<TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">B.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe o eroare vădită de drept și de fapt în măsura în care decizia atacată concluzionează că reclamanta a fost neglijentă</HT></TXT></NP></TI>234Reclamanta susține că Comisia a considerat în mod eronat, în decizia atacată, că a fost neglijentă. În opinia sa, nicio societate normal avizată și suficient de atentă nu ar fi putut să prevadă în mod rezonabil că achiziția din decembrie 2012 trebuia notificată și că participația corespunzătoare nu putea fi transferată reclamantei înainte de autorizare. Interpretarea reclamantei cu privire la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 ar fi fost rezonabilă, fapt care ar fi confirmat de opinia juridică a consilierului juridic extern al reclamantei.235Comisia contestă argumentele reclamantei.236Trebuie amintit că, potrivit articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004, Comisia poate impune amenzi numai pentru încălcări care au fost săvârșite în mod intenționat sau din neglijență.237În ceea ce privește aspectul dacă o încălcare a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență, rezultă din jurisprudență că această condiție este îndeplinită atunci când întreprinderea în cauză nu poate să nu cunoască faptul că are un comportament de natură anticoncurențială, indiferent dacă era sau nu era conștientă de faptul că încălca normele privind concurența [a se vedea, în ceea ce privește încălcările care pot fi sancționate cu amendă în temeiul articolului 23 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167), Hotărârea din 18 iunie 2013, Schenker & Co. și alții, C‑681/11, EU:C:2013:404, punctul 37 și jurisprudența citată].238Faptul că întreprinderea în cauză ar fi calificat în mod eronat din punct de vedere juridic comportamentul său pe care se întemeiază constatarea încălcării nu poate avea drept efect scutirea acesteia de aplicarea unei amenzi în măsura în care ea nu putea să nu cunoască faptul că avea un comportament de natură anticoncurențială (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2013, Schenker & Co. și alții, C‑681/11, EU:C:2013:404, punctul 38). O întreprindere nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci când încălcarea normelor de concurență își are originea în eroarea săvârșită de întreprindere cu privire la legalitatea comportamentului său ca urmare a conținutului unei opinii juridice a unui avocat (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2013, Schenker & Co. și alții, C‑681/11, EU:C:2013:404, punctul 43).239În lumina acestor considerații trebuie să se examineze dacă Comisia a concluzionat în mod întemeiat, în decizia atacată, că reclamanta acționase din neglijență atunci când a pus în aplicare achiziția din decembrie 2012 cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004.240Trebuie arătat, mai întâi, că Comisia a luat în considerare existența unor opinii juridice înainte de a constata, la punctul 142 din decizia atacată, că reclamanta săvârșise încălcările din neglijență și nu în mod intenționat.241La punctele 144-148 din decizia atacată, Comisia s‑a întemeiat pe următoarele elemente pentru a concluziona că reclamanta a fost neglijentă:reclamanta este o întreprindere europeană mare, cu o experiență semnificativă în ceea ce privește procedurile de control al concentrărilor economice și de notificare a Comisiei și a autorităților naționale;
reclamanta știa sau ar fi trebuit să știe că, prin achiziționarea unei participații de 48,5 % la capitalul Morpol, dobândea controlul de facto asupra acesteia din urmă;
reclamanta nu a dovedit că obținuse de la consilierii săi juridici o apreciere referitoare la aplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 anterior datei de 18 decembrie 2012, data încheierii achiziției din decembrie 2012;
existența unui precedent în ceea ce privește interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 [Decizia Comisiei din 21 septembrie 2007 (cazul COMP/M.4730 – Yara/Kemira GrowHow) (denumită în continuare Decizia Yara/Kemira GrowHow)] ar fi trebuit să conducă reclamanta la concluzia că punerea în aplicare a achiziției din decembrie 2012 urma să ducă, probabil, la încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 sau, cel puțin, că aplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) nu era simplă în speță, iar reclamanta ar fi putut și ar fi trebuit să se adreseze Comisiei prin intermediul procedurii de consultare cu privire la aplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 sau solicitând o derogare de la obligația de statu‑quo în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 139/2004;
reclamantei i se aplicase deja o amendă, la nivel național, pentru punerea în aplicare prematură a unei concentrări în cadrul achiziției societății Fjord Seafood, astfel încât era de așteptat un nivel ridicat de diligență din partea sa.
242Reclamanta contestă pertinența tuturor acestor elemente.243Trebuie arătat că, în speță, reclamanta putea să prevadă cu ușurință că, achiziționând 48,5 % din acțiunile Morpol, dobândea controlul exclusiv de facto asupra acestei societăți. Reclamanta nu afirmă că nu a avut cunoștință de anumite elemente de fapt și că, din acest motiv, nu i‑a fost posibil să înțeleagă că, prin punerea în aplicare a achiziției din decembrie 2012, realiza o concentrare cu dimensiune comunitară.244Rezultă, de altfel, din comunicatul de bursă din 17 decembrie 2012, menționat la punctul 6 de mai sus, că reclamanta era conștientă de faptul că achiziționarea Morpol constituia o concentrare de dimensiune comunitară. Astfel, în acesta reclamanta a menționat următoarele:Achiziția va determina foarte probabil o obligație de notificare către autoritățile de concurență ale Uniunii, caz în care Marine Harvest nu va putea să își exercite drepturile de vot asociate acțiunilor sale la Morpol până când operațiunea nu va fi autorizată.
245Simplul fapt că reclamanta a considerat în mod eronat că obligațiile sale se limitau la neexercitarea drepturilor sale de vot înainte de autorizare nu repune în discuție faptul că aceasta era conștientă de împrejurarea că era vorba despre o concentrare cu dimensiune comunitară.246Trebuie amintit că reiese cu claritate din modul de redactare a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 că o concentrare cu dimensiune comunitară trebuie să fie notificată înainte de punerea sa în aplicare și că nu trebuie pusă în aplicare fără notificare și fără autorizare prealabile.247Reclamanta nu putea să nu cunoască aceste dispoziții și nici nu afirmă, de altfel, că nu le cunoștea.248Trebuie amintit, în plus, că potrivit modului său de redactare, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 nu este aplicabil situațiilor precum cea din prezenta cauză (a se vedea punctele 68-83 de mai sus).249Reclamanta afirmă că interpretarea sa cu privire la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 era cel puțin rezonabilă, astfel încât aceasta nu ar fi acționat în mod neglijent.250În această privință, trebuie amintit că, prin raționamentul urmat în cadrul primului motiv, reclamanta urmărește, în esență, să extindă domeniul de aplicare al noțiunii concentrare unică pentru a extinde domeniul de aplicare al excepției prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 (a se vedea punctul 203 de mai sus). Trebuie amintit, în plus, că reclamanta nu identifică niciun exemplu în practica decizională a Comisiei sau în jurisprudența Uniunii în care mai multe operațiuni de cumpărare privind părțile unei singure întreprinderi‑țintă au fost considerate ca fiind o singură concentrare, atunci când controlul exclusiv al întreprinderii‑țintă fusese dobândit prin intermediul primei operațiuni de cumpărare (a se vedea punctul 147 de mai sus).251În schimb, exista o decizie a Comisiei, și anume Decizia Yara/Kemira GrowHow, în care aceasta constatase, la punctele 6 și 7, următoarele:- 6La 24 mai 2007, Yara a achiziționat de la statul finlandez o participație de 30,05 % la GrowHow. Yara consideră că această achiziție constituie prima etapă a ofertei publice în vederea achiziției GrowHow, anunțată la 18 iulie 2007, și că, drept urmare, aceasta ar fi acoperită de excepția, prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul [nr. 139/2004], de la interdicția de a pune în aplicare o concentrare. Yara arată că, în cursul examinării operațiunii de către Comisie, nu va exercita drepturile de vot conferite de participația de 30,05 %. Informațiile furnizate de părți arată că Yara a dobândit controlul prin achiziția participației de 30,05 %.
- 7Articolul 7 alineatul (2) [din Regulamentul nr. 139/2004] se aplică achizițiilor de pachete de la mai mulți vânzători, și anume ofertelor oculte. Comisia consideră că exceptarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2) [din Regulamentul nr. 139/2004] nu este, în consecință, aplicabilă într‑o cauză în care participația de control este achiziționată de cumpărătorul unui singur pachet de acțiuni de la un singur vânzător. Comisia consideră, prin urmare, că o încălcare a obligației de statu‑quo prevăzută la articolul 7 alineatul (1) [din regulamentul menționat], precum și a obligației de notificare prevăzută la articolul 4 alineatul (1) nu poate fi exclusă în speță și că poate examina în cadrul unei proceduri distincte dacă o sancțiune în temeiul articolului 14 alineatul (2) [din Regulamentul nr. 139/2004] este adecvată.
252Desigur, este adevărat că, astfel cum subliniază reclamanta, constatarea potrivit căreia nu putea fi exclusă o încălcare a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 consituie un obiter dictum al Deciziei Yara/Kemira GrowHow, care este o decizie care autorizează o concentrare sub rezerva respectării anumitor angajamente. În cele din urmă, Comisia nu a inițiat o procedură în vederea impunerii unei amenzi în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. Reclamanta subliniază în mod întemeiat că un astfel de obiter dictum este lipsit de efecte juridice obligatorii și că nu ar putea face obiectul unui control din partea instanțelor Uniunii.253Totuși, chiar și un asemenea obiter dictum este susceptibil să ofere operatorilor indicații cu privire la modul în care Comisia interpretează articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. Existența Deciziei Yara/Kemira GrowHow, care privea o situație comparabilă cu cea din speță și în care Comisia precizase că excepția prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 nu era aplicabilă, este un element care face mai dificilă pentru juriști justificarea faptului că o eroare săvârșită cu privire la interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 nu ținea de un comportament neglijent.254Desigur, este adevărat, astfel cum subliniază reclamanta în cadrul celui de al patrulea motiv, că Decizia Yara/Kemira GrowHow nu a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și că versiunea integrală este disponibilă numai în limba engleză.255Totuși, un aviz a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2007, C 245, p. 7) în fiecare dintre limbile oficiale, indicând un link de acces către textul integral al deciziei în engleză. Comisia subliniază, în plus, în mod întemeiat că Decizia Yara/Kemira GrowHow și, în special, interpretarea dată articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 în această decizie a fost citată în lucrările practicienilor. Prin urmare, un operator diligent putea să aibă cunoștință de această decizie și de interpretarea Comisiei cu privire la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004.256În plus, trebuie luat în considerare că reclamanta ar fi putut să consulte Comisia cu privire la problema interpretării articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. În caz de îndoială privind obligațiile sale potrivit Regulamentului nr. 139/2004, comportamentul adecvat al unei întreprinderi este de a contacta Comisia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2012, Electrabel/Comisia, T‑332/09, EU:T:2012:672, punctul 255). Reclamanta nu afirmă că nu a avut cunoștință de această posibilitate.257Comisia era de asemenea îndreptățită să ia în considerare, după cum a procedat la punctul 144 din decizia atacată, faptul că reclamanta era o întreprindere europeană mare, cu o experiență semnificativă în ceea ce privește procedurile de control al concentrărilor și de notificare a Comisiei și a autorităților naționale. Astfel, reiese din cuprinsul punctului 252 din Hotărârea din 12 decembrie 2012, Electrabel/Comisia (T‑332/09, EU:T:2012:672), că experiența unei întreprinderi în materia procedurilor de notificare este un element pertinent în cadrul aprecierii neglijenței.258În plus, Comisia era îndreptățită să ia în considerare, după cum a procedat la punctul 148 din decizia atacată, faptul că reclamantei (la acea dată Pan Fish) i se aplicase deja o amendă, la nivel național, pentru punerea în aplicare prematură a unei concentrări în cadrul achiziției societății Fjord Seafood. Desigur, este adevărat că decizia ministrului francez al economiei din 8 decembrie 2007 (cauza Pan Fish/Fjord Seafood) (denumită în continuare Decizia Pan Fish/Fjord Seafood) nu privea interpretarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. Nu este mai puțin adevărat că este de așteptat o diligență specială din partea unei întreprinderi europene de talie mare, căreia i‑a fost deja aplicată o amendă, deși la nivel național, pentru punerea în aplicare prematură a unei concentrări.259În speță, trebuie constatat că reclamanta a procedat în mod neglijent interpretând articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 într‑un mod care nu este acoperit nici de modul său de redactare, nici de practica decizională a Comisiei sau de jurisprudența instanțelor Uniunii și care nu este conformă cu ceea ce a constatat Comisia, deși într‑un obiter dictum, în Decizia Yara/Kemira GrowHow, fără a contacta în prealabil Comisia pentru a verifica exactitatea interpretării sale. Procedând astfel, reclamanta a acționat pe propriul risc și nu se poate întemeia în mod valid pe pretinsul caracter rezonabil al interpretării sale.260Prin urmare, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia nicio societate normal avizată și suficient de atentă nu ar fi putut să prevadă în mod rezonabil că achiziția din decembrie 2012 trebuia notificată și că participația corespunzătoare nu putea fi transferată reclamantei înainte de autorizare.261În ceea ce privește argumentele reclamantei întemeiate pe aprecierea consilierilor săi juridici externi, trebuie arătate următoarele.262Pe de o parte, reclamanta afirmă că consilierii săi juridici, care ar avea o experiență solidă în probleme de dreptul concurenței, împărtășeau opinia că achiziția din decembrie 2012 și oferta publică constituiau o concentrare unică ce intra sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004, ceea ce ar confirma caracterul rezonabil al interpretării sale. Pe de altă parte, aceasta afirmă că experiența sa legată de operațiunea în urma căreia fusese pronunțată Decizia Pan Fish/Fjord Seafood este unul dintre factorii care au determinat‑o să solicite și să obțină asigurări, în mai multe rânduri, cu privire la faptul că achiziția unei participații de 48,5 % la Morpol ar intra sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. În sfârșit, reclamanta afirmă că Comisia a considerat în mod eronat, la punctul 146 din decizia atacată, că nu încercase să obțină și nu primise vreo opinie cu privire la domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 înainte de 18 decembrie 2012.263Prin urmare, trebuie examinat conținutul opiniilor furnizate de consilierii juridici externi ai reclamantei.264Reclamanta se întemeiază pe un e‑mail care i‑a fost adresat de consilierul său juridic norvegian la 29 noiembrie 2012. Acesta a arătat următoarele:6.ConcurențaAchiziționarea acțiunilor Friendmall în [Morpol] va duce la o notificare a autorităților de concurență competente.
Nu dispunem de o imagine de ansamblu a cifrei de afaceri a celor două societăți, împărțită pe jurisdicții, și nici de alte informații necesare pentru a analiza în ce mod și unde este necesar ca o astfel de notificare să fie efectuată.
Vă recomandăm ferm să depuneți toate eforturile pentru a stabili aceste elemente cu prioritate, dat fiind că ne vor permite să redactăm și să transmitem notificările relativ rapid după o eventuală dată a achiziției.
Experiența noastră arată că obținerea autorizațiilor necesare pentru asemenea achiziții va necesita timp. Nu se poate exclude că vi se va impune să vindeți segmente ale activităților pentru a obține autorizația necesară în anumite jurisdicții. Va trebui, imediat ce veți ști unde ar putea fi necesar acest lucru, să stabiliți strategii privind modul de a răspunde la astfel de obiecții.
Astfel cum a fost menționat anterior, [Marine Harvest] nu va fi în măsură să exercite niciun drept de acționar în cadrul [Morpol] în ceea ce privește acțiunile achiziționate până la primirea tuturor autorizațiilor în temeiul dreptului concurenței.
265Reiese cu claritate din acest e‑mail că consilierul juridic norvegian al reclamantei nu dispunea de informațiile necesare privind cifra de afaceri a întreprinderilor în cauză și că, din acest motiv, nu era în măsură să analizeze în fața căror autorități de concurență trebuia notificată operațiunea. Reclamanta nu se putea aștepta ca consilierul său juridic norvegian să efectueze o analiză exhaustivă a implicațiilor concentrării din punctul de vedere al dreptului Uniunii înainte de a deține elemente care să îi permită să soluționeze problema dacă era vorba despre o concentrare cu dimensiune comunitară.266Trebuie arătat, în plus, că cele câteva paragrafe din acest e‑mail referitoare la dreptul concurenței, astfel cum au fost citate la punctul 264 de mai sus, nu pot fi considerate o analiză veritabilă a obligațiilor reclamantei privind notificările și eventualele obligații de statu‑quo. Reclamanta nu putea deduce, a contrario, din simpla frază potrivit căreia [a]stfel cum a fost menționat anterior, [Marine Harvest] nu va fi în măsură să exercite niciun drept de acționar în cadrul [Morpol] în ceea ce privește acțiunile achiziționate până la primirea tuturor autorizațiilor în temeiul dreptului concurenței că avea dreptul de a încheia achiziția din decembrie 2012 fără notificare sau autorizare prealabilă.267Existența acestui e‑mail al consilierului norvegian al reclamantei nu poate în niciun caz să o exonereze pe aceasta de răspundere.268Același consilier juridic a adresat, la 14 decembrie 2012, la ora 10:02, un e‑mail unui consilier juridic de la cabinetul de avocatură F., care era redactat după cum urmează:Negocierile privind proiectul [Morpol] sunt, în prezent, aproape terminate și suntem destul de siguri că se va ajunge la un acord în cursul zilei și că [SPA] va fi semnat la sfârșitul după‑amiezii.
Ultimul proiect este anexat pentru examinare și observații din partea dumneavoastră din perspectiva dreptului concurenței.
Nimeni nu s‑a concentrat prea mult, iar aceasta nu este neobișnuit, asupra acestui aspect specific până în prezent. Am atins, de asemenea, un stadiu în care ar fi preferabil să nu se aducă alte modificări textului, în măsura în care aceasta ar putea distrage ușor părțile.
Prin urmare, ați putea să examinați acest proiect și să reveniți numai cu observațiile sau cu propunerile de modificări pe care le considerați absolut necesare în raport cu procedura de autorizare în temeiul dreptului Uniunii în materie de concurență?
În mod evident, acest lucru este destul de urgent și v‑aș fi, prin urmare, foarte recunoscător dacă i‑ați acorda o atenție imediată.
269Acest e‑mail arată cu claritate că reclamanta nu s‑a comportat precum un operator diligent. Astfel, reiese din acesta că nimeni nu [se concentrase] prea mult asupra aspectului dreptului concurenței până la momentul trimiterii acestui e‑mail, și anume chiar în ziua semnării SPA. Un operator diligent s‑ar fi concentrat asupra implicațiilor operațiunii din perspectiva dreptului concurenței într‑un stadiu mai precoce.270Întrebată cu privire la acest aspect în ședință, reclamanta a arătat că autorul e‑mailului din 14 decembrie 2012 era de asemenea autorul e‑mailului din 29 noiembrie 2012 și că acest din urmă e‑mail ar demonstra că acesta reflectase la subiectul dreptului concurenței deja din acest stadiu. Aceasta a arătat, în plus, că consilierul juridic norvegian al reclamantei era un avocat specializat în dreptul societăților, iar nu un avocat specializat în domeniul dreptului concurenței și că acesta solicitase opinia unui specialist de la cabinetul de avocatură F. la 14 decembrie 2012.271În această privință, trebuie amintit că e‑mailul din 29 noiembrie 2012 nu conține o analiză veritabilă a obligațiilor reclamantei referitoare la notificări și la eventualele obligații de statu‑quo (a se vedea punctul 266 de mai sus). Deși este adevărat că consilierul juridic norvegian a reflectat la aspectul dreptului concurenței, trebuie arătat că, potrivit propriei mărturisiri din e‑mailul din 14 decembrie 2012, nimeni nu se concentrase prea mult asupra acestui aspect până la această dată.272În plus, trebuie să se constate că, arătând în ședință că consilierul juridic norvegian al reclamantei era un avocat specializat în dreptul societăților, iar nu un avocat specializat în domeniul dreptului concurenței, reclamanta a nuanțat cel puțin, în privința acestui consilier juridic, afirmația care figurează la punctul 71 din cererea introductivă, potrivit căreia consilierii săi juridici externi aveau o experiență solidă în ceea ce privește aspectele de dreptul concurenței.273La 14 decembrie 2012, la ora 22.36, consilierul juridic al societății de avocatură F. a răspuns la e‑mailul citat la punctul 268 de mai sus, arătând în special:Doar o întrebare: nu am putut găsi nicio dispoziție care să acopere aspectul exercitării drepturilor de vot atât timp cât procedura de autorizare este în curs. Este evident că cumpărătorul nu poate exercita drepturile de vot înainte de autorizare.
274Acest e‑mail, schimbat între doi consilieri juridici externi ai reclamantei, nu poate fi considerat o analiză veritabilă a implicațiilor concentrării din perspectiva dreptului concurenței, iar consilierul juridic al societății de avocatură F. nu dispunea, de altfel, de suficient timp pentru a efectua o astfel de analiză.275Trebuie să se constate, în plus, că nici e‑mailul din 29 noiembrie 2012, nici cele din 14 decembrie 2012 nu menționează articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004.276Primul document care menționează în mod explicit articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 este un memorandum al consilierului juridic norvegian al reclamantei din data de 18 decembrie 2012.277În acest memorandum, după ce a citat textul articolului 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 139/2004, acest consilier juridic a arătat următoarele:Din considerațiile care precedă rezultă că Marine Harvest poate obține acțiunile Morpol, însă nu poate exercita drepturile de vot aferente acestor acțiuni înainte de autorizarea operațiunii de către Comisie. Astfel, Marine Harvest nu își poate exercita drepturile în calitate de acționară a Morpol și nu va controla, așadar, în practică, societatea până la obținerea autorizației.
278Acest memorandum nu conține totuși o analiză veritabilă a aplicabilității articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004. Simpla citare a textului articolului 7 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 139/2004 și afirmația potrivit căreia reclamanta putea obține acțiunile Morpol dacă nu își exercita drepturile de vot nu pot fi asimilate unei asemenea analize, în special având în vedere împrejurarea că, potrivit modului său de redactare, articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 nu este aplicabil. În acest memorandum, consilierul juridic norvegian al reclamantei nu s‑a întemeiat, în special, pe existența unei concentrări unice pentru a justifica pretinsa aplicabilitate a articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004.279În plus, trebuie amintit că SPA fusese deja semnat la 14 decembrie 2012. SPA prevedea, la articolul 7.1, că finalizarea sa va avea loc cât mai curând posibil și cel mai târziu la trei zile lucrătoare de la semnare. În plus, acesta prevedea, la articolul 7.2, că, la data finalizării, reclamanta trebuia să demonstreze că a plătit prețul de vânzare. În sfârșit, SPA prevedea, la articolul 7.3, că la această dată vânzătorii trebuiau să demonstreze că transferaseră acțiunile reclamantei.280Prin urmare, memorandumul din 18 decembrie 2012 a fost redactat într‑un moment în care reclamanta se angajase deja să încheie achiziția cel mai târziu la trei zile lucrătoare de la semnarea SPA.281În ceea ce privește constatarea Comisiei care figura la punctul 146 din decizia atacată, potrivit căreia reclamanta nu a furnizat elemente care să dovedească că primise de la consilierii săi juridici o apreciere referitoare la aplicabilitatea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 anterior datei de 18 decembrie 2012, fapt contestat de reclamantă, trebuie arătate următoarele.282Desigur, este adevărat reclamanta a indicat în mod implicit, la pagina 14 din răspunsul său din 30 aprilie 2014 la comunicarea privind obiecțiunile, că primise de la consilierul său juridic norvegian, anterior datei de 18 decembrie 2012, informația potrivit căreia condițiile pentru aplicarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 erau îndeplinite. Astfel, reclamanta a indicat că această informație fusese reiterată în scris în memorandumul acestui consilier din 18 decembrie 2012.283Totuși, constatarea Comisiei potrivit căreia reclamanta nu a furnizat elemente care să dovedească că primise o astfel de apreciere anterior datei de 18 decembrie 2012 este corectă. Astfel, deși reclamanta a afirmat în mod implicit, în răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, că a primit de la consilierul său juridic norvegian, anterior datei de 18 decembrie 2012, informația potrivit căreia condițiile pentru aplicarea articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 erau îndeplinite, ea nu a furnizat un element de probă în această privință. În special, ea nu a furnizat, în anexa la răspunsul său la comunicarea privind obiecțiunile, e‑mailurile din 29 noiembrie și din 14 decembrie 2012, citate la punctele 264, 268 și 273 de mai sus, pe care le‑a furnizat în anexa la cererea introductivă.284În orice caz, aceste e‑mailuri nu repun în discuție neglijența reclamantei. În ceea ce privește e‑mailul din 29 noiembrie 2012, prezentat în fața Tribunalului, trebuie amintit că acesta nu menționează articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 și că nu conține o analiză veritabilă a obligațiilor reclamantei (a se vedea punctele 264-266 de mai sus). Aceeași este situația în ceea ce privește e‑mailul consilierului juridic al societății de avocatură F. din 14 decembrie 2012 (a se vedea punctele 273-275 de mai sus).285În orice caz, chiar presupunând că reclamanta a obținut, anterior datei de 18 decembrie 2012, din partea consilierilor săi juridici informația potrivit căreia articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004 era aplicabil, aceasta nu ar repune în discuție constatarea potrivit căreia comportamentul reclamantei a fost neglijent.286Pe de o parte, trebuie amintit că o întreprindere nu poate evita aplicarea unei amenzi atunci când încălcarea normelor de concurență își are originea în eroarea săvârșită de întreprindere cu privire la legalitatea comportamentului său ca urmare a conținutului unei opinii juridice a unui avocat (a se vedea punctul 238 de mai sus).287Pe de altă parte, e‑mailul consilierului juridic norvegian al reclamantei din 14 decembrie 2012, pe care se întemeiază reclamanta, departe de a confirma că reclamanta a dat dovadă de diligență, indică neglijența acesteia, întrucât rezultă că nimeni nu [se concentrase] prea mult asupra aspectului dreptului concurenței până în însăși ziua semnării SPA.288Dacă reclamanta s‑ar fi comportat precum un operator diligent, s‑ar fi asigurat de efectuarea unei analize complete a implicațiilor SPA din perspectiva dreptului concurenței anterior semnării SPA, cu atât mai mult cu cât SPA prevedea că finalizarea achiziției trebuia să aibă loc la cel mult trei zile lucrătoare de la semnarea sa.289Reclamanta se întemeiază de asemenea pe un e‑mail care i‑a fost trimis de avocatul societății F. la 27 ianuarie 2013. În această privință, trebuie constatat că acest e‑mail a fost trimis după finalizarea achiziției din decembrie 2012 și că nu poate, așadar, în niciun caz să exonereze reclamanta de răspundere. Pe de altă parte, acest e‑mail nu conține o analiză veritabilă a condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 139/2004, ci se limitează, în esență, la a reproduce textul acestei dispoziții. Acest e‑mail nu menționează, în special, noțiunea concentrare unică.290Rezultă din tot ceea ce precedă că Comisia a constatat în mod întemeiat că încălcarea articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 139/2004 a fost săvârșită din neglijență.291Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea motiv.