(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (2), Consiliul a instituit taxe compensatorii definitive la importurile de polietilentereftalat (denumit în continuare „PET”) originar, printre altele, din India („ancheta inițială”).

(2)

Prin Decizia 2000/745/CE (3), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a acceptat un preț minim la import oferit de trei producători-exportatori din India.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1645/2005 (4), Consiliul a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare împotriva importurilor de PET din India. Modificările au fost rezultatul unei reexaminări accelerate deschise în temeiul articolului 20 din regulamentul de bază.

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (5), în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul a instituit taxe compensatorii definitive pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(5)

Măsurile compensatorii au fost modificate ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 al Consiliului (6) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 906/2011 al Consiliului (7), în urma unor reexaminări intermediare parțiale.

(6)

O reexaminare intermediară parțială efectuată ulterior s-a încheiat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 559/2012 al Consiliului (8), fără modificarea măsurilor în vigoare.

(7)

Prin Regulamentul (CE) nr. 461/2013 (9), în urma unei alte reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul a instituit taxe compensatorii definitive pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(8)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/109/UE (10), Comisia a retras acceptarea angajamentelor, din cauza unei modificări a circumstanțelor în care au fost acceptate angajamentele.

(9)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 (11), Comisia a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare împotriva importurilor de PET din India, în urma a două reexaminări intermediare parțiale.

(10)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1468 (12), Comisia a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare, în urma a două reexaminări intermediare parțiale (denumit în continuare „regulamentul din 2018”).

(11)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1286 (13), în urma celei mai recente reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a instituit taxe compensatorii definitive pentru o perioadă suplimentară de cinci ani („reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor din 2019”). Aceste măsuri, în vigoare la momentul actual („măsurile în vigoare”), constau în taxe compensatorii specifice, cu o valoare cuprinsă între 0 și 74,6 EUR pe tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, cu o rată reziduală de 69,4 EUR pe tonă aplicabilă importurilor provenind de la toți ceilalți producători.

(12)

Prin intermediul regulamentului din 2018, Comisia a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare pentru cei doi producători-exportatori care au făcut obiectul reexaminărilor și a concluzionat că, spre deosebire de ancheta inițială, este posibil ca taxele specifice să nu mai constituie forma cea mai adecvată a măsurilor.

(13)

Cu toate acestea, Comisia a remarcat, de asemenea, că nu a putut schimba forma măsurilor din cadrul acestor reexaminări, întrucât a încheiat două reexaminări intermediare parțiale limitate la subvenționarea a doar doi producători-exportatori.

(14)

Prin urmare, la 25 martie 2019, Comisia a deschis o anchetă de reexaminare intermediară parțială ex officio în temeiul articolului 19 alineatul (1) din regulamentul de bază, limitată la forma măsurilor privind importurile de PET originare din India (14) (denumit în continuare „avizul de deschidere”). Deschiderea a fost sprijinită de Comitetul producătorilor de PET din Europa („CPME”), o asociație comercială europeană care reprezintă totalitatea producătorilor de rășină de PET din Europa.

(15)

În avizul de deschidere, Comisia a remarcat că există suficiente dovezi că circumstanțele pe baza cărora au fost instituite măsurile existente s-au modificat și că aceste modificări sunt de durată. Aceste dovezi erau legate de contextul specific al evoluției prețurilor și al măsurilor antidumping și compensatorii din cadrul anchetei inițiale, precum și de importanța sporită a subvențiilor care conferă beneficii financiare care sunt în mare parte proporționale cu valoarea exporturilor.

(16)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific producătorii din Uniune cunoscuți, autoritățile din India, importatorii și utilizatorii cunoscuți în legătură cu deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(17)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(18)

Asociația comercială europeană care îi reprezintă pe producătorii de PET, un producător-exportator indian și șase utilizatori au prezentat observații cu privire la deschiderea anchetei. Alți doi producători-exportatori s-au manifestat, dar nu au prezentat observații cu privire la deschiderea anchetei.

(19)

La 11 iunie 2019, Comisia a organizat o audiere a trei dintre utilizatorii care s-au făcut cunoscuți.

(20)

La 6 aprilie 2020, Guvernul Indiei („GI”) și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia intenționează să propună o modificare a formei măsurilor aplicabile importurilor de PET din India. Acestora li s-a acordat, de asemenea, un interval rezonabil pentru a formula observații.

(21)

Guvernul Indiei și un producător-exportator au prezentat observații cu privire la această comunicare a constatărilor, care au fost luate în considerare în mod corespunzător, după cum se arată mai jos.

(22)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este același cu cel din ancheta inițială, și anume polietilentereftalatul (PET) cu indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 61 00 și originar din India (denumit în continuare „produsul care face obiectul reexaminării”).

(23)

Comisia a considerat că produsul care face obiectul reexaminării produs în India și exportat în Uniune și produsul fabricat și vândut în Uniune de către industria Uniunii au aceleași caracteristici fizice și chimice de bază și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, ele au fost considerate produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(24)

Ancheta inițială a instituit taxe compensatorii specifice (spre deosebire de ratele ad valorem). Aceste măsuri au fost însoțite de taxe antidumping specifice (15), care au fost instituite în aceeași zi. La momentul respectiv, s-a considerat mai adecvat să se instituie taxe specifice, în locul taxelor ad valorem (pe baza nivelului real al prețurilor de export). Această alegere a fost făcută pentru a evita ca fluctuațiile prețurilor PET cauzate de fluctuațiile prețurilor țițeiului să ducă la perceperea unor taxe mai mari (16).

(25)

Măsurile antidumping au fost abrogate de Consiliu în 2013 (17), în timp ce taxele compensatorii au fost revizuite parțial de mai multe ori și, în prezent, sunt cuprinse între 0 și 74,6 EUR pe tonă.

(26)

În regulamentul din 2018, Comisia a observat că, spre deosebire de ancheta inițială, este posibil ca taxele specifice să nu mai constituie forma cea mai adecvată a măsurilor pentru compensarea subvențiilor acordate. Acest lucru se datorează faptului că cele două sisteme principale de subvenționare [Sistemul de rambursare a taxelor vamale (Duty Drawback Scheme – „DDS”) și Sistemul de exporturi de mărfuri din India (Merchandise Exports from India Scheme –”MEIS”) puse la dispoziția producătorilor-exportatori de PET în cursul perioadei anchetei de reexaminare au conferit beneficii financiare care au fost în mare parte corelate cu prețul de export.

(27)

Analiza Comisiei s-a bazat pe constatările din regulamentul din 2018. Aceste constatări au fost considerate ca având un caracter durabil și au fost, într-adevăr, confirmate de reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019. Aceste constatări s-au bazat pe date verificate furnizate de Guvernul Indiei și de doi producători-exportatori, și anume IVL Dhunseri Petrochem Industries Private Limited („Dhunseri”) și Reliance Industries Limited („Reliance”). Acești producători-exportatori au reprezentat aproape toate exporturile de PET din India către UE în cursul perioadei anchetei de reexaminare a reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor din 2019 (1 aprilie 2017-31 martie 2018), iar exporturile lor sunt supuse unor taxe compensatorii cuprinse între 18,73 EUR/tonă și 29,21 EUR/tonă (pe baza unei rate a subvenției ad valorem de 2,3 % și, respectiv, de 4 %).

(28)

În observațiile lor privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator și-a reiterat observațiile formulate cu privire la deschiderea ex officio a anchetei, acestea fiind rezumate în considerentul 50. În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, Guvernul Indiei a făcut observații similare. Comisia a abordat deja aceste observații în considerentul 51. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(29)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază, se poate institui o taxă compensatorie pentru a compensa orice subvenție acordată, direct sau indirect, la fabricarea, producția, exportul sau transportul oricărui produs a cărui punere în liberă circulație în Uniune cauzează un prejudiciu.

(30)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia poate reexamina menținerea măsurilor, în cazul în care există suficiente dovezi că măsura existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a compensa subvenția care poate face obiectul unor măsuri compensatorii și care este la originea prejudiciului. În cazul în care examinarea confirmă veridicitatea afirmațiilor, taxele compensatorii pot fi majorate pentru a obține creșterea prețului necesară pentru a compensa subvenția.

(31)

Prin urmare, din aceste două dispoziții rezultă în mod clar că însuși obiectivul unei taxe compensatorii este compensarea sau contracararea unei subvenții.

(32)

Valorile actuale ale subvențiilor stabilite în regulamentul din 2018 se bazează în principal pe două sisteme de subvenționare, și anume DDS și MEIS. Aceste sisteme sunt responsabile de 97 % și, respectiv, de 89 % din valoarea subvențiilor care au fost stabilite la momentul respectiv pentru Dhunseri și, respectiv, Reliance. Prin aceste două sisteme, Guvernul Indiei rambursează producătorilor-exportatori un procent din valoarea medie de export a produselor eligibile exportate. Prin urmare, cu cât este mai mare valoarea per tonă de exporturi, cu atât este mai mare valoarea restituirii care este primită de către producătorii-exportatori și, prin urmare, valoarea subvenționării. Aceasta implică faptul că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii crește în concordanță cu o creștere a prețului de export.

(33)

Atunci când aceste taxe au fost instituite, în 2018, s-a ținut cont de valoarea subvențiilor la calcularea taxelor specifice bazate pe prețurile PET practicate de producătorii-exportatori cooperanți în perioada anchetei de reexaminare a anchetei respective, și anume de la 1 aprilie 2016 până la 31 martie 2017. Aceste prețuri au fost relativ scăzute în perioada respectivă, variind între aproximativ 730 și 815 EUR/tonă, în funcție de producătorul-exportator. Într-adevăr, în conformitate cu reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019, prețul mediu de import al PET din India în 2016 a fost deosebit de scăzut, și anume 776 EUR pe tonă (18). Acestea au fost cele mai scăzute prețuri medii anuale pe parcursul întregii perioade luate în considerare în respectivul regulament (de la 1 ianuarie 2014 până la 31 martie 2018). Prețul mediu de import al PET din India în perioada anchetei de reexaminare a reexaminării în perspectiva expirării măsurilor din 2019 (1 aprilie 2017-31 martie 2018), care este perioada cea mai recentă investigată de Comisie în contextul importurilor de PET din India, a fost de 916 EUR pe tonă (19). Având în vedere că, astfel cum s-a menționat în considerentul 32, subvenționarea exporturilor de PET din India este direct proporțională cu prețul de export, taxele specifice calculate pe baza prețurilor percepute de la 1 aprilie 2016 până la 31 martie 2017 ar fi insuficiente pentru a compensa subvenționarea pe baza prețurilor percepute de la 1 aprilie 2017 la 31 martie 2018.

(34)

Prin urmare, Comisia a considerat că, având în vedere natura acestei subvenții speciale, este posibil ca taxele specifice să fie inadecvate pentru compensarea acesteia, astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază. În acest scop, taxele ad valorem sunt mai adecvate.

(35)

După cum s-a specificat mai sus, pe baza interesului Uniunii, taxele specifice au fost considerate mai adecvate în cadrul anchetei inițiale pentru a evita ca fluctuațiile prețurilor PET, cauzate de fluctuațiile prețurilor țițeiului, să conducă la perceperea unor taxe mai mari. În timp ce prețurile țițeiului și, prin urmare, prețurile PET continuă să fluctueze, decizia de a impune taxe fixe trebuie interpretată în contextul în care a fost luată.

(36)

Circumstanțele actuale, descrise în considerentele 32-34, sunt foarte diferite față de situația din 2000, când au fost instituite pentru prima dată taxele compensatorii. Valorile subvențiilor inițiale s-au bazat pe trei sisteme de subvenționare: (i) sistemul de credite pentru taxe de import [Duty Entitlement Passbook Scheme („DEPS”)]; (ii) sistemul taxelor preferențiale la importul de bunuri de capital [Export Promotion Capital Goods Scheme („EPCGS”)]; și (iii) zone libere industriale pentru export [Export Processing Zones („EPZ”)/Unitate axată pe export [Export Oriented Unit („EOU”)]. Cele mai utile dintre acestea au fost DEPS și EOU/EPZ. Spre deosebire de sistemele aflate în prezent în vigoare, acestea nu au acordat în mod automat dreptul la o rambursare pe baza valorii exportate.

(37)

În cadrul DEPS, unui exportator i s-a acordat o licență pentru acordarea de credite pentru importul de mărfuri (cum ar fi materiile prime sau bunurile de capital). Avantajul și, prin urmare, subvenționarea au avut loc în momentul importului acestor mărfuri, și nu în momentul exportului de PET. În timp ce valoarea exporturilor a stabilit plafonul subvenției acordate unui producător-exportator, subvenționarea în sine a fost determinată de nivelul importurilor. EPZ/EOU, care au reprezentat aproape întreaga valoare a subvenției (13,5 din 13,9 %), atribuite actualei societăți Dhunseri (20), au fost alcătuite din diferite mecanisme (21). Niciuna dintre acestea nu a constituit o simplă plată legată de valoarea exporturilor, așa cum este cazul în cadrul sistemelor DDS și MEIS aplicabile în prezent.

(38)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator și-a reiterat observația cu privire la deschiderea anchetei în ceea ce privește absența unei schimbări în cadrul sistemelor de subvenționare, discutată în considerentele 59 și 60. Producătorul-exportator a reamintit că, în nota adăugată la dosar în ceea ce privește deschiderea anchetei, Comisia a declarat că 79 % din subvenționarea constatată în ancheta inițială provenea dintr-un sistem care a fost direct proporțional cu prețul de export. Producătorul-exportator a susținut că această cifră nu este decât un pic mai mică decât proporția subvențiilor care provin din DDS și MEIS, constatată în regulamentul din 2018 și în reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019. Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că, în termeni absoluți, subvențiile care sunt acordate în raport cu prețul de export sunt, de fapt, mai puțin predominante decât erau în timpul anchetei inițiale. În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că MEIS va fi întrerupt și va fi înlocuit cu un sistem conform cu normele OMC.

(39)

Comisia a subliniat că nota adăugată la dosar cu privire la deschiderea anchetei prevede că 79 % din subvenționarea constatată în ancheta inițială a provenit dintr-un sistem - DEPB (acordate după export) – care „conferea avantaje financiare care s-au dovedit a fi legate de prețul de export”. Natura acestei legături și modul în care este diferită de DDS și MEIS au fost explicate de către Comisie în considerentele 36 și 37, fără a fi contestate de producătorul-exportator în observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor definitive.

(40)

În ceea ce privește comentariul privind MEIS, Comisia a observat că viitorul său și compatibilitatea cu normele OMC privind presupusul sistem de înlocuire nu intră în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări intermediare parțiale.

(41)

Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(42)

Instituirea de taxe specifice din 2000 a fost motivată de fluctuația prețurilor PET, în contextul absenței unei legături specifice la momentul respectiv între valoarea subvențiilor primite și prețurile de export ale producătorilor-exportatori. În schimb, în 2020 marea majoritate a subvențiilor pentru exporturile de PET provenind din India către Uniune sunt legate în principal de valoarea acestor exporturi. Singurul răspuns adecvat este acela de a corela cuantumul taxelor cu valoarea exporturilor prin intermediul taxelor ad valorem.

(43)

Chiar dacă prezenta reexaminare nu implică verificarea încă o dată a aplicării criteriului interesului Uniunii, se remarcă faptul că fluctuația preconizată a taxei pe tonă ar fi mult mai puțin problematică pentru utilizatori în 2020 decât ar fi fost în 2000. Într-adevăr, nivelurile taxei compensatorii stabilite în 2000 nu numai că erau mai mari (ajungând până la 8,2 % și 13,9 % în 2005, când Dhunseri a început exportul), dar fuseseră și instituite în același timp cu taxele antidumping, iar combinația acestora ar fi dus la niveluri ale taxelor cuprinse între 30 % și 44,3 %. În consecință, o creștere bruscă a prețurilor PET pe tonă ar fi fost mult mai problematică pentru utilizatori. În schimb, cea mai mare taxă ad valorem care ar fi aplicabilă în prezent majorității importurilor de astăzi ar fi de numai 4 %.

(44)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor definitive, producătorul-exportator a afirmat că prețurile petrolului continuă să fie volatile după 2014 și cu atât mai mult în 2020. Potrivit producătorului-exportator, în comunicarea constatărilor, Comisia a constatat că prețurile petrolului erau stabile din 2014, iar această stabilitate ar justifica schimbarea măsurii în rate ad valorem. În opinia producătorului-exportator, schimbarea măsurii în rate ad valorem bazată pe argumentul Comisiei privind stabilitatea prețurilor țițeiului a fost nejustificată.

(45)

Comisia ia notă de faptul că această observație a prezentat în mod eronat poziția Comisiei cu privire la fluctuațiile prețurilor petrolului și la impactul acestora asupra concluziilor la care s-a ajuns în cadrul acestei reexaminări. Astfel cum se menționează în considerentul 35, Comisia a recunoscut în mod clar că prețurile PET și prețurile țițeiului au continuat să fluctueze după ultima reexaminare în perspectiva expirării măsurilor din 2014. Astfel cum s-a menționat în continuare în considerentul 58, Comisia a considerat că o taxă ad valorem era mai adecvată pentru a compensa cu precizie o subvenție care fluctuează în raport cu prețul PET și cel al țițeiului. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(46)

Această schimbare de circumstanțe are un caracter durabil. Acest lucru a fost confirmat prin regulamentul din 2018, care a constatat că natura și prevalența celor două sisteme principale (DDS și MEIS) au un caracter durabil (22).

(47)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor definitive, Guvernul Indiei a susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia anumite modificări au caracter durabil a fost incorectă. Guvernul Indiei a menționat că acest lucru este valabil în special în ceea ce privește prețurile țițeiului, care se situau sub nivelul prețurilor petrolului brut în 2000.

(48)

În ceea ce privește fluctuația prețurilor țițeiului, singurul exemplu de evaluare incorectă a caracterului durabil al modificării circumstanțelor menționate de Guvernul Indiei, Comisia și-a reiterat argumentele în considerentul 45. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(49)

Asociația producătorilor de PET din Europa a sprijinit deschiderea reexaminării.

(50)

Producătorul-exportator a afirmat că deschiderea ex officio a anchetei este ilegală, susținând că Comisia a dat curs solicitării CPME de a deschide această reexaminare, în pofida faptului că nu au fost furnizate elemente de probă sau informații. Producătorul-exportator a susținut, de asemenea, că Comisia nu putea să respingă o cerere de reexaminare, în timp ce deschidea simultan o reexaminare din proprie inițiativă. Potrivit producătorului-exportator, au fost încălcate cerințele procedurale de la articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază și de la articolul 21 alineatul (2) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”).

(51)

E-mailul din partea CPME abordează declarațiile făcute de Comisie în regulamentul din 2018, care sunt rezumate în considerentul 27 de mai sus. În e-mailul său, CPME arată că susține raționamentul Comisiei și solicită Comisiei să ia măsurile necesare. E-mailul din partea CPME nu include termenul „cerere de reexaminare”. Acesta nu face decât să susțină o eventuală deschidere a unei astfel de reexaminări, în cazul în care Comisia ar considera acest lucru oportun. Comisia nu ar fi putut respinge o cerere de reexaminare care nu fusese prezentată. Astfel cum se indică în avizul de deschidere, revizuirea a fost deschisă de Comisie din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază, acest lucru fiind în conformitate cu articolul 21.2 din Acordul SMC. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(52)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că taxele vamale sunt în vigoare de 20 de ani și că, în cele din urmă, Comisia ar trebui să le lase să expire, să observe reacția piețelor și apoi, dacă este necesar, să deschidă o nouă anchetă independentă.

(53)

Comisia a observat că domeniul de aplicare al prezentei reexaminări intermediare parțiale se limitează doar la forma măsurilor. Continuarea sau expirarea măsurilor a fost examinată recent în cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor din 2019, în care producătorul-exportator a cooperat. Prin această reexaminare, s-a constatat că măsurile compensatorii aplicabile importurilor de PET originare din India ar trebui menținute. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(54)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că nu există motive pentru reexaminarea intermediară parțială și nici pentru o modificare a formei măsurilor. Conform acestuia, expirarea măsurilor antidumping și angajamentul de retragere asumat în urmă cu aproape 6 ani nu ar afecta eficacitatea măsurilor compensatorii actuale. În continuare, acesta susține că nu există nicio schimbare în ceea ce privește sistemele de subvenții și că prețul țițeiului brut a cunoscut fluctuații și creșteri dinainte de deschiderea reexaminării intermediare și rămâne volatil.

(55)

Astfel cum a subliniat Comisia în considerentele 32 și 34, spre deosebire de situația în care au fost instituite inițial taxele compensatorii, ratele taxelor compensatorii specifice nu mai sunt adecvate pentru a compensa integral nivelul actual de subvenționare, care fluctuează în funcție de prețurile PET. Prin legarea cuantumului taxei de prețul PET prin intermediul taxelor ad valorem, Comisia va asigura o mai bună compensare a nivelului de subvenționare. În ceea ce privește legătura dintre suspendarea taxelor antidumping și schimbarea circumstanțelor, Comisia a reamintit ceea ce se menționează în considerentul 43. Nivelul general al taxelor se înscria în contextul în care a fost luată decizia de a aplica taxe specifice în 2000, acest context nemaifiind de actualitate la momentul actual. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(56)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia împrejurările s-au schimbat deja cu ceva timp în urmă, Comisia subliniază că nu există niciun termen limită pentru deschiderea unei reexaminări a formei măsurilor. De la momentul în care au apărut aceste modificări, nu a avut loc nicio reexaminare care ar fi putut să remedieze situația, întrucât singurele proceduri care au fost deschise de când s-au produs schimbările au fost reexaminările intermediare parțiale limitate la subvențiile primite de către doi producători-exportatori și reexaminările efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Prezenta reexaminare este prima anchetă, de când aceste circumstanțe s-au schimbat, care se referă în mod specific la eficacitatea taxelor specifice pentru toți producătorii-exportatori. Prin urmare, această afirmație a fost, de asemenea, respinsă.

(57)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că taxa fixă rămâne o formă adecvată pentru a evita ca fluctuațiile prețurilor PET, cauzate de fluctuațiile prețurilor țițeiului, să conducă la perceperea unor taxe exagerate și nejustificate.

(58)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 32 și 34, Comisia consideră că o taxă ad valorem este mai adecvată pentru a compensa cu precizie o subvenție care fluctuează în raport cu prețul PET și cel al țițeiului. Nu este clar de ce o astfel de taxă ar fi nejustificată. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(59)

În cele din urmă, producătorul-exportator a afirmat că nu a existat nicio schimbare în sistemele de subvenții deoarece DEPB care a făcut obiectul unor măsuri compensatorii în 2000 este similar cu DDS și MEIS.

(60)

Comisia a subliniat deja, în considerentul 37, că DEPB a fost diferit de DDS sau MEIS în sensul că avantajul și, prin urmare, subvenționarea s-au bazat mai degrabă pe importurile de materii prime sau de bunuri de capital decât pe exporturile produsului finit în cauză. Prin urmare, această afirmație a fost incorectă din punct de vedere factual și a fost respinsă.

(61)

Șase utilizatori au afirmat că schimbarea formei măsurilor, care din taxe specifice, vor deveni taxe ad valorem, ar crește volatilitatea prețurilor și ar duce la o creștere a taxei reale (și, prin urmare, a prețului total al produsului), ceea ce ar fi în detrimentul sustenabilității comerciale a tuturor utilizatorilor din aval. Aceștia au susținut, de asemenea, că creșterea costurilor ar eroda marjele lor de profit și le-ar reduce competitivitatea.

(62)

Comisia a subliniat deja în considerentul 34 că, datorită naturii sistemelor principale, nivelul subvenționării este legat în principal de nivelul prețurilor PET. Singura modalitate de a compensa acest lucru este instituirea unei măsuri care să fie legată, de asemenea, de nivelul prețurilor de export. Aceasta ar fi reprezentată de taxele ad valorem. O modificare a taxelor ad valorem nu înseamnă că prețurile PET ar crește în mod automat. În cazul în care prețurile de export scad, după cum s-a observat în 2019, taxele vamale aplicabile vor scădea, la rândul lor. În plus, astfel cum se specifică în considerentul 43 de mai sus, taxele ad valorem la importurile celor doi principali producători-exportatori din India ar fi scăzute (2,3 % și 4 %) și nu pot fi considerate ca fiind în detrimentul sustenabilității comerciale a utilizatorilor din aval. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(63)

Utilizatorii au susținut că capacitatea instalată a producătorilor de PET din Europa nu este suficientă pentru a acoperi cererea internă de PET.

(64)

Astfel cum s-a menționat în reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor din 2019, industria din Uniune are o capacitate suficientă pentru a acoperi 85 % din totalul consumului intern actual. În plus, importurile din alte țări fără măsuri sunt, de asemenea, disponibile, în timp ce reciclarea PET constituie o sursă suplimentară. În plus, actuala anchetă de reexaminare nu urmărește să majoreze nivelul taxei aplicabile importurilor de PET din India, ci să compenseze în mod corespunzător subvenționarea efectivă, având în vedere circumstanțele actuale, prin taxe ad valorem. Având în vedere prețurile țițeiului la sfârșitul primului trimestru al anului 2020, este probabil ca această modificare să ducă la scăderea prețurilor PET. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(65)

De asemenea, utilizatorii au afirmat că producătorii de PET din Europa nu suferă niciun prejudiciu cauzat de importurile de polietilentereftalat originare din India. Dimpotrivă, aceștia s-au confruntat cu o lungă perioadă în care s-au bucurat de marje de profit extraordinare.

(66)

Domeniul de aplicare al prezentei anchete de reexaminare intermediară parțială se limitează la forma măsurilor privind importurile de PET originare din India. Cu toate acestea, Comisia a constatat că a fost efectuată o analiză a prejudiciului în cadrul celei mai recente reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, încheiată în iulie 2019. Această reexaminare a constatat că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important în perioada anchetei de reexaminare, dar a rămas totuși într-o situație fragilă, după cum o demonstrează rentabilitatea scăzută. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(67)

Ancheta a stabilit că măsurile compensatorii în vigoare ar trebui să ia forma unor taxe ad valorem, la nivelurile corespunzătoare stabilite deja în mai multe anchete anterioare (23).

(68)

În observațiile lor privind comunicarea constatărilor definitive, Guvernul Indiei și producătorul-exportator au susținut că, în cazul în care Comisia ar decide să continue modificarea formei măsurilor în taxe ad valorem, ar trebui să aplice rata subvenției stabilite în reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019, și anume 3,6 %.

(69)

Comisia a constatat că această reexaminare intermediară parțială s-a limitat la forma măsurilor și nu privește nivelul acestora. Comisia observă că, deși nivelul actual al taxei a fost stabilit în regulamentul din 2018, măsurile în vigoare în prezent au fost instituite prin reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019. În cazul întreprinderii Reliance, aceste măsuri sunt de ordinul 29,21 EUR/tonă, pe baza unei rate a subvenției de 4 %. Nicio altă taxă ad valorem nu poate fi instituită în temeiul prezentei reexaminări intermediare parțiale, deoarece o astfel de modificare nu ar intra în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări, astfel cum se indică în avizul de deschidere. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(70)

Având în vedere analiza de mai sus, Comisia a concluzionat că circumstanțele s-au schimbat, iar utilizarea taxelor specifice nu mai este adecvată pentru a compensa nivelul real de subvenționare. Având în vedere că probabilitatea continuării subvenționării a fost deja stabilită în cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor din 2019, măsurile vor fi modificate și taxele ad valorem vor înlocui taxele compensatorii specifice.

(71)

În observațiile lor cu privire la comunicarea constatărilor finale, Guvernul Indiei și producătorul-exportator au susținut că taxele vamale la importurile de PET din India sunt în vigoare de două decenii și ar trebui să expire, întrucât expirarea măsurilor constituie regula, iar menținerea lor este excepția. În plus, Guvernul Indiei și producătorul-exportator au susținut că reclamanții inițiali au dispărut și că, în prezent, Comisia protejează producători din afara domeniului de aplicare al industriei naționale.

(72)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că Indorama Ventures Europe B.V. ar trebui să fie eliminată din interpretarea actuală a industriei UE. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că măsurile nu erau în interesul Uniunii, întrucât erau în detrimentul sustenabilității comerciale a tuturor utilizatorilor și consumatorilor din aval. În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că permiterea continuării măsurilor a fost o discriminare împotriva Indiei și, în special, împotriva sa.

(73)

Comisia a menționat că niciuna dintre aceste considerații nu este inclusă în domeniul de aplicare al prezentei reexaminări intermediare parțiale, care s-a limitat la forma măsurilor. Comisia a remarcat, de asemenea, că prin reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor din 2019, în care atât Guvernul Indiei, cât și producătorul-exportator au cooperat, s-a decis recent că extinderea măsurilor era justificată în cadrul juridic aplicabil. Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din regulamentul de bază, producătorii-exportatori pot solicita Comisiei să deschidă o reexaminare a nivelului de subvenționare în cazul în care consideră că există motive cu un caracter durabil care să justifice o astfel de reexaminare.

(74)

Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(75)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (24),