Ediție provizorie
CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
DOMNUL RIMVYDAS NORKUS
prezentate la 18 decembrie 2025(1)
Cauza C‑798/24 [Jautiva(i)]
A ș.a.
intervenient:
Latvijas Republikas Saeima
[cerere de decizie preliminară formulată de Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională, Letonia)]
„ Trimitere preliminară – Directiva (UE) 2017/1132 – Dreptul societăților comerciale – Articolul 14 litera (d) punctul (ii) – Interpretarea expresiei «participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale» – Obligație prevăzută de dreptul național de a pune la dispoziție informații specifice referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 5 – Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal – Articolul 6 – Legalitatea prelucrării – Principiul proporționalității ”
I. Introducere
1. Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională, Letonia)(2) privește obligația, prevăzută în dreptul leton, de a pune la dispoziția publicului larg anumite informații specifice despre acționarii(3) societăților comerciale pe acțiuni(4) constituite în temeiul dreptului leton. Informațiile respective pot fi consultate pe site‑ul internet al registrului întreprinderilor de către „utilizatori neidentificați”(5). Astfel, membrii publicului nu sunt obligați să demonstreze un interes legitim de a obține asemenea informații.
2. Instanța de trimitere urmărește să afle dacă obligația de a pune la dispoziție informațiile în cauză este impusă de dreptul Uniunii Astfel, aceasta solicită Curții să stabilească dacă noțiunea de persoane care „participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale” utilizată la articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale(6) se referă la orice acționar al unei societăți pe acțiuni și dacă un stat membru este obligat să pună la dispoziția publicului informațiile specifice referitoare la fiecare acționar al unei asemenea societăți comerciale în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directiva menționată. În ipoteza în care astfel de informații trebuie puse la dispoziția publicului în temeiul Directivei 2017/1132, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul 14 litera (d) punctul (ii) din directiva respectivă este valid în raport cu dreptul la respectarea vieții private și de familie garantat de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă.
3. Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) urmărește totodată să afle dacă articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)(7) (denumit în continuare „RGPD”) trebuie interpretat în sensul că autorizează punerea la dispoziția publicului a unor asemenea informații fără a fi necesar să se demonstreze un interes legitim de a le obține, pentru a garanta realizarea anumitor scopuri, și anume: (i) asigurarea unui mediu de afaceri transparent și protejarea intereselor terților; (ii) prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării(8) și (iii) furnizarea informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale Uniunii. În această privință, instanța de trimitere întreabă dacă aceste obiective ar putea fi atinse în mod rezonabil, la fel de eficace, prin intermediul procedurii prevăzute de legislația letonă pentru solicitarea accesului la informații restricționate(9).
4. De asemenea, instanța de trimitere ridică problema dacă raționamentul din Hotărârea Luxembourg Business Registers(10) – în care Curtea a statuat că cerința prevăzută de dreptul Uniunii potrivit căreia statele membre trebuie să se asigure că informațiile privind beneficiarul real al entităților corporative și al altor entități juridice înregistrate pe teritoriul lor sunt accesibile în toate cazurile oricărui membru al publicului larg este nevalidă – poate fi extrapolat la punerea la dispoziție a informațiilor referitoare la toți acționarii unei societăți pe acțiuni, în pofida faptului că volumul informațiilor și scopul punerii la dispoziție diferă în cele două situații.
II. Cadrul juridic
A. Dreptul Uniunii Europene
5. Articolele 7 și 8 și articolul 52 alineatul (1) din cartă, considerentele (3), (7) și (8) ale Directivei 2017/1132, articolele 14 și 16 din aceasta, precum și articolele 5 și 6 din RGPD prezintă o relevanță deosebită în prezenta cauză.
B. Dreptul leton
6. Articolul 8 din Komerclikums (Codul comercial)(11) este intitulat „Conținutul înscrierilor în registrul comerțului”. Articolul 8 alineatul (3) punctele 3 și 4 din acest cod prevede:
„(3) Informațiile despre o societate de capital care trebuie înscrise în registrul comerțului sunt următoarele:
[…]
3) numele, prenumele, codul numeric personal (în lipsa unui cod numeric personal, data nașterii, numărul și data eliberării documentului de identitate, țara și autoritatea care a eliberat documentul respectiv) și funcția deținută de membrii consiliului de administrație al societății de capital și de membrii consiliului de supraveghere (în cazul în care societatea de capital are un astfel de consiliu);
4) competența membrilor consiliului de administrație de a angaja societatea comercială în mod individual sau colectiv;”
7. Articolul 12 din Codul comercial, intitulat „Publicarea în registrul comerțului”, prevede:
„(1) Înscrierile în registrul comerțului sunt opozabile terților din momentul publicării lor. […]
[…]”
8. Articolul 235 din Codul comercial, intitulat „Informații care trebuie înscrise în registrul acționarilor”, prevede:
„(1) Fiecare înscriere în registrul acționarilor conține denumirea societății comerciale, numărul său de înregistrare, adresa legală și, dacă este cazul, informații despre aspectul dacă societatea comercială este supusă unei proceduri de lichidare sau de insolvență, precum și titlul documentului «Înscriere în registrul acționarilor» și conține următoarele informații:
1) numărul de referință și data înscrierii;
2) numărul de referință al înregistrării, fiind utilizată o numerotare consecutivă începând cu prima înscriere în registrul acționarilor;
3) numerele de referință ale acțiunilor;
4) date referitoare la acționari:
a) pentru o persoană fizică, numele, prenumele, codul numeric personal (în lipsa unui cod numeric personal, data nașterii, numărul și data eliberării documentului de identitate, țara și autoritatea care a eliberat acest document), precum și adresa la care poate fi contactată persoana respectivă;
b) pentru persoane juridice și parteneriate, denumirea, numărul de înregistrare și adresa legală;
5) adresa de e‑mail a acționarului în cazul în care acesta a solicitat utilizarea sa de către societate pentru a comunica cu el;
6) categoria, numărul și valoarea nominală a acțiunilor fiecărui acționar, precum și numărul de voturi aferente acestora;
7) situația privind plata acțiunilor;
8) reprezentantul comun al acționarilor desemnat prin intermediul procedurii prevăzute la articolul 157 din prezentul cod, indicându‑se informațiile menționate la punctele 4 și 5 de la alineatul (1) al prezentului articol;
9) informații privind acțiunile achiziționate de societatea însăși, cu precizarea motivelor pentru achiziționarea lor.
[…]”
9. Articolul 4.10 al cincilea paragraf, articolul 4.11 primul paragraf punctul 2, articolul 4.15 primul paragraf punctul 2 litera b), articolul 4.15 primul paragraf punctul 3 litera a) și articolul 4.15 al doilea, al treilea și al patrulea paragraf din Likums „Par Latvijas Republikas Uzņēmumu reģistru” (Legea privind registrul întreprinderilor din Republica Letonia)(12) (denumită în continuare „Legea privind registrul întreprinderilor”) prevăd:
„Articolul 4.10 Dreptul de acces la informațiile din registrul întreprinderilor
Registrul întreprinderilor furnizează informațiile și documentele cuprinse în partea publică a dosarului de înregistrare (articolul 4.15 primul paragraf) în mod gratuit prin transmiterea de date online (inclusiv descărcarea în masă).
[…]
Articolul 4.11 Informații care trebuie publicate pe site‑ul registrului întreprinderilor
Registrul întreprinderilor asigură accesul public al oricărui utilizator neidentificat la cele mai recente informații (actualizate) de pe site‑ul său internet privind persoanele juridice și faptele juridice înscrise în registrele ținute de registrul întreprinderilor:
[…]
2) alte informații înscrise în registru.
[…]
Articolul 4.15 Părțile publice și nepublice ale dosarului de înregistrare
Partea publică a dosarului de înregistrare include:
[…]
2) alte informații introduse în registru:
[…]
b) informații care rezultă din înscrierea în registrul acționarilor (asociaților) unei societăți de capital în ceea ce privește acționarii (asociații) societății respective […],
[…]
3) următoarele documente care fac parte din dosarul de înregistrare:
a) în registrul comerțului – […] înscrierea în registrul acționarilor (asociaților), […]
[…]
Documentele și informațiile care fac parte din dosarul de înregistrare și nu sunt menționate în primul paragraf al prezentului articol sunt incluse în partea nepublică a dosarului de înregistrare.
Atunci când o înscriere în registru sau o informație înregistrată a primit statutul de informație restricționată sau disponibilitatea sa pentru public a fost restricționată prin lege, aceasta este inclusă în partea nepublică a dosarului de înregistrare.
Informațiile și documentele incluse în partea nepublică a dosarului de înregistrare [alineatele (2) și (3) ale prezentului articol] sunt informații restricționate și pot fi obținute de autoritățile de aplicare a legii pentru îndeplinirea sarcinilor specificate în actele cu putere de lege și actele administrative, precum și, fără restricții, de Finanšu izlūkošanas dienests [(Serviciul de Informații Financiare, Letonia)] și de autoritățile de supraveghere și control în domeniul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, în timp ce alte autorități trebuie să prezinte o cerere motivată. Persoanele fizice solicită accesul la informațiile și documentele cuprinse în partea nepublică a dosarului de înregistrare în conformitate cu procedura de solicitare a informațiilor restricționate prevăzută în Informācijas atklātības likums [(Legea privind libertatea de informare)].”
III. Litigiul principal și întrebările preliminare
10. Reclamanții din procedura aflată în fața Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) sunt 17 acționari minoritari ai unei societăți pe acțiuni. Ei consideră că articolul 4.15 primul paragraf punctul 2 litera b) din Legea privind registrul întreprinderilor (denumit în continuare „dispoziția atacată”) este incompatibil cu articolul 96 din Latvijas Republikas Satversme (Constituția Republicii Letonia; denumită în continuare „Constituția letonă”), care prevede că „[o]rice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieții private, a domiciliului și a corespondenței sale”.
11. Reclamanții susțin că legiuitorul leton nu a evaluat și nu a justificat necesitatea divulgării către public a informațiilor despre acționari și a tratării lor ca fiind informații general accesibile. Odată ce informațiile sunt puse la dispoziția publicului, nu există nicio restricție pentru utilizarea ulterioară a acestora. Astfel, există un risc ridicat ca informațiile în cauză să fie utilizate în scopuri necinstite, precum frauda, extorcarea sau șantajul. Potrivit reclamanților, constituționalitatea dispoziției atacate trebuie apreciată din perspectiva Hotărârii Luxembourg Business Registers, care are ca obiect punerea la dispoziția publicului larg a informațiilor privind beneficiarul real al entităților corporative. Întrucât Curtea a considerat în această cauză că date similare referitoare la beneficiarul real nu trebuie să fie făcute publice, punerea la dispoziția publicului larg a datelor cu caracter personal ale acționarilor este și mai nejustificată și disproporționată. Reclamanții, în calitate de acționari minoritari, nu sunt nici beneficiarii reali ai societății pe acțiuni, nici persoanele responsabile pentru activitatea organului executiv sau a organului de conducere al acesteia. Ei nu au nici dreptul, nici posibilitatea de a exercita controlul asupra societății comerciale respective.
12. Saeima (Parlamentul leton) susține că dispoziția atacată este conformă articolului 96 din Constituția letonă. Acesta consideră că limitarea drepturilor fundamentale este legitimă întrucât urmărește asigurarea unui mediu de afaceri transparent și protejarea intereselor terților, combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, precum și permiterea respectării de către orice persoană a obligațiilor care îi revin în temeiul Starptautisko un Latvijas Republikas nacionālo sankciju likums (Legea privind sancțiunile internaționale și naționale a Republicii Letonia). Pentru realizarea acestor obiective, este necesar ca informațiile în cauză să fie puse la dispoziția tuturor, fără întârziere și fără a impune obligația de a demonstra un interes legitim de a solicita informațiile respective. Raționamentul din Hotărârea Luxembourg Business Registers, care se referă la un singur obiectiv legitim – prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului – nu poate fi extrapolat la prezenta cauză, întrucât reglementarea letonă în discuție servește mai multor obiective legitime diferite care justifică limitarea drepturilor fundamentale.
13. Datu valsts inspekcija (Autoritatea pentru Protecția Datelor, Letonia), care a intervenit în procedura aflată în fața instanței de trimitere în calitate de amicus curiae, consideră că, contrar principiului transparenței consacrat de RGPD, Legea privind registrul întreprinderilor nu identifică un scop specific pentru care este necesară prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni. Volumul datelor care sunt prelucrate și chestiunea dacă scopul prelucrării datelor nu poate fi atins printr‑o prelucrare mai puțin extinsă a acestora trebuie să fie evaluate în raport cu principiul reducerii la minimum a datelor. Fără un scop specific identificat, nu este posibilă evaluarea proporționalității domeniului de aplicare al prelucrării datelor cu caracter personal. Prin urmare, principiul limitării scopului și principiul reducerii la minimum a datelor nu ar fi respectate.
14. Serviciul de Informații Financiare, care a intervenit de asemenea în procedura principală în calitate de amicus curiae, consideră că terții trebuie să aibă acces la informațiile în cauză pentru a verifica dacă un partener comercial face obiectul unor sancțiuni internaționale sau naționale.
15. Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă acționarii societăților pe acțiuni sunt persoane care participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale în sensul articolului 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 și, prin urmare, dacă directiva impune publicarea informațiilor referitoare la acționarii unor astfel de societăți comerciale. În ipoteza în care Curtea statuează că asemenea acționari intră în domeniul de aplicare al articolului 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 și că informațiile referitoare la aceștia trebuie publicate și puse la dispoziția publicului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din această directivă, instanța de trimitere ridică printre altele problema dacă cea dintâi dispoziție este validă în raport cu articolele 7 și 8 din cartă.
16. Instanța de trimitere urmărește să afle totodată dacă prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor societăților pe acțiuni este conformă principiilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din RGPD, în special principiului „reducerii la minimum a datelor”, care reflectă principiul proporționalității. Principiul respectiv nu se opune punerii la dispoziția publicului a datelor cu caracter personal atunci când aceasta este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD. Totuși, conform articolului 52 alineatul (1) din cartă, restrângerile drepturilor fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal trebuie să fie prevăzute de lege, să respecte substanța drepturilor fundamentale și principiul proporționalității.
17. Instanța de trimitere ridică în special problema dacă, printre altele, din perspectiva Hotărârii Luxemburg Business Registers și a Hotărârii Manni(13), articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD trebuie interpretat în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la acționarii unei societăți pe acțiuni poate fi efectuată în scopul protejării intereselor terților. De asemenea, ea ridică problema dacă principiile enunțate la articolul 5 alineatul (1) din RGPD permit unui stat membru să adopte, în acest scop, o reglementare în temeiul căreia orice persoană poate obține datele cu caracter personal ale oricărui acționar al unei societăți pe acțiuni, fără a fi obligată să demonstreze un interes legitim de a obține aceste date. În plus, instanța menționată urmărește să afle dacă articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD trebuie interpretat în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni poate fi efectuată în scopul prevenirii spălării banilor, a finanțării terorismului și a proliferării. În această privință, potrivit legiuitorului leton, punerea la dispoziția publicului larg a datelor în cauză are ca scop să permită tuturor să contribuie cât mai mult posibil la o astfel de prevenire.
18. În sfârșit, instanța de trimitere urmărește să afle dacă articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD trebuie interpretat în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni poate fi efectuată în scopul furnizării informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale Uniunii.
19. Instanța de trimitere consideră că punerea la dispoziția publicului a datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni poate fi aptă, necesară și adecvată pentru realizarea acestor scopuri legitime. Totuși, atunci când datele cu caracter personal sunt puse la dispoziția publicului în mediul online, nu este posibil să se garanteze că aceste date vor fi prelucrate în mod echitabil și că nu vor fi prelucrate ulterior într‑un mod incompatibil cu scopurile menționate anterior, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din RGPD. Astfel, această instanță are îndoieli, în primul rând, cu privire la faptul că divulgarea în cauză se bazează pe o ponderare echilibrată între, pe de o parte, obiectivele de interes general urmărite și, pe de altă parte, drepturile fundamentale în cauză și dacă există suficiente garanții împotriva riscului de utilizare abuzivă a datelor cu caracter personal.
20. În dreptul leton, accesul la informațiile restricționate trebuie solicitat în scris, iar solicitantul trebuie să își justifice cererea și să indice scopul pentru care urmează să fie utilizate informațiile. Atunci când sunt comunicate informații restricționate, destinatarul acestora se angajează să le utilizeze numai în scopurile pentru care au fost solicitate(14). Comunicarea acestor informații poate dura câteva zile. În cazul în care cererea de informații îndeplinește cerințele legii și informațiile sunt solicitate doar în format electronic și nu necesită o prelucrare ulterioară, informațiile vor fi furnizate în termen de 10 zile. Prin urmare, instanța de trimitere dorește să se clarifice dacă procedura pentru solicitarea de informații restricționate poate fi considerată un alt mijloc prin care obiectivele menționate anterior pot fi atinse în mod rezonabil la fel de eficace.
21. Astfel, Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Noțiunea de persoane care «participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale» de la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 trebuie interpretată în sensul că se referă la orice acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni, astfel încât un stat membru să fie obligat să publice informațiile referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni și să le pună la dispoziția publicului în registru conform articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2017/1132?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 este valid în raport cu dreptul la respectarea vieții private și de familie garantat de articolul 7 din cartă și cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal garantat de articolul 8 din cartă, în măsura în care prevede publicarea informațiilor referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni?
3) Articolul 5 alineatul (1) litera (b) din [RGPD] trebuie interpretat în sensul că prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți comerciale pe acțiuni poate fi efectuată, în primul rând, în scopul asigurării unui mediu de afaceri transparent și al protejării intereselor terților, în al doilea rând, în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării și, în al treilea rând, în scopul furnizării informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale [Uniunii]?
4) Principiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) din [RGPD] permit, în scopurile menționate anterior, instituirea unor norme naționale în temeiul cărora orice persoană poate obține datele cu caracter personal ale oricărui acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni, fără a fi obligată să demonstreze un interes legitim de a obține aceste date?”
IV. Procedura în fața Curții
22. Reclamanții A ș.a., guvernele finlandez, leton, norvegian, polonez și suedez, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană au depus observații scrise.
23. Observațiile prezentate de guvernul suedez(15), de Parlament și de Consiliu se referă numai la prima și la a doua întrebare adresate de instanța de trimitere.
V. Apreciere
A. Prima și a doua întrebare
24. Prin intermediul primei întrebări, Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) solicită să se stabilească dacă articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132, care vizează persoanele care „participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale”, trebuie interpretat în sensul că se referă la orice acționar al unei societăți pe acțiuni(16), impunând astfel statelor membre să publice informațiile referitoare la fiecare acționar al unei asemenea societăți comerciale și să le pună la dispoziția publicului în registru conform articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2017/1132.
25. În conformitate cu articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132, statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile comerciale să vizeze numirea, încetarea funcției, precum și identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ, au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție sau participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale respective. Toate părțile și persoanele interesate care au prezentat observații consideră că articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 nu poate fi interpretat în sensul că se referă la orice acționar al unei societăți pe acțiuni.
26. Trebuie subliniat faptul că procedura principală aflată în fața instanței de trimitere are ca obiect o acțiune introdusă de 17 acționari minoritari. Prin urmare, vom limita aprecierea noastră la această situație. Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de textul acesteia, ci și de contextul său, precum și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte(17).
27. Articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 nu se referă la acționari sau la adunarea generală a acționarilor(18). Mai mult, noțiunea de „participare la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale” de la articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 nu este definită de această directivă(19), iar Curtea nu a interpretat dispoziția respectivă. În pofida lipsei unei/unor asemenea definiții, reiese în mod clar printre altele din articolele 60 și 64 din Directiva 2017/1132 că, în sensul directivei menționate, există o distincție între organul administrativ sau de conducere al unei societăți comerciale și adunarea generală a acționarilor săi. În opinia noastră, această distincție se aplică a fortiori în cazul acționarilor individuali.
28. În plus, noțiunile de „numire” și de „încetare a funcției” de la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 sunt incompatibile cu statutul în sine al acționarilor unei societăți pe acțiuni. Deși este posibil ca anumiți acționari să fie numiți în organe și să exercite funcțiile menționate la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132, publicitatea obligatorie în ceea ce privește printre altele identitatea și datele cu caracter personal ale unui acționar în acest context se întemeiază în mod indisolubil pe numirea sa în unul dintre organele în cauză sau pe încetarea funcției și pe competența de a exercita anumite funcții mai degrabă decât pe statutul său de acționar(20). În schimb, acționarii dețin sau beneficiază de statutul respectiv și de drepturile și obligațiile aferente, inclusiv de dreptul de a asista și de a vota în adunarea generală a unei societăți comerciale, doar ca urmare a deținerii de acțiuni la societatea comercială respectivă, iar nu ca urmare a „numirii” în cadrul unui „organ” al acesteia. Astfel, noțiunile de „numire” și de „încetare a funcției”, care implică un anumit mandat sau o funcție de răspundere(21) în cadrul unei societăți comerciale, sunt incompatibile cu statutul de acționar ca atare și cu drepturile și obligațiile aferente acestui statut în contextul articolului 14 litera (d) din Directiva 2017/1132.
29. Prin urmare, din modul său de redactare și din contextul în care apare în cadrul Directivei 2017/1132 reiese că articolul 14 litera (d) punctul (ii) din aceasta nu se aplică acționarilor ca atare.
30. În ceea ce privește obiectivele Directivei 2017/1132, articolul 1 a doua liniuță din aceasta precizează că directiva respectivă prevede măsuri referitoare la „coordonarea, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 54 al doilea paragraf [TFUE], pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, privind publicitatea, validitatea obligațiilor și nulitatea societăților comerciale pe acțiuni sau ale altor societăți comerciale cu răspundere limitată”(22). Articolul 14 din Directiva 2017/1132 enumeră actele și informațiile minime(23) care trebuie să fie publicate în mod obligatoriu de societățile în cauză. Aceste acte și informații trebuie, în conformitate cu articolul 16 alineatele (3)-(5) din directiva menționată, să fie păstrate în dosar sau transcrise în registru, să fie accesibile prin obținerea unei copii integrale sau parțiale la cerere și să facă obiectul unei publicități asigurate prin publicare, fie integrală sau în extras, fie sub forma unei mențiuni, în buletinul național sau printr‑o măsură cu efect echivalent(24).
31. Dat fiind că scopul Directivei 2017/1132 și în special al articolului 14 litera (d) din cadrul său este acela de a proteja interesele acționarilor unei societăți comerciale și ale terților prin impunerea publicării de informații referitoare la anumite persoane specificate ale căror funcții sau competențe pot fi exercitate în detrimentul acestor interese(25), nu vedem cum ar putea contribui la realizarea scopului respectiv mai multă transparență în ceea ce privește identitatea fiecărui acționar, în special a acționarilor minoritari, care nu au nicio funcție sau competență specială în cadrul unei societăți comerciale(26).
32. În această privință, Curtea a subliniat în Hotărârea Manni(27) că datele publicate printre altele în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Directiva 68/151 – care corespunde articolului 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 – au un caracter limitat(28). Este clar că, în cazul unei interpretări a articolului 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 în sensul includerii de informații despre fiecare acționar, nu ar exista un asemenea caracter(29). Din considerentele (3), (7) și (8) ale Directivei 2017/1132 reiese în mod evident că această directivă asigură doar o armonizare sau o coordonare minimă a „anumitor aspecte”(30) ale dreptului societăților comerciale pentru a proteja acționarii, creditorii și terții. Statele membre pot astfel să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții mai stricte sau suplimentare în domeniul dreptului societăților comerciale, în limitele dreptului Uniunii(31), în special ale RGPD(32), și ale principiului proporționalității.
33. Prin urmare, considerăm că noțiunea de persoane care „participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale”, utilizată la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132, nu poate fi interpretată în sensul că vizează orice acționar al unei societăți pe acțiuni. Un stat membru nu este obligat să publice informații referitoare la fiecare acționar al unei societăți pe acțiuni și să le pună la dispoziția publicului în registru în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2017/1132.
34. Dat fiind că a doua întrebare a instanței de trimitere depinde de un răspuns afirmativ la prima întrebare, considerăm că a doua întrebare privind validitatea articolului 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 în raport cu articolele 7 și 8 din cartă a rămas fără obiect.
B. A treia și a patra întrebare
35. Prin intermediul celei de a treia și al celei de a patra întrebări(33), instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în sensul că permite prelucrarea anumitor date cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni, prin punerea lor la dispoziția oricărei persoane fără a fi necesară demonstrarea unui interes legitim de a obține aceste date, în scopul: (i) asigurării unui mediu de afaceri transparent și al protejării intereselor terților; (ii) prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării și (iii) furnizării informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale Uniunii. În această privință, Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) ridică problema dacă principiile „limitării scopului” și „reducerii la minimum a datelor” de la articolul 5 alineatul (1) literele (b) și (c) din RGPD(34) sunt respectate(35).
36. Din dosarul de care dispune Curtea reiese în mod clar că cerința prevăzută în dreptul leton de a pune la dispoziția publicului larg anumite informații specifice referitoare la acționarii societăților pe acțiuni de drept leton intră în domeniul de aplicare material al RGPD. Articolul 2 alineatul (1) din RGPD prevede că acest regulament se aplică oricărei „prelucrări a datelor cu caracter personal, efectuată total sau parțial prin mijloace automatizate, precum și prelucrării prin alte mijloace decât cele automatizate a datelor cu caracter personal care fac parte dintr‑un sistem de evidență a datelor sau care sunt destinate să facă parte dintr‑un sistem de evidență a datelor”, fără a face vreo distincție în funcție de identitatea persoanei care a efectuat prelucrarea în cauză. Rezultă că, sub rezerva cazurilor menționate la articolul 2 alineatele (2) și (3), RGPD se aplică operațiunilor de prelucrare efectuate atât de persoanele private, cât și de autoritățile publice(36).
37. Deși prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre atunci când acestea desfășoară activități care intră sub incidența titlului V capitolul 2 din Tratatul UE, referitor la politica externă și de securitate comună, este exclusă din domeniul de aplicare material al RGPD, considerăm că acest regulament se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în cadrul desfășurării activităților care intră sub incidența articolului 215 TFUE(37). Totuși, trebuie subliniat că anumite drepturi care revin persoanei vizate în temeiul RGPD pot fi limitate în conformitate cu articolul 23 din regulamentul respectiv. De exemplu, articolul 23 alineatul (1) litera (a) din RGPD prevede că, în anumite împrejurări, pot fi impuse restricții pentru a asigura securitatea națională.
38. În prezenta cauză, toate părțile sunt de acord că obligația legală prevăzută în dreptul leton(38) de a pune la dispoziția publicului larg informații despre acționarii societăților pe acțiuni de drept leton – care sunt persoane fizice –, inclusiv prenumele, numele, codul numeric personal, adresa de contact sau adresa de e‑mail, numărul și valoarea nominală a acțiunilor lor, precum și numărul de voturi aferente acestor acțiuni, constituie o prelucrare de date cu caracter personal în sensul articolului 4 punctele 1 și 2 din RGPD(39).
39. Dat fiind că dispozițiile naționale în cauză implică o prelucrare de date cu caracter personal care intră în domeniul de aplicare al RGPD, Republica Letonia este obligată printre altele să pună în aplicare RGPD. Rezultă că accesul oricărui membru al publicului larg la aceste date aduce atingere dreptului fundamental al persoanelor vizate la respectarea vieții lor private, garantat la articolul 7 din cartă. Mai mult, punerea datelor respective la dispoziția publicului larg constituie o prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidența articolului 8 din cartă. În plus, punerea datelor cu caracter personal menționate la dispoziția terților constituie o ingerință în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă, independent de utilizarea ulterioară a informațiilor comunicate. Curtea a afirmat însă că, atât timp cât condițiile unei prelucrări legale a datelor cu caracter personal în temeiul RGPD sunt îndeplinite, se consideră că această prelucrare îndeplinește în principiu și cerințele stabilite la articolele 7 și 8 din cartă(40).
40. Din articolul 1 alineatul (2) din RGPD coroborat cu considerentele (4) și (10) ale acestuia reiese că regulamentul menționat are ca obiectiv în special să asigure un nivel ridicat de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal(41).
41. RGPD asigură aplicarea consecventă și omogenă a normelor în materie de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal în întreaga Uniune Europeană. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie, sub rezerva derogărilor permise la articolul 23 din RGPD(42), să respecte principiile care guvernează prelucrarea datelor cu caracter personal și drepturile persoanei vizate prevăzute în capitolele II și, respectiv, III din regulamentul menționat. În special, orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie, în primul rând, să fie conformă cu principiile prevăzute la articolul 5 din RGPD și, în al doilea rând, să îndeplinească condițiile de legalitate enumerate la articolul 6 din acesta(43). În plus, drepturile persoanei vizate prevăzute la articolele 12-22 din RGPD trebuie să fie respectate(44).
42. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din RGPD, datele cu caracter personal trebuie să fie prelucrate în conformitate cu o serie de principii determinate. Astfel, datele cu caracter personal trebuie să fie printre altele prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată(45); să fie colectate în scopuri determinate, explicite și legitime(46); să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în raport cu aceste scopuri(47); să fie exacte și, în cazul în care este necesar, să fie actualizate(48); să fie păstrate într‑o formă care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară îndeplinirii scopurilor în care sunt prelucrate datele(49) și să fie prelucrate într‑un mod care asigură securitatea adecvată a datelor cu caracter personal(50). Aceste principii referitoare la prelucrarea datelor cu caracter personal se aplică în mod cumulativ(51).
43. Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din RGPD prevede o listă exhaustivă și limitativă de cazuri în care o prelucrare de date cu caracter personal poate fi considerată ca fiind legală(52). Astfel, o prelucrare trebuie să se încadreze în unul dintre cazurile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din RGPD pentru a fi legală(53). Deși Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională) nu afirmă în mod explicit că prelucrarea datelor cu caracter personal aflată în discuție în prezenta cauză se întemeiază pe articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD, acesta este singurul caz menționat de această instanță în cererea sa de decizie preliminară(54). Dat fiind că prelucrarea în cauză este întemeiată pe legislația națională și impusă de aceasta în mod explicit(55) mai degrabă decât „necesară pentru îndeplinirea unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit operatorul”(56), considerăm că această prelucrare se întemeiază pe articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD, întrucât este necesară pentru respectarea unei obligații legale prevăzute în dreptul statului membru – în speță, dreptul leton – care îi revine operatorului(57). Autoritatea însărcinată cu ținerea registrului comerțului unui stat membru care publică în acest registru datele cu caracter personal care sunt supuse publicității obligatorii prevăzute de Directiva 2017/1132 este un „operator” al datelor menționate, în special prin faptul că le pune la dispoziția publicului(58).
44. Articolul 6 alineatul (3) din RGPD precizează printre altele, în ceea ce privește situațiile în care prelucrarea este legală în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c)(59), că scopul prelucrării trebuie să fie „stabilit pe baza respectivului temei juridic”(60) și că acest temei juridic trebuie să urmărească un obiectiv de interes public și să fie proporțional cu obiectivul legitim urmărit(61).
45. Din dosarul de care dispune Curtea nu reiese în mod clar dacă cerința ca scopul/scopurile prelucrării să fie „stabilit/stabilite pe baza respectivului temei juridic” a fost respectată în prezenta cauză. În observațiile sale prezentate în fața instanței de trimitere, Autoritatea pentru Protecția Datelor a afirmat că Legea privind registrul întreprinderilor nu identifică scopul/scopurile pentru care este necesară prelucrarea datelor cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni. Astfel, revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă această cerință prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din RGPD este îndeplinită în ceea ce privește cele trei scopuri în cauză. Nerespectarea acestei cerințe va face ca prelucrarea datelor cu caracter personal să fie contrară articolului 6 alineatul (3) din RGPD(62). Având în vedere diversitatea tehnicilor de redactare legislativă din cele 27 de state membre, considerăm că este suficient ca scopul/scopurile în cauză să rezulte „în mod suficient de cert” din textul reglementării sau din contextul său legislativ(63).
46. Cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (3) din RGPD, potrivit cărora prelucrarea trebuie să urmărească un obiectiv de interes public și să fie proporțională cu obiectivul legitim urmărit, constituie o expresie a cerințelor care decurg din articolul 52 alineatul (1) din cartă și trebuie să fie interpretate din perspectiva acestei din urmă dispoziții. În această privință, Curtea a precizat că drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, garantate la articolele 7 și 8 din cartă, nu sunt prerogative absolute, ci trebuie să fie luate în considerare în raport cu funcția lor în societate și trebuie echilibrate cu alte drepturi fundamentale. Astfel, pot fi impuse restrângeri, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) din cartă, acestea să fie prevăzute de lege și să respecte substanța drepturilor fundamentale, precum și principiul proporționalității. Potrivit unei jurisprudențe constante, proporționalitatea măsurilor din care rezultă o ingerință în drepturile garantate la articolele 7 și 8 din cartă impune respectarea cerințelor de aptitudine și de necesitate(64), precum și a celei legate de caracterul proporțional stricto sensu al acestor măsuri în raport cu obiectivul urmărit(65). Astfel, trebuie să se aprecieze dacă reglementarea națională în cauză respectă un just echilibru între interesul/interesele urmărit/urmărite de statul membru și cele ale persoanelor afectate în mod negativ(66). În consecință, este necesar să se cuantifice gravitatea ingerinței în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal și să se verifice dacă importanța obiectivului de interes general urmărit este corelată cu această gravitate(67).
47. Pentru a evalua gravitatea acestei ingerințe, trebuie să se țină seama printre altele de natura datelor cu caracter personal în cauză, în special de natura eventual sensibilă a acestor date, precum și de natura și de modalitățile concrete de prelucrare a datelor în cauză, în special de numărul de persoane care au acces la aceste date și de modalitățile de acces la acestea din urmă(68).
48. Toate părțile sunt de acord că informațiile puse la dispoziția publicului larg referitoare la un acționar care este persoană fizică includ prenumele, numele și codul numeric personal, adresa la care poate fi contactat, adresa de e‑mail(69), clasa, numărul și valoarea nominală a acțiunilor deținute de acționar, precum și numărul de voturi aferente acestora(70). Aceste informații pot permite stabilirea unui profil privind, în primul rând, anumite date personale de identificare și, în al doilea rând, cel puțin într‑o anumită măsură, situația financiară a persoanei interesate în Letonia, precum și sectoarele economice și întreprinderile specifice în care aceasta a investit în statul respectiv. Informațiile în cauză sunt ușor accesibile unui număr potențial nelimitat de persoane, în special ca urmare a faptului că pot fi consultate pe site‑ul registrului întreprinderilor. Ele pot să fie consultate în mod liber din motive străine obiectivelor vizate de reglementarea națională(71) în cauză și pot să fie păstrate, difuzate și supuse unei prelucrări ulterioare. Accesul facil al publicului larg la informațiile în cauză expune persoanele vizate la o eventuală utilizare abuzivă a datelor lor cu caracter personal, ceea ce face să devină dificil sau chiar imposibil ca acestea să se apere în mod eficient împotriva unor asemenea abuzuri. Accesul în cauză constituie astfel o ingerință gravă în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă(72).
1. Existența unui obiectiv de interes general recunoscut de Uniunea Europeană
49. Cele trei scopuri urmărite de reglementarea națională în cauză indicate de instanța de trimitere(73) sunt în principiu de interes public la nivelul Uniunii și, prin urmare, legitime(74). Ele pot justifica ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă, cu condiția respectării principiului proporționalității(75).
50. În ceea ce privește scopul de a asigura un mediu de afaceri transparent și de a proteja interesele terților, considerăm că simpla asigurare a unui mediu de afaceri transparent constituie o aspirație destul de vagă și amorfă, motiv pentru care nu poate să reprezinte un scop legitim în sine. Prin urmare, pentru a evita orice dubiu, considerăm, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că scopul relevant al reglementării letone este acela de a asigura un mediu de afaceri transparent în vederea protejării interesele terților. Având în vedere articolul 50 alineatul (2) litera (g) TFUE(76), care se referă în esență la protecția acționarilor și a terților(77), considerăm că scopul în cauză constituie un obiectiv de interes general recunoscut de Uniunea Europeană.
51. În Hotărârea Luxembourg Business Registers(78), Curtea a afirmat că prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului prin prevederea accesului publicului larg la informațiile privind beneficiarii reali constituie un obiectiv de interes general care poate justifica ingerințe, chiar grave, în drepturile fundamentale consacrate la articolele 7 și 8 din cartă(79). Considerăm că raționamentul care stă la baza acestei hotărâri poate fi aplicat și în speță.
52. Referitor la publicarea informațiilor necesare pentru executarea sancțiunilor, Curtea a precizat că pot fi impuse măsuri restrictive în ceea ce privește exercitarea activităților profesionale și a dreptului de proprietate. Aceste măsuri trebuie să răspundă obiectivelor de interes general – precum obiectivele acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 TUE – și nu trebuie să constituie, față de scopul urmărit, o ingerință disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere înseși substanței drepturilor garantate(80). Considerăm, mai larg, că executarea unor asemenea măsuri restrictive, inclusiv adoptarea de măsuri care oferă acces la informațiile necesare pentru a asigura această executare, constituie un obiectiv de interes general recunoscut de Uniunea Europeană.
2. Caracterul adecvat, necesar și proporțional stricto sensu al ingerinței în discuție
a) Scopul de a asigura un mediu de afaceri transparent în vederea protejării intereselor terților
53. Pentru motivele arătate la punctul 31 din prezentele concluzii, nu considerăm că obligația prevăzută în dreptul leton aflată în discuție care vizează fiecare acționar al unei societăți pe acțiuni, indiferent dacă deține vreo funcție sau competență în cadrul societății comerciale, promovează sau favorizează realizarea scopului de a asigura un mediu de afaceri transparent în vederea protejării intereselor terților. Mai mult, deși Directiva 2017/1132 nu pretinde să aibă un caracter exhaustiv și se limitează să armonizeze și să coordoneze anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale, din dosarul de care dispune Curtea nu reiese că această directivă(81) s‑ar fi dovedit insuficientă pentru a asigura un mediu de afaceri transparent în vederea protejării intereselor terților și că ar fi fost necesară astfel adoptarea reglementării naționale în cauză(82). Prin urmare, considerăm că ingerința nu este nici adecvată, nici necesară. Apreciem totodată că reglementarea respectivă este disproporționată stricto sensu, întrucât nu reușește să stabilească un just echilibru între interesele urmărite de legiuitorul leton și interesele acționarilor.
b) Scopul de a crea un mediu pentru a promova prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, precum și disponibilitatea informațiilor necesare pentru executarea sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii
54. Obligația prevăzută de dreptul leton de a pune la dispoziția publicului larg anumite informații specifice referitoare la acționarii societăților pe acțiuni de drept leton și lipsa corelativă a oricărei cerințe de a demonstra un interes legitim de a obține asemenea informații sunt, în opinia noastră, adecvate pentru realizarea obiectivului de interes general de creare a unui mediu care promovează și favorizează prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, precum și disponibilitatea informațiilor necesare pentru executarea sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii. Considerăm, prin analogie cu Hotărârea Luxembourg Business Registers, că natura publică a accesului în cauză și transparența sporită care rezultă din aceasta, care permite un control public sporit privind beneficiarul real al societăților pe acțiuni, contribuie la realizarea obiectivelor de interes general menționate(83).
55. Astfel, trebuie să se verifice dacă aceste două scopuri ar putea fi atinse în mod rezonabil, la fel de eficace, prin alte măsuri care să afecteze mai puțin drepturile acționarilor societăților pe acțiuni în cauză(84) și dacă ingerința aflată în discuție este disproporționată stricto sensu în raport cu obiectivele respective, ceea ce implică printre altele o evaluare comparativă a importanței obiectivelor menționate și a gravității acestei ingerințe.
56. În ceea ce privește scopul de a crea un mediu care promovează și favorizează prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, instanța de trimitere consideră că alte persoane decât entitățile obligate, enumerate la articolul 2 din Directiva 2015/849(85), „este posibil […] să aibă, de asemenea, un interes legitim de a efectua o analiză a clientelei din proprie inițiativă”. În plus, potrivit articolului 3.1 din Noziedzīgi iegūtu līdzekļu legalizācijas un terorisma un proliferācijas finansēšanas novēršanas likums (Legea privind prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării), obligația de a raporta orice tranzacție suspectă revine printre altele nu numai entităților obligate, ci și altor persoane.
57. În ceea ce privește executarea sancțiunilor, potrivit instanței de trimitere, Consiliul adoptă regulamente care adesea includ și măsuri restrictive financiare care constau în: (i) înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale persoanelor și entităților desemnate și (ii) interzicerea punerii fondurilor și resurselor economice la dispoziția unor astfel de persoane sau entități(86). Mai mult, accesul la informațiile despre toți acționarii unei societăți pe acțiuni poate fi necesar, având în vedere că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Legea privind sancțiunile internaționale și naționale a Republicii Letonia(87), orice persoană este obligată să respecte și să execute sancțiunile internaționale și naționale.
58. Este util să observăm că Curtea a amintit în Hotărârea Luxembourg Business Registers(88) că combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului intră cu prioritate în sarcina autorităților publice, precum și a entităților precum instituțiile de credit sau instituțiile financiare, cărora, din cauza activităților lor, le sunt impuse obligații specifice în materie. În orice caz, articolul 30 alineatul (5) din Directiva 2015/849 garantează că nu doar autoritățile competente, unitățile de informații financiare ale Uniunii(89) și entitățile obligate, ci și orice persoană sau organizație care poate demonstra un interes legitim au acces la informațiile privind beneficiarul real(90), printre altele, al entităților corporative(91).
59. În ceea ce privește măsurile restrictive, după cum am arătat în Concluziile noastre prezentate în cauza Čiekuri‑Shishki(92), un regulament care prevede aceste măsuri este pus în aplicare în principal de către organele statului cu o competență specializată deosebită în domeniul supravegherii financiare. Aceste organe dispun de mijloacele necesare și sunt, prin urmare, abilitate să pună în aplicare sancțiunile financiare prevăzute, cum ar fi înghețarea activelor, interdicția de a acorda credite sau de a efectua plăți către anumite persoane sau organisme. Acestora le revine sarcina de a dispune măsuri concrete împotriva persoanelor și organismelor care figurează pe listele vizate de regulament.
60. Totuși, după cum s‑a amintit în bunele practici(93), „toate persoanele și entitățile aflate sub jurisdicția Uniunii sunt obligate să informeze autoritățile competente despre orice informații aflate la dispoziția lor care ar facilita aplicarea măsurilor restrictive financiare”(94). În plus, regulamentele care prevăd măsuri restrictive interzic punerea la dispoziție, direct sau indirect, a unor fonduri sau resurse economice către persoanele sau entitățile desemnate(95). Considerăm că punerea în aplicare a acestei obligații poate fi realizată prin alte mijloace decât accesul liber la datele cu caracter personal ale tuturor acționarilor, de exemplu prin solicitarea accesului la informațiile despre acționari în fiecare caz în parte(96). În special, atunci când o persoană are motive rezonabile să suspecteze că ar putea să pună la dispoziție, direct sau indirect, fonduri sau resurse economice către persoanele sau entitățile desemnate, aceasta are un interes legitim evident de a solicita informațiile deținute de registrul întreprinderilor în această privință. Trebuie subliniat totodată că, în lipsa unui interes legitim, ar fi prea împovărător și disproporționat să se impună tuturor persoanelor să verifice în permanență identitatea fiecăruia dintre acționarii tuturor partenerilor lor comerciali(97). Acest lucru este cu atât mai evident cu cât acționarii unei societăți pe acțiuni se pot schimba în mod frecvent.
61. Rezultă că, deși accesul liber al publicului larg la informațiile despre acționarii societăților pe acțiuni în conformitate cu legislația letonă în cauză poate contribui într‑o măsură limitată la combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării, precum și la executarea sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii, considerăm, prin analogie cu Hotărârea Luxemburg Business Registers(98), că nu este strict necesar în acest scop. În plus, eventuale beneficii rezultate dintr‑o asemenea prelucrare nu compensează atingerea gravă adusă drepturilor fundamentale garantate de articolele 7 și 8 din cartă(99).
62. Dorim să subliniem totodată că, având în vedere faptul că, în conformitate cu articolul 3 punctul 6 din Directiva 2015/849, beneficiarul real al unei entități corporative este persoana/persoanele fizică/fizice care dețin(e) sau controlează printre altele 25 % plus unu acțiuni din capitalul social, raționamentul Curții din Hotărârea Luxembourg Business Registers se aplică a fortiori în cazul reglementării letone aflate în discuție în prezenta procedură, care impune publicarea de informații referitoare la fiecare acționar al unei societăți pe acțiuni, indiferent dacă acesta deține sau nu o participație de control.
63. De asemenea, instanța de trimitere ridică problema dacă procedura pentru solicitarea de informații restricționate prevăzută de Legea privind libertatea de informare poate fi considerată un alt mijloc prin care obiectivele în cauză pot fi atinse în mod rezonabil la fel de eficace. S‑ar părea(100) că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) și cu articolul 14 alineatul (1) punctul 1.1 din Legea privind libertatea de informare, o persoană poate avea acces la informațiile despre acționari(101), cu condiția să formuleze o cerere în scris, să își justifice cererea și să indice scopul în care vor fi utilizate informațiile. Destinatarul acestor informații divulgate se angajează să le utilizeze numai în scopurile pentru care au fost solicitate. Dacă cererea de informații îndeplinește cerințele legii, iar informațiile sunt solicitate numai în format electronic și nu necesită o prelucrare ulterioară, informațiile sunt furnizate în termen de 10 zile. Totuși, instanța de trimitere a afirmat că „[r]egistrul întreprinderilor, în calitate de operator de date cu caracter personal și de emitent al informațiilor, nu este în măsură să verifice dacă persoana care solicită informațiile are efectiv un interes legitim de a obține informațiile solicitate. Într‑o astfel de situație, cerința de a indica un interes legitim trebuie considerată un obstacol formal în calea obținerii informațiilor”(102).
64. Este suficient să se precizeze că prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Legii privind libertatea de informare în scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării(103), precum și executarea sancțiunilor trebuie să respecte dreptul Uniunii, în special RGPD și principiul proporționalității. Dat fiind că articolul 30 alineatul (5) din Directiva 2015/849 impune ca informațiile privind beneficiarul real să fie accesibile nu doar, printre altele, autorităților competente și entităților obligate, ci și oricăror persoane sau organizații care pot demonstra un interes legitim, afirmația instanței de trimitere potrivit căreia registrul întreprinderilor poate să nu fie în măsură să verifice dacă o persoană are un asemenea interes(104) este oarecum inexplicabilă având în vedere obligația care revine statelor membre în temeiul acestei dispoziții(105).
65. În orice caz, procedura de acces la informațiile referitoare la acționari în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) și cu articolul 14 alineatul (1) punctul 1.1 din Legea privind libertatea de informare(106), menționată la punctele 20 și 63 din prezentele concluzii, nu pare excesiv de împovărătoare sau de îndelungată și urmărește să concilieze in concreto diferitele interese existente. Prin urmare, s‑ar părea(107) că procedura națională în cauză este un mijloc prin care obiectivele în cauză ar putea fi atinse la fel de eficace.
66. Prin urmare, considerăm(108) că obligația prevăzută în dreptul leton de a pune la dispoziția publicului larg anumite informații specifice referitoare la acționarii societăților pe acțiuni de drept leton și lipsa corelativă a oricărei cerințe de a demonstra un interes legitim de a obține astfel de informații în scopul creării unui mediu care promovează și favorizează prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării și disponibilitatea informațiilor necesare pentru executarea sancțiunilor naționale, internaționale și ale Uniunii sunt disproporționate stricto sensu.
VI. Concluzie
67. Având în vedere toate considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Latvijas Republikas Satversmes tiesa (Curtea Constituțională, Letonia) după cum urmează:
1) Articolul 14 litera (d) și articolul 16 alineatul (3) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale
trebuie interpretate în sensul că noțiunea de „persoane care participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale” de la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 nu poate fi interpretată în sensul că se referă la orice acționar al unei societăți pe acțiuni. Un stat membru nu este obligat să publice informațiile referitoare la fiecare acționar al unei societăți comerciale pe acțiuni și să le pună la dispoziția publicului în registru conform articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2017/1132.
2) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), în special articolele 5 și 6 din acesta,
trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede prelucrarea anumitor date cu caracter personal ale acționarilor unei societăți pe acțiuni, prin punerea lor la dispoziția oricărei persoane fără a trebui să demonstreze un interes legitim de a obține asemenea date, în scopul asigurării unui mediu de afaceri transparent pentru protejarea intereselor terților, în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și a proliferării și în scopul furnizării informațiilor necesare pentru executarea unor sancțiuni naționale, internaționale și ale Uniunii.
1 Limba originală: engleza.
i Denumirea prezentei cauze este fictivă. Aceasta nu corespunde numelui niciunei părți la procedură.
2 Depusă la grefa Curții de Justiție la 19 noiembrie 2024.
3 Cei 17 acționari în cauză sunt persoane fizice.
4 Pentru comoditate, vom utiliza și termenul „societăți pe acțiuni” pentru a face referire la aceste societăți.
5 A se vedea legislația letonă de la punctul 9 din prezentele concluzii.
6 JO 2017, L 169, p. 46.
7 JO 2016, L 119, p. 1.
8 Este vorba de finanțarea proliferării armelor de distrugere în masă.
9 În ceea ce privește detaliile procedurii respective, a se vedea punctul 20 din prezentele concluzii. A se vedea și punctele 63-65 din acestea.
10 Hotărârea din 22 noiembrie 2022, Luxembourg Business Registers (C‑37/20 și C‑601/20, EU:C:2022:912, denumită în continuare „Hotărârea Luxembourg Business Registers”).
11 Din 13 aprilie 2000 (Latvijas Vēstnesis, 2000, nr. 158/160).
12 Din 20 noiembrie 1990 (Latvijas Republikas Augstākās Padomes un Valdības Ziņotājs, 1990, nr. 49).
13 Hotărârea din 9 martie 2017 (C‑398/15, EU:C:2017:197, denumită în continuare „Hotărârea Manni”).
14 A se vedea articolul 11 alineatul (4) din Legea privind libertatea de informare.
15 Guvernul suedez a prezentat în mod oficial observații cu privire la prima întrebare a instanței de trimitere. Totuși, acesta a considerat totodată că articolul 14 litera (d) punctul (ii) din Directiva 2017/1132 este valid în raport cu articolele 7 și 8 din cartă, abordând astfel în observațiile sale a doua întrebare a instanței de trimitere.
16 Reiese în mod clar din articolul 13 din Directiva 2017/1132 și din anexa II la această directivă – dintre care aceasta din urmă vizează, în ceea ce privește Letonia, „akciju sabiedrība, sabiedrība ar ierobežotu atbildību, komanditsabiedrība” – că articolul 14 litera (d) punctul (ii) și articolul 16 alineatul (3) din directiva respectivă se aplică printre altele societăților pe acțiuni de drept leton. Cu titlu pur ilustrativ în limba engleză, trebuie observat că anexa II la directiva menționată vizează „companies incorporated with limited liability” în cazul Irlandei.
17 A se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2023, DOBELES AUTOBUSU PARKS ș.a. (C‑421/22, EU:C:2023:1028, punctul 40).
18 Cu titlu pur ilustrativ, a se vedea articolul 72 din Directiva 2017/1132, care face referire la „acționari”, „adunarea generală” și „organul de administrare sau conducere”. Este clar că acestea sunt trei noțiuni juridice distincte în sensul Directivei 2017/1132.
19 A se vedea și articolul 3 litera (e) din Directiva 2017/1132, care prevede că „[s]tatutul sau actul constitutiv al societății comerciale menționează întotdeauna cel puțin următoarele informații: […] în măsura în care nu sunt determinate prin lege, normele care reglementează numărul și procedura de numire a membrilor organelor care reprezintă societatea comercială în relațiile cu terții, răspund de administrarea, conducerea, supravegherea și controlul societății comerciale, precum și repartizarea competențelor între aceste organe”.
20 A se vedea în schimb articolul 1 din Directiva (UE) 2025/25 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 decembrie 2024 de modificare a Directivelor 2009/102/CE și (UE) 2017/1132 în ceea ce privește extinderea și îmbunătățirea suplimentară a utilizării instrumentelor și proceselor digitale în domeniul dreptului societăților (JO L, 2025/25), care a înlocuit articolul 3 din Directiva 2009/102 și care prevede că, „[î]n cazul în care o societate devine societate cu asociat unic, deoarece toate părțile sale sociale sunt dobândite de o singură persoană, indicarea acestui fapt, precum și identitatea asociatului unic se înregistrează în dosar sau se introduc în registru astfel cum se menționează la articolul 16 alineatele (1) și (2) din [Directiva 2017/1132] și se pun la dispoziția publicului prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor menționat la articolul 16 alineatul (1) din directiva respectivă”. Rezultă că, atunci când legiuitorul Uniunii impune publicarea de informații referitoare la acționarii individuali ai unei societăți comerciale în registru, printre altele în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2017/1132, acesta prevede cerința în cauză în mod explicit.
21 A se vedea articolele 106 și 152 din Directiva 2017/1132 cu privire la răspunderea civilă a membrilor organelor administrative sau de conducere ale unei societăți în anumite situații.
22 Curtea a afirmat că din considerentele (7) și (8) ale Directivei 2017/1132 reiese că publicitatea prevăzută de aceasta urmărește să protejeze în special interesele terților în raport cu societățile pe acțiuni și cu societățile cu răspundere limitată, din moment ce oferă ca garanție terților numai patrimoniul lor social. În acest scop, respectiva publicitate trebuie să permită terților cunoașterea actelor esențiale ale societății în cauză și alte informații care o privesc, în special identitatea persoanelor care au competența să angajeze societatea (Hotărârea din 4 octombrie 2024, Agentsia po vpisvaniyata, C‑200/23, EU:C:2024:827, punctul 77, denumită în continuare „Hotărârea Agentsia po vpisvaniyata”).
23 Acest lucru reiese în mod evident din utilizarea termenului „cel puțin” la articolul 14 din Directiva 2017/1132. A se vedea și referirea la „actele esențiale” în considerentul (8) al acestei directive.
24 A se vedea Hotărârea Agentsia po vpisvaniyata, punctul 53.
25 A se vedea considerentele (3), (7) și (8) ale Directivei 2017/1132. Considerentul (3) se referă la protecția creditorilor, în timp ce considerentele (7) și (8), precum și articolul 14 litera (d) punctul (i) din Directiva 2017/1132 vizează terții. Considerăm că, deși acești termeni nu sunt sinonimi, terții care au cel mai probabil nevoie de protecție în temeiul Directivei 2017/1132 sunt creditorii unei societăți comerciale. Totuși, însuși textul articolului 50 alineatul (2) litera (g) TFUE, care este unul dintre temeiurile juridice ale directivei respective, menționează obiectivul protecției intereselor terților în general, fără a distinge sau a exclude categorii care intră sub incidența termenului respectiv, astfel încât noțiunea de terți vizată la această dispoziție nu poate fi în special redusă numai la creditorii societății vizate. A se vedea prin analogie Hotărârea Manni, punctul 51.
26 Termenii „au competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție” și „participă la administrarea, supravegherea sau controlul societății comerciale” de la articolul 14 litera (d) din Directiva 2017/1132 pot fi considerați noscitur a sociis. Astfel, legiuitorul Uniunii a intenționat ca aceștia să fie tratați în mod similar. Simpla calitate de acționar minoritar într‑o societate pe acțiuni nu conferă unui acționar competența de a angaja societatea comercială față de terți și de a o reprezenta în justiție.
27 Hotărârea Manni a avut ca obiect interpretarea Primei directive 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO 1968, L 65, p. 8, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 3), cu modificările ulterioare, și a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10). Directiva 68/151 a fost abrogată și înlocuită de Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (JO 2009, L 258, p. 11), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 (JO 2012, L 156, p. 1). Directiva 95/46 a fost abrogată și înlocuită de RGPD.
28 A se vedea punctul 58. Această hotărâre nu privește doar publicarea identității și a funcției fiecăreia dintre persoanele care aveau competența de a angaja societatea respectivă și de a o reprezenta sau de a participa la administrarea, supravegherea sau controlul societății menționate, ci și publicarea de informații despre numirea lichidatorilor și competențele acestora. A se vedea în schimb Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctele 63-88, în care Curtea a statuat în esență că cerința ca statele membre să se asigure că informațiile referitoare la identitatea beneficiarului real, precum și la natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut în entități corporative sau în alte entități juridice sunt accesibile în toate cazurile publicului larg încalcă principiul proporționalității, întrucât atingerea adusă drepturilor garantate la articolele 7 și 8 din cartă nu era limitată la strictul necesar pentru a preveni utilizarea sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului și era disproporționată stricto sensu.
29 Considerăm totodată că o publicitate atât de extinsă este dificil de conciliat cu noțiunea de societate pe acțiuni. Acest lucru reiese poate în mod mai evident din semnificația termenilor „sociedad anónima”, „société anonoyme” și, respectiv, „sociedade anónima de responsabilidade limitada” din limbile spaniolă, franceză și, respectiv, portugheză, utilizați în anexa II la Directiva 2017/1132.
30 A se vedea chiar titlul Directivei 2017/1132.
31 A se vedea prin analogie Hotărârea din 18 aprilie 2024, Citadeles nekustamie īpašumi (C‑22/23, EU:C:2024:327, punctul 48).
32 Potrivit articolului 161 din Directiva 2017/1132, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1151 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în contextul dreptului societăților comerciale (JO 2019, L 186, p. 80), orice prelucrare de date cu caracter personal în contextul acestei directive se efectuează în conformitate cu RGPD.
33 Considerăm că este oportun să răspundem la aceste două întrebări împreună.
34 Pentru a răspunde la întrebările instanței de trimitere, apreciem că este necesar să se examineze alte dispoziții ale RGPD, în special articolul 6 din acesta.
35 Trebuie să se amintească faptul că sistemul de cooperare stabilit la articolul 267 TFUE este întemeiat pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte. În cadrul unei proceduri inițiate în temeiul acestui articol, interpretarea prevederilor naționale este de competența instanțelor statelor membre, iar nu a Curții și nu incumbă acesteia din urmă să se pronunțe asupra compatibilității normelor de drept intern cu prevederile dreptului Uniunii. În schimb, Curtea este competentă să furnizeze instanței naționale toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care să îi permită acesteia să aprecieze compatibilitatea normelor de drept intern cu reglementarea Uniunii (Hotărârea din 11 septembrie 2025, Cairo Network ș.a., C‑764/23-C‑766/23, EU:C:2025:691, punctul 43).
36 Hotărârea din 2 martie 2023, Norra Stockholm Bygg (C‑268/21, EU:C:2023:145, punctul 26 și jurisprudența citată). Curtea a afirmat că definiția domeniului de aplicare material al RGPD, astfel cum este prevăzută la articolul 2 alineatul (1), este foarte largă și că excepțiile de la acest domeniu de aplicare, prevăzute la articolul 2 alineatul (2), trebuie să primească o interpretare strictă (Hotărârea din 30 martie 2023, Hauptpersonalrat der Lehrerinnen und Lehrer, C‑34/21, EU:C:2023:270, punctul 33 și jurisprudența citată).
37 A se vedea prin analogie Hotărârea din 6 octombrie 2020, Bank Refah Kargaran/Consiliul (C‑134/19 P, EU:C:2020:793, punctele 29, 30 și 37). Pentru o explicare a relației dintre capitolul 2 din titlul V din Tratatul UE și articolul 215 TFUE, a se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Čiekuri‑Shishki (C‑480/24, EU:C:2025:672, punctele 27, 28, 32 și 33).
38 A se vedea articolul 235 alineatul (1) din Codul comercial și articolul 410 al cincilea paragraf, articolul 411 primul paragraf punctul 2 și articolul 415 primul paragraf punctul 2 litera b) și punctul 3 litera a) din Legea privind registrul întreprinderilor.
39 A se vedea prin analogie Hotărârea din 24 februarie 2022, Valsts ieņēmumu dienests (Prelucrarea datelor cu caracter personal în scopuri fiscale) (C‑175/20, EU:C:2022:124, punctele 30-38), și Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 65). A se vedea și Hotărârea din 3 aprilie 2025, Ministerstvo zdravotnictví (Date referitoare la reprezentantul unei persoane juridice) (C‑710/23, EU:C:2025:231, punctele 22-31 și jurisprudența citată).
40 A se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442, punctele 327-329 și 332, precum și jurisprudența citată).
41 Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442, punctul 332).
42 A se vedea și considerentul (73) al RGPD.
43 Hotărârea din 6 octombrie 2020, La Quadrature du Net ș.a. (C‑511/18, C‑512/18 și C‑520/18, EU:C:2020:791, punctele 207 și 208, precum și jurisprudența citată), și Hotărârea din 3 aprilie 2025, Ministerstvo zdravotnictví (Date referitoare la reprezentantul unei persoane juridice) (C‑710/23, EU:C:2025:231, punctul 33).
44 Hotărârea din 11 iulie 2024, Meta Platforms Ireland (Acțiune în reprezentare) (C‑757/22, EU:C:2024:598, punctul 49 și jurisprudența citată). A se vedea însă articolul 23 din RGPD.
45 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (a) din RGPD.
46 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD. Această dispoziție consacră principiul limitării scopului. A se vedea și articolul 8 alineatul (2) din cartă, care impune ca datele cu caracter personal să fie tratate în mod corect, în scopurile precizate.
47 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (c) din RGPD. Această dispoziție consacră principiul reducerii la minimum a datelor, care este o expresie a principiului proporționalității. A se vedea în acest sens Hotărârea din 9 ianuarie 2025, Mousse (C‑394/23, EU:C:2025:2, punctul 24 și jurisprudența citată). Ținând seama de principiul reducerii la minimum a datelor, operatorul este obligat printre altele să limiteze la strictul necesar, în lumina obiectivului prelucrării avute în vedere, perioada de colectare a datelor cu caracter personal în cauză. În plus, operatorul nu poate efectua colectarea de date cu caracter personal în mod generalizat și nediferențiat și trebuie să se abțină de la colectarea datelor care nu sunt strict necesare în raport cu scopurile prelucrării [Hotărârea din 4 octombrie 2024, Schrems (Comunicare de date către publicul larg), C‑446/21, EU:C:2024:834, punctele 52 și 59, precum și jurisprudența citată].
48 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (d) din RGPD.
49 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (e) din RGPD.
50 A se vedea articolul 5 alineatul (1) litera (f) din RGPD.
51 Hotărârea din 20 octombrie 2022, Digi (C‑77/21, EU:C:2022:805, punctul 47). Mai mult, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din RGPD, operatorul are sarcina de a dovedi că aceste date sunt colectate cu respectarea articolului 5 alineatul (1). Acest principiu este denumit „principiul responsabilității” (Hotărârea din 14 martie 2024, Újpesti Polgármesteri Hivatal, C‑46/23, EU:C:2024:239, punctul 32 și jurisprudența citată).
52 Hotărârea din 22 iunie 2021, Latvijas Republikas Saeima (Puncte de penalizare) (C‑439/19, EU:C:2021:504, punctul 99 și jurisprudența citată).
53 Prin urmare, articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din RGPD se suprapune cu principiul prelucrării legale prevăzut la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din acest regulament și îl detaliază. A se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2022, Digi (C‑77/21, EU:C:2022:805, punctele 49 și 56-59, precum și jurisprudența citată).
54 Comisia consideră că reiese din cererea de decizie preliminară că prelucrarea din prezenta cauză se întemeiază pe articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD. Guvernul norvegian susține că dispozițiile naționale pe care se întemeiază a patra întrebare instituie o „obligație legală” de a prelucra informațiile în cauză în temeiul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD. Totuși, guvernele polonez și finlandez fac referire și la articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD.
55 A se vedea în special articolul 410 al cincilea paragraf, articolul 411 primul paragraf punctul 2 și articolul 415 primul paragraf punctul 2 litera b) și punctul 3 litera a) din Legea privind registrul întreprinderilor.
56 A se vedea articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD. Această dispoziție se aseamănă oarecum cu clauza de flexibilitate prevăzută la articolul 352 TFUE, care permite, în anumite condiții, adoptarea unor măsuri necesare pentru realizarea unui obiectiv legitim, chiar dacă adoptarea lor nu este prevăzută în mod expres.
57 A se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442, punctul 339 și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 71). A se vedea în schimb Hotărârea Agentsia po vpisvaniyata, punctele 107-110, în care Curtea a considerat că prelucrarea datelor cu caracter personal nu s‑a întemeiat pe o obligație legală prevăzută de dreptul Uniunii sau de dreptul statului membru, ci părea realizată cu ocazia îndeplinirii unei sarcini care servea unui interes public în sensul articolului 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) din RGPD.
58 A se vedea Hotărârea Agentsia po vpisvaniyata, punctul 83. A se vedea prin analogie și Hotărârea din 11 ianuarie 2024, État belge (Date prelucrate de un jurnal oficial) (C‑231/22, EU:C:2024:7, punctele 35-38).
59 O astfel de prelucrare trebuie considerată ca fiind prevăzută de lege în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă (Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija, C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 72).
60 În Concluziile prezentate în cauza I. (Vânzarea unei baze de date) (C‑693/22, EU:C:2024:162, punctul 68), advocatul general Pikamäe a considerat că aceasta implică în special existența unor dispoziții juridice care menționează explicit natura și obiectul prelucrării.
61 Hotărârea Agentsia po vpisvaniyata, punctul 104. A se vedea și articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD, care consacră principiul limitării scopului și precizează că datele cu caracter personal sunt colectate în „scopuri determinate, explicite și legitime”. Potrivit considerentului (39) al RGPD, „scopurile specifice în care datele cu caracter personal sunt prelucrate ar trebui să fie explicite și legitime și să fie determinate la momentul colectării datelor respective. […]”.
62 A se vedea și articolul 5 alineatul (1) litera (b) din RGPD.
63 A se vedea prin analogie Hotărârea din 11 ianuarie 2024, État belge (Date prelucrate de un jurnal oficial) (C‑231/22, EU:C:2024:7, punctul 30).
64 Astfel, trebuie să se verifice dacă ingerința în drepturile garantate la articolele 7 și 8 din cartă care rezultă din accesul publicului larg la informațiile despre fiecare acționar este limitată la strictul necesar, în sensul că obiectivul nu ar putea fi atins în mod rezonabil, la fel de eficace, prin alte mijloace care afectează mai puțin aceste drepturi fundamentale ale persoanelor în cauză. A se vedea prin analogie Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 66.
65 A se vedea prin analogie Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 63 și jurisprudența citată.
66 Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctele 69 și 70, precum și jurisprudența citată), și Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctele 59-66 și jurisprudența citată. A se vedea și considerentul (4) al RGPD.
67 Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 98).
68 Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctele 98 și 99, precum și jurisprudența citată). A se vedea și Hotărârea din 4 iulie 2023, Meta Platforms ș.a. (Condiții generale de utilizare a unei rețele sociale online) (C‑252/21, EU:C:2023:537, punctul 134), cu privire la relevanța amplorii prelucrării în cauză.
69 În cazul în care acesta a solicitat utilizarea sa de către societate pentru a comunica cu el.
70 A se vedea articolul 235 alineatul (1) din Codul comercial.
71 După cum a arătat instanța de trimitere.
72 A se vedea prin analogie Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctele 41-44 și jurisprudența citată.
73 În Concluziile prezentate în cauza Digi Távközlési és Szolgáltató (C‑77/21, EU:C:2022:248, punctul 40), avocatul general Pikamäe a afirmat că, în practică, este foarte posibil ca datele cu caracter personal să poată fi colectate sau prelucrate ulterior în mai multe scopuri, ceea ce RGPD are în vedere și admite în mod clar, astfel cum o dovedește modul de redactare a articolului 5 alineatul (1) litera (b) și a articolului 6 alineatul (1) litera (a), precum și a considerentelor (32) și (50) ale acestuia.
74 A se vedea prin analogie Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442, punctul 353).
75 A se vedea prin analogie Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 59 și jurisprudența citată.
76 Acesta este unul dintre temeiurile juridice ale Directivei 2017/1132.
77 A se vedea și Hotărârea Manni, punctele 49-51, care leagă (i) accesul la datele esențiale referitoare la constituirea societăților comerciale și la atribuțiile persoanelor care le reprezintă de (ii) protecția intereselor terților în general.
78 A se vedea punctele 58 și 59, precum și jurisprudența citată și Concluziile avocatului general Pitruzzella prezentate în cauzele conexate Luxembourg Business Registers (C‑37/20 și C‑601/20, EU:C:2022:43, punctele 143-145 și jurisprudența citată). A se vedea prin analogie Hotărârea din 2 martie 2023, PrivatBank ș.a. (C‑78/21, EU:C:2023:137, punctul 61).
79 A se vedea și Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO 2015, L 141, p. 73) și Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 2024 privind mecanismele care trebuie instituite de statele membre pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului (JO L 2024/1640). Subliniem că articolul 43 din Directiva 2015/849 prevede că „[p]relucrarea datelor cu caracter personal pe baza prezentei directive în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului astfel cum este menționat la articolul 1 este considerată a constitui o chestiune de interes public în conformitate cu [RGPD]”.
80 A se vedea în acest sens Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft (C‑72/15, EU:C:2017:236, punctele 148-150).
81 Și legislația națională de transpunere a acesteia.
82 Revine instanței de trimitere sarcina de a stabili acest aspect.
83 A se vedea Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 67. A se vedea prin analogie și Hotărârea din 1 august 2022, Vyriausioji tarnybinės etikos komisija (C‑184/20, EU:C:2022:601, punctul 83), și Hotărârea din 5 iunie 2023, Comisia/Polonia (Independența și viața privată a judecătorilor) (C‑204/21, EU:C:2023:442, punctul 367).
84 Drepturile la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal.
85 Entitățile obligate au acces în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela. A se vedea în special capitolul II din această directivă.
86 A se vedea în acest sens punctul 30 din documentul Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene intitulat „Măsuri restrictive (sancțiuni) – Actualizare a bunelor practici ale Uniunii Europene pentru punerea în aplicare eficientă a măsurilor restrictive”, 11623/24, 3 iulie 2024, disponibil la adresa: https://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST‑11623-2024-INIT/en/pdf (denumit în continuare „bunele practici”).
87 A se vedea observațiile scrise ale guvernului leton, punctul 40. A se vedea și articolul 5 din Legea privind sancțiunile internaționale și naționale a Republicii Letonia.
88 A se vedea punctul 83.
89 Acestea au acces la informațiile respective în toate cazurile fără restricții.
90 Astfel cum este definit la articolul 3 punctul 6 din Directiva 2015/849.
91 Acestea trebuie completate cu alte informații disponibile public referitoare la societățile comerciale, precum cele prevăzute de Directiva 2017/1132.
92 C‑480/24, EU:C:2025:672, punctul 34.
93 A se vedea punctul 41.
94 Sublinierea noastră.
95 A se vedea de asemenea cu titlu ilustrativ articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 al Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1985 al Consiliului din 20 octombrie 2022 (JO 2022, L 272I, p. 1). A se vedea prin analogie Hotărârea din 17 ianuarie 2019, SH (C‑168/17, EU:C:2019:36, punctele 51 și 53, precum și jurisprudența citată).
96 A se vedea de exemplu procedura de solicitare a informațiilor restricționate în conformitate cu Legea privind libertatea de informare și limitele acesteia, prezentate la punctele 20 și 63-65 din prezentele concluzii.
97 Care sunt societăți pe acțiuni.
98 A se vedea punctul 76 din această hotărâre.
99 A se vedea prin analogie Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 85.
100 Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere.
101 În cererea de decizie preliminară, instanța de trimitere face referire la „informații restricționate”.
102 Sublinierea noastră.
103 Directiva 2015/849 nu realizează decât o armonizare minimă, întrucât articolul 5 din aceasta autorizează statele membre să adopte sau să mențină în vigoare dispoziții mai stricte, dacă aceste dispoziții urmăresc să consolideze combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, în limitele dreptului Uniunii (Hotărârea din 2 martie 2023, PrivatBank ș.a., C‑78/21, EU:C:2023:137, punctul 64).
104 Deși în legătură cu acționarii în general.
105 A se vedea Hotărârea Luxembourg Business Registers, punctul 72. A se vedea și articolul 30 alineatul (3) din Directiva 2015/849.
106 Nu reiese în mod clar din dosarul de care dispune Curtea care este legătura dintre dispozițiile respective, în cazul în care există o legătură între acestea.
107 Sub rezerva verificării de către instanța de trimitere.
108 Sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere.