<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-517/19 P</NO.CASE><NO.CASE>C-518/19 P</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62019CC0517</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:848">EU:C:2020:848</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>17</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>17</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile domnului Pikamäe – Cauzele Conexate C‑517/19 P și C‑518/19 P</HT></P><P><HT TYPE="SC">Alvarez y Bejarano și alții/Comisia și Ardalic și alții/Consiliul</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Domnul Priit Pikamäe</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20201021">21 octombrie 2020</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauzele conexate C‑517/19 P și C‑518/19 P</HT></P><P>Maria Alvarez y Bejarano,</P><P>Ana‑Maria Enescu,</P><P>Lucian Micu,</P><P>Angelica Livia Salanta,</P><P>Svetla Shulga,</P><P>Soldimar Urena de Poznanski,</P><P>Angela Vakalis,</P><P>Luz Anamaria Chu,</P><P>Marli Bertolete,</P><P>Maria Castro Capcha,</P><P>Hassan Orfe El,</P><P>Evelyne Vandevoorde</P><P>împotriva</P><P>Comisiei Europene (C‑517/19 P)</P><P>și</P><P>Jakov Ardalic,</P><P>Liliana Bicanova,</P><P>Monica Brunetto,</P><P>Claudia Istoc,</P><P>Sylvie Jamet,</P><P>Despina Kanellou,</P><P>Christian Stouraitis,</P><P>Abdelhamid Azbair,</P><P>Abdel Bouzanih,</P><P>Bob Kitenge Ya Musenga,</P><P>El Miloud Sadiki,</P><P>Cam Tran Thi</P><P>împotriva</P><P>Consiliului Uniunii Europene (C‑518/19 P)</P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Recurs</KEYWORD><KEYWORD>Funcție publică</KEYWORD><KEYWORD>Statutul funcționarilor Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Reforma de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE></KEYWORD><KEYWORD>Articolul 7 din anexa V</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 4, 7 și 8 din anexa VII</KEYWORD><KEYWORD>Noi dispoziții referitoare la plata forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală de la locul de repartizare la locul de origine și la acordarea concediului pentru vizită în țara de origine</KEYWORD><KEYWORD>Legătură cu statutul de persoană cu reședința în afara țării de origine sau de expatriat</KEYWORD><KEYWORD>Excepție de nelegalitate</KEYWORD><KEYWORD>Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 20</KEYWORD><KEYWORD>Egalitatea în fața legii</KEYWORD><KEYWORD>Intensitatea controlului jurisdicțional</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><?PAGE NO="2"?><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin prezentele recursuri, recurenții solicită anularea Hotărârilor Tribunalului Uniunii Europene din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190430">30 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Alvarez y Bejarano și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑516/16 și T‑536/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:267">EU:T:2019:267</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) și <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Ardalic și alții/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑523/16 și T‑542/16</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:272">EU:T:2019:272</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) (denumite împreună în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>hotărârile atacate<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) prin care s‑a respins acțiunea în anulare, întemeiată pe o excepție de nelegalitate a articolului 7 din anexa V și a articolului 8 din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, a deciziilor Comisiei Europene și Consiliului Uniunii Europene prin care li se refuză, în temeiul acestor dispoziții și începând de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, beneficiul plății forfetare a cheltuielilor de călătorie anuală și acordarea concediului pentru vizită în țara de origine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Reformele succesive ale Statutului funcționarilor Uniunii Europene și eliminările sau reducerile avantajelor care le însoțesc uneori se află la originea unor litigii între funcționari sau agenți și instituțiile care îi angajează. După problema reducerii numărului de zile de concediu anual pentru personalul repartizat în țări terțe<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200908">8 septembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑119/19 P și C‑126/19 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:676">EU:C:2020:676</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea este chemată să se pronunțe cu privire la legalitatea dispozițiilor statutare, rezultate din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20131022">22 octombrie 2013</DATE> de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="287" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 287, p. 15</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>, care restrâng rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală și, sub vechea denumire binecunoscută, concediul aferent duratei călătoriei.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Cauzele cu care este sesizată Curtea îi dau ocazia să clarifice printre altele întinderea controlului jurisdicțional al respectării egalității în fața legii în contextul exercitării de către legiuitorul statutar a puterii sale discreționare.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Regulamentul nr. 31 (CEE)/11 (CEEA) de stabilire a statutului funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P><REF.DOC.OJ COLL="P" NO.OJ="045" PAGE.FIRST="1385" DATE.PUB="1962">JO 1962, 45, p. 1385</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>statutul<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>) a fost modificat de mai multe ori și printre altele prin Regulamentul nr. 1023/2013, care a intrat în vigoare la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Articolul 7 din anexa V la statut prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>Funcționarii care au dreptul la indemnizația de expatriere sau de reședință în afara țării de origine au dreptul la două zile și jumătate de concediu suplimentar pe an pentru a‑și vizita țara de origine.</ALINEA><ALINEA>Primul paragraf se aplică funcționarilor al căror loc de repartizare este situat pe teritoriul statelor membre. În cazul în care locul de muncă se găsește în afara acestui teritoriu, durata concediului pentru vizită în țara de origine se stabilește prin decizie specială, în funcție de necesități.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>Aplicabil prin analogie agenților contractuali în temeiul articolului 91 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.</P></NOTE></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 4 din anexa VII la statut prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="004.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Indemnizația de expatriere, egală cu 16 % din valoarea totală a salariului de bază, a alocației pentru locuință și a alocației pentru creșterea copilului plătite funcționarului, se acordă:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>funcționarului:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>care nu are și nu a avut niciodată cetățenia statului pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare și</P></ITEM><ITEM><P>care, în mod obișnuit, nu a locuit și nu și‑a exercitat activitatea profesională principală pe teritoriul european al statului respectiv, în perioada de cinci ani care se încheie cu șase luni înainte de angajarea în muncă. Pentru aplicarea prezentei dispoziții, situațiile ce rezultă din serviciile efectuate pentru un alt stat sau organizație internațională nu se iau în considerare.</P></ITEM></LIST></P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>funcționarului care are sau a avut cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare și care, în perioada de 10 ani care se încheie la angajarea în muncă, a locuit în mod obișnuit în afara teritoriului european al statului respectiv pentru alte motive decât cele legate de exercitarea atribuțiilor în serviciul unui stat sau al unei organizații internaționale.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Funcționarul care nu are și nu a avut niciodată cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare și care nu îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) are dreptul la o indemnizație de expatriere egală cu un sfert din indemnizația de reședință în afara țării de origine.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="004.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>În sensul alineatelor (1) și (2), un funcționar care a dobândit prin căsătorie, în mod automat și fără posibilitatea de a renunța la aceasta, cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare beneficiază de același regim ca și funcționarul menționat la alineatul (1) litera (a) prima liniuță.<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Atât înainte, cât și după reforma statutului intrată în vigoare la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, această dispoziție este aplicabilă prin analogie agenților contractuali în temeiul articolului 92 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.</P></NOTE> [traducere neoficială]</ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 7 din anexa VII la statut prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="007.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>Funcționarul are dreptul la o plată forfetară corespunzătoare cheltuielilor de călătorie pentru sine, soțul său și persoanele aflate în întreținerea sa care locuiesc efectiv împreună cu el:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>cu ocazia angajării în muncă, de la locul recrutării până la locul de repartizare;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>cu ocazia încetării raporturilor de muncă în sensul articolului 47 din Statutul funcționarilor, de la locul de repartizare până la locul de origine definit la alineatul (4) de la prezentul articol;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>cu ocazia oricărui transfer care atrage după sine schimbarea locului de repartizare.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>În caz de deces al unui funcționar, soțul supraviețuitor și persoanele aflate în întreținere au dreptul la plata forfetară în aceleași condiții.</P><P>[…]</P></ALINEA></PARAG><?PAGE NO="4"?><PARAG IDENTIFIER="007.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Locul de origine al funcționarului se stabilește la începerea activității acestuia, ținându‑se seama, în principiu, de locul unde a fost recrutat sau, la cererea expresă și motivată corespunzător a acestuia, de centrul său de interese. Locul de origine astfel stabilit poate fi revizuit ulterior, pe perioada în care funcționarul în cauză își exercită atribuțiile sau la încetarea raporturilor de muncă, printr‑o decizie specială a autorității împuternicite să facă numiri. Cu toate acestea, cât timp funcționarul în cauză este în activitate, decizia respectivă nu poate fi luată decât în situații excepționale și după prezentarea de către funcționar de documente justificative în mod corespunzător.</ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 8 din anexa VII prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="008.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Funcționarul care are dreptul la indemnizația de expatriere sau la indemnizația de reședință în afara țării de origine are dreptul, în limita stabilită la alineatul (2), în fiecare an calendaristic, la o sumă forfetară corespunzătoare cheltuielilor de călătorie de la locul de repartizare la locul de origine, așa cum sunt definite la articolul 7 pentru funcționarul în cauză și, în cazul în care acesta are dreptul la alocație pentru locuință, suma forfetară se plătește și pentru soț și persoanele aflate în întreținerea funcționarului, în sensul articolului 2. [traducere neoficială]</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="008.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Plata forfetară se efectuează pe baza unei indemnizații calculate pe kilometru de distanță geografică între locul de repartizare al funcționarului și locul său de origine. [traducere neoficială]</ALINEA><ALINEA>În cazul în care locul de origine, astfel cum este definit la articolul 7, este în afara teritoriilor statelor membre ale Uniunii sau în afara țărilor și teritoriilor enumerate în anexa II la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ori în afara teritoriului statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb, plata forfetară se efectuează pe baza unei indemnizații calculate pe kilometru de distanță geografică între locul de repartizare al funcționarului și capitala statului membru a cărui cetățenie o deține. Funcționarul al cărui loc de origine se află în afara teritoriului statelor membre ale Uniunii sau în afara țărilor și teritoriilor enumerate în anexa II la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ori în afara teritoriului statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb și care nu este cetățean al unuia din statele membre nu are dreptul la plata forfetară.</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="008.004"><NO.PARAG>(4)</NO.PARAG><ALINEA>Alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se aplică funcționarilor al căror loc de repartizare este situat pe teritoriul statelor membre […] [traducere neoficială]</ALINEA><ALINEA>Plata forfetară are la bază costul călătoriei cu avionul la clasa economică<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Articolele 7 și 8 din anexa VII la statut, astfel cum au fost modificate prin Regulamentul nr. 1023/2013, sunt în principiu aplicabile prin analogie agenților contractuali în temeiul articolului 92 din Regimul aplicabil celorlalți agenți.</P></NOTE>.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Istoricul cauzelor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cauza C‑517/19 P</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Doamna Alvarez y Bejarano și alte unsprezece persoane sunt funcționari sau agenți contractuali ai Comisiei, repartizați în Belgia. Aceștia au toți dublă cetățenie, inclusiv cea a locului de repartizare. Ei nu primesc nici indemnizația de reședință în afara țării de origine, nici pe cea de expatriere, prevăzute la articolul 4 din anexa VII la statut, care nu a fost modificat prin Regulamentul nr. 1023/2013.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Locul de origine a șapte dintre aceste douăsprezece persoane este situat în Uniunea Europeană sau în țările și teritoriile de peste mări prevăzute în anexa II la Tratatul FUE, în timp ce locul de origine al celorlalte cinci este situat în afara teritoriilor statelor membre ale Uniunii, ale statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) sau a teritoriilor prevăzute în anexa II menționată. Unsprezece funcționari sau agenți sunt resortisanți ai statului în care se află locul lor de origine, în timp ce locul de origine al unuia dintre aceștia, belgiano‑panamez, este situat în regiunea autonomă Azore (Portugalia).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În urma intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1023/2013, Comisia a adoptat dispoziții generale de punere în aplicare a articolului 8 din anexa VII la statut și o decizie referitoare la concedii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Întrucât dosarele personale ale doamnei Alvarez y Bejarano și ale celorlalte unsprezece persoane în cauză au fost adaptate ca urmare a adoptării acestor acte, persoanele respective nu au dreptul, de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, nici la plata forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală, nici la concediu pentru vizită în țara de origine (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>avantajele în discuție<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>), fostul concediu aferent duratei călătoriei, avantaje acordate înainte de această dată funcționarilor sau agenților al căror loc de origine era, precum în cazul părților în cauză, stabilit într‑un loc diferit de locul de repartizare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>În consecință, întrucât reclamațiile formulate împotriva acestor modificări ale dosarelor personale au fost respinse de Comisie, persoanele vizate au formulat acțiuni în fața Tribunalului (cauzele conexate T‑516/16 și T‑536/16).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cauza C‑518/19 P</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Istoricul cauzei C‑518/19 P este în esență analog celui al cauzei C‑517/19 P.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Domnul Ardalic și alte unsprezece persoane sunt funcționari sau agenți contractuali ai Consiliului și au toți dublă cetățenie, inclusiv cea a locului lor de repartizare, și nu primesc nici indemnizația de reședință în afara țării de origine, nici indemnizația de expatriere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Locul de origine a șase dintre aceștia este situat în Uniunea Europeană sau în țările și teritoriile de peste mări prevăzute în anexa II la Tratatul FUE, în timp ce locul de origine al celorlalte șase este situat în afara teritoriilor statelor membre ale Uniunii, ale statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) sau a teritoriilor prevăzute în anexa II menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Unsprezece recurenți sunt resortisanți ai statului în care se află locul lor de origine, în timp ce un agent este belgiano‑croat, deși locul său de origine este situat în Serbia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>La fel ca funcționarii sau agenții din cauza C‑517/19 P, domnul Ardalic și celelalte unsprezece persoane în cauză nu mai au dreptul, de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, la avantajele în discuție, în urma intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1023/2013 și a două decizii ale secretarului general al Consiliului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>În consecință, întrucât reclamațiile formulate împotriva modificărilor dosarelor personale ale acestora au fost respinse de Consiliu, domnul Ardalic și celelalte unsprezece persoane vizate au formulat acțiuni în fața Tribunalului (cauzele T‑523/16 și T‑542/16).</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Procedura în fața Tribunalului și hotărârile atacate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În acțiunile respective formulate în primă instanță, având ca obiect anularea deciziilor defavorabile care îi privesc, doamna Alvarez y Bejarano și ceilalți 23 de funcționari sau agenți (denumiți în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>recurenții<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>) au ridicat o excepție de nelegalitate a articolului 7 din anexa V și a articolului 8 din anexa VII la statut, astfel cum au fost modificate prin Regulamentul nr. 1023/2013, bazată pe trei<?PAGE NO="6"?> motive întemeiate, în primul rând, pe o nelegalitate care rezultă din <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>repunerea în discuție a locului de origine al recurenților<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>, în al doilea rând, pe o nelegalitate a condiției de acordare legate de beneficiul indemnizației de reședință în afara țării de origine sau de expatriere și, în al treilea rând, pe o încălcare a principiilor proporționalității, securității juridice, drepturilor dobândite și protecției încrederii legitime, precum și a dreptului la respectarea vieții de familie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Tribunalul a respins acțiunile în întregime.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">V.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluziile părților și procedura în fața Curții</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">În cauza C‑517/19 P</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Recurenții din cauza C‑517/19 P solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>anularea Hotărârii Tribunalului din <DATE ISO="20190430">30 aprilie 2019</DATE> în cauzele conexate T‑516/16 și T‑536/16, Alvarez y Bejarano și alții/Comisia;</P></ITEM><ITEM><P>anularea deciziei Comisiei de a nu mai acorda recurenților, începând cu anul 2014, concediul aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Comisia solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>respingerea recursului;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Parlamentul European și Consiliul, care, în calitate de intervenienți în primă instanță, au depus un memoriu în răspuns în conformitate cu articolul 172 din Regulamentul de procedură al Curții, solicită de asemenea respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">În cauza C‑518/19 P</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Recurenții din cauza C‑518/19 P solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>anularea Hotărârii Tribunalului din <DATE ISO="20190430">30 aprilie 2019</DATE> în cauzele conexate T‑523/16 și T‑542/16, Ardalic și alții/Consiliul;</P></ITEM><ITEM><P>anularea deciziei secretarului general al Consiliului Uniunii Europene de a nu mai acorda recurenților, începând de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, concediul aferent duratei călătoriei și rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Consiliul solicită Curții:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>respingerea recursului;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Parlamentul, care, în calitate de intervenient în primă instanță, a depus un memoriu în răspuns în conformitate cu articolul 172 din Regulamentul de procedură, solicită de asemenea respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, președintele Curții a decis, la <DATE ISO="20191001">1 octombrie 2019</DATE>, conexarea cauzelor C‑517/19 P și C‑518/19 P pentru buna desfășurare a fazei scrise și orale a procedurii, precum și în vederea pronunțării hotărârii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Părțile au fost ascultate în cadrul ședinței în fața Curții care a avut loc la <DATE ISO="20200701">1 iulie 2020</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VI.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiza juridică</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Recurenții invocă două motive în susținerea recursurilor formulate, întemeiate, primul, pe o eroare de drept a Tribunalului în definirea întinderii controlului jurisdicțional și, al doilea, pe încălcarea principiului egalității de tratament.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la primul motiv</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Este cert că, în cele două hotărâri atacate, Tribunalul a efectuat un control de legalitate restrâns, pentru motivul că stabilirea condițiilor și a modalităților de aplicare a rambursării cheltuielilor de călătorie anuală și a concediului aferent duratei călătoriei intră într‑un domeniu al reglementării în care legiuitorul are o largă putere de apreciere. Într‑un astfel de domeniu, Tribunalul a considerat că trebuie să se limiteze la a verifica, în ceea ce privește respectarea principiului egalității de tratament și a celui al nediscriminării, dacă instituția în cauză nu a recurs la o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată și, în legătură cu principiul proporționalității, dacă măsura adoptată nu avea un caracter vădit inadecvat în raport cu obiectivul reglementării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>În recursurile formulate, recurenții susțin că, procedând astfel, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și că acesta ar fi trebuit, în cadrul verificării respectării principiului egalității de tratament, să efectueze un control deplin. Împrejurarea că legiuitorul Uniunii ar avea o largă putere de apreciere ar fi, în sine, lipsită de relevanță în ceea ce privește aspectul dacă reglementarea în litigiu ar crea o inegalitate de tratament între funcționari.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>În opinia noastră, această argumentație nu poate fi admisă, pentru motivele expuse mai jos. După o scurtă amintire a condițiilor de punere în aplicare a unui control de legalitate restrâns de către instanța Uniunii, vom examina problema controlului jurisdicțional al respectării egalității în fața legii și ulterior pe cea, dezbătută în ședință, a incidenței unei eventuale discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate asupra întinderii controlului menționat.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la punerea în aplicare a controlului jurisdicțional restrâns</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, aceasta a recunoscut legiuitorului Uniunii, în cadrul exercitării competențelor care îi sunt conferite, o amplă putere de apreciere în cazul în care acțiunea sa implică alegeri de natură politică, economică și socială și în cazul în care este necesar ca acesta să efectueze aprecieri și evaluări complexe<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:728">EU:C:2008:728</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190130">30 ianuarie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Planta Tabak</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑220/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:76">EU:C:2019:76</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>Deși această putere discreționară este în mod constant recunoscută legiuitorului în materie agricolă, socială, comercială sau de mediu, ea a fost recunoscută acestuia și în cadrul reformelor statutului. Rezultă astfel din jurisprudență că legiuitorul dispune de o largă marjă de manevră pentru a adapta statutul și pentru a modifica în orice moment, chiar și într‑un sens nefavorabil, drepturile și obligațiile funcționarilor, amintindu‑se că raportul juridic dintre aceștia din urmă și administrație este de natură statutară, iar nu contractuală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19801016">16 octombrie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Hochstrass/Curtea de Justiție</NAME.CASE> (<NO.CASE>147/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:238">EU:C:1980:238</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Centeno Mediavilla și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑443/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:767">EU:C:2008:767</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0091">91</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100304">4 martie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Angé Serrano și alții/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑496/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:116">EU:C:2010:116</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR>, <REF.NP.ECR REF="NP0086">86</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0093">93</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Astfel cum subliniază Consiliul, jurisprudența a considerat că legislația în domeniul funcției publice implică alegeri de natură politică, economică și socială și că, prin urmare, este necesar ca legiuitorul statutar să efectueze aprecieri și evaluări complexe pentru care dispune de o amplă putere de apreciere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În plus, Curtea a precizat că intensitatea controlului legalității, într‑o situație în care legiuitorul Uniunii a fost determinat să efectueze aprecieri economice complexe, trebuie să fie cu atât mai redusă cu cât <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>actul în cauză are o aplicabilitate generală<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19981119">19 noiembrie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Regatul Unit/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑150/94</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:547">EU:C:1998:547</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE><QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>. Or, în cazul de față, este cert că acțiunile formulate în fața Tribunalului erau întemeiate exclusiv pe o excepție de nelegalitate a articolului 7 din anexa V și a articolului 8 din anexa VII la statut. Recurenții nu reproșează instituțiilor în cauză că au săvârșit o eroare de apreciere, ci pretind doar că deciziile individuale negative adresate fiecăruia dintre ei, în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor de călătorie și concediul pentru vizită în țara de origine, sunt nelegale, în măsura în care se întemeiază pe norme ele însele nelegale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>În acest context, nu există nicio îndoială, în opinia noastră, că recunoașterea unei largi puteri de apreciere în favoarea legiuitorului statutar are drept consecință punerea în aplicare de către instanță a unui control de legalitate restrâns. Aceasta trebuie să se limiteze la a examina, pe fond, dacă exercitarea acestei competențe nu este afectată de o eroare vădită sau de un abuz de putere ori dacă instituțiile în cauză nu și‑au depășit în mod evident limitele puterii lor de apreciere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20011122">22 noiembrie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Țările de Jos/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/97</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:620">EU:C:2001:620</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0062">62</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090702">2 iulie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Bavaria și Bavaria Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑343/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:415">EU:C:2009:415</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Observăm cu interes că recurenții nu contestă existența puterii discreționare a legiuitorului statutar, împrejurare considerată de părțile interesate drept inoperantă în raport cu parametrul de legalitate pe care acesta din urmă ar fi trebuit să îl respecte și despre care se pretinde că a fost încălcat, și anume principiul egalității de tratament.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la controlul respectării principiului egalității de tratament</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Principiul egalității de tratament face parte dintre principiile generale ale dreptului Uniunii al căror caracter fundamental este consacrat la articolul 20 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>carta<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>), căreia articolul 6 alineatul (1) TUE îi recunoaște aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor. Astfel cum reiese din articolul 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile sale se adresează în special instituțiilor Uniunii, care sunt, în consecință, obligate să respecte drepturile pe care aceasta le consacră<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130919">19 septembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Reexaminare Comisia/Strack</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑579/12 RX‑II</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:570">EU:C:2013:570</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20200908">8 septembrie 2020</DATE>, <NAME.CASE>Comisia și Consiliul/Carreras Sequeros și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑119/19 P și C‑126/19 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2020:676">EU:C:2020:676</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0110">110</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Curtea a indicat în mod clar că legiuitorul are obligația de a respecta, atunci când adoptă norme aplicabile în special în materia funcției publice europene, principiul general al egalității de tratament<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Centeno Mediavilla și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑443/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:767">EU:C:2008:767</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100304">4 martie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Angé Serrano și alții/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑496/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:116">EU:C:2010:116</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0099">99</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0100">100</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, acesta din urmă face parte din normele juridice de rang superior care se impun legiuitorului, inclusiv în exercitarea puterii sale discreționare, și a căror respectare este verificată de Curte, dar prin exercitarea, în această din urmă ipoteză, a unui control de legalitate restrâns<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea printre altele Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19870326">26 martie 1987</DATE>, <NAME.CASE>Coopérative agricole d’approvisionnement des Avirons</NAME.CASE> (<NO.CASE>58/86</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1987:164">EU:C:1987:164</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890608">8 iunie 1989</DATE>, <NAME.CASE>AGPB</NAME.CASE> (<NO.CASE>167/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:234">EU:C:1989:234</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900221">21 februarie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Wuidart și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>267/88-285/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:79">EU:C:1990:79</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0018">18</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:728">EU:C:2008:728</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0059">59</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110512">12 mai 2011</DATE>, <NAME.CASE>Luxemburg/Parlamentul și Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑176/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:290">EU:C:2011:290</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100608">8 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Vodafone și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑58/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:321">EU:C:2010:321</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160504">4 mai 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pillbox 38</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑477/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:324">EU:C:2016:324</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0097">97</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190430">30 aprilie 2019</DATE>, <NAME.CASE>Italia/Consiliul (Cota de pescuit a peștelui‑spadă mediteraneean)</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑611/17</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:332">EU:C:2019:332</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Observăm, în această privință, că recurenții nu au furnizat nicio referință jurisprudențială de natură să justifice afirmația lor cu privire la punerea în aplicare a unui control jurisdicțional deplin în ceea ce privește respectarea principiului egalității de tratament.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Este incontestabil că examinarea jurisprudenței Curții poate trimite, la prima vedere, la imaginea unei fotografii cu un contur incert, puțin neclară, ca urmare a unei relative eterogenități a formulărilor utilizate. Considerăm însă că, datorită unei anumite perspective, o interpretare consolidată a hotărârilor Curții este de natură să stabilească o linie jurisprudențială solidă. Astfel, este posibil să se arate că existența unei încălcări a principiului egalității de tratament presupune ca două categorii de persoane, ale căror situații de drept și de fapt nu prezintă diferențe esențiale, să beneficieze de un tratament diferit sau ca situații diferite să fie tratate în mod identic, fără ca un asemenea tratament să fie justificat în mod obiectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100415">15 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Gualtieri/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑485/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:188">EU:C:2010:188</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180906">6 septembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Piessevaux/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑454/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:680">EU:C:2018:680</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Centeno Mediavilla și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑443/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:767">EU:C:2008:767</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0076">76</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În ipoteza exercitării puterii sale discreționare de către legiuitorul statutar, acesta din urmă nu este cenzurat de instanță decât atunci când face o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu obiectivul pe care intenționează să îl urmeze<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19720607">7 iunie 1972</DATE>, <NAME.CASE>Sabbatini‑Bertoni/Parlamentul</NAME.CASE> (<NO.CASE>20/71</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1972:48">EU:C:1972:48</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19810115">15 ianuarie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Vutera/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>1322/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:6">EU:C:1981:6</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19830714">14 iulie 1983</DATE>, <NAME.CASE>Ferrario și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>152/81, 158/81, 162/81, 166/81, 170/81, 173/81, 175/81, 177/81-179/81, 182/81 și 186/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1983:208">EU:C:1983:208</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080717">17 iulie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Campoli/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑71/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:424">EU:C:2008:424</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100415">15 aprilie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Gualtieri/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑485/08 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:188">EU:C:2010:188</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180906">6 septembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Piessevaux/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑454/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:680">EU:C:2018:680</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0069">69</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Desigur, această din urmă formulare, relativ imperfectă, nu este preluată <HT TYPE="ITALIC">expressis verbis</HT> în hotărârile Curții, dar considerăm că punerea în aplicare a unui control de legalitate limitat este indiscutabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Această determinare a intensității controlului, reținută în mod întemeiat de Tribunal, merită, în opinia noastră, aprobarea pentru motive proprii oricărei organizări instituționale a unui stat democratic și conținute într‑o expresie: separarea puterilor. În această privință, trebuie amintit că tratatele au instituit un sistem de repartizare a competențelor între diferitele instituții ale Uniunii care atribuie fiecăreia dintre ele propria sa misiune în structura instituțională a Uniunii și pentru realizarea sarcinilor care i‑au fost conferite. Respectarea echilibrului instituțional presupune ca fiecare instituție să își exercite competențele cu respectarea competențelor celorlalte instituții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19911004">4 octombrie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Parlamentul/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑70/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:373">EU:C:1991:373</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111115">15 noiembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑539/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:733">EU:C:2011:733</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Trebuie adăugat că specificul oricărei activități legislative este de a face alegeri, cu alte cuvinte de a aplica diferențe de tratament prin intermediul unei clasificări.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Determinarea drepturilor și obligațiilor funcționarilor publici europeni este în primul rând de competența legiuitorului statutar. Limitarea controlului Curții se impune în special atunci când, precum în speță, legiuitorul menționat este chemat să efectueze un arbitraj între interese divergente și să facă astfel o alegere în cadrul alegerilor politice care intră în responsabilitățile proprii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20000208">8 februarie 2000</DATE>, <NAME.CASE>Emesa Sugar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑17/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2000:70">EU:C:2000:70</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la incidența unei eventuale discriminări pe motiv de cetățenie sau naționalitate</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În cadrul ședinței, au avut loc dezbateri privind incidența asupra intensității controlului jurisdicțional al unei eventuale situații de discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate. Aceste dezbateri urmează observațiilor, formulate nu de recurenți, ci numai de Consiliu în memoriul său în răspuns, potrivit cărora, dacă legiuitorul utilizează categorii suspecte, și anume legate printre altele de rasă, sex, origine etnică, opinii politice sau religioase ori vârstă, un control de legalitate mai strict, cu alte cuvinte deplin, va fi efectuat de instanță în cadrul verificării existenței unei discriminări interzise de dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>În memoriul său în răspuns, Consiliul se referă la Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:292">EU:C:2008:292</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), din care considerăm că este util să cităm parțial punctul 33: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>În schimb, în anumite domenii, în special cel al reglementărilor economice și sociale, și din moment ce legiuitorul nu recurge la astfel de categorii suspecte, și anume din moment ce doar egalitatea în fața legii este în pusă discuție, gradul de intensitate al controlului este mai puțin ridicat.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că, în cadrul unui recurs, competența Curții este limitată la aprecierea soluției legale date cu privire la motivele dezbătute în fața primei instanțe. Prin urmare, în cadrul unei astfel de proceduri, Curtea este competentă exclusiv să cerceteze dacă argumentația cuprinsă în recurs identifică o eroare de drept care viciază hotărârea atacată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121115">15 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Consiliul/Bamba</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑417/11 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:718">EU:C:2012:718</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Or, trebuie să se constate că recurenții reproșează exclusiv Tribunalului, în cadrul primului motiv invocat în ambele recursuri, o apreciere eronată a intensității controlului său cu privire la respectarea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>principiului egalității de tratament<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, consacrat la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>articolul 20 din cartă<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>, și, în cadrul celui de al doilea motiv, o încălcare a principiului menționat. Revendicarea unui control deplin nu este nicidecum legată de afirmația privind o discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate, iar lectura transcrierii ședinței în fața Curții arată că reprezentanții recurenților nici măcar nu au făcut aluzie la o astfel de discriminare. Problema privind cetățenia nu a fost evocată de aceștia din urmă decât în cadrul discuției privind comparabilitatea categoriilor de funcționari în cauză și contestarea concluziei negative a Tribunalului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, considerăm că examinarea primului motiv invocat în ambele recursuri recursuri nu implică nicidecum o discuție cu privire la utilizarea de către legiuitorul statutar a unui criteriu de diferențiere suspect, în speță cetățenia, în textele care stabilesc acordarea avantajelor în discuție. Chiar presupunând că o astfel de dezbatere este necesară, aceasta nu poate conduce la anularea hotărârilor atacate în temeiul motivului menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Este cert că acordarea celor două avantaje în discuție funcționarilor este condiționată de recunoașterea beneficiului indemnizației de reședință în afara țării de origine sau de expatriere prevăzute la articolul 4 din anexa VII la statut, care menționează, cu titlu de condiții de aplicare a acesteia, cetățenia funcționarilor. Or, este important să se sublinieze că Curtea a considerat că indemnizația de expatriere are ca obiect compensarea cheltuielilor și dezavantajelor specifice care rezultă din angajarea la o instituție a Uniunii pentru funcționarii care sunt obligați, ca urmare a acestui fapt, să își schimbe reședința și că criteriul primordial al dreptului la această indemnizație este reședința obișnuită a funcționarului, înainte de angajarea în muncă, în timp ce cetățenia acestuia din urmă nu este avută în vedere în acest caz decât cu titlu secundar, întrucât nu are importanță decât pentru problema duratei reședinței în afara teritoriului de repartizare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19750220">20 februarie 1975</DATE>, <NAME.CASE>Airola/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>21/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1975:24">EU:C:1975:24</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0006">6</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0008">8</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19801016">16 octombrie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Hochstrass/Curtea de Justiție</NAME.CASE> (<NO.CASE>147/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:238">EU:C:1980:238</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940915">15 septembrie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Magdalena Fernández/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑452/93 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:332">EU:C:1994:332</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În plus, Curtea a respins o cerere având ca obiect declararea nevalidității articolului 21 alineatul (2) punctul 2 din Regulamentul (EURATOM, CECA, CEE) nr. 912/78 al Consiliului din <DATE ISO="19780502">2 mai 1978</DATE> de modificare a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor Comunități<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="119" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1978">JO 1978, L 119, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE> care adaugă actualul alineat (2) la articolul 4 din anexa VII la statut, referitor la acordarea unei indemnizații de expatriere, pentru motivul că această primă dispoziție se referea în exclusivitate la criteriul privind cetățenia, pentru a acorda sau a refuza indemnizația menționată, și încălca astfel interdicția generală privind discriminarea pe motive de cetățenie sau naționalitate prevăzută la fostul articol 7 din Tratatul CEE. Curtea a considerat că, întrucât indemnizația de expatriere este destinată să compenseze dezavantajele pe care funcționarii le suportă ca urmare a statutului lor de străin, în mod întemeiat legiuitorul statutar a recurs, în cadrul aprecierii sale discreționare a acestei situații, doar la criteriul cetățeniei, al cărui merit este de a fi: <HT TYPE="ITALIC">primo</HT>, uniform, întrucât se aplică în mod identic tuturor funcționarilor oricare ar fi locul de repartizare a acestora, <HT TYPE="ITALIC">secundo</HT>, obiectiv prin natura și în generalitatea sa având în vedere impactul mediu al inconvenientelor expatrierii asupra situației personale a funcționarilor în cauză și, <HT TYPE="ITALIC">tertio</HT>, în legătură directă cu scopul reglementării, care constă în compensarea dificultăților și dezavantajelor care rezultă din statutul de străin într‑o țară gazdă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19801016">16 octombrie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Hochstrass/Curtea de Justiție</NAME.CASE> (<NO.CASE>147/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:238">EU:C:1980:238</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Considerăm că aceste soluții jurisprudențiale, aferente unor texte rămase în esență neschimbate, sunt în continuare relevante pentru a înlătura orice idee referitoare la încălcarea interdicției privind o discriminare exercitată pe motiv de cetățenie sau naționalitate, care își găsește expresia în special în articolul 18 TFUE, în ceea ce privește rambursarea cheltuielilor de călătorie anuală și acordarea concediului pentru vizită în țara de origine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă rezultă că primul motiv al recursurilor trebuie respins.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la al doilea motiv</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Al doilea motiv al recursurilor este întemeiat pe o încălcare a principiului egalității de tratament, recurenții reproșând Tribunalului, în primul rând, că a statuat în mod eronat că aceștia nu erau într‑o situație comparabilă cu cea a funcționarilor care primesc indemnizația de reședință în afara țării de origine sau de expatriere și, în al doilea rând, că a apreciat în mod eronat obiectivul și proporționalitatea reglementării în discuție.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">1.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Este cert că controlul jurisdicțional al respectării egalității în fața legii implică în mod necesar o primă analiză constituită din ceea ce s‑a convenit să se numească testul de comparabilitate. În ipoteza în care categoriile persoanelor în cauză sunt calificate de instanță drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>comparabile<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, trebuie efectuată o a doua analiză, care constă în a verifica dacă diferența de tratament al acestor categorii comparabile este sau nu este justificată, în caz afirmativ egalitatea în fața legii nefiind încălcată. Verificarea de către instanță a existenței unei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>diferențieri arbitrare sau vădit inadecvate<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> se încadrează în această a doua analiză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>În hotărârile atacate, Tribunalul a pus efectiv în aplicare testul de comparabilitate și a considerat că situația <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>persoanelor cu reședință în afara țării de origine<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/> sau a <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>expatriaților<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> nu era asemănătoare sau comparabilă cu cea a recurenților, constatare care era de natură să închidă discuția juridică. Astfel cum s‑a precizat, în condițiile în care situațiile în cauză nu sunt comparabile, o diferență de tratament al<?PAGE NO="12"?> acestora nu încalcă egalitatea în fața legii prevăzută la articolul 20 din cartă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081222">22 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Centeno Mediavilla și alții/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑443/07 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:767">EU:C:2008:767</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140522">22 mai 2014</DATE>, <NAME.CASE>Glatzel</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑356/12</NO.CASE> (<NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:350">EU:C:2014:350</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0084">84</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180906">6 septembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Piessevaux/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑454/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:680">EU:C:2018:680</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0082">82</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În aceste condiții, concluzia Tribunalului potrivit căreia sistemul care constă în condiționarea obținerii avantajelor în discuție de beneficiul indemnizației de reședință în afara țării de origine sau de expatriere nu este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>nici vădit inadecvat, nici vădit nepotrivit<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/> având în vedere obiectivul său provoacă cel puțin uimire.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Dincolo de o formulă de natură tautologică, care se îndepărtează de cea amintită totuși de Tribunal la începutul raționamentului său, trebuie să se constate că această concluzie nu are legătură cu motivarea care o precedă, care nu cuprinde o analiză a caracterului proporțional al reglementării în cauză. Astfel, considerăm că motivarea hotărârii atacate este marcată de o anumită confuzie în aplicarea metodei de analiză a respectării principiului egalității de tratament. În opinia noastră, aceasta este eronată și în ceea ce privește rezultatul testului de comparabilitate.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">2.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la comparabilitatea situațiilor în cauză</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că existența unei încălcări a principiului egalității de tratament presupune ca două categorii de persoane, ale căror situații de drept și de fapt nu prezintă diferențe esențiale, să beneficieze de un tratament diferit sau ca situații diferite să fie tratate în mod identic, fără ca un astfel de tratament să fie justificat în mod obiectiv. Comparabilitatea situațiilor trebuie evaluată în funcție de obiectul și de finalitatea actului Uniunii care instituie distincția în cauză și despre care se afirmă că ar încălca principiul menționat. În plus, trebuie luate în considerare principiile și obiectivele domeniului din care face parte actul în discuție<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19900614">14 iunie 1990</DATE>, <NAME.CASE>Weiser</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑37/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1990:254">EU:C:1990:254</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110301">1 martie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Association belge des Consommateurs Test‑Achats și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑236/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:100">EU:C:2011:100</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0029">29</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180906">6 septembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Piessevaux/Consiliul</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑454/17 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:680">EU:C:2018:680</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0078">78</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0079">79</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Avizul 1/17 (Acordul CET UE‑Canada) din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20190430">30 aprilie 2019</DATE> (<NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2019:341">EU:C:2019:341</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0177">177</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>În hotărârile atacate, după ce a amintit finalitatea doar a articolului 8 din anexa VII la statut, Tribunalul a evocat obiectivul urmărit de legiuitor în cadrul Regulamentului nr. 1023/2013, astfel cum rezultă din considerentul (24) al acestuia. Astfel, Tribunalul a menționat că legiuitorul a dorit să modernizeze și să raționalizeze normele privind concediul aferent duratei călătoriei între locul de muncă și locul de origine și rambursarea cheltuielilor legate de această călătorie anuală și să le coreleze cu statutul de expatriat sau de persoană cu reședința în afara țării de origine pentru ca acestea să devină mai simplu de aplicat și mai transparente. Apreciem că demonstrația subsecventă a Tribunalului cu privire la comparabilitatea situațiilor în discuție este clar întemeiată pe luarea în considerare a acestei intenții a legiuitorului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>În opinia noastră, această motivare a Tribunalului dezvăluie o confuzie între, pe de o parte, obiectul și scopul dispozițiilor care prevăd plata forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală și a concediului pentru vizită în țara de origine în raport cu care trebuie să se verifice dacă situațiile de fapt și de drept ale funcționarilor în cauză sunt comparabile și, pe de altă parte, obiectivul urmărit de legiuitorul statutar care poate justifica diferențierea situațiilor calificate în prealabil drept comparabile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Această confuzie este din nefericire frecventă. Or, astfel cum s‑a precizat în mod întemeiat în doctrină, obiectul unei dispoziții legale care constă în acordarea unei competențe administrației nu poate justifica în niciun caz diferența de tratament care rezultă din exercitarea acestei competențe. Prin urmare, ceea ce justifică diferența de tratament nu este obiectul legii, ci obiectivul legiuitorului sau, cu alte cuvinte, raportul mijloc‑scop. Egalitatea este preluată în raportul instrumental pe care îl instituie legea între scopul (legitim) urmărit de legiuitor și mijloacele constituite de diferența de tratament. Scopul este chiar criteriul de evaluare a mijloacelor, sub rezerva corectării proporționalității, în sensul că nu orice diferență de tratament poate fi justificată de cel mai bun scop (Jouanjan, Olivier, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Le Conseil constitutionnel, gardien de l’égalité?<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>, <HT TYPE="ITALIC">Jus Politicum</HT>, nr. 7).</P></NOTE>. Această eroare metodologică a condus Tribunalul la o concluzie eronată în ceea ce privește analiza comparabilității.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>În această privință, recurenții susțin că funcționarii care beneficiază de avantajele în discuție nu se află într‑o situație diferită în mod substanțial de cea a funcționarilor care nu beneficiază de acestea care au, la fel ca primii, un loc de origine diferit de locul lor de repartizare, dar care dețin, în plus, cetățenia statului pe teritoriul căruia se află acest loc de repartizare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>Trebuie să se sublinieze că obiectul și finalitatea plății forfetare a cheltuielilor de călătorie anuală și a zilelor de concediu suplimentare pentru transport au rămas strict neschimbate odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1023/2013, întrucât este vorba în continuare despre a permite funcționarilor să păstreze legături familiale, sociale și culturale cu locul lor de origine. Modificarea intervenită constă numai în adăugarea unei condiții de acordare, funcționarii al căror loc de origine diferă de locul de repartizare trebuind, cu începere de la <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, să beneficieze de asemenea de indemnizația de reședință în afara țării de origine sau de expatriere pentru a obține plata forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală și a zilelor de concediu suplimentare pentru transport.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În ceea ce privește locul de origine al funcționarului, acesta se stabilește la începerea activității, ținându‑se seama, în principiu, de locul unde a fost recrutat sau, la cererea expresă și motivată corespunzător a acestuia, de centrul de interese al funcționarului în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>Articolul 7 alineatul (4) din anexa VII la statut.</P></NOTE>. Această noțiune de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>centru de interese<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> se întemeiază pe principiul general al dreptului funcției publice potrivit căruia funcționarul trebuie să aibă posibilitatea de a‑și păstra relațiile personale cu locul în care se află interesele sale principale, în pofida începerii activității și a distanței între locul de repartizare și acest loc. Centrul de interese se definește ca fiind locul în care funcționarul păstrează cumulativ legăturile sale principale de natură familială, legăturile sale patrimoniale și interesele sale esențiale de natura civică atât active, cât și pasive<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19850502">2 mai 1985</DATE>, <NAME.CASE>De Angelis/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>144/84</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1985:171">EU:C:1985:171</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Arătăm că, deși în recursul formulat și în ședință recurenții au făcut referire la această hotărâre și la principiul general al dreptului funcției publice menționat în aceasta, a cărui încălcare era invocată în fața Tribunalului în susținerea excepției de nelegalitate, al doilea motiv al recursurilor are ca obiect numai o încălcare a principiului egalității de tratament.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că noțiunea de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>loc de origine<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> continuă să fie utilizată pentru stabilirea acordării anumitor drepturi pecuniare. Astfel, funcționarul care are un loc de origine diferit de locul său de repartizare, chiar dacă ar deține cetățenia statului pe teritoriul căruia se află locul de repartizare, beneficiază de rambursarea cheltuielilor de călătorie pentru soțul său și pentru persoanele aflate în întreținerea sa de la locul de repartizare până la locul de origine cu ocazia încetării raporturilor de muncă [articolul 7 alineatul (1) din anexa VII la statut]. În plus, în caz de deces al acestui funcționar, instituția în cauză plătește cheltuielile necesare pentru transportul corpului până la locul de origine (articolul 75 din statut).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>Plata forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală de la locul de repartizare la locul de origine și acordarea a două zile și jumătate de concediu suplimentar pentru a‑și vizita țara de origine, la fel ca drepturile pecuniare menționate la punctul precedent, reflectă specificitatea unei categorii de funcționari care se află, pentru motive legate de activitatea lor profesională, departe de centrele lor de interese și cărora legiuitorul statutar vrea să le permită să păstreze o legătură cu acestea din urmă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Pentru a fundamenta concluzia sa privind lipsa caracterului comparabil, Tribunalul evocă, în ceea ce privește recurenții, o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>anumită ruptură<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/> de locul de origine și faptul că aceștia nu pot pretinde că au o relație <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>mai strânsă<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> cu locul de origine decât beneficiarii indemnizației de reședință în afara țării de origine sau de expatriere, iar aceasta ca urmare a integrării lor mai mari în societatea statului în care se află locul de repartizare caracterizată prin deținerea cetățeniei statului menționat. O simplă și unică diferență de intensitate în puterea legăturii cu statul în care se află locul de origine, dedusă din existența unei relații cu alt stat, poate fi de natură să caracterizeze o situație diferită în mod obiectiv, putând fi calificată drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>necomparabilă<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>? Apreciem că răspunsul la această întrebare trebuie să fie negativ.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>Este necesar să observăm că dobândirea cetățeniei statului pe teritoriul căruia se află locul de repartizare nu are drept consecință obligatorie o modificare, în dosarul funcționarului în cauză, a deciziei de stabilire a locului de origine. Acesta din urmă rămâne identic de‑a lungul carierei funcționarului, în lipsa unei decizii speciale a administrației, cu titlu excepțional și după prezentarea unor documente care să justifice în mod corespunzător cererea persoanei interesate<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>Articolul 7 alineatul (4) din anexa VII la statut.</P></NOTE>. Nu se poate considera că legăturile familiale, sociale și patrimoniale ale acestui funcționar cu statul în care se află locul de origine se sting în mod necesar astfel încât dispar în mod progresiv și acest lucru este cu atât mai adevărat atunci când funcționarul în cauză are și cetățenia acestui stat, ceea ce este cazul a 11 din 24 de recurenți. Ar fi cel puțin paradoxal, pentru a nu spune incoerent, să se considere deținerea de către funcționar a cetățeniei statului în care se află locul de repartizare drept un indiciu serios al existenței unor legături multiple și strânse între această persoană și țara sa de cetățenie, fără a recunoaște aceeași funcție posesiei cetățeniei statului în care se află locul de origine. Se adaugă faptul că locul de origine al persoanei cu reședința în afara țării de origine sau al expatriatului nu este în mod necesar țara a cărei cetățenie o are funcționarul în cauză, aspect admis de Consiliu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În aceste împrejurări, situația funcționarilor care beneficiază de avantajele în discuție și cea a funcționarilor care nu beneficiază de acestea care au, la fel ca primii, un loc de origine diferit de locul lor de repartizare, dar dețin, în plus, cetățenia statului pe teritoriul căruia se află acest loc de repartizare, pot fi considerate, în opinia noastră, comparabile în raport cu obiectul și cu finalitatea acestor avantaje, amintindu‑se că nu este necesar ca situațiile în cauză să fie identice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110510">10 mai 2011</DATE>, <NAME.CASE>Römer</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑147/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:286">EU:C:2011:286</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Deși apreciem că motivarea Tribunalului cu privire la acest aspect este, așadar, eronată, nu se impune totuși anularea hotărârii atacate de respingere a acțiunilor în anulare. Trebuie amintit că, în ipoteza în care motivarea unei hotărâri a Tribunalului relevă o încălcare a dreptului Uniunii, însă dispozitivul acesteia apare ca fiind întemeiat pentru alte motive de drept, o astfel de încălcare nu este de natură să determine anularea acestei hotărâri și că se impune efectuarea unei substituiri a motivelor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110609">9 iunie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comitato</NAME.CASE> <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>Venezia vuole vivere<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> și alții/Comisia (<NO.CASE>C‑71/09 P, C‑73/09 P și C‑76/09 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:368">EU:C:2011:368</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0118">118</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În speță, eroarea Tribunalului cu privire la comparabilitatea situațiilor în cauză nu poate determina anularea hotărârii atacate dat fiind că diferențierea făcută la articolul 7 din anexa V și la articolul 8 din anexa VII la statut este justificată în mod obiectiv<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Arătăm că, independent de concluzia sa privind lipsa caracterului comparabil al categoriilor de funcționari în cauză, Tribunalul a efectuat o apreciere specifică a proporționalității reglementării în discuție. Astfel, acesta a considerat că măsurile instituite de legiuitorul statutar nu erau vădit disproporționate în raport cu obiectivul urmărit. Recurenții critică această analiză a Tribunalului în cadrul celui de al doilea motiv al recursurilor, întemeiat pe o încălcare a principiului egalității de tratament.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="ITALIC">3.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la justificarea diferenței de tratament</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Trebuie amintit că articolul 52 alineatul (1) din cartă admite că pot fi impuse restrângeri exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute de cartă în măsura în care aceste restrângeri sunt prevăzute de lege, respectă substanța drepturilor și libertăților respective și, prin respectarea principiului proporționalității, sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Curtea a precizat că o diferență de tratament este justificată atât timp cât este întemeiată pe un criteriu obiectiv și rezonabil, mai precis dacă se află în legătură cu un scop admisibil din punct de vedere legal, urmărit de legislația în cauză, iar această diferență este proporțională cu scopul urmărit de tratamentul în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea în special Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:728">EU:C:2008:728</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="15"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Reiese astfel, în primul rând, că restrângerea trebuie să fie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>prevăzută de lege<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>. Cu alte cuvinte, măsura în discuție trebuie să aibă un temei legal, ceea ce, în cazul de față, nu ridică nicio dificultate, întrucât avantajele în discuție și condițiile de acordare a acestora sunt prevăzute la articolul 7 din anexa V și la articolul 8 din anexa VII la statut coroborate cu articolul 4 din aceeași anexă VII.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în al doilea rând, legătura dintre diferența de tratament operată și obiectivele de interes general urmărite de legiuitor, trebuie să se arate că, atunci când discuția poartă asupra unui act normativ al Uniunii, revine legiuitorului Uniunii sarcina de a dovedi existența unor criterii obiective formulate ca justificare a diferenței de tratament și de a prezenta Curții elementele necesare verificării de către aceasta a existenței criteriilor respective<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:728">EU:C:2008:728</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. În această privință, instituțiile în cauză s‑au referit la considerentele (2), (12) și (24) ale Regulamentului nr. 1023/2013, acesta din urmă enunțând că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>normele privind concediul aferent duratei călătoriei între locul de muncă și locul de origine și rambursarea anuală a cheltuielilor legate de această călătorie ar trebui să fie modernizate, raționalizate și corelate cu statutul de expatriat, pentru ca aplicarea lor să devină mai simplă și mai transparentă<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>Examinarea considerentelor regulamentului respectiv arată că obiectivul specific menționat la punctul precedent se înscrie într‑o voință mai largă a legiuitorului de a se ajunge la și de a se garanta un bun raport cost‑eficacitate în ceea ce privește funcția publică europeană, într‑un context dovedit de criză economică ce implică o politică de control al cheltuielilor publice, continuând în același timp să se asigure o recrutare de calitate care să aibă bază geografică cât mai largă. Consiliul a precizat că modernizarea normelor care reglementează plata cheltuielilor de călătorie anuală către locul de origine și acordarea unui concediu pentru vizită în țara de origine lua în considerare dezvoltarea transportului aerian, caracterizat prin zboruri regulate către destinații variate și accesibile din punct de vedere financiar. La această constatare obiectivă se poate adăuga cea a facilității și a gratuității comunicațiilor prin internet care contribuie de asemenea la păstrarea unei legături cu locul de origine.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Considerăm că este dificil să nu se considere legitime obiectivele astfel urmărite de legiuitor odată cu adoptarea Regulamentului nr. 1023/2013 în vederea asigurării unei gestionări a funcției publice viabile din punct de vedere tehnic și economic. Aceste obiective depășesc, prin complexitatea lor intrinsecă și prin dificultatea punerii lor în aplicare, simple și stricte considerații financiare de economie bugetară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Consiliul arată că, pentru a raționaliza normele referitoare la plata cheltuielilor de călătorie anuală și a concediului aferent duratei călătoriei, asigurând în același timp cel mai bun raport cost‑eficacitate în ceea ce privește funcția publică europeană, legiuitorul din anul 2013 a introdus un criteriu de diferențiere menit să direcționeze cel mai bine măsura și să o limiteze la cei în privința cărora a considerat că au cea mai mare nevoie de aceasta, și anume statutul de persoană cu reședința în afara țării de origine sau de expatriat al cărui beneficiu condiționează acordarea celor două avantaje citate anterior. În plus, din jurisprudența Curții rezultă că, deși este adevărat că funcționarii pot suporta inconvenientele expatrierii lor într‑un mod mai mult sau mai puțin intens și, prin urmare, subiectiv, dispozițiile articolului 4 din anexa VII la statut se întemeiază pe elemente obiective și uniforme<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19750220">20 februarie 1975</DATE>, <NAME.CASE>Airola/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>21/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1975:24">EU:C:1975:24</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19801016">16 octombrie 1980</DATE>, <NAME.CASE>Hochstrass/Curtea de Justiție</NAME.CASE> (<NO.CASE>147/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1980:238">EU:C:1980:238</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0013">13</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19810115">15 ianuarie 1981</DATE>, <NAME.CASE>Vutera/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>1322/79</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1981:6">EU:C:1981:6</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0009">9</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce contrazice orice afirmație a recurenților cu privire la o diferențiere în esență arbitrară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>În ceea ce privește, în al treilea rând, proporționalitatea dispozițiilor în litigiu, considerăm că este posibil să se excludă orice concluzie privind o diferențiere vădit inadecvată. Apreciem că rezervarea plății cheltuielilor de călătorie anuală către locul de origine și a concediului pentru vizită în țara de origine numai în favoarea funcționarilor care au un loc de origine diferit de locul de repartizare și care beneficiază de indemnizația de reședință în afara țării de origine sau de expatriere este,<?PAGE NO="16"?> dimpotrivă, de natură să contribuie la realizarea obiectivelor de modernizare‑raționalizare ale legiuitorului, prin care se urmărește asigurarea unui bun raport cost‑eficacitate pentru funcția publică europeană, păstrând în același timp o recrutare pe o bază geografică cât mai largă și, în mod subsecvent, atractivitatea și reprezentativitatea acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>Avantajele în discuție sunt astfel destinate unor funcționari care nu sunt sau sunt puțin integrați în societatea statului în care se află locul de repartizare, ca urmare a statutului lor de străin în țara gazdă și/sau a obligației lor de a schimba reședința la momentul preluării funcției pentru a se instala pe teritoriul acestui stat. Astfel cum a subliniat în mod întemeiat Consiliul în ședință, criteriul reședinței în afara țării de origine sau al expatrierii pentru determinarea funcționarilor care au <HT TYPE="ITALIC">cel mai mult</HT> nevoie de susținere financiară pentru a păstra legături cu locul lor de origine este perfect concordant cu logica sistemului instituit prin statutul reformat. În cadrul marjei sale largi de apreciere, legiuitorul a ales, dintre soluțiile posibile, să restrângă numărul de beneficiari ai avantajelor în discuție prin excluderea categoriei funcționarilor reprezentate de recurenți în privința cărora a considerat că legătura cu locul de origine era mai puțin puternică.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În plus, deși articolul 7 din anexa V și articolul 8 din anexa VII la statut trebuie coroborate cu articolul 4 din anexa VII la statut privind indemnizația de reședință în afara țării de origine sau de expatriere, acesta din urmă este redactat cu suficientă precizie și claritate, ceea ce asigură o aplicare simplă și transparentă a acestor dispoziții statutare, în conformitate cu obiectivul legiuitorului menționat în considerentul (24) al Regulamentului nr. 1023/2013. Afirmația recurenților potrivit căreia fostul sistem era mai simplu și mai transparent nu este de natură să contrazică concluzia sus‑menționată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În susținerea criticii formulate privind o diferențiere arbitrară și inadecvată, recurenții invocă și două exemple de situații, în opinia lor, semnificative. Primul privește o eventuală schimbare a locului de repartizare al unui recurent care are locul de origine într‑un stat terț, a cărei consecință ar fi beneficiul indemnizației de reședință în afara țării de origine și, mai ales, constatarea unei compensări mai mari decât înainte a cheltuielilor de călătorie în temeiul noilor modalități de calcul al indemnizației pentru distanța parcursă în kilometri prevăzute la articolul 8 alineatul (2) din anexa VII la statut. Al doilea are în vedere situația unui funcționar al cărui loc de origine este situat într‑un stat terț, eligibil pentru indemnizația de reședință în afara țării de origine, dar care nu primește rambursarea forfetară a cheltuielilor de călătorie anuală, întrucât distanța dintre capitala statului membru a cărui cetățenie o are și locul de repartizare este mai mică de 200 km.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că cele două situații avute în vedere de recurenți pot fi calificate drept ipotetice sau teoretice, întrucât nu corespund deloc situației lor. Or, trebuie să se sublinieze că un funcționar nu este abilitat să acționeze în interesul legii sau al instituțiilor și nu poate invoca, în susținerea unei acțiuni în anulare, decât motivele care îl privesc personal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea în acest sens Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070308">8 martie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Strack/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑237/06 P</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:156">EU:C:2007:156</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În susținerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor statutare criticate, recurenții invocă o încălcare a principiului egalității de tratament arătând că ei sunt într‑o situație comparabilă cu cea a beneficiarilor celor două avantaje în discuție și că diferența de tratament nu este justificată. În consecință, considerăm că numai în raport cu situația recurenților, resortisanți belgieni care își desfășoară activitatea la Bruxelles, dar care au un loc de origine diferit de locul de repartizare, trebuie apreciată temeinicia excepției de nelegalitate, întrucât controlul Curții trebuie efectuat <HT TYPE="ITALIC">in concreto</HT>. Rezultă că Curtea nu poate, în opinia noastră, să țină seama de argumentația recurenților decât în măsura în care aceasta din urmă are ca obiect demonstrarea faptului că dispozițiile statutare criticate au încălcat principiul egalității de tratament în ceea ce îi privește personal.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="17"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>În orice caz, în ceea ce privește situația menționată de recurenți, trebuie să se arate că, pentru a se putea reproșa legiuitorului încălcarea principiului egalității de tratament, trebuie ca tratamentul în discuție să determine un dezavantaj pentru anumite persoane în raport cu altele<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20081216">16 decembrie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Arcelor Atlantique et Lorraine și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑127/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:728">EU:C:2008:728</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce nu corespunde exemplului privind o creștere a indemnizației invocată de recurenți. În ceea ce privește a doua situație, aceasta nu abordează principiul eligibilității unui funcționar pentru plata cheltuielilor de călătorie anuală, ci problema modalităților de calcul al indemnizației pentru distanța parcursă în kilometri, care nu iau în considerare distanțe cuprinse între 0 și 200 de kilometri. Nicio concluzie privind o diferențiere vădit inadecvată între beneficiarii avantajului respectiv și recurenți nu poate fi dedusă din aceste considerații în ceea ce privește deținerea acestuia din urmă. Pe de altă parte, astfel cum subliniază Comisia, modul de calcul citat anterior nu contrazice obiectivul de raționalizare urmărit de legiuitor și de rezervare a plății cheltuielilor de călătorie anuală celor care au cel mai mult nevoie de aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Recurenții nu au formulat alte argumente cu privire la proporționalitatea reglementării în discuție care să fie de natură să fundamenteze concluzia privind o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată ori o atingere adusă substanței egalității în fața legii prevăzute la articolul 20 din cartă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0083"><NO.P>83.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că Tribunalul a apreciat în mod eronat comparabilitatea situațiilor în cauză, dar că această eroare nu poate determina anularea hotărârilor atacate dat fiind că diferența de tratament criticată este justificată în mod obiectiv.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0084"><NO.P>84.</NO.P><TXT>În consecință, criticile îndreptate împotriva acestei părți din hotărârea atacată trebuie respinse.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">VII.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0085"><NO.P>85.</NO.P><TXT>Având în vedere considerentele care precedă, propunem Curții să respingă recursurile și să oblige recurenții la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>