C-213/06 P62006J02130014.000167351674814CJHOTĂRÂREA DIN 18.7.2007 — CAUZA C-213/06 PAER / KARATZOGLOU<TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera întâi)</P><P><DATE ISO="20070718">18 iulie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: engleza.</P></NOTE></P></TI>

În cauza C-213/06 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curţii de Justiţie, introdus la 8 mai 2006,

Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (AER), reprezentată de S. Orlandi şi J.-N. Louis, avocats, cu domiciliul ales în Luxemburg,

recurentă,cealaltă parte în proces fiind:

Georgios Karatzoglou, fost agent temporar al Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie, domiciliat în Ioannina (Grecia), reprezentat de S. Pappas, dikigoros,

reclamant în primă instanţă,

CURTEA (Camera întâi),

compusă din domnul P. Jann, preşedinte de cameră, domnii R. Schintgen, A. Tizzano (raportor), A. Borg Barthet şi E. Levits, judecători,

avocat general: domnul D. Ruiz-Jarabo Colomer,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă şi în urma şedinţei din 10 mai 2007,având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunţă prezenta

<TI><P>Hotărâre</P></TI>1Prin recursul formulat, Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (AER) solicită anularea Hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din 23 februarie 2006, Karatzoglou/AER (T-471/04, nepublicată în Recueil, denumită în continuare hotărârea atacată), prin care a fost anulată Decizia din 26 februarie 2004 a acesteia de reziliere a contractului de muncă al domnului Karatzoglou (denumită în continuare decizia în litigiu).<TI><P>Cadrul juridic</P></TI>2AER a fost creată prin Regulamentul (CE) nr. 2454/1999 al Consiliului din 15 noiembrie 1999 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1628/96 privind ajutorul acordat Bosniei şi Herţegovinei, Croaţiei, Republicii Federale Iugoslavia şi Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei (JO L 299, p. 1).3Potrivit considerentului (19) al Regulamentului nr. 2454/1999, AER a fost creată în scopul reconstrucţiei respectivelor state, urmând ca, odată îndeplinit acest obiectiv, să fie propusă desfiinţarea sa.4Prevederile referitoare la funcţionarea AER au fost instituite prin Regulamentul (CE) nr. 2667/2000 al Consiliului din 5 decembrie 2000 privind Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (JO L 306, p. 7, Ediţie specială, 11/vol. 22, p. 46). Acest regulament a fost modificat în mai multe rânduri, ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1756/2006 al Consiliului din 28 noiembrie 2006 (JO L 332, p. 18, Ediţie specială, 11/vol. 50, p. 236, denumit în continuare Regulamentul nr. 2667/2000), care, printre altele, a prelungit mandatul AER până la 31 decembrie 2008.5Potrivit articolului 10 din Regulamentul nr. 2667/2000:

Personalul [AER] se supune normelor şi reglementărilor aplicabile funcţionarilor şi celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene [...].

Personalul [AER] este compus dintr-un număr strict limitat de funcţionari afectaţi sau detaşaţi de către Comisie sau de către statele membre pentru a îndeplini sarcinile de conducere. Restul efectivelor este compus din alţi agenţi recrutaţi de către [AER] pentru o perioadă strict determinată de nevoile [AER].

6Articolele 2 şi 3 din Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de stabilire a Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene şi de instituire de măsuri speciale aplicabile temporar funcţionarilor Comisiei (JO L 56, p. 1), în forma acestora care a fost în vigoare până la 30 aprilie 2004, stabilesc statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene (denumit în continuare Statutul funcţionarilor) şi, respectiv, regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene (denumit în continuare RAA).7Intitulat încetarea raporturilor de muncă, capitolul 9 din titlul II din RAA, în forma care era în vigoare la data faptelor din speţă, conţinea articolele 47-50 şi prevedea diverse situaţii de reziliere a contractelor agenţilor temporari.8Mai precis, articolul 47 alineatul (2) litera (a) din RAA prevedea că, în cazul contractelor pe durată nedeterminată, raporturile de muncă ale unui agent temporar încetează la sfârşitul perioadei de preaviz prevăzute în contract. [traducere neoficială]<TI><P>Situaţia de fapt</P></TI>9Potrivit articolului 4 din contractul său de muncă (denumit în continuare contractul), domnul Karatzoglou a fost recrutat de AER începând cu 7 noiembrie 2001, în calitate de agent temporar, pe o durată de 18 luni.10Articolul 5 litera b) din contract prevede:

Prezentul contract poate fi reziliat de instituţie sau de membrul personalului pentru oricare dintre motivele indicate la articolele 47-50 din [RAA], conform condiţiilor prevăzute la aceste articole [...].

11La sfârşitul perioadei contractuale iniţiale de 18 luni, părţile au convenit să continue raporturile contractuale în temeiul unui contract pe durată nedeterminată. În consecinţă, părţile au modificat contractul iniţial printr-un act adiţional datat 7 mai 2003 (denumit în continuare actul adiţional).12Articolul 4 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, prevede:

Contractul este încheiat pe durată nedeterminată. Cu toate acestea, durata contractului nu poate depăşi durata de existenţă a [AER].

[AER] îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul în caz de reducere semnificativă sau de încetare a operaţiunilor sale înainte de încheierea misiunii [AER].

13Potrivit actului adiţional, toate celelalte articole din contractul iniţial, inclusiv articolul 5, rămân neschimbate.14Prin scrisoarea din 26 februarie 2004, directorul AER 1-a informat pe domnul Karatzoglou cu privire la rezilierea contractului în termenii următori:

Vă anunţ cu regret că s-a decis încetarea contractului dumneavoastră de muncă cu [AER]. în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din [RAA] şi cu articolul 5 litera b) al doilea paragraf din contractul dumneavoastră, durata preavizului este de trei luni începând cu 27 februarie 2004.

15La 27 mai 2004, domnul Karatzoglou a formulat o reclamatie, în sensul articolului 90 din Statutul funcţionarilor, împotriva deciziei în litigiu. Respectiva reclamatie a fost respinsă implicit, ca urmare a faptului că AER nu a răspuns acesteia în termenul de patru luni prevăzut în Statutul funcţionarilor.<TI><P>Acţiunea în faţa Tribunalului şi hotărârea atacată</P></TI>16Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 6 decembrie 2004, domnul Karatzoglou a formulat o acţiune având ca obiect anularea deciziei în litigiu.17Acţiunea se întemeia pe cinci motive, fiind invocate:

încălcarea obligaţiei de motivare;

încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime;

încălcarea articolului 47 din RAA referitor la preaviz;

abuzul de putere şi

încălcarea principiului bunei administrări.

18Tribunalul a analizat al doilea motiv invocat de reclamant, întemeiat pe încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime. La punctele 33 şi 34 din hotărârea atacată, este amintită jurisprudenţa comunitară potrivit căreia posibilitatea de a invoca principiul protecţiei încrederii legitime aparţine oricărui particular care se află într-o situaţie din care rezultă că administraţia comunitară, oferindu-i asigurări clare, 1-a determinat să aibă speranţe întemeiate, aceste asigurări trebuind să fie, în orice caz, conforme cu dispoziţiile Statutului funcţionarilor.19în lumina acestui principiu, Tribunalul a examinat dacă articolul 4 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, i-a dat domnului Karatzoglou garanţia legitimă că rezilierea contractului său de muncă se va produce numai în cazul reducerii semnificative sau al încetării operaţiunilor AER înainte de încheierea misiunii acesteia.20La punctele 36 şi 37 din hotărârea atacată, Tribunalul a admis că modificarea articolului 4 din contract prin intermediul actului adiţional a creat o situaţie ambiguă în privinţa conţinutului contractului. într-adevăr, pe de o parte, contractul mai cuprindea încă, la articolul 5 rămas neschimbat, modalităţile de reziliere prevăzute la articolele 47-50 din RAA, permiţând astfel AER să rezilieze contractul unui agent temporar fără motivare. Pe de altă parte însă, adăugarea celui de al doilea paragraf la articolul 4 a putut, după cum apreciază Tribunalul, să îi dea impresia reclamantului că AER şi-a limitat dreptul de reziliere a contractului la situaţiile de reducere sau încetare a operaţiunilor AER înainte de încheierea misiunii acesteia.21În consecinţă, Tribunalul a considerat, la punctele 38 şi 39 din hotărârea atacată, că domnul Karatzoglou putea crede că articolul 4 din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, avea ca scop să indice, în avans, motivul unei eventuale rezilieri ulterioare, acesta fiind reducerea semnificativă sau încetarea operaţiunilor AER înainte de încheierea misiunii acesteia, astfel încât, potrivit contractului, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, articolul 5 litera b) din acesta putea fi aplicat numai parţial în plus, Tribunalul a considerat că domnul Karatzoglou se putea aştepta ca prevederile imprecise ale unui contract de muncă să fie interpretate în sens favorabil părţii contractante aflate în poziţia cea mai slabă.22Din acest fapt, Tribunalul a dedus, la punctele 41-45 din hotărârea atacată, că aşteptarea creată reclamantului în acest mod trebuia considerată legitimă, dat fiind mai ales că nicio prevedere din RAA nu interzicea AER să îşi limiteze dreptul de reziliere prin intermediul unor prevederi contractuale.23Apreciind ca întemeiat cel de al doilea motiv al acţiunii, Tribunalul a anulat decizia în litigiu, fără a examina celelalte motive.<TI><P>Concluziile părţilor prezentate Curţii</P></TI>24AER a solicitat Curţii:

anularea hotărârii atacate;

rejudecarea cauzei de către Curte, respingerea cererii formulate de domnul Karatzoglou şi

obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faţa celor două instanţe.

25Domnul Karatzoglou a solicitat Curţii:

respingerea recursului ca inadmisibil sau, în subsidiar, ca nefondat şi

obligarea AER la plata cheltuielilor de judecată.

<TI><P>Cu privire la admisibilitatea recursului</P></TI>26Domnul Karatzoglou invocă inadmisibilitatea recursului pentru motivul că acesta a fost introdus tardiv. în opinia sa, termenul de două luni prevăzut la articolul 56 din Statutul Curţii de Justiţie a expirat la 8 mai 2006, în timp ce recursul a fost introdus în data de 9 mai.27Trebuie constatat totuşi că recursul a fost introdus prin fax la 8 mai 2006, adică în termenul de două luni prevăzut la articolul 56 menţionat. Data invocată de domnul Karatzoglou este cea a depunerii originalului actului de sesizare a Curţii.28Or, articolul 37 alineatul (6) din Regulamentul de procedură al Curţii prevede că data la care o copie a originalului semnat al unui act de procedură [...] parvine grefei prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare aflat la dispoziţia Curţii se consideră că respectă termenele procedurale, sub condiţia ca originalul semnat al actului [...] să fie depus la grefă în cel mult 10 zile.29În consecinţă, trebuie constatat că, în speţă, este îndeplinită condiţia impusă de această prevedere. Prin urmare, recursul trebuie declarat admisibil.<TI><P>Cu privire la recurs</P></TI>30în recursul formulat, AER reproşează Tribunalului că a săvârşit mai multe erori de drept. în esenţă, recurenta arată, prin intermediul primului motiv, că Tribunalul a interpretat termenii contractului într-un sens vădit contrar voinţei părţilor şi, prin intermediul celui de al doilea motiv, că a reţinut în mod greşit încălcarea principiului protecţiei încrederii legitime.31Prin intermediul celui de al doilea motiv, care trebuie analizat mai întâi, AER a arătat în special că nu sunt îndeplinite, în speţă, condiţiile impuse de jurisprudenţa comunitară pentru invocarea principiului protecţiei încrederii legitime. într-adevăr, făcând referire la jurisprudenţa constantă a Tribunalului (a se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2002, G/Comisia, T-199/01, RecFP, p. I-A-217 şi II-1085, punctul 38), AER susţine că din stipulaţiile contradictorii care figurează în contract nu ar putea decurge nicio asigurare precisă, necondiţionată şi concordantă. De altfel, asigurările despre care se pretinde că ar fi fost date domnului Karatzoglou nu sunt conforme normelor aplicabile AER şi în special articolului 23 din Regulamentul nr. 2454/1999, care impune agenţiei să recruteze agenţi numai pe o durată strict determinată de nevoile sale.32Domnul Karatzoglou răspunde acestor susţineri că Tribunalul a considerat în mod temeinic că i-au fost date asigurări suficient de precise, de necondiţionate şi de concordante cu privire la limitarea cauzelor de reziliere a contractului său. AER nu s-a mulţumit să îi dea asigurări vagi, ci a încheiat cu domnul Karatzoglou un act adiţional la contract, care urmărea modificarea cadrului juridic în care a fost angajat în plus, încrederea legitimă pe care o invocă domnul Karatzoglou este în perfectă conformitate cu dreptul aplicabil, având în vedere că nicio dispoziţie din RAA nu interzice autorităţii competente să îşi limiteze, prin intermediul unor clauze contractuale, dreptul de a înceta contractele de muncă.33în această privinţă, trebuie amintit în prealabil că, potrivit unei jurisprudente bine stabilite, principiul protecţiei încrederii legitime se înscrie printre principiile fundamentale ale Comunităţii (a se vedea în special Hotărârea din 5 mai 1981, Dürbeck, 112/80, Rec., p. 1095, punctul 48). Reiese de asemenea din jurisprudenţă că orice particular poate invoca acest principiu în cazul în care se află într-o situaţie din care rezultă că administraţia comunitară, oferindu-i asigurări clare, 1-a determinat să aibă speranţe întemeiate (Hotărârea din 16 decembrie 1987, Delauche/Comisia, 111/86, Rec., p. 5345, punctul 24, Hotărârea din 25 mai 2000, Kögler/Curtea de Justiţie, C-82/98 P, Rec., p. I-3855, punctul 33, precum şi Hotărârea din 22 iunie 2006, Belgia şi Forum 187/Comisia, C-182/03 şi C-217/03, Rec., p. I-5479, punctul 147). în plus, asigurările date trebuie să fie conforme cu normele aplicabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 iunie 1985, Pauvert/Curtea de Conturi, 228/84, Rec., p. 1969, punctele 14 şi 15, precum şi Hotărârea din 6 februarie 1986, Vlachou/Curtea de Conturi, 162/84, Rec., p. 481, punctul 6).34Or, trebuie menţionat că, deşi Tribunalul a amintit corect această jurisprudenţă la punctele 33 şi 34 din hotărârea atacată, acesta a făcut, în speţă, o aplicare eronată a criteriilor definite în jurisprudenţă.35în special, trebuie constatat că din hotărârea amintită rezultă că domnului Karatzoglou nu i-a fost dată nicio asigurare clară care să îl determine pe acesta să nutrească în orice fel o încredere legitimă în privinţa duratei contractului său de muncă.36într-adevăr, la punctul 36 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că modificarea articolului 4 din contractul iniţial prin intermediul actului adiţional [...] a creat o situaţie ambiguă în privinţa conţinutului contractului. La punctul 37 din hotărârea amintită, Tribunalul arată că dacă nu ar fi fost adăugat al doilea paragraf la articolul 4, AER ar fi avut incontestabil dreptul de a rezilia contractul [domnului Karatzoglou] pentru unul dintre motivele menţionate la articolele 47-50 din RAA, sub rezerva respectării condiţiilor stabilite prin aceste articole, astfel cum se prevede la articolul 5 litera b) din contractul iniţial în schimb, adăugarea celui de al doilea paragraf la articolul 4 a putut să dea impresia [persoanei interesate] că AER şi-a limitat dreptul de reziliere a contractului la situaţiile de reducere sau încetare a operaţiunilor AER înainte de încheierea misiunii acesteia.37Din cele ce precedă rezultă că Tribunalul însuşi a recunoscut că situaţia contractuală a domnului Karatzoglou era cel puţin incertă.38Or, contrar a ceea ce a apreciat Tribunalul la punctele 38-40 din hotărârea atacată, o ambiguitate de această natură nu putea sta la originea unor asigurări clare. într-adevăr, articolul 4 din contract, în noua formă, putea fi interpretat atât în sensul invocat de domnul Karatzoglou, cât şi în cel reţinut de AER (a se vedea în acest sens Hotărârea Kögler/Curtea de Justiţie, citată anterior, punctul 34).39în plus, trebuie menţionat că din hotărârea atacată nu rezultă niciun alt element care să îi fi putut crea domnului Karatzoglou o convingere în privinţa duratei contractului său. într-adevăr, concluzia Tribunalului privind existenţa unor astfel de asigurări se întemeiază în exclusivitate pe situaţia contractuală care a rezultat ca urmare a modificării articolului 4 din contractul iniţial al domnului Karatzoglou.40Pe de altă parte, în această privinţă nu poate fi invocat principiul avut în vedere de Tribunal la punctul 39 din hotărârea atacată, potrivit căruia partea care are poziţia cea mai slabă dintr-un contract de muncă se poate aştepta ca prevederile imprecise ale respectivului contract să fie interpretate în favoarea sa.41într-adevăr, este suficient să se precizeze că nu are nicio incidenţă asupra constatării lipsei unor asigurări clare oferite în speţă de administraţia comunitară faptul că domnul Karatzoglou ar putea fi considerat partea care are poziţia mai slabă din contract Consideraţii referitoare la situaţia contractuală a domnului Karatzoglou în raport cu angajatorul său nu ar putea acoperi lipsa uneia dintre condiţiile necesare pentru a stabili existenţa unei încrederi legitime.42Rezultă că, în speţă, nu erau îndeplinite condiţiile cerute pentru a se putea constata o încălcare a principiului protecţiei încrederii legitime.43în consecinţă, Tribunalul a săvârşit o eroare de drept considerând că decizia în litigiu a adus atingere încrederii legitime a domnului Karatzoglou în faptul că rezilierea contractului său de muncă se va produce numai în cazul reducerii semnificative sau al încetării operaţiunilor AER înainte de încheierea misiunii acesteia.44Având în vedere toate consideraţiile de mai sus, al doilea motiv de recurs trebuie considerat întemeiat.45în consecinţă, hotărârea atacată trebuie anulată fără a mai fi necesară analizarea celorlalte motive invocate în susţinerea recursului.<TI><P>Cu privire la trimiterea cauzei Tribunalului</P></TI>46în conformitate cu articolul 61 primul paragraf din Statutul Curţii de Justiţie, în cazul în care anulează decizia Tribunalului, Curtea poate fie să soluţioneze ea însăşi în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunţa asupra acesteia.47Având în vedere că Tribunalul a analizat numai unul dintre cele cinci motive invocate de domnul Karatzoglou, Curtea apreciază că nu este în măsură să soluţioneze cauza. în consecinţă, se impune trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunţe asupra concluziilor persoanei interesate privind anularea deciziei în litigiu. Cererea privind cheltuielile de judecată va fi soluţionată odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară şi hotărăşte:

1)Anulează Hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene din 23 februarie 2006, Karatzoglou/AER (T-471/04).2)Trimite cauza Tribunalului de Primă Instanţă al Comunităţilor Europene pentru ca acesta să se pronunţe asupra concluziilor domnului Karatzoglou privind anularea Deciziei Agenţiei Europene pentru Reconstrucţie (AER) din 26 februarie 2004 de reziliere a contractului său de muncă.3)Cererea privind cheltuielile de judecată se soluţionează odată cu fondul.

Semnături