<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><ORDER xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.ORDER><REF.CASE FILE="ECRT12007ROA.0500178101.case.xml"><NO.CASE>T-346/06 R</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62006B0346</NO.CELEX><NO.SEQ>0010.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1786</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>1828</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>43</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.ORDER><CURR.TITLE><LEFT>ORDONANŢA DIN <DATE ISO="20070607">7.6.2007</DATE> — CAUZA T-346/06 R</LEFT><RIGHT>IMS / COMISIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Ordonanţa preşedintelui Tribunalului</HT></P><P><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: italiana.</P></NOTE></P></TI></TITLE><ORDER.INIT><P>În cauza T-346/06 R,</P></ORDER.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Industria Masetto Schio Srl (IMS),</HT> cu sediul în Schio (Italia), reprezentată de F. Colonna şi T. Romolotti, avocats,</P><PARTY.STATUS>reclamantă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisiei Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de domnul C. Zadra şi de doamna D. Lawunmi, în calitate de agenţi,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><SUBJECT><P>având ca obiect o cerere de suspendare a executării Avizului C (2006) 3914 al Comisiei din <DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE> privind o măsură de interdicţie, adoptată de autorităţile franceze, referitoare la anumite prese mecanice purtând marca IMS,</P></SUBJECT><?PAGE NO="II-1787"?><PREAMBLE.GEN><PREAMBLE.INIT><P>PREŞEDINTELE TRIBUNALULUI DE PRIMĂ INSTANŢĂ AL COMUNITĂŢILOR EUROPENE</P></PREAMBLE.INIT><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE.GEN><CONTENTS.ORDER><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Ordonanţă</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic, situaţia de fapt şi procedura</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 98/37/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din <DATE ISO="19980622">22 iunie 1998</DATE> privind apropierea legislaţiilor statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="207" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="1">JO L 207, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 13/vol. 23, p. 220), aplicabilă cauzei de faţă, prevede că statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura introducerea pe piaţă a echipamentelor şi a componentelor de siguranţă cărora li se aplică această directivă şi punerea lor în funcţiune numai dacă acestea nu reprezintă un pericol pentru sănătatea sau securitatea persoanelor şi, acolo unde este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor şi dacă sunt instalate şi întreţinute în mod corespunzător şi folosite conform destinaţiei lor.</TXT></NP><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 98/37 prevede că <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>[s]tatele membre nu pot să interzică, să restricţioneze sau să împiedice introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul lor a echipamentelor tehnice şi a componentelor de siguranţă care respectă [...] directiv [a]<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1788"?><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 98/37 prevede că, atunci când un stat membru constată că echipamentul tehnic purtând marcajul <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>CE<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/> sau componentele de siguranţă însoţite de declaraţia de conformitate <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>CE<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>, folosite în conformitate cu destinaţia lor, pot pune în pericol securitatea persoanelor şi, atunci când este cazul, a animalelor domestice sau a bunurilor, ia toate măsurile corespunzătoare pentru a retrage de pe piaţă astfel de echipamente sau componente de siguranţă, pentru a interzice introducerea lor pe piaţă şi punerea lor în funcţiune sau pentru a restricţiona libera lor circulaţie. Statul membru informează imediat Comisia în legătură cu această măsură, indicând motivul deciziei sale.</TXT></NP><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Potrivit prevederilor articolului 7 alineatul (2) din Directiva 98/37, Comisia iniţiază fără întârziere consultări cu părţile implicate. în cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsura este justificată, informează imediat în acest sens statul membru care a luat iniţiativa şi celelalte statele membre. în cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsura nu este justificată, informează imediat în acest sens statul membru care a luat iniţiativa şi pe fabricantul sau reprezentantul său autorizat stabilit în cadrul Comunităţii. în cazul în care decizia menţionată la alineatul (1) se bazează pe o lacună a standardelor şi în cazul în care statul membru care se află la originea deciziei îşi menţine poziţia, Comisia informează imediat comitetul pentru a se iniţia procedura menţionată la articolul 6 alineatul (1).</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20010808">8 august 2001</DATE>, Republica Franceză a notificat Comisiei un ordin interministerial din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> cu privire la interzicerea introducerii pe piaţă şi la interzicerea utilizării anumitor prese pentru prelucrarea la rece a metalelor, purtând marca IMS, produse de reclamantă (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE><QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>).</TXT></NP><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Prin Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> a fost interzisă introducerea pe piaţă şi utilizarea preselor purtând marca IMS pentru modelele P40VE, P40VEI, P50VE şi P50VEI deja produse, care obţinuseră un certificat de examinare CE eliberat de Agenzia nazionale certificazione componenti e prodotti (Agenţia naţională pentru certificarea componentelor şi a produselor, ANCCP), cu excepţia cazurilor în care acestea au<?PAGE NO="II-1789"?> fost puse în conformitate cu reglementările tehnice aplicabile echipamentelor de lucru prevăzute în articolul R. 233-84 din Codul muncii (code du travail), precum şi introducerea pe piaţă, punerea în funcţiune şi utilizarea preselor purtând marca IMS pentru modelele P40VE, P40VEI, P50VE şi P50VEI care obţinuseră un certificat de examinare CE eliberat de Istituto certificazione europea prodotti industriali (Institutul naţional de certificare europeană a produselor industriale, ICEPI).</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Conseil d'État (Consiliul de Stat, Franţa) a anulat Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> prin Decizia din <DATE ISO="20021204">4 decembrie 2002</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Autorităţile franceze au adresat Comisiei o scrisoare datată <DATE ISO="20050408">8 aprilie 2005</DATE>. în această scrisoare, autorităţile franceze precizează următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>[...] Printr-o scrisoare din data de <DATE ISO="20040302">2 martie 2004</DATE>, Comisia Europeană a informat autorităţile franceze cu privire la numirea unui expert independent pentru a examina starea de conformitate a preselor purtând marca IMS, citate anterior. În urma acestei examinări, un raport de expertiză urma să fie prezentat în luna aprilie 2004.</P><P>Astăzi, autorităţile franceze au onoarea de a solicita din nou concursul Comisiei Europene pentru ca procedura de consultare prevăzută la articolul 7 din Directiva [98/37] să fie pusă în aplicare în mod efectiv.</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Caracterul urgent al cererii</TXT><P>Autorităţile franceze atrag atenţia Comisiei asupra unui nou element de fapt. Într-adevăr, deşi Comisia Europeană nu s-a pronunţat niciodată cu privire la caracterul<?PAGE NO="II-1790"?> justificat sau nu al măsurii de protecţie luate de Franţa împotriva anumitor prese purtând marca IMS, acest producător a introdus o acţiune în răspundere la instanţa naţională competentă în temeiul unei culpe a autorităţii publice.</P><P>În desfăşurarea acestei proceduri de protecţie (prevăzută la articolul 7 din directivă), autorităţile franceze ţin să sublinieze că s-au conformat întotdeauna, pe de o parte, dispoziţiilor Directivei [98/37] şi, pe de altă parte, dispoziţiilor prevăzute în Tratatul Uniunii Europene. Tocmai de aceea, ele doresc ca avizul Comisiei Europene să le fie comunicat cât mai curând.</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>O situaţie problematică faţă de dreptul comunitar</TXT><P>Actuala lipsă de răspuns din partea autorităţilor comunitare plasează autorităţile franceze într-o situaţie delicată faţă de dispoziţiile articolului 226 din Tratatul Uniunii Europene. într-adevăr, în conformitate cu acest articol, este de competenţa exclusivă a Comisiei Europene să emită o constatare cu privire la caracterul întemeiat al unei măsuri de protecţie luate de un stat membru.</P><P>După caz, atunci când o clauză de protecţie se dovedeşte a nu fi justificată, îi revine Comisiei obligaţia de a solicita statului membru în cauză să abroge măsura naţională, putând de asemenea recurge la procedura prevăzută la articolul 226 din Tratatul Uniunii Europene.</P><P>Numai pe baza acestei proceduri se poate concepe ca un producător împotriva căruia s-a luat o măsură nejustificată să declanşeze eventuale proceduri judiciare în vederea reparării prejudiciului suferit.</P></NP></ITEM><?PAGE NO="II-1791"?><ITEM><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>Răspunderea statului francez</TXT><P>Pentru a permite statului francez să îşi îndeplinească obligaţiile ce îi revin în domeniul securităţii şi al sănătăţii persoanelor, dar şi pentru a-i permite să îşi susţină apărarea în cadrul procedurii interne menţionate anterior, autorităţile franceze solicită Comisiei Europene transmiterea unei copii a raportului de expertiză referitor la evaluarea stării de conformitate a anumitor prese mecanice purtând marca IMS.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Comisia a procedat la examinarea acestor măsuri şi, în urma acestei examinări, după respingerea mai multor ipoteze de neconformitate invocate de autorităţile franceze, a considerat, în Avizul C (2006) 3914, emis la <DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE> (denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>actul în litigiu<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>), că Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> era, în parte, justificat.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Printr-o cerere depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20061206">6 decembrie 2006</DATE>, reclamanta a introdus o acţiune în anularea actului în litigiu, precum şi o acţiune în despăgubiri.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>Printr-o acţiune separată, depusă la grefă la <DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>, reclamanta a introdus prezenta cerere de măsuri provizorii în temeiul articolului 242 CE, în vederea suspendării executării actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>Comisia a prezentat observaţii scrise cu privire la prezenta cerere de măsuri provizorii la <DATE ISO="20070219">19 februarie 2007</DATE>. Aceasta solicită respingerea cererii de suspendare a executării şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1792"?><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Părţile au prezentat explicaţii orale în cadrul unei audieri care a avut loc la <DATE ISO="20070301">1 martie 2007</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>Invitată să prezinte informaţii suplimentare cu privire la urgenţă, reclamanta a dat curs acestei solicitări printr-un înscris înregistrat la grefă la <DATE ISO="20070309">9 martie 2007</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Comisia a prezentat propriile observaţii asupra acestor informaţii suplimentare printr-un înscris înregistrat la grefă la <DATE ISO="20070316">16 martie 2007</DATE>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>În drept</P></TI></TITLE><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>În temeiul dispoziţiilor articolului 242 CE coroborate cu dispoziţiile articolului 225 alineatul (1) CE, Tribunalul poate ordona suspendarea executării actului atacat în cazul în care consideră că împrejurările impun o astfel de măsură.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Articolul 104 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că cererile de măsuri provizorii indică obiectul litigiului, împrejurările care determină urgenţa, precum şi motivele de fapt şi de drept care justifică la prima vedere <HT TYPE="ITALIC">(fumus boni iuris)</HT> dispunerea măsurii provizorii solicitate.</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, suspendarea executării şi celelalte măsuri provizorii pot fi dispuse de către instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii, în măsura în care s-a reţinut că dispunerea lor se justifică la prima vedere în fapt şi în drept <HT TYPE="ITALIC">(fumus boni iuris)</HT> şi că au caracter de urgenţă în sensul că, în<?PAGE NO="II-1793"?> vederea evitării unui prejudiciu grav şi ireparabil adus intereselor reclamantului, este necesar ca aceste măsuri să fie dispuse şi să îşi producă efectele înainte de pronunţarea hotărârii în acţiunea principală. Instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii procedează, dacă este cazul, şi la evaluarea comparativă a intereselor existente (Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="20000725">25 iulie 2000</DATE>, Ţările de Jos/Parlamentul European şi Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-377/98 R" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-6229">C-377/98 R, Rec, p. I-6229, punctul 41</REF.DOC.ECR>, şi Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="20010223">23 februarie 2001</DATE>, Austria/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-445/00 R" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-1461">C-445/00 R, Rec, p. I-1461, punctul 73</REF.DOC.ECR>, Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20070216">16 februarie 2007</DATE>, Ungaria/Comisia, T-310/06 R, punctul 19).</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>În plus, în cadrul acestei examinări de ansamblu, instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii dispune de o largă putere de apreciere şi are libertatea de a determina, în lumina particularităţilor speţei, modul în care diferitele condiţii trebuie verificate, precum şi ordinea examinării acestora, în măsura în care nicio normă de drept comunitar nu îi impune o schemă de analiză prestabilită pentru aprecierea necesităţii de a lua unele măsuri provizorii [Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="19950719">19 iulie 1995</DATE>, Comisia/Atlantic Container Line şi alţii, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-149/95 P(R)" YEAR="1995" PAGE.ECR="I-2165">C-149/95 P(R), Rec, p. I-2165, punctul 23</REF.DOC.ECR>].</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Prezenta cerere de măsuri provizorii trebuie aşadar examinată în lumina principiilor de mai sus.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la admisibilitate</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la admisibilitatea la prima vedere a acţiunii principale</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>Comisia susţine că acţiunea în anulare pe care se grefează prezenta cerere de măsuri provizorii este vădit inadmisibilă, în măsura în care actul în litigiu nu constituie o<?PAGE NO="II-1794"?> măsură care să producă efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantei, modificând în mod substanţial situaţia juridică a acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>Comisia mai afirmă că, presupunând că actul în litigiu ar fi susceptibil să producă astfel de efecte, în orice caz reclamanta nu ar fi afectată în mod direct.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>Într-adevăr, condiţia de a fi afectat în mod direct în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE impune ca măsurile comunitare atacate să producă efecte în mod direct asupra situaţiei juridice a particularului şi ca acestea să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor măsurilor respective, care răspund de punerea lor în aplicare, aceasta din urmă având un caracter strict automat şi decurgând exclusiv din reglementarea comunitară, fără aplicarea altor norme intermediare.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Or, în opinia Comisiei, mecanismul instituit prin Directiva 98/37 are, în special, caracteristicile următoare.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>În primul rând, statul membru care adoptă măsuri în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 98/37 trebuie să informeze, în acest sens, Comisia. Potrivit Comisiei, notificarea acestor măsuri nu suspendă efectele acestora. Odată adoptate, ele sunt imediat aplicabile pe teritoriul statului membru care le-a adoptat.</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>În al doilea rând, procedura prevăzută în Directiva 98/37 nu prevede niciun termen limită în care Comisia este obligată să încheie procesul de examinare a măsurii.<?PAGE NO="II-1795"?> Potrivit Comisiei, aceasta este obligată numai să constate <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>imediat<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/> dacă măsura care i-a fost comunicată este justificată. Această constatare nu este posibilă, după consultarea prevăzută la articolul 7 alineatul (2), decât din momentul în care Comisia dispune de toate elementele tehnice necesare.</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>În al treilea rând, potrivit Comisiei, dacă aceasta apreciază că măsura nu este justificată, este obligată numai să informeze statul membru interesat, pentru ca acesta să retragă măsura în discuţie, precum şi partea interesată, pentru ca aceasta să dispună de un element suplimentar care să îi permită să atace măsura în faţa instanţei naţionale. Prin urmare, avizul Comisiei nu este de natură să întrerupă, prin el însuşi, efectele măsurii naţionale.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>În al patrulea rând, Comisia consideră că, dacă măsura este justificată, ea are numai obligaţia de a informa statul membru interesat, precum şi toate celelalte state membre, pentru ca acestea să verifice necesitatea de a adopta măsuri similare în vederea protejării securităţii şi a sănătăţii. Chiar şi în acest caz, avizul Comisiei nu ar fi aşadar, prin el însuşi, de natură să producă în statele membre efecte restrictive asupra comercializării echipamentelor tehnice avute în vedere.</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>În al cincilea rând, Comisia afirmă că avizul în temeiul căruia consideră măsura ca fiind justificată nu este publicat în Jurnalul Oficial şi nu declanşează între statele membre niciun mecanism de recunoaştere reciprocă a măsurii naţionale la care se referă avizul. într-adevăr, avizul în discuţie nu este de aplicabilitate imediată în toate statele membre.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Reclamanta consideră că acţiunea principală este admisibilă.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1796"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>Trebuie subliniat, în temeiul unei jurisprudenţe constante, că, deşi este adevărat că problema admisibilităţii acţiunii principale nu trebuie să fie examinată, în principiu, în cadrul unei proceduri privind măsurile provizorii, existând pericolul de a prejudeca acţiunea principală, nu este mai puţin adevărat că, pentru ca o cerere de suspendare a executării unui act să fie declarată admisibilă, reclamantul trebuie să demonstreze existenţa anumitor elemente potrivit cărora să se poată concluziona, la prima vedere, în sensul admisibilităţii acţiunii principale pe care este grefată cererea de măsuri provizorii, aceasta pentru a-l împiedica să obţină, pe calea unei cereri de măsuri provizorii, suspendarea executării unui act căruia instanţa comunitară i-ar refuza ulterior anularea pe motiv că acţiunea principală a fost declarată inadmisibilă [Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="19991118">18 noiembrie 1999</DATE>, Pfizer Animal Health/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-329/99 P(R)" YEAR="1999" PAGE.ECR="I-8343">C-329/99 P(R), Rec, p. I-8343, punctul 89</REF.DOC.ECR>, Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20040707">7 iulie 2004</DATE>, Região autónoma dos Açores/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-37/04 R" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-2153">T-37/04 R, Rec, p. II-2153, punctul 108</REF.DOC.ECR>].</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>O asemenea examinare a admisibilităţii acţiunii principale este în mod necesar sumară, ţinând seama de caracterul urgent al procedurii privind măsurile provizorii [Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="20001012">12 octombrie 2000</DATE>, Federación de Cofradías de Pescadores de Guipúzcoa şi alţii/Consiliul, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-300/00 P(R" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-8797">C-300/00 P(R), Rec, p. I-8797, punctul 35</REF.DOC.ECR>, Ordonanţa Região autónoma dos Açores/Consiliul, punctul 31 de mai sus, punctul 109].</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Într-adevăr, în cadrul unei cereri de măsuri provizorii, admisibilitatea acţiunii principale poate fi apreciată numai la prima vedere, scopul fiind acela de a examina dacă reclamanta furnizează elemente suficiente care să justifice <HT TYPE="ITALIC">a priori</HT> concluzia că admisibilitatea acţiunii principale nu poate fi exclusă. Instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii trebuie să declare această acţiune inadmisibilă numai dacă admisibilitatea acţiunii principale poate fi exclusă cu desăvârşire. într-adevăr, faptul de a statua asupra admisibilităţii în etapa măsurilor provizorii, în măsura în care aceasta nu este, <HT TYPE="ITALIC">prima facie,</HT> complet exclusă, ar echivala cu prejudecarea acţiunii principale (Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20010117">17 ianuarie 2001</DATE>,<?PAGE NO="II-1797"?> Petrolessence şi SG2R/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-342/00 R" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-67">T-342/00 R, Rec, p. II-67, punctul 17</REF.DOC.ECR>, Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20011219">19 decembrie 2001</DATE>, Guvernul Gibraltarului/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-195/01 R+T-207/01 R" YEAR="2001" PAGE.ECR="II-3915">T-195/01 R şi T-207/01 R, Rec, p. II-3915, punctul 47</REF.DOC.ECR>, şi Ordonanţa Região autónoma dos Açores/Consiliul, punctul 31 de mai sus, punctul 110).</TXT></NP><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>În speţă, în primul rând, Comisia susţine, în esenţă, că acţiunea principală este inadmisibilă, întrucât actul în litigiu este un aviz prin care aceasta se pronunţă cu privire la o măsură naţională, şi că acest act nu constituie, prin urmare, o decizie care produce efecte juridice obligatorii.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, constituie acte sau decizii susceptibile să facă obiectul unei acţiuni în anulare, în sensul articolului 230 CE, numai măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod substanţial situaţia juridică a acestuia (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19811111">11 noiembrie 1981</DATE>, IBM/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="60/81" YEAR="1981" PAGE.ECR="2639">60/81, Rec, p. 2639, punctul 9</REF.DOC.ECR>, şi Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20000622">22 iunie 2000</DATE>, Ţările de Jos/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-147/96" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-4723">C-147/96, Rec, p. I-4723, punctul 25</REF.DOC.ECR>). Pentru a determina dacă un act atacat produce asemenea efecte, este necesar să se ia în considerare substanţa acestuia. în schimb, forma în care sunt adoptate actele sau deciziile este, în principiu, indiferentă în ceea ce priveşte posibilitatea de a fi atacate cu o acţiune în anulare (Hotărârea IBM/Comisia, citată anterior, punctul 9).</TXT></NP><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>În această privinţă trebuie mai întâi să se observe că actul a cărui suspendare este solicitată este intitulat de către Comisie <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>Avizul Comisiei<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>Cu toate acestea, trebuie subliniat că, în articolul 7 alineatul (2) din Directiva 98/37, nu este utilizat cuvântul <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>aviz<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/> sau un termen echivalent. în schimb, se prevede că, <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>[î]n cazul în care Comisia constată, după această consultare, că măsura este justificată, informează imediat în acest sens statul membru care a luat iniţiativa şi celelalte statele membre<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1798"?><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Este necesar, în continuare, să se sublinieze faptul că, la punctul 1 din actul în litigiu, Comisia arată că <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>este ţinută, după consultarea părţilor interesate, să se pronunţe asupra caracterului justificat sau nu al unor astfel de măsuri<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/> şi că, <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>[d]acă măsura este considerată ca fiind justificată, [ea] trebuie să informeze în acest sens statele membre pentru ca acestea să poată lua toate măsurile necesare cu privire la echipamentul tehnic în discuţie<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>39</NO.P><TXT>Având în vedere aceste elemente şi ţinând seama de economia şi de finalitatea Directivei 98/37, trebuie, pe de o parte, să se observe că, la prima vedere, Comisia pare să aibă obligaţia, şi nu simpla posibilitate, în temeiul articolului 7 din Directiva 98/37, de a se pronunţa asupra unei măsuri naţionale care i-a fost notificată. Este necesar, pe de altă parte, să se sublinieze că, la prima vedere, Comisia pare a fi ţinută să se pronunţe nu asupra unui proiect de măsură, ci asupra unei măsuri naţionale care, adoptată fiind de un stat membru, are ca efect să restricţioneze libera circulaţie a echipamentelor tehnice în cauză.</TXT></NP><NP><NO.P>40</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie amintit că, în aplicarea dispoziţiilor articolului 2 alineatul (1) din Directiva 98/37, statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru ca echipamentele tehnice sau componentele de siguranţă cărora li se aplică această directivă să nu poată fi introduse pe piaţă şi puse în funcţiune dacă reprezintă un pericol pentru securitatea şi sănătatea persoanelor sau, după caz, a animalelor domestice ori a bunurilor.</TXT></NP><NP><NO.P>41</NO.P><TXT>Nu poate fi exclus aşadar, la prima vedere, că, în cazul în care Comisia comunică statelor membre actul prin care a constatat că echipamentele tehnice care fac obiectul măsurii naţionale reprezintă un pericol pentru sănătatea şi securitatea persoanelor sau, după caz, a animalelor domestice ori a bunurilor şi informează în acest sens celelalte state membre, potrivit dispoziţiilor articolului 7 alineatul (2) din Directiva 98/37, le revine acestora, ulterior, obligaţia de a lua, potrivit articolului 2 alineatul (1) şi articolului 7 alineatul (1) din Directiva 98/37, toate măsurile corespunzătoare pentru retragerea de pe piaţă a echipamentelor tehnice sau a componentelor de siguranţă, pentru interzicerea introducerii pe piaţă şi a punerii în funcţiune a acestora sau pentru restricţionarea liberei circulaţii a acestora.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1799"?><NP><NO.P>42</NO.P><TXT>Instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii nu poate exclude, prin urmare, în acest stadiu, că stabilirea de către Comisie a caracterului justificat al unei măsuri naţionale adoptate de un stat membru în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 98/37 şi transmiterea acestei informaţii celorlalte state membre, potrivit articolului 7 alineatul (2) din această directivă, modifică în mod substanţial situaţia juridică a producătorului echipamentelor tehnice vizate în actul Comisiei, împiedicând ca aceste echipamente să fie puse în circulaţie sau în funcţiune pe piaţa statelor membre destinatare ale acestui act Prin urmare, nu poate fi exclus, la prima vedere, ca actul Comisiei să poată antrena efecte juridice obligatorii pentru producătorul echipamentelor tehnice avute în vedere în acest act.</TXT></NP><NP><NO.P>43</NO.P><TXT>Argumentarea Comisiei trebuie să fie de asemenea respinsă în ceea ce priveşte celelalte elemente.</TXT></NP><NP><NO.P>44</NO.P><TXT>Mai întâi, Comisia indică într-adevăr că <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>neadoptarea de măsuri similare de către un stat membru, ca urmare a comunicării unui aviz al Comisiei, ar putea, desigur, să facă obiectul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul articolului 226 din tratat, dar aceasta pentru încălcarea unor dispoziţii relevante din directivă, şi nu pentru încălcarea avizului menţionat anterior<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>.</TXT></NP><NP><NO.P>45</NO.P><TXT>Fără a fi necesar să se statueze, în cadrul prezentei cereri de măsuri provizorii, cu privire la fundamentul juridic care poate constitui temeiul unei eventuale acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru, este suficient să se sublinieze faptul că este admis de către Comisie, în acest fel, că o anumită obligaţie le incumbă celorlalte state membre ca urmare a adoptării avizului său.</TXT></NP><NP><NO.P>46</NO.P><TXT>Apoi, trebuie să se observe că împrejurarea potrivit căreia nu ar exista o recunoaştere reciprocă a măsurii naţionale, astfel cum afirmă Comisia, are drept consecinţă, la prima vedere, faptul că îi incumbă acesteia din urmă să procedeze la aprecierea caracterului justificat al măsurii naţionale şi că aceasta trebuie să decidă, în urma acestei examinări, dacă măsura respectivă este justificată, parţial justificată sau nejustificată.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1800"?><NP><NO.P>47</NO.P><TXT>În sfârşit, Comisia afirmă că avizul său nu este, prin el însuşi, de natură să întrerupă efectele măsurii naţionale care i-a fost notificată în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 98/37 şi că trebuie ca întreprinderea vizată să se adreseze instanţei naţionale pentru a obţine retragerea măsurii. Dacă se pare că, la prima vedere, Comisia nu dispune de nicio competenţă care să îi permită să pronunţe anularea măsurii naţionale, dat fiind că numai instanţa naţională dispune de o astfel de putere, Comisia nu se poate întemeia totuşi pe această lipsă de competenţă pentru a demonstra lipsa caracterului decizional al actului prin care se pronunţă cu privire la validitatea măsurii naţionale. în plus, nu poate fi exclusă, la prima vedere, angajarea în acelaşi timp de către Comisie a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva statului membru respectiv, în cazul în care măsura în litigiu nu este retrasă sau anulată ca urmare a avizului său.</TXT></NP><NP><NO.P>48</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie să se examineze dacă reclamanta a furnizat elemente care să permită a se demonstra, cel puţin la prima vedere, că nu este exclus ca aceasta să aibă calitatea de a acţiona în justiţie în scopul de a obţine anularea parţială a actului în litigiu în aplicarea articolului 230 al patrulea paragraf CE.</TXT></NP><NP><NO.P>49</NO.P><TXT>Într-adevăr, Comisia susţine, în esenţă, pe de o parte, că numai măsurile luate, eventual, de statele membre pot, prin ele înseşi, să o afecteze pe reclamantă şi, pe de altă parte, că statele membre dispuneau de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte punerea în aplicare a actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>50</NO.P><TXT>Cerinţa ca reclamantul să fie afectat în mod direct, condiţie de admisibilitate a unei acţiuni în anulare în sensul articolului 230 al patrulea paragraf CE, impune ca măsura comunitară atacată să producă efecte în mod direct asupra situaţiei juridice a reclamantului şi să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor care au responsabilitatea punerii sale în aplicare, aceasta din urmă având un caracter strict automat şi decurgând exclusiv din reglementarea comunitară, fără aplicarea altor norme intermediare. Aceasta înseamnă că, în cazul în care un act comunitar este adresat unui stat membru de către o instituţie, dacă acţiunea pe care statul membru<?PAGE NO="II-1801"?> trebuie să o întreprindă pentru executarea acestui act prezintă un caracter automat sau în cazul în care consecinţele actului în cauză se impun fără echivoc, atunci acest act priveşte în mod direct orice persoană pe care această acţiune o afectează. Dacă, dimpotrivă, actul lasă statului membru posibilitatea de a acţiona sau de a nu acţiona sau nu îl constrânge să acţioneze într-un anumit mod, în acest caz ceea ce interesează direct persoana afectată este acţiunea sau inacţiunea statului membru, şi nu actul în sine (Ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="20060622">22 iunie 2006</DATE>, Mayer şi alţii/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-137/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="II-1825">T-137/04, Rec, p. II-1825,punctele 58 şi 59</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>51</NO.P><TXT>Faptul că actul Comisiei necesită măsuri naţionale de aplicare nu pare să însemne, la prima vedere, la lectura dispoziţiilor aplicabile şi contrar afirmaţiilor Comisiei, că statele membre pot verifica necesitatea adoptării de măsuri asemănătoare măsurii de interzicere pe care Comisia a considerat-o justificată. într-adevăr, se pare că, la prima vedere, Comisia este cea care apreciază necesitatea de a adopta astfel de măsuri, statele membre având ulterior, se pare, obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pe care le impune o astfel de concluzie, şi anume retragerea de pe piaţă a echipamentelor tehnice şi neacceptarea introducerii lor pe piaţă sau a punerii lor în funcţiune în cazul în care reprezintă un pericol pentru securitatea şi sănătatea persoanelor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Directiva 98/37.</TXT></NP><NP><NO.P>52</NO.P><TXT>Prin urmare, este necesar să se constate că nu este exclus ca statele membre să nu dispună, la prima vedere, de nicio marjă de manevră în cazul în care sunt destinatarele unui act prin care Comisia le informează, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 98/37, că o măsură naţională de interzicere a introducerii pe piaţă sau a punerii în circulaţie a anumitor echipamente tehnice este justificată sau parţial justificată. Statele membre destinatare se pare că nu ar putea, la prima vedere, decât să împiedice introducerea pe piaţă sau punerea în funcţiune a echipamentelor tehnice vizate în actul Comisiei care declară justificată măsura naţională.</TXT></NP><NP><NO.P>53</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie respinsă motivarea Comisiei potrivit căreia statul membru nu are obligaţia de a adopta măsuri restrictive în ipoteza în care, pentru echipamentele tehnice aflate pe teritoriul său, acesta nu constată niciun pericol, întrucât, de exemplu, producătorul a efectuat modificările necesare. într-adevăr, la<?PAGE NO="II-1802"?> prima vedere, s-ar părea că statul membru nu ar putea să retragă de pe piaţă şi să împiedice punerea în circulaţie şi punerea în funcţiune a unor echipamente tehnice care nu sunt vizate în actul Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>54</NO.P><TXT>La capătul acestei analize, este necesar să se sublinieze că, la prima vedere, actul Comisiei pare să constrângă statele membre cărora le este destinat să împiedice introducerea pe piaţă şi punerea în circulaţie a echipamentelor tehnice pe teritoriul statelor membre, precum şi să retragă echipamentele tehnice existente pe piaţă. Actul Comisiei pare astfel, la prima vedere, să oblige statele membre să acţioneze într-un anumit mod şi, tot la prima vedere, nu le lasă acestora posibilitatea de a acţiona sau de a nu acţiona în cazul în care echipamentele tehnice sunt considerate de către Comisie ca fiind de natură să reprezinte un pericol pentru sănătatea şi securitatea persoanelor, a animalelor sau a bunurilor.</TXT></NP><NP><NO.P>55</NO.P><TXT>Nu poate fi exclus aşadar, la prima vedere, ca actul în litigiu să privească în mod direct reclamanta.</TXT></NP><NP><NO.P>56</NO.P><TXT>În al treilea rând, trebuie amintit că subiectele, altele decât destinatarul unei decizii, pot totuşi pretinde că sunt interesate în mod individual numai în cazul în care decizia produce efecte în raport cu acestea în temeiul anumitor calităţi care le sunt specifice sau al unei situaţii de fapt care le caracterizează în raport cu orice altă persoană şi, ca urmare, le individualizează într-un mod similar celui în care ar fi individualizat destinatarul deciziei (Hotărârea Curţii din <DATE ISO="19630715">15 iulie 1963</DATE>, Plaumann/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="25/62" YEAR="1963" PAGE.ECR="197">25/62, Rec, p. 197, 223</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>57</NO.P><TXT>Întrucât avizul Comisiei interesează în mod explicit şi exclusiv echipamentele tehnice produse de reclamantă, considerând că Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> este<?PAGE NO="II-1803"?> justificat în ceea ce priveşte, pe de o parte, presele P40VEI produse înainte de <DATE ISO="20000804">4 august 2000</DATE> şi, pe de altă parte, presele P40VE şi P50VE, este necesar să se considere că nu poate fi exclus, la prima vedere, ca actul în litigiu să o privească în mod individual pe aceasta.</TXT></NP><NP><NO.P>58</NO.P><TXT>Nu poate fi exclus aşadar, la prima vedere, ca actul în litigiu să o privească în mod direct şi individual pe reclamantă şi ca, în consecinţă, acţiunea principală să fie admisibilă.</TXT></NP><NP><NO.P>59</NO.P><TXT>În consecinţă, argumentarea Comisiei prin care se urmăreşte să se demonstreze inadmisibilitatea vădită a acţiunii principale trebuie respinsă.</TXT></NP><NP><NO.P>60</NO.P><TXT>în mod subsidiar, trebuie constatat că, în cadrul acţiunii principale, reclamanta a formulat o acţiune în răspundere în temeiul articolului 235 CE şi al articolului 288 alineatul (2) CE. Or, pe baza elementelor de care dispune instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii, nu există niciun motiv să se considere că această acţiune este inadmisibilă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Asupra admisibilităţii cererii de măsuri provizorii</P></TI></TITLE><NP><NO.P>61</NO.P><TXT>Comisia consideră că reclamanta nu a furnizat, în partea referitoare la situaţia de fapt din cererea de măsuri provizorii, niciun element concret care să permită instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii să aprecieze gravitatea şi caracterul ireparabil al prejudiciului şi, pe cale de consecinţă, urgenţa care ar justifica dispunerea măsurii de suspendare solicitate.</TXT></NP><NP><NO.P>62</NO.P><TXT>În plus, cererea nu demonstrează eventualul raport de cauzalitate dintre pretinsul prejudiciu şi efectele declarate ale actului în litigiu.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1804"?><NP><NO.P>63</NO.P><TXT>Cererea nu îndeplineşte, prin urmare, condiţiile prevăzute la articolul 104 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.</TXT></NP><NP><NO.P>64</NO.P><TXT>Trebuie amintit că, în temeiul articolului 21 primul paragraf din Statutul Curţii de Justiţie şi al articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, la care face trimitere articolul 104 alineatul (3) din acelaşi regulament, cererea introductivă trebuie să cuprindă expunerea sumară a motivelor invocate. Această menţiune trebuie să fie suficient de clară şi de precisă pentru a permite pârâtului să îşi pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunţe asupra acţiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe altă informaţie. în vederea garantării securităţii juridice şi a bunei administrări a justiţiei, este necesar, pentru ca o acţiune să fie admisibilă, ca elementele esenţiale de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puţin în mod sumar, dar coerent şi comprehensibil, din chiar textul cererii introductive (a se vedea Ordonanţa Tribunalului din <DATE ISO="20051208">8 decembrie 2005</DATE>, Just/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="CST" NO.CASE="T-91/04" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-1801" PAGE.SUM="I-A-395">T-91/04, RecFP, p. I-A-395 şi II-1801, punctul 35</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată, şi Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20060217">17 februarie 2006</DATE>, Nijs/Curtea de Conturi, T-171/05 R II, nepublicată încă în Recueil, punctul 23).</TXT></NP><NP><NO.P>65</NO.P><TXT>În prezenta cauză, trebuie să se sublinieze, pe de o parte, că, deşi este adevărat că cererea de măsuri provizorii este redactată în mod succint, nu este mai puţin adevărat că aceasta este comprehensibilă şi că expune, chiar dacă numai în mod sumar, prejudiciul la care reclamanta consideră că se expune ca urmare a actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>66</NO.P><TXT>Într-adevăr, reclamanta afirmă, în esenţă, că, dacă statele membre ar trebui să ia, în aplicarea actului în litigiu, măsuri de restricţionare sau de interzicere a punerii în circulaţie sau a punerii în funcţiune a echipamentelor tehnice vizate în această decizie, acest lucru ar agrava dificultăţile sale financiare, afectând nu numai vânzarea echipamentelor sale, ci şi ansamblul activităţii, care ar putea, prin urmare, să fie compromisă în mod grav.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1805"?><NP><NO.P>67</NO.P><TXT>Este necesar să se sublinieze, pe de altă parte, referitor la demonstrarea raportului de cauzalitate dintre prejudiciul susţinut şi eventualele efecte ale actului în litigiu, că este vorba despre o problemă care depinde de aprecierea argumentelor prezentate de reclamantă privind dovedirea condiţiei referitoare la urgenţă, şi nu despre o problemă de admisibilitate a cererii de măsuri provizorii.</TXT></NP><NP><NO.P>68</NO.P><TXT>Prin urmare, este necesar să se considere că elementele prezentate de reclamantă în cererea sa furnizează informaţii suficient de clare şi de precise cu privire la prejudiciul grav şi ireparabil pe care actul în litigiu ameninţă să îl provoace acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>69</NO.P><TXT>Prin urmare, cererea de măsuri provizorii trebuie considerată ca fiind admisibilă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la fondul cauzei</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire lafurnus boni iuris</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>70</NO.P><TXT>În opinia reclamantei, din moment ce Conseil d'État a anulat, prin Decizia din <DATE ISO="20021204">4 decembrie 2002</DATE>, Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>, actul în litigiu este lipsit de orice temei.</TXT></NP><NP><NO.P>71</NO.P><TXT>Potrivit Comisiei, Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> a fost anulat de Conseil d'État din cauza unei iregularităţi în procedura care a condus la adoptarea sa, şi nu pentru motive<?PAGE NO="II-1806"?> ţinând de substanţa acestuia. Comisia afirmă, în esenţă, că îi revenea totuşi obligaţia de a se pronunţa cu privire la măsurile luate de autorităţile franceze, în pofida acestei anulări de către Conseil d'État</TXT></NP><NP><NO.P>72</NO.P><TXT>Comisia consideră că procedura de la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 98/37 urmăreşte într-adevăr să garanteze un nivel echivalent de protecţie a sănătăţii şi a securităţii în întreaga Comunitate. Aceasta permite, în opinia Comisiei, să se atragă atenţia statelor membre asupra eventualelor pericole care decurg din libera circulaţie a echipamentelor tehnice care au făcut deja obiectul unei măsuri naţionale restrictive, justificată în fond. Comisia apreciază că efectul util al acestei proceduri ar fi compromis dacă anularea măsurii respective de către o instanţă naţională pentru viciu de procedură ar împiedica în mod necesar Comisia să îşi elaboreze avizul cu privire la măsura în discuţie şi să îl transmită tuturor statelor membre.</TXT></NP><NP><NO.P>73</NO.P><TXT>Comisia adaugă că articolul 7 din Directiva 98/37 nu îi acordă, de altfel, posibilitatea de a se abţine să se pronunţe în cazul în care, cu toate că măsura naţională notificată nu mai produce efecte, statul membru respectiv nu a retras notificarea şi chiar a solicitat ulterior Comisiei să se pronunţe.</TXT></NP><NP><NO.P>74</NO.P><TXT>Or, potrivit Comisiei, autorităţile franceze au solicitat acesteia, printr-o scrisoare din <DATE ISO="20050408">8 aprilie 2005</DATE>, să adopte actul în litigiu, în pofida Deciziei Conseil d'État.</TXT></NP><NP><NO.P>75</NO.P><TXT>În sfârşit, Comisia susţine că decizia unei instanţe naţionale care anulează o măsură naţională nu îşi poate extinde efectele astfel încât să antreneze în mod automat ilegalitatea unei măsuri comunitare, precum actul în litigiu, chiar dacă aceasta din urmă este adoptată în raport cu măsura naţională.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1807"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>76</NO.P><TXT>Trebuie subliniat că Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> a fost anulat de către Conseil d'État prin Decizia din <DATE ISO="20021204">4 decembrie 2002</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>77</NO.P><TXT>Contrar susţinerilor Comisiei, motivele care au dus la anularea Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> nu au, aparent, decât puţină importanţă.</TXT></NP><NP><NO.P>78</NO.P><TXT>Într-adevăr, este necesar să se sublinieze că autorităţile franceze nu au adoptat un nou ordin de confirmare a aprecierilor din Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> cu privire la echipamentele tehnice produse de reclamantă, deşi, în măsura în care Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> fusese anulat pentru viciu de procedură, nimic nu părea să se opună, pe baza elementelor existente în dosar, ca acestea să ia fără întârziere o nouă măsură pentru a ocroti sănătatea şi securitatea lucrătorilor care folosesc aceste echipamente tehnice.</TXT></NP><NP><NO.P>79</NO.P><TXT>Or, în timp ce procedura prevăzută la articolul 7 din Directiva 98/37 presupune ca măsura naţională să fi fost notificată Comisiei, sesizarea acesteia implică, la prima vedere, ca această măsură să existe încă în momentul în care aceasta se pronunţă.</TXT></NP><NP><NO.P>80</NO.P><TXT>Obiectul procedurii prevăzute în Directiva 98/37 este, într-adevăr, la prima vedere, acela de a se pronunţa cu privire la temeinicia unei măsuri naţionale, ceea ce presupune că această măsură există.</TXT></NP><NP><NO.P>81</NO.P><TXT>Comisia nu se poate prevala, la prima vedere, de motivele care au determinat o instanţă naţională să anuleze o decizie pentru a decide dacă această măsură există încă sau nu. în plus, nu poate fi exclus ca, în lipsa unui viciu de procedură care să fi<?PAGE NO="II-1808"?> determinat Conseil d'État să anuleze Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>, conţinutul acestuia să fi fost diferit sau ca acest ordin să fi fost afectat de un viciu de fond independent de viciul de procedură. Pe de altă parte, o astfel de situaţie, care ar duce la nerespectarea de către Comisie a autorităţii lucrului judecat a deciziei unei instanţe naţionale, ar crea, într-adevăr, la prima vedere, o situaţie de insecuritate juridică ce nu poate fi admisă.</TXT></NP><NP><NO.P>82</NO.P><TXT>Pe de altă parte, existenţa unei notificări a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> nu poate fi, la prima vedere, un element suficient pentru a asigura rămânerea în vigoare a acestui ordin sau a conţinutului acestuia după anularea sa. într-adevăr, Comisia nu se pronunţă, aparent, cu privire la notificarea măsurii, ci cu privire la măsura propriu-zisă.</TXT></NP><NP><NO.P>83</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 98/37, statele membre nu pot interzice, restricţiona sau împiedica introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune pe teritoriul lor a unor echipamente tehnice şi componente de siguranţă care sunt în conformitate cu dispoziţiile Directivei 98/37.</TXT></NP><NP><NO.P>84</NO.P><TXT>În speţă, întrucât Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> a fost anulat de Conseil d'État şi nicio altă măsură nu a fost adoptată de autorităţile franceze, echipamentele tehnice produse trebuie să fie considerate, aparent, ca fiind în conformitate cu dispoziţiile Directivei 98/37, în sensul articolului 4 alineatul (1) din directiva menţionată şi, prin urmare, ca beneficiind de o prezumţie de conformitate în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 98/37. Statele membre nu pot, în consecinţă, la prima vedere, să le interzică, să restricţioneze sau să împiedice introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a acestora pe teritoriul lor.</TXT></NP><NP><NO.P>85</NO.P><TXT>Or, la prima vedere, actul în litigiu pare să le oblige să împiedice introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a acestora în lipsa oricărei măsuri naţionale de protecţie adoptate în cadrul procedurii de la articolul 7 din Directiva 98/37, ceea ce apare, la prima vedere, ca fiind contrară regimului stabilit de aceasta.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1809"?><NP><NO.P>86</NO.P><TXT>Pe de altă parte, motivarea actului în litigiu apare ca fiind vădit insuficientă pentru asigurarea unei informări exacte şi corecte a celor cărora le este destinat</TXT></NP><NP><NO.P>87</NO.P><TXT>Într-adevăr, actul în litigiu nu face nicio referire la anularea de către Conseil d'État a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>. O astfel de omisiune este în mod vădit de natură să dea impresia că măsura cu privire la care Comisia s-a pronunţat în septembrie 2006 este încă în vigoare în Franţa, deşi, din cauza anulării decise de Conseil d'État la <DATE ISO="20021204">4 decembrie 2002</DATE>, aceasta este prezumată a nu fi existat niciodată.</TXT></NP><NP><NO.P>88</NO.P><TXT>În sfârşit, este necesar să se sublinieze că faptul că, în 2005, autorităţile franceze au solicitat Comisiei să emită un aviz nu pare, la prima vedere, să o poată autoriza pe aceasta să nu respecte decizia emisă de Conseil d'État şi consecinţele acesteia asupra actului care justifică sesizarea sa în temeiul Directivei 98/37. Această solicitare din partea autorităţilor franceze ocazionează întrebări cu privire la motivele care au determinat Comisia să adopte actul în litigiu la mai mult de cinci ani după notificarea Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>, cu toate că acest ordin fusese anulat, cu patru ani înainte, de către Conseil d'État.</TXT></NP><NP><NO.P>89</NO.P><TXT>Din scrisoarea din <DATE ISO="20050408">8 aprilie 2005</DATE> adresată Comisiei de autorităţile franceze pare, într-adevăr, să reiasă, la prima vedere, că cererea acestora era motivată, în esenţă, de dorinţa de a obţine din partea Comisiei o decizie care să le permită să îşi asigure apărarea în cadrul unei proceduri în repararea prejudiciului declanşată împotriva lor de reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>90</NO.P><TXT>Motivele cu privire la securitatea şi la sănătatea lucrătorilor, invocate atât de Comisie în cadrul cauzei de faţă, cât şi de autorităţile franceze în cuprinsul scrisorii, apar, într-adevăr, ca fiind prea puţin comprehensibile. Astfel, pe de o parte, mai mult de cinci ani au fost necesari Comisiei pentru a adopta o decizie, ceea ce pare a fi puţin compatibil cu un astfel de obiectiv, care pare să reclame mai curând măsuri urgente.<?PAGE NO="II-1810"?> Pe de altă parte, la rândul lor, autorităţile franceze nu au luat ulterior noi măsuri de interdicţie cu privire la echipamentele tehnice ale reclamantei, în pofida faptului că anularea Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> a fost motivată de un viciu de procedură şi, în consecinţă, presupunând că o măsură era necesară, nimic nu părea să se opună adoptării fără întârziere a acesteia pentru a se asigura protecţia sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor care utilizează aceste echipamente tehnice.</TXT></NP><NP><NO.P>91</NO.P><TXT>În plus, trebuie subliniat că reclamanta a afirmat, în cadrul audierii, fără a fi contrazisă de Comisie, că echipamentele tehnice care fuseseră examinate de autorităţile franceze şi considerate de acestea ca fiind de natură să reprezinte un pericol pentru sănătatea şi securitatea persoanelor făcuseră obiectul unor modificări din partea întreprinderii franceze care le cumpărase şi că disfuncţionalităţile constatate la aceste echipamente nu erau prezente în momentul vânzării lor de către reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>92</NO.P><TXT>Această argumentare a reclamantei, care nu pare nici ea, la prima vedere, lipsită de orice temei în ceea ce priveşte aprecierea pertinenţei constatărilor Comisiei, astfel cum rezultă din actul în litigiu, necesită o examinare care nu poate fi efectuată în acest stadiu de către instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii.</TXT></NP><NP><NO.P>93</NO.P><TXT>Având în vedere cele ce precedă, argumentele de fapt şi de drept prezentate de reclamantă în cadrul primului motiv generează, ţinând seama de elementele de care dispune instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii, dubii foarte serioase cu privire la legalitatea actului în litigiu. în aceste condiţii, cererea de faţă nu poate fi respinsă pentru lipsă <HT TYPE="ITALIC">de fumus boni iuris,</HT> astfel încât este necesar să se examineze dacă îndeplineşte condiţia referitoare la urgenţă.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1811"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la urgenţă</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Argumentele părţilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>94</NO.P><TXT>În cererea sa, reclamanta s-a limitat, în esenţă, să susţină că actul în litigiu ar putea să compromită grav sau chiar să împiedice continuarea activităţilor sale. Ea afirmă, în esenţă, în această privinţă, că, pe lângă prejudiciul financiar direct şi indirect pe care 1-a suferit deja ca urmare a ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>, pe viitor s-ar putea confrunta cu o agravare semnificativă sau chiar fatală a situaţiei sale financiare în cazul în care statele membre ar adopta, în temeiul actului în litigiu, măsuri care să interzică punerea în circulaţie şi punerea în funcţiune a echipamentelor tehnice vizate în această decizie.</TXT></NP><NP><NO.P>95</NO.P><TXT>În cursul audierii, reclamanta a precizat, în esenţă, că acest lucru nu numai că ar afecta vânzarea preselor vizate în actul în litigiu, dar că, în plus, într-o asemenea ipoteză, reputaţia echipamentelor sale ar putea fi compromisă în mod serios, ceea ce, ţinând seama de faptul că este vorba despre o întreprindere mică, ar putea să afecteze grav ansamblul activităţilor sale şi, în consecinţă, să o conducă la faliment, având în vedere situaţia sa financiară actuală.</TXT></NP><NP><NO.P>96</NO.P><TXT>Reclamanta a mai arătat, cu ocazia audierii, că se expunea, în plus, riscului de a se confrunta cu o acţiune în despăgubiri din partea clienţilor săi, pe temeiul pretinsei neconformităţi a echipamentelor cumpărate de aceştia.</TXT></NP><NP><NO.P>97</NO.P><TXT>Tot în cadrul audierii, reclamanta a fost invitată să comunice informaţii suplimentare cu privire la cifra de afaceri şi la vânzările sale în diferitele state membre în care este prezentă în mod activ.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1812"?><NP><NO.P>98</NO.P><TXT>Pe baza diferitelor elemente pe care le-a adus la cunoştinţa instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii prin actul înregistrat la grefă la <DATE ISO="20070309">9 martie 2007</DATE>, cifra de afaceri referitoare la presele produse de reclamantă a scăzut de la <FT TYPE="DECIMAL">2599943,18</FT> euro în anul 2000 la <FT TYPE="DECIMAL">796918,25</FT> euro în anul 2006, în timp ce cifra de afaceri totală a întreprinderii a scăzut de la <FT TYPE="DECIMAL">7188804,58</FT> euro în anul 2000 la <FT TYPE="DECIMAL">4188829,20</FT> euro în anul 2006.</TXT></NP><NP><NO.P>99</NO.P><TXT>Reclamanta explică, în plus, că scăderea cifrei sale de afaceri a obligat-o să recurgă la finanţări şi la linii de credit mai importante pe lângă bănci, totalitatea datoriilor sale evoluând de la <FT TYPE="NUMBER">1679788</FT> de euro în cursul anului 2000 la <FT TYPE="NUMBER">2686237</FT> de euro la sfârşitul anului 2005, datorii la care se adaugă participări financiare adiţionale până la concurenţa sumei de <FT TYPE="NUMBER">200000</FT> de euro, plătită de asociaţi în cursul primelor luni ale anului 2006.</TXT></NP><NP><NO.P>100</NO.P><TXT>Or, ţinând seama de situaţia sa actuală, o agravare a scăderii cifrei de afaceri a societăţii ar putea, în opinia reclamantei, să îi determine pe creditorii săi şi, în particular, băncile, să îi retragă creditul, ceea ce ar avea drept consecinţă falimentul.</TXT></NP><NP><NO.P>101</NO.P><TXT>Reclamanta consideră, pe de altă parte, în esenţă, că menţinerea actului în litigiu ar putea afecta poziţia sa concurenţială şi că prejudiciul care ar rezulta nu ar putea fi compensat în mod corespunzător prin acordarea de daune interese la capătul unei proceduri jurisdicţionale, pe când o măsură de suspendare a executării ar putea permite să se evite astfel de consecinţe pe piaţă.</TXT></NP><NP><NO.P>102</NO.P><TXT>Comisia consideră, în esenţă, că reclamanta nu demonstrează că este ameninţată de un prejudiciu grav şi ireparabil ca rezultat al actului în litigiu.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1813"?><NP><NO.P>103</NO.P><TXT>Cu titlu preliminar, trebuie subliniată afirmaţia Comisiei referitoare la admisibilitatea cererii de suspendare a executării, potrivit căreia reclamanta nu demonstrează raportul de cauzalitate dintre prejudiciul pe care îl invocă şi eventualele efecte ale actului în litigiu. Comisia susţine că eventualul prejudiciu pe care reclamanta l-ar putea suferi nu ar putea rezulta din actul în litigiu, ci din măsurile care ar putea fi luate, eventual, de statele membre ca urmare a acestui act al Comisiei.</TXT></NP><NP><NO.P>104</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în primul rând, Comisia afirmă că prejudiciul economic pe care îl invocă reclamanta este pur ipotetic, din moment ce aceasta nu demonstrează că au fost luate măsuri de executare - sau că asemenea măsuri ar fi pe cale de a fi luate -de către statele membre ca urmare a adoptării de către Comisie a actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>105</NO.P><TXT>În plus, Comisia afirmă că, presupunând că astfel de măsuri ar fi adoptate, nu ar putea rezulta pentru reclamantă decât un prejudiciu de ordin financiar, care ar fi, prin definiţie, reparabil.</TXT></NP><NP><NO.P>106</NO.P><TXT>În al doilea rând, Comisia susţine, în esenţă, că informaţiile furnizate de reclamantă nu aduc dovada că aceasta ar suferi un prejudiciu grav şi ireparabil.</TXT></NP><NP><NO.P>107</NO.P><TXT>În primul rând, Comisia pretinde că nu este în măsură să ştie câte tipuri şi ce tipuri de prese a produs şi a comercializat reclamanta în cursul ultimilor ani, dar că, pe baza informaţiilor pe care le-a putut colecta de pe internet, aceasta ar produce şi ar comercializa, la ora actuală, cel puţin 17 tipuri de prese, dintre care numai trei au fost vizate în Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> şi, prin urmare, în actul în litigiu.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1814"?><NP><NO.P>108</NO.P><TXT>În al doilea rând, datele furnizate de reclamantă se raportează, potrivit Comisiei, numai la cifra de afaceri totală a acesteia şi la cifra sa de afaceri în sectorul preselor, pentru perioada cuprinsă între anul 2000 şi anul 2006, prin urmare, aceste date se referă doar la o situaţie economică anterioară adoptării actului în litigiu, şi nu reflectă, aşadar, consecinţele acestuia.</TXT></NP><NP><NO.P>109</NO.P><TXT>În al treilea rând, Comisia consideră, în esenţă, că datele referitoare la anul 2006 nu permit să se determine efectele pe care actul în litigiu le-ar fi avut asupra cifrei de afaceri în sectorul preselor între momentul adoptării actului în litigiu şi începutul anului 2007.</TXT></NP><NP><NO.P>110</NO.P><TXT>în al patrulea rând, Comisia consideră că datele privind cifra de afaceri a reclamantei în sectorul preselor se referă în mod nedefinit la toate tipurile de prese fabricate şi vândute de aceasta. în opinia sa, reclamanta nu furnizează niciun fel de date referitoare la evoluţia cifrei de afaceri specifice rezultată din vânzarea celor trei tipuri de prese care au făcut obiectul măsurii naţionale de interdicţie şi al actului în litigiu. Prin urmare, aceasta nu aduce dovada unei eventuale reduceri a cifrei de afaceri legate de tipurile de prese vizate în actul în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>111</NO.P><TXT>În al cincilea rând, în opinia Comisiei, variaţiile cifrei de afaceri totale a reclamantei nu reflectă variaţiile cifrei sale de afaceri în sectorul preselor.</TXT></NP><NP><NO.P>112</NO.P><TXT>în al şaselea rând, Comisia afirmă că reducerea progresivă a cifrei de afaceri pe ansamblul sectorului preselor (2 <FT TYPE="DECIMAL">599943,18</FT> euro în 2000, <FT TYPE="DECIMAL">796918,25</FT> euro în 2006), cu excepţia perioadei 2003-2004, în care această cifră de afaceri a crescut, nu reflectă în mod necesar variaţiile cifrei de afaceri în sectorul preselor din anumite state membre. Astfel, potrivit Comisiei, în pofida reducerii cifrei de afaceri în ansamblul sectorului preselor între 2005 şi 2006 (care a scăzut de la <FT TYPE="DECIMAL">1059064,37</FT> la <FT TYPE="DECIMAL">796918,25</FT><?PAGE NO="II-1815"?> euro), cifrele de afaceri din sector au înregistrat o creştere netă pe piaţa germană (de la <FT TYPE="DECIMAL">262512,07</FT> la <FT TYPE="DECIMAL">333812,75</FT> euro), pe cea finlandeză (de la <FT TYPE="DECIMAL">36150,00</FT> la <FT TYPE="DECIMAL">50025,00</FT> euro), pe cea portugheză (de la <FT TYPE="DECIMAL">31531,50</FT> la <FT TYPE="DECIMAL">49845,00</FT> euro) şi pe cea poloneză (de la 0 la <FT TYPE="DECIMAL">33320,00</FT> euro).</TXT></NP><NP><NO.P>113</NO.P><TXT>În al şaptelea rând, datele furnizate nu dovedesc, în opinia Comisiei, nicio legătură între, pe de o parte, variaţiile cifrei de afaceri pe ansamblul sectorului preselor şi variaţiile cifrei de afaceri în Franţa şi, pe de altă parte, între acestea din urmă şi variaţiile cifrei de afaceri din fiecare dintre celelalte state membre.</TXT></NP><NP><NO.P>114</NO.P><TXT>În al optulea rând, Comisia critică, în esenţă, reclamanta pentru că nu a furnizat nicio indicaţie care să permită să se aprecieze pe ce bază a calculat pierderile de cifră de afaceri pe care pretinde că le-a suferit ca urmare a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>.</TXT></NP><NP><NO.P>115</NO.P><TXT>În al nouălea rând, Comisia susţine că reclamanta nu furnizează niciun fel de date privind definiţia pieţei în cauză şi a cotelor de piaţă pe care le deţine, în mod global şi în diferitele state membre, înainte şi după adoptarea actului în litigiu. Or, în lipsa oricărui element obiectiv referitor la caracteristicile pieţei preselor şi la cotele de piaţă pe care reclamanta le deţine în cadrul acestui sector, datele furnizate de aceasta cu privire la cifra sa de afaceri totală şi la cifra sa de afaceri în sectorul preselor sunt, în opinia Comisiei, lipsite de orice relevanţă. Ele nu permit să se stabilească dacă şi în ce măsură reducerea progresivă a cifrei de afaceri a reclamantei reflectă variaţiile pieţei în cauză sau dacă aceasta s-ar putea datora altor factori.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1816"?><NP><NO.P>116</NO.P><TXT>Comisia consideră, în concluzie, că niciunul dintre elementele furnizate de reclamantă nu permite să se stabilească, pe de o parte, dacă şi în ce măsură reducerea cifrei de afaceri totale şi reducerea cifrei de afaceri a acesteia în sectorul preselor în perioada 2000-2006 sunt consecinţa directă a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> şi a actului în litigiu şi, pe de altă parte, care sunt consecinţele actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>117</NO.P><TXT>În al treilea rând, Comisia afirmă că actul în litigiu şi, prin urmare, eventualele măsuri naţionale care ar fi consecinţa acestei decizii privesc numai trei din cele 17 tipuri de prese produse la ora actuală şi vândute de către reclamantă. Aşadar, actul în litigiu nu ar afecta activităţile reclamantei în ceea ce priveşte celelalte echipamente tehnice pe care le produce.</TXT></NP><NP><NO.P>118</NO.P><TXT>În opinia Comisiei, în lipsa unor informaţii mai detaliate, chiar presupunând că adoptarea de măsuri naţionale de interdicţie ar fi consecinţa imediată şi automată a notificării actului în litigiu către statele membre, reclamanta nu a făcut dovada incidenţei pe care asemenea măsuri le-ar putea avea asupra cifrei sale de afaceri, aceste măsuri vizând, într-adevăr, numai trei tipuri de echipamente din 17. Reclamanta nu ar fi demonstrat nici faptul că astfel de măsuri antrenează în mod automat o scădere a cifrei sale de afaceri totale, retragerea cu certitudine a anumitor credite bancare şi, în final, falimentul.</TXT></NP><NP><NO.P>119</NO.P><TXT>În al patrulea rând, Comisia consideră, în esenţă, că puţina celeritate de care a dat dovadă reclamanta în introducerea unei cereri de suspendare a executării indică lipsa iminenţei oricărui prejudiciu grav şi ireparabil. Informată la <DATE ISO="20061011">11 octombrie 2006</DATE> cu privire la adoptarea de către Comisie a actului în litigiu, reclamanta a introdus acţiunea principală doar la <DATE ISO="20061206">6 decembrie 2006</DATE>, iar cererea de măsuri provizorii, la <DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1817"?><NP><NO.P>120</NO.P><TXT>În al cincilea rând, în ceea ce priveşte eventualul avantaj care ar rezulta din actul în litigiu pentru concurenţii reclamantei, Comisia susţine că nu se poate exclude, desigur, faptul ca reclamanta să suporte sau să rişte să suporte anumite consecinţe economice ca urmare a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> sau a actului în litigiu, dar, presupunând că astfel de efecte sunt consecinţa directă a actului în litigiu, şi nu a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> sau a anticipării, de către operatorii economici, a măsurilor naţionale adoptate ca urmare a actului în litigiu, aceste efecte se exercită, în orice caz, numai asupra situaţiei de fapt a reclamantei, şi nu asupra situaţiei juridice a acesteia.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Aprecierea instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>121</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudenţe constante, urgenţa trebuie apreciată în raport cu necesitatea de a statua cu titlu provizoriu în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu grav şi ireparabil părţii care solicită măsura provizorie (a se vedea Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20041110">10 noiembrie 2004</DATE>, European Dynamics/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-303/04 R" YEAR="2004" PAGE.ECR="II-3889">T-303/04 R, Rec, p. II-3889, punctul 65</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>122</NO.P><TXT>Deşi, cu excepţia unor împrejurări extraordinare, un prejudiciu de natură financiară nu poate fi considerat ca ireparabil sau măcar cu greu reparabil, din moment ce poate face obiectul unei compensări financiare ulterioare, o măsură provizorie se justifică dacă se constată că, în lipsa acestei măsuri, reclamanta s-ar afla într-o situaţie care i-ar putea pune în pericol existenţa înainte de intervenţia hotărârii care pune capăt acţiunii principale (Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20021203">3 decembrie 2002</DATE>, Neue Erba Lautex/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-181/02 R" YEAR="2002" PAGE.ECR="II-5081">T-181/02 R, Rec, p. II-5081, punctul 84</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>123</NO.P><TXT>Dovedirea existenţei prejudiciului grav şi ireparabil incumbă părţii care se prevalează de acesta (Ordonanţa preşedintelui Curţii din <DATE ISO="20001012">12 octombrie 2000</DATE>, Grecia/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-278/00 R" YEAR="2000" PAGE.ECR="I-8787">C-278/00 R, Rec, p. I-8787, punctul 14</REF.DOC.ECR>). Iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită<?PAGE NO="II-1818"?> cu certitudine absolută şi este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca aceasta să poată fi prevăzută cu un grad de probabilitate suficient (Ordonanţa Comisia/Atlantic Container Line şi alţii, punctul 19 de mai sus, punctul 38, şi Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="19980715">15 iulie 1998</DATE>, Prayon-Rupel/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-73/98 R" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-2769">T-73/98 R, Rec, p. I-2769, punctul 38</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>124</NO.P><TXT>În primul rând, în ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre prejudiciul pe care îl invocă reclamanta şi eventualele efecte ale actului în litigiu, este necesar să se amintească faptul că, astfel cum a fost reţinut la punctul 54 de mai sus, actul în litigiu pare, la prima vedere, să constrângă statele membre cărora le este adresat să împiedice introducerea pe piaţă şi punerea în circulaţie a echipamentelor tehnice ale acesteia pe teritoriul statelor membre, precum şi să retragă echipamentele tehnice existente pe piaţă şi, la prima vedere, nu pare să lase la latitudinea statelor membre posibilitatea de a acţiona sau de a nu acţiona, ci, dimpotrivă, le constrânge să acţioneze într-un anumit mod.</TXT></NP><NP><NO.P>125</NO.P><TXT>Prejudiciul de al cărui risc de apariţie se prevalează reclamanta, adică atingerea adusă vânzării echipamentelor tehnice ale acesteia vizate în actul în litigiu, precum şi cea adusă reputaţiei sale, susceptibilă să îi afecteze cifra de afaceri în ansamblu, ceea ce ar putea determina falimentul acesteia, nu rezultă, prin urmare, din măsurile naţionale, care nu fac decât să pună în aplicare acest act în fiecare stat membru, ci chiar din actul în litigiu propriu-zis, care impune, la prima vedere, adoptarea unor asemenea măsuri.</TXT></NP><NP><NO.P>126</NO.P><TXT>Pe de altă parte, trebuie respinsă de la bun început argumentarea Comisiei care constă în a susţine că, în orice caz, nu s-a demonstrat că statele membre au luat până în prezent astfel de măsuri.</TXT></NP><NP><NO.P>127</NO.P><TXT>Într-adevăr, obiectul cererii de măsuri provizorii fiind tocmai acela de a evita adoptarea de către statele membre a unor asemenea măsuri, presupunând că ar fi întrunite condiţiile pentru dispunerea unor astfel de măsuri provizorii, nu s-ar putea aştepta ca măsurile menţionate să fie luate pentru a suspenda actul în litigiu.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1819"?><NP><NO.P>128</NO.P><TXT>În al doilea rând, trebuie constatat că datele furnizate de reclamantă atestă reducerea progresivă şi considerabilă, între 2000 şi 2006, a cifrei sale de afaceri totale, precum şi, în special, a cifrei sale de afaceri în sectorul preselor. Excepţiile pe care le constituie anii 2004 şi 2006 şi anumite rezultate disparate pe ţări nu par să fie de natură a pune în discuţie această tendinţă. Trebuie constatat că această reducere este de 42 % în şapte ani pentru cifra de afaceri totală şi de 70 % în ceea ce priveşte numai sectorul preselor.</TXT></NP><NP><NO.P>129</NO.P><TXT>Datele prezentate de reclamantă cu privire la pasivul său indică, de asemenea, un nivel ridicat al împrumuturilor contractate pe lângă bănci, care depăşesc suma de <FT TYPE="NUMBER">2600000</FT> de euro la sfârşitul anului 2005.</TXT></NP><NP><NO.P>130</NO.P><TXT>Reclamanta afirmă, în esenţă, că o agravare a dificultăţilor sale financiare actuale i-ar putea fi fatală. Această agravare ar putea rezulta, pe de o parte, din interzicerea introducerii pe piaţă şi a punerii în funcţiune a echipamentelor tehnice avute în vedere în actul în litigiu şi, pe de altă parte, din atingerea adusă reputaţiei sale comerciale şi reputaţiei echipamentelor sale tehnice, care ar putea decurge dintr-o astfel de măsură de interdicţie, care ar putea afecta cifra sa de afaceri în ansamblu.</TXT></NP><NP><NO.P>131</NO.P><TXT>Trebuie subliniat de la început că punerea în aplicare a actului în litigiu ar putea avea ca efect să împiedice, în ansamblul statelor membre, vânzarea tipurilor de echipamente tehnice vizate în această decizie. Agravarea în mod semnificativ a situaţiei financiare din sectorul preselor care ar rezulta pare să fie, aşadar, demonstrată cu un grad de probabilitate suficient.</TXT></NP><NP><NO.P>132</NO.P><TXT>Cu toate acestea, cifra de afaceri realizată de reclamantă în sectorul preselor reprezintă în prezent doar ceva mai puţin de 20 % din cifra sa de afaceri totală.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1820"?><NP><NO.P>133</NO.P><TXT>Trebuie examinat, prin urmare, caracterul pertinent al argumentării reclamantei cu privire la posibila atingere adusă reputaţiei sale comerciale care ar putea rezulta din actul în litigiu şi care ar putea avea drept consecinţă să afecteze totalitatea activităţilor sale.</TXT></NP><NP><NO.P>134</NO.P><TXT>Este necesar, mai întâi, să se aprecieze că jurisprudenţa referitoare la atingerea adusă reputaţiei unei întreprinderi eliminate dintr-o procedură de achiziţii publice şi care respinge teza potrivit căreia o astfel de atingere constituie un prejudiciu grav şi ireparabil (Ordonanţele preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20050920">20 septembrie 2005</DATE>, Deloitte Business Advisory/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-195/05 R" YEAR="2005" PAGE.ECR="II-3485">T-195/05 R, Rec, p. II-3485, punctul 126</REF.DOC.ECR>, şi European Dynamics/Comisia, punctul 121 de mai sus, punctul 82) nu se dovedeşte a fi relevantă pentru a se statua asupra atingerii aduse reputaţiei, precum cea susceptibilă să o afecteze pe reclamantă în cazul de faţă. într-adevăr, faptul de a nu obţine un contract nu se poate compara cu împrejurarea ca o parte a produselor unei întreprinderi să fie considerate drept periculoase pentru sănătatea şi securitatea persoanelor.</TXT></NP><NP><NO.P>135</NO.P><TXT>Trebuie subliniat în acest sens că a fost recunoscut de către Curte caracterul prejudiciabil al atingerii aduse reputaţiei unei întreprinderi ale cărei echipamente tehnice beneficiază de marcajul de conformitate CE şi a căror siguranţă este pusă în discuţie în lipsa oricărei măsuri naţionale de interdicţie în conformitate cu Directiva 98/37 (a se vedea în acest sens Hotărârea Curţii din <DATE ISO="20070417">17 aprilie 2007</DATE>, AGM-COS. MET, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-470/03" YEAR="2007" PAGE.ECR="I-2749">C-470/03, Rep., p. I-2749, punctele 61-65</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>136</NO.P><TXT>În speţă, este necesar să se considere că o decizie a Comisiei prin care, la prima vedere, se poate impune tuturor statelor membre luarea de măsuri care restricţionează schimburile, în ipoteza de faţă, măsuri de interzicere a introducerii pe piaţă şi a punerii în circulaţie a echipamentelor tehnice menţionate, din cauza riscurilor la care aceste echipamente ar expune sănătatea şi securitatea persoanelor, poate aduce atingere reputaţiei întreprinderii care produce aceste echipamente.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1821"?><NP><NO.P>137</NO.P><TXT>În consecinţă, trebuie recunoscut caracterul prejudiciabil al unei asemenea atingeri.</TXT></NP><NP><NO.P>138</NO.P><TXT>Trebuie de asemenea luat în considerare, în speţă, faptul că actul în litigiu nu precizează nici că măsura naţională iniţială, adică Ordinul din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE>, a fost anulată de Conseil d'État, nici faptul că, în urma acestei anulări, nicio nouă măsură nu a fost luată de autorităţile franceze.</TXT></NP><NP><NO.P>139</NO.P><TXT>Date fiind împrejurările specifice cauzei şi în special faptul că reclamanta este o întreprindere mică, cu o producţie limitată şi specializată - prese hidraulice şi maşini industriale destinate tăierii şi perforării pieselor metalice -, este necesar să se considere că s-a dovedit în mod corespunzător că actul în litigiu, care pune în discuţie, în ansamblul statelor membre, siguranţa anumitor echipamente tehnice pe care aceasta le produce, poate aduce atingere reputaţiei sale în ceea ce priveşte întreaga sa producţie.</TXT></NP><NP><NO.P>140</NO.P><TXT>Prin urmare, argumentarea Comisiei, prin care se urmăreşte să se susţină că numai o parte a producţiei reclamantei ar putea fi afectată de actul în litigiu, nu poate fi reţinută.</TXT></NP><NP><NO.P>141</NO.P><TXT>Trebuie aşadar să se verifice dacă un astfel de prejudiciu este, în speţă, grav şi greu de reparat pentru reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>142</NO.P><TXT>În primul rând, o asemenea atingere adusă reputaţiei comerciale a unei întreprinderi şi reputaţiei privind siguranţa produselor sale este de natură să îi cauzeze un prejudiciu care, dat fiind caracterul său dificil de evaluat, este greu de reparat.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1822"?><NP><NO.P>143</NO.P><TXT>Având în vedere împrejurările cauzei şi faptul că producţia reclamantei este limitată şi specializată, un asemenea prejudiciu poate fi calificat drept grav în măsura în care o astfel de atingere este susceptibilă, ca urmare a actului în litigiu, să producă efecte în ansamblul statelor membre şi, aşadar, asupra tuturor pieţelor în care este activă reclamanta, iar nu numai asupra uneia dintre ele.</TXT></NP><NP><NO.P>144</NO.P><TXT>În al doilea rând, ţinând seama, pe de o parte, de faptul că este vorba despre o întreprindere mică şi, pe de altă parte, de situaţia financiară actuală a reclamantei, o astfel de atingere adusă reputaţiei sale poate avea consecinţe iremediabile asupra producţiei sale, atât în sectorul preselor, cât şi în celelalte sectoare de activitate ale sale, care privesc de asemenea maşinile-unelte şi, în consecinţă, asupra situaţiei sale financiare globale. Drept urmare, riscul ca aceasta să fie adusă rapid în stare de faliment nu pare să fie pur ipotetic, ci, dimpotrivă, previzibil cu un grad de probabilitate suficient.</TXT></NP><NP><NO.P>145</NO.P><TXT>În al treilea rând, nu poate fi exclus faptul că reclamanta se expune, astfel cum susţine, la acţiuni în despăgubiri din partea cumpărătorilor în cazul în care, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Directiva 98/37, echipamentele tehnice pe care aceştia le-au cumpărat ar fi retrase de pe piaţă. Pe lângă faptul că asemenea măsuri ar fi şi de natură să compromită reputaţia comercială a reclamantei faţă de cumpărătorii săi, astfel de acţiuni ar fi în mod foarte probabil de natură să agraveze situaţia financiară a reclamantei şi, în consecinţă, să contribuie la realizarea prejudiciului grav şi ireparabil pe care aceasta îl invocă.</TXT></NP><NP><NO.P>146</NO.P><TXT>Având în vedere împrejurările specifice cauzei, este necesar să se aprecieze, ţinând seama de totalitatea acestor elemente, că executarea actului în litigiu poate cauza reclamantei un prejudiciu grav şi ireparabil, punând în pericol existenţa acesteia, astfel încât caracterul de urgenţă al măsurilor solicitate se dovedeşte a fi incontestabil (a se vedea în acest sens Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="19990430">30 aprilie 1999</DATE>, Emesa Sugar/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-44/98 R II" YEAR="1999" PAGE.ECR="II-1427">T-44/98 R II, Rec, p. II-1427, punctul 131</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="II-1823"?><NP><NO.P>147</NO.P><TXT>Este necesar să se sublinieze în această privinţă că urgenţa pe care o poate invoca reclamanta trebuie cu atât mai mult să fie recunoscută de instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii cu cât, după cum rezultă de la punctele 76-93 de mai sus, argumentele de fapt şi de drept prezentate de reclamantă par a fi deosebit de serioase (a se vedea în acest sens Ordonanţa Austria/Consiliul, punctul 18 de mai sus, punctul 110, şi Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20060720">20 iulie 2006</DATE>, Globe/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-114/06 R" YEAR="2006" PAGE.ECR="II-2627">T-114/06 R, Rec, p. II-2627, punctul 140</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>148</NO.P><TXT>În aceste condiţii, nu pot fi reţinute nici celelalte argumente ale Comisiei prin care se urmăreşte să se conteste existenţa unui prejudiciu grav şi ireparabil care o ameninţă pe reclamantă.</TXT></NP><NP><NO.P>149</NO.P><TXT>În primul rând, este necesar să se respingă obiecţiile Comisiei potrivit cărora datele furnizate de reclamantă nu permit să se demonstreze existenţa riscului unui prejudiciu grav şi ireparabil.</TXT></NP><NP><NO.P>150</NO.P><TXT>În această privinţă, nu poate fi reţinută argumentarea Comisiei potrivit căreia prejudiciul nu trebuie apreciat în mod global, ci numai raportat la echipamentele tehnice vizate în actul în litigiu. într-adevăr, atingerea adusă reputaţiei sale comerciale pe care reclamanta ar putea să o sufere poate, în cazul de faţă, să afecteze ansamblul vânzărilor sale şi, prin urmare, să pună în pericol nu numai sectorul preselor, ci întreaga sa activitate.</TXT></NP><NP><NO.P>151</NO.P><TXT>Pe de altă parte, nu s-ar putea reproşa reclamantei că a furnizat date numai pentru trecut, în speţă pentru anii 2000-2006 inclusiv. într-adevăr, aceste date permit instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii să aprecieze evoluţia situaţiei financiare a reclamantei şi pertinenţa afirmaţiilor sale în ceea ce priveşte riscul financiar la care aceasta s-ar expune dacă decizia Comisiei s-ar concretiza, în<?PAGE NO="II-1824"?> statele membre, prin măsuri de interzicere a vânzării echipamentelor tehnice vizate şi prin retragerea celor care sunt în funcţiune.</TXT></NP><NP><NO.P>152</NO.P><TXT>În plus, lipsa de date referitoare la efectul asupra vânzării maşinilor avute în vedere în actul în litigiu după adoptarea acestuia nu poate fi reproşată reclamantei, întrucât, pe de o parte, s-a demonstrat că actul în litigiu nu a fost publicat în Jurnalul Oficial şi, prin urmare, clienţii săi nu pot afla de existenţa acestuia înainte ca statele membre să îl aplice şi, pe de altă parte, s-a demonstrat şi faptul că statele membre nu au luat încă măsuri în acest sens.</TXT></NP><NP><NO.P>153</NO.P><TXT>Totodată, lipsa de indicaţii privind modul de calcul al prejudiciului care rezultă din adoptarea, de către Republica Franceză, a Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> apare ca fiind lipsită de relevanţă pentru a aprecia dacă, în cadrul prezentei cereri, s-a făcut dovada urgenţei, întrucât estimarea de către reclamantă a prejudiciului său eventual între 2000 şi 2006 nu este o condiţie pentru pronunţarea suspendării actului în litigiu, acest aspect interesând, într-adevăr, acţiunea în despăgubiri introdusă de aceasta din urmă în faţa instanţelor franceze.</TXT></NP><NP><NO.P>154</NO.P><TXT>În sfârşit, lipsa de informaţii referitoare la cota de piaţă pe care o deţine reclamanta nu poate, în sine, să lipsească de pertinenţă datele pe care aceasta le-a furnizat cu privire la situaţia sa financiară. Având în vedere agravarea progresivă a acesteia şi riscul la care ar expune-o o decizie susceptibilă să afecteze reputaţia produselor sale, faptul că, în sectorul preselor, cotele sale de piaţă sunt sau nu importante se dovedeşte a fi lipsit de relevanţă.</TXT></NP><NP><NO.P>155</NO.P><TXT>În al doilea rând, este necesar să se respingă argumentarea Comisiei potrivit căreia reclamanta, prin faptul că nu a introdus mai curând acţiunea principală în faţa<?PAGE NO="II-1825"?> Tribunalului şi nu a prezentat mai devreme cererea de faţă înaintea instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii, demonstrează prin atitudinea sa că nu este îndeplinit criteriul urgenţei.</TXT></NP><NP><NO.P>156</NO.P><TXT>Trebuie subliniat de la bun început că acţiunea principală a fost introdusă în termenul de două luni prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf CE.</TXT></NP><NP><NO.P>157</NO.P><TXT>Trebuie subliniat în continuare că nu este prevăzut un termen limită pentru introducerea unei cereri de măsuri provizorii în faţa instanţei care soluţionează astfel de cereri.</TXT></NP><NP><NO.P>158</NO.P><TXT>Deşi este adevărat că instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii poate fi pusă în situaţia de a lua în considerare, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, momentul la care a fost introdusă cererea atunci când se pronunţă cu privire la urgenţă (a se vedea în acest sens Ordonanţa preşedintelui Tribunalului din <DATE ISO="20030709">9 iulie 2003</DATE>, AIT/Comisia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="T-288/02 R" YEAR="2003" PAGE.ECR="II-2885">T-288/02 R, Rec, p. II-2885, punctul 17</REF.DOC.ECR>), trebuie să se constate că acţiunea principală a fost introdusă la <DATE ISO="20061206">6 decembrie 2006</DATE>, în timp ce prezenta cerere a fost înregistrată la grefă la <DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE>. în speţă, intervalul cuprins între data introducerii acţiunii principale şi cea a introducerii cererii de măsuri provizorii nu poate fi considerat ca excesiv şi nu demonstrează lipsa de urgenţă a cererii menţionate.</TXT></NP><NP><NO.P>159</NO.P><TXT>În al treilea rând, în aceste condiţii, nu este necesar să se statueze, în cadrul aprecierii prejudiciului grav şi ireparabil, cu privire la susţinerile reclamantei referitoare la afectarea poziţiei sale concurenţiale, pe care, în orice caz, o afirmă în mod cu totul accesoriu şi numai în cadrul informaţiilor suplimentare pe care le-a prezentat instanţei care soluţionează cererea de măsuri provizorii în urma audierii.</TXT></NP><NP><NO.P>160</NO.P><TXT>În concluzie, este necesar să se considere că, în speţă, condiţia urgenţei este îndeplinită.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1826"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><P>Cu privire la evaluarea comparativă a intereselor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>161</NO.P><TXT>Comisia afirmă, în esenţă, că evaluarea comparativă a intereselor este în favoarea respingerii cererii de suspendare a executării în măsura în care interesul comunitar de a se asigura un nivel echivalent de protecţie a sănătăţii şi a securităţii în ansamblul statelor membre ar trebui, în orice caz, să prevaleze asupra interesului specific al reclamantei.</TXT></NP><NP><NO.P>162</NO.P><TXT>Or, potrivit Comisiei, actul în litigiu are ca obiect asigurarea protecţiei sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor, care ar fi compromise de echipamentele tehnice vizate în actul în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>163</NO.P><TXT>Se impune însă constatarea că mai mult de cinci ani au fost necesari Comisiei pentru a emite actul în litigiu, fără ca asigurarea sănătăţii şi a securităţii lucrătorilor, care îi incumbă, să fi condus la acţiuni mai rapide din partea acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>164</NO.P><TXT>Singura explicaţie pe care Comisia a furnizat-o în această privinţă, cu ocazia audierii, este aceea că a fost necesară lansarea unei proceduri pentru selecţionarea unui expert cu misiunea de a analiza echipamentele tehnice ale reclamantei şi că această procedură a fost mai lungă decât fusese prevăzut.</TXT></NP><NP><NO.P>165</NO.P><TXT>Pe de o parte, Comisia nu face dovada acestor afirmaţii. Pe de altă parte, pare puţin probabil ca o perioadă de peste cinci ani să fie necesară Comisiei pentru selecţionarea unui expert, obţinerea unui raport de la acesta şi emiterea unui aviz în cadrul unei proceduri având ca obiect luarea de măsuri de protecţie atunci când echipamentele tehnice pot reprezenta un pericol pentru sănătatea şi securitatea persoanelor.</TXT></NP><?PAGE NO="II-1827"?><NP><NO.P>166</NO.P><TXT>Mai mult, este necesar să se amintească faptul că actul în litigiu a fost adoptat, în sfârşit, de către Comisie, numai după ce autorităţile franceze au solicitat Comisiei emiterea unui aviz privind măsura pe care o notificaseră, aceasta pentru a le permite să se apere în cadrul unei proceduri iniţiate în faţa instanţelor franceze.</TXT></NP><NP><NO.P>167</NO.P><TXT>Pe de altă parte, Comisia nu a contestat afirmaţiile reclamantei potrivit cărora niciun accident nu s-a produs după adoptarea Ordinului din <DATE ISO="20010627">27 iunie 2001</DATE> şi numai măsurile adoptate de autorităţile franceze în această privinţă au fost anulate de Conseil d'État în anul 2002, fără ca noi măsuri să fi fost adoptate ca urmare a acestei anulări.</TXT></NP><NP><NO.P>168</NO.P><TXT>în sfârşit, trebuie luat în considerare faptul că argumentele de fapt şi de drept prezentate de reclamantă în cadrul primului său motiv în susţinerea <HT TYPE="ITALIC">fumus boni iuris</HT> generează, date fiind elementele de care dispune instanţa care soluţionează cererea de măsuri provizorii, îndoieli foarte serioase cu privire la legalitatea actului în litigiu.</TXT></NP><NP><NO.P>169</NO.P><TXT>Drept consecinţă, evaluarea comparativă a intereselor nu poate fi în favoarea respingerii măsurii de suspendare a executării, astfel cum a solicitat Comisia.</TXT></NP><NP><NO.P>170</NO.P><TXT>În concluzie, condiţiile acordării unei suspendări a executării actului în litigiu fiind întrunite, este necesar să se admită cererea reclamantei.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="II-1828"?><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>PREŞEDINTELE TRIBUNALULUI</P><P>dispune:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Suspendă executarea Avizului C (2006) 3914 al Comisiei din <DATE ISO="20060906">6 septembrie 2006</DATE> privind o măsură de interdicţie, adoptată de autorităţile franceze, referitoare la anumite prese mecanice purtând marca IMS, până când Tribunalul se va pronunţa în acţiunea principală.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Cererea privind cheltuielile de judecată se soluţionează odată cu fondul.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.ORDER><SIGNATURE.CASE><P>Pronunţată la Luxemburg, la <DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Grefier</P><P>E. Coulon</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Preşedinte</P><P>B. Vesterdorf</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></ORDER>