<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0600506901.case.xml"><NO.CASE>C-428/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005J0428</NO.CELEX><NO.SEQ>0007.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>5071</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>5082</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070621">21.6.2007</DATE> — CAUZA C-428/05</LEFT><RIGHT>LAUB</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a opta)</P><P><DATE ISO="20070621">21 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: germana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-428/05,</P><P>având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Finanzgericht Hamburg (Germania), prin decizia din <DATE ISO="20051121">21 noiembrie 2005</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20051202">2 decembrie 2005</DATE>, în procedura</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P>Firma Laub GmbH &amp; Co, Vieh &amp; Fleisch Import-Export</P></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P>Hauptzollamt Hamburg-Jonas,</P></DEFENDANTS></PARTIES><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a opta),</P><P>compusă din domnul E. Juhász (raportor), preşedinte de cameră, domnii G. Arestis şi J. Malenovský, judecători,</P><P>avocat general: domnul Y. Bot,</P><P>grefier: domnul B. Fülöp, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><?PAGE NO="I-5072"?><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din <DATE ISO="20070117">17 ianuarie 2007</DATE>,</VISA></GR.VISA><GR.CONSID><CONSID><P>luând în considerare observaţiile prezentate:</P><LIST TYPE="DASH"><ITEM><P>pentru Firma Laub GmbH &amp; Co. Vieh &amp; Fleisch Import-Export, de O. Wenzlaff, Rechtsanwalt;</P></ITEM><ITEM><P>pentru Comisia Comunităţilor Europene, de domnii J.-C. Schieferer şi F. Erlbacher, în calitate de agenţi,</P></ITEM></LIST></CONSID></GR.CONSID><GR.VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare priveşte interpretarea articolului 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză, a articolului 47 alineatul (2) şi a articolului 48 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din <DATE ISO="19871127">27 noiembrie 1987</DATE> privind normele comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" DATE.PUB="1987" PAGE.FIRST="1">JO L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 604/98 al Comisiei din <DATE ISO="19980317">17 martie 1998</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="080" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="19">JO L 80, p. 19</REF.DOC.OJ>, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Regulamentul nr. 3665/87<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-5073"?><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea Firma Laub GmbH &amp; Co. Vieh &amp; Fleisch Import-Export (denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>Laub<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>), pe de o parte, şi Hauptzollamt Hamburg-Jonas (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>Hauptzollamt<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>), pe de altă parte, privitor la o decizie a acestuia din urmă care a avut în vedere recuperarea unei restituiri la export care ar fi făcut obiectul unei plăţi nedatorate către Laub.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Al douăzeci şi cincilea şi al cincizecilea considerent al Regulamentului nr. 3665/87 precizează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>întrucât nu se acordă nicio restituire dacă termenul limită de efectuare a exportului sau de furnizare a dovezii solicitate pentru obţinerea plăţii nu este respectat; [...]</P><P>[...]</P><P>întrucât, în interesul unei practici administrative corecte, cererile de achitare a restituirilor, însoţite de toate documentele relevante, trebuie să fie solicitate într-un termen rezonabil, cu excepţia cazurilor de forţă majoră şi îndeosebi în cazul în care termenul limită nu a putut să fie respectat din cauza amânărilor administrative care nu sunt din vina exportatorului<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>, [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-5074"?><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză din Regulamentul nr. 3665/87 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Fără a aduce atingere obligaţiei de achitare a sumei negative în conformitate cu alineatul (1) al patrulea paragraf, beneficiarul trebuie să ramburseze restituirile primite în mod necuvenit, ceea ce include orice penalizare aplicabilă în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, şi dobânda calculată pe perioada scursă de la plată la restituire.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 47 alineatele (1), (2), (4) şi (5) din Regulamentul nr. 3665/87, care face parte din titlul 4 din acesta, intitulat <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Procedura de plată a restituirii<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>, are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>Restituirile se achită doar la depunerea unei cereri speciale de către exportator şi de către statul membru pe al cărui teritoriu este acceptată declaraţia de export</TXT><P>Cererile de restituire se fac:</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>în scris, sens în care statele membre pot stabili un formular special sau</TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>[...]</P></NP></ITEM><?PAGE NO="I-5075"?><ITEM><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, documentele legate de plata restituirii sau de eliberarea garanţiei trebuie înaintate în decurs de 12 luni de la data la care este acceptată declaraţia de export</TXT></NP></ITEM></LIST><P>[...]</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>în cazul în care, în ciuda acţionării cu deplin profesionalism, exportatorul nu a putut să obţină şi să înainteze documentele necesare în conformitate cu articolul 18 în termenul stabilit la alineatul (2), i se poate oferi o perioadă suplimentară în care să le prezinte.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(5)</NO.P><TXT>Cererile pentru alte documente ce vor fi considerate echivalente în conformitate cu alineatul (3), [...] precum şi cererea pentru o perioadă suplimentară prevăzută la alineatul (4) se depun în termenul stabilit la alineatul (2).<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Articolul 48 alineatul (2) litera (a) din regulament are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Pentru cazurile în care dovada că au fost îndeplinite toate cerinţele stabilite de reglementările comunitare este depusă în şase luni de la expirarea limitelor de timp stabilite la articolul 47 alineatele (2), (4) şi (5), restituirea plătită va fi de 85 % din suma care ar fi trebuit plătită dacă toate cerinţele ar fi fost îndeplinite.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/> [traducere neoficială]</P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5076"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Litigiul din acţiunea principală şi întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Prin două declaraţii de export din <DATE ISO="19990126">26 ianuarie 1999</DATE> şi din <DATE ISO="19990226">26 februarie 1999</DATE>, Laub a declarat exportul către Rusia de carne de porc congelată. Hauptzollamt a acordat şi a plătit o restituire la aceste exporturi.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20010920">20 septembrie 2001</DATE>, Hauptzollamt a arătat că restituirea a fost plătită în mod necuvenit, dat fiind că cele două scrisori de trăsură depuse ca document de transport împreună cu cererea de plată a restituirii la export erau incomplete. Acestea nu conţineau, la rubricile 16 şi 23, decât indicaţii parţiale privitoare la transportator şi nu purtau semnătura sau ştampila transportatorului respectiv.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Prin răspunsul din <DATE ISO="20010926">26 septembrie 2001</DATE>, Laub a depus scrisori de trăsură completate în mod corect, purtând ştampilele transportatorului. Laub a explicat că aceste scrisori de trăsură complementare îi fuseseră transmise ulterior, dar că, având în vedere deciziile Hauptzollamt de acordare a unei restituiri, nu a considerat necesar să le depună, întrucât a presupus că documentele de transport deja prezentate erau suficiente.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Prin două avize rectificative din 14 şi din <DATE ISO="20011217">17 decembrie 2001</DATE>, Hauptzollamt a solicitat totuşi rambursarea restituirilor plătite. întrucât Hauptzollamt respinsese reclamaţia formulată de Laub împotriva acestor avize, aceasta din urmă a înaintat o acţiune la Finanzgericht Hamburg.</TXT></NP><?PAGE NO="I-5077"?><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>în aceste condiţii, Finanzgericht Hamburg a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>O restituire a fost plătită în mod necuvenit, în sensul articolului 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87, şi trebuie, prin urmare, să fie rambursată dacă beneficiarul nu prezintă un document necesar plăţii decât pe parcursul procedurii de recuperare şi după expirarea termenelor prevăzute la articolul 47 alineatul (2) şi la articolul 48 alineatul (2) litera (a) din [respectivul] regulament?<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la întrebarea preliminară</P></TI></TITLE><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Prin intermediul întrebării preliminare, instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă, în condiţii ca acelea din acţiunea principală, un exportator din cadrul unei proceduri de recuperare a unei restituiri la export prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87 are dreptul de a prezenta documentele necesare pentru a-şi dovedi dreptul la această restituire după expirarea termenelor de prezentare prevăzute la articolul 47 alineatul (2) şi la articolul 48 alineatul (2) litera (a) din regulament sau dacă prezentarea acestor dovezi este exclusă în acest stadiu, astfel încât ar trebui să se considere că restituirea în cauză este plătită în mod necuvenit în sensul respectivului articol 11 alineatul (3).</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Laub, precum şi Comisia Comunităţilor Europene arată că o restituire nu poate fi calificată drept <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>plătită în mod necuvenit<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/> pentru singurul motiv că termenele prevăzute la articolul 47 alineatul (2) şi la articolul 48 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 3665/87 nu au fost respectate. Acestea susţin că rezultă din hotărârea din <DATE ISO="20050414">14 aprilie 2005</DATE>, Käserei Champignon Hofmeister (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-385/03" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-2997">C-385/03, Rec,<?PAGE NO="I-5078"?> p. I-2997</REF.DOC.ECR>), că termenele avute în vedere la respectivele articole nu constituie condiţii de fond, ci numai formalităţi administrative necesare obţinerii plăţii unei restituiri, astfel încât o încălcare a acelor termene nu ar conduce la calificarea unei restituiri ca fiind <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>plătită în mod necuvenit<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>în plus, Laub susţine că rezultă dintr-o analiză a sistemului şi a scopului Regulamentului nr. 3665/87 că procedura de plată şi procedura de recuperare sunt proceduri distincte una de cealaltă, răspunzând fiecare propriilor obiective, astfel încât nu este necesar să se aplice termenele prevăzute la articolul 47 din regulament în cadrul unei proceduri de recuperare.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Laub consideră că, dacă o autoritate competentă, pe baza dovezilor puse la dispoziţie de exportator, a plătit definitiv restituirea la export sau a eliberat garanţiile constituite pentru o restituire plătită în avans, principiul încrederii legitime se opune ca autoritatea competentă să treacă la recuperarea respectivei restituiri pentru motivul că respectivele dovezi sunt insuficiente. Potrivit acestei societăţi, exportatorul ar avea dreptul să considere că, în acest stadiu, statul membru a verificat dovezile aduse şi că nu trebuie, în plus, să se străduiască să obţină dovezi secundare prevăzute în Regulamentul nr. 3665/87.</TXT></NP><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>Mai întâi, trebuie subliniat că, în general, nerespectarea normelor de procedură stabilite în Regulamentul nr. 3665/87 poate conduce la reducerea, chiar la pierderea dreptului la o restituire la export. Astfel este cazul în special al unui exportator care nu prezintă dovezile necesare pentru obţinerea unei restituiri la export decât după expirarea termenelor prevăzute la articolul 47 alineatul (2) şi la articolul 48 alineatul (2) din regulament.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Al douăzeci şi cincilea considerent al Regulamentului nr. 3665/87 precizează că nu se acordă nicio restituire dacă termenul limită de efectuare a exportului sau de<?PAGE NO="I-5079"?> furnizare a dovezilor solicitate pentru obţinerea plăţii nu este respectat în temeiul articolului 48 alineatul (2) litera (a) din respectivul regulament, restituirea care urmează a fi plătită către un exportator este redusă cu 15 % dacă exportatorul nu furnizează dovezile necesare decât în termenul de şase luni care urmează termenului prevăzut în special la articolul 47 alineatul (2) din regulament.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Chiar dacă, la punctul 26 din hotărârea Käserei Champignon Hofmeister, citată anterior, Curtea a decis că articolul 47 din Regulamentul nr. 3665/87 figurează printre normele de procedură pe care un exportator trebuie să le respecte pentru a obţine plata unei restituiri, nu rezultă totuşi că încălcarea acestor norme nu ar putea fi susceptibilă să conducă la reducerea sau la pierderea restituirii datorate exportatorului.</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în ceea ce priveşte acţiunea principală, este cert că aceasta nu priveşte prezentarea dovezilor în cadrul procedurii de plată prevăzute la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3665/87. Faptele care au dat naştere prezentei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare se situează într-un stadiu ulterior, şi anume în cadrul unei proceduri de recuperare declanşate în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulament, după ce procedura de plată a fost finalizată şi restituirea la export a fost plătită de autoritatea competentă.</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Or, în timp ce articolul 47 alineatul (2) şi articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3665/87 stabilesc termenele aplicabile pentru prezentarea dovezilor necesare pentru plata restituirii, respectivul regulament nu conţine dispoziţii privind termenele aplicabile procedurii de recuperare prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din acesta.</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că nu decurge din această tăcere a legiuitorului că, ulterior plăţii unei restituiri, o autoritate competentă, constatând că documentele depuse conform<?PAGE NO="I-5080"?> articolului 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3665/87 nu sunt suficiente, nu poate să solicite exportatorului informaţiile suplimentare necesare şi, dacă este cazul, să adopte măsurile necesare pentru recuperarea respectivei restituiri.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Dimpotrivă, acest drept este în conformitate cu scopul procedurii de recuperare prevăzute la articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul nr. 3665/87. Această dispoziţie are ca obiect să asigure protecţia şi aplicarea corectă a bugetului comunitar în domeniul restituirilor la export şi în special să asigure ca numai exportatorii care au dreptul la restituiri să beneficieze de acestea, conform condiţiilor obiective stabilite de legiuitorul comunitar.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>în plus, Curtea a judecat deja, în contextul unei restituiri plătite în avans exportatorului, că eliberarea unei garanţii nu îl exonerează totuşi pe acesta din urmă de obligaţiile care îi sunt impuse în temeiul reglementării comunitare (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="19900712">12 iulie 1990</DATE>, Philipp Brothers, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-155/89" YEAR="1990" PAGE.ECR="I-3265">C-155/89, Rec, p. I-3265, punctele 13-16</REF.DOC.ECR>). Acest principiu îşi găseşte aplicarea şi în ceea ce priveşte plata unei restituiri către un exportator care nu a prezentat dovezi suficiente pentru a demonstra că sunt îndeplinite condiţiile pentru a beneficia de dreptul la restituire.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Cu toate acestea, dreptul autorităţii competente de a solicita de la exportator documentele necesare pentru obţinerea unei restituiri, chiar şi după plata acesteia şi după expirarea termenului prevăzut la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 3665/87, are drept consecinţă faptul că exportatorul, la rândul său, trebuie să aibă posibilitatea de a furniza informaţiile necesare pentru a-şi proba dreptul la restituire.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>A nega exportatorilor această posibilitate ar constitui o încălcare a principiului bunei administrări, în măsura în care acest principiu se opune ca o administraţie publică să sancţioneze un operator economic care acţionează cu bună-credinţă, pentru nerespectarea normelor de procedură, atunci când această nerespectare decurge chiar din comportamentul respectivei administraţii. Or, faptul că autoritatea<?PAGE NO="I-5081"?> competentă, pe de o parte, a procedat la plata restituirii către exportator în temeiul unor dovezi incomplete şi, pe de altă parte, nu a declanşat procedura de recuperare decât după trecerea unei anumite perioade s-a repercutat direct asupra posibilităţii societăţii Laub de a prezenta dovezi suficiente. în plus, nu rezultă din cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare că, potrivit autorităţii competente, exportatorul ar fi acţionat cu rea-credinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>Ar fi contrar scopului Regulamentului nr. 3665/87 ca acest comportament al autorităţii competente să fie susceptibil să îi priveze pe exportatorii de produse agricole de beneficiul sistemului de restituiri la export atunci când aceştia îndeplinesc condiţiile prevăzute de respectivul regulament şi acţionează cu bună-credinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Având în vedere că termenele prevăzute la articolul 47 alineatul (2) şi la articolul 48 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 3665/87 nu sunt aplicabile procedurii de recuperare şi că nu există norme specifice de drept comunitar de stabilire a unor termene pentru prezentarea de dovezi suplimentare în cadrul unei proceduri de recuperare, le revine autorităţilor naţionale competente, conform dreptului naţional, sub rezerva limitelor pe care le impune dreptul comunitar, sarcina de a acorda un termen suplimentar în funcţie de circumstanţele specifice fiecărui caz (a se vedea în acest sens hotărârea din <DATE ISO="20030619">19 iunie 2003</DATE>, Eribrand, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-467/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-6471">C-467/01, Rec, p. I-6471, punctul 49</REF.DOC.ECR>). Termenul acordat trebuie să fie rezonabil, pentru a permite exportatorului să obţină şi să prezinte documentaţia solicitată, şi trebuie să ţină cont în special de eventualele repercusiuni ale comportamentului autorităţii competente asupra exportatorului.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că o restituire nu poate fi calificată ca <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>plătită în mod necuvenit<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>, în sensul articolului 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză din Regulamentul nr. 3665/87, dacă beneficiarul, în cadrul unei proceduri de recuperare a respectivei restituiri, prezintă dovezile necesare pentru a-şi justifica dreptul la respectiva restituire. Le revine autorităţilor naţionale competente sarcina de a stabili un termen rezonabil care să îi permită beneficiarului să prezinte aceste probe.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-5082"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>întrucât, în privinţa părţilor din acţiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanţa de trimitere, este de competenţa acesteia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observaţii Curţii, altele decât cele ale părţilor, nu pot face obiectul unei rambursări.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară:</P></INTRO><P>O restituire la export nu poate fi calificată ca <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>plătită în mod necuvenit<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>, în sensul articolului 11 alineatul (3) primul paragraf prima teză din Regulamentul (CEE) nr. 3665/87 al Comisiei din <DATE ISO="19871127">27 noiembrie 1987</DATE> privind normele comune de aplicare a sistemului de restituiri la export pentru produsele agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 604/98 al Comisiei din <DATE ISO="19980317">17 martie 1998</DATE>, dacă beneficiarul, în cadrul unei proceduri de recuperare a respectivei restituiri, prezintă dovezile necesare pentru a-şi justifica dreptul la respectiva restituire. Le revine autorităţilor naţionale competente sarcina de a stabili un termen rezonabil care să îi permită beneficiarului să prezinte aceste probe.</P></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>