de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">185.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În speță, considerăm că litigiul este în stare de judecată și permite Curții să adopte o poziție definitivă cu privire la admisibilitatea acțiunii în anulare introduse de recurente în fața Tribunalului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">186.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La punctele 18-33 din ordonanța atacată, Tribunalul a respins excepția de inadmisibilitate invocată de Comisie în măsura în care această instituție a susținut că reclamantele nu erau vizate în mod direct de actul atacat. Această parte a ordonanței nu a fost atacată cu recurs și, prin urmare, este definitivă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">187.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În consecință, având în vedere că recurentele trebuie să fie considerate atât individual, cât și direct vizate de actul atacat, rezultă că acțiunea lor în primă instanță este admisibilă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">188.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, stadiul procedurii nu permite Curții să se pronunțe asupra fondului acestei acțiuni.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">189.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cererea introductivă formulată în fața Tribunalului, recurentele au invocat două motive împotriva actului atacat. Pentru a putea examina motivele respective, ar fi necesară o analiză detaliată, în fapt și în drept, a argumentelor prezentate de toate părțile din procedură, în lumina probelor prezentate de acestea. În lipsa unei astfel de analize în ordonanța atacată, Curtea nu ar trebui să se pronunțe în mod definitiv în prezenta cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">190.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin urmare, se impun trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului și soluționarea odată cu fondul a cererilor privind cheltuielile de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">VII.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">191.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">anularea Ordonanței din 20 septembrie 2023, Nicoventures Trading ș.a./Comisia (T‑706/22, EU:T:2023:579);</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">declararea admisibilității acțiunii;</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe pe fond cu privire la cerere și</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">–</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">soluționarea odată cu fondul a cererilor privind cheltuielile de judecată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: engleza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) Publicată pentru prima dată în anul 1915. Traducere realizată în limba engleză de M. Harman (disponibilă online pe site‑ul Harvard University Press).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) Hotărârea din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia (25/62, EU:C:1963:17, p. 107, denumită în continuare „Hotărârea Plaumann”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) T‑706/22, EU:T:2023:579, denumită în continuare „ordonanța atacată”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) Directiva delegată a Comisiei din 29 iunie 2022 de modificare a Directivei 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește retragerea anumitor exceptări care vizează produsele din tutun încălzit (JO 2022, L 283, p. 4) (denumită în continuare „actul atacat”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO 2014, L 127, p. 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) Pentru jurisprudența recentă, a se vedea de exemplu Hotărârea din 12 iulie 2022, Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C‑348/20 P, EU:C:2022:548, punctul 156, denumită în continuare „Hotărârea Nord Stream 2”), și Hotărârea din 4 octombrie 2024, Comisia/Consiliul și Consiliul/Front Polisario (C‑779/21 P și C‑799/21 P, EU:C:2024:835, punctul 107).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 18 mai 1994, Codorniu/Consiliul (C‑309/89, EU:C:1994:197, punctul 22, denumită în continuare „Hotărârea Codorniu”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci (C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 31 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea Codorniu, punctul 19.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 23 aprilie 2013, Gbagbo ș.a./Consiliul (C‑478/11 P‑C‑482/11 P, EU:C:2013:258, punctul 56). A se vedea de asemenea Hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul (138/79, EU:C:1980:249, punctele 15 și 16), și Hotărârea din 17 aprilie 2008, Flaherty ș.a./Comisia (C‑373/06 P, C‑379/06 P și C‑382/06 P, EU:C:2008:230, punctele 26, 27 și 41, denumită în continuare „Hotărârea Flaherty”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 13 martie 2008, Comisia/Infront WM (C‑125/06 P, EU:C:2008:159, punctul 71, denumită în continuare „Hotărârea Infront”), și Hotărârea din 27 februarie 2014, Stichting Woonpunt ș.a./Comisia (C‑132/12 P, EU:C:2014:100, punctul 59, denumită în continuare „Hotărârea Stichting Woonpunt”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) În mod similar, Hartley, T. C., The Foundations of European Union Law, a opta ediție, Oxford University Press, 2014, p. 373, și Gratsias, D., „Άμεση δικαστική προστασία των ιδιωτών κατά το άρθρο 263 ΣΛΕΕ: Μερικές σκέψεις”, în Το Δικαστήριο της ΕΕ- Εγγυητής της εύρυθμης λειτουργίας της Ευρωπαϊκής Ένωσης και των δικαιωμάτων των πολιτών, Sakkoulas, 2016, p. 19-44.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) Din motive de exhaustivitate, adăugăm că, pentru o anumită perioadă, criteriul grupului închis a fost aplicat de Curte în paralel cu un alt criteriu (alternativ), care este adesea denumit criteriul terminologiei abstracte. Acest criteriu consta în esență în a verifica dacă actul atacat era o decizie reală, iar nu un act cu aplicabilitate generală (a se vedea de exemplu Hotărârea din 5 mai 1977, Koninklijke Scholten Honig/Consiliul și Comisia, 101/76, EU:C:1977:70, punctele 7 și 8, și Hotărârea din 17 iunie 1980, Calpak și Società Emiliana Lavorazione Frutta/Comisia, 789/79 și 790/79, EU:C:1980:159, punctele 7 și 8). Acest criteriu alternativ se întemeia pe modul de redactare a articolului 173 CE în vigoare la acel moment, care se referea la „[deciziile] care, deși luate sub aparența unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, [îl] privesc în mod direct și individual [pe reclamant]” (sublinierea noastră). Acest criteriu a fost abandonat după sfârșitul anilor ’80, deoarece era în contradicție cu jurisprudența Curții potrivit căreia ceea ce contează în temeiul articolului 263 TFUE (actual) este conținutul unui act, și nu forma acestuia. În orice caz, această abordare ar fi în prezent incompatibilă cu noua formulare a articolului 263 TFUE, după ce Tratatul de la Lisabona a înlocuit termenul „decizie” cu termenul „act”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea Nord Stream 2, punctul 157.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 17 ianuarie 1985, Piraiki‑Patraiki ș.a./Comisia (11/82, EU:C:1985:18, punctele 20 și 21, denumită în continuare „Hotărârea Piraiki‑Patraiki”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) Acest lucru a fost clar încă din primii ani: a se vedea de exemplu Bebr, G., Judicial Control of the European Communities, Stevens &amp; Sons, 1962, p. 69-76.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) Terminologia pe care o utilizăm este inspirată în mare măsură din lucrările lui W. N. Hohfeld. A se vedea de exemplu, din opera acestui autor, „Some Fundamental Legal Conceptions as Applied in Judicial Reasoning”, Yale Law Journal, vol. 23, 1913, p. 16-59, la p. 30.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Deși dreptul Uniunii nu prevede niciun drept specific în această privință, un regim de concurență nedenaturată este esențial pentru instituirea pieței interne [a se vedea articolul 3 TUE și Protocolul (nr. 27) privind piața internă și concurența] și poate fi considerat de asemenea un corolar al libertății de a desfășura o activitate comercială (prevăzută la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, denumită în continuare „carta”). A se vedea totuși Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci (C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 43).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 26 iunie 1990, Sofrimport/Comisia (C‑152/88, EU:C:1990:259, punctul 11), Hotărârea Piraiki‑Patraiki, punctele 15-19, și Hotărârea din 11 februarie 1999, Antillean Rice Mills ș.a./Comisia (C‑390/95 P, EU:C:1999:66, punctele 25-30).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea Codorniu, punctul 21, Hotărârea Infront, punctul 72, și Hotărârea Stichting Woonpunt, punctele 61 și 62. Subliniind acest aspect în doctrină, Craig, P., și De Burca, G., EU Law: Text, Cases, and Materials, a patra ediție, Oxford University Press, 2008, p. 513.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) Aceasta nu înseamnă că poziția reclamantului trebuie să se fi cristalizat în întregime în trecut. A se vedea de exemplu Hotărârea din 27 noiembrie 1984, Agricola commerciale olio ș.a./Comisia (232/81, EU:C:1984:358, punctele 10 și 11), și Hotărârea Flaherty, punctele 40 și 41.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea din 19 mai 1993, Cook/Comisia (C‑198/91, EU:C:1993:197, punctele 23-26), și Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex (C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctele 45-48).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 25 octombrie 1977, Metro SB‑Großmärkte/Comisia (26/76, EU:C:1977:167, punctul 13), Hotărârea din 20 martie 1985, Timex/Consiliul și Comisia (264/82, EU:C:1985:119, punctele 13-16), Hotărârea din 28 ianuarie 1986, Cofaz ș.a./Comisia (169/84, EU:C:1986:42, punctele 24 și 25), Hotărârea din 3 aprilie 2003, BaByliss/Comisia (T‑114/02, EU:T:2003:100, punctele 92-95), și Hotărârea din 11 iulie 2007, Alrosa/Comisia (T‑170/06, EU:T:2007:220, punctul 40).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 16 mai 1991, Extramet Industrie/Consiliul (C‑358/89, EU:C:1991:214), Hotărârea din 3 aprilie 2003, BaByliss/Comisia (T‑114/02, EU:T:2003:100, punctele 87-117), Hotărârea din 22 decembrie 2008, British Aggregates/Comisia (C‑487/06 P, EU:C:2008:757, punctele 46-57), și Hotărârea din 20 ianuarie 2022, Deutsche Lufthansa/Comisia (C‑594/19 P, EU:C:2022:40, punctele 74-76).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea din 6 noiembrie 1990, Weddel/Comisia (C‑354/87, EU:C:1990:371, punctele 20-23). Hartley, T. C., a făcut referire în această privință la „acte de natură cvasijurisdicțională” (spre deosebire de „acte întemeiate exclusiv pe considerente de politică și apreciere discreționară”). A se vedea nota de subsol 13 de mai sus, p. 371.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) Acesta a fost în special cazul taxelor antidumping care, înainte de adoptarea Regulamentului (UE) nr. 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2014 de modificare a anumitor regulamente privind politica comercială comună în legătură cu procedurile de adoptare a anumitor măsuri (JO 2014, L 18, p. 1), au fost introduse prin regulamente ale Consiliului. A se vedea printre altele Hotărârea din 21 februarie 1984, Allied Corporation ș.a./Comisia (239/82 și 275/82, EU:C:1984:68, punctul 11).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea din 30 iunie 1988, CIDA ș.a./Consiliul (297/86, EU:C:1988:351, punctul 13), Hotărârea din 24 martie 1994, Air France/Comisia (T‑3/93, EU:T:1994:36, punctul 82), și Hotărârea din 14 iulie 2022, Italia și Comune di Milano/Consiliul și Parlamentul (Sediul Agenției Europene pentru Medicamente) (C‑106/19 și C‑232/19, EU:C:2022:568, punctele 69-72 și 76).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauza Inuit Tapiriit Kanatami ș.a./Parlamentul și Consiliul (C‑583/11 P, EU:C:2013:21, punctul 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) A se vedea în special Barav, A., „Direct and Individual Concern: An Almost Insurmountable Barrier to the Admissibility of Individual Appeal to the EEC Court”, Common Market Law Review, 1974, p. 191; Enchelmaier, S., „No‑One Slips Through the Net? Latest Developments, and Non‑Developments, in the European Court of Justice’s Jurisprudence on Art. 230(4) EC”, Yearbook of European Law, 2005, p. 173; Craig, P., și De Burca, G., nota de subsol 21, op. cit., p. 512; și Kombos, C. C., „The Recent Case Law on Locus Standi of Private Applicants under Art. 230 (4) EC: A Missed Opportunity or A Velvet Revolution?”, European Integration online Papers, nr. 17, 2005.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-31" href="#c-31">31</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea din 29 ianuarie 1985, Münchener Import‑Weinkellerei Binderer/Comisia (147/83, EU:C:1985:26, punctele 10 și 13), Hotărârea din 11 septembrie 2002, Pfizer Animal Health/Consiliul (T‑13/99, EU:T:2002:209, punctul 89), și Hotărârea din 1 aprilie 2004, Comisia/Jégo‑Quéré (C‑263/02 P, EU:C:2004:210, punctul 46).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-32" href="#c-32">32</a>
</span>) A se vedea de exemplu Ordonanța din 30 aprilie 2003, VVG International ș.a./Comisia (T‑155/02, EU:T:2003:125, punctele 43 și 44), și Ordonanța din 13 noiembrie 2008, Lemaître Sécurité/Comisia (T‑301/06, EU:T:2008:495, punctul 24, denumită în continuare „Ordonanța Lemaître”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-33" href="#c-33">33</a>
</span>) A se vedea Ordonanța Lemaître, punctul 25, Ordonanța din 5 mai 2009, WWF‑UK/Consiliul (C‑355/08 P, EU:C:2009:286, punctele 44 și 45), și Hotărârea din 28 februarie 2002, BSC Footwear Supplies ș.a./Consiliul (T‑598/97, EU:T:2002:52, punctul 61).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-34" href="#c-34">34</a>
</span>) A se vedea Ordonanța din 18 decembrie 1997, Comisia/Sveriges Betodlares și Henrikson (C‑409/96 P, EU:C:1997:635, punctul 37), și Hotărârea din 10 decembrie 2002, Comisia/Camar și Tico (C‑312/00 P, EU:C:2002:736, punctul 77).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-35" href="#c-35">35</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 29 iunie 1993, Gibraltar/Consiliul (C‑298/89, EU:C:1993:267, punctul 18), și Ordonanța din 15 septembrie 1998, Michaïlidis ș.a./Comisia (T‑100/94, EU:T:1998:197, punctul 60).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-36" href="#c-36">36</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2001, Nederlandse Antillen/Consiliul (C‑452/98, EU:C:2001:623, punctele 70-75, denumită în continuare „Hotărârea Nederlandse Antillen”), și Hotărârea din 10 aprilie 2003, Comisia/Nederlandse Antillen (C‑142/00 P, EU:C:2003:217, punctele 70-75).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-37" href="#c-37">37</a>
</span>) A se vedea de exemplu Gormley, L. W., „Judicial review in EC and EU law – Some architectural malfunctions and design improvements?”, Cambridge Yearbook of European Legal Studies, 2001, p. 174, și Winter, G., „Plaumann withering: standing before the EU General Court underway from distinctive to substantial concern”, European Journal of Legal Studies, 2023, p. 85.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-38" href="#c-38">38</a>
</span>) Hotărârea din 25 martie 2021, Carvalho ș.a./Parlamentul și Consiliul (C‑565/19 P, EU:C:2021:252, denumită în continuare „Hotărârea Carvalho”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-39" href="#c-39">39</a>
</span>) A se vedea de exemplu Krämer, L., „The environment before the European Court of Justice”, în Voigt, C. (ed.), International Judicial Practice on the Environment, Cambridge University Press, 2019, p. 25, și Arnull, A., „Private applicants and the action for annulment since Codorniu”, Common Market Law Review, 2001, p. 8 și 9.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-40" href="#c-40">40</a>
</span>) Concluziile prezentate în cauza Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul (C‑50/00 P, EU:C:2002:197, punctele 33-103) (denumite în continuare „Concluziile prezentate în cauza UPA”). Vom reveni asupra unora dintre argumentele prezentate de avocatul general Jacobs în continuarea prezentelor concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-41" href="#c-41">41</a>
</span>) Hotărârea din 3 mai 2002, Jégo‑Quéré/Comisia (T‑177/01, EU:T:2002:112, punctele 27-51).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-42" href="#c-42">42</a>
</span>) Hotărârea din 25 iulie 2002, Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul (C‑50/00 P, EU:C:2002:462, punctele 34-75).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-43" href="#c-43">43</a>
</span>) A se vedea de exemplu criteriul privind „actul care aduce atingere intereselor reclamantului”, propus de Arnull, A., „Challenging Community acts – An introduction”, în Micklitz, H. W., și Reich, N. (ed.), Public Interest Litigation Before European Courts, Nomos, 1996, p. 51, precum și criteriul privind „afectarea personală și gravă”, propus de Winter, G., nota de subsol 37 de mai sus, p. 105 și urm.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-44" href="#c-44">44</a>
</span>) A se vedea exemplele oferite în special în Kombos, C., „Locus standi of representative groups in the shadow of Plaumann: Limitations and possible solutions”, Acta Juridica Hungarica, vol. 47, nr. 4, 2006, p. 375, și Winter, G., nota de subsol 37 de mai sus, p. 95 și 107.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-45" href="#c-45">45</a>
</span>) Astfel cum vom explica la punctele 60-64 de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-46" href="#c-46">46</a>
</span>) Hotărârea din 3 mai 2002, Jégo‑Quéré/Comisia (T‑177/01, EU:T:2002:112, punctul 51) (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-47" href="#c-47">47</a>
</span>) Cu toate acestea, pot exista circumstanțe excepționale în care un număr relativ mare de persoane afectate ar putea fi „afectate individual”. Cauza Danielsson reprezintă, în opinia noastră, cauza paradigmatică de acest tip. Cauza privea o cerere de măsuri provizorii formulată de trei cetățeni ai Polineziei Franceze care contestau legalitatea deciziei Comisiei, adoptată în temeiul normelor Tratatului Euratom, care în esență nu se opunea testelor nucleare efectuate de autoritățile franceze în atolii polinezieni Mururoa și Fangataufa. Cu toate acestea, președintele Tribunalului de atunci a declarat cererea vădit inadmisibilă pentru lipsa afectării individuale. El a considerat că, „chiar presupunând că reclamanții ar putea suferi prejudicii personale legate de pretinsele efecte nocive ale testelor nucleare în cauză asupra mediului sau asupra sănătății populației, această împrejurare nu ar fi suficientă pentru a‑i distinge în mod individual, […] întrucât un prejudiciu precum cel pe care îl invocă ar putea afecta în același mod orice persoană care locuiește în zona în cauză”. În continuare, el a arătat că reclamanții nu au prezentat niciun element de natură să demonstreze că, la prima vedere, decizia atacată îi afecta pentru un motiv specific. A se vedea Ordonanța din 22 decembrie 1995, Danielsson ș.a./Comisia (T‑219/95 R, EU:T:1995:219, punctele 71 și 72).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-48" href="#c-48">48</a>
</span>) Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-49" href="#c-49">49</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Lagrange prezentate în cauza Assider/Înalta Autoritate (3/54, EU:C:1954:6, p. 171).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-50" href="#c-50">50</a>
</span>) A se vedea în special Hotărârea din 11 februarie 1955, Assider/Înalta Autoritate (3/54, EU:C:1955:2, p. 69), și Hotărârea din 29 noiembrie 1956, Fédération charbonnière de Belgique/Înalta Autoritate (8/55, EU:C:1956:11, p. 257 și 258).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-51" href="#c-51">51</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 14 decembrie 1962, Confédération nationale des producteurs de fruits and légumes ș.a./Consiliul (16/62 și 17/62, EU:C:1962:47, p. 478), și, mai detaliat, Concluziile avocatului general Lagrange prezentate în aceleași cauze conexate (EU:C:1962:40, p. 482 și 483).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-52" href="#c-52">52</a>
</span>) A se vedea în special Catalano, N., „La protezione giurisdizionale nel sistema del trattato C.E.E. nei confronti degli atti non normativi”, Foro Italiano, 1965, partea a V‑a, col. 77. A se vedea de asemenea, cu trimiteri la alte documente contemporane, Boerger‑De Smedt, A., „La Cour de Justice dans les négociations du traité de Paris instituant la CECA”, Journal of European Integration History, 2008, p. 7, și Arena, A., „The Community system of judicial protection: A tale of two legal revolutions”, Yearbook of European Law, 2025, p. 13-20.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-53" href="#c-53">53</a>
</span>) A se vedea Convenția Europeană, Raport final al Cercului de dezbateri privind funcționarea Curții de Justiție, CONV 636/03, punctele 17-27.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-54" href="#c-54">54</a>
</span>) A se vedea Convenția Europeană, Prezidiul, Articole privind Curtea de Justiție și Tribunalul, CONV 734/03, p. 17-21.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-55" href="#c-55">55</a>
</span>) Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami ș.a./Parlamentul și Consiliul (C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctele 69-71). Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-56" href="#c-56">56</a>
</span>) Astfel cum a arătat avocatul general Cosmas în Concluziile prezentate în cauza Greenpeace Council ș.a./Comisia (C‑321/95 P, EU:C:1997:421, punctul 53), „ordinea juridică [a Uniunii] nu recunoaște o actio popularis”. Am adăuga că aceasta este o formă de acțiune necunoscută în majoritatea sistemelor juridice ale statelor membre. A se vedea de exemplu Eliantonio, M., et al., Standing up for your right(s) in Europe – A comparative study on legal standing (Locus Standi) before the EU and Member States’ courts, Parlamentul European, studiu, 2012, p. 60.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-57" href="#c-57">57</a>
</span>) Distincția făcută între reclamanții privilegiați și reclamanții neprivilegiați este vădit contrară acestei idei. Acest tip de procedură nu este impus de articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”). Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”), „articolul 6 […] nu garantează dreptul de acces la o instanță care să aibă competența de a invalida sau de a înlătura o lege adoptată de legiuitor” (Hotărârea din 24 septembrie 2002, Posti și Rahko împotriva Finlandei, CE:ECHR:2002:0924JUD002782495, punctul 52).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-58" href="#c-58">58</a>
</span>) A se vedea din nou Raportul final al Cercului de dezbateri privind funcționarea Curții de Justiție (nota de subsol 53 de mai sus), punctul 19. A se vedea de asemenea Hotărârea Carvalho, punctele 47 și 49, Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a. (C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctul 73, denumită în continuare „Hotărârea KS și KD”), precum și Ordonanța din 14 ianuarie 2021, Sabo ș.a./Parlamentul și Consiliul (C‑297/20 P, EU:C:2021:24, punctul 29).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-59" href="#c-59">59</a>
</span>) A se vedea în special Avizul 2/13 (Aderarea Uniunii Europene la CEDO) din 18 decembrie 2014 (EU:C:2014:2454, punctele 157 și 158).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-60" href="#c-60">60</a>
</span>) A se vedea, cu trimiteri suplimentare, Concluziile noastre prezentate în cauza Comisia/Regatul Unit (Hotărârea Supreme Court) (C‑516/22, EU:C:2023:857, punctul 76).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-61" href="#c-61">61</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 22 noiembrie 2022, Comisia/Consiliul (Aderarea la Actul de la Geneva) (C‑24/20, EU:C:2022:911, punctul 83).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-62" href="#c-62">62</a>
</span>) A se vedea în această privință Eliantonio, M., și Lees, E. (ed.), The Legitimacy of EU Environmental Governance and the Role of the European Courts, Oxford University Press, 2025, în special capitolul 7.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-63" href="#c-63">63</a>
</span>) Avizul 1/09 (Acordul privind crearea unui sistem unic de soluționare a litigiilor în materie de brevete) din 8 martie 2011 (EU:C:2011:123, punctele 66 și 69).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-64" href="#c-64">64</a>
</span>) Articolul 277 TFUE prevede „excepția de nelegalitate”, care permite un control incident al legalității actelor Uniunii. Aceasta permite oricărei părți, în cadrul unei proceduri în care este în discuție un act al Uniunii cu aplicabilitate generală, să invoce motivele de nevaliditate prevăzute de tratat pentru a invoca inaplicabilitatea actului respectiv, chiar și după expirarea termenului în care actul poate fi atacat.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-65" href="#c-65">65</a>
</span>) În acest sens, a se vedea printre altele Hotărârea din 23 aprilie 1986, Les Verts/Parlamentul (294/83, EU:C:1986:166, punctul 23, denumită în continuare „Hotărârea Les Verts”), Hotărârea Inuit, punctul 92, și Hotărârea din 15 iulie 2021, FBF (C‑911/19, EU:C:2021:599, punctul 60).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-66" href="#c-66">66</a>
</span>) Hotărârea din 30 iunie 2005, Bosphorus Hava Yolları Turizm ve Ticaret Anonim Șirketi împotriva Irlandei (CE:ECHR:2005:0630JUD004503698, punctele 159-165).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-67" href="#c-67">67</a>
</span>) François‑Marie Arouet (alias Voltaire), Candid sau Optimismul, publicată pentru prima dată în anul 1759.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-68" href="#c-68">68</a>
</span>) Un exemplu în acest sens este Hotărârea din 15 noiembrie 2016, Ullens de Schooten (C‑268/15, EU:C:2016:874).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-69" href="#c-69">69</a>
</span>) În mod similar, Bobek, M., „Why is it better to treat every provision of a directive as a (horizontally) directly effective one”, International Journal of Comparative Labour Law and Industrial Relations, 2023, p. 220. A se vedea de asemenea Concluziile prezentate în cauza UPA, punctele 64-67.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-70" href="#c-70">70</a>
</span>) Cu referire la Hotărârea din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer (C‑23/00 P, EU:C:2002:118, punctul 52). A se vedea de asemenea printre altele Hotărârea din 21 decembrie 2016, Club Hotel Loutraki ș.a./Comisia (C‑131/15 P, EU:C:2016:989, punctul 68).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-71" href="#c-71">71</a>
</span>) Jurisprudența rezultată din Hotărârea din 9 martie 1994, TWD Textilwerke Deggendorf (C‑188/92, EU:C:1994:90, punctele 17 și 18). A se vedea mai recent Hotărârea din 5 martie 2015, Banco Privado Português și Massa Insolvente do Banco Privado Português (C‑667/13, EU:C:2015:151, punctul 28 și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din 25 iulie 2018, Georgsmarienhütte ș.a. (C‑135/16, EU:C:2018:582, punctele 43 și 44).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-72" href="#c-72">72</a>
</span>) A se vedea de exemplu Concluziile avocatului general Ruiz‑Jarabo Colomer prezentate în cauzele conexate Atzeni ș.a. (C‑346/03 și C‑529/03, EU:C:2005:256, punctul 88).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-73" href="#c-73">73</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 17 martie 2011, AJD Tuna (C‑221/09, EU:C:2011:153), și Ordonanța din 14 februarie 2012, AJD Tuna/Comisia (T‑329/08, EU:T:2012:72). În această privință, a se vedea Mastroianni, R., și Pezza, A., „Striking the right balance: Limits on the right to bring an action under Article 263(4) of the Treaty on the Functioning of the European Union”, American University International Law Review, 2015, p. 743. A se vedea de asemenea, mai recent, punctul 174 și punctul 175 din Concluziile avocatei generale Ćapeta prezentate în cauza WhatsApp Ireland/CEPD (C‑97/23 P, EU:C:2025:210, punctele 174 și 175).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-74" href="#c-74">74</a>
</span>) Prezenta procedură coexistă de fapt cu cea din cauza C‑759/23, PJ Carroll și Nicoventures Trading, în care am prezentat concluziile noastre la 30 ianuarie 2025 (C‑759/23, EU:C:2025:44), care este în prezent pendinte în fața Curții.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-75" href="#c-75">75</a>
</span>) C‑348/20 P, EU:C:2021:831, punctul 191. Sublinierea noastră.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-76" href="#c-76">76</a>
</span>) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126), cu modificările ulterioare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-77" href="#c-77">77</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatei generale Kokott prezentate în cauzele conexate BEI/ClientEarth și Comisia/BEI (C‑212/21 P și C‑223/21 P, EU:C:2022:1003, punctele 47-57).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-78" href="#c-78">78</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Nord Stream 2, punctele 159-163.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-79" href="#c-79">79</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea Carvalho, punctul 40. A se vedea de asemenea Hotărârea din 2 martie 2010, Arcelor/Parlamentul și Consiliul (T‑16/04, EU:T:2010:54, punctul 104). Cu toate acestea, gravitatea impactului unui act atacat asupra situației reclamantului poate fi unul dintre factorii care, alături de alți factori, poate fi luat în considerare pentru a stabili afectarea individuală. A se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2023, Zippo Manufacturing și Zippo/Comisia (T‑402/20, EU:T:2023:640, punctul 26).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-80" href="#c-80">80</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 1 iulie 1965, Toepfer și Getreide‑Import Gesellschaft/Comisia (106/63 și 107/63, EU:C:1965:65, p. 411), și Hotărârea Piraiki‑Patraiki, punctul 31.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-81" href="#c-81">81</a>
</span>) A se vedea cauzele menționate la nota de subsol 36 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-82" href="#c-82">82</a>
</span>) A se vedea în special Hotărârea Nederlandse Antillen, punctele 57 și 62-64.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-83" href="#c-83">83</a>
</span>) A se vedea, cu trimitere la jurisprudență, Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza Région de Bruxelles‑Capitale/Comisia (C‑352/19 P, EU:C:2020:588, punctul 62, denumite în continuare „Concluziile prezentate în cauza Région de Bruxelles‑Capitale”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-84" href="#c-84">84</a>
</span>) A se vedea articolul 109 și anexa IV la Decizia 91/482/CEE a Consiliului din 25 iulie 1991 privind asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări la Comunitatea Economică Europeană (JO 1991, L 263, p. 1).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-85" href="#c-85">85</a>
</span>) A se vedea în special Hotărârea Nederlandse Antillen, punctele 73 și 74.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-86" href="#c-86">86</a>
</span>) A se vedea punctul 3 de mai sus (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-87" href="#c-87">87</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea din 14 iulie 1983, Spijker Kwasten/Comisia (231/82, EU:C:1983:220, punctul 9), Ordonanța din 28 martie 1996, Kik/Consiliul și Comisia (C‑270/95 P, EU:C:1996:155, punctul 36), și Ordonanța din 12 decembrie 2003, Bactria/Comisia (C‑258/02 P, EU:C:2003:675, punctele 35 și 36). A se vedea de asemenea Concluziile avocatului general Lenz prezentate în cauza Codorniu/Consiliul (C‑309/89, EU:C:1992:406, punctul 38) și Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza Nord Stream 2/Parlamentul și Consiliul (C‑348/20 P, EU:C:2021:831, punctul 190).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-88" href="#c-88">88</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Lenz prezentate în cauza Codorniu, punctele 39 și 52.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-89" href="#c-89">89</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 11 februarie 1999, Antillean Rice Mills ș.a./Comisia (C‑390/95 P, EU:C:1999:66, punctul 28) (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-90" href="#c-90">90</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Codorniu, punctul 22 (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-91" href="#c-91">91</a>
</span>) A se vedea Hotărârea Flaherty, punctele 26 și 41 (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-92" href="#c-92">92</a>
</span>) Printre mulți alții, a se vedea Craig, P., și De Burca, G., nota de subsol 21, op. cit., p. 512.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-93" href="#c-93">93</a>
</span>) A se vedea de exemplu primul raport anual publicat de Curte, în anul 1998 (cu privire la activitatea jurisdicțională din 1997), în special paginile 172 și 178.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-94" href="#c-94">94</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 9 noiembrie 2010, Volker und Markus Schecke și Eifert (C‑92/09 și C‑93/09, EU:C:2010:662, punctul 85).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-95" href="#c-95">95</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2020, Centraal Israëlitisch Consistorie van België ș.a. (C‑336/19, EU:C:2020:1031, punctul 65).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-96" href="#c-96">96</a>
</span>) A se vedea în acest sens Hotărârea din 4 mai 2016, Philip Morris Brands ș.a. (C‑547/14, EU:C:2016:325, punctele 152-156).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-97" href="#c-97">97</a>
</span>) A se vedea în special articolul 12 („Libertatea de întrunire și de asociere”) și articolul 16 („Libertatea de a desfășura o activitate comercială”) din cartă.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-98" href="#c-98">98</a>
</span>) În această privință, rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că admisibilitatea acțiunilor formulate de asociații este recunoscută în trei situații bine determinate: în primul rând, atunci când asociația reprezintă interesele unor întreprinderi care ar avea propriul drept de a introduce acțiuni în justiție și care astfel ar avea ele însele calitate procesuală activă, în al doilea rând, atunci când se individualizează din cauza afectării intereselor sale proprii în calitate de asociație și, în al treilea rând, atunci când o prevedere legală îi recunoaște în mod expres o serie de drepturi cu caracter procedural. A se vedea Concluziile avocatei generale Medina prezentate în cauza China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products ș.a./Comisia (C‑478/21 P, EU:C:2023:117, punctul 35 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-99" href="#c-99">99</a>
</span>) Aceasta înseamnă că extinderea modestă a jurisprudenței sugerată (i) va viza în principal situațiile în care este puțin probabil ca reclamantul să aibă acces la o instanță națională care să poată adresa Curții o întrebare preliminară privind validitatea actului Uniunii în discuție în temeiul articolului 267 TFUE (întrucât este posibil să nu existe nicio măsură națională de punere în aplicare) și (ii) va exclude orice utilizare a acțiunii în anulare ca formă de actio popularis.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-100" href="#c-100">100</a>
</span>) Aceasta înseamnă de asemenea că securitatea juridică a actelor atacate ar fi consolidată, întrucât instanțele Uniunii ar fi sesizate cu eventualele probleme de validitate într‑un interval de timp scurt, spre deosebire de cauzele cu care Curtea este sesizată în temeiul articolului 267 TFUE, ceea ce poate dura mai mulți ani.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-101" href="#c-101">101</a>
</span>) A se vedea Concluziile avocatului general Bobek prezentate în cauza Région de Bruxelles‑Capitale, punctul 142.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-102" href="#c-102">102</a>
</span>) A se vedea mai detaliat Concluziile noastre prezentate în cauza BCE/Crédit lyonnais (C‑389/21 P, EU:C:2022:844, punctele 41-74).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-103" href="#c-103">103</a>
</span>) Concluziile prezentate în cauza Djurgården‑Lilla Värtans Miljöskyddsförening (C‑263/08, EU:C:2009:421, punctul 62).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-104" href="#c-104">104</a>
</span>) Concluziile prezentate în cauza Greenpeace Council ș.a./Comisia (C‑321/95 P, EU:C:1997:421, punctul 117).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-105" href="#c-105">105</a>
</span>) Pentru o opinie similară, a se vedea Harding, C., „The private interest in challenging community action”, European Law Review, 1980, p. 354.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-106" href="#c-106">106</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Supremă a Țărilor de Jos), Hotărârea din 20 septembrie 2019, Statul Țărilor de Jos/Stichting Urgenda (19/00135, NL:HR:2019:2007), Bundesverfassungsgericht (Curtea Constituțională Federală, Germania), Ordonanța din 24 martie 2021, Klimabeschluss (1 BvR 2656/18, 1 BvR 288/20, 1 BvR 96/20, 1 BvR 78/20, DE:BVerfG:2021:rs20210324.1bvr265618), și Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), Decizia din 1 iulie 2021, Commune de Grande‑Synthe/Franța (nr. 427301, FR:CECHR:2021:427301.20210701).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-107" href="#c-107">107</a>
</span>) Curtea EDO, Hotărârea din 9 aprilie 2024, Verein Klimaseniorinnen Schweiz și alții împotriva Elveției (CE:ECHR:2024:0409JUD005360020) (denumită în continuare „Hotărârea KlimaSeniorinen”), precum și Decizia din 9 aprilie 2024, Duarte Agostinho și alții împotriva Portugaliei și a altor 32 de state (CE:ECHR:2024:0409DEC003937120), și Decizia din 9 aprilie 2024, Carême împotriva Franței (CE:ECHR:2024:0409DEC000718921).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-108" href="#c-108">108</a>
</span>) Avizul consultativ din 21 mai 2024, cazul nr. 31/2022, cerere prezentată de Comisia statelor insulare mici pentru schimbările climatice și dreptul internațional.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-109" href="#c-109">109</a>
</span>) Pentru a da un exemplu, încă din anul 1985, Curtea a declarat protecția mediului ca fiind „unul dintre obiectivele esențiale ale Comunității” (Hotărârea din 7 februarie 1985, ADBHU, 240/83, EU:C:1985:59, punctul 13), în pofida faptului că în tratatele comunitare de atunci nu exista nicio referire expresă la mediu. În prezent, asigurarea unui nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului figurează printre obiectivele Uniunii Europene (articolul 3 TUE), iar exigențele care decurg din protecția sănătății umane și a mediului trebuie să fie integrate în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici și activități ale Uniunii Europene (articolele 9 și 11 TFUE).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-110" href="#c-110">110</a>
</span>) Hotărârea din 17 decembrie 2020, Centraal Israëlitisch Consistorie van België ș.a. (C‑336/19, EU:C:2020:1031, punctul 77).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-111" href="#c-111">111</a>
</span>) Hotărârea din 6 octombrie 1982, Cilfit ș.a. (283/81, EU:C:1982:335), și Hotărârea din 6 octombrie 2021, Consorzio Italian Management și Catania Multiservizi (C‑561/19, EU:C:2021:799).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-112" href="#c-112">112</a>
</span>) A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza KUBERA (C‑144/23, EU:C:2024:522, punctele 90-99).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-113" href="#c-113">113</a>
</span>) A se vedea pe larg Mancini, G. F., și Keeling, D. T., „Democracy and the European Court of Justice”, The Modern Law Review, 1994, nr. 2, p. 175-190.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-114" href="#c-114">114</a>
</span>) Hotărârea din 1 aprilie 1965, Sgarlata ș.a./Comisia (40/64, EU:C:1965:36, p. 227).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-115" href="#c-115">115</a>
</span>) Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend en Loos (26/62, EU:C:1963:1), și Hotărârea din 15 iulie 1964, Costa (6/64, EU:C:1964:66).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-116" href="#c-116">116</a>
</span>) Hotărârea din 5 februarie 1963, van Gend en Loos (26/62, EU:C:1963:1, p. 12) (sublinierea noastră).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-117" href="#c-117">117</a>
</span>) Hotărârea din 12 noiembrie 1969, Stauder (29/69, EU:C:1969:57, punctul 7), Hotărârea din 29 octombrie 1980, Roquette Frères/Consiliul (138/79, EU:C:1980:249, punctul 33), și Hotărârea Les Verts, punctul 23.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-118" href="#c-118">118</a>
</span>) A se vedea în special articolul 11 TUE și articolul 15 TFUE.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-119" href="#c-119">119</a>
</span>) A se vedea cel mai recent Hotărârea Carvalho, punctul 69 și jurisprudența citată.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-120" href="#c-120">120</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 9 iulie 2020, Republica Cehă/Comisia (C‑575/18 P, EU:C:2020:530, punctul 52 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-121" href="#c-121">121</a>
</span>) A se vedea de exemplu Hotărârea Les Verts, punctul 33, Hotărârea UPA, punctul 44, și Hotărârea din 3 septembrie 2008, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia (C‑402/05 P și C‑415/05 P, EU:C:2008:461, punctele 281 și 316).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-122" href="#c-122">122</a>
</span>) A se vedea în special Hotărârea din 19 iulie 2016, H/Consiliul ș.a. (C‑455/14 P, EU:C:2016:569, punctul 58), Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft (C‑72/15, EU:C:2017:236, punctele 72-75), și Hotărârea KS și KD, punctele 77 și 115-119.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-123" href="#c-123">123</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 22 iunie 2021, Venezuela/Consiliul (Afectare a unui stat terț) (C‑872/19 P, EU:C:2021:507, punctele 48-52).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-124" href="#c-124">124</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 5 noiembrie 2019, BCE ș.a./Trasta Komercbanka ș.a. (C‑663/17 P, C‑665/17 P și C‑669/17 P, EU:C:2019:923, punctele 54-63).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-125" href="#c-125">125</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 3 decembrie 1992, Oleificio Borelli/Comisia (C‑97/91, EU:C:1992:491, punctul 13), Hotărârea din 15 octombrie 2009, Djurgården‑Lilla Värtans Miljöskyddsförening (C‑263/08, EU:C:2009:631, punctul 45), Hotărârea din 8 martie 2011, Lesoochranárske zoskupenie (C‑240/09, EU:C:2011:125, punctele 30 și 31), Hotărârea din 5 decembrie 2013, Asociación de Consumidores Independientes de Castilla y León (C‑413/12, EU:C:2013:800, punctul 13), Hotărârea din 29 iulie 2019, Torubarov (C‑556/17, EU:C:2019:626, punctul 78), și Hotărârea din 17 mai 2022, Unicaja Banco (C‑869/19, EU:C:2022:397, punctele 39 și 40).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-126" href="#c-126">126</a>
</span>) A se vedea Concluziile prezentate în cauzele conexate Consiliul și Parlamentul/Comisia și Comisia/Vereniging Milieudefensie și Stichting Stop Luchtverontreiniging Utrecht (C‑401/12 P-C‑403/12 P, EU:C:2014:310, punctul 132) și, respectiv, Concluziile prezentate în cauza Région de Bruxelles‑Capitale, punctul 117.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-127" href="#c-127">127</a>
</span>) A se vedea de exemplu Arnull, A., „The action for annulment: A case of double standards?”, în O’Keeffe, D., și Bavasso, A. (ed.), Judicial review in the European Union, Kluwer, 2000, p. 185, și Krämer, L., „Access to environmental justice: the double standards of the ECJ”, Journal for European Environmental &amp; Planning Law, 2017, p. 159.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-128" href="#c-128">128</a>
</span>) A se vedea punctele 45-48 din Concluziile prezentate în cauza Unión de Pequeños Agricultores/Consiliul (C‑50/00 P, EU:C:2002:197): printre altele, schimbul complet de observații între părți, posibilitatea mai mare a părților terțe de a interveni și sporirea securității juridice ca urmare a cerinței de a contesta actul într‑un interval scurt de timp.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-129" href="#c-129">129</a>
</span>) Concluziile prezentate în cauza Stichting Woonpunt ș.a./Comisia (C‑132/12 P, EU:C:2013:335, punctele 59-63).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-130" href="#c-130">130</a>
</span>) A se vedea mai sus punctele 45 și 64 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-131" href="#c-131">131</a>
</span>) A se vedea printre altele Curtea EDO, Hotărârea din 9 octombrie 1979, Airey împotriva Irlandei (CE:ECHR:1979:1009JUD000628973, punctul 24), Hotărârea din 8 decembrie 1983, Pretto și alții împotriva Italiei (CE:ECHR:1983:1208JUD000798477, punctul 21), Hotărârea din 23 octombrie 1990, Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei (CE:ECHR:1990:1023JUD001129684, punctul 66), Hotărârea din 27 octombrie 1993, Dombo Beheer B.V. împotriva Țărilor de Jos (CE:ECHR:1993:1027JUD001444888, punctul 33), și Hotărârea din 17 ianuarie 2008, Ryakib Biryukov împotriva Rusiei (CE:ECHR:2008:0117JUD001481002, punctul 37).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-132" href="#c-132">132</a>
</span>) A se vedea nota de subsol 107 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-133" href="#c-133">133</a>
</span>) Versiunea finală consolidată a proiectelor de instrumente de aderare, astfel cum a fost aprobată provizoriu de Grupul 46 + 1 în cadrul celei de a 18‑a reuniuni a sa, 46 + 1(2023)36 din 17 martie 2023 (disponibilă pe site‑ul Consiliului Europei).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-134" href="#c-134">134</a>
</span>) A se vedea nota de subsol 58 de mai sus.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-135" href="#c-135">135</a>
</span>) A se vedea de exemplu Iglesias Sánchez, S., „The jurisdiction of European courts in the CFSP: Between exceptionalism and consistency of legal remedies in a Union based on the rule of law”, EU Law Live, Week‑end Edition, 9 mai 2025.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-136" href="#c-136">136</a>
</span>) A se vedea punctul 79 din prezentele concluzii.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-137" href="#c-137">137</a>
</span>) A se vedea articolul 2 punctul 28, articolul 5 alineatele (6) și (7), articolul 7 alineatul (12), articolul 11 alineatul (6) și articolul 28 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/40.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-138" href="#c-138">138</a>
</span>) Acest aspect este însă contestat de recurente. A se vedea punctul 169 de mai jos.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-139" href="#c-139">139</a>
</span>) A se vedea considerentele (5) și (6) ale actului atacat și raportul Comisiei menționat în considerentul (5) (a se vedea punctul 12 din prezentele concluzii).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-140" href="#c-140">140</a>
</span>) A se vedea punctele 73-77 din hotărâre (menționate la punctul 41 din ordonanța atacată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-141" href="#c-141">141</a>
</span>) A se vedea punctele 60-62 din hotărâre (menționate de asemenea la punctul 41 din ordonanța atacată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-142" href="#c-142">142</a>
</span>) Hotărârea din 22 iunie 2006 (C‑182/03 și C‑217/03, EU:C:2006:416, punctele 61-64).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-143" href="#c-143">143</a>
</span>) A se vedea printre altele Hotărârea din 20 martie 1985, Timex/Consiliul și Comisia (264/82, EU:C:1985:119, punctele 14 și 15), Hotărârea din 11 iulie 1990, Neotype Techmashexport/Comisia și Consiliul (C‑305/86 și C‑160/87, EU:C:1990:295, punctele 19 și 20), și Hotărârea din 18 septembrie 2014, Valimar (C‑374/12, EU:C:2014:2231, punctele 30-32). A se vedea de asemenea, mai general, Concluziile avocatului general Bot prezentate în cauza Philips Lighting Poland și Philips Lighting/Consiliul (C‑511/13 P, EU:C:2015:206, punctele 92-106).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-144" href="#c-144">144</a>
</span>) A se vedea în acest sens printre altele Hotărârea din 16 mai 1991, Extramet Industrie/Consiliul (C‑358/89, EU:C:1991:214, punctul 17), Hotărârea din 18 mai 2022, Uzina Metalurgica Moldoveneasca/Comisia (T‑245/19, EU:T:2022:295, punctele 66 și 69), Hotărârea din 18 octombrie 2023, Zippo Manufacturing și Zippo/Comisia (T‑402/20, EU:T:2023:640, punctele 26 și 28), și Hotărârea din 20 iunie 2024, Euranimi/Comisia (C‑252/23 P, EU:C:2024:538, punctele 38-40).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-145" href="#c-145">145</a>
</span>) A se vedea punctele 36, 43-45, 57 și 78 din prezentele concluzii, precum și jurisprudența menționată în acestea.</p>
</body>
</html>
