<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.55-20141201.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C‑148/15</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62015CC0148</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:394">EU:C:2016:394</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>18</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>18</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SZPUNAR – CAUZA C‑148/15</P><P>DEUTSCHE PARKINSON VEREINIGUNG</P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Maciej Szpunar</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑148/15</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Deutsche Parkinson Vereinigung eV</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">împotriva</HT></P><P><HT TYPE="BOLD">Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV</HT></P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior Düsseldorf, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INDEX><KEYWORD>Libera circulație a mărfurilor</KEYWORD><KEYWORD>Articolele 34 și 36 TFUE</KEYWORD><KEYWORD>Prețuri stabilite de stat pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală</KEYWORD><KEYWORD>Măsură cu efect echivalent unei restricții cantitative</KEYWORD><KEYWORD>Modalitate de vânzare</KEYWORD><KEYWORD>Justificare pe motiv de protecție a sănătății</KEYWORD></INDEX><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Introducere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Curtea a analizat întrebări referitoare la articolul 36 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Anterior articolul 30 CE (Amsterdam) și articolul 36 CEE (Roma).</P></NOTE> înaintea celor privind efectul direct sau supremația dreptului Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Prima hotărâre privind articolul 36 TFUE (pe atunci CEE), Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>7/61</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1961:31">EU:C:1961:31</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), a fost pronunțată la <DATE ISO="19611219">19 decembrie 1961</DATE>, în timp ce Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>van Gend &amp; Loos</NAME.CASE> (<NO.CASE>26/62</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1963:1">EU:C:1963:1</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) datează din <DATE ISO="19630205">5 februarie 1963</DATE>, iar Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Costa</NAME.CASE> (<NO.CASE>6/64</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1964:66">EU:C:1964:66</NO.ECLI></REF.DOC.ECR> din <DATE ISO="19640715">15 iulie 1964</DATE>).</P></NOTE>. Stabilirea unui echilibru între interesul Uniunii de promovare a liberei circulații și interesele statelor membre legate de urmărirea obiectivelor de politică publică este o sarcină care nu a devenit mai puțin delicată odată cu trecerea timpului. Dimpotrivă, aceleași probleme juridice reapar în contextul unor împrejurări de fapt diferite. Cauza de față constituie o mărturie a faptului că dispozițiile tratatului privind piața internă și în special cele referitoare la libera circulație a mărfurilor continuă să stea în centrul edificiului juridic al Uniunii și al constituției economice a acesteia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Prezenta cerere de decizie preliminară pronunțată de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior, Düsseldorf, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>OLG Düsseldorf<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>), care urmărește verificarea aspectului dacă impunerea unui preț pentru medicamentele eliberate numai pe bază de prescripție medicală este în concordanță cu articolele 34 și 36 TFUE, oferă o bună ilustrare a relevanței prevederilor referitoare la libera circulație a mărfurilor.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Dincolo de acest fapt și în mod mai puțin evident, cauza de față ilustrează din nou valoarea procedurii de trimitere preliminară. În legătură cu divergența existentă în jurisprudența a două dintre instanțele supreme germane, Bundessozialgericht și Bundesgerichtshof, în ceea ce privește legalitatea dispozițiilor în cauză din perspectiva articolelor 34 și 36 TFUE, Camera Comună a Curților Supreme de Justiție de la nivel Federal<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Camera comună respectivă, care este instituită prin articolul 95 alineatul 3 din Legea fundamentală germană (Constituția) și care, potrivit dispoziției respective, are drept scop <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>menținerea uniformității deciziilor<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/> instanțelor superioare germane, este un organism ad‑hoc care este convocat doar în situația extraordinară în care apar diferențe între jurisprudențele instanțelor supreme germane. Ea adoptă o decizie obligatorie în cauza cu care este sesizată. Sarcinile sale precise și componența sa sunt detaliate într‑o lege specială, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>Gesetz zur Wahrung der Einheitlichkeit der Rechtsprechung der obersten Gerichtshöfe des Bundes<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/> din <DATE ISO="19680619">19 iunie 1968</DATE>, BGBl. I, p. 661-664.</P></NOTE> a statuat că dispozițiile menționate sunt în concordanță cu dreptul Uniunii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea GmS‑OGB, ordonanța din <DATE ISO="20120822">22 august 2012</DATE>, disponibilă la: https://openjur.de/u/617231.html. De fapt, această decizie, cea mai recentă care trebuie să fie emisă de organismul respectiv, este doar a 14-a decizie de la înființarea Camerei Comune în anul 1968, a se vedea https://openjur.de/gericht_e-235-0-ed‑desc.html.</P></NOTE>. Dacă nu ar fi existat inițiativa OLG Düsseldorf, care, în opinia noastră, a exprimat în mod corect îndoieli în legătură cu această concordanță, cauza nu ar fi ajuns niciodată înaintea Curții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>În sfârșit, să spunem lucrurilor pe nume: aceasta este a treia oară când Curtea trebuie să evalueze compatibilitatea unei măsuri germane cu dispozițiile din tratat privind libera circulație în contextul în care farmacia daneză DocMorris încearcă să obțină accesul la piața germană. În prima cauză, Deutscher Apothekerverband eV/0800 DocMorris NV și Jacques Waterval<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, Curtea a analizat aspectul dacă o interdicție din dreptul german privind vânzarea prin corespondență de medicamente care se vând exclusiv prin farmacii din statul membru respectiv este în concordanță cu articolele 34 și 36 TFUE. Curtea a considerat că, deși măsura în cauză constituie o măsură cu efect echivalent în sensul articolului 34 TFUE, articolul 36 TFUE poate fi invocat în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală în Germania, dar nu și în cazul celor care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală. A doua cauză, cauzele conexate Apothekerkammer des Saarlandes și alții/Saarland, Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales (C‑171/07) și Helga Neumann‑Seiwert/Saarland, Ministerium für Justiz, Gesundheit und Soziales (C‑172/07)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, a avut ca obiect chestiunea dacă dispozițiile tratatului referitoare la libertatea de stabilire<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Articolele 49 și 54 TFUE.</P></NOTE> se opun unei reglementări din dreptul german care împiedică persoanele care nu au calitatea de farmaciști să dețină și să administreze farmacii (așa‑numita <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Fremdbesitzverbot<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>). Curtea a statuat că libertatea de stabilire <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> se opune acestei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>Fremdbesitzverbot<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>În urma primei cauze DocMorris, Germania și‑a modificat legislația și a permis comenzile prin corespondență nu doar în cazul medicamentelor care nu se eliberează pe bază de prescripție medicală, ci și în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală. Din informațiile furnizate Curții rezultă că, cel puțin pentru un timp, nu au existat norme privind prețuri uniforme în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală importate din alte state membre. Ulterior, normele respective urmau să fie aplicabile și unor asemenea produse. Ajungem astfel la cadrul juridic.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="3"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Legea germană privind medicamentele</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 78 alineatul 1 prima teză din Arzneimittelgesetz (Legea privind medicamentele, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>AMG<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>) prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Ministerul Federal al Economiei și Tehnologiei este autorizat […] să stabilească:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>marje de prețuri la medicamentele comercializate cu ridicata, în farmacii sau prin cabinete de medicină veterinară.<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 78 alineatul 2 din AMG are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>Prețurile și marjele de preț trebuie să țină seama de interesele legitime ale consumatorilor de medicamente, ale medicilor veterinari, ale farmaciilor și ale unităților de comerț cu ridicata. Trebuie să se garanteze un preț unitar de distribuție în farmacii la medicamentele care se comercializează exclusiv prin farmacii. […]<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Ca urmare a unor hotărâri divergente ale instanțelor supreme germane în ceea ce privește aspectul dacă această dispoziție se aplică și medicamentelor eliberate doar pe bază de prescripție medicală cumpărate prin corespondență de la farmacii cu sediul în alt stat membru, legiuitorul german, prin legea din <DATE ISO="20121019">19 octombrie 2012</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea articolul 1 punctul 62 din Zweites Gesetz zur Änderung arzneimittelrechtlicher und anderer Vorschriften, <DATE ISO="20121019">19 octombrie 2012</DATE>, BGBl. I, p. 2192-2227, la p. 2212.</P></NOTE> a introdus în articolul 78 alineatul 1 din AMG următoarea propoziție: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>Arzneipreisverordnung, adoptat pe baza primei teze, se aplică și în cazul medicamentelor introduse în domeniul de aplicabilitate al prezentei legi în temeiul articolului 73 alineatul 1 punctul 1a<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>. Articolul 73 alineatul 1 punctul 1a din AMG, la care se face referire, privește medicamentele vândute prin corespondență consumatorului final din Germania de o farmacie cu sediul în alt stat membru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Mai mult, ca urmare a hotărârilor divergente ale instanțelor supreme germane, prin Ordonanța din <DATE ISO="20120822">22 august 2012</DATE>, Camera Comună a Curților Supreme de Justiție de la nivel Federal a hotărât că și versiunea anterioară a AMG trebuie interpretată în acest sens.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Ordinul german privind prețurile la medicamente</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>În măsura în care prezintă interes în speță, Arzneimittelpreisverordnung (Ordinul privind prețurile la medicamente) prevede că producătorul trebuie să stabilească un preț pentru medicamentul său (articolul 1). Acest preț se majorează cu adaosul de distribuție pentru comerțul cu ridicata (articolul 2) și cu adaosul de farmacie (articolul 3). Acest ordin nu se aplică în cazul medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală. În plus, articolul 7 alineatul 1 punctul 2 din Heilmittelgesetz (Legea privind produsele medicinale) interzice acordarea de rabaturi comerciale.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>Deutsche Parkinson Vereinigung eV (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>DPV<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>), o asociație înregistrată, este o organizație de întrajutorare care are ca scop ameliorarea condițiilor de viață ale pacienților afectați de boala Parkinson și ale familiilor acestora. În luna iulie 2009, pârâta a adresat membrilor săi o scrisoare de promovare a parteneriatului dintre DPV și farmacia neerlandeză cu vânzare la distanță<?PAGE NO="4"?> DocMorris, prin care le‑a prezentat o schemă de bonus oferită de această farmacie, în beneficiul membrilor DPV, care prevedea reduceri la achiziționarea de la DocMorris a diferite medicamente pentru tratarea bolii Parkinson, eliberate pe bază de prescripție medicală și care pot fi procurate exclusiv din farmacii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Zentrale zur Bekämpfung unlauteren Wettbewerbs eV (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>ZBW<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>), o asociație de combatere a concurenței neloiale, consideră că oferta în discuție conduce la o situație de concurență neloială, astfel cum este prevăzută în articolul 4 punctul 11 din Gesetz gegen den unlauteren Wettbewerb (Legea privind combaterea concurenței neloiale, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>UWG<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>) coroborat cu articolul 78 din AMG, versiunea anterioară, și cu articolele 1 și 3 din Arzneimittelpreisverordnung (Ordinul privind prețurile la medicamente), respectiv cu articolul 78 alineatul 1 a patra teză din AMG, versiunea nouă, întrucât schema de bonus prezentată încalcă prevederea legală privind stabilirea unui preț uniform de distribuție a medicamentelor care trebuie să fie respectat de farmacii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Landgericht (Tribunalul Regional) a admis acțiunea și a interzis DPV ca, atunci când acționează într‑un mediu concurențial, în cadrul unei cooperări cu farmacia cu vânzare la distanță DocMorris, să recomande schema de bonusuri a acesteia, atunci când acest fapt se petrece prin intermediul unei scrisori precum cea care a fost cauza prezentului litigiu. Landgericht a precizat că acțiunea în încetare era întemeiată, întrucât prin scrisoarea în discuție, DPV a încălcat dispozițiile articolului 8 alineatul 3 punctul 2, articolul 3, articolul 4 alineatul 11 din UWG, coroborate cu articolul 78 din AMG și cu articolele 1 și 3 din Arzneimittelverordnung. Landgericht a considerat că scrisoarea reprezenta o practică comercială cu caracter neloial din partea DPV, întrucât schema de bonus prezentată era ilegală din perspectiva dreptului concurenței. Mai mult, Landgericht a statuat în continuare că, la data faptelor, normele în discuție ar fi fost aplicabile inclusiv livrărilor efectuate de DocMorris, care are sediul în străinătate. Pentru viitor, acest fapt rezultă din articolul 78 alineatul 1 a patra teză din AMG astfel cum a fost modificată la <DATE ISO="20121026">26 octombrie 2012</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>DPV a atacat hotărârea cu apel și își susține în continuare cererea privind respingerea acțiunii introduse de ZBW.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>În contextul acestei proceduri, prin Ordonanța din <DATE ISO="20150324">24 martie 2015</DATE>, primită de Curte la <DATE ISO="20150330">30 martie 2015</DATE>, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior) a adresat următoarele întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="OTHER"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>1)</NO.P><TXT>Articolul 34 TFUE trebuie interpretat în sensul că un sistem de prețuri fixe instituit printr‑o dispoziție a dreptului național pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală reprezintă o măsură cu efect echivalent în sensul articolului 34 TFUE?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea răspunde afirmativ la prima întrebare:</TXT><P>Potrivit articolului 36 TFUE, este sistemul unor prețuri fixe la medicamentele care se eliberează pe bază de prescripție medicală justificat pe motiv de protecție a sănătății și vieții persoanelor, atunci când aceasta este singura modalitate de a asigura pe întreg teritoriul Germaniei, în special în zonele rurale, o aprovizionare a populației cu medicamente uniformă?</P></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>În cazul în care Curtea răspunde afirmativ și la a doua întrebare:</TXT><P>Ce cerințe trebuie să îndeplinească constatarea judiciară potrivit căreia împrejurarea menționată la punctul 2 a doua teză există efectiv?<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></P></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="5"?><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Apreciere</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">Prima întrebare – restrângerea liberei circulații a mărfurilor</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Impunerea printr‑o dispoziție a dreptului național a unui preț la medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală reprezintă o măsură cu efect echivalent în sensul articolului 34 TFUE?</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Hotărârea Dassonville</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Definiția măsurilor cu efect echivalent unei restricții cantitative este atât de bine cunoscută, încât nu este necesar să fie reamintită. După pronunțarea Hotărârii Dassonville, Curtea a considerat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>orice reglementare comercială a statelor membre de natură să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului intracomunitar trebuie considerată o măsură cu efect echivalent unor restricții cantitative<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19740711">11 iulie 1974</DATE>, <NAME.CASE>Dassonville</NAME.CASE> (<NO.CASE>8/74</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:82">EU:C:1974:82</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0005">5</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În prezent, Curtea tinde să facă referire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>măsuri<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, iar nu la o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>reglementare comercială a statelor membre<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0066">66</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071115">15 noiembrie 2007</DATE> <NAME.CASE>(Comisia/Germania</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑319/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:678">EU:C:2007:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, deși revine uneori la expresia tradițională din Hotărârea Dassonville<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140116">16 ianuarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Juvelta</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑481/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:11">EU:C:2014:11</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090210">10 februarie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑110/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:66">EU:C:2009:66</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090430">30 aprilie 2009</DATE> <NAME.CASE>Fachverband der Buch- und Medienwirtschaft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:276">EU:C:2009:276</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Scopul articolului 34 TFUE și al următoarelor a fost rezumat în mod corespunzător de Curte astfel: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Potrivit unei jurisprudențe constante inițiate prin hotărârea […] Dassonville […], articolele [34 și 35 TFUE], plasate în contextul lor, [trebuie] înțelese în sensul că urmăresc eliminarea tuturor obstacolelor directe sau indirecte, efective sau potențiale, din calea fluxurilor de schimb din comerțul intracomunitar<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030612">12 iunie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Schmidberger</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑112/00</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:333">EU:C:2003:333</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Prețurile fixe sunt un inconvenient pentru orice operator economic care nu este prezent pe piață, dat fiind că, prin esența lor, raporturile concurențiale sunt determinate de preț. Prin privarea lor de posibilitatea stabilirii prețului sub un anumit nivel, operatorii economici sunt lipsiți de un factor care le permite să fie competitivi. Prin urmare, mărfurile care provin din alte state membre întâmpină dificultăți atunci când intră pe piața germană. Dispozițiile în cauză sunt susceptibile să reducă importurile în Germania.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Prin urmare, potrivit Hotărârii Dassonville, dispozițiile în discuție reprezintă o măsură cu efect echivalent. Ele sunt mai mult decât susceptibile să îngreuneze schimburile comerciale. Acest fapt a fost evidențiat de scăderea vânzărilor de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală realizate de DocMorris în Germania după introducerea reglementărilor care fac obiectul prezentei cauze.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Hotărârea Keck și Mithouard</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>În continuare, trebuie să analizăm dacă reglementările germane în cauză reprezintă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>anumite modalități de vânzare<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> în sensul Hotărârii Keck și Mithouard. În cazul unui răspuns afirmativ, consecința ar fi faptul că acestea ar fi în afara domeniului de aplicare al dispozițiilor din tratat privind libera circulație a mărfurilor.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>În hotărârea care este probabil cea mai contestată în domeniul liberei circulații a mărfurilor în temeiul tratatului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>A se vedea printre altele Mattera, A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>De l’arrêt <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>Dassonville<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="00BB" ID="QE0020"/> à l’arrêt <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>Keck<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="00BB" ID="QE0021"/>: l’obscure clarté d’une jurisprudence riche en principes novateurs et en contradictions<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue du marché unique européen</HT>, 1994, nr. 1, p. 117-160; Gormley, L., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>Reasoning Renounced? The Remarkable Judgment in Keck &amp; Mithouard<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>, <HT TYPE="ITALIC">European Business Law Review</HT>, 1994, p. 63-67; Steindorff, E., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>Unvollkommener Binnenmarkt<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, <HT TYPE="ITALIC">Zeitschrift für das gesamte Handelsrecht und Wirtschaftsrecht</HT>, 1994, p. 149-169; Lenz, C. O., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>Ein undeutlicher Ton<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/>, <HT TYPE="ITALIC">Neue juristische Wochenschrift</HT>, 1994, p. 1633-1634. Pentru susținerea soluției din cauza Keck, a se vedea Joliet, R. [unul dintre judecătorii din completul care a pronunțat hotărârea respectivă], <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>Der freie Warenverkehr: Das Urteil Keck und Mithouard und die Neuorientierung der Rechtsprechung<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/>, <HT TYPE="ITALIC">Gewerblicher Rechtsschutz und Urheberrecht, internationaler Teil</HT>, 1994, p. 979-987.</P></NOTE>, Curtea a făcut cunoscuta precizare potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>spre deosebire de ceea ce s‑a hotărât până în prezent, aplicarea în cazul produselor provenite din alte state membre a unor dispoziții naționale care limitează sau interzic anumite modalități de vânzare nu este de natură să constituie, în mod direct sau indirect, efectiv sau potențial, un obstacol în calea comerțului dintre statele membre, în sensul jurisprudenței inițiate prin Hotărârea Dassonville […], dacă aceste dispoziții se aplică tuturor agenților economici vizați care își desfășoară activitatea pe teritoriul național și dacă afectează în același mod, în drept și în fapt, comercializarea atât a produselor naționale, cât și a celor provenite din alte state membre<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Curtea a statuat în continuare că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>în cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, aplicarea reglementărilor de acest tip vânzării produselor provenite dintr‑un alt stat membru care respectă normele edictate de acest stat nu este de natură să împiedice accesul acestora pe piață sau să îl restricționeze mai mult decât îl restricționează pe cel al produselor naționale. Prin urmare, aceste reglementări nu intră în domeniul de aplicare al articolului [34 TFUE]<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Considerăm că Hotărârea Keck este un răspuns legitim al Curții la invocarea tot mai frecventă de către operatorii economici a articolului 34 TFUE în vederea anulării de către o instanță națională a oricărei măsuri care perturbă exercitarea activității lor economice<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>Avocatul general Tesauro a surprins foarte bine tendința care exista imediat înainte de pronunțarea Hotărârii Keck atunci când a adresat, în mod oportun și retoric, în Concluziile sale prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Hünermund și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑292/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:863">EU:C:1993:863</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0001">1</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), întrebarea următoare: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>[Articolul 34 TFUE] este o dispoziție care urmărește liberalizarea comerțului intracomunitar sau obiectivul mai general de a încuraja exercitarea neîngrădită a activităților comerciale în statele membre individuale?<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/></P></NOTE>. În opinia noastră problema nu a fost atât numărul acțiunilor introduse, ci mai degrabă consecințele lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea și Weiler, J. H. H., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>The constitution of the common market place<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>, în P. Craig, G. de Búrca, <HT TYPE="ITALIC">The evolution of EU law</HT>, Oxford University Press, 1999, p. 349-376, la p. 370.</P></NOTE>. O interpretare foarte largă a domeniului de aplicare al articolului 34 TFUE a atras necesitatea soluționării de către Curte a unor chestiuni care aveau doar o legătură marginală cu libera circulație efectivă a mărfurilor și priveau mai degrabă opțiuni societale delicate cum este orarul de funcționare al magazinelor în zilele de duminică și altele.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Situațiile în care Curtea a aplicat excepția din Hotărârea Keck sunt însă practic rare și, mai mult, Curtea nu a precizat niciodată ce înțelege exact prin <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>modalitate de vânzare<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>A se vedea printre altele Kellerhals, A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>Das Binnenmarktrecht der Warenverkehrsfreiheit<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/>, în Müller‑Graff, P.-Chr. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Europäisches Wirtschaftsordnungsrecht (Enzyklopädie Europarecht, Band 4)</HT>, Nomos, Baden‑Baden, 2015, p. 357-396, la p. 376.</P></NOTE>. Totuși, întrucât acestea există, Hotărârea Keck este relevantă în continuare și trebuie să fie analizată în prezenta cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Și totuși, soluția din Hotărârea Keck nu trebuie să fie aplicată mecanic. Scopul identificării modalităților de vânzare nu este excluderea lor totală din domeniul de aplicare al articolului 34 TFUE, ci mai degrabă introducerea unei prezumții potrivit căreia asemenea reglementări nu restrâng comerțul dintre statele membre în sensul Hotărârii Dassonville. A se vedea Szpunar, M., <HT TYPE="ITALIC">Promocja towarów w prawie wspólnotowym</HT>, Cracovia, 2002, p. 185.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Este posibil ca anumite dispoziții, cum sunt cele aflate în discuție, privind impunerea prețurilor pentru anumite produse să nu constituie, la prima vedere, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>norme privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească […] mărfuri[le] (cum ar fi acelea referitoare la denumirea, forma, dimensiunile, greutatea, compoziția, prezentarea, etichetarea, ambalarea lor)<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Terminologie utilizată în Hotărârea Keck, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Mai mult, în<?PAGE NO="7"?> legătură cu reglementarea națională cu privire la prețul cărților, Curtea a statuat că, în măsura în care <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>nu se referă la caracteristicile acestor produse, ci privește numai modalitățile în care produsele respective pot fi vândute<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>, aceasta <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>trebuie considerată ca referindu‑se la modalități de vânzare în sensul Hotărârii Keck și Mithouard<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090430">30 aprilie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Fachverband der Buch- und Medienwirtschaft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:276">EU:C:2009:276</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0020">20</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Chiar dacă, în aceeași cauză, Curtea a precizat în continuare că reglementarea în cauză a constituit totuși o măsură cu efect echivalent în măsura în care creează, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>pentru cărțile importate, o reglementare distinctă care are ca efect aplicarea unui tratament mai puțin favorabil produselor provenind din alte state membre<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090430">30 aprilie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Fachverband der Buch- und Medienwirtschaft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:276">EU:C:2009:276</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, nu suntem de acord cu afirmația inițială potrivit căreia o măsură privind stabilirea prețurilor reprezintă o modalitate de vânzare. Un preț fix stabilit pentru un anumit produs este extrem de similar unei norme privind prezentarea, etichetarea sau ambalarea. În fond, produsele au adesea o etichetă cu prețul, care face parte din ambalaj. În plus, considerăm că orice măsură care reglementează unul dintre elementele majore ale unui produs, și anume prețul, este mai mult decât o modalitate de vânzare. Măsurile privind prețurile afectează direct avantajul concurențial al unui operator economic și sunt mult mai grave din perspectiva operatorilor economici și a normelor referitoare la libera circulație decât, de exemplu, o interdicție care are ca obiect vânzarea în pierdere sau dispoziții care reglementează orarul de funcționare al magazinelor. Ele nu trebuie să fie considerate ca fiind o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>modalitate de vânzare<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>. Prin urmare, în opinia noastră, calificarea unei măsuri de stabilire a prețurilor ca modalitate de vânzare presupune dificultăți fundamentale, cu consecința că ulterior este necesar să se analizeze dacă măsura împiedică accesul pe piață și/sau este discriminatorie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, considerăm că ar fi suficient să se verifice dacă au fost sau nu au fost îndeplinite condițiile aferente formulei din Hotărârea Dassonville. În orice caz, ținând cont de jurisprudența existentă, vom analiza dispozițiile în cauză ca și cum ar reprezenta o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>modalitate de vânzare<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Un preț uniform de distribuție în farmacii cum este cel din prezenta cauză se aplică, fără îndoială, la nivel legislativ, atât farmaciilor germane, cât și celor din afara Germaniei și, prin extindere, atât produselor germane, cât și celor importate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Germania susține că se poate afirma același lucru din punctul de vedere al situației de fapt. De asemenea, Camera Comună a Curților Supreme de Justiție de la nivel Federal a adoptat punctul de vedere potrivit căruia reglementările privind impunerea unui preț sunt aplicabile în drept și în fapt deopotrivă farmaciilor naționale și străine<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>GmS‑OGB, ordonanța din <DATE ISO="20120822">22 august 2012</DATE>, punctul 47, disponibilă aici: https://openjur.de/u/617231.html.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, Comisia Europeană consideră că există în acest caz o măsură cu efect echivalent. Ea a adoptat punctul de vedere potrivit căruia sistemul de impunere a prețului generează o povară mai mare pentru farmaciile străine, întrucât ele pot compensa dezavantajul de a putea obține accesul pe piața germană doar prin vânzarea prin corespondență numai prin avantajul de a putea să vândă produsele lor în conformitate cu normele privind stabilirea prețurilor din statul membru în care își au sediul. În schimb, pentru farmaciile germane, vânzarea prin corespondență este pur și simplu un canal de distribuție suplimentar.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>După cum au arătat în mod corect DPV, guvernul neerlandez și Comisia, farmaciile care nu au sediul în Germania nu pot obține accesul pe piața germană decât într‑un singur mod, și anume prin internet. Motivul principal pentru aceasta este <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0038" REF.END="QE0038"/>Fremdbesitzverbot<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>, potrivit căreia dreptul de a deține și de a exploata o farmacie revine exclusiv farmaciștilor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Spre deosebire de o societate de capital care exploatează în mod legal o farmacie în alt stat membru. Curtea a considerat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0039" REF.END="QE0039"/>Fremdbesitzverbot<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/> este compatibilă cu dispozițiile din tratat privind libertatea de stabilire: a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, o farmacie online cu sediul în afara Germaniei care urmărește să își comercializeze produsele în Germania se confruntă cu împiedicarea accesului său pe piața germană dacă nu poate concura în ceea ce privește prețurile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Dar prezenta cauză merge mai departe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Măsurile care se aplică în drept, dar nu și în fapt, în același mod sunt denumite de regulă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0040" REF.END="QE0040"/>măsuri indirect discriminatorii<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>. Instituirea oricărui tip de discriminare este întotdeauna o chestiune delicată. Ea depinde de termenul de comparație care trebuie aplicat, după cum reiese în mod clar din prezenta cauză. Dacă luăm ca termen de comparație, cum a făcut Camera Comună, farmaciile online, atunci este dificil de identificat o discriminare indirectă. Atât o farmacie cu sediul în Hamburg (DE), cât și una cu sediul în Heerlen (NL) care urmăresc să furnizeze medicamente pentru pacienții din Trier (DE) vor fi tratate, <HT TYPE="ITALIC">de facto</HT>, în același mod.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Totuși, aceasta nu este perspectiva corectă pentru analizarea problemei discriminării (indirecte) în prezenta cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Desigur, nu farmaciile <HT TYPE="ITALIC">online</HT> trebuie să fie comparate, ci farmaciile <HT TYPE="ITALIC">în general</HT>. Rezultă astfel o imagine diferită, pentru simplul motiv că, după cum în mod corect a arătat DVP, farmaciile germane și cele din afara Germaniei utilizează internetul într‑o măsură mai mare sau mai mică. O farmacie care este deja prezentă în Germania va utiliza internetul doar într‑o măsură limitată sau deloc, în timp ce o farmacie din afara Germaniei nu are alte mijloace decât internetul pentru furnizarea de medicamente către pacienții din acest stat. Altfel spus, în timp ce pentru o farmacie germană vânzarea prin corespondență constituie doar un canal de distribuție suplimentar, pentru una din afara Germaniei ea este singurul canal de distribuție.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În Hotărârea Deutscher Apothekerverband, Curtea a statuat că o interdicție privind vânzarea de medicamente prin corespondență <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0041" REF.END="QE0041"/>afectează <HT TYPE="ITALIC">mai mult</HT> farmaciile situate în afara Germaniei decât pe cele situate pe teritoriul german<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Sublinierea noastră.</P></NOTE>. Curtea a afirmat în continuare că pentru acestea din urmă se poate contesta cu greu faptul că această interdicție le privează de un mijloc suplimentar sau alternativ de a accede pe piața germană a consumatorilor finali de medicamente, însă nu este mai puțin adevărat că le rămâne posibilitatea de a vinde medicamente în farmaciile proprii. În schimb, internetul ar reprezenta un mijloc mai important de a accede direct la piața menționată pentru farmaciile care nu sunt stabilite pe teritoriul german. O interdicție care afectează mai mult farmaciile stabilite în afara teritoriului german ar putea fi de natură să afecteze mai mult accesul pe piață al produselor care provin din alte state membre decât pe cel al produselor naționale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Un argument comparabil este adus în doctrina juridică, unde se afirmă că stabilirea unui preț unitar de distribuție poate avea consecințe negative asupra importurilor, generate de restrângerea avantajului concurențial al unui importator, a se vedea Müller‑Graff, P.-Chr., în von der Groeben, H., Schwarze, J., Hatje, A. (editori), <HT TYPE="ITALIC">Europäisches Unionsrecht (Kommentar)</HT>, ediția a șaptea, Nomos, Baden‑Baden, Artikel 34 AEUV, punctul 143. A se vedea și Becker, U., în Schwarze (ed.), <HT TYPE="ITALIC">UE‑Kommentar</HT>, ediția a treia, Nomos, Baden‑Baden, Artikel 34 AEUV, punctul 69.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În Hotărârea Ker Optika, Curtea a extins raționamentul menționat asupra unei interdicții privind vânzarea lentilelor de contact prin corespondență. Ea a statuat că o asemenea interdicție lipsește operatorii care provin din alte state membre de o modalitate deosebit de eficientă de comercializare a acestor produse și îngreunează astfel în mod considerabil accesul acestora din urmă la piața statului membru avut în vedere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101202">2 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Ker‑Optika</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑108/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:725">EU:C:2010:725</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În hotărârea respectivă Curtea a analizat problema accesului pe piață și a discriminării împreună, după cum se pare că face în mod frecvent.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În opinia noastră, dacă o măsură are ca efect blocarea sau cel puțin reducerea accesului pe piață al farmaciilor online, care sunt de regulă străine, pentru menținerea unei structuri viabile a farmaciilor fizice, este imposibil să fie vorba despre o modalitate de vânzare aplicabilă fără distincție. Prin urmare, considerăm că măsura germană în cauză, întrucât generează o discriminare indirectă împotriva farmaciilor din afara Germaniei, nu reprezintă o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0042" REF.END="QE0042"/>anumită modalitate de vânzare<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> în sensul Hotărârii Keck și Mithouard și constituie o barieră în calea comercializării de medicamente din alte state membre.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Aceasta ne conduce la o concluzie finală privind clasificarea dispozițiilor germane: constatarea noastră este în totală concordanță cu Hotărârea Keck și Mithouard în litera sa, dar și cu logica sa, prezentată mai sus. Chestiunile sensibile fără caracter economic care au doar o legătură marginală cu libera circulație ca atare (și care sunt nediscriminatorii) trebuie lăsate în sarcina statelor membre. Considerăm că nu este loc pentru un asemenea caracter sensibil atunci când măsura are ca efect limitarea concurenței și a accesului pe piață al operatorilor economici străini. O astfel de măsură este foarte diferită de normele referitoare la vânzarea în pierdere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931124">24 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Keck și Mithouard</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/91 și C‑268/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:905">EU:C:1993:905</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, de cauzele privind efectuarea de operațiuni comerciale duminica<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19891123">23 noiembrie 1989</DATE>, <NAME.CASE>B &amp; Q</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑145/88</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:593">EU:C:1989:593</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19921216">16 decembrie 1992</DATE>, <NAME.CASE>B &amp; Q</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑169/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1992:519">EU:C:1992:519</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) (ambele anterioare Hotărârii Keck), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940602">2 iunie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Punto Casa și PPV</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑69/93 și C‑258/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:226">EU:C:1994:226</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>) (ulterioară Hotărârii Keck).</P></NOTE> sau de cauzele având ca obiect restricții privind publicitatea.<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931215">15 decembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Hünermund și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑292/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:932">EU:C:1993:932</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950209">9 februarie 1995</DATE>, <NAME.CASE>Leclerc‑Siplec</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑412/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:26">EU:C:1995:26</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În plus, Curtea a considerat că unele restricții privind publicitatea reprezintă o măsură cu efect echivalent, și anume în cazul în care împiedică accesul pe piață (a se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20010308">8 martie 2001</DATE>, <NAME.CASE>Gourmet International Products,</NAME.CASE> <NO.CASE>C‑405/98</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2001:135">EU:C:2001:135</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0021">21</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE></TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B –</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">A doua și a treia întrebare – Justificare pe motiv de protecție a sănătății publice</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, care trebuie să fie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se verifice dacă dispozițiile în cauză sunt justificate pe motiv de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0043" REF.END="QE0043"/>protecție a sănătății și vieții persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> în temeiul articolului 36 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Întrucât a fost demonstrat faptul că măsura este indirect discriminatorie, doar justificările scrise, enumerate la articolul 36 TFUE, pot fi invocate de Germania, iar nu și cerințele obligatorii elaborate de Curte pe baza jurisprudenței bazate pe Hotărârea Rewe‑Zentral <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0044" REF.END="QE0044"/>Cassis de Dijon<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> (Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19790220">20 februarie 1979</DATE>, <NO.CASE>120/78</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1979:42">EU:C:1979:42</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Justificarea invocată: sănătatea publică</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>De la pronunțarea Hotărârii De Peijper, prima cauză care a avut ca obiect excepția privind sănătatea publică; Curtea a statuat în mod constant că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0045" REF.END="QE0045"/>sănătatea și viața persoanelor ocupă primul loc între bunurile sau interesele protejate prin articolul 36 [TFUE] și revine statelor membre sarcina de a decide, în limitele impuse de tratat, cu privire la nivelul la care înțeleg să asigure protecția acestora […]<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19760520">20 mai 1976</DATE>, <NAME.CASE>de Peijper</NAME.CASE> (<NO.CASE>104/75</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1976:67">EU:C:1976:67</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0015">15</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19890307">7 martie 1989</DATE>, <NAME.CASE>Schumacher</NAME.CASE> (<NO.CASE>215/87</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1989:111">EU:C:1989:111</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19910416">16 aprilie 1991</DATE>, <NAME.CASE>Eurim‑Pharm</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑347/89</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1991:148">EU:C:1991:148</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19941110">10 noiembrie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Ortscheit</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑320/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:379">EU:C:1994:379</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0016">16</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE> <NAME.CASE>(Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0103">103</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Germania, care a invocat acest motiv, subliniază că măsura în cauză este necesară pentru (1) asigurarea unei aprovizionări uniforme cu medicamente pe întreg teritoriul german, (2) asigurarea aprovizionării cu medicamente în condiții de calitate și protecție a pacienților și (3) controlul evoluției costurilor în sectorul sănătății.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Ultimul element al motivului menționat nu poate fi invocat. Întrucât articolul 36 TFUE <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0046" REF.END="QE0046"/>vizează împrejurări fără caracter economic<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea deja chiar prima hotărâre privind articolul 36 TFUE (la momentul respectiv, CEE): Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19611219">19 decembrie 1961</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>7/61</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1961:31">EU:C:1961:31</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>, p. 329).</P></NOTE>, este posibil ca măsuri care au drept scop reducerea costurilor pe care le implică sistemele de asigurări sociale să nu fie justificate prin motive legate de sănătate în temeiul articolului 36 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Decker</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑120/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:167">EU:C:1998:167</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0040">40</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Doar riscul de compromitere gravă a echilibrului financiar al sistemului de asigurări sociale poate constitui un motiv imperativ de interes general<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Decker</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑120/95</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:167">EU:C:1998:167</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Curtea a adoptat aceeași abordare în cazul liberei prestări a serviciilor (a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, <NAME.CASE>Kohll,</NAME.CASE> <NO.CASE>C‑158/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:171">EU:C:1998:171</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0041">41</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, ceea ce, dată fiind natura excepțională a acestui motiv, nu este situația în cazul de față<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>Strict vorbind și în concordanță cu jurisprudența Curții inițiată prin Hotărârea Cassis de Dijon, pentru a fi justificată pe baza unui motiv imperativ de interes general (sau în jurisprudența anterioară: ca fiind o cerință obligatorie), măsura în cauză trebuie să fie aplicabilă fără distincție produselor interne și străine și, după cum am arătat mai sus, nu aceasta este situația în cazul de față. Totuși, nu avem certitudinea că, în special în ceea ce privește măsurile care sunt discriminatorii în fapt, dar nu și în drept, Curtea menține în continuare o poziție atât de strictă. A se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090430">30 aprilie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Fachverband der Buch- und Medienwirtschaft</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:276">EU:C:2009:276</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), chiar dacă <HT TYPE="ITALIC">in casu</HT> (punctele 35 și 36) Curtea a statuat că măsura în cauză este disproporționată în raport cu motivul imperativ privind <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0047" REF.END="QE0047"/>protecția cărții ca bun cultural<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>.</P></NOTE>. Dincolo de aceasta, dacă prețurile nu ar fi impuse și concurența ar crește, s‑ar putea ajunge astfel în realitate la prețuri mai mici, aspect care ar putea fi favorabil sistemelor de asigurări sociale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>În ceea ce privește celelalte două elemente ale motivului invocat, Curtea a recunoscut că, în principiu, justificarea întemeiată pe <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0048" REF.END="QE0048"/>sănătate<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/> acoperă măsurile legate de necesitatea furnizării unei consilieri personalizate a clientului și asigurării protecției sale atunci când îi sunt eliberate medicamente, precum și de necesitatea verificării autenticității prescripției medicale și a garantării unei aprovizionări cu medicamente pe scară largă și adaptată cerințelor existente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband,</NAME.CASE> <NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0106">106</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080911">11 septembrie 2008</DATE> <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑141/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:492">EU:C:2008:492</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, în legătură cu libera circulație a mărfurilor. Curtea a extins ulterior acest raționament și asupra libertății de stabilire (a se vedea de exemplu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100601">1 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Blanco Pérez și Chao Gómez</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑570/07 și C‑571/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:300">EU:C:2010:300</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0064">64</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131205">5 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Venturini și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑159/12-C‑161/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:791">EU:C:2013:791</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140213">13 februarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Sokoll‑Seebacher</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑367/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:68">EU:C:2014:68</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="11"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Proporționalitatea</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>În acest context, trebuie să analizăm proporționalitatea măsurii germane în ceea ce privește necesitatea asigurării unei aprovizionări uniforme cu medicamente pe întreg teritoriul german, calitatea acestor medicamente și protecția pacienților. În acest sens, vom analiza caracterul adecvat și necesitatea dispozițiilor contestate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>În general, Germania<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>A se vedea în schimb argumentul german referitor la interzicerea vânzării prin corespondență a medicamentelor, în Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0080">80</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> nu prezintă cauza de față ca fiind o cauză tipică în care aplicarea normelor privind libera circulație ar duce la consecințe dezastruoase în Germania<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>Altele decât concurența acerbă la nivelul prețurilor, a se vedea imediat mai jos.</P></NOTE>. Problema nu pare să fie una de recunoaștere reciprocă sau de încredere reciprocă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>Fapt care ar fi fost, în opinia noastră, foarte dificil de dedus oricum într‑o perioadă în care există recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, în special a celor ale medicilor și ale farmaciștilor, în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20050907">7 septembrie 2005</DATE> privind recunoașterea calificărilor profesionale (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="255" PAGE.FIRST="22" DATE.PUB="2005">JO 2005, L 255, p. 22</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 3).</P></NOTE>. Argumentul Germaniei este mai fundamental: prea multă presupusă concurență, inclusiv prețuri mai mici pentru pacienți și un nivel mai ridicat al liberei circulații a medicamentelor între alte state membre și Germania ar avea consecințe negative pentru protecția sănătății publice în Germania. Eșecul inevitabil al pieței ar duce la concentrarea farmaciilor în anumite zone, lăsând în urmă persoanele izolate, care nu se pot deplasa, vulnerabile sau în vârstă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Germania este preocupată de faptul că în urma creșterii concurenței farmaciile germane tradiționale care vând medicamente cu amănuntul și care au un nivel înalt de profesionalism în consilierea și consultanța pe care o oferă consumatorilor ar trebui să scadă calitatea acestor servicii pentru a ține pasul cu concurența.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>Considerăm că este greu de imaginat modul în care, odată cu creșterea concurenței, ar scădea calitatea serviciilor oferite de farmaciști. Ne‑am aștepta mai degrabă la situația contrară. În acest context, ne permitem să facem trimitere la argumentul similar invocat de avocatul general Poiares Maduro în mod incisiv și elegant în cauza Blanco Perez<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Blanco Pérez și Chao Gómez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑570/07 și C‑571/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:587">EU:C:2009:587</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0049" REF.END="QE0049"/>din dosar nu pare să reiasă că intensificarea concurenței ar incita farmaciștii să ofere servicii de o calitate mai redusă. În această privință, nu putem decât să constatăm un anumit număr de contradicții în ipotezele care stau la baza unei mari părți a raționamentului anumitor părți și al anumitor state membre. Farmaciștii sunt descriși uneori ca fiind motivați în principal de câștiguri financiare, în asemenea măsură încât toți ar dori să își exercite activitatea în zone dens populate și, dacă ar fi supuși concurenței, ar fi dispuși să permită ca profitul să prevaleze asupra obligațiilor profesionale. Pe de altă parte, se presupune că, atunci când dețin o poziție <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0050" REF.END="QE0050"/>de monopol<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="00BB" ID="QE0050"/> într‑o zonă populată, farmaciștii își exercită activitatea conduși de obligațiile lor profesionale și se consacră în principal furnizării de servicii farmaceutice de calitate. În argumentația mai multor părți, concurența pare să transforme sfinții în păcătoși<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Caracterul adecvat</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Pentru a îndeplini cerința privind proporționalitatea, măsura trebuie, în primul rând, să fie adecvată (sau corespunzătoare ori potrivită)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>În opinia noastră, terminologia engleză în această privință este utilizată în mod interschimbabil. Preferința noastră personală se îndreaptă către termenul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0051" REF.END="QE0051"/>suitable<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> (<QUOT.START CODE="201E" ID="QS0052" REF.END="QE0052"/>adecvată<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>), care este totodată termenul utilizat de legiuitorul Uniunii în <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0053" REF.END="QE0053"/>Directiva privind serviciile<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>, a se vedea articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2006/123 a Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20061212">12 decembrie 2006</DATE> privind serviciile în cadrul pieței interne (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="376" PAGE.FIRST="36" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 376, p. 36</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 13/vol. 58, p. 50). A se vedea și Barnard, C., <HT TYPE="ITALIC">The substantive law of the UE. The four freedoms</HT>, Oxford University Press, ediția a patra, 2013, p. 177, unde sunt utilizați toți cei trei termeni în contextul articolului 36 TFUE.</P></NOTE> pentru a garanta îndeplinirea obiectivului urmărit. O măsură restrictivă nu poate fi considerată adecvată pentru a garanta realizarea obiectivului urmărit decât în cazul în care răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestuia<?PAGE NO="12"?> în mod coerent și sistematic<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111221">21 decembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Austria</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑28/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:854">EU:C:2011:854</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0126">126</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110303">3 martie 2011</DATE> (<NAME.CASE>Kakavetsos‑Fragkopoulos</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑161/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:110">EU:C:2011:110</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), cu privire la libera circulație a mărfurilor. A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0042">42</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20140213">13 februarie 2014</DATE>, <NAME.CASE>Sokoll‑Seebacher</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑367/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2014:68">EU:C:2014:68</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), cu privire la libertatea de stabilire și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101216">16 decembrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Josemans</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑137/09</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:774">EU:C:2010:774</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), cu privire la libera prestare a serviciilor.</P></NOTE>. În general, Curtea acordă o marjă mare de apreciere statelor membre în această etapă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940915">15 septembrie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Houtwipper</NAME.CASE>,(<NO.CASE>C‑293/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:330">EU:C:1994:330</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Dacă măsura națională nu are niciun efect asupra motivului invocat pentru justificare, atunci măsura în cauză nu este adecvată. Același lucru este valabil pentru o măsură adoptată pe baza unei erori vădite de apreciere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940915">15 septembrie 1994</DATE>, <NAME.CASE>Houtwipper</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑293/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:330">EU:C:1994:330</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>i)</NO.P><TXT>Aprovizionarea uniformă</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>ZBW și guvernul german consideră că dispozițiile în cauză sunt adecvate pentru a asigura pe întreg teritoriul Germaniei o aprovizionare a populației cu medicamente uniformă și cuprinzătoare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Mai mult, Camera Comună a considerat că reglementarea respectivă este justificată, făcând trimitere la marja de apreciere care revine legiuitorului și motivând că, în afară de impunerea unui preț, nu se poate identifica un sistem concret care, în interesul aprovizionării cu medicamente a populației în condiții de siguranță și calitate, să poată contracara eficient riscul efectului distrugător al unei concurențe a prețurilor între farmacii, să poată asigura o aprovizionare cu medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală, în mod uniform, pe întreg teritoriul, și să poată reduce riscul utilizării eronate sau excesive a medicamentelor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>A se vedea GmS‑OGB, ordonanța din <DATE ISO="20120822">22 august 2012</DATE>, punctul 50, disponibilă aici: https://openjur.de/u/617231.html.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În opinia noastră, legătura dintre măsura germană și obiectivul invocat, și anume aprovizionarea uniformă cu medicamente, este prea fragilă, ceea ce ne face să credem că măsura în cauză nu este adecvată pentru realizarea pretinselor obiective, pentru motivele prezentate mai jos.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În primul rând, după cum în mod corect a arătat Comisia, numărul farmaciilor nu indică în mod automat că există o acoperire uniformă și cuprinzătoare pe întreg teritoriul german. Cine poate să spună dacă tocmai zonele izolate și/sau zonele în care locuiesc multe persoane în vârstă vor fi mai bine aprovizionate dacă numărul farmaciilor este mai mare? Dimpotrivă, concurența la nivelul prețurilor între farmacii poate duce la o aprovizionare uniformă cu medicamente. Presupunem că, în cazul în care se permite farmaciilor online să concureze, zonele izolate vor fi mai bine aprovizionate. Persoanele cu mobilitate redusă pot beneficia foarte mult de posibilitatea de a face comenzi online și a primi medicamentele direct acasă. Chiar dacă nu sunt obișnuite cu presupusele complicații pe care le presupune efectuarea unei comenzi online, ele au adesea alături o persoană (un îngrijitor, un copil sau un nepot, un vecin etc.) care este obișnuită cu acestea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În al doilea rând, în cazul medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală, nu trebuie să ne concentrăm atât pe farmacii, cât pe numărul de medici. <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0054" REF.END="QE0054"/>Ländlicher Ärztemangel<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/>, și anume lipsa de medici, caracteristică zonelor izolate este, desigur, cauza problemei, iar nu numărul farmaciilor. De regulă, acolo unde nu există niciun medic care să prescrie medicamente, nu va exista nici farmacie.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="13"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>În al treilea rând, în ceea ce privește chestiunea mai delicată și mai sensibilă a aprovizionării în situații de urgență, nu trebuie să uităm că Germania a abordat această chestiune într‑o lege specială, Apothekennotdienstsicherstellungsgesetz<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea Gesetz zur Förderung der Sicherstellung des Notdienstes von Apotheken (Apothekennotdienstsicherstellungsgesetz – ANSG) din <DATE ISO="20130715">15 iulie 2013</DATE>, BGBl. I, p. 2420, disponibilă aici: http://www.bgbl.de/xaver/bgbl/start.xav?startbk=Bundesanzeiger_BGBl&amp;jumpTo=bgbl113s2420.pdf.</P></NOTE>. Această lege, care are drept scop asigurarea unei aprovizionări cuprinzătoare și uniforme cu medicamente pe întreg teritoriul german, în special în zonele rurale, în afara orarului obișnuit de funcționare al farmaciilor, prevede acordarea de asistență financiară farmaciilor care asigură o asemenea aprovizionare de urgență prin intermediul unui fond administrat de Deutscher Apothekerverband. Se percepe o taxă pe medicamentele vândute. Menționăm că din informațiile disponibile rezultă faptul că medicamentele importate în Germania sunt de asemenea supuse taxei respective, ceea ce înseamnă că farmaciile străine care își vând produsele pe piața germană contribuie financiar la fondul menționat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea punctul 5.8 din regulamentul de procedură al fondului menționat, disponibil aici: http://www.dav‑notdienstfonds.de/wp‑content/uploads/2016/02/VERFAHRENSORDNUNG‑V-2-0-16_02_03.pdf</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Nu vedem modul în care dispozițiile care fac obiectul prezentei cauze ar avea un impact suplimentar asupra aprovizionării uniforme cu medicamente.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>ii)</NO.P><TXT>Calitatea aprovizionării</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>În ceea ce privește calitatea aprovizionării, nu poate fi subliniat îndeajuns faptul că avem de‑a face cu medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală. În acest context, reamintim hotărârea pronunțată de Curte în cauza Venturini, în care a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0055" REF.END="QE0055"/>este irelevant numărul de spații comerciale în care se vând medicamentele eliberate pe bază de rețetă, inclusiv cele care nu sunt suportate de Serviciul de Sănătate Național și care sunt plătite integral de cumpărător. Dat fiind că numai medicii sunt autorizați să prescrie aceste medicamente, nici titularii de farmacii și nici cei de parafarmacii nu au, în orice caz, nicio influență directă asupra volumului distribuției de astfel de medicamente și, așadar, nu pot contribui la eventualul supraconsum al acestora<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131205">5 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Venturini și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑159/12-C‑161/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:791">EU:C:2013:791</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Prin urmare, prețul unui medicament nu are efecte asupra cantității de medicamente care se eliberează pe bază de prescripție medicală care sunt vândute unui pacient. Mâinile farmaciștilor sunt legate.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>iii)</NO.P><TXT><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0056" REF.END="QE0056"/>Incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Mai mult, trebuie să avem în vedere că sarcina de a dovedi caracterul justificat și proporționalitatea revine Germaniei. Acest stat trebuie să probeze caracterul adecvat al măsurii în cauză. Germania nu a depus probe în sprijinul dispozițiilor din dreptul său. În schimb, ea face trimitere la jurisprudența constantă a Curții, potrivit căreia, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0057" REF.END="QE0057"/>în cazul în care subzistă incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor, este necesar ca statul membru să poată adopta măsuri de protecție fără să trebuiască să aștepte ca realitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrată<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/>. În acest context, Germania face trimitere și la principiul precauției.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Argumentul respectiv merită o analiză mai atentă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="14"?><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT>Origine: jurisprudența privind principiul precauției</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Curtea recurge într‑adevăr în mod regulat la pasajul menționat. El își are originea în jurisprudența privind principiul precauției. După cunoștințele noastre, a fost utilizat prima dată de Curte în legătură cu instituțiile Uniunii în 1998 în două hotărâri în contextul crizei ESB<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980505">5 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>National Farmers’ Union și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑157/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:191">EU:C:1998:191</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0063">63</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19980505">5 mai 1998</DATE>, <NAME.CASE>Regatul Unit/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑180/96</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1998:192">EU:C:1998:192</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0099">99</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0058" REF.END="QE0058"/>Atunci când există incertitudine cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor, <HT TYPE="ITALIC">instituțiile</HT> pot adopta măsuri de protecție fără a trebui să aștepte până când caracterul efectiv și gravitatea riscurilor respective devin evidente<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>. Sublinierea noastră.</P></NOTE>. De atunci, a fost utilizat atât în legătură cu măsuri ale instituțiilor Uniunii, cât și în legătură cu măsuri ale statelor membre, prin derogare de la normele privind libera circulație. În niciuna dintre cauzele respective nu exista, într‑adevăr, certitudine științifică cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor. De regulă, cauzele menționate au avut ca obiect produse alimentare îmbogățite cu vitamine sau în alt mod<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030923">23 septembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Danemarca</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑192/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:492">EU:C:2003:492</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Concluziile avocatului general Mischo prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Comisia/Danemarca</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑192/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2002:760">EU:C:2002:760</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0102">102</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>): <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0059" REF.END="QE0059"/>Prin urmare, considerăm că un risc <HT TYPE="ITALIC">plauzibil</HT> pentru sănătatea publică este suficient, potrivit principiului precauției, pentru a permite adoptarea de către statele membre a unor măsuri în temeiul [articolului 36 TFUE]. Mai mult, cu cât există mai multă incertitudine științifică, cu atât este mai mare marja de apreciere a statelor membre, care sunt responsabile pentru protejarea sănătății publice<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/>.</P></NOTE>, alimente noi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20030909">9 septembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Monsanto Agricoltura Italia și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑236/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:431">EU:C:2003:431</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0111">111</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, cerințe de etichetare aplicabile alimentelor și ingredientelor alimentare care constau în OMG‑uri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20050526">26 mai 2005</DATE>, <NAME.CASE>Codacons și Federconsumatori</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑132/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:310">EU:C:2005:310</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> sau derivate din ele și, din nou, ESB<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20060112">12 ianuarie 2006</DATE>, <NAME.CASE>Agrarproduktion Staebelow</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑504/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2006:30">EU:C:2006:30</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0039">39</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Au existat situații în care un avocat general a făcut referire la principiul precauției, dar nu și Curtea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61.</NO.P><TXT>De exemplu, avocatul general Tizzano, într‑o cauză privind furajele combinate pentru animale, a propus Curții să respingă aplicarea principiului precauției și a precizat că directiva respectivă a Uniunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0060" REF.END="QE0060"/>nu este o măsură specială provizorie de gestiune a riscului care interzice anumite produse sau practici în cazul cărora există incertitudine științifică în ceea ce privește caracterul lor dăunător. Dimpotrivă, Directiva 2002/2/CE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0056"><P>Directiva Parlamentului European și a Consiliului din <DATE ISO="20020128">28 ianuarie 2002</DATE> de modificare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului privind circulația furajelor combinate și de abrogare a Directivei 91/357/CEE a Comisiei (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="063" PAGE.FIRST="23" DATE.PUB="2002">JO 2002, L 63, p. 23</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 03/vol. 41, p. 113).</P></NOTE> este o măsură legislativă al cărei domeniu de aplicare este general și, în vederea îmbunătățirii nivelului de protecție a sănătății publice (a se vedea al patrulea și al cincilea considerent al directivei), armonizează cerințele referitoare la etichetarea furajelor într‑un mod mai restrictiv decât în trecut<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0057"><P>Concluziile avocatului general Tizzano prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>ABNA și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑453/03</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:202">EU:C:2005:202</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0129">129</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Fără a menționa măcar principiul precauției, Curtea a adoptat raționamentul avocatului general și a statuat că directiva în cauză nu are un caracter disproporționat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0058"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20051206">6 decembrie 2005</DATE>, <NAME.CASE>ABNA și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑453/03, C‑11/04, C‑12/04 și C‑194/04</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2005:741">EU:C:2005:741</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și următoarele).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="15"?><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT>Extinderea la farmacii</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62.</NO.P><TXT>În anul 2009, jurisprudența Curții a luat o anumită turnură. Aceasta a început să facă referire la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0061" REF.END="QE0061"/>incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> în contexte diferite de cele prezentate mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63.</NO.P><TXT>Hotărârea Comisia/Italia privește o legislație în temeiul căreia dreptul de a administra o farmacie privată în care produsele farmaceutice sunt comercializate cu amănuntul este rezervat persoanelor fizice titulare ale unei diplome de farmacist și societăților de administrare formate în exclusivitate din asociați care sunt farmaciști și acte cu putere de lege care prevăd imposibilitatea întreprinderilor de distribuție a produselor farmaceutice (denumite în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0062" REF.END="QE0062"/>întreprinderi de distribuție<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>) de a deține participații în societățile de administrare a unor farmacii comunale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0059"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Hotărârea Apothekerkammer des Saarlandes și alții are ca obiect norme naționale care rezervă farmaciștilor dreptul de a deține o farmacie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0060"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64.</NO.P><TXT>În ambele aceste cauze, Curtea, făcând referire la jurisprudența privind principiul precauției, a utilizat expresia respectivă. Ea nu a mai menționat însă principiul în cauză ca atare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65.</NO.P><TXT>Totuși, Curtea a făcut precizări importante, adăugând următoarele: (1) statul membru poate adopta măsuri care să diminueze, cât mai mult posibil, riscul pentru sănătatea publică, inclusiv, mai precis, riscul pentru aprovizionarea sigură și de calitate a populației cu medicamente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0061"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0054">54</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0030">30</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>; (2) trebuie subliniat caracterul cu totul special al medicamentelor, efectele terapeutice ale acestora distingându‑le în mod substanțial de celelalte mărfuri<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0062"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0055">55</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>; (3) efectele terapeutice menționate au drept consecință faptul că, în cazul în care sunt consumate fără să fie necesar sau în mod incorect, medicamentele pot dăuna grav sănătății, fără ca pacientul să fie în măsură să își dea seama de aceasta în momentul administrării lor<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0063"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0056">56</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0032">32</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>; (4) un consum excesiv sau o utilizare incorectă a medicamentelor determină, în plus, o pierdere de resurse financiare, care este cu atât mai prejudiciabilă cu cât sectorul farmaceutic generează costuri considerabile și trebuie să răspundă unor nevoi crescânde, în timp ce resursele financiare care pot fi afectate asistenței sanitare nu sunt nelimitate, indiferent de modul de finanțare utilizat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0064"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0057">57</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="16"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66.</NO.P><TXT>În cauzele menționate, Curtea a considerat că, prin urmare, statele membre pot impune cerințe stricte persoanelor însărcinate cu distribuirea cu amănuntul a medicamentelor, în special în ceea ce privește modalitățile de comercializare a acestora și obținerea de profit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0065"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Italia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑531/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:315">EU:C:2009:315</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0058">58</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090519">19 mai 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apothekerkammer des Saarlandes și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑171/07 și C‑172/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:316">EU:C:2009:316</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0034">34</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67.</NO.P><TXT>În Hotărârea Blanco Pérez și Chao Gómez, Curtea a renunțat chiar și la precizările menționate la punctul anterior, cu excepția uneia dintre ele. Fiind întrebată în ce măsură un stat membru poate să adopte reglementări pentru a preveni concentrarea farmaciilor în anumite zone, Curtea a repetat aceeași formulă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0066"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100601">1 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Blanco Pérez și Chao Gómez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑570/07 și C‑571/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:300">EU:C:2010:300</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0074">74</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, afirmând în continuare că, având în vedere riscul de penurie de farmacii în anumite părți ale teritoriului său, un stat membru poate adopta o reglementare care prevede că, în raport cu un anumit număr de locuitori, poate fi înființată o singură farmacie<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0067"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20100601">1 iunie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Blanco Pérez and Chao Gómez</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑570/07 și C‑571/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:300">EU:C:2010:300</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0075">75</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0076">76</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). În schimb, asemenea afirmații nu apar în Concluziile avocatului general Poiares Maduro prezentate în cauzele conexate <REF.DOC.ECR>(<NO.CASE>C‑570/07 și C‑571/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:587">EU:C:2009:587</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68.</NO.P><TXT>Aceeași afirmație a fost repetată în Hotărârea Venturini<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0068"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20131205">5 decembrie 2013</DATE>, <NAME.CASE>Venturini și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑159/12-C‑161/12</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:791">EU:C:2013:791</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0060">60</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="6"><TITLE><TI><NP><NO.P>–</NO.P><TXT><HT TYPE="ITALIC">In casu</HT>: nu există incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69.</NO.P><TXT>Extinderea expresiei menționate asupra farmaciilor începând cu anul 2009 este regretabilă, întrucât umbrește originea ei și ceea ce înseamnă cu adevărat principiul precauției: gestiunea riscului în contextul incertitudinii științifice. Aceasta se aplică atât atunci când importanța riscurilor este <HT TYPE="ITALIC">nesigură</HT>, cât și atunci când există <HT TYPE="ITALIC">îndoieli</HT> legate de însăși <HT TYPE="ITALIC">existența</HT> lor Totuși, ea nu intră în joc în cazul incertitudinilor care privesc eficacitatea unei opțiuni de politică prin care se urmărește combaterea unui pericol identificat anterior<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0069"><P>A se vedea Alemanno, A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0063" REF.END="QE0063"/>The Precautionary principle, în Baudenbacher<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/>, C. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">The Handbook of EEA Law</HT>, Springer, 2016, p. 839-851, la p. 848.</P></NOTE>. Precauția nu trebuie să fie confundată cu prevenirea. Această din urmă noțiune nu implică niciun element de incertitudine cu privire la existența sau la importanța unui risc. În cazul prevenirii, pericolul este identificat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0070"><P>A se vedea Alemanno, A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0064" REF.END="QE0064"/>Le principe de précaution en droit communautaire: stratégie de gestion des risques ou risqué d’atteinte au Marché intérieur?<QUOT.END REF.START="QS0064" CODE="201D" ID="QE0064"/>, în <HT TYPE="ITALIC">Revue du droit de l’Union européenne</HT>, 2001, p. 917-953, la p. 929.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70.</NO.P><TXT>Totuși, cauzele soluționate după anul 2009, menționate mai sus, se referă la farmacii și nu implică nicio incertitudine științifică asupra riscurilor pentru sănătate generate de utilizarea greșită sau supraconsumul de produse farmaceutice. Mai mult, asemenea produse există deja în mod legal pe piață în urma respectării unei proceduri stricte de introducere pe piață. Incertitudinea este limitată la viabilitatea sau eficacitatea măsurii avute în vedere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71.</NO.P><TXT>Astfel, principiul precauției nu este relevant pentru soluționarea cauzei de față. Prin urmare, considerăm că este oportună omiterea de către Curte a expresiei <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0065" REF.END="QE0065"/>incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea persoanelor<QUOT.END REF.START="QS0065" CODE="201D" ID="QE0065"/> din argumentație.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="17"?><GR.SEQ LEVEL="5"><TITLE><TI><NP><NO.P>iv)</NO.P><TXT>Sarcina probei</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72.</NO.P><TXT>După cum am afirmat deja, sarcina de a dovedi motivul pentru care o măsură adoptată în temeiul articolului 36 TFUE este justificată revine statului membru în cauză. Aceasta este jurisprudența constantă a Curții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0071"><P>A se vedea Hotărârea <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Denkavit Futtermittel</NAME.CASE> (<NO.CASE>251/78</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1979:252">EU:C:1979:252</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151223">23 decembrie 2015</DATE> (<NAME.CASE>Scotch Whisky Association și alții</NAME.CASE>, <NO.CASE>C‑333/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:845">EU:C:2015:845</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. După cum se arată în doctrina juridică cu autoritate, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0066" REF.END="QE0066"/>Curtea nu a evitat aplicarea regulii respective în situații în care este în joc viața umană<QUOT.END REF.START="QS0066" CODE="201D" ID="QE0066"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0072"><P>A se vedea Enchelmaier, S., în Oliver, P. (ed.), <HT TYPE="ITALIC">Oliver on free movement of goods in the European Union</HT>, ediția a cincea, Hart Publishing, Oxford, 2010, punctul 8.13.</P></NOTE>. Ceea ce este important este faptul că ea este aplicată atât în contextul trimiterilor preliminare, cât și în cel al procedurilor în constatarea încălcărilor. În timp, Curtea a dezvoltat principiul menționat, care a ajuns să impună obligații concrete statelor membre. Aceasta a statuat că un risc <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0067" REF.END="QE0067"/>trebuie să fie măsurat nu din perspectiva unor considerații de ordin general, ci pe baza unor cercetări științifice pertinente<QUOT.END REF.START="QS0067" CODE="201D" ID="QE0067"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0073"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19940714">14 iulie 1994</DATE>, <NAME.CASE>van der Veldt</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑17/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1994:299">EU:C:1994:299</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0017">17</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73.</NO.P><TXT>În prezent ea utilizează în mod regulat soluția următoare: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0068" REF.END="QE0068"/>[j]ustificările susceptibile să fie invocate de un stat membru trebuie, așadar, să fie însoțite de o analiză a oportunității și a proporționalității măsurii adoptate de acest stat, precum și de elemente precise care să permită susținerea argumentării sale<QUOT.END REF.START="QS0068" CODE="201D" ID="QE0068"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0074"><P>A se vedea de exemplu, cu privire la protecția sănătății în contextul articolului 36 TFUE,,Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120426">26 aprilie 2012</DATE>, <NAME.CASE>ANETT</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑456/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:241">EU:C:2012:241</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20070607">7 iunie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Belgia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑254/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:319">EU:C:2007:319</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20071115">15 noiembrie 2007</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/Germania</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑319/05</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2007:678">EU:C:2007:678</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0088">88</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74.</NO.P><TXT>Nu au fost prezentate asemenea probe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0075"><NO.P>75.</NO.P><TXT>Prin urmare, dispozițiile din dreptul german nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivului sănătății publice.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Necesitatea</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0076"><NO.P>76.</NO.P><TXT>Întrucât am ajuns la concluzia că dispozițiile din dreptul german nu sunt adecvate pentru realizarea scopurilor invocate, putem să abordăm mai concis acest aspect.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0077"><NO.P>77.</NO.P><TXT>După cum a arătat DPV, înainte de adoptarea dispozițiilor în cauză, guvernul german a susținut pentru un anumit timp o reglementare care să prevadă prețuri <HT TYPE="ITALIC">maxime</HT>, iar nu prețuri <HT TYPE="ITALIC">fixe</HT>. Din perspectiva farmaciilor cu vânzare la distanță și a liberei circulații a medicamentelor pe întreg teritoriul Uniunii, aceasta este o măsură mai puțin restrictivă, întrucât permite farmaciilor cu vânzare la distanță să concureze la nivelul prețurilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0078"><NO.P>78.</NO.P><TXT>În mod evident, Curtea nu trebuie să intervină în procesele politice și democratice interne și să influențeze anumite alegeri politice. Totuși, este suficient să spunem că, după cum tocmai am văzut, există măsuri imaginabile care pot fi adoptate în locul unui sistem de prețuri fixe.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="18"?><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>Considerații suplimentare referitoare la proporționalitate</TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0079"><NO.P>79.</NO.P><TXT>În sfârșit, în ceea ce privește proporționalitatea, vom pune raționamentul nostru de mai sus în contextul unui pasaj din prima dintre Hotărârile DocMorris. După cum se știe, la punctul 119 din hotărârea respectivă, Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0069" REF.END="QE0069"/>necesitatea de a putea verifica în mod eficient și responsabil autenticitatea prescripțiilor medicilor și de a garanta că medicamentul este eliberat fie clientului însuși, fie unei persoane căreia clientul i‑a solicitat aceasta este de natură să justifice interzicerea vânzărilor prin corespondență<QUOT.END REF.START="QS0069" CODE="201D" ID="QE0069"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="STAR" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0075"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20031211">11 decembrie 2003</DATE>, <NAME.CASE>Deutscher Apothekerverband</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑322/01</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2003:664">EU:C:2003:664</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0119">119</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Pe baza acestui pasaj, ne putem întreba dacă este posibil să fie acceptată o asemenea interdicție și să se susțină totodată că este inadecvată o măsură care constituie <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0070" REF.END="QE0070"/>răul mai mic<QUOT.END REF.START="QS0070" CODE="201D" ID="QE0070"/> din perspectiva pieței interne.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0080"><NO.P>80.</NO.P><TXT>Răspunsul este afirmativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0081"><NO.P>81.</NO.P><TXT>După ce un stat membru a decis, din proprie inițiativă, să permită vânzarea prin corespondență a medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală, măsura respectivă trebuie să fie analizată în funcție de caracteristicile proprii în ceea ce privește caracterul adecvat, coerența și uniformitatea. Dacă nu aceasta ar fi situația, un stat membru ar avea o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0071" REF.END="QE0071"/>carte blanche<QUOT.END REF.START="QS0071" CODE="201D" ID="QE0071"/> doar pentru că a permis astfel de vânzări, fără nicio posibilitate de control judiciar, iar operatorii economici străini nu ar putea beneficia de drepturile lor subiective consacrate prin libertățile fundamentale, în special (și <HT TYPE="ITALIC">in casu</HT>) de articolul 34 TFUE.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V –</NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0082"><NO.P>82.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile precedente, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior, Düsseldorf) după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0072" REF.END="QE0072"/>Articolele 34 și 36 TFUE se opun unui sistem de impunere a prețurilor la medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală printr‑o dispoziție a dreptului național cum este cea de la articolul 78 din Arzneimittelgesetz din Germania, coroborată cu prevederile Arzneimittelpreisverordnung din Germania.<QUOT.END REF.START="QS0072" CODE="201D" ID="QE0072"/></P></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>