17.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 12/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/35 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2014

de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CUPRINS

TITLUL I

EVALUAREA ȘI CERINȚELE DE CAPITAL BAZATE PE RISC (PILONUL I), GUVERNANȚA CONSOLIDATĂ (PILONUL II) ȘI TRANSPARENȚA SPORITĂ (PILONUL III) 20

CAPITOLUL I

Dispoziții generale 20

SECȚIUNEA 1

Definiții și principii generale 20

SECȚIUNEA 2

Evaluările externe ale creditului 24

CAPITOLUL II

Evaluarea activelor și pasivelor 25

CAPITOLUL III

Normele privind rezervele tehnice 29

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale 29

SECȚIUNEA 2

Calitatea datelor 31

SECȚIUNEA 3

Metodologiile de calcul al rezervelor tehnice 32

SUBSECȚIUNEA 1

Ipotezele aflate la baza calculului rezervelor tehnice 32

SUBSECȚIUNEA 2

Informații aflate la baza calculului celor mai bune estimări 34

SUBSECȚIUNEA 3

Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul celei mai bune estimări 35

SUBSECȚIUNEA 4

Marja de risc 37

SUBSECȚIUNEA 5

Calculul rezervelor tehnice ca întreg 39

SUBSECȚIUNEA 6

Sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale 39

SECȚIUNEA 4

Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc 40

SUBSECȚIUNEA 1

Dispoziții generale 40

SUBSECȚIUNEA 2

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc 41

SUBSECȚIUNEA 3

Prima de volatilitate 42

SUBSECȚIUNEA 4

Prima de echilibrare 43

SECȚIUNEA 5

Liniile de activitate 44

SECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările 45

CAPITOLUL IV

Fondurile proprii 47

SECȚIUNEA 1

Determinarea fondurilor proprii 47

SUBSECȚIUNEA 1

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere 47

SUBSECȚIUNEA 2

Tratamentul rezervat participațiilor din punctul de vedere al fondurilor proprii 49

SECȚIUNEA 2

Clasificarea fondurilor proprii 50

SECȚIUNEA 3

Eligibilitatea fondurilor proprii 58

SUBSECȚIUNEA 1

Fondurile restricționate 58

SUBSECȚIUNEA 2

Limitele cantitative 59

CAPITOLUL V

Formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate 59

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale 59

SUBSECȚIUNEA 1

Calculele bazate pe scenarii 59

SUBSECȚIUNEA 2

Abordarea transparentă de tip „look-through” 60

SUBSECȚIUNEA 3

Administrațiile regionale și autoritățile locale 60

SUBSECȚIUNEA 4

Riscul semnificativ aferent bazei 60

SUBSECȚIUNEA 5

Calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază 61

SUBSECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările 61

SUBSECȚIUNEA 7

Domeniul de aplicare al modulelor de risc de subscriere 72

SECȚIUNEA 2

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” 72

SECȚIUNEA 3

Riscul de subscriere pentru asigurarea de viață 87

SECȚIUNEA 4

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate 91

SECȚIUNEA 5

Modulul „risc de piață” 104

SUBSECȚIUNEA 1

Coeficienții de corelație 104

SUBSECȚIUNEA 2

Submodulul „risc al ratei dobânzii” 105

SUBSECȚIUNEA 3

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” 108

SUBSECȚIUNEA 4

Submodulul „risc al bunurilor imobile” 111

SUBSECȚIUNEA 5

Submodulul „risc de dispersie” („risc de marjă de credit”) 111

SUBSECȚIUNEA 6

Submodulul „concentrări ale riscurilor de piață” 120

SUBSECȚIUNEA 7

Submodulul „risc valutar” 123

SECȚIUNEA 6

Modulul „risc de contraparte” 124

SUBSECȚIUNEA 1

Dispoziții generale 124

SUBSECȚIUNEA 2

Expunerile de tip 1 131

SUBSECȚIUNEA 3

Expunerile de tip 2 133

SECȚIUNEA 7

Modulul „imobilizări necorporale” 134

SECȚIUNEA 8

Riscul operațional 134

SECȚIUNEA 9

Ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile 135

SECȚIUNEA 10

Tehnicile de diminuare a riscului 136

SECȚIUNEA 11

Fondurile restricționate 141

SECȚIUNEA 12

Parametrii specifici întreprinderii 142

SECȚIUNEA 13

Procedura de actualizare a parametrilor de corelare 144

CAPITOLUL VI

Cerința de capital de solvabilitate — modele interne integrale și parțiale 144

SECȚIUNEA 1

Definiții 144

SECȚIUNEA 2

Testul de utilizare 145

SECȚIUNEA 3

Standardele de calitate statistică 146

SECȚIUNEA 4

Standardele de calibrare 151

SECȚIUNEA 5

Integrarea modelelor interne parțiale 151

SECȚIUNEA 6

Atribuirea profiturilor și pierderilor 152

SECȚIUNEA 7

Standardele de validare 152

SECȚIUNEA 8

Standardele privind documentația 153

SECȚIUNEA 9

Modelele și datele externe 155

CAPITOLUL VII

Cerința de capital minim 155

CAPITOLUL VIII

Investițiile în poziții din securitizare 159

CAPITOLUL IX

Sistemul de guvernanță 162

SECȚIUNEA 1

Elementele sistemului de guvernanță 162

SECȚIUNEA 2

Funcțiile 168

SECȚIUNEA 3

Cerințele de competență și onorabilitate 171

SECȚIUNEA 4

Externalizarea 171

SECȚIUNEA 5

Politica de remunerare 173

CAPITOLUL X

Majorarea de capital 174

SECȚIUNEA 1

Situațiile în care se impune o majorare de capital 174

SECȚIUNEA 2

Metodologiile de calcul al majorărilor de capital 175

CAPITOLUL XI

Prelungirea perioadei de recuperare 178

CAPITOLUL XII

Publicarea informațiilor 179

SECȚIUNEA 1

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: structură și conținut 179

SECȚIUNEA 2

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: informații nepublicate 185

SECȚIUNEA 3

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: termene, mijloace de publicare și actualizări 186

CAPITOLUL XIII

Raportarea periodică de supraveghere 187

SECȚIUNEA 1

Elemente și conținut 187

SECȚIUNEA 2

Termenele și mijloacele de comunicare 193

CAPITOLUL XIV

Transparența și răspunderea autorităților de supraveghere 194

CAPITOLUL XV

Vehiculele investiționale 195

SECȚIUNEA 1

Autorizarea 195

SECȚIUNEA 2

Condițiile contractuale obligatorii 195

SECȚIUNEA 3

Sistemul de guvernanță 196

SECȚIUNEA 4

Raportarea de supraveghere 197

SECȚIUNEA 5

Cerințele de solvabilitate 197

TITLUL II

GRUPURILE DE ASIGURARE 199

CAPITOLUL I

Calculul solvabilității la nivel de grup 199

SECȚIUNEA 1

Solvabilitatea la nivel de grup: alegerea metodei de calcul și principiile generale 199

SECȚIUNEA 2

Solvabilitatea la nivel de grup: metode de calcul 201

CAPITOLUL II

Modelele interne de calcul al cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului 206

SECȚIUNEA 1

Modelele interne integrale și parțiale utilizate numai pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate a grupului 206

SECȚIUNEA 2

Utilizarea unui model intern al grupului 208

CAPITOLUL III

Supravegherea solvabilității la nivel de grup pentru grupurile care fac obiectul unei gestionări centralizate a riscurilor 210

CAPITOLUL IV

Coordonarea supravegherii la nivel de grup 211

SECȚIUNEA 1

Colegiile supraveghetorilor 211

SECȚIUNEA 2

Schimbul de informații 213

SECȚIUNEA 3

Supravegherea la nivelul subgrupurilor naționale sau regionale 213

CAPITOLUL V

Publicarea informațiilor 214

SECȚIUNEA 1

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup 214

SECȚIUNEA 2

Raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară 216

CAPITOLUL VI

Raportarea de supraveghere la nivel de grup 217

SECȚIUNEA 1

Raportarea periodică 217

SECȚIUNEA 2

Raportarea cu privire la concentrarea riscurilor și la tranzacțiile intragrup 219

TITLUL III

ECHIVALENȚA LA NIVELUL ȚĂRILOR TERȚE ȘI DISPOZIȚII FINALE 220

CAPITOLUL I

Întreprinderile care desfășoară activități de reasigurare având sediul central într-o țară terță 220

CAPITOLUL II

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe 223

CAPITOLUL III

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu întreprinderi-mamă aflate în afara Uniunii 224

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale 226

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/138/CE, în special articolul 31 alineatul (4), articolul 35 alineatul (9), articolul 37 alineatul (6), articolul 37 alineatul (7), articolul 50 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 50 alineatul (2) literele (a) și (b), articolul 50 alineatul (3), articolul 56, articolul 75 alineatul (2), articolul 75 alineatul (3), articolul 86 alineatul (1) literele (a)-(i), articolul 86 alineatul (2) literele (a) și (b), articolul 92 alineatul (1), articolul 92 alineatul (1a), articolul 97 alineatul (1), articolul 97 alineatul (2), articolul 99 literele (a) și (b), articolul 109a alineatul (5), articolul 111 alineatul (1) literele (a)-(f), articolul 111 alineatul (1) literele (g)-(q), articolul 114 alineatul (1) litera (a), articolul 114 alineatul (1) litera (b), articolul 126, articolul 127, articolul 130, articolul 135 alineatul (2) literele (a), (b) și (c), articolul 135 alineatul (3), articolul 143 alineatul (1), articolul 172 alineatul (1), articolul 211 alineatul (2), articolul 216 alineatul (7), articolul 217 alineatul (3), articolul 227 alineatul (3), articolul 234, articolul 241 literele (a), (b) și (c), articolul 244 alineatul (4), articolul 244 alineatul (5), articolul 245 alineatele (4) și (5), articolul 248 alineatele (7) și (8), articolul 249 alineatul (3), articolul 256 alineatul (4), articolul 260 alineatul (2) și articolul 308b alineatul (13),

întrucât:

(1)

La aplicarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se țină seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare. Sarcina și complexitatea impuse întreprinderilor de asigurare ar trebui să fie proporționale cu profilul lor de risc. La aplicarea cerințelor prevăzute în prezentul regulament, informațiile ar trebui să fie considerate drept semnificative dacă acestea ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului căruia îi sunt destinate.

(2)

Pentru a reduce dependența excesivă de ratingurile externe, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să vizeze elaborarea unei proprii evaluări a creditului pentru totalitatea expunerilor. Cu toate acestea, având în vedere principiul proporționalității, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să aibă obligația de a elabora evaluări proprii ale creditului doar pentru expunerile mai extinse sau mai complexe.

(3)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să se asigure că întreprinderile de asigurare și de reasigurare iau măsurile corespunzătoare pentru a elabora modele interne care acoperă riscul de credit în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluți și în cazul în care acestea au, în același timp, un număr mare de contrapărți semnificative. În acest scop, autoritățile de supraveghere ar trebui să recurgă la o abordare armonizată a definițiilor expunerilor care sunt semnificative în termeni absoluți și care au un număr mare de contrapărți semnificative.

(4)

Pentru a se evita pericolul estimărilor distorsionate ale riscului de credit de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare care nu utilizează un model intern aprobat pentru calculul riscului de credit la nivelul cerinței lor de capital de solvabilitate, propriile evaluări de credit ale acestor întreprinderi nu ar trebui să conducă la cerințe de capital mai reduse decât cele obținute din ratingurile externe.

(5)

Pentru a se evita dependența excesivă de ratinguri atunci când este vorba de expuneri față de o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare, utilizarea ratingurilor pentru calcularea cerinței de capital în conformitate cu formula standard ar putea fi înlocuită printr-o trimitere la solvabilitatea contrapărții (abordarea bazată pe ratele de solvabilitate). O astfel de abordare ar necesita o calibrare pe baza cerințelor de capital de solvabilitate și a cuantumurilor eligibile ale fondurilor proprii necesare pentru acoperirea acestor cerințe de capital de solvabilitate, astfel cum vor fi determinate odată cu punerea în practică a Directivei Solvabilitate II. Abordarea bazată pe ratele de solvabilitate ar trebui limitată la întreprinderile de asigurare și de reasigurare care nu beneficiază de rating.

(6)

În scopul de a se asigura că standardele de evaluare în scopuri de supraveghere sunt compatibile cu evoluțiile internaționale din domeniul contabilității, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să utilizeze metodele de evaluare conforme cu piața prevăzute în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, cu excepția cazului în care întreprinderea este obligată să recurgă la o anumită metodă de evaluare în legătură cu un activ sau un pasiv sau a cazului în care aceasta are dreptul de a utiliza metode bazate pe metoda de evaluare pe care o utilizează pentru întocmirea situațiilor financiare.

(7)

Evaluarea activelor și pasivelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare cu ajutorul metodelor de evaluare conforme cu piața prevăzute de standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 ar trebui să respecte o ierarhie de evaluare în care metoda de evaluare implicită să fie cea a prețurilor de piață cotate pe piețele active pentru aceleași active sau pasive, pentru a se asigura că activele se evaluează la valoarea la care ar putea fi tranzacționate, iar pasivele la valoarea la care ar putea fi transferate sau decontate, de bunăvoie și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții normale de concurență. Întreprinderile ar trebui să aplice această abordare indiferent dacă metodele de evaluare internaționale sau alte metode respectă o ierarhie de evaluare diferită.

(8)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să recunoască și să evalueze creanțele și datoriile privind impozitul amânat în raport cu toate elementele care sunt recunoscute în materie de solvabilitate sau în bilanțul fiscal, pentru a se asigura că sunt cuprinse toate cuantumurile care ar putea conduce la fluxuri de trezorerie viitoare aferente impozitelor.

(9)

Evaluarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare ar trebui să includă obligațiile legate de activitatea existentă de asigurare și de reasigurare. Obligațiile legate de activitățile viitoare nu ar trebui să fie incluse în evaluare. În cazul în care contractele de asigurare și de reasigurare includ opțiunile deținătorilor polițelor de a reînnoi, a extinde, a majora sau a relua asigurarea sau reasigurarea sau opțiunile întreprinderilor de a rezilia contractul sau de a modifica primele sau beneficiile, ar trebui definit un cadru al contractului, pentru a se preciza dacă asigurarea sau reasigurarea suplimentară care rezultă din aceste opțiuni este considerată drept activitate existentă sau viitoare.

(10)

Pentru a determina valoarea de transfer a obligațiilor de asigurare și de reasigurare, evaluarea obligațiilor ar trebui să țină seama de fluxurile de trezorerie viitoare aferente opțiunilor de reînnoire a contractelor, indiferent de rentabilitatea acestora, cu excepția cazului în care opțiunea de reînnoire presupune că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar avea, dintr-o perspectivă economică, aceleași drepturi în ceea ce privește stabilirea primelor sau a beneficiilor contractului reînnoit ca și cele care există pentru un nou contract.

(11)

Pentru a se asigura faptul că analiza poziției financiare a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare nu este denaturată, rezervele tehnice ale unui portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare pot fi negative. Calculul rezervelor tehnice nu ar trebui să fie supus unui plafon egal cu zero.

(12)

Valoarea de transfer a unei obligații de asigurare sau de reasigurare poate fi mai mică decât valorile de răscumpărare ale contractelor de bază. Calculul rezervelor tehnice nu ar trebui să fie supus unor plafoane ale valorilor de răscumpărare.

(13)

Pentru a se obține rezerve tehnice care corespund valorii de transfer a obligațiilor de asigurare și de reasigurare, calculul celei mai bune estimări ar trebui să ia în considerare evoluțiile viitoare, cum ar fi evoluțiile demografice, juridice, medicale, tehnologice, sociale, de mediu și economice care vor influența intrările și ieșirile de numerar necesare pentru onorarea obligațiilor.

(14)

Pentru a se obține cea mai bună estimare care corespunde mediei fluxurilor de trezorerie viitoare ponderată cu probabilitățile, care este menționată la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celei mai bune estimări ar trebui să țină seama de toate incertitudinile legate de fluxurile de trezorerie.

(15)

Alegerea metodei pentru calculul celei mai bune estimări ar trebui să fie proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor asumate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare. Gama de metode prin care se poate calcula cea mai bună estimare include tehnicile de simulare, deterministe și analitice. Pentru anumite contracte de asigurare de viață, în special atunci când acestea conduc la beneficii discreționare în funcție de randamentul investiției sau dacă includ garanții financiare și opțiuni contractuale, metodele de simulare pot duce la un calcul mai adecvat al celei mai bune estimări.

(16)

În cazul în care contractele de asigurare și de reasigurare includ garanții financiare și opțiuni, valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie care rezultă din aceste contracte poate depinde atât de rezultatele preconizate ale unor evenimente și evoluții viitoare, cât și de modul în care rezultatele reale din anumite scenarii s-ar putea abate de la rezultatele preconizate. Metodele utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare ar trebui să ia în considerare aceste dependențe.

(17)

Definiția beneficiilor discreționare viitoare ar trebui să cuprindă beneficiile decurgând din contractele de asigurare și de reasigurare care sunt plătite în plus față de beneficiile garantate și care rezultă din participarea la profit a deținătorului de polițe. Aceasta nu ar trebui să cuprindă beneficiile de tip index-linked sau unit-linked.

(18)

Calculul marjei de risc ar trebui să se bazeze pe ipoteza că întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare este transferat către o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare. În special, calculul ar trebui să țină seama de diversificarea întregului portofoliu.

(19)

Calculul marjei de risc ar trebui să se bazeze pe previziuni ale cerinței de capital de solvabilitate care să țină seama de diminuarea riscurilor aferentă contractelor de reasigurare și vehiculelor investiționale. Nu ar trebui prevăzute calcule separate ale marjei de risc obținute cu includerea sau cu excluderea contractelor de reasigurare și a vehiculelor investiționale.

(20)

Ajustarea pentru riscul de credit la ratele de bază ale dobânzilor fără risc ar trebui să fie obținută din rate de piață care să cuprindă riscul de credit reflectat de rata fluctuantă a contractelor swap pe rata dobânzii. În acest scop, pentru a alinia determinarea ajustării la practicile standard de pe piață și la condiții de piață similare celor existente la data adoptării Directivei 2014/51/UE, în special în ceea ce privește euro, ratele de piață ar trebui să corespundă ratelor interbancare propuse pentru o scadență de 3 luni.

(21)

În condiții de piață similare celor existente la data adoptării Directivei 2014/51/UE, atunci când se stabilește ultima scadență pentru care piețele obligațiunilor nu mai sunt diversificate, lichide și transparente în conformitate cu articolul 77a din Directiva 2009/138/CE, piața de obligațiuni exprimate în euro nu ar trebui să fie considerată drept diversificată și lichidă în cazul în care volumul cumulat al obligațiunilor cu scadențe mai mari sau egale cu ultima scadență se situează sub 6 la sută din volumul tuturor obligațiunilor de pe piața respectivă.

(22)

Dacă nu se poate obține o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor standard, cum este cazul expunerilor la datoria suverană, marja de credit istorică pentru calcularea primei de echilibrare și a primei de volatilitate ar trebui să fie egală cu proporțiile din media pe termen lung a marjei peste ratele dobânzilor fără risc menționate la articolul 77c alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2009/138/CE. În ceea ce privește expunerile față de administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre, clasa de active ar trebui să reflecte diferența dintre statele membre.

(23)

În vederea asigurării transparenței în ceea ce privește stabilirea ratei dobânzilor fără risc relevante, în conformitate cu considerentul 29 din Directiva 2014/51/UE, metodologia, ipotezele și identificarea datelor utilizate de Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale (EIOPA) pentru a calcula ajustarea în funcție de ratele contractelor swap pentru riscul de credit, prima de volatilitate și marja de credit istorică pentru prima de echilibrare ar trebui publicate de EIOPA ca parte a informațiilor tehnice care trebuie publicate în temeiul articolului 77e alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE.

(24)

Segmentarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare în linii de activitate și în grupe de risc omogene ar trebui să reflecte natura riscurilor aflate la baza obligației. Natura riscurilor aflate la baza obligației poate justifica o segmentare diferită de împărțirea activităților de asigurare în activități de asigurare de viață și activități de asigurare generală, de clasele de asigurare generală stabilite în anexa I la Directiva 2009/138/CE și de clasele de asigurare de viață stabilite în anexa II la Directiva 2009/138/CE.

(25)

Pentru a se stabili dacă o metodă de calcul al rezervelor tehnice este proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor, ar trebui să se includă o evaluare a erorii de model a metodei. Această evaluare nu ar trebui să impună însă întreprinderilor de asigurare și de reasigurare obligația de a preciza valoarea exactă a erorii de model.

(26)

Pentru a cere aprobarea autorităților de supraveghere de a utiliza prima de echilibrare menționată la articolul 77b primul paragraf din Directiva 2009/138/CE, întreprinderilor ar trebui să li se permită să considere drept un singur portofoliu diferite produse de asigurare eligibile, în cazul în care condițiile de aprobare sunt respectate în mod continuu și dacă nu există obstacole de natură juridică în calea organizării și gestionării activității în mod separat față de restul activităților întreprinderii, în cadrul unui singur portofoliu.

(27)

Aprobarea includerii fondurilor proprii auxiliare în vederea îndeplinirii unei cerințe de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare ar trebui să se bazeze pe o evaluare a criteriilor relevante de către autoritățile de supraveghere. Cu toate acestea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care solicită aprobarea pentru un element al fondurilor proprii auxiliare ar trebui să demonstreze autorităților de supraveghere că au fost îndeplinite criteriile și să ofere autorităților de supraveghere toate informațiile pe care acestea le-ar putea solicita pentru respectiva evaluare. Evaluarea cererii de aprobare a fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere ar trebui să fie efectuată de la caz la caz.

(28)

Atunci când analizează o cerere de aprobare a fondurilor proprii auxiliare, în conformitate cu articolul 90 din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere ar trebui să ia în considerare substanța economică și valabilitatea juridică a elementului fondurilor proprii auxiliare pentru care se solicită aprobarea.

(29)

Fondurile proprii de nivel 1 ar trebui să fie alcătuite din elementele fondurilor proprii care sunt de foarte bună calitate și care absorb integral pierderile, pentru a permite unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare să își continue activitatea.

(30)

În cazul în care efectul economic al unei tranzacții sau al unui grup de tranzacții conexe este echivalent cu deținerea de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a propriilor sale acțiuni, excedentul de active față de pasive ar trebui redus pentru a reflecta existența unei sarcini pe acea parte din fondurile proprii.

(31)

Evaluarea efectuată pentru a se stabili dacă un element individual al fondurilor proprii are o durată suficientă ar trebui să se bazeze pe scadența inițială a elementului respectiv. Durata medie a fondurilor proprii totale ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, luând în considerare scadența reziduală a tuturor elementelor fondurilor proprii, nu ar trebui să fie cu mult mai mică decât durata medie a pasivelor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să evalueze, de asemenea, ca parte a evaluării interne a riscurilor și a solvabilității, dacă cuantumul total al fondurilor proprii are o durată suficientă, luând în considerare atât scadența inițială, cât și scadența reziduală a tuturor elementelor fondurilor proprii și a tuturor obligațiilor din asigurare și reasigurare.

(32)

Evaluarea capacității de a absorbi pierderile în cazul unei lichidări în conformitate cu articolul 93 din Directiva 2009/138/CE nu ar trebui să se bazeze pe comparația dintre excedentul de active față de pasive evaluat pe baza principiului continuității activității și excedentul de active față de pasive evaluat pe baza ipotezei deschiderii procedurilor de lichidare pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

(33)

Întrucât primele viitoare de încasat din contractele de asigurare și de reasigurare existente sunt incluse în calculul rezervelor tehnice, cuantumul excedentului de active față de pasive care este inclus în fondurile proprii de nivel 1 nu ar trebui ajustat pentru a se exclude profiturile preconizate pentru aceste prime viitoare.

(34)

Elementele fondurilor proprii care prezintă caracteristici ce stimulează răscumpărarea, cum ar fi creșterile contractuale ale dividendelor de plătit sau creșterile ratei cuponului în combinație cu o opțiune de cumpărare, ar trebui limitate pentru a permite restricțiile privind rambursarea sau răscumpărarea în cazul unei încălcări a cerinței de capital de solvabilitate și ar trebui să fie clasificate numai ca fonduri proprii de nivel 2 sau 3.

(35)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să împartă excedentul de active față de pasive în cuantumuri care să corespundă elementelor de capital evidențiate în situațiile lor financiare și unei rezerve de reconciliere. Rezerva de reconciliere poate fi pozitivă sau negativă.

(36)

Lista completă a elementelor fondurilor proprii ar trebui să fie stabilită pentru fiecare nivel, inclusiv pentru nivelul 3, astfel încât să fie clar care sunt elementele pentru a căror clasificare întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să solicite aprobarea autorității de supraveghere.

(37)

Fondurile restricționate se referă la mecanismul prin care un grup anume de active și pasive sunt gestionate ca și cum ar fi o întreprindere distinctă și nu ar trebui să includă activitățile convenționale de tip index-linked, unit-linked sau de reasigurare. Transferabilitatea redusă a activelor unui fond restricționat ar trebui să se reflecte în calculul excedentului de active față de pasive al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

(38)

Atât activitățile de asigurare și de reasigurare de viață, cât și activitățile de asigurare și de reasigurare generală pot conduce la fonduri restricționate. Participarea la profit nu implică în mod necesar restricționarea și nu ar trebui să fie considerată drept caracteristica definitorie a fondului restricționat.

(39)

Fondurile restricționate ar trebui limitate la acele mecanisme care reduc capacitatea anumitor elemente ale fondurilor proprii de a absorbi pierderile în condiții normale de activitate. Mecanismele care afectează doar absorbția pierderilor în caz de lichidare nu ar trebui considerate fonduri restricționate.

(40)

În vederea evitării dublei contabilizări a fondurilor proprii între sectorul de asigurări și cel bancar la nivel individual, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să deducă din cuantumul fondurilor proprii de bază orice participații în instituții financiare și de credit care reprezintă mai mult de 10 % din elementele lor de fonduri proprii de nivel 1 care nu sunt supuse niciunei limite. Participațiile în instituții financiare și de credit care, în total, depășesc același prag ar trebui să fie deduse parțial, în mod proporțional. Deducerea nu este necesară în cazul în care participațiile sunt strategice și acestor întreprinderi li se aplică metoda 1 pentru calculul solvabilității la nivel de grup prevăzută în anexa I la Directiva 2002/87/CE.

(41)

Mai mult de jumătate din cuantumul eligibil al fondurilor proprii necesare pentru a acoperi cerința de capital minim și cerința de capital de solvabilitate ar trebui să se compună din fonduri proprii de nivel 1. În scopul de a se asigura că aplicarea limitelor nu creează eventuale efecte prociclice, limitele privind cuantumurile eligibile ale elementelor de nivel 2 și 3 ar trebui să se aplice în așa fel încât o pierdere la nivelul fondurilor proprii de nivel 1 să nu conducă la o pierdere la nivelul fondurilor proprii eligibile totale care să fie mai mare decât pierderea respectivă. Prin urmare, limitele ar trebui să se aplice în măsura în care cerința de capital de solvabilitate și cerința de capital minim sunt acoperite cu fonduri proprii. Elementele fondurilor proprii care depășesc limitele nu ar trebui să fie considerate drept fonduri proprii eligibile.

(42)

Atunci când întocmește liste ale administrațiilor regionale și ale autorităților locale, EIOPA ar trebui să respecte condiția să nu existe nicio diferență de risc între expunerile față de aceste administrații și expunerile față de administrația centrală sub a cărei jurisdicție se află acestea, diferență care ar fi cauzată de competențele specifice de colectare de venituri ale celor dintâi, și să existe acorduri instituționale specifice al căror efect este reducerea riscului de neîncasare a creanțelor. Efectul actului de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/138/CE în ceea ce privește aceste liste este acela că expunerile directe față de administrațiile regionale și autoritățile locale sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală sub a cărei jurisdicție se află aceste administrații, pentru a servi calculului modulului „risc de piață” și al modulului „risc de contraparte” al formulei standard.

(43)

Pentru a se evita acordarea de stimulente nedorite pentru restructurarea contractelor pe termen lung în contracte reînnoibile pe termen scurt, măsura volumului privind riscul de primă aferent asigurărilor generale și asigurărilor de sănătate cu baze tehnice similare asigurărilor de viață (denumite în continuare asigurări de sănătate SLT) utilizată în formula standard ar trebui să se bazeze pe substanța economică a contractelor de asigurare și de reasigurare, mai degrabă decât pe forma juridică a acestora. Măsura volumului ar trebui, prin urmare, să reflecte primele câștigate care se află în cadrul contractual al contractelor existente și al contractelor care vor fi întocmite în următoarele 12 luni.

(44)

Pe măsură ce profiturile preconizate incluse în primele viitoare aferente contractelor existente de asigurare și de reasigurare generală sunt recunoscute în fondurile proprii eligibile ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” ar trebui să reflecte riscul de reziliere legat de contractele de asigurare și de reasigurare generală.

(45)

În ceea ce privește riscul de primă, calculul cerinței de capital pentru riscul de primă și de rezervă aferent asigurărilor generale și de sănătate ar trebui să se bazeze pe primele cele mai mari dintre cele câștigate în trecut și cele preconizate a fi câștigate în viitor, pentru a se ține seama de incertitudinea legată de primele viitoare câștigate. Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare poate garanta în mod fiabil că primele viitoare câștigate nu vor depăși primele preconizate, calculul ar trebui să se bazeze exclusiv pe primele preconizate a fi câștigate.

(46)

Pentru a reflecta caracteristicile obișnuite ale obligațiilor de asigurare de viață, modelarea riscului de reziliere în masă în formula standard a cerinței de capital de solvabilitate ar trebui să se bazeze pe ipoteza că riscul aferent opțiunilor pe care le-ar putea exercita o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care cedează un contract de reasigurare nu este semnificativ pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cesionară.

(47)

Pentru a reflecta profilul de risc diferit al asigurărilor de sănătate care se realizează pe o bază tehnică similară cu cea a asigurărilor de viață (asigurări de sănătate SLT) față de cel al altor asigurări de sănătate (asigurări de sănătate NSLT), modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” ar trebui să includă diferite submodule pentru aceste două tipuri de asigurări.

(48)

Pentru a reflecta caracteristicile obișnuite ale obligațiilor de asigurare de viață, modelarea modulelor „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” și „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT” ar trebui să se bazeze pe ipoteza că riscul legat de dependența de inflație a beneficiilor aferente asigurărilor și reasigurărilor nu este semnificativ.

(49)

Calculele pe bază de scenarii ale submodulelor „risc de catastrofă în asigurarea generală” și „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” ale formulei standard ar trebui să se bazeze pe specificarea pierderilor rezultate în urma catastrofei la valoarea brută, fără deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și din vehiculele investiționale. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să țină seama de efectul de diminuare a riscurilor aferent contractelor lor specifice de reasigurare și al vehiculelor investiționale în momentul în care determină modificarea fondurilor proprii de bază care rezultă din scenariu.

(50)

Pentru a reflecta caracteristicile obișnuite ale obligațiilor de asigurare generală, modelarea submodulului „risc de catastrofă în asigurarea generală” al formulei standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că riscul acumulării unui număr mare de cereri de despăgubire similare care sunt acoperite de obligațiile aferente asigurării de răspundere civilă nu este semnificativ.

(51)

Pentru a reflecta caracteristicile obișnuite ale obligațiilor de asigurare generală, modelarea riscului de accident în masă în formula standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că expunerea la riscul de accident în masă a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare situate în țări terțe, altele decât anumite țări europene, nu este semnificativă pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare sau pentru grupurile de asigurare care intră sub incidența Directivei 2009/138/CE. Modelarea ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe ipoteza că riscul de accident în masă în ceea ce privește asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale nu este semnificativ.

(52)

Pentru a reflecta caracteristicile obișnuite ale obligațiilor de asigurare generală, modelarea riscului de concentrare a accidentelor în formula standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că riscul de concentrare a accidentelor în ceea ce privește asigurarea cheltuielilor medicale și asigurarea de protecție a veniturilor, altele decât contractele de grup, nu este semnificativ.

(53)

Pentru a reflecta dovezile empirice privind catastrofele naturale în calibrarea formulei standard, modelarea riscului de catastrofe naturale ar trebui să se bazeze pe diviziuni geografice care să fie suficient de omogene în ceea ce privește riscul la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Ponderile de risc pentru aceste diviziuni ar trebui specificate în așa fel încât să reflecte raportul dintre pierderea anuală și suma asigurată pentru liniile de activitate relevante, utilizându-se o măsură a valorii la risc cu un nivel de încredere de 99,5 %. Coeficienții de corelație dintre aceste diviziuni geografice ar trebui să fie aleși în așa fel încât să reflecte dependența dintre riscurile relevante în diviziunile geografice, luând în considerare orice neliniaritate a dependenței.

(54)

Pentru a reflecta expunerea reală la risc a întreprinderii atunci când se calculează cerința de capital pentru riscul de catastrofe naturale în formula standard, suma asigurată ar trebui să fie determinată în așa fel încât să se țină seama de limitele contractuale de compensare pentru catastrofe.

(55)

Modulul „risc de piață” al formulei standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că sensibilitatea activelor și a pasivelor la variațiile volatilității parametrilor de piață nu este semnificativă.

(56)

Calibrarea riscului ratei dobânzii în funcție de scadențe mai lungi ar trebui să reflecte faptul că cursul la termen final către care converge structura temporală a ratei dobânzilor fără risc este stabil în timp și se modifică numai în urma schimbărilor survenite la nivelul așteptărilor pe termen lung.

(57)

Pentru calculul formulei standard, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să determine care dintre întreprinderile lor afiliate prezintă o natură strategică. Calibrarea submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” referitor la investițiile în întreprinderi afiliate care prezintă o natură strategică ar trebui să reflecte reducerea probabilă a volatilității valorii lor, care rezultă din natura strategică a acestora și din influența exercitată de întreprinderea participativă asupra acestor întreprinderi afiliate.

(58)

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor în funcție de durată” ar trebui să se bazeze pe ipoteza că perioada tipică de deținere a investiților în acțiuni menționată la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE concordă cu durata medie a angajamentelor de la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE.

(59)

În vederea evitării efectelor prociclice, perioada de timp pentru mecanismul de ajustare simetrică a submodulului „risc aferent devalorizării acțiunilor” ar trebui să atingă un echilibru între menținerea sensibilității la risc a submodulului și reflectarea obiectivului de ajustare simetrică.

(60)

Atunci când se aplică o primă de echilibrare pentru calculul celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare sau de reasigurare, calculul cerinței de capital de solvabilitate din submodulul „risc de marjă de credit” ar trebui să reflecte impactul modificărilor marjelor activelor asupra primei de echilibrare și, prin urmare, asupra valorii rezervelor tehnice.

(61)

Având în vedere că profilul de risc al bunurilor imobile situate în țări terțe nu este foarte diferit de cel al bunurilor imobile situate în Uniune, submodulul „risc al bunurilor imobile” al formulei standard ar trebui să trateze aceste două tipuri de expuneri în același mod.

(62)

Având în vedere că riscul de concentrare este determinat în principal de lipsa de diversificare a emitenților la care sunt expuse întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, submodulul „concentrări ale riscurilor de piață” al formulei standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că concentrarea geografică sau sectorială a activelor deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu este semnificativă.

(63)

Modulul „risc de contraparte” al formulei standard ar trebui să se bazeze pe ipoteza că, pentru expunerile care pot fi diversificate și în cazul în care contrapartea este susceptibilă de a beneficia de rating (expuneri de tip 1), pierderile în caz de nerambursare din partea contrapărților care nu aparțin aceluiași grup sunt independente și că pierderile în caz de nerambursare din partea contrapărților care aparțin aceluiași grup nu sunt independente.

(64)

Pentru a se asigura că riscul de credit pentru toate contrapărțile la care sunt expuse întreprinderile de asigurare și de reasigurare este reflectat în cerința de capital de solvabilitate calculată cu formula standard, toate expunerile care nu sunt cuprinse nici în submodulul „risc de marjă de credit”, nici în modulul „risc de contraparte” ca expuneri de tip 1 ar trebui incluse în modulul „risc de contraparte” ca expuneri de tip 2.

(65)

Modulul „risc de contraparte” al formulei standard ar trebui să reflecte efectul economic al contractelor de garanție reală în cazul nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte. În special, ar trebui să se determine dacă proprietatea deplină asupra garanției reale este transferată sau nu. De asemenea, ar trebui să se analizeze dacă, în caz de insolvență a contrapărții, la stabilirea cotei proporționale a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare din masa credală a contrapărții care depășește garanțiile reale se ține seama de faptul că întreprinderea beneficiază de garanția reală.

(66)

În concordanță cu abordarea prevăzută la articolul 104 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE, cerința de capital de solvabilitate de bază ar trebui să includă un modul de risc suplimentar pentru a aborda riscurile specifice generate de imobilizările necorporale, astfel cum sunt recunoscute și evaluate în scopul solvabilității, care nu sunt incluse în altă parte în cerința de capital de solvabilitate.

(67)

Modulul „risc operațional” al formulei standard reflectă într-un calcul bazat de factori riscul care rezultă din insuficiențele sau deficiențele de la nivelul proceselor interne, al personalului ori al sistemelor sau din evenimente externe. În acest scop, rezervele tehnice, primele câștigate în cursul ultimelor douăsprezece luni și cheltuielile suportate în cursul ultimelor douăsprezece luni sunt considerate măsuri corespunzătoare ale volumului pentru a reflecta acest risc. Această ultimă măsură a volumului este relevantă numai pentru contracte de asigurare de viață în care riscul este suportat de către deținătorul poliței. Având în vedere faptul că cheltuielile de achiziție sunt introduse în mod eterogen în diferitele modele de afaceri din domeniul asigurărilor, aceste cheltuieli nu ar trebui să fie luate în considerare în cadrul măsurii volumului utilizate pentru cuantumul cheltuielilor suportate în cursul ultimelor 12 luni. Pentru a garanta faptul că cerința de capital pentru riscul operațional continuă să atingă nivelul de încredere stabilit la articolul 101 din Directiva 2009/138/CE, modulul „risc operațional” ar trebui să fie reexaminat în cadrul revizuirii de către Comisie a metodelor, ipotezelor și parametrilor standard utilizați pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, astfel cum se menționează la considerentul (150). Această revizuire ar trebui să vizeze în special contractele de asigurare de viață în care riscul este suportat de către deținătorul poliței.

(68)

Calculul ajustării realizate pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile ar trebui să garanteze că nu există o dublă contabilizare a efectului de diminuare a riscurilor datorat beneficiilor discreționare viitoare sau impozitelor amânate.

(69)

Beneficiile discreționare viitoarele sunt de obicei o caracteristică asociată contractelor de asigurare de viață și de sănătate SLT. Prin urmare, ajustarea în funcție de capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile ar trebui să țină seama de efectul de atenuare datorat viitoarelor beneficii discreționare în ceea ce privește riscul de subscriere pentru asigurarea de viață, riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT, riscul de catastrofă în asigurarea de sănătate, riscul de piață și riscul de contraparte. Pentru a limita complexitatea formulei standard și sarcina aferentă calculului pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare, ajustarea nu ar trebui să se aplice riscurilor aferente asigurărilor generale și asigurărilor de sănătate NSLT. Deoarece pierderile rezultate din insuficiențele sau deficiențele de la nivelul proceselor interne, al personalului sau al sistemelor ori din evenimente externe ar putea să nu fie absorbite în mod eficace de viitoarele beneficii discreționare, ajustarea nu ar trebui să se aplice riscului operațional.

(70)

Recunoașterea tehnicilor de diminuare a riscurilor în calculul cerinței de capital de solvabilitate ar trebui să reflecte substanța economică a tehnicii utilizate și ar trebui să se limiteze la tehnici de diminuare a riscurilor care transferă efectiv riscul în afara întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

(71)

Pentru a se evalua dacă a existat un transfer efectiv al riscului, ar trebui să se ia în considerare toate aspectele legate de tehnica de diminuare a riscurilor și acordurile dintre întreprinderile de asigurare și de reasigurare și contrapărțile lor. În cazul diminuării riscurilor prin reasigurare, faptul că probabilitatea ca o variație semnificativă fie la nivelul cuantumului, fie la nivelul stabilirii calendarului plăților de către reasigurător să fie îndepărtată nu ar trebui să însemne, în sine, că reasigurătorul nu și-a asumat riscul.

(72)

Calculul bazat pe scenarii al formulei standard a cerinței de capital de solvabilitate se bazează pe impactul crizelor instantanee, iar întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să țină seama de tehnicile de diminuare a riscurilor care se bazează pe acțiunile viitoare ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare întreprinse în momentul în care apare criza, cum ar fi strategiile de acoperire dinamică sau deciziile viitoare de gestionare. Ar trebui să se facă distincția între strategiile de acoperire dinamică și deciziile viitoare de gestionare, pe de o parte, și instrumentele de protecție continuă, pe de altă parte, în cazul în care o tehnică de diminuare a riscurilor este în vigoare și urmează să fie înlocuită în momentul expirării sale cu un regim similar, indiferent de solvabilitatea întreprinderii.

(73)

Pentru a evita situațiile în care eficacitatea unei tehnici de diminuare a riscurilor este subminată de existența unui risc aferent bazei, în special din cauza unei neconcordanțe între devize, întreprinderile ar trebui să reflecte riscul semnificativ aferent bazei în calculul cerinței de capital de solvabilitate. În cazul în care riscul semnificativ aferent bazei nu este reflectat în calculul cerinței de capital de solvabilitate, tehnica de diminuare a riscurilor nu ar trebui să fie recunoscută.

(74)

Existența unor mecanisme de participare la profit prin care profiturile sunt alocate deținătorilor de polițe sau beneficiarilor ar trebui să fie luată în considerare în mod corespunzător pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate.

(75)

În cazul în care calculul cerinței de capital pentru un modul sau un submodul de risc al cerinței de capital de solvabilitate de bază se bazează pe impactul scenariilor bidirecționale asupra fondurilor proprii de bază, cum este cazul riscului ratei dobânzii, al riscului valutar sau al riscului de reziliere, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar trebui să determine care scenariu afectează cel mai mult fondurile proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în ansamblu. Acest demers ar trebui, dacă este cazul, să țină seama de efectele participării la profit și de distribuția viitoarelor beneficii discreționare la nivelul fondului restricționat. Scenariul stabilit în acest mod ar trebui să fie scenariul relevant pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate noțională pentru fiecare fond restricționat.

(76)

Pentru a fi în măsură să se pregătească pentru viitoarele revizuiri ale parametrilor de corelație pe baza informațiilor empirice adecvate, cum ar fi evoluțiile ratei mortalității și ale ratei de reziliere pentru obligațiile de asigurare de viață și ratele cumulate sau ratele de lichidare a rezervelor pentru obligațiile de asigurare generală, EIOPA ar trebui să primească informații corespunzătoare de la autoritățile de supraveghere. Autoritățile de supraveghere ar trebui să primească aceste date de la întreprinderile de asigurare și de reasigurare ca parte a informațiilor care trebuie raportate autorităților de supraveghere, dat fiind că vor fi necesare în scopuri de supraveghere și, în consecință, nu ar trebui să ducă la sarcini suplimentare pentru întreprinderi.

(77)

Atunci când se furnizează un aviz privind actualizarea parametrilor de corelație, EIOPA ar trebui să analizeze dacă aplicarea de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare a parametrilor de corelație actualizați ar avea drept rezultat o cerință de capital de solvabilitate globală care s-ar conforma principiilor prevăzute la articolul 101 din Directiva 2009/138/CE și dacă dependențele dintre riscuri sunt neliniare sau dacă există o lipsă de diversificare în scenarii extreme, caz în care EIOPA ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a măsura dependența în alt mod pentru a calibra actualizările parametrilor de corelație.

(78)

Este probabil ca numeroase aspecte ale modelelor interne să varieze în timp, pe măsură ce cunoștințele privind modelarea riscurilor se îmbunătățesc, iar autoritățile de supraveghere ar trebui, în consecință, să aibă în vedere informațiile și practicile actuale în evaluarea modelului intern pentru a se asigura că acestea țin pasul cu evoluțiile recente.

(79)

Un model intern poate juca un rol important în sistemul de guvernanță al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare numai în cazul în care este adaptat activității întreprinderii și înțeles de către persoanele care își întemeiază deciziile pe rezultatele acestuia. Testul de utilizare al modelelor interne ar trebui, prin urmare, să se asigure că modelele interne aprobate sunt adecvate pentru activitatea întreprinderii și că acestea sunt înțelese de persoanele care conduc efectiv întreprinderea.

(80)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care calculează cerința de capital de solvabilitate pe baza unui model intern ar trebui să utilizeze modelul intern în sistemul de gestionare a riscurilor și în procesele decizionale într-un mod care să creeze stimulente pentru îmbunătățirea calității modelului intern.

(81)

Cerința privind utilizarea la scară largă și rolul important al modelului intern în sistemul lor de guvernanță, prevăzută la articolul 120 din Directiva 2009/138/CE, nu ar trebui să determine întreprinderile de asigurare și de reasigurare să se bazeze fără discernământ pe rezultatele modelului intern. Întreprinderile nu ar trebui să ia decizii pe baza rezultatelor modelului intern fără a pune sub semnul întrebării caracterul adecvat al modelului. Acestea ar trebui să fie conștiente de limitele modelului intern și să le ia în considerare în deciziile lor.

(82)

Deoarece, în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, nu se prevede nicio metodă specială de calcul al prognozei distribuției probabilităților pentru modelele interne și dat fiind că modelele interne ar trebui adaptate activității specifice a întreprinderii de asigurare și de reasigurare, modelele interne pot varia în mod semnificativ în ceea ce privește metodologia, informațiile, ipotezele și datele utilizate pentru modelul intern și în ceea ce privește procedurile lor de validare. Prin urmare, standardele de calitate statistică și standardele de validare ar trebui să se bazeze în continuare pe principii și să includă doar cerințele minime specifice. Din același motiv, standardele privind documentația nu ar trebui să includă o listă completă a documentelor, ci doar o listă minimă a documentelor care ar trebui să existe pentru fiecare model intern. Documentația întreprinderilor ar trebui să conțină orice informații suplimentare necesare pentru respectarea standardelor privind documentația pentru modelele interne.

(83)

Pentru a se asigura că modelul intern este actualizat și că reflectă profilul de risc în cel mai bun mod posibil, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să fie bine informate cu privire la evoluțiile actuariale relevante și la practicile de piață general acceptate de modelare a riscurilor. Aceasta nu înseamnă însă că întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să își adapteze întotdeauna modelul lor intern la practicile de piață general acceptate. În numeroase cazuri, s-ar putea ca acestea să trebuiască să se îndepărteze de la o practică de piață general acceptată pentru a ajunge la un model intern adecvat.

(84)

Este probabil ca modelele interne să se bazeze pe o cantitate mare de date care rezultă din surse diferite și care nu au aceleași caracteristici și aceeași calitate. În scopul de a asigura caracterul adecvat al datelor utilizate pentru modelul intern, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să colecteze, să prelucreze și să aplice datele întrun mod structurat și transparent.

(85)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să aibă libertatea de a decide cu privire la structura modelului intern care reflectă cel mai adecvat riscurile. Acest demers ar trebui să facă obiectul aprobării de către autoritățile de supraveghere. În cazul modelelor interne parțiale, ar putea fi mai adecvat să se calculeze separat diferitele componente și să se integreze acestea direct în formula standard, fără agregare în modelul intern. În acest caz, pentru fiecare componentă ar trebui să se calculeze o prognoză a distribuției probabilităților.

(86)

Orice tehnică de integrare a unui model intern parțial în formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate face parte din acest model intern și ar trebui, împreună cu celelalte componente ale modelului intern parțial, să îndeplinească cerințele relevante din Directiva 2009/138/CE.

(87)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să calculeze cerința de capital minim liniară utilizând un calcul standard, indiferent dacă întreprinderea utilizează formula standard sau un model intern pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate.

(88)

În scopul calculării limitelor superioare și inferioare ale cerinței de capital minim prevăzute la articolul 129 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să fie obligate să calculeze trimestrial cerința de capital de solvabilitate. În cazul în care calculul cerinței de capital minim nu coincide cu un calcul anual al cerinței de capital de solvabilitate, întreprinderile ar trebui să utilizeze ultima cerință de capital de solvabilitate calculată în conformitate cu articolul 102 din Directiva 2009/138/CE.

(89)

În conformitate cu principiul „persoanei prudente” prevăzut la articolul 132 din Directiva 2009/138/CE și în vederea asigurării unei consecvențe transsectoriale, interesele întreprinderilor care restructurează împrumuturi transformându-le în titluri de valoare tranzacționabile și în alte instrumente financiare (inițiatori, sponsori sau creditori inițiali) și interesele întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care investesc în respectivele titluri de valoare sau instrumente ar trebui aliniate. În scopul de a atinge această aliniere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să aibă dreptul să investească în respectivele titluri de valoare sau instrumente numai dacă inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial își păstrează un interes economic net semnificativ în activele-suport. Cerința ca inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial să își păstreze un interes economic net semnificativ în activele-suport ar trebui să se aplice, de asemenea, în cazul în care există mai mulți inițiatori, sponsori sau creditori inițiali. Pentru a preveni orice eventuală eludare a cerințelor, a evita neînțelegerile și a alinia exprimarea la cea utilizată în legislația Uniunii care reglementează activitățile instituțiilor de credit, în locul sintagmei „investiții în titluri de valoare tranzacționabile sau în alte instrumente financiare bazate pe împrumuturi restructurate” ar trebui utilizată mai degrabă sintagma „investiții în poziții din securitizare”.

(90)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care investesc în securitizare ar trebui să aibă o înțelegere cuprinzătoare și aprofundată a investiției și a expunerilor-suport. În vederea obținerii acestei înțelegeri, întreprinderile ar trebui să ia decizia de a investi numai după efectuarea unui proces de diligență aprofundat, din care să obțină informații și cunoștințe adecvate legate de securitizare.

(91)

Pentru a se asigura că riscurile aferente pozițiilor din securitizare se reflectă în mod adecvat în cerințele de capital ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, este necesar să se includă norme care să prevadă un tratament sensibil la risc și solid din punct de vedere prudențial al acestor investiții, în funcție de natura și procedurile de subscriere ale expunerilor-suport și de caracteristicile privind structura și transparența. Securitizările care îndeplinesc aceste cerințe ar trebui să facă obiectul unui tratament specific în cadrul submodulului „risc de marjă de credit”, pentru a se ține seama de profilul de risc mai redus al acestora. Având în vedere faptul că doar tranșele cu cel mai ridicat rang se califică pentru un astfel de tratament și luând în considerare efect pozitiv asupra creditelor inerent tranșelor cu cel mai ridicat rang în raport cu întregul portofoliu de expuneri-suport, este oportun să se prevadă un plafon al factorilor de risc pentru marja de credit la nivelul factorului de risc pentru marja de credit care s-ar aplica expunerilor-suport, și anume la nivelul de 3 % al factorului de risc pe an aplicabil împrumuturilor care nu beneficiază de rating. Această abordare ar trebui să fie reexaminată în cadrul revizuirii de către Comisie a metodelor, ipotezelor și parametrilor standard utilizați la calculul cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, astfel cum se menționează la considerentul (150).

(92)

Pentru a evita arbitrajul de reglementare, normele privind securitizarea ar trebui să se aplice pe baza principiului prevalenței economicului asupra juridicului. În acest scop, este necesară o definiție clară și cuprinzătoare a securitizării, care să cuprindă orice tranzacție sau schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe. O expunere care creează o obligație de plată directă pentru o tranzacție sau o schemă utilizată pentru a finanța sau a administra active corporale nu ar trebui considerată o expunere față de o securitizare, chiar dacă tranzacția sau schema are obligații de plată cu ranguri diferite.

(93)

Buna guvernanță constituie baza pentru eficacitatea și buna gestionare a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, precum și un element-cheie al cadrului de reglementare. Sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ar trebui să se bazeze pe o repartizare adecvată și transparentă a responsabilităților de supraveghere și gestionare, pentru instituirea unui proces decizional eficace, prevenirea conflictelor de interese și asigurarea gestionării eficace a întreprinderii.

(94)

Unul dintre principiile de bază ale bunei guvernanțe este că nicio persoană nu ar trebui să dispună de o putere de decizie care să nu fie supusă niciunei forme de control. Prin urmare, înainte de punerea în aplicare a oricărei decizii semnificative privind întreprinderea, cel puțin o a doua persoană ar trebui să analizeze decizia.

(95)

Pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemului de gestionare a riscurilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să ia măsuri de stabilire, implementare, menținere și monitorizare a unor practici și proceduri adaptate politicii proprii de gestionare a riscurilor, cu privire la domeniile-cheie ale activității întreprinderii.

(96)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să dispună de mecanisme adecvate de control intern pentru a se asigura că toate persoanele cu responsabilități operaționale și de supraveghere acționează în conformitate cu obiectivele întreprinderii și respectând actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile.

(97)

Pentru a asigura o evaluare economică sigură, precisă și conformă cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, este important să se instituie și să se implementeze mecanisme adecvate de control intern pentru evaluarea activelor și a pasivelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, care să includă o analiză și o verificare independentă a informațiilor, a datelor și a ipotezelor utilizate.

(98)

Pentru a avea siguranța că evaluarea rezervelor tehnice se efectuează în conformitate cu articolele 76-85 din Directiva 2009/138/CE, sistemul de guvernanță al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare ar trebui să includă o procedură de validare a calculului rezervelor tehnice.

(99)

În contextul sistemului de guvernanță, pentru a asigura independența, o persoană sau o unitate organizațională care îndeplinește o funcție ar trebui să poată îndeplini sarcinile aferente în mod obiectiv și fără influențe și să comunice concluziile relevante organului administrativ, de conducere sau de control. Pentru a permite autorităților de supraveghere să ia măsuri corective în timp util, acolo unde este cazul, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ar trebui să comunice cu promptitudine autorității de supraveghere informații cu privire la toate persoanele care conduc în mod efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, precum și alte informații necesare pentru a evalua onorabilitatea și competența acestor persoane. Totuși, recunoscându-se nevoia de a evita poveri inutile pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare sau pentru autoritățile de supraveghere, notificarea efectuată de întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să implice aprobarea prealabilă din partea autorității de supraveghere. În cazul în care concluzionează că o persoană nu îndeplinește cerințele de onorabilitate și competență prevăzute în Directiva 2009/138/CE, autoritatea de supraveghere ar trebui să aibă competența de a cere întreprinderii să înlocuiască persoana în cauză.

(100)

Pentru a evalua reputația persoanelor care conduc efectiv întreprinderea sau care dețin alte funcții-cheie, ar trebui să se examineze conduita anterioară a persoanelor în cauză pentru a se determina dacă este posibil ca acestea să nu își poată exercita în mod eficace atribuțiile în conformitate cu normele, regulamentele și orientările aplicabile. Informațiile privind conduita anterioară pot proveni din caziere judiciare sau financiare. Conduita profesională anterioară a unei persoane ar putea oferi indicii legate de integritatea acesteia.

(101)

Pentru ca externalizarea funcțiilor sau a activităților să se realizeze într-un mod eficace și pentru ca aceasta să nu submineze obligațiile pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să le îndeplinească în temeiul Directivei 2009/138/CE, este necesar să se prevadă cerințe legate de modul de selectare a furnizorului de servicii, de contractul scris care urmează să fie încheiat și de verificarea continuă a furnizorului de servicii pe care trebuie să o efectueze întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

(102)

Politicile și practicile de remunerare care prevăd stimulente pentru asumarea de riscuri care depășesc limita aprobată de toleranță la risc a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare pot submina eficiența gestionării riscurilor de către întreprinderile în cauză. Prin urmare, este necesar să se prevadă cerințe privind remunerarea care să asigure o gestionare sănătoasă și prudentă a activității și să prevină aplicarea unor regimuri de remunerare care încurajează asumarea de riscuri excesive.

(103)

Precizarea circumstanțelor în care pot fi impuse majorări de capital și metodologiile de calcul al acestora ar trebui să asigure faptul că utilizarea majorărilor de capital constituie un instrument de supraveghere eficace și practic pentru protejarea deținătorilor de polițe și a beneficiarilor prin calcularea unei cerințe de capital de solvabilitate care să reflecte în mod corespunzător profilul de risc global al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Cuantumurile majorărilor de capital au o valoare numerică pozitivă. Precizările ar trebui de asemenea să ia în considerare nevoia de a elabora abordări consecvente și comune pentru circumstanțe similare. În acest scop, limitele și procentajele de referință ar putea fi utilizate ca ipoteze pentru evaluarea deviațiilor, însă nu ar trebui să deturneze atenția de la obiectivul principal, care este acela de a stabili majorări adecvate pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cauză.

(104)

În aplicarea articolului 138 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, atunci când decide dacă să declare existența unei situații nefavorabile excepționale care afectează întreprinderile de asigurare și de reasigurare ce reprezintă o cotă de piață importantă sau un procent semnificativ din liniile de activitate afectate, EIOPA ar trebui să ia în considerare toți factorii relevanți la nivelul pieței sau al liniei de activitate afectate, inclusiv factorii stabiliți în prezentul regulament.

(105)

În aplicarea articolului 138 alineatul (4), atunci când decide dacă să extindă perioada de redresare și când determină durata acestei prelungiri pentru o anumită întreprindere de asigurare sau de reasigurare, sub rezerva limitei de maximum șapte ani prevăzute la articolul 138 alineatul (4), autoritatea de supraveghere ar trebui să ia în considerare toți factorii relevanți care sunt specifici întreprinderii, inclusiv factorii stabiliți în prezentul regulament.

(106)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare au obligația, în temeiul Directivei 2009/138/CE, de a publica informații privind solvabilitatea și situația lor financiară. Cerințele detaliate și armonizate care reglementează informațiile care trebuie publicate și modalitățile prin care trebuie realizat acest lucru ar trebui să fie adecvate, astfel încât să se asigure condiții echivalente pe piață și buna funcționare a piețelor de asigurări și de reasigurări în întreaga Uniune și să se faciliteze integrarea efectivă a piețelor de asigurări și de reasigurări pe întreg teritoriul Uniunii.

(107)

La aplicarea principiului proporționalității în domeniul publicării informațiilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu ar trebui să aibă obligația de a face publice informații care nu ar fi relevante pentru activitatea lor sau care nu ar fi semnificative.

(108)

În cazul în care se fac trimiteri la informații echivalente care au fost făcute publice în temeiul altor dispoziții juridice sau de reglementare, acestea ar trebui să conducă direct la informațiile în sine și nu ar trebui să fie trimiteri la un document general.

(109)

În cazul în care autoritățile de supraveghere acordă întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, în conformitate cu articolul 53 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/138/CE, permisiunea de a nu divulga anumite informații, această permisiune ar trebui să rămână valabilă numai atâta timp cât și motivul nepublicării continuă să existe. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare publică informațiile relevante atunci când acest motiv încetează să mai existe și doar începând de la această dată.

(110)

Directiva 2009/138/CE prevede obligația statelor membre de a se asigura că autoritățile de supraveghere au competența de a impune prezentarea tuturor informațiilor necesare pentru desfășurarea acțiunilor de supraveghere. O parte esențială a acestor informații ar trebui să fie informațiile care trebuie transmise autorităților de supraveghere în mod regulat.

(111)

Pentru asigurarea convergenței efective în procesul de supraveghere efectuat de autoritățile de supraveghere, ar trebui adoptate cerințe detaliate și armonizate care să reglementeze informațiile care trebuie prezentate în mod regulat și modalitățile prin care acest lucru urmează să se realizeze.

(112)

Informațiile pe care întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să le raporteze cu regularitate către autoritățile de supraveghere cuprind raportul privind solvabilitatea și situația financiară. În plus, întreprinderile ar trebui să prezinte raportul periodic de supraveghere, cu informații suplimentare față de cele incluse în raportul privind solvabilitatea și situația financiară care sunt necesare în scopuri de supraveghere. În beneficiul atât al întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, cât și al autorităților de supraveghere, aceste două rapoarte ar trebui să aibă aceeași structură.

(113)

Pe baza unei evaluări a riscurilor privind o întreprindere de asigurare și de reasigurare realizate în conformitate cu articolul 36 din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere pot solicita prezentarea anuală a raportului periodic de supraveghere al întreprinderii respective. În cazul în care nu se întâmplă acest lucru și întreprinderile de asigurare și de reasigurare își prezintă raportul periodic de supraveghere numai o dată la trei ani, acestea ar trebui totuși să informeze anual autoritățile de supraveghere cu privire la orice evoluții majore care au avut loc de la ultima perioadă de raportare.

(114)

Informațiile calitative și cantitative ar trebui să fie publicate sau transmise autorității de supraveghere, în mod periodic, sub forma unui raport descriptiv și a unor formulare cantitative. Formularele cantitative ar trebui să precizeze foarte detaliat și să completeze, atunci când este cazul, informațiile furnizate în raportul descriptiv. Raportul și formularele ar trebui să le ofere autorităților de supraveghere, pe lângă informațiile deja prezentate în raportul privind solvabilitatea și situația financiară, informații suficiente pentru a le permite acestora să își îndeplinească obligațiile în temeiul Directivei 2009/138/CE, dar nu ar trebui să conducă la sarcini inutile pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Domeniul de aplicare al formularelor cantitative care trebuie prezentate trimestrial ar trebui să fie mai restrâns decât domeniul de aplicare al formularelor cantitative care trebuie prezentate anual.

(115)

La aplicarea principiului proporționalității în domeniul raportării de supraveghere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare sau sucursalele stabilite în Uniune nu ar trebui să aibă obligația de a prezenta informații care nu ar fi relevante pentru activitatea lor sau care nu ar fi semnificative.

(116)

Criteriile și metodele aferente procesului de supraveghere ar trebui făcute publice. Acestea ar trebui să includă mijloacele și măsurile generale pe care le utilizează autoritățile de supraveghere pentru a analiza și a evalua respectarea cerințelor prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE și, în special, pentru a evalua caracterul adecvat al procesului de gestionare a riscurilor de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare, precum și capacitatea acestora de a rezista la evenimente sau evoluții adverse.

(117)

Publicarea unor date statistice agregate, în temeiul articolului 31 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2009/138/CE, este menită să furnizeze informații generale legate de sectoarele naționale de asigurare, precum și de activitățile importante ale autorităților de supraveghere înseși. Informațiile relevante ar trebui să includă date referitoare la cerințele cantitative și calitative, împreună cu datele naționale agregate raportate în termeni comparabili în timp.

(118)

Pentru a se asigura comparabilitatea datelor făcute publice în scopuri de supraveghere, ar trebui să se întocmească o listă cu aspectele-cheie ale aplicării cadrului prudențial referitoare la care autoritățile de supraveghere ar trebui, ca cerință minimă, să publice datele agregate.

(119)

Expunerea vehiculului investițional ar trebui să fie întotdeauna limitată, pentru a se asigura faptul că vehiculul investițional are active a căror valoare este egală cu sau mai mare decât expunerea sa maximă agregată la risc.

(120)

În cazul în care un vehicul investițional își asumă riscuri din partea mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, respectivul vehicul investițional ar trebui să rămână în permanență protejat față de procedurile de lichidare a oricăreia dintre celelalte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care transferă riscuri către vehiculul investițional.

(121)

Evaluarea cerințelor de competență și onorabilitate pentru acționarii sau asociații care dețin o participație calificată în vehiculul investițional și pentru persoanele care gestionează efectiv vehiculul investițional ar trebui, dacă este cazul, să țină seama de cerințele similare care se aplică întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

(122)

Transferul de riscuri dinspre o întreprindere de asigurare sau de reasigurare către vehiculul investițional și dinspre vehiculul investițional către furnizorii de creanțe sau de finanțare ar trebui să fie liber de orice tranzacții conexe care ar putea submina caracterul efectiv al transferului de riscuri, cum ar fi drepturile contractuale ale acordurilor de compensare sau ale acordurilor auxiliare menite să reducă pierderile potențiale sau reale suportate ca urmare a transferului de riscuri către furnizorii de creanțe sau de finanțare sau către vehiculul investițional.

(123)

Pentru a se asigura că includerea viitoarelor plăți nu subminează transferul efectiv al riscului dinspre întreprinderea de asigurare sau de reasigurare către vehiculul investițional, este important ca neîncasarea plăților să nu afecteze fondurile proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Pentru a stabili că nu există niciun scenariu în care s-ar putea întâmpla acest lucru, întreprinderea ar trebui să ia în considerare toate scenariile avute în vedere în acordurile contractuale și orice alte scenarii, cu excepția cazului în care probabilitatea că aceste alte scenarii să se concretizeze este extrem de redusă.

(124)

Articolul 220 din Directiva 2009/138/CE prevede realizarea calculului solvabilității la nivel de grup în conformitate cu metoda 1 (metoda bazată pe consolidarea contabilă), cu excepția cazului în care aplicarea exclusivă a acesteia nu ar fi adecvată. Atunci când determină dacă în locul metodei 1 sau în combinație cu aceasta ar trebui utilizată metoda 2 (metoda deducerii și agregării), supraveghetorul grupului ar trebui să ia în considerare o serie de elemente relevante armonizate. Un astfel de element constă în a determina dacă utilizarea metodei 1 ar fi excesiv de greoaie și dacă natura, amploarea și complexitatea riscurilor grupului ar fi de așa natură încât utilizarea metodei 2 nu ar afecta semnificativ rezultatele calculului solvabilității la nivel de grup. Pentru a stabili, în aceste scopuri, dacă utilizarea metodei 2 ar afecta semnificativ rezultatele calculului solvabilității la nivel de grup, metoda 2 ar trebui să fie comparată cu metoda 1, utilizându-se fondurile proprii eligibile ale întregului grup și cerința de capital de solvabilitate pe bază agregată a grupului, calculată în conformitate cu Directiva 2009/138/CE, iar nu cu cerințele de solvabilitate stabilite într-o țară terță echivalentă.

(125)

Cu scopul de a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile în țările terțe, în cazul în care un grup include întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate din țări terțe și în cazul în care Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 227 alineatele (4) și (5) din Directiva 2009/138/CE prin care atestă că regimurile de solvabilitate ale țărilor terțe respective sunt echivalente sau echivalente cu titlu provizoriu, supraveghetorul grupului ar trebui să acorde prioritate unei astfel de atestări atunci când decide dacă metoda 2 (deducere și agregare) ar trebui utilizată în locul metodei 1 (consolidare) sau în combinație cu aceasta.

(126)

Directiva 2009/138/CE prevede că, în cazul în care autoritățile de supraveghere consideră că anumite fonduri proprii eligibile pentru cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate la nivel de grup, aceste fonduri proprii pot fi incluse în calcul numai în măsura în care sunt eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii afiliate. În acest context, atunci când analizează dacă anumite fonduri proprii ale unei întreprinderi afiliate nu pot fi disponibile în mod efectiv pentru grup, autoritățile de supraveghere ar trebui să ia decizii după ce au determinat dacă există restricții care afectează fungibilitatea elementelor corespunzătoare de fonduri proprii (cu alte cuvinte dacă acestea sunt destinate să absoarbă numai anumite pierderi) sau transferabilitatea acestora (cu alte cuvinte dacă există obstacole semnificative în calea deplasării elementelor de fonduri proprii de la o entitate la alta). În scopul acestei evaluări, autoritățile de supraveghere ar trebui să acorde o atenție deosebită oricărui interes minoritar în fondurile proprii eligibile care acoperă cerința de capital de solvabilitate a unei filiale a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, a unui holding de asigurare sau a unui holding financiar mixt.

(127)

Pentru a se garanta că deținătorii de polițe și beneficiarii unor întreprinderi de asigurare și de reasigurare care fac parte dintr-un grup sunt protejați în mod adecvat în cazul lichidării oricărei întreprinderi incluse în domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup, elementele de fonduri proprii care sunt emise de către holdingurile de asigurare și holdingurile financiare mixte în cadrul grupului nu ar trebui considerate ca fiind libere de sarcini decât dacă creanțele referitoare la aceste elemente de fonduri proprii se clasifică în urma creanțelor tuturor deținătorilor de polițe și ale tuturor beneficiarilor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care aparțin grupului.

(128)

Ar trebui să se stabilească norme corespunzătoare la nivel de grup pentru regimul vehiculelor investiționale. În acest context, vehiculele investiționale, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/138/CE, care fie respectă cerințele directivei, fie sunt reglementate de o autoritate de supraveghere dintr-o țară terță și respectă cerințe echivalente nu ar trebui să facă obiectul consolidării integrale.

(129)

Calculul celei mai bune estimări a rezervelor tehnice la nivel de grup în conformitate cu metoda 1 (metoda bazată pe consolidarea contabilă) ar trebui să se bazeze pe ipoteza că suma dintre cea mai bună estimare a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare participative și cota proporțională a celei mai bune estimări pentru întreprinderile sale afiliate, fiecare ajustată pentru tranzacțiile intragrup, reprezintă aproximativ același cuantum ca și cel care ar rezulta din calculul celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare și de reasigurare consolidate la nivelul grupului în conformitate cu articolele 75-86 din Directiva 2009/138/CE. Mai precis, în cazul în care pentru calculul respectiv se utilizează cele mai bune estimări ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare din țări terțe, aceste estimări ar trebui să fie evaluate în conformitate cu respectivele articole.

(130)

Calculul marjei de risc a rezervelor tehnice la nivel de grup în conformitate cu metoda 1 (metoda bazată pe consolidarea contabilă) ar trebui să se bazeze pe ipoteza că transferul obligațiilor de asigurare și de reasigurare ale grupului se realizează separat pentru fiecare întreprindere de asigurare și de reasigurare din grup și că marja de risc nu permite diversificarea riscurilor acestor întreprinderi. În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 73 alineatele (2) și (5) din Directiva 2009/138/CE, calculul ar trebui să se bazeze pe ipoteza că transferul obligațiilor de asigurare din portofoliu aferente activităților de asigurare de viață și de asigurare generală se efectuează separat.

(131)

Grupurile pot solicita utilizarea a două tipuri de modele interne pentru a-și calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului. În cazul în care un model intern este utilizat numai pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului și nu este utilizat pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup, ar trebui să se aplice articolul 230 din Directiva 2009/138/CE. În acest context, este necesar să se asigure că aprobarea unui model intern utilizat pentru a calcula numai cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului este realizată de către autoritatea de supraveghere a grupului în concordanță cu dispozițiile stabilite în directiva menționată anterior pentru procedura de aprobare a modelelor interne utilizate la nivel individual, inclusiv cu actul de punere în aplicare menționat la articolul 114 alineatul (2) din directivă. În vederea promovării cooperării în cadrul colegiului supraveghetorilor, este necesar să se precizeze modul în care supraveghetorul grupului ar trebui să implice și alte autorități de supraveghere înainte de luarea deciziei privind cererea de aprobare.

(132)

În cazul în care un grup solicită utilizarea aceluiași model intern pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului și cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup, ar trebui să se aplice articolul 231 din Directiva 2009/138/CE. În acest context, pentru a asigura că supraveghetorul grupului și celelalte autorități de supraveghere interesate cooperează în mod eficace și că iau o decizie comună în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea de a permite utilizarea respectivului model intern, este necesar să se stabilească dispoziții privind documentația necesară și procedura de decizie comună cu privire la cererea respectivă.

(133)

Aprobarea unui model intern utilizat numai pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului, realizată pe baza articolului 230 din Directiva 2009/138/CE, nu ar trebui să influențeze nicio permisiune viitoare solicitată în temeiul articolului 231 din respectiva directivă. În special, orice cerere privind permisiunea de a calcula cerința de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului împreună cu cerința de capital de solvabilitate a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare afiliate din grup pe baza unui model intern deja aprobat în temeiul articolului 230 din Directiva 2009/138/CE ar trebui să urmeze procedura prevăzută la articolul 231 din directivă.

(134)

Grupurile ar trebui să solicite permisiunea de a utiliza un model intern parțial pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului fie atunci când numai o parte dintre întreprinderile afiliate sunt incluse în domeniul de aplicare al modelului intern al grupului, fie în legătură cu domeniul de aplicare limitat la care se face referire la articolul 112 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, fie în legătură cu o combinație a acestor două situații.

(135)

Pentru ca un model intern utilizat numai pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului să fie utilizat la scară largă și să joace un rol important în sistemul de guvernanță al grupului, rezultatele acestui model intern ar trebui să fie utilizate de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare a căror activitate face parte, integral sau parțial, din domeniul de aplicare al modelului intern. În acest context, respectivele întreprinderi nu ar trebui să fie obligate să îndeplinească cerințele testului de utilizare în cazul în care au utilizat acest model intern pentru calculul cerinței lor de capital de solvabilitate. Cerința privind îndeplinirea testului de utilizare pentru aceste întreprinderi ar trebui să se limiteze la rezultatele acelui model intern și la o aplicare coerentă a sistemelor de gestionare a riscurilor și de control intern în cadrul grupului.

(136)

Atunci când se evaluează dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 236 din Directiva 2009/138/CE, supraveghetorul grupului și celelalte autorități de supraveghere interesate ar trebui să țină seama de o serie de criterii relevante armonizate pentru a asigura supravegherea armonizată a solvabilității la nivel de grup pentru grupurile care fac obiectul unei gestionări centralizate a riscurilor.

(137)

Pentru a realiza o cooperare eficientă în ceea ce privește supravegherea filialelor întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare dintr-un grup care face obiectul unei gestionări centralizate a riscurilor, astfel cum se prevede la articolele 237-243 din Directiva 2009/138/CE, este esențial să se armonizeze procedurile care trebuie urmate de către autoritățile de supraveghere în cadrul supravegherii acestor filiale ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare.

(138)

Pentru a stabili în mod clar în ce moment survine o situație de urgență, în sensul articolului 239 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, autoritatea de supraveghere care a acordat autorizația filialei întreprinderii de asigurare sau de reasigurare a cărei stare financiară se deteriorează ar trebui să țină seama de o serie de criterii armonizate.

(139)

Colegiul supraveghetorilor ar trebui să reprezinte o platformă permanentă de coordonare între autoritățile de supraveghere, promovând o înțelegere comună a profilului de risc al grupului și al întreprinderilor sale afiliate și vizând o supraveghere bazată pe riscuri mai eficientă și eficace atât la nivel de grup, cât și la nivel individual. În acest context, pentru a se asigura buna funcționare a colegiului, este necesar să se stabilească criterii pe baza cărora o sucursală să poată fi considerată drept semnificativă în scopul participării la colegiu a autorităților de supraveghere ale sucursalelor semnificative. Este, de asemenea, esențial să se armonizeze cerințele aplicabile coordonării supravegherii grupurilor de asigurare și de reasigurare, în vederea promovării convergenței practicilor de supraveghere.

(140)

Directiva 2009/138/CE prevede obligația întreprinderilor de asigurare și de reasigurare participative, a holdingurilor de asigurare sau a holdingurilor financiare mixte de a face publice informații privind solvabilitatea și situația financiară a grupului. De asemenea, directiva sus-menționată prevede posibilitatea ca aceste întreprinderi să prezinte un singur raport privind solvabilitatea și situația financiară care să cuprindă atât informații despre respectivul grup, cât și informațiile privind solvabilitatea și situația financiară necesare în legătură cu oricare dintre filialele lor. Acest regim are scopul de a asigura faptul că părțile interesate sunt informate în mod corespunzător cu privire la solvabilitatea și situația financiară a grupurilor de asigurare și de reasigurare și, în același timp, de a reduce în mod corespunzător sarcina aferentă pentru astfel de grupuri. În acest context, este necesar să se armonizeze cerințele aplicabile informațiilor care trebuie publicate de către grupurile de asigurare și de reasigurare, indiferent dacă aceste grupuri recurg sau nu la opțiunea de a furniza un singur raport privind solvabilitatea și situația financiară.

(141)

Pentru asigurarea convergenței efective a procesului de supraveghere efectuat de supravegherii grupului, ar trebui adoptate cerințe detaliate și armonizate care să reglementeze informațiile care trebuie prezentate în mod regulat de către grupurile de asigurare și de reasigurare. Cerințele ar trebui, de asemenea, să faciliteze schimbul de informații din cadrul colegiilor supraveghetorilor și ar trebui, pe cât posibil, să vizeze limitarea sarcinii aferente acestor grupuri de asigurare și de reasigurare.

(142)

Evaluarea realizată în temeiul articolelor 172, 227 și 260 din Directiva 2009/138/CE pentru a se determina dacă regimul de solvabilitate sau regimul prudențial dintr-o țară terță este echivalent cu cel prevăzut în titlul I sau în titlul III din respectiva directivă ar trebui să fie un proces continuu și să se desfășoare cu scopul de a se asigura că regimul de solvabilitate sau regimul prudențial din țara terță demonstrează că dispune de un nivel de protecție a deținătorilor de polițe și a beneficiarilor echivalent celui prevăzut în directivă.

(143)

Evaluarea realizată în temeiul articolelor 172, 227 și 260 din Directiva 2009/138/CE pentru a se determina dacă regimul de solvabilitate sau regimul prudențial dintr-o țară terță este echivalent celui prevăzut în titlul I sau în titlul III din respectiva directivă ar trebui să se realizeze pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament, și anume a criteriilor de la articolul 378 în ceea ce privește articolul 172, a celor de la articolul 379 în ceea ce privește articolul 227 și, respectiv, a celor de la articolul 380 în ceea ce privește articolul 260.

(144)

Când se stabilește dacă au fost respectate criteriile care trebuie avute în vedere pentru evaluarea echivalenței țărilor terțe, ar trebui să se țină cont de conținutul dispozițiilor legislative sau al altor cerințe de reglementare din regimul de solvabilitate sau regimul prudențial al țării terțe în cauză, precum și de modul în care dispozițiile legislative sau cerințele respective sunt implementate și aplicate, precum și de practicile autorităților de supraveghere din țara terță în cauză. De asemenea, ar trebui să se țină cont de măsura în care autoritățile de supraveghere din țara terță aplică principiul proporționalității prevăzut în Directiva 2009/138/CE.

(145)

Pentru a avea siguranța că efectele stabilirii unei echivalențe pozitive în conformitate cu articolul 172 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/138/CE, precum și cu articolul 211 din prezentul regulament nu subminează obiectivul principal al reglementării și al supravegherii din domeniul asigurărilor și al reasigurărilor, și anume protecția adecvată a deținătorilor de polițe și a beneficiarilor, criteriile de evaluare a echivalenței în temeiul articolului 172 din directiva menționată ar trebui să includă principiile prevăzute în titlul I privind regulile generale de inițiere și desfășurare a activităților de reasigurare.

(146)

Pentru a avea siguranța că prin luarea în considerare a cerinței de capital de solvabilitate și a fondurilor proprii eligibile prevăzute de o țară terță pentru stabilirea solvabilității grupului atunci când se utilizează metoda 2 se obține o solvabilitate a grupului care este echivalentă cu cea care s-ar obține dacă s-ar aplica cerințele prevăzute în Directiva 2009/138/CE, criteriile de evaluare a echivalenței în temeiul articolul 227 din directiva menționată ar trebui să includă principiile prevăzute în titlul I capitolul VI referitor la normele privind evaluarea activelor și pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și normele privind investițiile.

(147)

Pentru a avea siguranța că exceptarea unui grup de la supravegherea la nivel de grup în cadrul Uniunii nu subminează rolul fundamental atribuit supravegherii la nivel de grup de Directiva 2009/138/CE, criteriile de evaluare a echivalenței în temeiul articolului 260 din directiva menționată ar trebui să includă principiile prevăzute în titlul III privind supravegherea întreprinderilor de asigurare și de reasigurare dintr-un grup.

(148)

Autoritățile de supraveghere din statele membre și autoritățile de supraveghere din țările terțe pentru care s-a adoptat o decizie de echivalență pozitivă sau pentru care se aplică un regim de echivalență temporară ar trebui să coopereze și să facă schimb de informații pentru a se asigura că există o înțelegere comună clară a riscurilor și a solvabilității la nivel de grup.

(149)

Pentru a avea siguranța că se pot face schimburi de informații între autoritățile de supraveghere, autoritățile de supraveghere din țările terțe pentru care s-a adoptat o decizie de echivalență pozitivă sau pentru care se aplică un regim de echivalență temporară ar trebui să aibă obligația de a respecta secretul profesional.

(150)

Pentru a asigura faptul că formula standard continuă să îndeplinească permanent cerințele prevăzute la articolul 101 alineatele (2) și (3) din Directiva 2009/138/CE, Comisia va revizui metodele, ipotezele și parametrii standard utilizați pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate cu ajutorul formulei standard, în special metodele, ipotezele și parametrii standard utilizați în modulul „risc de piață” prevăzut în titlul I capitolul V secțiunea 6; Comisia va revizui inclusiv parametrii standard pentru titlurile cu venit fix și infrastructura pe termen lung, parametrii standard pentru riscul de primă și riscul de rezervă prevăzuți în anexa II, parametrii standard pentru riscul de mortalitate, precum și subgrupul de parametri standard care ar putea fi înlocuiți cu parametrii specifici întreprinderii menționați la articolul 218 și metodele standardizate de calcul al acestor parametri menționate la articolul 220. Această revizuire ar trebui să valorifice experiența câștigată de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în timpul perioadei de tranziție și în primii ani ai aplicării acestor acte delegate și să se efectueze înainte de decembrie 2018.

(151)

Pentru a spori securitatea juridică cu privire la regimul de supraveghere pe parcursul perioadei de introducere treptată prevăzute la articolul 308a din Directiva 2009/138/CE, care se aplică de la 1 aprilie 2015, este important să se asigure intrarea în vigoare a prezentului regulament cât mai curând posibil, în ziua următoare publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

EVALUAREA ȘI CERINȚELE DE CAPITAL BAZATE PE RISC (PILONUL I), GUVERNANȚA CONSOLIDATĂ (PILONUL II) ȘI TRANSPARENȚA SPORITĂ (PILONUL III)

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

SECȚIUNEA 1

Definiții și principii generale

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„metode de evaluare alternative” înseamnă metodele de evaluare care sunt conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, altele decât cele care utilizează exclusiv prețurile de cotare pe piață pentru active sau pasive identice sau similare;

2.

„analiză a scenariilor” înseamnă analiza impactului unei combinații de evenimente adverse;

3.

„obligația de asigurare de sănătate” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă unul dintre cazurile sau ambele cazuri expuse mai jos:

(i)

furnizarea de tratament sau îngrijire medicală, inclusiv tratamentul sau îngrijirea medicală preventivă ori curativă din motive de boală, accident, handicap sau infirmitate ori furnizarea unei compensații financiare pentru un astfel de tratament sau de îngrijire,

(ii)

compensația financiară pentru boală, accident, handicap sau infirmitate;

4.

„obligația de asigurare a cheltuielilor medicale” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă furnizarea compensației financiare menționate la punctul 3 subpunctul (i);

5.

„obligația de asigurare de protecție a veniturilor” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă compensația financiară menționată la punctul 3 subpunctul (ii), alta decât compensația financiară menționată la punctul 3 subpunctul (i);

6.

„obligația de asigurare de accidente de muncă și boli profesionale” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă furnizarea compensațiilor financiare menționate la punctul (3) subpunctele (i) și (ii) și care decurge numai din accidentele survenite la locul de muncă, accidentele legate de muncă și bolile profesionale;

7.

„obligația de reasigurare de sănătate” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de sănătate;

8.

„obligația de reasigurare a cheltuielilor medicale” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare a cheltuielilor medicale;

9.

„obligația de reasigurare de protecție a veniturilor” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de protecție a veniturilor;

10.

„obligația de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de accidente de muncă și boli profesionale;

11.

„prime subscrise” înseamnă primele datorate unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în cursul unui interval de timp determinat, indiferent dacă aceste prime se referă integral sau parțial la acoperirea oferită de asigurare sau de reasigurare într-o perioadă de timp diferită;

12.

„prime câștigate” înseamnă primele legate de riscul acoperit de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, pentru o anumită perioadă de timp;

13.

„răscumpărare” înseamnă toate modalitățile posibile de a rezilia integral sau parțial o poliță, printre care se numără:

(i)

rezilierea voluntară a poliței de asigurare cu sau fără plata unei valori de răscumpărare;

(ii)

înlocuirea de către deținătorul poliței a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii)

rezilierea poliței de asigurare în urma refuzului deținătorului poliței de a plăti prima;

14.

„încetarea” unui contract de asigurare înseamnă răscumpărarea, rezilierea fără plată, onorarea contractului, clauze de încetare automată, exercitarea altor opțiuni de încetare sau neexercitarea opțiunilor de continuitate;

15.

„opțiunile de încetare” înseamnă toate drepturile legale sau contractuale ale unui deținător de polițe care îi permit acestuia să rezilieze, să răscumpere, să reducă, să restricționeze sau să suspende, integral sau parțial, o asigurare sau să permită unei polițe de asigurare să expire;

16.

„opțiunile de continuitate” înseamnă toate drepturile legale sau contractuale ale unui deținător de polițe care îi permit acestuia să încheie, să reînnoiască, să majoreze, să prelungească sau să reia, integral sau parțial, asigurarea sau reasigurarea;

17.

„acoperirea unui model intern” înseamnă riscurile care sunt reflectate în prognoza distribuției probabilităților care stă la baza modelului intern;

18.

„domeniul de aplicare al unui model intern” înseamnă riscurile pe care modelul intern este autorizat să le acopere; domeniul de aplicare al unui model intern poate include atât riscurile care sunt reflectate, cât și cele care nu sunt reflectate în formula standard a cerinței de capital de solvabilitate;

19.

„o investiție într-un titlu de valoare tranzacționabil sau într-un alt instrument financiar bazat pe împrumuturi restructurate” și „o poziție din securitizare” înseamnă o expunere la o securitizare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1);

20.

„poziție din resecuritizare” înseamnă o expunere la o resecuritizare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

21.

„inițiator” înseamnă un inițiator în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

22.

„sponsor” înseamnă un sponsor în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

23.

„tranșă” înseamnă o tranșă în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 67 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

24.

„bancă centrală” înseamnă o bancă centrală în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 46 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

25.

„risc aferent bazei” înseamnă riscul care rezultă din situația în care expunerea acoperită prin tehnica de diminuare a riscurilor nu corespunde cu expunerea la risc a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

26.

„contracte de garanție reală” înseamnă contracte în temeiul cărora furnizorii de garanții reale realizează una dintre acțiunile următoare:

(a)

transferă proprietatea deplină asupra garanției reale către beneficiarul garanției reale, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea unei obligații relevante;

(b)

furnizează garanții reale ca garanție beneficiarului garanției reale sau în favoarea acestuia, proprietarul legal al garanției reale rămânând furnizorul garanției reale sau un custode atunci când se stabilește dreptul de garanție;

27.

în ceea ce privește o mulțime de elemente, „toate combinațiile posibile a două” elemente de acest tip înseamnă toate perechile ordonate de elemente din seria respectivă;

28.

„acord de coasigurare” înseamnă un acord prin care mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare convin să pună în comun, în proporții bine definite, riscurile de asigurare identificate. Părțile asigurate de către participanții la acordul de coasigurare nu sunt ele însele participante la acordul de coasigurare.

29.

„participare în coasigurare de tip A” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare unui grup care a încheiat un acord de coasigurare, în situația în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu participă la acordul de coasigurare;

30.

„participare în coasigurare de tip B” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare unui alt participant la un acord de coasigurare, în situația în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participă la acordul de coasigurare;

31.

„participare în coasigurare de tip C” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care participă la un acord de coasigurare unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care nu participă la acordul de coasigurare.

32.

„piață diversificată” înseamnă o piață în care tranzacțiile ce implică o cantitate mare de instrumente financiare pot avea loc fără a afecta în mod semnificativ prețul instrumentelor.

33.

„piață lichidă” înseamnă o piață în care instrumentele financiare pot fi ușor convertite printr-un act de achiziționare sau de vânzare fără a provoca o variație importantă a prețului.

34.

„piață transparentă” înseamnă o piață în care schimburile comerciale curente și informațiile privind prețul sunt ușor accesibile publicului, în special întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

35.

„bonusuri discreționare viitoare” și „beneficii discreționare viitoare” înseamnă beneficiile viitoare, altele decât beneficiile de tip index-linked sau de tip unit-linked din contractele de asigurare sau de reasigurare care au una dintre următoarele caracteristici:

(a)

se bazează, din punct de vedere juridic sau contractual, pe unul sau mai multe dintre următoarele rezultate:

(i)

performanțele unui grup specific de contracte sau ale unui tip specific de contracte sau ale unui singur contract;

(ii)

randamentul investiției, realizat sau nerealizat, aferent unui anumit portofoliu de active deținut de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(iii)

profitul sau pierderea, aferentă contractului, a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sau a fondului;

(b)

se bazează pe o declarație a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar calendarul sau cuantumul beneficiilor este la discreția acesteia, parțial sau integral;

36.

„structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc” înseamnă o structură temporală a ratei dobânzilor fără risc care este obținută în același mod ca structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată pentru calculul celei mai bune estimări prevăzute la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, dar fără aplicarea, în cazul structurii relevante a ratei dobânzilor fără risc, a primei de echilibrare, a primei de volatilitate sau a ajustării tranzitorii, în conformitate cu articolul 308c din respectiva directivă;

37.

„portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare” înseamnă un portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare și portofoliul de active alocat, astfel cum se menționează la articolul 77b alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE.

38.

„obligațiile de asigurare de sănătate SLT” înseamnă obligațiile de asigurare de sănătate care sunt alocate liniilor de activitate legate de obligațiile de asigurare de viață în conformitate cu articolul 55 alineatul (1).

39.

„obligațiile de asigurare de sănătate NSLT” înseamnă obligațiile de asigurare de sănătate care sunt alocate liniilor de activitate legate de obligațiile de asigurare generală în conformitate cu articolul 55 alineatul (1).

40.

„organism de plasament colectiv” înseamnă un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) sau un fond de investiții alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3);

41.

în ceea ce privește o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, „unitate operațională principală” înseamnă un anumit segment al întreprinderii de asigurare și de reasigurare care funcționează independent de alte părți ale întreprinderii, care dispune de resurse și proceduri specifice de guvernanță în cadrul întreprinderii și care prezintă riscuri semnificative în raport cu întreaga activitate a întreprinderii;

42.

în ceea ce privește un grup de asigurare sau de reasigurare, „unitate operațională principală” înseamnă un anumit segment al grupului care funcționează independent de alte părți ale grupului, care dispune de resurse și proceduri specifice de guvernanță în cadrul grupului și care prezintă riscuri semnificative în raport cu întreaga activitate a grupului; orice entitate juridică aparținând grupului constituie o unitate operațională principală sau este formată din mai multe unități operaționale principale.

43.

„organ administrativ, de conducere sau de control” înseamnă, în cazul în care legislația națională prevede un sistem pe două niveluri compus dintr-un organ de conducere și dintr-un organ de control, organul de conducere sau organul de control sau ambele, după cum se specifică în legislația națională relevantă sau, în cazul în care nu se specifică nimic în legislația națională relevantă, organul de conducere;

44.

„expunere maximă agregată la risc” înseamnă suma plăților maxime, inclusiv a cheltuielilor pe care le pot suporta vehiculele investiționale, excluzând cheltuielile care îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a)

vehiculul investițional are dreptul de a solicita întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional să plătească cheltuielile;

(b)

vehiculul investițional nu are obligația de a plăti cheltuielile, cu excepția cazului în care și până în momentul în care un cuantum egal cu cheltuielile a fost primit de la întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional;

(c)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional nu include cheltuielile ca fiind o sumă de recuperat de la vehiculul investițional în conformitate cu articolul 41 din prezentul regulament.

45.

„contract de asigurare sau de reasigurare existent” înseamnă un contract de asigurare sau de reasigurare pentru care obligațiile de asigurare sau de reasigurare au fost recunoscute;

46.

„profitul preconizat inclus în primele viitoare” înseamnă valoarea actualizată preconizată a fluxurilor de trezorerie viitoare care rezultă din includerea în rezervele tehnice a primelor aferente contractelor de asigurare și de reasigurare existente, care se estimează că vor fi primite în viitor, dar care este posibil să nu fie primite dintr-un motiv oarecare, dar diferit de acela că evenimentul asigurat a avut loc, indiferent de drepturile legale sau contractuale ale deținătorului poliței de a dispune încetarea contractului.

47.

„asigurare ipotecară” înseamnă asigurarea creditului care oferă acoperire creditorilor în caz de neplată a împrumuturilor ipotecare.

48.

„filială” înseamnă orice filială în înțelesul articolului 22 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE, inclusiv filialele acesteia;

49.

„întreprindere afiliată” înseamnă o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

50.

„întreprindere reglementată” înseamnă „entitate reglementată” în sensul articolului 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4);

51.

„întreprindere nereglementată” înseamnă orice întreprindere, alta decât cele enumerate la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE;

52.

„întreprindere nereglementată care desfășoară activități financiare” înseamnă o întreprindere nereglementată care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) atunci când aceste activități constituie o parte semnificativă a activității sale generale;

53.

„întreprindere prestatoare de servicii auxiliare” înseamnă o întreprindere nereglementată a cărei activitate principală constă în deținerea sau administrarea de bunuri, administrarea de servicii de prelucrare a datelor, de servicii de sănătate și de îngrijire sau orice altă activitate similară care este auxiliară activității principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

54.

„societate de administrare a OPCVM” înseamnă o societate de administrare în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE sau o societate de investiții autorizată în temeiul articolului 27 din respectiva directivă, cu condiția să nu fi desemnat o societate de administrare, în temeiul respectivei directive;

55.

„administrator de fonduri de investiții alternative” înseamnă un administrator de fonduri de investiții alternative în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE;

56.

„instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale” înseamnă instituții în sensul articolului 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6);

57.

„întreprindere de asigurare națională” înseamnă o întreprindere autorizată și supravegheată de autorități de supraveghere dintr-o țară terță care ar avea nevoie de o autorizație pentru a funcționa ca întreprindere de asigurare, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, dacă sediul său central ar fi situat în Uniune;

58.

„întreprindere de reasigurare națională” înseamnă o întreprindere autorizată și supravegheată de autorități de supraveghere dintr-o țară terță care ar avea nevoie de o autorizație pentru a funcționa ca întreprindere de reasigurare, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, dacă sediul său central ar fi situat în Uniune.

Articolul 2

Avizul experților

1.   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare formulează ipoteze cu privire la normele legate de evaluarea activelor și pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și normele privind investițiile, aceste ipoteze trebuie să se bazeze pe competențele unor persoane care dispun de cunoștințele, experiența și înțelegerea necesară a riscurilor inerente activității de asigurare sau de reasigurare.

2.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, că utilizatorii interni ai ipotezelor relevante sunt informați cu privire la conținutul, gradul de fiabilitate și limitările acestora. În acest scop, furnizorii de servicii cărora le-au fost externalizate funcții sau activități sunt considerați utilizatori interni.

SECȚIUNEA 2

Evaluările externe ale creditului

Articolul 3

Asocierea dintre evaluările creditului și nivelurile de calitate a creditului

Scara nivelurilor de calitate a creditului menționată la articolul 109a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE cuprinde nivelurile de calitate a creditului de la 0 la 6.

Articolul 4

Cerințele generale privind utilizarea evaluărilor de credit

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza o evaluare externă a creditului pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard numai dacă aceasta a fost emisă de o instituție de evaluare externă a creditului (ECAI) sau aprobată de o ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

2.   Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare desemnează una sau mai multe ECAI la care să se recurgă pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard.

3.   Utilizarea evaluărilor de credit trebuie să fie consecventă, iar acestea nu trebuie utilizate în mod selectiv.

4.   Atunci când utilizează evaluări ale creditului, întreprinderile de asigurare și de reasigurare îndeplinesc toate cerințele de mai jos:

(a)

în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare decide să utilizeze evaluările de credit realizate pentru o anumită clasă de elemente de către o ECAI desemnată, aceasta utilizează respectivele evaluări de credit în mod consecvent pentru toate elementele aparținând acelei clase;

(b)

în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare decide să utilizeze evaluările de credit realizate de o ECAI desemnată, aceasta utilizează respectivele evaluări în mod continuu și consecvent de-a lungul timpului;

(c)

o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează numai evaluările de credit efectuate de o ECAI desemnată care iau în considerare toate valorile principalului și ale dobânzii datorate pentru acesta;

(d)

în cazul în care nu este disponibilă decât o singură evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată pentru un element evaluat, respectiva evaluare de credit se utilizează pentru a determina cerințele de capital pentru elementul în cauză;

(e)

în cazul în care sunt disponibile două evaluări de credit efectuate de ECAI desemnate și ele corespund unor parametri diferiți pentru un element evaluat, se utilizează evaluarea care generează cerința de capital cea mai ridicată;

(f)

în cazul în care pentru un element evaluat sunt disponibile mai mult de două evaluări de credit efectuate de ECAI desemnate, se utilizează cele două evaluări de risc care generează cele mai scăzute două cerințe de capital. În cazul în care cele mai scăzute două cerințe de capital sunt diferite, dintre cele două evaluări de credit se utilizează evaluarea care generează cea mai ridicată cerință de capital. În cazul în care cele mai scăzute două cerințe de capital sunt echivalente, se utilizează evaluarea care generează respectiva cerință de capital;

(g)

atunci când e posibil, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează atât evaluările de credit solicitate, cât și pe cele nesolicitate.

5.   În cazul în care un element face parte din expunerile mai mari sau mai complexe ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, întreprinderea prezintă propria evaluare internă de credit a elementului respectiv și îl alocă unuia dintre cele șapte niveluri de pe scara de evaluare a calității creditului. În cazul în care propria evaluare internă de credit generează o cerință de capital mai redusă decât cea generată de evaluările de credit disponibile efectuate de ECAI desemnate, propria evaluare internă de credit nu trebuie luată în considerare pentru aplicarea prezentului regulament.

6.   În sensul alineatului (5), expunerile mai mari sau mai complexe ale unei întreprinderi includ pozițiile din securitizare de tip 2 menționate la articolul 177 alineatul (3) și pozițiile din resecuritizare.

Articolul 5

Evaluările de credit pentru emitenți sau pentru o emisiune

1.   Atunci când există o evaluare de credit pentru un anumit program sau o anumită facilitate de emisiune căreia îi aparține elementul ce reprezintă expunerea, se utilizează respectiva evaluare de credit.

2.   În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau o anumită facilitate de emisiune căreia nu îi aparține elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre cazurile următoare:

(a)

aceasta generează o cerință de capital echivalentă sau mai ridicată decât ar fi cazul altfel, iar expunerea în cauză este de rang egal sau inferior, în toate privințele, față de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz;

(b)

aceasta generează o cerință de capital echivalentă sau mai redusă decât ar fi cazul altfel, iar expunerea în cauză este de rang egal sau superior, în toate privințele, față de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz;

În toate celelalte cazuri, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ia în considerare faptul că nu există o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată care să fie disponibilă pentru expunere.

3.   Evaluările de credit pentru emitenții din cadrul unui grup de întreprinderi nu se utilizează ca evaluări de credit pentru un alt emitent din cadrul aceluiași grup de întreprinderi.

Articolul 6

Ratingurile duble de credit pentru pozițiile din securitizare

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (4) litera (d), în cazul în care este disponibilă o singură evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată pentru o poziție din securitizare, respectiva evaluare de credit nu se utilizează. Cerințele de capital pentru respectivul element sunt obținute ca și cum nu ar fi disponibilă nicio evaluare de credit a unei ECAI desemnate.

CAPITOLUL II

EVALUAREA ACTIVELOR ȘI PASIVELOR

Articolul 7

Ipotezele de evaluare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele pe baza ipotezei că întreprinderea își va continua activitatea în condiții normale.

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Pentru recunoașterea și evaluarea activelor și pasivelor, altele decât rezervele tehnice, se aplică articolele 9-16.

Articolul 9

Metodologia de evaluare — principiile generale

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc activele și pasivele cu respectarea standardelor internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

2.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, cu condiția ca aceste standarde să includă metode de evaluare compatibile cu metoda de evaluare prevăzută la articolul 75 din Directiva 2009/138/CE. În cazul în care standardele respective permit utilizarea mai multor metode de evaluare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează numai metodele de evaluare care sunt conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

3.   În cazul în care metodele de evaluare incluse în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 nu concordă — fie temporar, fie permanent — cu metoda de evaluare stabilită la articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează alte metode de evaluare care sunt considerate conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

4.   Prin derogare de la alineatele (1) și (2) și, în special, respectând principiul proporționalității prevăzut la articolul 29 alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot recunoaște și evalua un activ sau un pasiv pe baza metodei de evaluare pe care o utilizează pentru întocmirea situațiilor lor financiare anuale sau consolidate, în cazul în care:

(a)

metoda de evaluare este conformă cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE;

(b)

metoda de evaluare este proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii;

(c)

întreprinderea nu evaluează activul sau pasivul respectiv cu ajutorul standardelor internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 în situațiile sale financiare;

(d)

evaluarea activelor și pasivelor cu ajutorul standardelor internaționale de contabilitate ar impune costuri asupra întreprinderii care ar fi disproporționate în raport cu totalul cheltuielilor administrative.

5.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează separat activele individuale.

6.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează separat pasivele individuale.

Articolul 10

Metodologia de evaluare — ierarhia evaluării

1.   Atunci când evaluează activele și pasivele în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (2) și (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare urmează ierarhia de evaluare prevăzută la alineatele (2)-(7), ținând seama de caracteristicile activului sau ale pasivului în cazurile în care participanții de pe piață ar ține seama de acele caracteristici atunci când ar determina valoarea activului la data evaluării, inclusiv de forma și de locul activului sau al pasivului și, dacă este cazul, de restricțiile privind vânzarea sau utilizarea activului.

2.   Ca metodă de evaluare implicită, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele cu ajutorul prețurilor de piață cotate pe piețele active pentru active sau pasive identice.

3.   În cazul în care utilizarea de prețuri de piață cotate pe piețele active pentru active sau pasive identice nu este posibilă, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele cu ajutorul prețurilor de piață cotate pe piețele active pentru active și pasive similare, cu ajustări care să reflecte diferențele. Aceste ajustări reflectă factorii specifici activului sau pasivului, inclusiv toate elementele următoare:

(a)

forma și locul activului sau pasivului;

(b)

măsura în care intrările sunt legate de elemente comparabile cu activul sau pasivul; și

(c)

volumul și nivelul de activitate de pe piețele pe care intrările sunt observate.

4.   Utilizarea prețurilor cotate pe piață de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare se bazează pe criteriile pentru piețele active, astfel cum sunt definite în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

5.   În cazul în care criteriile menționate la alineatul (4) nu sunt îndeplinite, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează metode alternative de evaluare, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol.

6.   Atunci când utilizează metode alternative de evaluare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se bazează cât mai puțin posibil pe intrările specifice întreprinderii și utilizează la maximum intrările de pe piața relevantă, incluzând următoarele:

(a)

prețuri cotate pentru active sau pasive identice sau similare de pe piețe care nu sunt active;

(b)

alte intrări decât prețurile cotate observabile pentru activ sau pentru pasiv, inclusiv ratele dobânzii și curbele de randament observabile la intervale cotate în mod curent, volatilitățile implicite și marjele de credit;

(c)

intrările coroborate în funcție de piață, care pot să nu fie direct observabile, dar care se bazează pe date observabile pe piață sau sunt sprijinite de astfel de date.

Toate aceste intrări de pe piață trebuie ajustate pentru a se ține seama de factorii menționați la alineatul (3).

În măsura în care nu sunt disponibile intrări observabile relevante, inclusiv în situațiile în care activitatea de piață pentru activul sau pasivul respectiv este redusă sau chiar inexistentă la data evaluării, întreprinderile utilizează intrările neobservabile care reflectă ipotezele pe care le-ar utiliza participanții de pe piață pentru stabilirea valorii unui activ sau a unui pasiv, inclusiv ipotezele privind riscul. În cazul în care se utilizează intrări neobservabile, întreprinderile ajustează datele specifice întreprinderilor dacă informațiile disponibile rezonabile indică faptul că alți participanți de pe piață ar utiliza date diferite sau dacă există un element specific întreprinderii care nu este disponibil altor participanți de pe piață.

Atunci când evaluează ipotezele privind riscul menționate la prezentul alineat, întreprinderile țin seama de riscul inerent în tehnica de evaluare specifică utilizată pentru măsurarea valorii juste și de riscul inerent intrărilor utilizate de această tehnică de evaluare.

7.   Întreprinderile utilizează tehnici de evaluare conforme cu una sau mai multe dintre următoarele abordări atunci când se utilizează metode alternative de evaluare:

(a)

abordarea bazată pe piață, care utilizează prețuri și alte informații relevante generate de tranzacțiile de pe piață ce implică active, pasive, grupuri de active și grupuri de pasive identice sau similare. Tehnicile de evaluare conforme cu abordarea bazată pe piață includ matricea de stabilire a prețurilor.

(b)

abordarea bazată pe venituri, care convertește cuantumurile viitoare, cum ar fi fluxurile de trezorerie sau veniturile ori cheltuielile, într-un singur cuantum actual. Valoarea justă reflectă așteptările pieței de la momentul respectiv privind acele cuantumuri viitoare. Tehnicile de evaluare conforme cu abordarea bazată pe venituri includ tehnicile valorii actualizate, modelele de fixare a prețului pe valoarea opțiunii și metoda câștigurilor în plus pe mai multe perioade;

(c)

abordarea bazată pe costuri sau abordarea bazată pe costul curent de înlocuire reflectă cuantumul care ar fi necesar la momentul respectiv pentru a înlocui utilitatea economică a activului. Din perspectiva unui participant la piață care este vânzător, prețul care ar fi obținut pentru activ se bazează pe costurile suportate de un participant la piață care este cumpărător pentru a achiziționa sau a construi un activ înlocuitor cu utilitate comparabilă, ajustat pentru uzură morală.

Articolul 11

Recunoașterea datoriilor contingente

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare contabilizează drept pasive datoriile contingente recunoscute conform dispozițiilor de la articolul 9 din prezentul regulament, dacă acestea sunt semnificative.

2.   Datoriile contingente sunt semnificative în cazul în care informațiile cu privire la mărimea sau natura curentă sau potențială a acestor datorii ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor cărora le sunt destinate aceste informații, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

Articolul 12

Metodele de evaluare pentru fondul comercial și imobilizările necorporale

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează următoarele active la nivelul zero:

1.

fondul comercial;

2.

imobilizările necorporale, altele decât fondul comercial, cu excepția cazului în care imobilizarea necorporală poate fi vândută separat și întreprinderea de asigurare și de reasigurare poate demonstra că există pentru aceleași active sau pentru active similare o valoare care a fost obținută în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), caz în care activul se evaluează în conformitate cu articolul 10.

Articolul 13

Metodele de evaluare pentru întreprinderi afiliate

1.   În scopul evaluării activelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare individuale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează participațiile în întreprinderile afiliate, în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, în conformitate cu următoarea ierarhie a metodelor:

(a)

cu ajutorul metodei de evaluare implicite prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b)

cu ajutorul metodei ajustate a punerii în echivalență menționate la alineatul (3), dacă evaluarea în conformitate cu litera (a) nu este posibilă;

(c)

cu ajutorul fie al metodei de evaluare prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din prezentul regulament, fie al unor metode de evaluare alternative, în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din prezentul regulament, cu condiția ca toate condițiile de mai jos să fie îndeplinite:

(i)

nu este posibilă nici evaluarea în conformitate cu litera (a), nici evaluarea în conformitate cu litera (b);

(ii)

întreprinderea nu este o întreprindere filială, astfel cum este definită la articolul 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

2.   Prin derogare de la alineatul (1), în scopul evaluării activelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare individuale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează la nivelul zero participațiile în următoarele întreprinderi:

(a)

întreprinderile care sunt excluse din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 214 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b)

întreprinderile care sunt excluse din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup în conformitate cu articolul 229 din Directiva 2009/138/CE.

3.   Metoda ajustată a punerii în echivalență menționată la alineatul (1) litera (b) impune întreprinderii participative obligația de a-și evalua participațiile în întreprinderi afiliate pe baza proporției excedentului de active față de pasive al întreprinderii afiliate deținute de întreprinderea participativă.

4.   Atunci când calculează excedentul de active față de pasive pentru întreprinderile afiliate, întreprinderea participativă evaluează activele și pasivele individuale ale întreprinderii în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE și, în cazul în care întreprinderea afiliată este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un vehicul investițional ca cele menționate la articolul 211 din respectiva directivă, rezervele tehnice în conformitate cu articolele 76-85 din directiva sus-menționată.

5.   Atunci când calculează excedentul de active față de pasive pentru întreprinderile afiliate, altele decât întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, întreprinderea participativă poate avea în vedere metoda punerii în echivalență prevăzută în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, pentru a se conforma articolului 75 din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care evaluarea activelor și a pasivelor individuale în conformitate cu alineatul (4) nu este posibilă. În astfel de cazuri, întreprinderea participativă deduce din valoarea întreprinderii afiliate valoarea fondului comercial și a altor imobilizări necorporale care ar fi evaluată la nivelul zero în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din prezentul regulament.

6.   Dacă sunt îndeplinite criteriile menționate la articolul 9 alineatul (4) din prezentul regulament și dacă utilizarea metodelor de evaluare menționate la literele (a) și (b) nu este posibilă, participațiile în întreprinderi afiliate pot fi evaluate pe baza metodei de evaluare pe care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare o utilizează la întocmirea situațiilor financiare anuale sau consolidate. În astfel de cazuri, întreprinderea participativă scade din valoarea întreprinderii afiliate valoarea fondului comercial și a altor imobilizări necorporale care ar fi evaluată la nivelul zero în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 14

Metodele de evaluare pentru pasive specifice

1.   În momentul recunoașterii inițiale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, pasivele financiare menționate în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. După recunoașterea inițială nu trebuie să existe nicio ajustare ulterioară pentru a ține seama de modificarea propriei bonități a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

2.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează datoriile contingente care au fost recunoscute în conformitate cu articolul 11. Valoarea datoriilor contingente este egală cu valoarea actualizată preconizată a fluxurilor de trezorerie viitoare necesare pentru decontarea unei datorii contingente pe durata de viață a acelei datorii contingente, cu ajutorul structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc.

Articolul 15

Impozitele amânate

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc și evaluează impozitele amânate în raport cu toate activele și pasivele, inclusiv rezerve tehnice, care sunt recunoscute în scopuri de solvabilitate sau în scopuri fiscale în conformitate cu articolul 9.

2.   Fără a aduce atingere alineatului (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează impozitele amânate, altele decât creanțele privind impozitul amânat ce rezultă din reportarea creditelor fiscale neutilizate și din reportarea pierderilor fiscale neutilizate, pe baza diferenței dintre valorile atribuite activelor și pasivelor recunoscute și evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE și, în cazul rezervelor tehnice, în conformitate cu articolele 76-85 din respectiva directivă, pe de o parte, și valorile atribuite activelor și pasivelor recunoscute și evaluate în scopuri fiscale, pe de altă parte.

3.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare atribuie o valoare pozitivă creanțelor privind impozitul amânat doar în cazul în care este probabil că va fi disponibil un profit impozabil viitor pe baza căruia să se poată utiliza creanța privind impozitul amânat, luând în considerare orice cerințe legale sau de reglementare privind termenele referitoare la reportarea pierderilor fiscale neutilizate sau la reportarea creditelor fiscale neutilizate.

Articolul 16

Excluderea metodelor de evaluare

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează activele financiare sau pasivele financiare la cost sau la cost amortizat.

2.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică modele de evaluare care evaluează la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea justă minus costurile generate de vânzare.

3.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează bunuri, investiții imobiliare și imobilizări corporale cu modele de cost atunci când valoarea activului este determinată ca fiind costul minus amortizarea și deprecierea.

4.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care sunt locatari printr-un contract de leasing financiar sau locatori respectă toate condițiile de mai jos atunci când evaluează active și pasive în cadrul unui acord de leasing:

(a)

activele în leasing se evaluează la valoarea justă;

(b)

pentru a determina valoarea actualizată a plăților minime de leasing se utilizează intrări conforme cu piața și nu se realizează ulterior ajustări pentru a se ține seama de propria bonitate a întreprinderii;

(c)

evaluarea la cost amortizat nu se aplică.

5.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ajustează valoarea realizabilă netă pentru inventare în funcție de costul de finalizare estimat și de costurile estimate necesare efectuării vânzării atunci când aceste costuri sunt semnificative. Respectivele costuri sunt considerate a fi semnificative dacă neincluderea lor ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor bilanțului, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere. Evaluarea la cost nu se aplică.

6.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează granturile nemonetare la un cuantum nominal.

7.   Atunci când evaluează active biologice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ajustează valoarea adăugând costurile estimate aferente vânzării, în cazul în care acestea sunt semnificative.

CAPITOLUL III

NORMELE PRIVIND REZERVELE TEHNICE

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 17

Recunoașterea și derecunoașterea obligațiilor de asigurare și de reasigurare

Pentru calculul celei mai bune estimări și a marjei de risc a rezervelor tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc o obligație aferentă asigurărilor și reasigurărilor fie la data la care întreprinderea devine parte la contractul care dă naștere obligației, fie la data la care începe acoperirea de asigurare sau de reasigurare, dacă aceasta survine mai devreme. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc numai obligațiile aflate în limitele contractului.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare derecunosc o obligație aferentă asigurărilor și reasigurărilor numai atunci când aceasta este stinsă, îndeplinită, anulată sau expirată.

Articolul 18

Limitele unui contract de asigurare sau de reasigurare

1.   Limitele unui contract de asigurare sau de reasigurare se definesc în conformitate cu alineatele (2)-(7).

2.   Toate obligațiile legate de contract aparțin contractului, inclusiv obligațiile referitoare la drepturile unilaterale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a reînnoi sau a extinde domeniul de aplicare al contractului și obligațiile care se referă la primele plătite, cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (3)-(6).

3.   Obligațiile care se referă la acoperirea de asigurare sau de reasigurare oferită de întreprindere după oricare din datele următoare nu aparțin contractului, cu excepția cazului în care întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima pentru aceste obligații:

(a)

momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a rezilia contractul;

(b)

momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a refuza primele care trebuie plătite prin contract;

(c)

momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a modifica primele sau beneficiile care trebuie plătite prin contract în așa fel încât primele să reflecte pe deplin riscurile.

Se consideră că se aplică litera (c) în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a modifica la o dată ulterioară primele sau beneficiile unui portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare în așa fel încât primele portofoliului să reflecte pe deplin riscurile acoperite de portofoliu.

Cu toate acestea, în cazul obligațiilor de asigurare de viață, dacă la începutul contractului se realizează o evaluare individuală a riscurilor în ceea ce privește obligațiile referitoare la persoana asigurată prin contract și dacă evaluarea respectivă nu poate fi repetată înainte de modificarea primelor sau a beneficiilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează la nivelul contractului dacă primele reflectă pe deplin riscurile în sensul literei (c).

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu iau în considerare restricțiile care se aplică drepturilor unilaterale menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat și limitările privind măsura în care primele sau beneficiile pot fi modificate dacă nu au un efect perceptibil asupra datelor economice ale contractului.

4.   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are unul din drepturile unilaterale menționate la alineatul (3) care se referă numai la o parte a contractului, se aplică pentru acea parte a contractului principiile stabilite la alineatul (3).

5.   Obligațiile care nu se referă la primele care au fost deja plătite nu aparțin unui contract de asigurare sau de reasigurare decât dacă întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima viitoare și dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

contractul nu prevede despăgubirea pentru un anumit eveniment nesigur care afectează persoana asigurată;

(b)

contractul nu include o garanție financiară a beneficiilor.

În sensul literelor (a) și (b), întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu iau în considerare gradul de acoperire a evenimentelor și garanțiile care nu au un efect perceptibil asupra datelor economice ale contractului.

6.   Dacă un contract de asigurare sau de reasigurare poate fi disociat în două părți și dacă una dintre aceste părți îndeplinește cerințele stabilite la alineatul (5) literele (a) și (b), orice obligații care nu se referă la primele aferente părții respective și care au fost deja plătite nu aparțin contractului, cu excepția cazului în care întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima viitoare pentru partea respectivă.

7.   În sensul alineatului (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare consideră că primele reflectă pe deplin riscurile acoperite de un portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare numai în cazul în care nu există nicio împrejurare în care cuantumul beneficiilor și al cheltuielilor de plătit în cadrul portofoliului depășește cuantumul primelor de plătit în cadrul portofoliului.

SECȚIUNEA 2

Calitatea datelor

Articolul 19

Datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice

1.   Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt exhaustive în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

datele includ suficiente informații retrospective pentru a evalua caracteristicile riscurilor subiacente și a identifica tendințele în materie de riscuri;

(b)

datele sunt disponibile pentru fiecare dintre grupele de risc omogene relevante utilizate pentru calculul rezervelor tehnice, iar pentru calculul rezervelor tehnice nu se exclude de la utilizare fără justificare nicio informație.

2.   Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt exacte în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

datele nu sunt afectate de erori semnificative;

(b)

datele care provin din diferite perioade de timp și sunt utilizate pentru aceeași estimare sunt consecvente;

(c)

datele sunt înregistrate în timp util și în mod consecvent de-a lungul timpului.

3.   Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt adecvate în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

datele sunt conforme cu scopurile pentru care vor fi utilizate;

(b)

volumul și natura datelor asigură faptul că estimările realizate în momentul calculării rezervelor tehnice pe baza datelor nu includ o eroare de estimare semnificativă;

(c)

datele sunt coerente cu ipotezele pe care se bazează tehnicile actuariale și statistice care li se aplică în momentul calculării rezervelor tehnice;

(d)

datele reflectă în mod adecvat riscurile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în ceea ce privește obligațiile de asigurare și de reasigurare;

(e)

datele au fost colectate, prelucrate și aplicate într-un mod transparent și bine structurat, pe baza unui proces documentat care cuprinde toate elementele următoarele:

(i)

definiția criteriilor de calitate a datelor și o evaluare a calității datelor, inclusiv standardele calitative și cantitative specifice pentru diferite seturi de date;

(ii)

utilizarea și stabilirea ipotezelor formulate în momentul colectării, prelucrării și aplicării datelor;

(iii)

procesul de efectuare a actualizărilor datelor, inclusiv frecvența actualizărilor, precum și circumstanțele care determină actualizări suplimentare.

(f)

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că datele lor sunt utilizate în mod consecvent de-a lungul timpului pentru calculul rezervelor tehnice.

În sensul literei (b), se consideră că o eroare de estimare în calculul rezervelor tehnice este semnificativă dacă aceasta ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor rezultatului calculului, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

4.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza date dintr-o sursă externă cu condiția îndeplinirii tuturor următoarelor cerințe, pe lângă îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatele (1)-(4):

(a)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să demonstreze că utilizarea acestor date este mai potrivită decât utilizarea datelor care sunt disponibile exclusiv dintr-o sursă internă;

(b)

întreprinderile de asigurare sau de reasigurare cunosc originea acestor date și ipotezele sau metodologiile utilizate pentru prelucrarea datelor respective;

(c)

întreprinderile de asigurare sau de reasigurare identifică orice tendințe ale acestor date și variațiile, fie în timp, fie la nivelul datelor, ale ipotezelor sau ale metodologiilor necesare pentru utilizarea datelor respective;

(d)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să demonstreze că ipotezele și metodologiile menționate la literele (b) și (c) reflectă caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 20

Limitările datelor

În cazul în care datele nu sunt conforme cu articolul 19, întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație în mod corespunzător cu privire la limitările datelor, în care precizează dacă și în ce mod vor fi remediate aceste limitări și descriu funcțiile din cadrul sistemului de guvernanță al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare responsabile pentru acest proces. Înainte de a li se aduce ajustări în vederea remedierii limitărilor, datele se înregistrează și se stochează în mod corespunzător.

Articolul 21

Utilizarea adecvată a aproximărilor pentru a calcula cea mai bună estimare

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu dispun de suficiente date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă, acestea pot utiliza aproximări adecvate pentru a calcula cea mai bună estimare, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele următoare:

(a)

insuficiența datelor nu se datorează caracterului necorespunzător al proceselor și procedurilor interne de colectare, stocare sau validare a datelor utilizate pentru evaluarea rezervelor tehnice;

(b)

insuficiența datelor nu poate fi remediată prin utilizarea de date externe;

(c)

nu ar fi fezabil ca întreprinderea să ajusteze datele pentru a remedia insuficiența.

SECȚIUNEA 3

Metodologiile de calcul al rezervelor tehnice

Subsecțiunea 1

Ipotezele aflate la baza calculului rezervelor tehnice

Articolul 22

Dispoziții generale

1.   Se consideră că ipotezele sunt realiste în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să explice și să justifice fiecare dintre ipotezele utilizate, ținând seama de importanța ipotezei, de incertitudinea pe care aceasta o implică, precum și de ipotezele alternative relevante;

(b)

circumstanțele în care ipotezele ar fi considerate false pot fi identificate în mod clar;

(c)

cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, ipotezele se bazează pe caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare, fără a se ține seama, în cazul în care este posibil, de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care deține portofoliul;

(d)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează ipotezele în mod consecvent în timp și în grupe de risc și linii de activitate omogene, fără modificări arbitrare;

(e)

ipotezele reflectă în mod adecvat orice incertitudine aflată la baza fluxurilor de trezorerie.

În sensul literei (c), întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează numai informații specifice pentru întreprindere, inclusiv informații referitoare la gestionarea cererilor de despăgubiri și la cheltuieli, atunci când informațiile respective reflectă mai bine caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare sau de reasigurare decât informațiile care nu se limitează la anumite întreprinderi sau atunci când, fără utilizarea acestor informații, calculul rezervelor tehnice în mod prudent, fiabil și obiectiv nu ar fi posibil.

2.   Ipotezele se utilizează în sensul articolului 77 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE numai dacă respectă dispozițiile alineatului (1) de la prezentul articol.

3.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc ipoteze privind parametrii sau scenariile viitoare ale pieței financiare care sunt adecvate și conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE. În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează un model pentru realizarea previziunilor privind parametrii viitori ai piețelor financiare, modelul trebuie să respecte toate cerințele următoare:

(a)

să genereze prețuri ale activelor care să fie conforme cu prețurile activelor observate pe piețele financiare;

(b)

să nu implice nicio posibilitate de arbitraj;

(c)

calibrarea parametrilor și scenariilor să corespundă structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare menționată la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 23

Deciziile viitoare de gestionare

1.   Se consideră că ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare sunt realiste în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)

ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare sunt determinate în mod obiectiv;

(b)

deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt în concordanță cu practica de afaceri și cu strategia de afaceri curente ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, inclusiv în ceea ce privește utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor; în cazul în care există suficiente dovezi potrivit cărora întreprinderea își va modifica practicile sau strategia, deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt în concordanță cu noile practici sau strategii;

(c)

deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt coerente între ele;

(d)

deciziile viitoare de gestionare prezumate nu intră în contradicție cu nicio obligație asumată față de deținătorii de polițe și de beneficiari și nici cu cerințele juridice aplicabile întreprinderii;

(e)

deciziile viitoare de gestionare prezumate iau în considerare orice indicații publice oferite de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu privire la acțiunile pe care aceasta preconizează să le întreprindă sau să nu le întreprindă.

2.   Ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare trebuie să fie realiste și să includă toate elementele următoare:

(i)

o comparație între deciziile viitoare de gestionare prezumate și deciziile de gestionare adoptate anterior de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(ii)

o comparație între deciziile viitoare de gestionare luate în considerare în calculele actuale și în cele anterioare ale celei mai bune estimări;

(iii)

o evaluare a impactului modificărilor ipotezelor privind deciziile viitoare de gestionare asupra valorii rezervelor tehnice.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să fie în măsură să explice orice deviații relevante în ceea ce privește punctele (i) și (ii) la cererea autorităților de supraveghere și, în cazul în care modificările unor ipoteze privind deciziile viitoare de gestionare au un impact semnificativ asupra rezervelor tehnice, motivele pentru această sensibilitate și modul în care sensibilitatea este luată în considerare în cadrul procesului decizional din întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.   În sensul alineatului (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc un plan cuprinzător al deciziilor viitoare de gestionare, aprobat de organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare și de reasigurare, care prevede toate elementele următoarele:

(a)

identificarea deciziilor viitoare de gestionare care sunt relevante pentru evaluarea rezervelor tehnice;

(b)

identificarea circumstanțelor specifice în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se așteaptă în mod rezonabil să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a);

(c)

identificarea circumstanțelor specifice în care este posibil ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să nu fie în măsură să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a), precum și o descriere a modului în care aceste circumstanțe sunt luate în considerare pentru calculul rezervelor tehnice;

(d)

ordinea în care deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) ar fi puse în practică și cerințele de guvernanță aplicabile acestor decizii de gestionare viitoare;

(e)

o descriere a oricăror măsuri curente necesare pentru garantarea faptului că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este în măsură să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a);

(f)

o descriere a modului în care deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) au fost reflectate în calculul celei mai bune estimări;

(g)

o descriere a procedurilor de raportare internă aplicabile care acoperă deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) incluse în calculul celei mai bune estimări.

4.   Ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare țin seama de timpul necesar pentru punerea în practică a deciziilor de gestionare și de orice cheltuieli generate de acestea.

5.   Sistemul de asigurare a transmiterii informațiilor este considerat eficace în sensul articolului 41 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE numai în cazul în care procedurile de raportare menționate la alineatul (3) litera (g) de la prezentul articol includ cel puțin o comunicare anuală către organul administrativ, de control sau de conducere.

Articolul 24

Beneficiile discreționare viitoare

În cazul în care viitoarele beneficii discreționare depind de activele deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, întreprinderile își bazează calculul celei mai bune estimări pe activele deținute la momentul respectiv de către întreprinderi și își asumă modificările viitoare la nivelul alocării activelor în conformitate cu articolul 23. Ipotezele privind randamentele viitoare ale activelor trebuie să fie conforme cu structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, incluzând, dacă este cazul, o primă de echilibrare, o primă de volatilitate sau o măsură tranzitorie privind rata fără risc, precum și cu evaluarea activelor în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 25

Calculul separat al viitoarelor beneficii discreționare

Atunci când își calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc separat valoarea viitoarelor beneficii discreționare.

Articolul 26

Comportamentul deținătorului poliței

Atunci când stabilesc probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare realizează o analiză a comportamentului trecut al deținătorilor de polițe și o evaluare prospectivă a comportamentului preconizat al acestora. Această analiză ia în considerare toate elementele următoare:

(a)

în ce măsură exercitarea opțiunilor a fost și va fi benefică deținătorilor de polițe în circumstanțele valabile în momentul exercitării opțiunii;

(b)

influența condițiilor economice trecute și viitoare;

(c)

impactul deciziilor de gestionare trecute și viitoare;

(d)

orice alte circumstanțe care ar putea influența deciziile deținătorilor de polițe cu privire la exercitarea opțiunii.

Se consideră că probabilitatea este independentă de elementele menționate la literele (a)-(d) numai în cazul în care există dovezi empirice care să sprijine o astfel de ipoteză.

Subsecțiunea 2

Informații aflate la baza calculului celor mai bune estimări

Articolul 27

Credibilitatea informațiilor

Informațiile sunt considerate credibile în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai atunci când întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează credibilitatea informațiilor, ținând seama de consecvența și obiectivitatea informațiilor în cauză, de fiabilitatea sursei de informație și de transparența modului în care informațiile sunt generate și prelucrate.

Subsecțiunea 3

Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul celei mai bune estimări

Articolul 28

Fluxurile de trezorerie

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celei mai bune estimări includ toate fluxurile de trezorerie următoare, în măsura în care acestea se referă la contractele de asigurare și de reasigurare existente:

(a)

beneficiile plătite deținătorilor de polițe și beneficiarilor;

(b)

plățile pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le va suporta în momentul furnizării de beneficii contractuale care sunt plătite în natură;

(c)

plățile cheltuielilor menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE;

(d)

plățile primelor și orice fluxuri de trezorerie suplimentare care rezultă din aceste prime;

(e)

plățile efectuate între întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și intermediari care sunt asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare;

(f)

plățile efectuate între întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și firmele de investiții în legătură cu contractele cu beneficii de tip index-linked și unit-linked;

(g)

plățile efectuate pentru recuperare și subrogație, în măsura în care acestea nu se califică drept active sau pasive separate în sensul standardelor internaționale de contabilitate aprobate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;

(h)

plățile impozitelor care sunt sau urmează să fie percepute de la deținătorii de polițe sau care sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 29

Evoluțiile viitoare preconizate în mediul extern

Calculul celei mai bune estimări ține seama de evoluțiile viitoare preconizate care vor avea un impact semnificativ asupra intrărilor și ieșirilor de numerar necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata de viață a acestora. În acest scop, viitoarele evoluții includ evoluțiile demografice, juridice, medicale, tehnologice, sociale, de mediu și economice, inclusiv inflația, astfel cum se menționează la articolul 78 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 30

Incertitudinile legate de fluxurile de trezorerie

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celei mai bune estimări țin seama în mod explicit sau implicit de toate incertitudinile legate de fluxurile de trezorerie, inclusiv de toate caracteristicile următoare:

(a)

incertitudinile legate de momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate;

(b)

incertitudinile legate de cuantumurile care vor face obiectul cererilor de despăgubire, inclusiv în ceea ce privește inflația cererilor de despăgubire, precum și incertitudinile legate de perioada necesară pentru a stabili daunele și a plăti despăgubirile;

(c)

incertitudinile legate de cuantumul cheltuielilor menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE;

(d)

incertitudinile legate de evoluțiile viitoare preconizate menționate la articolul 29, în măsura în care acest lucru este fezabil;

(e)

incertitudinile legate de comportamentul deținătorilor de polițe;

(f)

dependența dintre două sau mai multe cauze ale incertitudinilor;

(g)

dependența fluxurilor de trezorerie de împrejurările anterioare datei fluxurilor de trezorerie.

Articolul 31

Cheltuielile

1.   Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare iau în considerare următoarele cheltuieli, care se referă la obligațiile de asigurare și de reasigurare recunoscute ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și care sunt menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE:

(a)

cheltuielile administrative;

(b)

cheltuielile de gestionare a investițiilor;

(c)

cheltuielile de gestionare a cererilor de despăgubire;

(d)

cheltuielile de achiziție.

Cheltuielile menționate la literele (a)-(d) țin seama de cheltuielile indirecte ocazionate de administrarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

2.   Cheltuielile indirecte se alocă în mod realist, obiectiv și consecvent de-a lungul timpului părților din cea mai bună estimare la care se referă.

3.   Pentru calculul brut al celei mai bune estimări se iau în considerare cheltuielile legate de contractele de reasigurare și de vehiculele investiționale.

4.   Cheltuielile se proiectează pe baza ipotezei că întreprinderea va subscrie noi elemente de portofoliu în viitor.

Articolul 32

Opțiunile contractuale și garanțiile financiare

Pentru calculul celei mai bune estimări, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de toate elementele următoare:

(a)

toate garanțiile financiare și opțiunile contractuale incluse în polițele lor de asigurare și de reasigurare;

(b)

toți factorii care pot afecta probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale sau să atingă valoarea garanțiilor financiare.

Articolul 33

Moneda aferentă obligației

Cea mai bună estimare se calculează separat pentru fluxurile de trezorerie cu monede diferite.

Articolul 34

Metodele de calcul

1.   Cea mai bună estimare se calculează în mod transparent și în așa fel încât să se asigure că metoda de calcul și rezultatele care se obțin din aceasta pot fi revizuite de către un expert calificat.

2.   Alegerea metodelor actuariale și statistice pentru calculul celei mai bune estimări se bazează pe măsura în care acestea sunt adecvate pentru a reflecta riscurile care afectează fluxurile de trezorerie suport și natura obligațiilor de asigurare și de reasigurare. Metodele actuariale și statistice trebuie să fie coerente cu toate datele relevante disponibile pentru calculul celei mai bune estimări și să utilizeze toate aceste date.

3.   În cazul în care o metodă de calcul se bazează pe date grupate privind polițele, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că gruparea pe polițe creează grupe de risc omogene care reflectă în mod adecvat riscurile polițelor individuale incluse în grupurile de polițe respective.

4.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare analizează măsura în care valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie depinde atât de rezultatele preconizate ale unor evenimente și evoluții viitoare, cât și de modul în care rezultatele reale din anumite scenarii s-ar putea abate de la rezultatele preconizate.

5.   În cazul în care valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie depinde de evenimentele și evoluțiile viitoare menționate la alineatul (4), întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează o metodă de calcul al celei mai bune estimări a fluxurilor de trezorerie care să reflecte aceste dependențe.

Articolul 35

Grupele de risc omogene ale obligațiilor de asigurare de viață

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celor mai bune estimări ale obligațiilor de asigurare de viață se efectuează separat pentru fiecare poliță. În cazul în care calculul separat pentru fiecare poliță ar presupune o sarcină excesivă pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, aceasta poate efectua previziunile pe grupuri de polițe, cu condiția ca modalitatea de grupare să îndeplinească toate cerințele următoare:

(a)

să nu existe diferențe semnificative în ceea ce privește natura și complexitatea riscurilor aflate la baza polițelor care aparțin aceluiași grup;

(b)

modalitatea de grupare a polițelor să nu prezinte o imagine falsă a riscurilor aflate la baza polițelor și să nu declare în mod greșit cheltuielile acestora;

(c)

modalitatea de grupare a polițelor să poată da aproximativ aceleași rezultate pentru calculul celei mai bune estimări ca un calcul bazat pe polițe individuale, în special în ceea ce privește garanțiile financiare și opțiunile contractuale incluse în polițe.

Articolul 36

Obligațiile de asigurare generală

1.   Cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare generală se calculează separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante.

2.   Rezervele aferente primelor se referă la evenimentele viitoare legate de cererile de despăgubire acoperite de obligațiile de asigurare și de reasigurare care intră sub incidența limitei contractului menționate la articolul 18. Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul rezervelor aferente primelor includ beneficiile, cheltuielile și primele legate de aceste evenimente.

3.   Rezervele aferente cererilor de despăgubire restante se referă la evenimente legate de cererile de despăgubire care au avut deja loc, indiferent dacă despăgubirile rezultate din evenimentele respective au fost declarate sau nu.

4.   Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul rezervelor aferente cererilor de despăgubire restante includ beneficiile, cheltuielile și primele legate de evenimentele menționate la alineatul (3).

Subsecțiunea 4

Marja de risc

Articolul 37

Calculul marjei de risc

1.   Marja de risc pentru întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare se calculează utilizând următoarea formulă:

Formula

unde:

(a)

CoC este rata costului capitalului;

(b)

suma acoperă toate numerele întregi, inclusiv 0;

(c)

SCR(t) este cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) după t ani;

(d)

r(t + 1) este rata de bază a dobânzilor fără risc pentru scadența de t + 1 ani.

Rata de bază a dobânzilor fără risc r(t + 1) se alege în conformitate cu moneda utilizată pentru situațiile financiare ale întreprinderii de asigurare și de reasigurare.

2.   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare își calculează cerința de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern aprobat și stabilesc că modelul este adecvat pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) pentru fiecare punct temporal situat pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează modelul intern pentru a calcula cuantumurile SCR(t) menționate la alineatul (1).

3.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare alocă liniilor de activitate menționate la articolul 80 din Directiva 2009/138/CE marja de risc pentru întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare. Alocarea reflectă în mod adecvat contribuțiile liniilor de activitate la cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) pe durata de viață a întregului portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare.

Articolul 38

Întreprinderea de referință

1.   Calculul marjei de risc se bazează pe toate ipotezele următoare:

(a)

întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care calculează marja de risc (întreprinderea inițială) este preluat de o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare (întreprinderea de referință);

(b)

fără a aduce atingere literei (a), în cazul în care întreprinderea inițială realizează simultan atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE, portofoliul obligațiilor de asigurare aferente asigurării de viață și reasigurării de viață și portofoliul obligațiilor de asigurare aferente asigurării generale și reasigurării generale sunt preluate în mod separat de către două întreprinderi de referință diferite;

(c)

transferul obligațiilor de asigurare și de reasigurare include orice contracte și acorduri de reasigurare cu vehiculele investiționale legate de aceste obligații;

(d)

întreprinderea de referință nu are niciun fel de obligații de asigurare sau de reasigurare și niciun fel de fonduri proprii înainte ca transferul să aibă loc;

(e)

după transfer, întreprinderea de referință nu își asumă niciun fel de noi obligații de asigurare sau de reasigurare;

(f)

după transfer, întreprinderea de referință atrage fonduri proprii eligibile egale cu cerința de capital de solvabilitate necesară pentru susținerea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata de viață a acestora;

(g)

după transfer, întreprinderea de referință dispune de active a căror valoare se ridică la suma dintre cerința sa de capital de solvabilitate și rezervele tehnice calculate după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(h)

activele sunt selectate în așa fel încât să se reducă la minimum cerința de capital de solvabilitate pentru riscul de piață la care este expusă întreprinderea de referință;

(i)

cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de referință include toate riscurile următoare:

(i)

riscul de subscriere aferent activității transferate;

(ii)

în cazul în care acesta este semnificativ, riscul de piață menționat la litera (h), altul decât riscul ratei dobânzii;

(iii)

riscul de credit aferent contractelor de reasigurare, acordurilor cu vehiculele investiționale, intermediarilor, deținătorilor de polițe, precum și oricăror alte expuneri semnificative care sunt strâns legate de obligațiile de asigurare și de reasigurare;

(iv)

riscul operațional;

(j)

capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile, menționată la articolul 108 din Directiva 2009/138/CE, de la nivelul întreprinderii de referință, corespunde pentru fiecare risc capacității rezervelor tehnice de a absorbi pierderile din întreprinderea inițială;

(k)

nu există o capacitate a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, astfel cum se menționează la articolul 108 din Directiva 2009/138/CE, la nivelul întreprinderii de referință;

(l)

sub rezerva literelor (e) și (f), întreprinderea de referință va adopta viitoare decizii de gestionare care sunt coerente cu deciziile viitoare de gestionare prezumate, menționate la articolul 23, ale întreprinderii inițiale.

2.   Pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare se presupune că cerința de capital de solvabilitate necesară pentru a sprijini obligațiile de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 77 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2009/138/CE este egală cu cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de referință, conform ipotezelor stabilite la alineatul (1).

3.   În sensul dispozițiilor de la alineatul (1) litera (i), riscul este considerat a fi semnificativ în cazul în care impactul acestuia asupra calculului marjei de risc ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor acestor informații, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

Articolul 39

Rata costului capitalului

Se presupune că rata costului capitalului menționată la articolul 77 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE este egală cu 6 %.

Subsecțiunea 5

Calculul rezervelor tehnice ca întreg

Articolul 40

Circumstanțele în care rezervele tehnice se calculează ca întreg și metoda de utilizat

1.   În sensul articolului 77 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE, fiabilitatea se evaluează în temeiul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, iar rezervele tehnice se evaluează în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

2.   Se consideră că replicarea fluxurilor de trezorerie este fiabilă în cazul în care respectivele fluxuri de trezorerie sunt replicate ca valoare și calendar în ceea ce privește riscurile subiacente ale fluxurilor de trezorerie respective și în toate scenariile posibile. Următoarele fluxuri de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu pot fi replicate în mod fiabil:

(a)

fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare care depind de probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare;

(b)

fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare care depind de nivelul, tendința sau volatilitatea ratelor de mortalitate, handicap, boală și morbiditate;

(c)

toate cheltuielile care vor fi suportate în îndeplinirea obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

3.   Se consideră că instrumentele financiare sunt instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piață fiabilă atunci când respectivele instrumente sunt tranzacționate pe o piață activă, diversificată, lichidă și transparentă. Piețele active trebuie să se conformeze, de asemenea, articolului 10 alineatul (4).

4.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc valoarea rezervelor tehnice pe baza prețului de piață al instrumentelor financiare utilizate pentru replicarea fluxurilor.

Subsecțiunea 6

Sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

Articolul 41

Dispoziții generale

1.   Cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale se calculează în conformitate cu limitele contractelor de asigurare sau de reasigurare la care se referă aceste cuantumuri.

2.   Cuantumurile recuperabile provenite de la vehiculele investiționale, cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare finită menționate la articolul 210 din Directiva 2009/138/CE și cuantumurile recuperabile din alte contracte de reasigurare se calculează separat. Cuantumurile recuperabile de la un vehicul investițional nu depășesc expunerea maximă agregată la risc a respectivului vehicul investițional față de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.   În scopul calculării cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, fluxurile de trezorerie includ numai plățile legate de despăgubirile pentru evenimentele care fac obiectul asigurării și de creanțele de asigurare nedecontate. Plățile legate de alte evenimente sau de creanțe de asigurare decontate se contabilizează în afara cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale și a altor elemente ale rezervelor tehnice. În cazul în care s-a efectuat un depozit pentru fluxurile de trezorerie, cuantumurile recuperabile se ajustează în mod corespunzător pentru a se evita dubla contabilizare a activelor și a pasivelor legate de depozit.

4.   Cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru obligațiile de asigurare generală se calculează separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante, în felul următor:

(a)

fluxurile de trezorerie legate de rezervele aferente cererilor de despăgubire restante includ plățile compensatorii legate de despăgubirile contabilizate în rezervele brute pentru cererile de despăgubire restante ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care cedează riscurile;

(b)

fluxurile de trezorerie legate de rezervele aferente primelor includ toate celelalte plăți.

5.   În cazul în care fluxurile de trezorerie provenite de la vehiculele investiționale și destinate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare nu depind în mod direct de cererile de despăgubire adresate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care cedează riscurile, cuantumurile recuperabile provenite de la respectivele vehicule investiționale pentru cererile viitoare de despăgubire trebuie luate în considerare doar în măsura în care se poate verifica în mod prudent, fiabil și obiectiv că dezechilibrul structural dintre cereri și cuantumurile recuperabile nu este semnificativ.

Articolul 42

Ajustarea în cazul nerambursării de către o contraparte

1.   Ajustările necesare pentru a ține seama de pierderile probabile cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de către o contraparte, menționate la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE, se calculează separat de restul cuantumurilor recuperabile.

2.   Ajustarea necesară pentru a ține seama de pierderile probabile cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de către o contraparte se calculează ca valoarea actualizată preconizată a modificările fluxurilor de trezorerie aflate la baza cuantumurilor recuperabile de la contrapartea respectivă care ar apărea în cazul în care contrapartea nu și-ar respecta obligațiile contractuale, inclusiv ca urmare a insolvabilității sau a unui litigiu, într-un anumit moment. În acest scop, modificările fluxurilor de trezorerie nu iau în considerare efectul niciunei tehnici de diminuare a riscurilor care diminuează riscul de credit al contrapărții, în afară de tehnicile de diminuare a riscurilor bazate pe dețineri de garanții reale. Tehnicile de diminuare a riscurilor care nu sunt luate în considerare trebuie recunoscute separat fără a se majora cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

3.   Calculul menționat la alineatul (2) ține seama de posibilele evenimente de nerambursare produse pe parcursul duratei de viață a contractului de reasigurare sau a acordului cu vehiculul investițional și de eventuala variație în timp a probabilității de neplată, precum și de modul în care această variație se manifestă. Acest calcul trebuie realizat separat de către fiecare contraparte și pentru fiecare linie de activitate. În domeniul asigurărilor generale, calculul trebuie să fie efectuat, de asemenea, separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante.

4.   Pierderea medie care rezultă din situația — menționată la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE — de nerespectare a clauzelor contractuale de o contraparte nu se evaluează la mai puțin de 50 % din cuantumurile recuperabile, excluzând ajustarea menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care există o bază fiabilă pentru o altă evaluare.

5.   Probabilitatea de neplată a unui vehicul investițional se calculează pe baza riscului de credit inerent activelor deținute de vehiculul investițional.

SECȚIUNEA 4

Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 43

Dispoziții generale

Ratele structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare își pot obține ratele fără riscuri în practică;

(b)

ratele sunt determinate în mod fiabil pe baza instrumentelor financiare tranzacționate pe o piață financiară diversificată, lichidă și transparentă.

Ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se calculează separat pentru fiecare monedă și scadență, pe baza tuturor informațiilor și datelor relevante pentru respectiva monedă și scadență. Acestea se stabilesc într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp.

Subsecțiunea 2

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc

Articolul 44

Instrumentele financiare relevante pentru obținerea ratelor de bază ale dobânzilor fără risc

1.   Pentru fiecare monedă și scadență, ratele de bază ale dobânzilor fără risc sunt obținute pe baza ratelor contractelor swap pe rata dobânzii pentru ratele dobânzii aferente monedei respective, ajustată pentru a se ține seama de riscul de credit.

2.   Pentru fiecare monedă, pentru scadențele în cazul cărora ratele contractelor swap pe rata dobânzii nu pot fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente, pentru a se obține ratele de bază ale dobânzilor fără risc se utilizează ratele titlurilor de stat emise în moneda respectivă, ajustate pentru a se ține seama de riscul de credit al titlurilor de stat, cu condiția ca ratele aferente acestor titluri de stat să poată fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente.

Articolul 45

Ajustarea în funcție de ratele contractelor swap pentru riscul de credit

Ajustarea pentru riscul de credit menționată la articolul 44 alineatul (1) se stabilește într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp. Ajustarea se stabilește pe baza diferenței dintre ratele care cuprind riscul de credit reflectat în rata variabilă a contractelor swap pe rata dobânzii și ratele dobânzii pe piața interbancară overnight aferente operațiunilor swap cu aceeași scadență, în cazul în care ambele rate pot fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente. Calculul ajustării se bazează pe 50 de procente din media acestei diferențe pe parcursul unei perioade de un an. Ajustarea nu poate fi mai mică de 10 puncte de bază și nu poate depăși 35 de puncte de bază.

Articolul 46

Extrapolarea

1.   Principiile relevante aplicate în cazul în care se extrapolează structura relevantă pe termene a ratelor dobânzilor fără risc sunt același pentru toate monedele. Acest principiu se aplică, de asemenea, în ceea ce privește stabilirea celor mai lungi scadențe pentru care se pot observa rate ale dobânzii pe o piață diversificată, lichidă și transparentă și mecanismul care să asigure o bună convergență către o rată forward finală.

2.   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică articolul 77d din Directiva 2009/138/CE, extrapolarea se aplică ratelor dobânzilor fără risc, inclusiv primei de volatilitate menționate la articolul respectiv.

3.   În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică articolul 77b din Directiva 2009/138/CE, extrapolarea se bazează pe ratele dobânzilor fără risc, fără o primă de echilibrare. Prima de echilibrare menționată la articolul respectiv se aplică ratelor dobânzilor fără risc extrapolate.

Articolul 47

Rata forward finală

1.   Pentru fiecare monedă, rata forward finală menționată la articolul 46 alineatul (1) este stabilă în timp și se modifică numai în urma modificărilor așteptărilor pe termen lung. Metodologia pentru obținerea ratei forward finale se specifică în mod clar, pentru a se asigura performanța calculelor diferitelor scenarii efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Aceasta se stabilește într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp.

2.   Pentru fiecare monedă, rată forward finală ține seama de așteptările privind rata dobânzii reale pe termen lung și de inflația preconizată, cu condiția ca aceste așteptări să poată fi determinate în mod fiabil pentru moneda respectivă. Rata forward finală nu cuprinde o primă de risc aferentă duratei pentru a reflecta riscul suplimentar aferent deținerii de investiții pe termen lung.

Articolul 48

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc aferentă monedelor raportate la euro

1.   Pentru o monedă raportată la euro poate fi utilizată structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda euro, ajustată pentru riscul valutar, pentru a calcula cea mai bună estimare cu privire la obligațiile de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

raportarea la euro garantează că rata de schimb dintre respectiva monedă și moneda euro rămâne într-un interval care să nu depășească 20 % din limita superioară a intervalului;

(b)

situația economică din zona euro și cea din zona respectivei monede sunt suficient de asemănătoare pentru a garanta că ratele dobânzii pentru moneda euro și pentru respectiva monedă evoluează în mod similar;

(c)

mecanismul de raportare la euro garantează că variațiile relative ale cursului de schimb pe o perioadă de un an nu depășesc limitele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, în cazul unor evenimente de piață extreme, care corespund nivelului de încredere prevăzut la articolul 101 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE;

(d)

este îndeplinit unul dintre criteriile următoare:

(i)

respectiva monedă participă la mecanismul european al cursului de schimb (MCS II);

(ii)

există o decizie a Consiliului prin care se recunosc mecanismele de raportare între această monedă și moneda euro;

(iii)

mecanismul de raportare este instituit prin legislația țării care stabilește moneda țării respective.

În aplicarea literei (c), sunt luate în calcul resursele financiare ale părților care garantează raportarea.

2.   Ajustarea pentru riscul valutar este negativă și corespunde costului de acoperire împotriva riscului ca valoarea în moneda raportată a unei investiții exprimate în euro să scadă ca urmare a unei modificări a nivelului ratei de schimb dintre euro și moneda raportată. Ajustarea trebuie să fie identică pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare.

Subsecțiunea 3

Prima de volatilitate

Articolul 49

Portofoliile de referință

1.   Portofoliile de referință menționate la articolul 77d alineatele (2) și (4) din Directiva 2009/138/CE sunt stabilite într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp. Metodele aplicate pentru stabilirea portofoliilor de referință sunt aceleași pentru toate monedele și țările.

2.   Pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară, activele din portofoliul de referință se evaluează în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) și se tranzacționează pe piețe care, cu excepția perioadelor de presiune mare asupra lichidității, se conformează articolului 40 alineatul (3). Instrumentele financiare tranzacționate pe piețele care încetează temporar să se conformeze articolului 40 alineatul (3) pot fi incluse în portofoliu doar atunci când se preconizează că piețele respective vor respecta din nou criteriile într-o perioadă de timp rezonabilă.

3.   Pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară, portofoliul de referință al activelor îndeplinește toate cerințele de mai jos:

(a)

pentru fiecare monedă, activele sunt reprezentative pentru investițiile efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în acea monedă pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și de reasigurare exprimate în moneda respectivă; pentru fiecare țară, activele sunt reprezentative pentru investițiile efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în acea țară pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor aferente asigurărilor și reasigurărilor vândute pe piața de asigurări a acelei țări și exprimate în moneda țării respective;

(b)

atunci când este posibil, portofoliul se bazează pe indici relevanți care sunt ușor accesibili publicului și există criterii publicate privind momentul și modul în care componentele acestor indici vor fi modificate;

(c)

portofoliul de active include toate activele următoare:

obligațiuni, securitizări și împrumuturi, inclusiv împrumuturi ipotecare

acțiuni

bunuri

În sensul literelor (a) și (b), investițiile în întreprinderile de asigurare și de reasigurare, în organismele de plasament colectiv și alte investiții sub formă de fonduri trebuie tratate ca investiții în active-suport.

Articolul 50

Formula de calcul al marjei aflate la baza primei de volatilitate

Pentru fiecare monedă și fiecare țară, marja menționată la articolul 77d alineatele (2) și (4) din Directiva 2009/138/CE se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

wgov este raportul dintre valoarea titlurilor de stat incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză și valoarea tuturor activelor incluse în respectivul portofoliu de referință;

(b)

Sgov este marja de monedă medie a titlurilor de stat incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză;

(c)

wcorp este raportul dintre valoarea obligațiunilor, altele decât titluri de stat, împrumuturi și securitizări, incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză și valoarea tuturor activelor incluse în respectivul portofoliu de referință;

(d)

Scorp este marja de monedă medie a obligațiunilor, altele decât titluri de stat, a împrumuturilor și a securitizărilor incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză.

În sensul prezentului articol, „titluri de stat” înseamnă expunerile față de administrații centrale și bănci centrale.

Articolul 51

Marja corectată în funcție de risc

Proporția din marja de monedă medie care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a unui risc de credit neașteptat sau a oricărui alt risc menționat la articolul 77d alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE se calculează în același mod ca și marja de credit istorică menționată la articolul 77c alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE și la articolul 54 din prezentul regulament.

Subsecțiunea 4

Prima de echilibrare

Articolul 52

Creșterea riscului de mortalitate

1.   Creșterea riscului de mortalitate menționată la articolul 77b alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE se referă la scenariul cel mai pesimist dintre următoarele două scenarii în ceea ce privește impactul asupra fondurilor proprii de bază:

(a)

o creștere instantanee și permanentă de 15 % a ratelor mortalității utilizate pentru calculul celei mai bune estimări;

(b)

o creștere instantanee de 0,15 puncte procentuale a ratelor mortalității (exprimate în procente) care sunt utilizate pentru calculul rezervelor tehnice, pentru a reflecta experiența mortalității în următoarele 12 luni.

2.   În sensul alineatului (1), creșterea ratelor mortalității se aplică numai acelor polițe de asigurare pentru care creșterea ratelor mortalității determină o creștere a rezervelor tehnice, luând în considerare toate elementele următoare:

(a)

polițele de asigurare multiple legate de aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar constitui o singură poliță de asigurare;

(b)

în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupuri de polițe, astfel cum se menționează la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora rezervele tehnice cresc ca urmare a creșterii ratei mortalității se poate, de asemenea, baza pe acele grupuri de polițe în loc să se bazeze pe polițe individuale, cu condiția că aceasta să genereze un rezultat care să nu fie diferit în mod semnificativ.

3.   În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora rezervele tehnice cresc ca urmare a creșterii ratei mortalității se aplică numai polițelor de asigurare aflate la baza acestora și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 53

Calculul primei de echilibrare

1.   Pentru calculul menționat la articolul 77c alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama doar de activele alocate ale căror fluxuri de trezorerie preconizate trebuie să replice fluxurile de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare, excluzând orice active care depășesc acest cadru. „Fluxul de trezorerie preconizat” al unui activ înseamnă fluxul de trezorerie al activului ajustat în așa fel încât să se țină seama de probabilitatea neîndeplinirii obligațiilor de plată aferente activului care corespunde elementului marjei de credit istorice prevăzut la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE sau, în cazul în care nu se poate obține o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor standard, proporțiile din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc care sunt prevăzute la articolul 77c alineatul (2) literele (b) și (c) din respectiva directivă.

2.   Cuantumul marjei de credit istorice menționate la articolul 77c alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE scăzut din rezultatul calculului prevăzut la articolul 77c alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă include doar acea proporție din marja de credit istorică ce nu a fost deja reflectată în ajustarea la fluxurile de trezorerie ale portofoliului de active alocat, astfel cum se prevede la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 54

Calculul marjei de credit istorice

1.   Marja de credit istorică menționată la articolul 77c alineatul (2) se calculează într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp, pe baza indicilor relevanți, atunci când aceștia sunt disponibili. Metodele pentru obținerea marjei de credit istorice a unei obligațiuni sunt aceleași pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară și este posibil să nu fie aceleași pentru titlurile de stat și pentru alte obligațiuni.

2.   Calculul marjei de credit menționate la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE se bazează pe ipoteza că în caz de neplată poate fi recuperată 30 % din valoarea de piață.

3.   Media pe termen lung menționată la articolul 77c alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2009/138/CE se bazează pe date referitoare la ultimii 30 de ani. În cazul în care o parte din aceste date nu este disponibilă, aceasta se înlocuiește cu date construite. Datele construite se bazează pe datele disponibile și fiabile referitoare la ultimii 30 de ani. Datele care nu sunt fiabile se înlocuiesc cu date construite utilizându-se această metodologie. Datele construite se bazează pe ipoteze prudente.

4.   Pierderea estimată menționată la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE corespunde pierderii ponderate cu probabilitățile pe care o suportă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare atunci când activul este retrogradat la un nivel mai scăzut de calitate a creditului și se înlocuiește imediat după aceea. Calculul pierderii estimate se bazează pe ipoteza că activul înlocuitor îndeplinește toate criteriile următoare:

(a)

activul înlocuitor are același flux de trezorerie ca și activul înlocuit înainte de retrogradare;

(b)

activul înlocuitor aparține aceleiași clase de active ca și activul înlocuit;

(c)

activul înlocuitor are același nivel de calitate a creditului ca și activul înlocuit înainte de retrogradare sau un nivel superior;

SECȚIUNEA 5

Liniile de activitate

Articolul 55

Liniile de activitate

1.   Liniile de activitate menționate la articolul 80 din Directiva 2009/138/CE sunt cele stabilite în anexa I la prezentul regulament.

2.   Alocarea unei obligații aferente asigurărilor și reasigurărilor către o linie de activitate reflectă natura riscurilor legate de obligație. Forma juridică a obligației nu trebuie să fie în mod necesar determinantă pentru natura riscului.

3.   Cu condiția ca baza tehnică să fie în concordanță cu natura riscurilor legate de obligație, obligațiile aferente asigurărilor de sănătate care se realizează pe o bază tehnică similară cu cea a asigurărilor de viață se alocă liniilor de activitate aferente asigurărilor de viață, iar obligațiile aferente asigurărilor de sănătate care se realizează pe o bază tehnică similară cu cea a asigurărilor generale se alocă liniilor de activitate aferente asigurărilor generale.

4.   În cazul în care obligațiile de asigurare care rezultă în urma operațiunilor menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/138/CE nu pot fi în mod clar atribuite liniilor de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament pe baza naturii lor, acestea trebuie incluse în linia de activitate 32, astfel cum se prevede în anexa respectivă.

5.   În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare acoperă riscuri atât în domeniul asigurărilor de viață, cât și în cel al asigurărilor generale, obligațiile de asigurare sau de reasigurare trebuie să fie disociate în două părți referitoare la asigurările de viață și, respectiv, la asigurările generale.

6.   În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare acoperă riscuri aferente mai multor linii de activitate, astfel cum se prevede în anexa I la prezentul regulament, obligațiile de asigurare sau de reasigurare trebuie disociate, dacă este posibil, în funcție de liniile corespunzătoare de activitate.

7.   În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare include obligații de asigurare sau de reasigurare de sănătate și alte obligații de asigurare sau de reasigurare, aceste obligații trebuie, dacă este posibil, să fie disociate.

SECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările

Articolul 56

Proporționalitatea

1.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează metode de calcul al rezervelor tehnice care sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor aflate la baza obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

2.   Pentru a determina dacă o metodă de calcul al rezervelor tehnice este proporțională, întreprinderile de asigurare și de reasigurare efectuează o evaluare care include:

(a)

o evaluare privind natura, amploarea și complexitatea riscurilor aflate la baza obligațiilor de asigurare și de reasigurare;

(b)

o evaluare în termeni calitativi sau cantitativi privind eroarea introdusă în rezultatele metodei ca urmare a oricărei deviații în ceea ce privește următoarele elemente:

(i)

ipotezele aflate la baza metodei în ceea ce privește riscurile;

(ii)

rezultatele evaluării menționate la litera (a).

3.   Evaluarea menționată la alineatul (2) litera (a) cuprinde toate riscurile care afectează cuantumul, calendarul sau valoarea intrărilor și ieșirilor de numerar necesare pentru reglarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață. În scopul calculării marjei de risc, evaluarea include toate riscurile menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (i) pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare corespunzătoare. Evaluarea se limitează la riscurile care sunt relevante pentru acea parte din calculul rezervelor tehnice căreia i se aplică metoda.

4.   O metodă este considerată disproporționată în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor dacă eroarea menționată la alineatul (2) litera (b) conduce la o prezentare eronată a rezervelor tehnice sau a componentelor acestora care ar putea influența deciziile sau opiniile utilizatorului preconizat al informațiilor referitoare la valoarea rezervelor tehnice, cu excepția cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)

nicio altă metodă cu o eroare mai mică nu este disponibilă și metoda nu riscă să conducă la o subestimare a cuantumului rezervelor tehnice;

(b)

metoda conduce la un cuantum al rezervelor tehnice ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care este mai ridicat decât cuantumul care ar rezulta dacă s-ar utiliza o metodă proporțională și metoda nu conduce la subestimarea riscului inerent obligațiilor de asigurare și de reasigurare cărora i se aplică.

Articolul 57

Calculul simplificat al sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

1.   Fără a aduce atingere articolului 56 din prezentul regulament, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cuantumurile recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale înainte de ajustarea cuantumurilor respective pentru a ține seama de pierderea estimată, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte, ca diferența dintre următoarele estimări:

(a)

cea mai bună estimare brută calculată astfel cum se menționează la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

(b)

cea mai bună estimare, după luarea în considerare a cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale și fără o ajustare a pierderii estimate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte (cea mai bună estimare netă neajustată), calculată în conformitate cu alineatul (2).

2.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza, pentru a obține cea mai bună estimare netă neajustată din cea mai bună estimare brută, metode fără previziuni explicite ale fluxurilor de trezorerie care stau la baza cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cea mai bună estimare netă neajustată pe baza unor grupe de risc omogene. Fiecare dintre aceste grupe de risc omogene acoperă cel mult un contract de reasigurare sau vehicul investițional, cu excepția cazului în care aceste contracte de reasigurare sau vehicule investiționale prevăd un transfer de riscuri omogene.

Articolul 58

Calculul simplificat al marjei de risc

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza metode simplificate atunci când calculează marja de risc, inclusiv una sau mai multe dintre următoarele:

(a)

metode care utilizează aproximări ale cuantumurilor desemnate de termenul SCR(t) menționat la articolul 37 alineatul (1);

(b)

metode care estimează aproximativ suma actualizată a cuantumurilor desemnate de termenul SCR(t) menționat la articolul 37 alineatul (1) fără a evalua fiecare dintre aceste cuantumuri separat.

Articolul 59

Calculele marjei de risc în timpul exercițiului financiar

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot obține marja de risc privind calculele care trebuie efectuate trimestrial din rezultatul unui calcul anterior al marjei de risc, fără un calcul efectiv al formulei menționate la articolul 37 alineatul (1).

Articolul 60

Calculul simplificat al celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare cu un mecanism de ajustare a primelor

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare de viață printr-o modalitate potrivit căreia întreprinderea de asigurare are dreptul sau obligația de a ajusta primele viitoare ale contractului de asigurare pentru a reflecta modificările materiale ale nivelului preconizat al cererilor de despăgubire și al cheltuielilor (mecanism de ajustare a primelor), utilizând previziuni ale fluxului de trezorerie care se bazează pe ipoteza că modificările nivelului cererilor de despăgubire și al cheltuielilor se produc simultan cu ajustările primelor și care au drept rezultat un flux de trezorerie net egal cu zero, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

mecanismul de ajustare a primelor compensează integral și în timp util întreprinderea de asigurare pentru orice creștere a nivelului cererilor de despăgubire și al cheltuielilor;

(b)

calculul nu duce la o subestimare a celei mai bune estimări;

(c)

calculul nu duce la o subestimare a riscului inerent obligațiilor de asigurare respective.

Articolul 61

Calculul simplificat al ajustării riscului de contraparte

Fără a aduce atingere articolului 56 din prezentul regulament, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula ajustarea pentru pierderile preconizate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte, menționate la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE, pentru un grup specific de riscuri omogene și de contraparte după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

PD reprezintă probabilitatea de nerambursare de către contrapartea respectivă în cursul următoarelor 12 luni;

(b)

Durmod reprezintă durata modificată a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare încheiate cu contrapartea respectivă legate de grupul de riscuri omogene în cauză;

(c)

BErec reprezintă sumele recuperabile din contractele de reasigurare încheiate cu contrapartea respectivă legate de grupul de riscuri omogene în cauză.

CAPITOLUL IV

FONDURILE PROPRII

SECȚIUNEA 1

Determinarea fondurilor proprii

Subsecțiunea 1

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere

Articolul 62

Evaluarea cererii

1.   Pentru realizarea evaluării menționate la articolul 90 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a)

forța juridică și executorie a condițiilor angajamentului în toate jurisdicțiile relevante;

(b)

condițiile contractuale ale acordului pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-a încheiat sau îl va încheia cu contrapărțile pentru furnizarea de fonduri;

(c)

dacă este relevant, actul constitutiv și statutul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(d)

existența, în cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, a unor proceduri de informare a autorităților de supraveghere cu privire la eventualele modificări viitoare care ar putea avea ca efect reducerea capacității de a absorbi pierderile a elementului fondurilor proprii auxiliare, aduse oricăruia din următoarele elemente:

(i)

structura sau condițiile contractuale ale acordului;

(ii)

statutul contrapărților vizate;

(iii)

recuperabilitatea elementului fondurilor proprii auxiliare.

2.   Autoritățile de supraveghere evaluează, de asemenea, dacă este respectat articolul 90 din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de diversele situații în care elementul poate fi apelat pentru a absorbi pierderile.

3.   În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare solicită aprobarea unei metode de determinare a cuantumului fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, autoritățile de supraveghere stabilesc dacă procedura aplicată de întreprindere pentru validarea regulată a metodei este adecvată pentru a asigura faptul că rezultatele metodei reflectă în permanență capacitatea elementului de a absorbi pierderile.

4.   În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3), autoritățile de supraveghere evaluează cererea de aprobare a fondurilor proprii auxiliare pe baza criteriilor prevăzute la articolele 63, 64 și 65.

Articolul 63

Evaluarea cererii — Statutul contrapărților

1.   Pentru a evalua capacitatea de plată a contrapărților menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a)

riscul de nerambursare de către contrapărți;

(b)

riscul ca nerambursarea să fie cauzată de o îndeplinire cu întârziere de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

2.   În ceea ce privește alineatul 1 litera (a), autoritățile de supraveghere evaluează riscul de nerambursare de către contrapărți prin examinarea probabilității de nerambursare de către acestea și a pierderii în caz de nerambursare, ținând cont de toate criteriile următoare:

(a)

bonitatea contrapărților, cu condiția ca aceasta să reflecte în mod adecvat capacitatea lor de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(b)

dacă există elemente de natură juridică sau practică actuale sau previzibile care nu le permit contrapărților să își respecte angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c)

dacă există cerințe juridice sau de reglementare impuse contrapărților care reduc capacitatea acestora de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(d)

dacă forma juridică a contrapărților afectează respectarea de către acestea a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(e)

existența unor expuneri ale contrapărților care reduc capacitatea acestora de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(f)

în ceea ce privește angajamentul lor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare, prevederea, în condițiile contractuale ale acordului încheiat în temeiul oricărei legi aplicabile, a dreptului contrapărților la compensarea sumelor pe care le datorează cu orice sume care le sunt datorate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.   În ceea ce privește alineatul 1 litera (b), autoritățile de supraveghere evaluează situația lichidității contrapărților, ținând cont de toate elementele următoare:

(a)

dacă există elemente de natură juridică sau practică actuale sau previzibile care nu le permit contrapărților să își respecte prompt angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(b)

dacă există cerințe juridice sau de reglementare impuse contrapărților care pot reduce capacitatea acestora de a-și respecta prompt angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c)

dacă forma juridică a contrapărților afectează respectarea promptă de către acestea a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

4.   Pentru a evalua disponibilitatea de a plăti a contrapărților, menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a)

diversele situații în care elementul fondurilor proprii auxiliare poate fi apelat pentru a absorbi pierderile;

(b)

dacă există măsuri disuasive sau de stimulare care pot afecta disponibilitatea contrapărților de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c)

dacă tranzacțiile anterioare dintre contrapărți și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, inclusiv respectarea anterioară de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementele fondurilor proprii auxiliare oferă o indicație cu privire la disponibilitatea contrapărților de a-și respecta angajamentele actuale cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

5.   Pentru a evalua capacitatea și disponibilitatea de plată a contrapărților, autoritățile de supraveghere iau în considerare orice alți factori relevanți pentru statutul contrapărților, inclusiv, după caz, modelul de afaceri al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

6.   În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare se referă la un grup de contrapărți, autoritățile de supraveghere și întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot evalua statutul grupului de contrapărți ca și cum ar fi vorba de o singură contraparte, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

contrapărțile sunt nesemnificative în mod individual;

(b)

contrapărțile incluse în grup sunt suficient de omogene;

(c)

evaluarea unui grup de contrapărți nu supraestimează capacitatea și disponibilitatea de plată a contrapărților incluse în grup.

7.   O contraparte se consideră semnificativă atunci când este probabil ca statutul său să aibă un impact semnificativ asupra evaluării capacității și disponibilității de plată ale grupului de contrapărți.

Articolul 64

Evaluarea cererii — Recuperabilitatea fondurilor

Pentru a evalua recuperabilitatea fondurilor menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a)

creșterea recuperabilității fondurilor ca urmare a disponibilității unor garanții sau a unui acord similar conform cu articolele 209-214;

(b)

existența, actuală sau previzibilă, a unui impediment practic sau juridic în calea recuperabilității fondurilor;

(c)

existența unor cerințe juridice sau de reglementare aplicabile pentru recuperabilitatea fondurilor;

(d)

capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a lua măsuri pentru a asigura respectarea de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

Articolul 65

Evaluarea cererii — Informații cu privire la rezultatul apelărilor anterioare

Pentru a evalua informațiile cu privire la rezultatul apelărilor anterioare menționate la articolul 90 alineatul (4) litera (c) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a)

efectuarea, de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, a unor apelări anterioare de la aceleași contrapărți sau de la contrapărți similare în condiții identice sau similare;

(b)

caracterul relevant și fiabil al informațiilor în ceea ce privește rezultatul preconizat al apelărilor viitoare.

Articolul 66

Specificarea cuantumului, cu referire la un cuantum nelimitat al fondurilor proprii auxiliare

1.   Autoritățile de supraveghere nu aprobă un cuantum nelimitat al fondurilor proprii auxiliare.

2.   În cazul în care autoritățile de supraveghere aprobă un cuantum al fondurilor proprii auxiliare, decizia autorităților de supraveghere precizează dacă respectivul cuantum aprobat este cel solicitat de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare sau este mai mic.

Articolul 67

Specificarea cuantumului și a calendarului de aprobare a unei metode

În cazul în care autoritățile de supraveghere aprobă o metodă de determinare a cuantumului fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, decizia autorităților de supraveghere stabilește toate elementele următoare:

(a)

cuantumul inițial al elementului fondurilor proprii auxiliare care a fost calculat utilizând această metodă la data aprobării;

(b)

frecvența minimă de recalculare a cuantumului elementului fondurilor proprii auxiliare utilizând această metodă, atunci când frecvența este mai mare decât cea anuală, precum și motivele pentru utilizarea frecvenței respective;

(c)

perioada de timp pentru care se aprobă calculul elementului fondurilor proprii auxiliare utilizând metoda respectivă.

Subsecțiunea 2

Tratamentul rezervat participațiilor din punctul de vedere al fondurilor proprii

Articolul 68

Tratamentul rezervat participațiilor la determinarea fondurilor proprii de bază

1.   În scopul determinării fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fondurile proprii de bază, astfel cum sunt menționate la articolul 88 din Directiva 2009/138/CE, se reduc cu valoarea totală a participațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din directiva respectivă, deținute într-o instituție financiară și de credit care depășește 10 % din elementele incluse la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi).

2.   În scopul determinării fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fondurile proprii de bază, astfel cum sunt menționate la articolul 88 din Directiva 2009/138/CE, se reduc cu partea din valoarea tuturor participațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din directiva respectivă, deținute în instituții financiare și de credit, altele decât participațiile menționate la alineatul (1), care depășește 10 % din elementele incluse la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi).

3.   Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu pot deduce participațiile strategice menționate la articolul 171 care sunt incluse în calculul solvabilității la nivel de grup pe baza metodei nr. 1 prevăzute în anexa I la Directiva 2002/87/CE.

4.   Deducerile prevăzute la alineatul (2) se aplică proporțional tuturor participațiilor menționate la alineatul respectiv.

5.   Deducerile prevăzute la alineatele (1) și (2) se efectuează din nivelul în care participația a dus la creșterea fondurilor proprii ale întreprinderii afiliate după cum urmează:

(a)

deținerile de elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi);

(b)

deținerile de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b);

(c)

deținerile de instrumente de nivel 2 ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 72.

SECȚIUNEA 2

Clasificarea fondurilor proprii

Articolul 69

Nivelul 1 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 1 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 71:

(a)

partea de excedent al activelor față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 și cu secțiunea 2 din capitolul VI al Directivei 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i)

capitalul social vărsat și contul de prime de emisiune aferent;

(ii)

fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual vărsate;

(iii)

conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale decontate;

(iv)

fondurile surplus care nu sunt considerate obligații din asigurare și reasigurare în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

(v)

acțiunile preferențiale plătite și contul de prime de emisiune aferent;

(vi)

o rezervă de reconciliere;

(b)

pasivele subordonate plătite evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 70

Rezerva de reconciliere

1.   Rezerva de reconciliere menționată la articolul 69 litera (a) punctul (vi) este egală cu totalul excedentului de active față de pasive din care se scad toate elementele următoare:

(a)

cuantumul acțiunilor proprii deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(b)

dividendele, distribuirile și cheltuielile previzibile;

(c)

elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i)-(v), la articolul 72 litera (a) și la articolul 76 litera (a);

(d)

elementele fondurilor proprii de bază care nu sunt menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i)-(v), la articolul 72 litera (a) și la articolul 76 litera (a), care au fost aprobate de autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 79;

(e)

elementele fondurilor proprii restricționate care îndeplinesc una dintre următoarele cerințe:

(i)

depășesc cerința de capital de solvabilitate noțională în cazul portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare și al fondurilor restricționate determinate în conformitate cu articolul 81 alineatul (1);

(ii)

sunt excluse în conformitate cu articolul 81 alineatul (2);

(f)

cuantumul participațiilor deținute în instituții financiare și de credit, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, dedus în conformitate cu articolul 68, în măsura în care acesta nu este deja inclus la literele (a)-(e).

2.   Excedentul de active față de pasive menționat la alineatul (1) include cuantumul ce corespunde profitului preconizat inclus în primele viitoare prevăzut la articolul 260 alineatul (2).

3.   Pentru a stabili dacă și în ce măsură rezerva de reconciliere prezintă particularitățile prevăzute la articolul 71, nu se limitează la evaluarea particularităților activelor și pasivelor care sunt incluse în calculul excedentului de active față de pasive sau ale elementelor subiacente din situațiile financiare ale întreprinderilor.

Articolul 71

Nivelul 1 — Particularitățile care determină clasificarea

1.   Particularitățile menționate la articolul 69 sunt următoarele:

(a)

elementul fondurilor proprii de bază:

(i)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), are un rang inferior tuturor celorlalte creanțe dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare face obiectul unor proceduri de lichidare;

(ii)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este de rang egal sau superior elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), dar de rang inferior elementelor menționate la articolele 72 și 76 care prezintă particularitățile prevăzute la articolele 73 și, respectiv, 77, precum și creanțelor tuturor deținătorilor de polițe, ale beneficiarilor și ale creditorilor nesubordonați;

(b)

elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sau care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c)

elementul fondurilor proprii de bază este disponibil imediat pentru a absorbi pierderile;

(d)

elementul fondurilor proprii de bază absoarbe pierderile cel puțin atunci când nu este îndeplinită cerința de capital de solvabilitate și nu împiedică recapitalizarea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(e)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), dispune de unul dintre următoarele mecanisme principale de absorbție a pierderilor care trebuie să se declanșeze în cazul producerii evenimentului declanșator specificat la alineatul (8):

(i)

cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază se reduce astfel cum se prevede la alineatul (5);

(ii)

elementul fondurilor proprii de bază se transformă automat într-un element al fondurilor proprii de bază menționat la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii), astfel cum se prevede la alineatul (6);

(iii)

un mecanism principal de absorbție a pierderilor care asigură un rezultat echivalent cu mecanismele principale de absorbție a pierderilor prevăzute la punctul (i) sau (ii);

(f)

elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), elementul este nedatat sau, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are o scadență fixă, are aceeași scadență ca întreprinderea;

(ii)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), elementul este nedatat; prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază nu apare înainte de 5 ani de la data emiterii;

(g)

elementul fondurilor proprii de bază menționat la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b) permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv numai după o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani de la data emiterii în cazul în care cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii este depășită cu o marjă adecvată, ținând seama de solvabilitatea întreprinderii, inclusiv de planul întreprinderii de gestionare a capitalului pe termen mediu;

(h)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea elementului fondurilor proprii de bază este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(i)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), nu include niciun stimulent de a rambursa sau a răscumpăra elementul respectiv care sporește probabilitatea ca o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să ramburseze sau să răscumpere respectivul element al fondurilor proprii de bază atunci când are posibilitatea de a face acest lucru;

(j)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(k)

fără a aduce atingere literei (j), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii)

elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de nivel 1 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii)

după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

(l)

elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), fie dispozițiile juridice sau contractuale care reglementează elementul fondurilor proprii de bază, fie legislația națională permit anularea distribuirilor aferente elementului respectiv, dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(ii)

în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 69 litera (b), condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii de bază prevăd anularea distribuirilor aferente elementului respectiv, dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe până, când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(m)

elementul fondurilor proprii de bază poate permite efectuarea unei distribuiri atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

autoritatea de supraveghere a suspendat în mod excepțional anularea distribuirilor;

(ii)

distribuirea nu deteriorează și mai mult solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii)

după efectuarea distribuirii, cerința de capital minim este îndeplinită.

(n)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), oferă întreprinderii de asigurare sau de reasigurare flexibilitate totală în ceea ce privește distribuirile aferente elementului respectiv;

(o)

elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care, dacă este analizată împreună cu elementul fondurilor proprii de bază, ar putea avea drept rezultat neconformitatea elementului fondurilor proprii de bază cu articolul 94 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE.

2.   În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau rambursarea ori răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de nivel 1 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.   În sensul alineatului (1) litera (n), în cazul elementelor fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), este asigurată flexibilitatea totală în ceea ce privește distribuirile în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

nu există niciun tratament preferențial în materie de distribuire în ceea ce privește ordinea efectuării distribuirilor, iar condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii nu prevăd drepturi preferențiale la efectuarea distribuirilor;

(b)

distribuirile se efectuează din elementele care pot fi distribuite;

(c)

nivelul distribuirilor nu se stabilește pe baza cuantumului pentru care elementul fondurilor proprii a fost cumpărat la emitere și nu există niciun plafon sau vreo altă restricție a nivelului maxim de distribuire;

(d)

fără a aduce atingere literei (c), în cazul instrumentelor emise de întreprinderile mutuale și de tip mutual, se poate stabili un plafon sau o altă restricție a nivelului maxim de distribuire, cu condiția ca plafonul sau restricția să nu fie un eveniment legat de efectuarea sau neefectuarea unor distribuiri aferente altor elemente ale fondurilor proprii;

(e)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu are nicio obligație de a efectua distribuiri;

(f)

neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(g)

anularea distribuirilor nu impune nicio restricție asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

4.   În sensul alineatului (1) litera (n), în cazul elementelor fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este asigurată flexibilitatea totală în ceea ce privește distribuirile în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

distribuirile se efectuează din elementele care pot fi distribuite;

(b)

întreprinderile de asigurare sau de reasigurare au competența deplină în orice moment de a anula distribuirile aferente elementului fondurilor proprii pentru o perioadă de timp nelimitată și în mod necumulativ, iar întreprinderile pot utiliza fără restricție aceste plăți anulate pentru a-și îndeplini obligațiile pe măsură ce acestea devin exigibile;

(c)

nu există nicio obligație de a înlocui distribuirea cu o plată sub orice altă formă;

(d)

nu există nicio obligație de a efectua distribuiri în cazul în care se efectuează o distribuire aferentă unui alt element al fondurilor proprii;

(e)

neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(f)

anularea distribuirilor nu impune nicio restricție asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

5.   În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază se reduce în așa fel încât să se reducă toate elementele următoare:

(a)

creanța deținătorului elementului respectiv în cazul procedurilor de lichidare;

(b)

suma care trebuie plătită pentru rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv;

(c)

distribuirile efectuate aferente elementului respectiv.

6.   În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (ii), dispozițiile care reglementează conversia în elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii) specifică oricare dintre următoarele:

(a)

rata utilizată pentru conversie și o limită referitoare la cuantumul permis al conversiei;

(b)

intervalul în cadrul căruia instrumentele se vor converti în elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii).

7.   Cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază absoarbe pierderile în cazul în care se produce evenimentul declanșator. Absorbția pierderilor rezultată din anularea sau reducerea distribuirilor nu se este suficientă pentru a fi considerată un mecanism principal de absorbție a pierderilor în conformitate cu alineatul (1) litera (e).

8.   Evenimentul declanșator menționat la alineatul (1) litera (e) este neîndeplinirea într-o măsură semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate.

În sensul prezentului alineat, neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate este considerată semnificativă dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a)

cuantumul elementelor fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate este egal cu sau mai mic de 75 % din cerința de capital de solvabilitate;

(b)

cuantumul elementelor fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital minim este egal cu sau mai mic decât cerința de capital minim;

(c)

îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate nu este restabilită în termen de trei luni de la data la care neîndeplinirea a fost observată inițial.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot specifica, în dispozițiile care reglementează instrumentul, unul sau mai multe evenimente declanșatoare pe lângă evenimentele menționate la literele (a)-(c).

9.   În sensul alineatului 1 literele (d), (j) și (l), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

Articolul 72

Fondurile proprii de bază de nivel 2 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 2 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 73:

(a)

partea excedentului de active față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 și cu secțiunea 2 din capitolul VI al Directivei 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i)

capitalul social și contul de prime de emisiune aferent;

(ii)

fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual;

(iii)

conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale;

(iv)

acțiunile preferențiale și contul de prime de emisiune aferent;

(b)

pasivele subordonate evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 73

Fondurile proprii de bază de nivel 2 — Particularitățile care determină clasificarea

1.   Particularitățile menționate la articolul 72 sunt următoarele:

(a)

elementul fondurilor proprii de bază are un rang inferior creanțelor tuturor deținătorilor de polițe, ale beneficiarilor și ale creditorilor nesubordonați;

(b)

elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ori care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c)

elementul fondurilor proprii de bază este nedatat sau are o scadență inițială de cel puțin 10 ani; prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază nu apare înainte de 5 ani de la data emiterii;

(d)

elementul fondurilor proprii de bază este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(e)

elementul fondurilor proprii de bază poate include stimulente limitate de a-l rambursa sau a-l răscumpăra, cu condiția ca acestea să nu aibă loc înainte de 10 ani de la data emiterii;

(f)

elementul fondurilor proprii de bază prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării sale dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(g)

elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i)

în cazul elementelor menționate la articolul 72 litera (a) punctele (i) și (ii), fie dispozițiile juridice sau contractuale care reglementează elementul fondurilor proprii de bază, fie legislația națională permite amânarea distribuirilor aferente elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(ii)

în cazul elementelor menționate la articolul 72 litera (a) punctele (iii) și (iv) și la articolul 72 litera (b), condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii de bază prevăd amânarea distribuirilor aferente elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(h)

elementul fondurilor proprii de bază poate permite efectuarea unei distribuiri atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

autoritatea de supraveghere a suspendat în mod excepțional amânarea distribuirilor;

(ii)

efectuarea distribuirii nu deteriorează și mai mult solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii)

după efectuarea distribuirii, cerința de capital minim este îndeplinită.

(i)

elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care, dacă este analizată împreună cu elementul fondurilor proprii de bază, ar putea avea drept rezultat neconformitatea acestuia cu articolul 94 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2009/138/CE.

(j)

elementul fondurilor proprii de bază prezintă particularitățile prevăzute la articolul 71 care sunt relevante pentru elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), dar depășește limita prevăzută la articolul 82 alineatul (3).

Fără a aduce atingere literei (f), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea sa atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii)

elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau de nivel 2 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii)

după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

2.   În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau de nivel 2 ori rambursarea sau răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de bază de nivel 2 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.   În sensul alineatului (1) literele (f) și (g), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

4.   În sensul alineatului (1) litera (e), întreprinderile consideră stimulentele de răscumpărare sub forma unei majorări a ratei dobânzii asociate cu o opțiune call drept limitate atunci când majorarea ia forma unei singure creșteri a ratei cuponului și determină o creștere a ratei inițiale care nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:

(a)

100 de puncte de bază, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor;

(b)

50 % din marja de credit inițială, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor.

Articolul 74

Fondurile proprii auxiliare de nivel 2 — Lista elementelor fondurilor proprii

Fără a aduce atingere articolului 96 din Directiva 2009/138/CE, se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii auxiliare prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 2 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 75:

(a)

capitalul social nevărsat și neplătit, plătibil la cerere;

(b)

fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual nevărsate și neplătite, plătibile la cerere;

(c)

acțiunile preferențiale nevărsate și neplătite, plătibile la cerere;

(d)

un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic de a subscrie și a plăti pasivele subordonate la cerere;

(e)

acreditivele și garanțiile care sunt deținute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare și sunt furnizate de instituții de credit autorizate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/CE;

(f)

acreditivele și garanțiile furnizate potrivit cărora elementele pot fi apelate la cerere și sunt negrevate de sarcini;

(g)

orice solicitări de capital viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuții variabile care acoperă numai riscurile cuprinse în clasele 6, 12 și 17 din partea A a anexei 1 la Directiva 2009/138/CE le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni;

(h)

orice solicitări de capital viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni, cu condiția ca un apel să poată fi efectuat la cerere și să fie negrevat de sarcini;

(i)

alte angajamente obligatorii din punct de vedere juridic primite de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, cu condiția ca elementul să poată fi apelat la cerere și să fie negrevat de sarcini.

Articolul 75

Fondurile proprii auxiliare de nivel 2 — Particularitățile care determină clasificarea

Pentru a fi clasificate ca fiind de nivel 2, elementele fondurilor proprii auxiliare menționate la articolul 74 prezintă particularitățile unui element al fondurilor proprii de bază clasificate de nivel 1 în conformitate cu articolele 69 și 71, odată ce acest element a fost apelat și vărsat.

Articolul 76

Fondurile proprii de bază de nivel 3 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 3 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 77:

(a)

partea excedentului de active față de pasive, evaluat în conformitate cu capitolul VI secțiunile 1 și 2 din Directiva 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i)

conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale;

(ii)

acțiunile preferențiale și contul de prime de emisiune aferent;

(iii)

o sumă egală cu valoarea creanțelor nete privind impozitul amânat;

(b)

pasivele subordonate evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 77

Fondurile proprii de bază de nivel 3 — Particularitățile care determină clasificarea

1.   Particularitățile menționate la articolul 76 sunt următoarele:

(a)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), are un rang inferior creanțelor tuturor titularilor și beneficiarilor de polițe și ale creditorilor nesubordonați;

(b)

elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ori care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), este nedatat sau are o scadență inițială de cel puțin 5 de ani, în cazul în care data scadenței este prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază;

(d)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea acestuia este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(e)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), poate include stimulente limitate de a-l rambursa sau a-l răscumpăra;

(f)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar mai duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(g)

elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), prevede amânarea distribuirilor dacă cerința de capital minim nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital minim și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(h)

elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care ar putea afecta particularitățile pe care elementul în cauză este obligat să le prezinte în conformitate cu prezentul articol.

Fără a aduce atingere literei (f), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii)

elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1, de nivel 2 sau de nivel 3 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii)

după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

2.   În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1, de nivel 2 sau de nivel 3 ori rambursarea sau răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de bază de nivel 3 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.   În sensul alineatului (1) litera (f), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

4.   În sensul alineatului (1) litera (e), întreprinderile consideră stimulentele de răscumpărare sub forma unei majorări a ratei dobânzii asociate cu o opțiune call drept limitate atunci când majorarea ia forma unei singure creșteri a ratei cuponului și determină o creștere a ratei inițiale care nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:

(a)

100 de puncte de bază, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor;

(b)

50 % din marja de credit inițială, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor.

Articolul 78

Fondurile proprii auxiliare de nivel 3 — Lista elementelor fondurilor proprii

Elementele fondurilor proprii auxiliare care au fost aprobate de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 90 din Directiva 2009/138/CE și care nu prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 75 se clasifică drept fonduri proprii auxiliare de nivel 3.

Articolul 79

Aprobarea, de către autoritățile de supraveghere, a evaluării și a clasificării elementelor fondurilor proprii

1.   Fără a aduce atingere articolului 90 din Directiva 2009/138/CE, atunci când un element al fondurilor proprii nu este inclus în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72, 74, 76 și 78, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare consideră elementul respectiv drept fonduri proprii doar atunci când a fost primită de la autoritatea de supraveghere o aprobare a evaluării și a clasificării elementului.

2.   Pe baza documentelor prezentate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, atunci când aprobă evaluarea și clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu sunt incluse în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72, 74, 76 și 78, autoritatea de supraveghere evaluează următoarele:

(a)

atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de nivel 1, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(b)

atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de bază de nivel 2, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(c)

atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii auxiliare de nivel 2, dacă respectivul element al fondurilor proprii auxiliare prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(d)

atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de bază de nivel 3, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(e)

forța executorie a condițiilor contractuale ale elementului fondurilor proprii în toate jurisdicțiile relevante;

(f)

dacă elementul fondurilor proprii a fost vărsat integral.

3.   Elementele fondurilor proprii de bază care nu sunt incluse în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72 și 76 se clasifică drept fonduri proprii de bază de nivel 1 doar în cazul în care acestea sunt vărsate integral.

4.   Includerea elementelor fondurilor proprii aprobate de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu prezentul articol este supusă limitelor cantitative stabilite la articolul 82.

SECȚIUNEA 3

Eligibilitatea fondurilor proprii

Subsecțiunea 1

Fondurile restricționate

Articolul 80

Fondurile restricționate care necesită ajustări

1.   Se impune o reducere a rezervei de reconciliere menționate la articolul 70 alineatul (1) litera (e) atunci când elementele fondurilor proprii din cadrul unui fond restricționat au o capacitate redusă de a absorbi integral pierderile în perspectiva continuării activităților din cauza lipsei lor de transferabilitate din cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare pentru oricare dintre următoarele motive:

(a)

elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile rezultate dintr-o anumită parte a contractelor de asigurare sau de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(b)

elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile aferente anumitor deținători de polițe sau beneficiari;

(c)

elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile rezultate din anumite riscuri sau pasive.

2.   Elementele fondurilor proprii menționate la alineatul (1) (denumite în continuare „elementele fondurilor proprii restricționate”) nu includ valoarea viitoarelor transferuri care pot fi atribuite acționarilor.

Articolul 81

Ajustarea fondurilor restricționate și a portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare

1.   Pentru a calcula rezerva de reconciliere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare reduc excedentul de active față de pasive menționat la articolul 70 comparând următoarele cuantumuri:

(a)

elementele fondurilor proprii restricționate din cadrul fondului restricționat sau al portofoliului căruia i se aplică o primă de echilibrare;

(b)

cerința de capital de solvabilitate noțională pentru fondul restricționat sau portofoliul căruia i se aplică o primă de echilibrare.

În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare calculează cerința de capital de solvabilitate utilizând formula standard, cerința de capital de solvabilitate noțională se calculează în conformitate cu articolul 217.

În cazul în care întreprinderea calculează cerința de capital de solvabilitate utilizând un model intern, cerința de capital de solvabilitate noțională se calculează folosind modelul intern respectiv, ca și cum întreprinderea ar desfășura exclusiv activitatea inclusă în fondul restricționat sau în portofoliul căruia i se aplică o primă de echilibrare.

2.   Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care activele, pasivele și riscul din cadrul unui fond restricționat nu sunt semnificative, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot reduce rezerva de reconciliere cu cuantumul total al elementelor fondurilor proprii restricționate.

Subsecțiunea 2

Limitele cantitative

Articolul 82

Eligibilitatea și limitele aplicabile nivelurilor 1, 2 și 3

1.   În ceea ce privește respectarea cerinței de capital de solvabilitate, cuantumurile eligibile ale elementelor de nivel 2 și 3 sunt supuse tuturor limitelor cantitative următoare:

(a)

cuantumul eligibil al elementelor de nivel 1 este de cel puțin jumătate din cerința de capital de solvabilitate;

(b)

cuantumul eligibil al elementelor de nivel 3 este mai mică de 15 % din cerința de capital de solvabilitate;

(c)

suma cuantumurilor eligibile ale elementelor de nivel 2 și 3 nu depășește 50 % din cerința de capital de solvabilitate.

2.   În ceea ce privește respectarea cerinței de capital minim, cuantumurile eligibile ale elementelor de nivel 2 sunt supuse tuturor limitelor cantitative următoare:

(a)

cuantumul eligibil al elementelor de nivel 1 este de cel puțin 80 % din cerința de capital minim;

(b)

cuantumul eligibil al elementelor de nivel 2 nu poate depăși 20 % din cerința de capital minim.

3.   În cadrul limitei menționate la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) litera (a), suma următoarelor elemente ale fondurilor proprii de bază constituie mai puțin de 20 % din cuantumul total al elementelor de nivel 1:

(a)

elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctul (iii);

(b)

elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctul (v);

(c)

elementele menționate la articolul 69 litera (b);

(d)

elementele incluse în fondurile proprii de bază de nivel 1 în temeiul dispoziției tranzitorii prevăzute la articolul 308b alineatul (9) din Directiva 2009/138/CE.

CAPITOLUL V

FORMULA STANDARD DE CALCUL AL CERINȚEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Subsecțiunea 1

Calculele bazate pe scenarii

Articolul 83

1.   În cazul în care calcularea unui modul sau a unui submodul al cerinței de capital de solvabilitate de bază se bazează pe impactul unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, în calculul respectiv se ține cont de toate ipotezele următoare:

(a)

scenariul nu modifică valoarea marjei de risc incluse în rezervele tehnice;

(b)

scenariul nu modifică valoarea creanțelor și datoriilor privind impozitul amânat;

(c)

scenariul nu modifică valoarea viitoarelor beneficii discreționare incluse în rezervele tehnice;

(d)

întreprinderea nu ia nicio decizie de gestionare în cadrul scenariului.

2.   Calculul rezervelor tehnice apărute ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, astfel cum se menționează la alineatul (1), nu modifică valoarea viitoarelor beneficii discreționare și ține cont de toate elementele următoare:

(a)

fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), deciziile viitoare de gestionare ulterioare scenariului, cu condiția ca acestea să fie conforme cu articolul 23;

(b)

orice impact negativ semnificativ al scenariului sau al deciziilor de gestionare menționate la litera (a) asupra probabilității ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale.

3.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza metode simplificate de calcul al rezervelor tehnice apărute ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu, astfel cum este menționat la alineatul (1), cu condiția ca metoda simplificată să nu ducă la o prezentare eronată a cerinței de capital de solvabilitate care ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului informațiilor referitoare la cerința de capital de solvabilitate, cu excepția cazului în care calculul simplificat are drept rezultat o cerință de capital de solvabilitate care depășește cerința de capital de solvabilitate care rezultă din calculul conform formulei standard.

4.   Calculul activelor și pasivelor rezultate ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu, astfel cum este menționat la alineatul (1), ține seama de impactul scenariului asupra valorii oricăror instrumente relevante de atenuare a riscurilor deținute de întreprindere care sunt conforme cu articolele 209-215.

5.   În cazul în care scenariul ar duce la creșterea fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, calcularea modulului sau a submodulului se bazează pe ipoteza că scenariul nu are niciun impact asupra fondurilor proprii de bază.

Subsecțiunea 2

Abordarea transparentă de tip „look-through”

Articolul 84

1.   Cerința de capital de solvabilitate se calculează pe baza fiecăruia dintre activele-suport ale organismelor de plasament colectiv și ale altor investiții sub formă de fonduri (abordarea transparentă de tip „look-through”).

2.   Abordarea transparentă de tip „look-through” menționată la alineatul (1) se aplică și:

(a)

expunerilor indirecte la riscul de piață, altele decât organismele de plasament colectiv și investițiile sub formă de fonduri;

(b)

expunerilor indirecte la riscul de subscriere;

(c)

expunerilor indirecte la riscul de contraparte.

3.   În cazul în care abordarea transparentă de tip „look-through” nu poate fi aplicată organismelor de plasament colectiv sau investițiilor sub formă de fonduri, cerința de capital de solvabilitate poate fi calculată pe baza obiectivului de alocare a activelor-suport ale organismelor de plasament colectiv sau ale fondului, cu condiția ca acest obiectiv de alocare să fie disponibil pentru întreprindere la nivelul de detaliere necesar pentru a calcula toate submodulele și scenariile relevante ale formulei standard, iar activele-suport să fie gestionate în conformitate strictă cu acest obiectiv de alocare. În scopul calculului respectiv se pot utiliza grupări de date, cu condiția ca acestea să fie aplicate cu prudență și să nu se aplice unei părți mai mari de 20 % din valoarea totală a activelor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

4.   Alineatul (2) nu se aplică investițiilor în întreprinderile afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Subsecțiunea 3

Administrațiile regionale și autoritățile locale

Articolul 85

Condițiile de clasificare a administrațiilor regionale și a autorităților locale sunt următoarele: nu există nicio diferență de risc între expunerile față de acestea și expunerile față de administrația centrală din cauza competenței specifice de a colecta venituri a celor dintâi; există acorduri instituționale specifice al căror efect este reducerea riscului de nerambursare.

Subsecțiunea 4

Riscul semnificativ aferent bazei

Articolul 86

Fără a aduce atingere articolului 210 alineatul (2), în cazul în care transferă riscul de subscriere utilizând contracte de reasigurare sau vehicule investiționale care sunt supuse unui risc semnificativ aferent bazei generat de o neconcordanță de monede între riscul de subscriere și tehnica de atenuare a riscurilor, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot ține cont de tehnica de atenuare a riscurilor în calculul cerinței de capital de solvabilitate conform formulei standard, cu condiția ca tehnica de atenuare a riscurilor să fie conformă cu articolul 209, cu articolul 210 alineatele (1), (3) și (4) și cu articolul 211, iar calculul să se efectueze după cum urmează:

(a)

riscul aferent bazei generat de o neconcordanță de monede între riscul de subscriere și tehnica de atenuare a riscurilor se ia în considerare în modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere al formulei standard la nivelul cel mai detaliat prin adăugarea, la cerința de capital calculată în conformitate cu modulul, submodulul sau scenariul relevant, a 25 % din diferența dintre următoarele:

(i)

cerința de capital ipotetică pentru modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere care ar rezulta în urma apariției simultane a scenariului prevăzut la articolul 188;

(ii)

cerința de capital pentru modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere;

(b)

în cazul în care tehnica de atenuare a riscurilor vizează mai mult de un modul, submodul sau scenariu, calculul menționat la litera (a) se efectuează pentru fiecare dintre aceste module, submodule și scenarii. Cerința de capital care rezultă din aceste calcule nu poate depăși 25 % din capacitatea contractului de reasigurare neproporțională sau a vehiculului investițional.

Subsecțiunea 5

Calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază

Articolul 87

Cerința de capital de solvabilitate de bază include un modul de risc pentru riscul aferent imobilizărilor necorporale și se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma, Corri,j , SCRi și SCRj sunt specificate în conformitate cu punctul 1 din anexa IV la Directiva 2009/138/CE;

(b)

SCRintangibles reprezintă cerința de capital pentru riscul aferent imobilizărilor necorporale menționat la articolul 203.

Subsecțiunea 6

Proporționalitatea și simplificările

Articolul 88

Proporționalitatea

1.   În sensul articolului 109, întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc dacă calculul simplificat este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor prin efectuarea unei evaluări care include toate elementele următoare:

(a)

o evaluare a naturii, amplorii și complexității riscurilor întreprinderii care se încadrează în modulul sau submodulul relevant;

(b)

o evaluare din punct de vedere calitativ sau cantitativ, după caz, a erorii introduse în rezultatele calculului simplificat ca urmare a oricărei diferențe dintre următoarele:

(i)

ipotezele pe care se bazează calculul simplificat în raport cu riscul;

(ii)

rezultatele evaluării menționate la litera (a).

2.   Un calcul simplificat nu se consideră proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor dacă eroarea menționată la alineatul (2) litera (b) duce la o prezentare eronată a cerinței de capital de solvabilitate care ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului informațiilor referitoare la cerința de capital de solvabilitate, cu excepția cazului în care calculul simplificat are drept rezultat o cerință de capital de solvabilitate care depășește cerința de capital de solvabilitate rezultată din calculul realizat conform formulei standard.

Articolul 89

Dispoziții generale privind simplificările în cazul întreprinderilor de asigurare captive

Întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctele 2 și 5 din Directiva 2009/138/CE, pot utiliza calculele simplificate prevăzute la articolele 90, 103, 105 și 106 din prezentul regulament dacă este respectat articolul 88 din prezentul regulament și dacă sunt îndeplinite toate cerințele următoare:

(a)

în ceea ce privește obligațiile de asigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive, toate persoanele asigurate și toți beneficiarii sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare sau de reasigurare captivă;

(b)

în ceea ce privește obligațiile de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive, toate persoanele asigurate și toți beneficiarii contractelor de asigurare de la baza obligațiilor de reasigurare sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare sau de reasigurare captivă;

(c)

obligațiile de asigurare și contractele de asigurare de la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive nu se referă la nicio asigurare obligatorie de răspundere civilă.

Articolul 90

Calculul simplificat, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare captive, al cerinței de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.   Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare și de reasigurare captive pot calcula cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală după cum urmează:

Formula

unde s acoperă toate segmentele prevăzute în anexa II.

2.   În sensul alineatului (1), cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al unui anumit segment s prevăzut în anexa II se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s calculat în conformitate cu articolul 116 alineatul (3);

(b)

V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui segment calculat în conformitate cu articolul 116 alineatul (6).

Articolul 91

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de viață după cum urmează:

Formula

unde, în ceea ce privește contractele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)

CAR reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i)

suma dintre:

cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară și pe care întreprinderea le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii)

cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

(b)

q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(c)

n reprezintă durata modificată în ani a plăților exigibile în caz de deces incluse în cea mai bună estimare;

(d)

ik reprezintă cursul spot anualizat pentru scadența k a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc menționate la articolul 43.

Articolul 92

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de viață după cum urmează:

Formula

unde, în ceea ce privește polițele menționate la articolul 138 alineatul (2):

(a)

q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(b)

n reprezintă durata modificată în ani a plăților către beneficiari incluse în cea mai bună estimare;

(c)

BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de longevitate.

Articolul 93

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de viață după cum urmează:

SCRdisability-morbidity =

0,35 · CAR 1 · d 1 + 0,25 · 1,1 (n – 3)/2 · (n – 1) · CAR 2 · d 2 + 0,2 · 1,1 (n –1)/2 · t · n · BEdis

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)

CAR1 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i)

suma dintre:

cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului sau al invalidității persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară și pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului sau al invalidității imediate a persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii)

cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)

CAR2 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc definit la litera (a) după 12 luni;

(c)

d1 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(d)

d2 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității în perioada de 12 luni ulterioară următoarelor 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(e)

n reprezintă durata modificată a plăților aferente invalidității-morbidității incluse în cea mai bună estimare;

(f)

t reprezintă ratele de denunțare preconizate din următoarele 12 luni;

(g)

BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de invaliditate-morbiditate.

Articolul 94

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

EI reprezintă valoarea cheltuielilor suportate pentru onorarea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare, altele decât obligațiile de asigurare sau de reasigurare de viață, în cursul ultimului an;

(b)

n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(c)

i reprezintă rata medie ponderată a inflației inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, în cazul căreia ponderările se bazează pe valoarea curentă a cheltuielilor incluse în calculul celei mai bune estimări pentru onorarea obligațiilor de asigurare de viață existente.

Articolul 95

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru modificările permanente ale ratelor de reziliere

1.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

lup reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare pozitiv și 67 %;

(b)

nup reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare pozitiv;

(c)

Sup reprezintă suma costurilor de răscumpărare pozitive.

2.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

ldown reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare negativ și 40 %;

(b)

ndown reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare negativ;

(c)

Sdown reprezintă suma costurilor de răscumpărare negative.

3.   Costul de răscumpărare al unei polițe de asigurare menționat la alineatele (1) și (2) este egal cu diferența dintre următoarele:

(a)

cuantumul de plătit în prezent de către întreprinderea de asigurare în cazul încetării contractului de către deținătorul poliței de asigurare, după deducerea sumelor recuperabile de la deținătorii de polițe de asigurare sau intermediari;

(b)

cuantumul rezervelor tehnice fără marjă de risc.

Articolul 96

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma include toate polițele cu un capital pozitiv de risc;

(b)

CARi reprezintă capitalul de risc al poliței i, și anume valoarea cea mai mare dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i)

suma dintre:

cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii)

cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

Articolul 97

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate după cum urmează:

Formula

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)

CAR reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i)

suma dintre:

cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii)

cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)

q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(c)

n reprezintă durata modificată, în ani, a plăților exigibile în caz de deces incluse în cea mai bună estimare;

(d)

ik reprezintă cursul spot anualizat pentru scadența k a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc menționate la articolul 43.

Articolul 98

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de sănătate după cum urmează:

Formula

unde, în ceea ce privește polițele menționate la articolul 138 alineatul (2):

(a)

q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(b)

n reprezintă durata modificată, în ani, a plăților către beneficiari incluse în cea mai bună estimare;

(c)

BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de longevitate.

Articolul 99

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

MP reprezintă cuantumul plăților medicale din ultimul an pentru obligațiile de asigurare sau de reasigurare pentru cheltuieli medicale în cursul ultimului an;

(b)

n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(c)

i reprezintă rata medie a inflației privind plățile medicale inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, în cazul căreia ponderările se bazează pe valoarea curentă a plăților medicale incluse în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective.

Articolul 100

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor după cum urmează:

SCRincome-protection-disability-morbidity =

0,35 · CAR 1 · d 1 + 0,25 · 1,1 (n – 3)/2 · (n – 1) · CAR 2 · d 2 + 0,2 · 1,1 (n –1)/2 · t · n · BEdis

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)

CAR 1 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i)

suma dintre:

cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului sau al invalidității persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea le-ar plăti în viitor în cazul decesului sau al invalidității imediate a persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii)

cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)

CAR 2 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc definit la litera (a) după 12 luni;

(c)

d 1 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(d)

d 2 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității în perioada de 12 luni ulterioară următoarelor 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(e)

n reprezintă durata modificată a plăților aferente invalidității-morbidității incluse în cea mai bună estimare;

(f)

t reprezintă ratele de denunțare preconizate din următoarele 12 luni;

(g)

BEdis reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de invaliditate-morbiditate.

Articolul 101

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate după cum urmează:

Formula

unde:

(1)

EI reprezintă valoarea cheltuielilor pentru onorarea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare de sănătate în cursul ultimului an;

(2)

n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(3)

i reprezintă rata medie ponderată a inflației inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, ponderată cu valoarea curentă a cheltuielilor incluse în calculul celei mai bune estimări pentru onorarea obligațiilor de asigurare de sănătate existente.

Articolul 102

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate SLT

1.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere menționate la articolul 159 alineatul (1) litera (a) după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

lup reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare pozitiv și 83 %;

(b)

nup reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare pozitiv;

(c)

Sup reprezintă suma costurilor de răscumpărare pozitive.

2.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere menționate la articolul 159 alineatul (1) litera (b) după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

ldown reprezintă rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare negativ;

(b)

ndown reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare negativ;

(c)

Sdown reprezintă suma costurilor de răscumpărare negative.

3.   Costul de răscumpărare al unei polițe de asigurare menționat la alineatele (1) și (2) este egal cu diferența dintre următoarele:

(a)

cuantumul de plătit în prezent de către întreprinderea de asigurare în cazul încetării contractului de către deținătorul poliței de asigurare, după deducerea sumelor recuperabile de la deținătorii de polițe de asigurare sau intermediari;

(b)

cuantumul rezervelor tehnice fără marjă de risc.

Articolul 103

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul ratei dobânzii în cazul întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare captive

1.   Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot calcula cerința de capital pentru riscul ratei dobânzii menționat la articolul 165 după cum urmează:

(a)

suma, pentru fiecare monedă, a cerințelor de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol;

(b)

suma, pentru fiecare monedă, a cerințelor de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (3) al prezentului articol.

2.   În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), cerința de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

prima sumă acoperă toate intervalele de scadență i stabilite la alineatul (4) al prezentului articol;

(b)

MVALi reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor, minus pasivele, altele decât rezervele tehnice pentru intervalul de scadență i;

(c)

duri reprezintă durata simplificată a intervalului de scadență i;

(d)

ratei reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(e)

stress(i,up) reprezintă creșterea relativă a ratei dobânzii pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(f)

a doua sumă acoperă toate liniile de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament;

(g)

BElob reprezintă cea mai bună estimare pentru linia de activitate lob;

(h)

durlob reprezintă durata modificată a celei mai bune estimări pentru linia de activitate lob;

(i)

ratelob reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata modificată a liniei de activitate lob;

(j)

stress(lob,up) reprezintă creșterea relativă a ratei dobânzii pentru durata modificată durlob .

3.   În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (b), cerința de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

prima sumă acoperă toate intervalele de scadență i prevăzute la alineatul (4);

(b)

MVALi reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor, minus pasivele, altele decât rezervele tehnice pentru intervalul de scadență i;

(c)

duri reprezintă durata simplificată a intervalului de scadență i;

(d)

ratei reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(e)

stress(i,down) reprezintă scăderea relativă a ratei dobânzii pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(f)

a doua sumă acoperă toate liniile de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament;

(g)

BElob reprezintă cea mai bună estimare pentru linia de activitate lob;

(h)

durlob reprezintă durata modificată a celei mai bune estimări pentru linia de activitate lob;

(i)

ratelob reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata modificată a liniei de activitate lob;

(j)

stress(lob, down) reprezintă scăderea relativă a ratei dobânzii pentru durata modificată durlob .

4.   Intervalele de scadență i și durata simplificată duri menționate la alineatul (2) literele (a) și (c) și la alineatul (3) literele (a) și (c) sunt următoarele:

(a)

pentru scadențele de până la un an, durata simplificată este de 0,5 ani;

(b)

pentru scadențele cuprinse între 1 și 3 ani, durata simplificată este de 2 ani;

(c)

pentru scadențele cuprinse între 3 și 5 ani, durata simplificată este de 4 ani;

(d)

pentru scadențele cuprinse între 5 și 10 ani, durata simplificată este de 7 ani;

(e)

pentru scadențele de peste 10 ani, durata simplificată este de 12 ani.

Articolul 104

Calculul simplificat al riscului de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor

1.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de marjă de credit menționat la articolul 176 din prezentul regulament după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SCRbonds reprezintă cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor;

(b)

MVbonds reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor care fac obiectul unor cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor;

(c)

%MVi bonds reprezintă proporția portofoliului de active care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i, în cazul în care, pentru activele respective, este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(d)

%MVbonds norating reprezintă proporția portofoliului de active care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă nicio evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(e)

duri și durnorating reprezintă durata modificată, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă nicio evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(f)

stressi reprezintă o funcție, prevăzută la alineatul (2), a nivelului de calitate a creditului i și a duratei modificate, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i;

(g)

ΔLiabul reprezintă majorarea rezervelor tehnice minus marja de risc pentru polițele în cazul cărora deținătorii de polițe suportă riscul de investiții, cu opțiunile și garanțiile încorporate, care ar rezulta dintr-o scădere bruscă a valorii activelor care fac obiectul cerinței de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor:

Formula

.

2.   stressi menționată la alineatul (1) litera (f), pentru fiecare nivel de calitate a creditului i, este egală cu:Formula, unde duri este durata modificată, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i, iar bi se stabilește în conformitate cu tabelul de mai jos:

Nivelul de calitate a creditului i

0

1

2

3

4

5

6

bi

0,9 %

1,1 %

1,4 %

2,5 %

4,5 %

7,5 %

7,5 %

3.   durnorating menționată la alineatul (1) litera (e) și duri menționată la alineatul (2) nu pot fi mai scurte de 1 an.

Articolul 105

Calculul simplificat, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare captive, al cerinței de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor

Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot să calculeze cerința de capital pentru riscul de marjă de credit prevăzut la articolul 176 pe baza ipotezei că tuturor activelor li se atribuie nivelul 3 de calitate a creditului.

Articolul 106

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru concentrarea riscurilor de piață în cazul întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare captive

Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot utiliza toate ipotezele următoare în vederea calculării cerinței de capital pentru riscul de concentrare:

(1)

acordurile intragrup de punere în comun a activelor încheiate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot fi excluse din baza de calcul menționată la articolul 184 alineatul (2) în măsura în care există clauze contractuale executorii din punct de vedere juridic care asigură că pasivele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive vor fi compensate de expunerile intragrup pe care le deține față de alte entități ale grupului;

(2)

pragul relativ de expunere excedentară menționat la articolul 184 alineatul (1) litera (c) este egal cu 15 % în cazul următoarelor expuneri pe un singur debitor:

(a)

expunerile față de instituții de credit care nu aparțin aceluiași grup și cărora li s-a atribuit nivelul 2 de calitate a creditului;

(b)

expunerile față de entități ale grupului care gestionează numerarul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive cărora li s-a atribuit nivelul 2 de calitate a creditului.

Articolul 107

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor pentru contractele de reasigurare sau pentru securitizare

1.   Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere al unui contract de reasigurare sau unei securitizări menționat la articolul 196 după cum urmează:

Formula

unde

(a)

RMre,all reprezintă efectul de diminuare a riscului de subscriere al contractelor de reasigurare și securitizărilor pentru toate contrapărțile calculat în conformitate cu alineatul (2);

(b)

Recoverablesi reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractul de reasigurare sau din securitizare și de la debitorii aferenți pentru contrapartea i, iar Recoverablesall reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din securitizări și de la debitorii aferenți pentru toate contrapărțile.

2.   Efectul de diminuare a riscului de subscriere al contractelor de reasigurare și al securitizărilor pentru toate contrapărțile menționat la alineatul (1) este egal cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a)

cerința de capital ipotetică pentru riscul de subscriere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul în care nu ar exista niciun contract de reasigurare și nicio securitizare;

(b)

cerințele de capital pentru riscul de subscriere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 108

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor pentru contractele de reasigurare proporțională

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere j al unui contract de reasigurare proporțională pentru contrapartea i, menționat la articolul 196, după cum urmează:

Formula

unde

(a)

BE reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor, incluzând sumele recuperabile;

(b)

Recoverablesi reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractul de reasigurare proporțională și de la debitorii aferenți pentru contrapartea i;

(c)

Recoverablesall reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare proporțională și de la debitorii aferenți pentru toate contrapărțile;

(d)

SCRj reprezintă cerințele de capital pentru riscul de subscriere j al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 109

Calculele simplificate pentru acordurile de coasigurare

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot folosi următoarele calcule simplificate în scopul aplicării articolelor 193, 194 și 195:

(a)

cea mai bună estimare menționată la articolul 194 alineatul (1) litera (d) poate fi calculată după cum urmează:

Formula

unde BEU reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat acordului de coasigurare de către întreprinderea care este parte la acordul de coasigurare, cu deducerea oricăror cuantumuri reasigurate la contrapărți din afara acordului de coasigurare;

(b)

cea mai bună estimare menționată la articolul 195 litera (c) poate fi calculată după cum urmează:

Formula

unde BECEP reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat contrapărții externe de către acordul de coasigurare, în raport cu riscurile cedate acordului de coasigurare de către întreprindere.

(c)

efectul de diminuare a riscurilor menționat la articolul 195 litera (d) poate fi calculat după cum urmează:

Formula

unde:

(i)

BECE reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat contrapărții externe de către acordul de coasigurare în ansamblu;

(ii)

ΔRMCEP reprezintă contribuția tuturor contrapărților externe la efectul de diminuare a riscurilor pe care îl are acordul de coasigurare asupra riscului de subscriere al întreprinderii;

(d)

Membrii acordului de coasigurare și contrapărțile din afara acordului de coasigurare pot fi grupați în funcție de evaluarea creditului efectuată de către o ECAI desemnată, cu condiția să existe categorii separate pentru participările în coasigurare de tip A, de tip B și de tip C.

Articolul 110

Calculul simplificat — gruparea expunerilor pe un singur debitor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula pierderea în caz de nerambursare prevăzută la articolul 192 pentru un grup de expuneri pe un singur debitor. În acest caz, grupului de expuneri pe un singur debitor i se atribuie cea mai mare probabilitate de nerambursare atribuită expunerilor pe un singur debitor incluse în grup în conformitate cu articolul 199.

Articolul 111

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere și a riscului de piață aferente unui contract de reasigurare, unei securitizări sau unui instrument derivat, menționat la articolul 196, drept diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a)

suma cerințelor de capital ipotetice pentru submodulele „risc de subscriere” și „risc de piață” ale modulelor de risc ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de tehnica de diminuare a riscurilor, în ipoteza în care acordul de reasigurare, securitizarea sau instrumentul derivat nu ar exista;

(b)

suma cerințelor de capital pentru submodulele „risc de subscriere” și „risc de piață” ale modulelor de risc ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de tehnica de diminuare a riscurilor;

Articolul 112

Calculul simplificat al valorii ponderate la risc a garanțiilor reale pentru a ține seama de efectul economic al garanțiilor reale

1.   Dacă este respectat articolul 88 din prezentul regulament și dacă sunt îndeplinite atât cerința referitoare la contraparte, cât și cerința referitoare la partea terță, menționate la articolul 197 alineatul (1), întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot, în scopul aplicării articolului 197, să calculeze valoarea ponderată la risc a unei garanții reale furnizate ca garanție, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b), ca fiind egală cu 85 % din valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

2.   Dacă sunt respectate articolele 88 și 214 din prezentul regulament și dacă cerința referitoare la contraparte, menționată la articolul 197 alineatul (1), este îndeplinită, iar cerința referitoare la partea terță, menționată la articolul 197 alineatul (1), nu este îndeplinită, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot, în scopul aplicării articolului 197, să calculeze valoarea ponderată la risc a unei garanții reale furnizate ca garanție, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b), ca fiind egală cu 75 % din valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Subsecțiunea 7

Domeniul de aplicare al modulelor de risc de subscriere

Articolul 113

În vederea calculării cerințelor de capital aferente riscului de subscriere pentru asigurarea generală, riscului de subscriere pentru asigurarea de viață și riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a)

modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare generală, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de sănătate;

(b)

modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de viață, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de sănătate;

(c)

modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate.

SECȚIUNEA 2

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

Articolul 114

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

1.   Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală” menționat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b)

submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală” menționat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

(c)

submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”.

2.   Cerința de capital pentru riscul de subscriere în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)

CorrNL(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de subscriere pentru asigurarea generală în cazul submodulelor i și j;

(c)

SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.   Parametrul de corelație CorrNL(i,j) menționat la alineatul (2) reprezintă elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:

j

i

Primă și rezervă general

Catastrofă general

Reziliere general

Primă și rezervă general

1

0,25

0

Catastrofă general

0,25

1

0

Reziliere general

0

0

1

Articolul 115

Submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală”

Cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

σnl reprezintă deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală stabilită în conformitate cu articolul 117;

(b)

Vnl reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală stabilită în conformitate cu articolul 116.

Articolul 116

Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.   Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală este egală cu suma măsurilor volumului pentru riscul de primă și de rezervă al segmentelor prevăzute în anexa II.

2.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s;

(b)

V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s;

(c)

DIVs reprezintă factorul pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a segmentului s.

3.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Ps reprezintă estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în următoarele 12 luni;

(b)

P(last,s) reprezintă primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în ultimele 12 luni;

(c)

FP(existing,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s după următoarele 12 luni pentru contractele existente;

(d)

FP(future,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s pentru contractele a căror dată a recunoașterii inițiale cade în următoarele 12 luni, dar cu excepția primelor care urmează să fie încasate în decursul celor 12 luni ulterioare datei recunoașterii inițiale.

4.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, ca alternativă la metoda de calcul prevăzută la alineatul (3) al prezentului articol, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot alege să calculeze măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s după cum urmează:

Formula

sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

(a)

organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare a decis că primele sale câștigate în segmentul s în următoarele 12 luni nu vor depăși Ps ;

(b)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a instituit mecanisme eficace de control pentru a asigura respectarea limitelor aferente primelor câștigate menționate la litera (a);

(c)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și-a informat autoritatea de supraveghere cu privire la decizia menționată la litera (a) și motivele care au stat la baza acesteia.

În scopul acestui calcul, termenii Ps , FP(existing,s) și FP(future,s) au înțelesul stabilit la alineatul (3) literele (a), (c) și (d).

5.   În scopul efectuării calculelor prevăzute la alineatele (3) și (4), se ia în considerare valoarea netă a primelor, după deducerea primelor pentru contractele de reasigurare. Următoarele prime pentru contractele de reasigurare nu se deduc:

(a)

primele aferente evenimentelor fără legătură cu asigurările sau creanțelor de asigurare plătite care nu sunt contabilizate în fluxurile de trezorerie menționate la articolul 41 alineatul (3);

(b)

primele pentru contractele de reasigurare care nu sunt conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213.

6.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui anumit segment este egală cu cea mai bună estimare a rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite din segmentul respectiv, după deducerea sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, cu condiția ca contractele de reasigurare și vehiculele investiționale să fie conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213. Măsura volumului nu poate fi o valoare negativă.

7.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, factorul implicit pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a unui anumit segment fie este egal cu 1, fie este calculat în conformitate cu anexa III.

Articolul 117

Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.   Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Vnl reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală;

(b)

suma acoperă toate combinațiile posibile (s,t) ale segmentelor prevăzute în anexa II;

(c)

CorrS(s,t) reprezintă parametrul de corelație pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală din segmentul s și din segmentul t prevăzut în anexa IV;

(d)

σs și σt reprezintă deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al segmentelor s și, respectiv, t;

(e)

Vs și Vt reprezintă măsurile volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al segmentelor s și t, menționate la articolul 116.

2.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

σ(prem,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea generală al segmentului s stabilită în conformitate cu alineatul (3);

(b)

σ(res,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa II;

(c)

V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s menționată la articolul 116;

(d)

V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s menționată la articolul 116.

3.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea generală al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea generală al segmentului prevăzut în anexa II și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională. Pentru segmentele 1, 4 și 5 prevăzute în anexa II, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 80 %. Pentru toate celelalte segmente prevăzute în anexa II, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 100 %.

Articolul 118

Submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”

1.   Cerința de capital pentru submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”, menționat la articolul 114 alineatul (1) litera (c), este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare rezultată din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a)

încetarea a 40 % din polițele de asigurare în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(b)

în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.   Evenimentele menționate la alineatul (1) se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la alineatul 1 litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

3.   Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentului menționat la alineatul 1 litera (a), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

Articolul 119

Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală”

1.   Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de catastrofă naturală în asigurarea generală”;

(b)

submodulul „risc de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri”;

(c)

submodulul „risc de catastrofă produsă de om”;

(d)

submodulul „risc de alte catastrofe în asigurarea generală”.

2.   Cerința de capital pentru modulul „risc de subscriere în caz de catastrofă în asigurarea generală” se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SCRnatCAT reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă naturală;

(b)

SCRnpproperty reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri;

(c)

SCRmmCAT reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă produsă de om;

(d)

SCRCATother reprezintă cerința de capital pentru riscul de alte catastrofe în asigurarea generală.

Articolul 120

Submodulul „risc de catastrofă naturală”

1.   Submodulul „risc de catastrofă naturală” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de furtună”;

(b)

submodulul „risc de cutremur”;

(c)

submodulul „risc de inundații”;

(d)

submodulul „risc de grindină”;

(e)

submodulul „risc de surpare de terenuri”.

2.   Cerința de capital pentru riscul de catastrofă naturală se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile ale submodulelor i prevăzute la alineatul (1);

(b)

SCRi reprezintă cerința de capital pentru submodulul i.

Articolul 121

Submodulul „risc de furtună”

1.   Cerința de capital pentru riscul de furtună se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa V;

(b)

CorrWS(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de furtună pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa V;

(c)

SCR(windstorm,r) și SCR(windstorm,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunile r și, respectiv, s;

(d)

SCR(windstorm,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de furtună din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a)

cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunea r conform scenariului A prevăzut la alineatul (3);

(b)

cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunea r conform scenariului B prevăzut la alineatul (4).

3.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 80 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 40 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r.

4.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 20 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r.

5.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, pierderea specificată cauzată de furtună într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Q(windstorm,r) reprezintă factorul de risc de furtună pentru regiunea r astfel cum este prevăzut în anexa V;

(b)

suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)

Corr(windstorm,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de furtună din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXII;

(d)

WSI(windstorm,r,i) și WSI(windstorm,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de furtună în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de furtună dintr-o anumită zonă afectată de furtună i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

W(windstorm,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de furtună din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)

SI(windstorm,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de furtună din zona de furtună i din regiunea r.

7.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de furtună dintr-o anumită zonă de furtună i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de furtună și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)

SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de furtună și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.   Cerința de capital pentru riscul de furtună din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă oricare dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a)

obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de furtună și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b)

obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de furtună și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.   Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționată la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

DIVwindstorm este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute la punctul 8 din anexa III;

(b)

Pwindstorm este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 122

Submodulul „risc de cutremur”

1.   Cerința de capital pentru riscul de cutremur se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa V;

(b)

CorrEQ(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de cutremur pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VI;

(c)

SCR(earthquake,r) și SCR(earthquake,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de cutremur din regiunile r și, respectiv, s;

(d)

SCR(earthquake,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de cutremur din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de cutremur dintr-o anumită regiune r este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Q(earthquake,r) reprezintă factorul de risc de cutremur pentru regiunea r astfel cum este prevăzut în anexa VI;

(b)

suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)

Corr(earthquake,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de cutremur din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXIII;

(d)

WSI(earthquake,r,i) și WSI(earthquake,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de cutremur în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

3.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VI și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de cutremur dintr-o anumită zonă seismică i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

W(earthquake,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de cutremur din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)

SI(earthquake,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de cutremur din zona seismică i din regiunea r.

4.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VI și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de cutremur dintr-o anumită zonă seismică i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de cutremur și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)

SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de cutremur și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

5.   Cerința de capital pentru riscul de cutremur din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă una dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare sau ambele:

(a)

obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de cutremur și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b)

obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de cutremur și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

6.   Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (5), se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

DIVearthquake este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (5) literele (a) și (b) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III;

(b)

Pearthquake este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (5) literele (a) și (b) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 123

Submodulul „risc de inundații”

1.   Cerința de capital pentru riscul de inundații se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa VII;

(b)

CorrFL(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de inundații pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VII;

(c)

SCR(flood,r) și SCR(flood,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunile r și, respectiv, s;

(d)

SCR(flood,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de inundații din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a)

cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunea r conform scenariului A prevăzut la alineatul (3);

(b)

cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunea r conform scenariului B prevăzut la alineatul (4).

3.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 65 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 45 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r.

4.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r conform scenariului B este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 10 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r.

5.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, pierderea specificată cauzată de inundații într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Q(flood,r) reprezintă factorul de risc de inundații pentru regiunea r, astfel cum este prevăzut în anexa VII;

(b)

suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)

Corr(flood,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de inundații din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXIV;

(d)

WSI(flood,r,i) și WSI(flood,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de inundații în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de inundații dintr-o anumită zonă afectată de inundații i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

W(flood,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de inundații din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)

SI(flood,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de inundații din zona afectată de inundații i din regiunea r.

7.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de inundații dintr-o anumită zonă afectată de inundații i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)

SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

(c)

SI(motor,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 5 și 17 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.   Cerința de capital pentru riscul de inundații din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă oricare dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a)

obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b)

obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(c)

obligațiile aferente liniei de activitate 5 sau 17 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.   Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

DIVflood este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III punctul 8;

(b)

Pflood este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 124

Submodulul „risc de grindină”

1.   Cerința de capital pentru riscul de grindină se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa VIII;

(b)

CorrHL(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de grindină pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VIII;

(c)

SCR(hail,r) și SCR(hail,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunile r și, respectiv, s;

(d)

SCR(hail,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de grindină din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a)

cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunea r conform scenariului A;

(b)

cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunea r conform scenariului B.

3.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 70 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 50 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r.

4.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r conform scenariului B este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a)

pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r;

(b)

pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 20 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r.

5.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, pierderea specificată cauzată de grindină într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Q(hail,r) reprezintă factorul de risc de grindină pentru regiunea r, astfel cum este prevăzut în anexa VIII;

(b)

suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)

Corr(hail,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de grindină din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXV;

(d)

WSI(hail,r,i) și WSI(hail,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de grindină în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de grindină dintr-o anumită zonă afectată de grindină i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

W(hail,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de grindină din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)

SI(hail,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de grindină din zona afectată de grindină i din regiunea r.

7.   Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII și toate zonele afectate de grindină, suma asigurată împotriva riscului de grindină dintr-o anumită zonă afectată de grindină i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)

SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

(c)

SI(motor,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 5 și 17 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.   Cerința de capital pentru riscul de grindină din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă una sau mai multe dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a)

obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b)

obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(c)

obligațiile aferente liniei de activitate 5 sau 17 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.   Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

DIVhail este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III;

(b)

Phail este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) în următoarele 12 luni; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 125

Submodulul „risc de surpare de terenuri”

1.   Cerința de capital pentru riscul de surpare de terenuri este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din Franța prevăzute în anexa IX;

(b)

Corr(subsidence,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de surpare de terenuri din zonele de risc i și j prevăzut în anexa XXVI;

(c)

WSI(subsidence,i) și WSI(subsidence,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de surpare de terenuri în zonele de risc i și j din Franța prevăzute în anexa IX.

2.   Pentru toate zonele afectate de surpări de terenuri, suma ponderată asigurată pentru riscul de surpare de terenuri dintr-o anumită zonă de risc i din Franța prevăzută în anexa IX se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

W(subsidence,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de surpare de terenuri din zona de risc i prevăzută în anexa X;

(b)

SI(subsidence,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de surpare de terenuri al clădirilor rezidențiale din zona afectată de surpări de terenuri i.

Articolul 126

Interpretarea scenariilor de catastrofă

1.   În sensul articolului 121 alineatele (3) și (4), al articolului 123 alineatele (3) și (4) și al articolului 124 alineatele (3) și (4), întreprinderile de asigurare și de reasigurare își bazează calculul cerinței de capital pe următoarele ipoteze:

(a)

cele două evenimente consecutive menționate la articolele respective sunt independente;

(b)

întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică noi tehnici de atenuare a riscurilor de asigurare între cele două evenimente.

2.   Fără a aduce atingere articolului 83 alineatul (1) litera (d), în cazul în care contractele de reasigurare actuale permit reînnoirea acoperirii, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de deciziile viitoare de gestionare legate de reînnoirile acoperirii survenite între primul și al doilea eveniment. Ipotezele cu privire la deciziile viitoare de gestionare sunt realiste, obiective și verificabile.

Articolul 127

Submodulul „risc de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri”

1.   Cerința de capital pentru riscul de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de reasigurare care acoperă obligațiile de reasigurare aferente liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I.

2.   Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționată la alineatul (1), se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

DIVnpproperty este calculat în conformitate cu anexa III, dar pe baza primelor câștigate de către întreprinderea de asigurare și de reasigurare în cadrul liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I;

(b)

Pproperty este estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni pentru fiecare contract care acoperă obligațiile de reasigurare din cadrul liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 128

Submodulul „risc de catastrofă produsă de om”

1.   Submodulul „risc de catastrofă produsă de om” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de răspundere civilă auto”;

(b)

submodulul „risc maritim”;

(c)

submodulul „risc aviatic”;

(d)

submodulul „risc de incendiu”;

(e)

submodulul „risc de răspundere civilă”;

(f)

submodulul „risc de credit și garanții”.

2.   Cerința de capital pentru riscul de catastrofă produsă de om se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma include toate submodulele prevăzute la alineatul (1);

(b)

SCRi reprezintă cerința de capital pentru submodulul i.

Articolul 129

Submodulul „risc de răspundere civilă auto”

1.   Cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă auto este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egală cu următorul cuantum în euro:

Formula

unde:

(a)

Na este numărul de vehicule asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în liniile de activitate 4 și 16 prevăzute în anexa I, în condițiile unei limite considerate a poliței mai mare de 24 000 000 EUR;

(b)

Nb este numărul de vehicule asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în liniile de activitate 4 și 16 prevăzute în anexa I, în condițiile unei limite considerate a poliței mai mici sau egale cu 24 000 000 EUR.

Numărul de autovehicule care fac obiectul obligațiilor de reasigurare proporțională ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se ponderează cu proporția relativă a obligațiilor întreprinderii cu privire la suma asigurată pentru autovehicule.

2.   Limita considerată a poliței menționată la alineatul (1) este limita globală a poliței de asigurare de răspundere civilă auto sau, dacă în condițiile poliței nu se specifică nicio astfel de limită globală, suma limitelor pentru daunele materiale și pentru vătămările corporale. Dacă limita poliței este specificată ca limită maximă pe victimă, limita considerată a poliței se bazează pe ipoteza existenței a zece victime.

Articolul 130

Submodulul „risc marin”

1.   Cerința de capital pentru riscul marin se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SCRtanker reprezintă cerința de capital pentru riscul de coliziune a navelor;

(b)

SCRplatform reprezintă cerința de capital pentru riscul de explozie a platformelor.

2.   Cerința de capital pentru riscul de coliziune a navelor este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Image

unde:

(a)

valoarea maximă se referă la toate navele pentru transportul petrolului și al gazelor asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru coliziunea navelor în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)

SI(hull,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea corpului navei t;

(c)

SI(liab,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea de răspundere civilă maritimă a navei t;

(d)

SI(pollution,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea navei t în caz de poluare cu hidrocarburi.

3.   Cerința de capital pentru riscul de explozie a platformelor este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Image

unde:

(a)

valoarea maximă se referă la toate platformele marine de extracție a petrolului și a gazelor asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru explozia platformelor în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)

SIp este suma acumulată asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru următoarele obligații de asigurare și de reasigurare a platformei p:

(i)

obligațiile de compensare a daunelor materiale;

(ii)

obligațiile de compensare a cheltuielilor de înlăturare a epavei;

(iii)

obligațiile de compensare a pierderii veniturilor din producție;

(iv)

obligațiile de compensare a cheltuielilor pentru acoperirea sau securizarea puțului;

(v)

obligațiile de asigurare și de reasigurare de răspundere civilă.

Articolul 131

Submodulul „risc aviatic”

Cerința de capital pentru riscul aviatic este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Image

unde:

(a)

valoarea maximă se referă la toate aeronavele asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)

SIa este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea corpului aeronavei și asigurarea și reasigurarea de răspundere civilă a aeronavei a.

Articolul 132

Submodulul „risc de incendiu”

1.   Cerința de capital pentru riscul de incendiu este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru cea mai mare concentrare a riscurilor de incendiu.

2.   Cea mai mare concentrare a riscurilor de incendiu a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este ansamblul de clădiri cu cea mai mare sumă asigurată care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligații de asigurare sau de reasigurare în cadrul liniilor de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I cu privire la fiecare clădire, care acoperă daunele cauzate de un incendiu sau o explozie, inclusiv ca urmare a atacurilor teroriste;

(b)

toate clădirile sunt situate, parțial sau integral, pe o rază de 200 de metri.

3.   În sensul alineatului (2), ansamblul de clădiri poate fi acoperit de unul sau mai multe contracte de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 133

Submodulul „risc de răspundere civilă”

1.   Cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma include toate combinațiile posibile ale grupelor de risc de răspundere civilă (i,j) prevăzute în anexa XI;

(b)

Corr(liability,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de răspundere civilă al grupelor de risc de răspundere civilă i și j prevăzut în anexa XI;

(c)

SCR(liability,i) reprezintă cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă al grupei de risc de răspundere civilă i.

2.   Pentru toate grupele de risc de răspundere civilă prevăzute în anexa XI, cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă al unei anumite grupe de risc de răspundere civilă i este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

f(liability,i) reprezintă factorul de risc pentru grupa de risc de răspundere civilă i prevăzut în anexa XI;

(b)

P(liability,i) reprezintă primele care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni legate de obligațiile de asigurare și de reasigurare aferente grupei de risc de răspundere civilă i; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

3.   Calcularea pierderii de fonduri proprii de bază menționate la alineatul (2) se bazează pe următoarele ipoteze:

(a)

pierderea grupei de risc de răspundere civilă i este cauzată de creanțele ni, iar pierderile cauzate de aceste creanțe sunt reprezentative pentru activitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare din grupa de risc de răspundere civilă i și rezumă pierderea grupei de risc de răspundere civilă i;

(b)

numărul creanțelor ni este egal cu cel mai mic număr întreg care depășește cuantumul următor:

Formula

unde:

(i)

f(liability,i) și P(liability,i) sunt definite la fel ca la alineatul (2);

(ii)

Lim(i,1) reprezintă limita cea mai ridicată a indemnizației de răspundere civilă prevăzută de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în grupa de risc de răspundere civilă i;

(c)

în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare prevede o acoperire nelimitată în grupa de risc de răspundere civilă i, numărul creanțelor ni este egal cu unu.

Articolul 134

Submodulul „risc de credit și garanții”

1.   Cerința de capital pentru riscul de credit și garanții se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(d)

SCRdefault reprezintă cerința de capital pentru riscul de nerambursare majoră a creditului;

(e)

SCRrecession reprezintă cerința de capital pentru riscul de recesiune.

2.   Cerința de capital pentru riscul de nerambursare majoră a creditului este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o nerambursare instantanee a celor mai mari două expuneri aferente obligațiilor incluse în liniile de activitate 9 și 21 ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare. Calculul cerinței de capital se bazează pe ipoteza că pierderea în caz de nerambursare, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, a fiecărei expuneri este de 10 % din suma asigurată pentru expunere.

3.   Cele mai mari două expuneri de asigurare a creditului menționate la alineatul (2) sunt determinate pe baza unei comparații a pierderilor nete în caz de nerambursare ale expunerilor de asigurare de credit, fiind luată în considerare pierderea în caz de nerambursare după deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

4.   Cerința de capital pentru riscul de recesiune este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni în cadrul liniilor de activitate 9 și 21.

Articolul 135

Submodulul „risc de alte catastrofe în asigurarea generală”

Cerința de capital pentru riscul de alte catastrofe în asigurarea generală este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

P 1, P 2, P 3, P 4 și P 5 reprezintă estimarea primelor nete, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, preconizate să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni, aferente grupelor de obligații de asigurare și de reasigurare 1-5 prevăzute în anexa XII;

(b)

c 1, c 2, c 3, c 4 și c 5 reprezintă factorii de risc pentru grupele de obligații de asigurare și de reasigurare 1-5 prevăzute în anexa XII.

SECȚIUNEA 3

Riscul de subscriere pentru asigurarea de viață

Articolul 136

Coeficienții de corelație

1.   Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de mortalitate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b)

submodulul „risc de longevitate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

(c)

submodulul „risc de invaliditate-morbiditate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2009/138/CE;

(d)

submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (d) din Directiva 2009/138/CE;

(e)

submodulul „risc de revizuire” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (e) din Directiva 2009/138/CE;

(f)

submodulul „risc de reziliere” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

(g)

submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (g) din Directiva 2009/138/CE.

2.   Cerința de capital pentru riscul de subscriere pentru asigurarea de viață se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)

CorrNL(i,j) reprezintă parametrul de corelație pentru riscul de subscriere pentru asigurarea de viață în cazul submodulelor i și j;

(c)

SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.   Coeficientul de corelație Corri,j menționat la punctul 3 din anexa IV la Directiva 2009/138/CE este egal cu elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:

j

i

Mortalitate

Longevitate

Invaliditate

Cheltuieli cu asigurarea de viață

Revizuire

Reziliere

Catastrofă în asigurarea de viață

Mortalitate

1

– 0,25

0,25

0,25

0

0

0,25

Longevitate

– 0,25

1

0

0,25

0,25

0,25

0

Invaliditate

0,25

0

1

0,5

0

0

0,25

Cheltuieli cu asigurarea de viață

0,25

0,25

0,5

1

0,5

0,5

0,25

Revizuire

0

0,25

0

0,5

1

0

0

Reziliere

0

0,25

0

0,5

0

1

0,25

Catastrofă în asigurarea de viață

0,25

0

0,25

0,25

0

0,25

1

Articolul 137

Submodulul „risc de mortalitate”

1.   Cerința de capital pentru riscul de mortalitate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 15 % a ratelor de mortalitate utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.   Creșterea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a)

polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b)

în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.   În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 138

Submodulul „risc de longevitate”

1.   Cerința de capital pentru riscul de longevitate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 20 % a ratelor de mortalitate utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.   Scăderea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a)

polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b)

în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.   În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 139

Submodulul „risc de invaliditate-morbiditate”

Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o combinație a următoarelor modificări permanente instantanee:

(a)

o creștere cu 35 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate din următoarele 12 luni;

(b)

o creștere cu 25 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate pentru toate lunile de după următoarele 12 luni;

(c)

o scădere cu 20 % a ratelor de recuperare legate de riscul de invaliditate-morbiditate utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru următoarele 12 luni și pentru toți anii ulteriori.

Articolul 140

Submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață”

Cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o combinație a următoarelor modificări permanente instantanee:

(a)

o creștere cu 10 % a cuantumului cheltuielilor luate în considerare în calculul rezervelor tehnice;

(b)

o creștere cu 1 punct procentual a ratei de inflație a cheltuielilor (exprimată ca procentaj) utilizate în calculul rezervelor tehnice.

În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică aceste modificări cheltuielilor proprii și, după caz, cheltuielilor întreprinderilor cedente.

Articolul 141

Submodulul „risc de revizuire”

Cerința de capital pentru riscul de revizuire menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 3 % a cuantumului beneficiilor aferente anuităților numai în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare aferente anuităților în cazul cărora beneficiile plătibile în temeiul polițelor de asigurare de bază ar putea crește ca urmare a unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanei asigurate.

Articolul 142

Submodulul „risc de reziliere”

1.   Cerința de capital pentru riscul de reziliere menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2009/138/CE este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital:

(a)

cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere;

(b)

cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere;

(c)

cerința de capital pentru riscul de reziliere în masă.

2.   Cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, creșterea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 100 % și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

3.   Cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, scăderea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 20 de puncte procentuale și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o scădere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

4.   Opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a)

toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a denunța, a răscumpăra, a reduce, a restricționa sau a suspenda, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare ori de a permite rezilierea poliței de asigurare;

(b)

toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a stabili, a reînnoi, a spori, a prelungi sau a reinstitui, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare sau de reasigurare.

În sensul literei (b), modificarea ratei de exercitare a opțiunilor menționate la alineatele (2) și (3) se aplică ratei care reflectă faptul că opțiunea relevantă nu este exercitată.

5.   În cazul contractelor de reasigurare, opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a)

drepturile menționate la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de reasigurare;

(b)

drepturile menționate la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de asigurare aflate la baza contractelor de reasigurare;

(c)

în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, dreptul potențialilor deținători de polițe de a nu încheia acele contracte de asigurare sau de reasigurare.

6.   Cerința de capital pentru riscul de reziliere în masă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a)

încetarea a 70 % din polițele de asigurare care intră în domeniul de aplicare al operațiunilor menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) și (iv) din Directiva 2009/138/CE, în cazul cărora încetarea ar putea duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc și în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

deținătorul poliței nu este o persoană fizică, iar încetarea poliței nu este supusă aprobării de către beneficiarii fondului de pensii;

(ii)

deținătorul poliței este o persoană fizică care acționează în folosul beneficiarilor poliței, cu excepția cazului în care există o relație de rudenie între persoana fizică respectivă și beneficiari sau a cazului în care polița se încheie în scopuri de gestionare a patrimoniului privat sau de moștenire, iar numărul de beneficiari vizați de poliță nu depășește 20;

(b)

încetarea a 40 % din polițele de asigurare, altele decât cele care intră sub incidența literei (a), în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(c)

în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

Evenimentele menționate la primul paragraf se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentelor menționate la literele (a) și (b), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

7.   Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate în prezentul articol alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul de reziliere menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2009/138/CE este cerința de capital menționată în prezentul articol alineatul (1) literele (a), (b) și (c) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 143

Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață”

1.   Cerința de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere instantanee cu 0,15 puncte procentuale a ratelor de mortalitate (exprimată ca procentaje) utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de mortalitate din următoarele 12 luni.

2.   Creșterea ratelor de mortalitate menționate la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate care sunt utilizate pentru a reflecta situația în materie de mortalitate din următoarele 12 luni duce la o creștere a rezervelor tehnice. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a)

polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b)

în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.   În ceea ce privește polițele de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

SECȚIUNEA 4

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate

Articolul 144

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate

1.   Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT”;

(b)

submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT”;

(c)

submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate”.

2.   Cerința de capital aferentă riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)

CorrH(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate în cazul submodulelor i și j;

(c)

SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.   Coeficientul de corelație CorrH(i,j) menționat la alineatul (2) reprezintă elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:

j

i

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT

Riscul de catastrofă în asigurarea de sănătate

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT

1

0,5

0,25

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT

0,5

1

0,25

Riscul de catastrofă în asigurarea de sănătate

0,25

0,25

1

4.   Întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a)

submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate incluse în liniile de activitate 1, 2, 3, 13, 14, 15 și 25 prevăzute în anexa I;

(b)

submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate incluse în liniile de activitate 29, 33 și 35 prevăzute în anexa I;

(c)

submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate.

Articolul 145

Submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT”

1.   Submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT” este format din următoarele submodule:

(a)

submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT”;

(b)

submodulul „risc de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT”.

2.   Cerința de capital aferentă riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

SCR(NSLTh,pr) reprezintă cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT;

(b)

SCR(NSLTh,lapse) reprezintă cerința de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT.

Articolul 146

Submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT”

Cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

σNSLTh reprezintă deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT stabilită în conformitate cu articolul 148;

(b)

VNSLTh reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT stabilită în conformitate cu articolul 147.

Articolul 147

Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT

1.   Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT este egală cu suma măsurilor volumului pentru riscul de primă și de rezervă al segmentelor prevăzute în anexa XIV.

2.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s;

(b)

V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s;

(c)

DIVs reprezintă factorul pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a segmentului s.

3.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

Ps reprezintă estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în următoarele 12 luni;

(b)

P(last,s) reprezintă primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în ultimele 12 luni;

(c)

FP(existing,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s după următoarele 12 luni pentru contractele existente;

(d)

FP(future,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s pentru contractele a căror dată a recunoașterii inițiale cade în următoarele 12 luni, dar cu excepția primelor care urmează să fie încasate în decursul celor 12 luni ulterioare datei recunoașterii inițiale.

4.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, ca alternativă la metoda de calcul prevăzută la alineatul (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot alege să calculeze măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s în conformitate cu următoarea formulă:

Formula

sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

(a)

organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare a decis că primele sale câștigate în segmentul s în decursul următoarelor 12 luni nu vor depăși Ps ;

(b)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a instituit mecanisme eficace de control pentru a asigura respectarea limitelor aferente primelor câștigate menționate la litera (a);

(c)

întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și-a informat autoritatea de supraveghere cu privire la decizia menționată la litera (a) și motivele care au stat la baza acesteia.

În scopul acestui alineat, termenii Ps , FP(existing,s) și FP(future,s) au înțelesul stabilit la alineatul (3) literele (a), (c) și (d).

5.   În scopul efectuării calculelor prevăzute la alineatele (3) și (4), se ia în considerare valoarea netă a primelor, după deducerea primelor pentru contractele de reasigurare. Următoarele prime pentru contractele de reasigurare nu se deduc:

(a)

primele aferente evenimentelor fără legătură cu asigurările sau creanțelor de asigurare plătite care nu sunt contabilizate în fluxurile de trezorerie menționate la articolul 41 alineatul (3);

(b)

primele pentru contractele de reasigurare care nu sunt conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213.

6.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui anumit segment este egală cu cea mai bună estimare a rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite din segmentul respectiv, după deducerea sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, cu condiția ca contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale să fie conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213. Măsura volumului nu poate fi o valoare negativă.

7.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, factorul implicit pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a unui anumit segment fie este egal cu 1, fie este calculat în conformitate cu anexa III.

Articolul 148

Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT

1.   Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

VNSLTh reprezintă măsura volumului pentru riscului de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT;

(b)

suma acoperă toate combinațiile posibile (s,t) ale segmentelor prevăzute în anexa XIV;

(c)

CorrHS(s,t) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT din segmentul s și din segmentul t prevăzut în anexa XV;

(d)

σs și σt reprezintă deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT ale segmentelor s și, respectiv, t;

(e)

Vs și Vt reprezintă măsurile volumului aferente riscului de primă și de rezervă ale segmentelor s și t, menționate în anexa XIV.

2.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

Formula

unde:

(a)

σ(prem,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s stabilită în conformitate cu alineatul (3);

(b)

σ(res,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa XIV;

(c)

V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s menționată la articolul 147;

(d)

V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s menționată la articolul 147.

3.   Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului prevăzut în anexa XIV și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională. Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 100 %.

Articolul 149

Sistemele de egalizare a riscurilor de sănătate

1.   În scopul aplicării articolului 109a alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, obligațiile de asigurare de sănătate care fac obiectul sistemelor de egalizare a riscurilor de sănătate („HRES”) sunt identificate, gestionate și organizate separat de celelalte activități ale întreprinderilor de asigurare, fără posibilitatea de a le transfera în cadrul obligațiilor de asigurare de sănătate care nu fac obiectul HRES.

2.   Deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentelor 1, 2 și 3 din anexa XIV pentru o activitate care face obiectul HRES îndeplinește toate cerințele următoare:

(a)

deviațiile standard se stabilesc separat pentru fiecare dintre segmentele 1, 2 și 3, astfel cum sunt prevăzute în anexa XIV, și separat pentru riscul de primă și de rezervă;

(b)

pentru fiecare dintre sectoarele prevăzute în anexa XIV, deviația standard aferentă riscului de primă este cea mai mică dintre următoarele valori:

(i)

deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

(ii)

cea mai mare dintre următoarele valori:

A.

o treime din deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

B.

o estimare a deviației standard reprezentative a raportului combinat al întreprinderii de asigurare dintre următoarele cuantumuri anuale: