02015R0035 — RO — 15.09.2017 — 003.002


Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/35 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2014

de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)

(Text cu relevanță pentru SEE)

(JO L 012 17.1.2015, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

 

 

Jurnalul Oficial

  NR.

Pagina

Data

►M1

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/467 AL COMISIEI din 30 septembrie 2015

  L 85

6

1.4.2016

 M2

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/2283 AL COMISIEI din 22 august 2016

  L 346

111

20.12.2016

►M3

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/669 AL COMISIEI din 16 decembrie 2016

  L 97

3

8.4.2017

►M4

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/1542 AL COMISIEI din 8 iunie 2017

  L 236

14

14.9.2017


rectificat prin

►C1

Rectificare, JO L 264, 13.10.2017, p.  24 (2017/1542)




▼B

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2015/35 AL COMISIEI

din 10 octombrie 2014

de completare a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CUPRINS

TITLUL I

EVALUAREA ȘI CERINȚELE DE CAPITAL BAZATE PE RISC (PILONUL I), GUVERNANȚA CONSOLIDATĂ (PILONUL II) ȘI TRANSPARENȚA SPORITĂ (PILONUL III)

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

SECȚIUNEA 1

Definiții și principii generale

SECȚIUNEA 2

Evaluările externe ale creditului

CAPITOLUL II

Evaluarea activelor și pasivelor

CAPITOLUL III

Normele privind rezervele tehnice

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

SECȚIUNEA 2

Calitatea datelor

SECȚIUNEA 3

Metodologiile de calcul al rezervelor tehnice

SUBSECȚIUNEA 1

Ipotezele aflate la baza calculului rezervelor tehnice

SUBSECȚIUNEA 2

Informații aflate la baza calculului celor mai bune estimări

SUBSECȚIUNEA 3

Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul celei mai bune estimări

SUBSECȚIUNEA 4

Marja de risc

SUBSECȚIUNEA 5

Calculul rezervelor tehnice ca întreg

SUBSECȚIUNEA 6

Sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

SECȚIUNEA 4

Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc

SUBSECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

SUBSECȚIUNEA 2

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc

SUBSECȚIUNEA 3

Prima de volatilitate

SUBSECȚIUNEA 4

Prima de echilibrare

SECȚIUNEA 5

Liniile de activitate

SECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările

CAPITOLUL IV

Fondurile proprii

SECȚIUNEA 1

Determinarea fondurilor proprii

SUBSECȚIUNEA 1

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere

SUBSECȚIUNEA 2

Tratamentul rezervat participațiilor din punctul de vedere al fondurilor proprii

SECȚIUNEA 2

Clasificarea fondurilor proprii

SECȚIUNEA 3

Eligibilitatea fondurilor proprii

SUBSECȚIUNEA 1

Fondurile restricționate

SUBSECȚIUNEA 2

Limitele cantitative

CAPITOLUL V

Formula standard de calcul al cerinței de capital de solvabilitate

SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

SUBSECȚIUNEA 1

Calculele bazate pe scenarii

SUBSECȚIUNEA 2

Abordarea transparentă de tip „look-through”

SUBSECȚIUNEA 3

Administrațiile regionale și autoritățile locale

SUBSECȚIUNEA 4

Riscul semnificativ aferent bazei

SUBSECȚIUNEA 5

Calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază

SUBSECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările

SUBSECȚIUNEA 7

Domeniul de aplicare al modulelor de risc de subscriere

SECȚIUNEA 2

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

SECȚIUNEA 3

Riscul de subscriere pentru asigurarea de viață

SECȚIUNEA 4

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate

SECȚIUNEA 5

Modulul „risc de piață”

SUBSECȚIUNEA 1

Coeficienții de corelație

SUBSECȚIUNEA 2

Submodulul „risc al ratei dobânzii”

SUBSECȚIUNEA 3

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor”

SUBSECȚIUNEA 4

Submodulul „risc al bunurilor imobile”

SUBSECȚIUNEA 5

Submodulul „risc de dispersie” („risc de marjă de credit”)

SUBSECȚIUNEA 6

Submodulul „concentrări ale riscurilor de piață”

SUBSECȚIUNEA 7

Submodulul „risc valutar”

SECȚIUNEA 6

Modulul „risc de contraparte”

SUBSECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

SUBSECȚIUNEA 2

Expunerile de tip 1

SUBSECȚIUNEA 3

Expunerile de tip 2

SECȚIUNEA 7

Modulul „imobilizări necorporale”

SECȚIUNEA 8

Riscul operațional

SECȚIUNEA 9

Ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

SECȚIUNEA 10

Tehnicile de diminuare a riscului

SECȚIUNEA 11

Fondurile restricționate

SECȚIUNEA 12

Parametrii specifici întreprinderii

SECȚIUNEA 13

Procedura de actualizare a parametrilor de corelare

CAPITOLUL VI

Cerința de capital de solvabilitate — modele interne integrale și parțiale

SECȚIUNEA 1

Definiții

SECȚIUNEA 2

Testul de utilizare

SECȚIUNEA 3

Standardele de calitate statistică

SECȚIUNEA 4

Standardele de calibrare

SECȚIUNEA 5

Integrarea modelelor interne parțiale

SECȚIUNEA 6

Atribuirea profiturilor și pierderilor

SECȚIUNEA 7

Standardele de validare

SECȚIUNEA 8

Standardele privind documentația

SECȚIUNEA 9

Modelele și datele externe

CAPITOLUL VII

Cerința de capital minim

CAPITOLUL VIII

Investițiile în poziții din securitizare

CAPITOLUL IX

Sistemul de guvernanță

SECȚIUNEA 1

Elementele sistemului de guvernanță

SECȚIUNEA 2

Funcțiile

SECȚIUNEA 3

Cerințele de competență și onorabilitate

SECȚIUNEA 4

Externalizarea

SECȚIUNEA 5

Politica de remunerare

CAPITOLUL X

Majorarea de capital

SECȚIUNEA 1

Situațiile în care se impune o majorare de capital

SECȚIUNEA 2

Metodologiile de calcul al majorărilor de capital

CAPITOLUL XI

Prelungirea perioadei de recuperare

CAPITOLUL XII

Publicarea informațiilor

SECȚIUNEA 1

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: structură și conținut

SECȚIUNEA 2

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: informații nepublicate

SECȚIUNEA 3

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară: termene, mijloace de publicare și actualizări

CAPITOLUL XIII

Raportarea periodică de supraveghere

SECȚIUNEA 1

Elemente și conținut

SECȚIUNEA 2

Termenele și mijloacele de comunicare

CAPITOLUL XIV

Transparența și răspunderea autorităților de supraveghere

CAPITOLUL XV

Vehiculele investiționale

SECȚIUNEA 1

Autorizarea

SECȚIUNEA 2

Condițiile contractuale obligatorii

SECȚIUNEA 3

Sistemul de guvernanță

SECȚIUNEA 4

Raportarea de supraveghere

SECȚIUNEA 5

Cerințele de solvabilitate

TITLUL II

GRUPURILE DE ASIGURARE

CAPITOLUL I

Calculul solvabilității la nivel de grup

SECȚIUNEA 1

Solvabilitatea la nivel de grup: alegerea metodei de calcul și principiile generale

SECȚIUNEA 2

Solvabilitatea la nivel de grup: metode de calcul

CAPITOLUL II

Modelele interne de calcul al cerinței de capital de solvabilitate pe bază consolidată a grupului

SECȚIUNEA 1

Modelele interne integrale și parțiale utilizate numai pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate a grupului

SECȚIUNEA 2

Utilizarea unui model intern al grupului

CAPITOLUL III

Supravegherea solvabilității la nivel de grup pentru grupurile care fac obiectul unei gestionări centralizate a riscurilor

CAPITOLUL IV

Coordonarea supravegherii la nivel de grup

SECȚIUNEA 1

Colegiile supraveghetorilor

SECȚIUNEA 2

Schimbul de informații

SECȚIUNEA 3

Supravegherea la nivelul subgrupurilor naționale sau regionale

CAPITOLUL V

Publicarea informațiilor

SECȚIUNEA 1

Raportul privind solvabilitatea și situația financiară la nivel de grup

SECȚIUNEA 2

Raportul unic privind solvabilitatea și situația financiară

CAPITOLUL VI

Raportarea de supraveghere la nivel de grup

SECȚIUNEA 1

Raportarea periodică

SECȚIUNEA 2

Raportarea cu privire la concentrarea riscurilor și la tranzacțiile intragrup

TITLUL III

ECHIVALENȚA LA NIVELUL ȚĂRILOR TERȚE ȘI DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL I

Întreprinderile care desfășoară activități de reasigurare având sediul central într-o țară terță

CAPITOLUL II

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare afiliate din țări terțe

CAPITOLUL III

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare cu întreprinderi-mamă aflate în afara Uniunii

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale



TITLUL I

EVALUAREA ȘI CERINȚELE DE CAPITAL BAZATE PE RISC (PILONUL I), GUVERNANȚA CONSOLIDATĂ (PILONUL II) ȘI TRANSPARENȚA SPORITĂ (PILONUL III)



CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE



SECȚIUNEA 1

Definiții și principii generale

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1. „metode de evaluare alternative” înseamnă metodele de evaluare care sunt conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, altele decât cele care utilizează exclusiv prețurile de cotare pe piață pentru active sau pasive identice sau similare;

2. „analiză a scenariilor” înseamnă analiza impactului unei combinații de evenimente adverse;

3. „obligația de asigurare de sănătate” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă unul dintre cazurile sau ambele cazuri expuse mai jos:

(i) furnizarea de tratament sau îngrijire medicală, inclusiv tratamentul sau îngrijirea medicală preventivă ori curativă din motive de boală, accident, handicap sau infirmitate ori furnizarea unei compensații financiare pentru un astfel de tratament sau de îngrijire,

(ii) compensația financiară pentru boală, accident, handicap sau infirmitate;

4. „obligația de asigurare a cheltuielilor medicale” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă furnizarea compensației financiare menționate la punctul 3 subpunctul (i);

5. „obligația de asigurare de protecție a veniturilor” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă compensația financiară menționată la punctul 3 subpunctul (ii), alta decât compensația financiară menționată la punctul 3 subpunctul (i);

6. „obligația de asigurare de accidente de muncă și boli profesionale” înseamnă o obligație de asigurare care acoperă furnizarea compensațiilor financiare menționate la punctul (3) subpunctele (i) și (ii) și care decurge numai din accidentele survenite la locul de muncă, accidentele legate de muncă și bolile profesionale;

7. „obligația de reasigurare de sănătate” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de sănătate;

8. „obligația de reasigurare a cheltuielilor medicale” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare a cheltuielilor medicale;

9. „obligația de reasigurare de protecție a veniturilor” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de protecție a veniturilor;

10. „obligația de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale” înseamnă o obligație de reasigurare care decurge din reasigurarea acceptată care acoperă obligațiile de asigurare de accidente de muncă și boli profesionale;

11. „prime subscrise” înseamnă primele datorate unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare în cursul unui interval de timp determinat, indiferent dacă aceste prime se referă integral sau parțial la acoperirea oferită de asigurare sau de reasigurare într-o perioadă de timp diferită;

12. „prime câștigate” înseamnă primele legate de riscul acoperit de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, pentru o anumită perioadă de timp;

13. „răscumpărare” înseamnă toate modalitățile posibile de a rezilia integral sau parțial o poliță, printre care se numără:

(i) rezilierea voluntară a poliței de asigurare cu sau fără plata unei valori de răscumpărare;

(ii) înlocuirea de către deținătorul poliței a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii) rezilierea poliței de asigurare în urma refuzului deținătorului poliței de a plăti prima;

14. „încetarea” unui contract de asigurare înseamnă răscumpărarea, rezilierea fără plată, onorarea contractului, clauze de încetare automată, exercitarea altor opțiuni de încetare sau neexercitarea opțiunilor de continuitate;

15. „opțiunile de încetare” înseamnă toate drepturile legale sau contractuale ale unui deținător de polițe care îi permit acestuia să rezilieze, să răscumpere, să reducă, să restricționeze sau să suspende, integral sau parțial, o asigurare sau să permită unei polițe de asigurare să expire;

16. „opțiunile de continuitate” înseamnă toate drepturile legale sau contractuale ale unui deținător de polițe care îi permit acestuia să încheie, să reînnoiască, să majoreze, să prelungească sau să reia, integral sau parțial, asigurarea sau reasigurarea;

17. „acoperirea unui model intern” înseamnă riscurile care sunt reflectate în prognoza distribuției probabilităților care stă la baza modelului intern;

18. „domeniul de aplicare al unui model intern” înseamnă riscurile pe care modelul intern este autorizat să le acopere; domeniul de aplicare al unui model intern poate include atât riscurile care sunt reflectate, cât și cele care nu sunt reflectate în formula standard a cerinței de capital de solvabilitate;

19. „o investiție într-un titlu de valoare tranzacționabil sau într-un alt instrument financiar bazat pe împrumuturi restructurate” și „o poziție din securitizare” înseamnă o expunere la o securitizare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 );

20. „poziție din resecuritizare” înseamnă o expunere la o resecuritizare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

21. „inițiator” înseamnă un inițiator în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 13 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

22. „sponsor” înseamnă un sponsor în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

23. „tranșă” înseamnă o tranșă în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 67 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

24. „bancă centrală” înseamnă o bancă centrală în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 46 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

25. „risc aferent bazei” înseamnă riscul care rezultă din situația în care expunerea acoperită prin tehnica de diminuare a riscurilor nu corespunde cu expunerea la risc a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

26. „contracte de garanție reală” înseamnă contracte în temeiul cărora furnizorii de garanții reale realizează una dintre acțiunile următoare:

(a) transferă proprietatea deplină asupra garanției reale către beneficiarul garanției reale, în scopul de a garanta sau de a asigura în alt mod executarea unei obligații relevante;

(b) furnizează garanții reale ca garanție beneficiarului garanției reale sau în favoarea acestuia, proprietarul legal al garanției reale rămânând furnizorul garanției reale sau un custode atunci când se stabilește dreptul de garanție;

27. în ceea ce privește o mulțime de elemente, „toate combinațiile posibile a două” elemente de acest tip înseamnă toate perechile ordonate de elemente din seria respectivă;

28. „acord de coasigurare” înseamnă un acord prin care mai multe întreprinderi de asigurare sau de reasigurare convin să pună în comun, în proporții bine definite, riscurile de asigurare identificate. Părțile asigurate de către participanții la acordul de coasigurare nu sunt ele însele participante la acordul de coasigurare.

29. „participare în coasigurare de tip A” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare unui grup care a încheiat un acord de coasigurare, în situația în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu participă la acordul de coasigurare;

30. „participare în coasigurare de tip B” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare unui alt participant la un acord de coasigurare, în situația în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participă la acordul de coasigurare;

31. „participare în coasigurare de tip C” înseamnă riscurile cedate de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care participă la un acord de coasigurare unei alte întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care nu participă la acordul de coasigurare.

32. „piață diversificată” înseamnă o piață în care tranzacțiile ce implică o cantitate mare de instrumente financiare pot avea loc fără a afecta în mod semnificativ prețul instrumentelor.

33. „piață lichidă” înseamnă o piață în care instrumentele financiare pot fi ușor convertite printr-un act de achiziționare sau de vânzare fără a provoca o variație importantă a prețului.

34. „piață transparentă” înseamnă o piață în care schimburile comerciale curente și informațiile privind prețul sunt ușor accesibile publicului, în special întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare.

35. „bonusuri discreționare viitoare” și „beneficii discreționare viitoare” înseamnă beneficiile viitoare, altele decât beneficiile de tip index-linked sau de tip unit-linked din contractele de asigurare sau de reasigurare care au una dintre următoarele caracteristici:

(a) se bazează, din punct de vedere juridic sau contractual, pe unul sau mai multe dintre următoarele rezultate:

(i) performanțele unui grup specific de contracte sau ale unui tip specific de contracte sau ale unui singur contract;

(ii) randamentul investiției, realizat sau nerealizat, aferent unui anumit portofoliu de active deținut de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(iii) profitul sau pierderea, aferentă contractului, a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sau a fondului;

(b) se bazează pe o declarație a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar calendarul sau cuantumul beneficiilor este la discreția acesteia, parțial sau integral;

36. „structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc” înseamnă o structură temporală a ratei dobânzilor fără risc care este obținută în același mod ca structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc care trebuie utilizată pentru calculul celei mai bune estimări prevăzute la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, dar fără aplicarea, în cazul structurii relevante a ratei dobânzilor fără risc, a primei de echilibrare, a primei de volatilitate sau a ajustării tranzitorii, în conformitate cu articolul 308c din respectiva directivă;

37. „portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare” înseamnă un portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare căruia i se aplică prima de echilibrare și portofoliul de active alocat, astfel cum se menționează la articolul 77b alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE.

38. „obligațiile de asigurare de sănătate SLT” înseamnă obligațiile de asigurare de sănătate care sunt alocate liniilor de activitate legate de obligațiile de asigurare de viață în conformitate cu articolul 55 alineatul (1).

39. „obligațiile de asigurare de sănătate NSLT” înseamnă obligațiile de asigurare de sănătate care sunt alocate liniilor de activitate legate de obligațiile de asigurare generală în conformitate cu articolul 55 alineatul (1).

40. „organism de plasament colectiv” înseamnă un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) astfel cum este definit la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ) sau un fond de investiții alternative (FIA), astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 );

41. în ceea ce privește o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, „unitate operațională principală” înseamnă un anumit segment al întreprinderii de asigurare și de reasigurare care funcționează independent de alte părți ale întreprinderii, care dispune de resurse și proceduri specifice de guvernanță în cadrul întreprinderii și care prezintă riscuri semnificative în raport cu întreaga activitate a întreprinderii;

42. în ceea ce privește un grup de asigurare sau de reasigurare, „unitate operațională principală” înseamnă un anumit segment al grupului care funcționează independent de alte părți ale grupului, care dispune de resurse și proceduri specifice de guvernanță în cadrul grupului și care prezintă riscuri semnificative în raport cu întreaga activitate a grupului; orice entitate juridică aparținând grupului constituie o unitate operațională principală sau este formată din mai multe unități operaționale principale.

43. „organ administrativ, de conducere sau de control” înseamnă, în cazul în care legislația națională prevede un sistem pe două niveluri compus dintr-un organ de conducere și dintr-un organ de control, organul de conducere sau organul de control sau ambele, după cum se specifică în legislația națională relevantă sau, în cazul în care nu se specifică nimic în legislația națională relevantă, organul de conducere;

44. „expunere maximă agregată la risc” înseamnă suma plăților maxime, inclusiv a cheltuielilor pe care le pot suporta vehiculele investiționale, excluzând cheltuielile care îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a) vehiculul investițional are dreptul de a solicita întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional să plătească cheltuielile;

(b) vehiculul investițional nu are obligația de a plăti cheltuielile, cu excepția cazului în care și până în momentul în care un cuantum egal cu cheltuielile a fost primit de la întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional;

(c) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care a transferat riscurile către vehiculul investițional nu include cheltuielile ca fiind o sumă de recuperat de la vehiculul investițional în conformitate cu articolul 41 din prezentul regulament.

45. „contract de asigurare sau de reasigurare existent” înseamnă un contract de asigurare sau de reasigurare pentru care obligațiile de asigurare sau de reasigurare au fost recunoscute;

46. „profitul preconizat inclus în primele viitoare” înseamnă valoarea actualizată preconizată a fluxurilor de trezorerie viitoare care rezultă din includerea în rezervele tehnice a primelor aferente contractelor de asigurare și de reasigurare existente, care se estimează că vor fi primite în viitor, dar care este posibil să nu fie primite dintr-un motiv oarecare, dar diferit de acela că evenimentul asigurat a avut loc, indiferent de drepturile legale sau contractuale ale deținătorului poliței de a dispune încetarea contractului.

47. „asigurare ipotecară” înseamnă asigurarea creditului care oferă acoperire creditorilor în caz de neplată a împrumuturilor ipotecare.

48. „filială” înseamnă orice filială în înțelesul articolului 22 alineatele (1) și (2) din Directiva 2013/34/UE, inclusiv filialele acesteia;

49. „întreprindere afiliată” înseamnă o întreprindere care este fie o filială, fie o altă întreprindere în care se deține o participație sau o întreprindere legată de o altă întreprindere printr-o relație în sensul articolului 22 alineatul (7) din Directiva 2013/34/UE;

50. „întreprindere reglementată” înseamnă „entitate reglementată” în sensul articolului 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 4 );

51. „întreprindere nereglementată” înseamnă orice întreprindere, alta decât cele enumerate la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE;

52. „întreprindere nereglementată care desfășoară activități financiare” înseamnă o întreprindere nereglementată care desfășoară una sau mai multe dintre activitățile menționate în anexa I la Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) atunci când aceste activități constituie o parte semnificativă a activității sale generale;

53. „întreprindere prestatoare de servicii auxiliare” înseamnă o întreprindere nereglementată a cărei activitate principală constă în deținerea sau administrarea de bunuri, administrarea de servicii de prelucrare a datelor, de servicii de sănătate și de îngrijire sau orice altă activitate similară care este auxiliară activității principale a uneia sau mai multor întreprinderi de asigurare sau de reasigurare;

54. „societate de administrare a OPCVM” înseamnă o societate de administrare în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/65/CE sau o societate de investiții autorizată în temeiul articolului 27 din respectiva directivă, cu condiția să nu fi desemnat o societate de administrare, în temeiul respectivei directive;

55. „administrator de fonduri de investiții alternative” înseamnă un administrator de fonduri de investiții alternative în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE;

▼M4

55a. „active de infrastructură” înseamnă active corporale, structuri sau echipamente, sisteme și rețele care furnizează sau sprijină furnizarea de servicii publice esențiale;

55b. „entitate de infrastructură” înseamnă o entitate sau un grup de întreprinderi care, în cel mai recent exercițiu financiar al entității sau grupului în cauză pentru care sunt disponibile date sau conform unei propuneri de finanțare, înregistrează marea majoritate a veniturilor din deținerea, finanțarea, dezvoltarea sau exploatarea activelor de infrastructură;

▼B

56. „instituții pentru furnizarea de pensii ocupaționale” înseamnă instituții în sensul articolului 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 );

57. „întreprindere de asigurare națională” înseamnă o întreprindere autorizată și supravegheată de autorități de supraveghere dintr-o țară terță care ar avea nevoie de o autorizație pentru a funcționa ca întreprindere de asigurare, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, dacă sediul său central ar fi situat în Uniune;

58. „întreprindere de reasigurare națională” înseamnă o întreprindere autorizată și supravegheată de autorități de supraveghere dintr-o țară terță care ar avea nevoie de o autorizație pentru a funcționa ca întreprindere de reasigurare, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, dacă sediul său central ar fi situat în Uniune.

Articolul 2

Avizul experților

1.  În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare formulează ipoteze cu privire la normele legate de evaluarea activelor și pasivelor, rezervele tehnice, fondurile proprii, cerința de capital de solvabilitate, cerința de capital minim și normele privind investițiile, aceste ipoteze trebuie să se bazeze pe competențele unor persoane care dispun de cunoștințele, experiența și înțelegerea necesară a riscurilor inerente activității de asigurare sau de reasigurare.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, că utilizatorii interni ai ipotezelor relevante sunt informați cu privire la conținutul, gradul de fiabilitate și limitările acestora. În acest scop, furnizorii de servicii cărora le-au fost externalizate funcții sau activități sunt considerați utilizatori interni.



SECȚIUNEA 2

Evaluările externe ale creditului

Articolul 3

Asocierea dintre evaluările creditului și nivelurile de calitate a creditului

Scara nivelurilor de calitate a creditului menționată la articolul 109a alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE cuprinde nivelurile de calitate a creditului de la 0 la 6.

Articolul 4

Cerințele generale privind utilizarea evaluărilor de credit

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza o evaluare externă a creditului pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard numai dacă aceasta a fost emisă de o instituție de evaluare externă a creditului (ECAI) sau aprobată de o ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 ).

2.  Întreprinderile de asigurare sau de reasigurare desemnează una sau mai multe ECAI la care să se recurgă pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu formula standard.

3.  Utilizarea evaluărilor de credit trebuie să fie consecventă, iar acestea nu trebuie utilizate în mod selectiv.

4.  Atunci când utilizează evaluări ale creditului, întreprinderile de asigurare și de reasigurare îndeplinesc toate cerințele de mai jos:

(a) în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare decide să utilizeze evaluările de credit realizate pentru o anumită clasă de elemente de către o ECAI desemnată, aceasta utilizează respectivele evaluări de credit în mod consecvent pentru toate elementele aparținând acelei clase;

(b) în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare decide să utilizeze evaluările de credit realizate de o ECAI desemnată, aceasta utilizează respectivele evaluări în mod continuu și consecvent de-a lungul timpului;

(c) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează numai evaluările de credit efectuate de o ECAI desemnată care iau în considerare toate valorile principalului și ale dobânzii datorate pentru acesta;

(d) în cazul în care nu este disponibilă decât o singură evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată pentru un element evaluat, respectiva evaluare de credit se utilizează pentru a determina cerințele de capital pentru elementul în cauză;

(e) în cazul în care sunt disponibile două evaluări de credit efectuate de ECAI desemnate și ele corespund unor parametri diferiți pentru un element evaluat, se utilizează evaluarea care generează cerința de capital cea mai ridicată;

(f) în cazul în care pentru un element evaluat sunt disponibile mai mult de două evaluări de credit efectuate de ECAI desemnate, se utilizează cele două evaluări de risc care generează cele mai scăzute două cerințe de capital. În cazul în care cele mai scăzute două cerințe de capital sunt diferite, dintre cele două evaluări de credit se utilizează evaluarea care generează cea mai ridicată cerință de capital. În cazul în care cele mai scăzute două cerințe de capital sunt echivalente, se utilizează evaluarea care generează respectiva cerință de capital;

(g) atunci când e posibil, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează atât evaluările de credit solicitate, cât și pe cele nesolicitate.

5.  În cazul în care un element face parte din expunerile mai mari sau mai complexe ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, întreprinderea prezintă propria evaluare internă de credit a elementului respectiv și îl alocă unuia dintre cele șapte niveluri de pe scara de evaluare a calității creditului. În cazul în care propria evaluare internă de credit generează o cerință de capital mai redusă decât cea generată de evaluările de credit disponibile efectuate de ECAI desemnate, propria evaluare internă de credit nu trebuie luată în considerare pentru aplicarea prezentului regulament.

6.  În sensul alineatului (5), expunerile mai mari sau mai complexe ale unei întreprinderi includ pozițiile din securitizare de tip 2 menționate la articolul 177 alineatul (3) și pozițiile din resecuritizare.

Articolul 5

Evaluările de credit pentru emitenți sau pentru o emisiune

1.  Atunci când există o evaluare de credit pentru un anumit program sau o anumită facilitate de emisiune căreia îi aparține elementul ce reprezintă expunerea, se utilizează respectiva evaluare de credit.

2.  În cazul în care nu există o evaluare de credit aplicabilă în mod direct pentru un anumit element, însă există o evaluare de credit pentru un anumit program sau o anumită facilitate de emisiune căreia nu îi aparține elementul ce reprezintă expunerea sau există o evaluare generală de credit pentru emitent, respectiva evaluare de credit se utilizează în oricare dintre cazurile următoare:

(a) aceasta generează o cerință de capital echivalentă sau mai ridicată decât ar fi cazul altfel, iar expunerea în cauză este de rang egal sau inferior, în toate privințele, față de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz;

(b) aceasta generează o cerință de capital echivalentă sau mai redusă decât ar fi cazul altfel, iar expunerea în cauză este de rang egal sau superior, în toate privințele, față de respectivul program sau respectiva facilitate de emisiune sau față de expunerile negarantate cu rang prioritar ale emitentului respectiv, după caz;

În toate celelalte cazuri, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ia în considerare faptul că nu există o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată care să fie disponibilă pentru expunere.

3.  Evaluările de credit pentru emitenții din cadrul unui grup de întreprinderi nu se utilizează ca evaluări de credit pentru un alt emitent din cadrul aceluiași grup de întreprinderi.

Articolul 6

Ratingurile duble de credit pentru pozițiile din securitizare

Prin derogare de la articolul 4 alineatul (4) litera (d), în cazul în care este disponibilă o singură evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată pentru o poziție din securitizare, respectiva evaluare de credit nu se utilizează. Cerințele de capital pentru respectivul element sunt obținute ca și cum nu ar fi disponibilă nicio evaluare de credit a unei ECAI desemnate.



CAPITOLUL II

EVALUAREA ACTIVELOR ȘI PASIVELOR

Articolul 7

Ipotezele de evaluare

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele pe baza ipotezei că întreprinderea își va continua activitatea în condiții normale.

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Pentru recunoașterea și evaluarea activelor și pasivelor, altele decât rezervele tehnice, se aplică articolele 9-16.

Articolul 9

Metodologia de evaluare — principiile generale

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc activele și pasivele cu respectarea standardelor internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002, cu condiția ca aceste standarde să includă metode de evaluare compatibile cu metoda de evaluare prevăzută la articolul 75 din Directiva 2009/138/CE. În cazul în care standardele respective permit utilizarea mai multor metode de evaluare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează numai metodele de evaluare care sunt conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

3.  În cazul în care metodele de evaluare incluse în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 nu concordă — fie temporar, fie permanent — cu metoda de evaluare stabilită la articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează alte metode de evaluare care sunt considerate conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

4.  Prin derogare de la alineatele (1) și (2) și, în special, respectând principiul proporționalității prevăzut la articolul 29 alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot recunoaște și evalua un activ sau un pasiv pe baza metodei de evaluare pe care o utilizează pentru întocmirea situațiilor lor financiare anuale sau consolidate, în cazul în care:

(a) metoda de evaluare este conformă cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE;

(b) metoda de evaluare este proporțională cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii;

(c) întreprinderea nu evaluează activul sau pasivul respectiv cu ajutorul standardelor internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 în situațiile sale financiare;

(d) evaluarea activelor și pasivelor cu ajutorul standardelor internaționale de contabilitate ar impune costuri asupra întreprinderii care ar fi disproporționate în raport cu totalul cheltuielilor administrative.

5.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează separat activele individuale.

6.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează separat pasivele individuale.

Articolul 10

Metodologia de evaluare — ierarhia evaluării

1.  Atunci când evaluează activele și pasivele în conformitate cu articolul 9 alineatele (1), (2) și (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare urmează ierarhia de evaluare prevăzută la alineatele (2)-(7), ținând seama de caracteristicile activului sau ale pasivului în cazurile în care participanții de pe piață ar ține seama de acele caracteristici atunci când ar determina valoarea activului la data evaluării, inclusiv de forma și de locul activului sau al pasivului și, dacă este cazul, de restricțiile privind vânzarea sau utilizarea activului.

2.  Ca metodă de evaluare implicită, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele cu ajutorul prețurilor de piață cotate pe piețele active pentru active sau pasive identice.

3.  În cazul în care utilizarea de prețuri de piață cotate pe piețele active pentru active sau pasive identice nu este posibilă, întreprinderile de asigurare și de reasigurare își evaluează activele și pasivele cu ajutorul prețurilor de piață cotate pe piețele active pentru active și pasive similare, cu ajustări care să reflecte diferențele. Aceste ajustări reflectă factorii specifici activului sau pasivului, inclusiv toate elementele următoare:

(a) forma și locul activului sau pasivului;

(b) măsura în care intrările sunt legate de elemente comparabile cu activul sau pasivul; și

(c) volumul și nivelul de activitate de pe piețele pe care intrările sunt observate.

4.  Utilizarea prețurilor cotate pe piață de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare se bazează pe criteriile pentru piețele active, astfel cum sunt definite în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002.

5.  În cazul în care criteriile menționate la alineatul (4) nu sunt îndeplinite, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează metode alternative de evaluare, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol.

6.  Atunci când utilizează metode alternative de evaluare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se bazează cât mai puțin posibil pe intrările specifice întreprinderii și utilizează la maximum intrările de pe piața relevantă, incluzând următoarele:

(a) prețuri cotate pentru active sau pasive identice sau similare de pe piețe care nu sunt active;

(b) alte intrări decât prețurile cotate observabile pentru activ sau pentru pasiv, inclusiv ratele dobânzii și curbele de randament observabile la intervale cotate în mod curent, volatilitățile implicite și marjele de credit;

(c) intrările coroborate în funcție de piață, care pot să nu fie direct observabile, dar care se bazează pe date observabile pe piață sau sunt sprijinite de astfel de date.

Toate aceste intrări de pe piață trebuie ajustate pentru a se ține seama de factorii menționați la alineatul (3).

În măsura în care nu sunt disponibile intrări observabile relevante, inclusiv în situațiile în care activitatea de piață pentru activul sau pasivul respectiv este redusă sau chiar inexistentă la data evaluării, întreprinderile utilizează intrările neobservabile care reflectă ipotezele pe care le-ar utiliza participanții de pe piață pentru stabilirea valorii unui activ sau a unui pasiv, inclusiv ipotezele privind riscul. În cazul în care se utilizează intrări neobservabile, întreprinderile ajustează datele specifice întreprinderilor dacă informațiile disponibile rezonabile indică faptul că alți participanți de pe piață ar utiliza date diferite sau dacă există un element specific întreprinderii care nu este disponibil altor participanți de pe piață.

Atunci când evaluează ipotezele privind riscul menționate la prezentul alineat, întreprinderile țin seama de riscul inerent în tehnica de evaluare specifică utilizată pentru măsurarea valorii juste și de riscul inerent intrărilor utilizate de această tehnică de evaluare.

7.  Întreprinderile utilizează tehnici de evaluare conforme cu una sau mai multe dintre următoarele abordări atunci când se utilizează metode alternative de evaluare:

(a) abordarea bazată pe piață, care utilizează prețuri și alte informații relevante generate de tranzacțiile de pe piață ce implică active, pasive, grupuri de active și grupuri de pasive identice sau similare. Tehnicile de evaluare conforme cu abordarea bazată pe piață includ matricea de stabilire a prețurilor.

(b) abordarea bazată pe venituri, care convertește cuantumurile viitoare, cum ar fi fluxurile de trezorerie sau veniturile ori cheltuielile, într-un singur cuantum actual. Valoarea justă reflectă așteptările pieței de la momentul respectiv privind acele cuantumuri viitoare. Tehnicile de evaluare conforme cu abordarea bazată pe venituri includ tehnicile valorii actualizate, modelele de fixare a prețului pe valoarea opțiunii și metoda câștigurilor în plus pe mai multe perioade;

(c) abordarea bazată pe costuri sau abordarea bazată pe costul curent de înlocuire reflectă cuantumul care ar fi necesar la momentul respectiv pentru a înlocui utilitatea economică a activului. Din perspectiva unui participant la piață care este vânzător, prețul care ar fi obținut pentru activ se bazează pe costurile suportate de un participant la piață care este cumpărător pentru a achiziționa sau a construi un activ înlocuitor cu utilitate comparabilă, ajustat pentru uzură morală.

Articolul 11

Recunoașterea datoriilor contingente

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare contabilizează drept pasive datoriile contingente recunoscute conform dispozițiilor de la articolul 9 din prezentul regulament, dacă acestea sunt semnificative.

2.  Datoriile contingente sunt semnificative în cazul în care informațiile cu privire la mărimea sau natura curentă sau potențială a acestor datorii ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor cărora le sunt destinate aceste informații, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

Articolul 12

Metodele de evaluare pentru fondul comercial și imobilizările necorporale

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează următoarele active la nivelul zero:

1. fondul comercial;

2. imobilizările necorporale, altele decât fondul comercial, cu excepția cazului în care imobilizarea necorporală poate fi vândută separat și întreprinderea de asigurare și de reasigurare poate demonstra că există pentru aceleași active sau pentru active similare o valoare care a fost obținută în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), caz în care activul se evaluează în conformitate cu articolul 10.

Articolul 13

Metodele de evaluare pentru întreprinderi afiliate

1.  În scopul evaluării activelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare individuale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează participațiile în întreprinderile afiliate, în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, în conformitate cu următoarea ierarhie a metodelor:

(a) cu ajutorul metodei de evaluare implicite prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din prezentul regulament;

(b) cu ajutorul metodei ajustate a punerii în echivalență menționate la alineatul (3), dacă evaluarea în conformitate cu litera (a) nu este posibilă;

(c) cu ajutorul fie al metodei de evaluare prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din prezentul regulament, fie al unor metode de evaluare alternative, în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din prezentul regulament, cu condiția ca toate condițiile de mai jos să fie îndeplinite:

(i) nu este posibilă nici evaluarea în conformitate cu litera (a), nici evaluarea în conformitate cu litera (b);

(ii) întreprinderea nu este o întreprindere filială, astfel cum este definită la articolul 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

2.  Prin derogare de la alineatul (1), în scopul evaluării activelor întreprinderilor de asigurare și de reasigurare individuale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează la nivelul zero participațiile în următoarele întreprinderi:

▼M1

(a) societățile care sunt excluse din domeniul de aplicare al supravegherii la nivel de grup în temeiul articolului 214 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

▼B

(b) întreprinderile care sunt excluse din fondurile proprii eligibile pentru solvabilitatea la nivel de grup în conformitate cu articolul 229 din Directiva 2009/138/CE.

3.  Metoda ajustată a punerii în echivalență menționată la alineatul (1) litera (b) impune întreprinderii participative obligația de a-și evalua participațiile în întreprinderi afiliate pe baza proporției excedentului de active față de pasive al întreprinderii afiliate deținute de întreprinderea participativă.

4.  Atunci când calculează excedentul de active față de pasive pentru întreprinderile afiliate, întreprinderea participativă evaluează activele și pasivele individuale ale întreprinderii în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE și, în cazul în care întreprinderea afiliată este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau un vehicul investițional ca cele menționate la articolul 211 din respectiva directivă, rezervele tehnice în conformitate cu articolele 76-85 din directiva sus-menționată.

5.  Atunci când calculează excedentul de active față de pasive pentru întreprinderile afiliate, altele decât întreprinderile de asigurare sau de reasigurare, întreprinderea participativă poate avea în vedere metoda punerii în echivalență prevăzută în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002, pentru a se conforma articolului 75 din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care evaluarea activelor și a pasivelor individuale în conformitate cu alineatul (4) nu este posibilă. În astfel de cazuri, întreprinderea participativă deduce din valoarea întreprinderii afiliate valoarea fondului comercial și a altor imobilizări necorporale care ar fi evaluată la nivelul zero în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din prezentul regulament.

▼M1

6.  Dacă se îndeplinesc criteriile menționate la articolul 9 alineatul (4) din prezentul regulament și dacă utilizarea metodelor de evaluare menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) nu este posibilă, participațiile în societăți afiliate pot fi evaluate pe baza metodei de evaluare pe care societățile de asigurare sau de reasigurare o utilizează la întocmirea situațiilor financiare anuale sau consolidate. În astfel de cazuri, societatea participativă scade din valoarea societății afiliate valoarea fondului comercial și a altor imobilizări necorporale care ar fi evaluată la zero în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din prezentul regulament.

▼B

Articolul 14

Metodele de evaluare pentru pasive specifice

1.  În momentul recunoașterii inițiale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează, în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament, pasivele financiare menționate în standardele internaționale de contabilitate adoptate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. După recunoașterea inițială nu trebuie să existe nicio ajustare ulterioară pentru a ține seama de modificarea propriei bonități a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează datoriile contingente care au fost recunoscute în conformitate cu articolul 11. Valoarea datoriilor contingente este egală cu valoarea actualizată preconizată a fluxurilor de trezorerie viitoare necesare pentru decontarea unei datorii contingente pe durata de viață a acelei datorii contingente, cu ajutorul structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc.

Articolul 15

Impozitele amânate

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc și evaluează impozitele amânate în raport cu toate activele și pasivele, inclusiv rezerve tehnice, care sunt recunoscute în scopuri de solvabilitate sau în scopuri fiscale în conformitate cu articolul 9.

2.  Fără a aduce atingere alineatului (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează impozitele amânate, altele decât creanțele privind impozitul amânat ce rezultă din reportarea creditelor fiscale neutilizate și din reportarea pierderilor fiscale neutilizate, pe baza diferenței dintre valorile atribuite activelor și pasivelor recunoscute și evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE și, în cazul rezervelor tehnice, în conformitate cu articolele 76-85 din respectiva directivă, pe de o parte, și valorile atribuite activelor și pasivelor recunoscute și evaluate în scopuri fiscale, pe de altă parte.

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare atribuie o valoare pozitivă creanțelor privind impozitul amânat doar în cazul în care este probabil că va fi disponibil un profit impozabil viitor pe baza căruia să se poată utiliza creanța privind impozitul amânat, luând în considerare orice cerințe legale sau de reglementare privind termenele referitoare la reportarea pierderilor fiscale neutilizate sau la reportarea creditelor fiscale neutilizate.

Articolul 16

Excluderea metodelor de evaluare

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează activele financiare sau pasivele financiare la cost sau la cost amortizat.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică modele de evaluare care evaluează la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea justă minus costurile generate de vânzare.

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează bunuri, investiții imobiliare și imobilizări corporale cu modele de cost atunci când valoarea activului este determinată ca fiind costul minus amortizarea și deprecierea.

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare care sunt locatari printr-un contract de leasing financiar sau locatori respectă toate condițiile de mai jos atunci când evaluează active și pasive în cadrul unui acord de leasing:

(a) activele în leasing se evaluează la valoarea justă;

(b) pentru a determina valoarea actualizată a plăților minime de leasing se utilizează intrări conforme cu piața și nu se realizează ulterior ajustări pentru a se ține seama de propria bonitate a întreprinderii;

(c) evaluarea la cost amortizat nu se aplică.

5.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare ajustează valoarea realizabilă netă pentru inventare în funcție de costul de finalizare estimat și de costurile estimate necesare efectuării vânzării atunci când aceste costuri sunt semnificative. Respectivele costuri sunt considerate a fi semnificative dacă neincluderea lor ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor bilanțului, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere. Evaluarea la cost nu se aplică.

6.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu evaluează granturile nemonetare la un cuantum nominal.

7.  Atunci când evaluează active biologice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare ajustează valoarea adăugând costurile estimate aferente vânzării, în cazul în care acestea sunt semnificative.



CAPITOLUL III

NORMELE PRIVIND REZERVELE TEHNICE



SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale

Articolul 17

Recunoașterea și derecunoașterea obligațiilor de asigurare și de reasigurare

Pentru calculul celei mai bune estimări și a marjei de risc a rezervelor tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc o obligație aferentă asigurărilor și reasigurărilor fie la data la care întreprinderea devine parte la contractul care dă naștere obligației, fie la data la care începe acoperirea de asigurare sau de reasigurare, dacă aceasta survine mai devreme. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare recunosc numai obligațiile aflate în limitele contractului.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare derecunosc o obligație aferentă asigurărilor și reasigurărilor numai atunci când aceasta este stinsă, îndeplinită, anulată sau expirată.

Articolul 18

Limitele unui contract de asigurare sau de reasigurare

1.  Limitele unui contract de asigurare sau de reasigurare se definesc în conformitate cu alineatele (2)-(7).

2.  Toate obligațiile legate de contract aparțin contractului, inclusiv obligațiile referitoare la drepturile unilaterale ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a reînnoi sau a extinde domeniul de aplicare al contractului și obligațiile care se referă la primele plătite, cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (3)-(6).

3.  Obligațiile care se referă la acoperirea de asigurare sau de reasigurare oferită de întreprindere după oricare din datele următoare nu aparțin contractului, cu excepția cazului în care întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima pentru aceste obligații:

(a) momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a rezilia contractul;

(b) momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a refuza primele care trebuie plătite prin contract;

(c) momentul viitor în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a modifica primele sau beneficiile care trebuie plătite prin contract în așa fel încât primele să reflecte pe deplin riscurile.

Se consideră că se aplică litera (c) în cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare are dreptul unilateral de a modifica la o dată ulterioară primele sau beneficiile unui portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare în așa fel încât primele portofoliului să reflecte pe deplin riscurile acoperite de portofoliu.

Cu toate acestea, în cazul obligațiilor de asigurare de viață, dacă la începutul contractului se realizează o evaluare individuală a riscurilor în ceea ce privește obligațiile referitoare la persoana asigurată prin contract și dacă evaluarea respectivă nu poate fi repetată înainte de modificarea primelor sau a beneficiilor, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează la nivelul contractului dacă primele reflectă pe deplin riscurile în sensul literei (c).

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu iau în considerare restricțiile care se aplică drepturilor unilaterale menționate la literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat și limitările privind măsura în care primele sau beneficiile pot fi modificate dacă nu au un efect perceptibil asupra datelor economice ale contractului.

4.  În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are unul din drepturile unilaterale menționate la alineatul (3) care se referă numai la o parte a contractului, se aplică pentru acea parte a contractului principiile stabilite la alineatul (3).

5.  Obligațiile care nu se referă la primele care au fost deja plătite nu aparțin unui contract de asigurare sau de reasigurare decât dacă întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima viitoare și dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) contractul nu prevede despăgubirea pentru un anumit eveniment nesigur care afectează persoana asigurată;

(b) contractul nu include o garanție financiară a beneficiilor.

În sensul literelor (a) și (b), întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu iau în considerare gradul de acoperire a evenimentelor și garanțiile care nu au un efect perceptibil asupra datelor economice ale contractului.

6.  Dacă un contract de asigurare sau de reasigurare poate fi disociat în două părți și dacă una dintre aceste părți îndeplinește cerințele stabilite la alineatul (5) literele (a) și (b), orice obligații care nu se referă la primele aferente părții respective și care au fost deja plătite nu aparțin contractului, cu excepția cazului în care întreprinderea poate obliga deținătorul poliței să plătească prima viitoare pentru partea respectivă.

7.  În sensul alineatului (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare consideră că primele reflectă pe deplin riscurile acoperite de un portofoliu de obligații de asigurare sau de reasigurare numai în cazul în care nu există nicio împrejurare în care cuantumul beneficiilor și al cheltuielilor de plătit în cadrul portofoliului depășește cuantumul primelor de plătit în cadrul portofoliului.



SECȚIUNEA 2

Calitatea datelor

Articolul 19

Datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice

1.  Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt exhaustive în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele includ suficiente informații retrospective pentru a evalua caracteristicile riscurilor subiacente și a identifica tendințele în materie de riscuri;

(b) datele sunt disponibile pentru fiecare dintre grupele de risc omogene relevante utilizate pentru calculul rezervelor tehnice, iar pentru calculul rezervelor tehnice nu se exclude de la utilizare fără justificare nicio informație.

2.  Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt exacte în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele nu sunt afectate de erori semnificative;

(b) datele care provin din diferite perioade de timp și sunt utilizate pentru aceeași estimare sunt consecvente;

(c) datele sunt înregistrate în timp util și în mod consecvent de-a lungul timpului.

3.  Se consideră că datele utilizate pentru calculul rezervelor tehnice sunt adecvate în sensul articolului 82 din Directiva 2009/138/CE doar în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele sunt conforme cu scopurile pentru care vor fi utilizate;

(b) volumul și natura datelor asigură faptul că estimările realizate în momentul calculării rezervelor tehnice pe baza datelor nu includ o eroare de estimare semnificativă;

(c) datele sunt coerente cu ipotezele pe care se bazează tehnicile actuariale și statistice care li se aplică în momentul calculării rezervelor tehnice;

(d) datele reflectă în mod adecvat riscurile la care este expusă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în ceea ce privește obligațiile de asigurare și de reasigurare;

(e) datele au fost colectate, prelucrate și aplicate într-un mod transparent și bine structurat, pe baza unui proces documentat care cuprinde toate elementele următoarele:

(i) definiția criteriilor de calitate a datelor și o evaluare a calității datelor, inclusiv standardele calitative și cantitative specifice pentru diferite seturi de date;

(ii) utilizarea și stabilirea ipotezelor formulate în momentul colectării, prelucrării și aplicării datelor;

(iii) procesul de efectuare a actualizărilor datelor, inclusiv frecvența actualizărilor, precum și circumstanțele care determină actualizări suplimentare.

(f) Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că datele lor sunt utilizate în mod consecvent de-a lungul timpului pentru calculul rezervelor tehnice.

În sensul literei (b), se consideră că o eroare de estimare în calculul rezervelor tehnice este semnificativă dacă aceasta ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor rezultatului calculului, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza date dintr-o sursă externă cu condiția îndeplinirii tuturor următoarelor cerințe, pe lângă îndeplinirea cerințelor prevăzute la alineatele (1)-(4):

(a) întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să demonstreze că utilizarea acestor date este mai potrivită decât utilizarea datelor care sunt disponibile exclusiv dintr-o sursă internă;

(b) întreprinderile de asigurare sau de reasigurare cunosc originea acestor date și ipotezele sau metodologiile utilizate pentru prelucrarea datelor respective;

(c) întreprinderile de asigurare sau de reasigurare identifică orice tendințe ale acestor date și variațiile, fie în timp, fie la nivelul datelor, ale ipotezelor sau ale metodologiilor necesare pentru utilizarea datelor respective;

(d) întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să demonstreze că ipotezele și metodologiile menționate la literele (b) și (c) reflectă caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 20

Limitările datelor

În cazul în care datele nu sunt conforme cu articolul 19, întreprinderile de asigurare și de reasigurare elaborează o documentație în mod corespunzător cu privire la limitările datelor, în care precizează dacă și în ce mod vor fi remediate aceste limitări și descriu funcțiile din cadrul sistemului de guvernanță al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare responsabile pentru acest proces. Înainte de a li se aduce ajustări în vederea remedierii limitărilor, datele se înregistrează și se stochează în mod corespunzător.

Articolul 21

Utilizarea adecvată a aproximărilor pentru a calcula cea mai bună estimare

În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu dispun de suficiente date de o calitate adecvată pentru a aplica o metodă actuarială fiabilă, acestea pot utiliza aproximări adecvate pentru a calcula cea mai bună estimare, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele următoare:

(a) insuficiența datelor nu se datorează caracterului necorespunzător al proceselor și procedurilor interne de colectare, stocare sau validare a datelor utilizate pentru evaluarea rezervelor tehnice;

(b) insuficiența datelor nu poate fi remediată prin utilizarea de date externe;

(c) nu ar fi fezabil ca întreprinderea să ajusteze datele pentru a remedia insuficiența.



SECȚIUNEA 3

Metodologiile de calcul al rezervelor tehnice



Subsecțiunea 1

Ipotezele aflate la baza calculului rezervelor tehnice

Articolul 22

Dispoziții generale

1.  Se consideră că ipotezele sunt realiste în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a) întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt în măsură să explice și să justifice fiecare dintre ipotezele utilizate, ținând seama de importanța ipotezei, de incertitudinea pe care aceasta o implică, precum și de ipotezele alternative relevante;

(b) circumstanțele în care ipotezele ar fi considerate false pot fi identificate în mod clar;

(c) cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul capitol, ipotezele se bazează pe caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare, fără a se ține seama, în cazul în care este posibil, de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care deține portofoliul;

(d) întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează ipotezele în mod consecvent în timp și în grupe de risc și linii de activitate omogene, fără modificări arbitrare;

(e) ipotezele reflectă în mod adecvat orice incertitudine aflată la baza fluxurilor de trezorerie.

În sensul literei (c), întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează numai informații specifice pentru întreprindere, inclusiv informații referitoare la gestionarea cererilor de despăgubiri și la cheltuieli, atunci când informațiile respective reflectă mai bine caracteristicile portofoliului de obligații de asigurare sau de reasigurare decât informațiile care nu se limitează la anumite întreprinderi sau atunci când, fără utilizarea acestor informații, calculul rezervelor tehnice în mod prudent, fiabil și obiectiv nu ar fi posibil.

2.  Ipotezele se utilizează în sensul articolului 77 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE numai dacă respectă dispozițiile alineatului (1) de la prezentul articol.

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc ipoteze privind parametrii sau scenariile viitoare ale pieței financiare care sunt adecvate și conforme cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE. În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează un model pentru realizarea previziunilor privind parametrii viitori ai piețelor financiare, modelul trebuie să respecte toate cerințele următoare:

(a) să genereze prețuri ale activelor care să fie conforme cu prețurile activelor observate pe piețele financiare;

(b) să nu implice nicio posibilitate de arbitraj;

(c) calibrarea parametrilor și scenariilor să corespundă structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare menționată la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 23

Deciziile viitoare de gestionare

1.  Se consideră că ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare sunt realiste în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a) ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare sunt determinate în mod obiectiv;

(b) deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt în concordanță cu practica de afaceri și cu strategia de afaceri curente ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, inclusiv în ceea ce privește utilizarea tehnicilor de diminuare a riscurilor; în cazul în care există suficiente dovezi potrivit cărora întreprinderea își va modifica practicile sau strategia, deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt în concordanță cu noile practici sau strategii;

(c) deciziile viitoare de gestionare prezumate sunt coerente între ele;

(d) deciziile viitoare de gestionare prezumate nu intră în contradicție cu nicio obligație asumată față de deținătorii de polițe și de beneficiari și nici cu cerințele juridice aplicabile întreprinderii;

(e) deciziile viitoare de gestionare prezumate iau în considerare orice indicații publice oferite de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare cu privire la acțiunile pe care aceasta preconizează să le întreprindă sau să nu le întreprindă.

2.  Ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare trebuie să fie realiste și să includă toate elementele următoare:

(i) o comparație între deciziile viitoare de gestionare prezumate și deciziile de gestionare adoptate anterior de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(ii) o comparație între deciziile viitoare de gestionare luate în considerare în calculele actuale și în cele anterioare ale celei mai bune estimări;

(iii) o evaluare a impactului modificărilor ipotezelor privind deciziile viitoare de gestionare asupra valorii rezervelor tehnice.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare trebuie să fie în măsură să explice orice deviații relevante în ceea ce privește punctele (i) și (ii) la cererea autorităților de supraveghere și, în cazul în care modificările unor ipoteze privind deciziile viitoare de gestionare au un impact semnificativ asupra rezervelor tehnice, motivele pentru această sensibilitate și modul în care sensibilitatea este luată în considerare în cadrul procesului decizional din întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.  În sensul alineatului (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc un plan cuprinzător al deciziilor viitoare de gestionare, aprobat de organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare și de reasigurare, care prevede toate elementele următoarele:

(a) identificarea deciziilor viitoare de gestionare care sunt relevante pentru evaluarea rezervelor tehnice;

(b) identificarea circumstanțelor specifice în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se așteaptă în mod rezonabil să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a);

(c) identificarea circumstanțelor specifice în care este posibil ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să nu fie în măsură să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a), precum și o descriere a modului în care aceste circumstanțe sunt luate în considerare pentru calculul rezervelor tehnice;

(d) ordinea în care deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) ar fi puse în practică și cerințele de guvernanță aplicabile acestor decizii de gestionare viitoare;

(e) o descriere a oricăror măsuri curente necesare pentru garantarea faptului că întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este în măsură să pună în practică fiecare decizie de gestionare viitoare menționată la litera (a);

(f) o descriere a modului în care deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) au fost reflectate în calculul celei mai bune estimări;

(g) o descriere a procedurilor de raportare internă aplicabile care acoperă deciziile viitoare de gestionare menționate la litera (a) incluse în calculul celei mai bune estimări.

4.  Ipotezele privind deciziile viitoare de gestionare țin seama de timpul necesar pentru punerea în practică a deciziilor de gestionare și de orice cheltuieli generate de acestea.

5.  Sistemul de asigurare a transmiterii informațiilor este considerat eficace în sensul articolului 41 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE numai în cazul în care procedurile de raportare menționate la alineatul (3) litera (g) de la prezentul articol includ cel puțin o comunicare anuală către organul administrativ, de control sau de conducere.

Articolul 24

Beneficiile discreționare viitoare

În cazul în care viitoarele beneficii discreționare depind de activele deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, întreprinderile își bazează calculul celei mai bune estimări pe activele deținute la momentul respectiv de către întreprinderi și își asumă modificările viitoare la nivelul alocării activelor în conformitate cu articolul 23. Ipotezele privind randamentele viitoare ale activelor trebuie să fie conforme cu structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc, incluzând, dacă este cazul, o primă de echilibrare, o primă de volatilitate sau o măsură tranzitorie privind rata fără risc, precum și cu evaluarea activelor în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 25

Calculul separat al viitoarelor beneficii discreționare

Atunci când își calculează rezervele tehnice, întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc separat valoarea viitoarelor beneficii discreționare.

Articolul 26

Comportamentul deținătorului poliței

Atunci când stabilesc probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare realizează o analiză a comportamentului trecut al deținătorilor de polițe și o evaluare prospectivă a comportamentului preconizat al acestora. Această analiză ia în considerare toate elementele următoare:

(a) în ce măsură exercitarea opțiunilor a fost și va fi benefică deținătorilor de polițe în circumstanțele valabile în momentul exercitării opțiunii;

(b) influența condițiilor economice trecute și viitoare;

(c) impactul deciziilor de gestionare trecute și viitoare;

(d) orice alte circumstanțe care ar putea influența deciziile deținătorilor de polițe cu privire la exercitarea opțiunii.

Se consideră că probabilitatea este independentă de elementele menționate la literele (a)-(d) numai în cazul în care există dovezi empirice care să sprijine o astfel de ipoteză.



Subsecțiunea 2

Informații aflate la baza calculului celor mai bune estimări

Articolul 27

Credibilitatea informațiilor

Informațiile sunt considerate credibile în sensul articolului 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai atunci când întreprinderile de asigurare și de reasigurare demonstrează credibilitatea informațiilor, ținând seama de consecvența și obiectivitatea informațiilor în cauză, de fiabilitatea sursei de informație și de transparența modului în care informațiile sunt generate și prelucrate.



Subsecțiunea 3

Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul celei mai bune estimări

Articolul 28

Fluxurile de trezorerie

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celei mai bune estimări includ toate fluxurile de trezorerie următoare, în măsura în care acestea se referă la contractele de asigurare și de reasigurare existente:

(a) beneficiile plătite deținătorilor de polițe și beneficiarilor;

(b) plățile pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le va suporta în momentul furnizării de beneficii contractuale care sunt plătite în natură;

(c) plățile cheltuielilor menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE;

(d) plățile primelor și orice fluxuri de trezorerie suplimentare care rezultă din aceste prime;

(e) plățile efectuate între întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și intermediari care sunt asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare;

(f) plățile efectuate între întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și firmele de investiții în legătură cu contractele cu beneficii de tip index-linked și unit-linked;

(g) plățile efectuate pentru recuperare și subrogație, în măsura în care acestea nu se califică drept active sau pasive separate în sensul standardelor internaționale de contabilitate aprobate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;

(h) plățile impozitelor care sunt sau urmează să fie percepute de la deținătorii de polițe sau care sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 29

Evoluțiile viitoare preconizate în mediul extern

Calculul celei mai bune estimări ține seama de evoluțiile viitoare preconizate care vor avea un impact semnificativ asupra intrărilor și ieșirilor de numerar necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata de viață a acestora. În acest scop, viitoarele evoluții includ evoluțiile demografice, juridice, medicale, tehnologice, sociale, de mediu și economice, inclusiv inflația, astfel cum se menționează la articolul 78 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 30

Incertitudinile legate de fluxurile de trezorerie

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celei mai bune estimări țin seama în mod explicit sau implicit de toate incertitudinile legate de fluxurile de trezorerie, inclusiv de toate caracteristicile următoare:

(a) incertitudinile legate de momentul apariției, frecvența și gravitatea evenimentelor asigurate;

(b) incertitudinile legate de cuantumurile care vor face obiectul cererilor de despăgubire, inclusiv în ceea ce privește inflația cererilor de despăgubire, precum și incertitudinile legate de perioada necesară pentru a stabili daunele și a plăti despăgubirile;

(c) incertitudinile legate de cuantumul cheltuielilor menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE;

(d) incertitudinile legate de evoluțiile viitoare preconizate menționate la articolul 29, în măsura în care acest lucru este fezabil;

(e) incertitudinile legate de comportamentul deținătorilor de polițe;

(f) dependența dintre două sau mai multe cauze ale incertitudinilor;

(g) dependența fluxurilor de trezorerie de împrejurările anterioare datei fluxurilor de trezorerie.

Articolul 31

Cheltuielile

1.  Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru a calcula cea mai bună estimare iau în considerare următoarele cheltuieli, care se referă la obligațiile de asigurare și de reasigurare recunoscute ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare și care sunt menționate la articolul 78 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE:

(a) cheltuielile administrative;

(b) cheltuielile de gestionare a investițiilor;

(c) cheltuielile de gestionare a cererilor de despăgubire;

(d) cheltuielile de achiziție.

Cheltuielile menționate la literele (a)-(d) țin seama de cheltuielile indirecte ocazionate de administrarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

2.  Cheltuielile indirecte se alocă în mod realist, obiectiv și consecvent de-a lungul timpului părților din cea mai bună estimare la care se referă.

3.  Pentru calculul brut al celei mai bune estimări se iau în considerare cheltuielile legate de contractele de reasigurare și de vehiculele investiționale.

4.  Cheltuielile se proiectează pe baza ipotezei că întreprinderea va subscrie noi elemente de portofoliu în viitor.

Articolul 32

Opțiunile contractuale și garanțiile financiare

Pentru calculul celei mai bune estimări, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de toate elementele următoare:

(a) toate garanțiile financiare și opțiunile contractuale incluse în polițele lor de asigurare și de reasigurare;

(b) toți factorii care pot afecta probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale sau să atingă valoarea garanțiilor financiare.

Articolul 33

Moneda aferentă obligației

Cea mai bună estimare se calculează separat pentru fluxurile de trezorerie cu monede diferite.

Articolul 34

Metodele de calcul

1.  Cea mai bună estimare se calculează în mod transparent și în așa fel încât să se asigure că metoda de calcul și rezultatele care se obțin din aceasta pot fi revizuite de către un expert calificat.

2.  Alegerea metodelor actuariale și statistice pentru calculul celei mai bune estimări se bazează pe măsura în care acestea sunt adecvate pentru a reflecta riscurile care afectează fluxurile de trezorerie suport și natura obligațiilor de asigurare și de reasigurare. Metodele actuariale și statistice trebuie să fie coerente cu toate datele relevante disponibile pentru calculul celei mai bune estimări și să utilizeze toate aceste date.

3.  În cazul în care o metodă de calcul se bazează pe date grupate privind polițele, întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că gruparea pe polițe creează grupe de risc omogene care reflectă în mod adecvat riscurile polițelor individuale incluse în grupurile de polițe respective.

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare analizează măsura în care valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie depinde atât de rezultatele preconizate ale unor evenimente și evoluții viitoare, cât și de modul în care rezultatele reale din anumite scenarii s-ar putea abate de la rezultatele preconizate.

5.  În cazul în care valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie depinde de evenimentele și evoluțiile viitoare menționate la alineatul (4), întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează o metodă de calcul al celei mai bune estimări a fluxurilor de trezorerie care să reflecte aceste dependențe.

Articolul 35

Grupele de risc omogene ale obligațiilor de asigurare de viață

Previziunile fluxurilor de trezorerie utilizate pentru calculul celor mai bune estimări ale obligațiilor de asigurare de viață se efectuează separat pentru fiecare poliță. În cazul în care calculul separat pentru fiecare poliță ar presupune o sarcină excesivă pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, aceasta poate efectua previziunile pe grupuri de polițe, cu condiția ca modalitatea de grupare să îndeplinească toate cerințele următoare:

(a) să nu existe diferențe semnificative în ceea ce privește natura și complexitatea riscurilor aflate la baza polițelor care aparțin aceluiași grup;

(b) modalitatea de grupare a polițelor să nu prezinte o imagine falsă a riscurilor aflate la baza polițelor și să nu declare în mod greșit cheltuielile acestora;

(c) modalitatea de grupare a polițelor să poată da aproximativ aceleași rezultate pentru calculul celei mai bune estimări ca un calcul bazat pe polițe individuale, în special în ceea ce privește garanțiile financiare și opțiunile contractuale incluse în polițe.

Articolul 36

Obligațiile de asigurare generală

1.  Cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare generală se calculează separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante.

2.  Rezervele aferente primelor se referă la evenimentele viitoare legate de cererile de despăgubire acoperite de obligațiile de asigurare și de reasigurare care intră sub incidența limitei contractului menționate la articolul 18. Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul rezervelor aferente primelor includ beneficiile, cheltuielile și primele legate de aceste evenimente.

3.  Rezervele aferente cererilor de despăgubire restante se referă la evenimente legate de cererile de despăgubire care au avut deja loc, indiferent dacă despăgubirile rezultate din evenimentele respective au fost declarate sau nu.

4.  Previziunile fluxurilor de trezorerie pentru calculul rezervelor aferente cererilor de despăgubire restante includ beneficiile, cheltuielile și primele legate de evenimentele menționate la alineatul (3).



Subsecțiunea 4

Marja de risc

Articolul 37

Calculul marjei de risc

1.  Marja de risc pentru întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare se calculează utilizând următoarea formulă:

image

unde:

(a)  CoC este rata costului capitalului;

(b) suma acoperă toate numerele întregi, inclusiv 0;

(c) SCR(t) este cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) după t ani;

(d) r(t + 1) este rata de bază a dobânzilor fără risc pentru scadența de t + 1 ani.

Rata de bază a dobânzilor fără risc r(t + 1) se alege în conformitate cu moneda utilizată pentru situațiile financiare ale întreprinderii de asigurare și de reasigurare.

2.  În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare își calculează cerința de capital de solvabilitate cu ajutorul unui model intern aprobat și stabilesc că modelul este adecvat pentru a calcula cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) pentru fiecare punct temporal situat pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează modelul intern pentru a calcula cuantumurile SCR(t) menționate la alineatul (1).

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare alocă liniilor de activitate menționate la articolul 80 din Directiva 2009/138/CE marja de risc pentru întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare. Alocarea reflectă în mod adecvat contribuțiile liniilor de activitate la cerința de capital de solvabilitate menționată la articolul 38 alineatul (2) pe durata de viață a întregului portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare.

Articolul 38

Întreprinderea de referință

1.  Calculul marjei de risc se bazează pe toate ipotezele următoare:

(a) întregul portofoliu de obligații de asigurare și de reasigurare al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care calculează marja de risc (întreprinderea inițială) este preluat de o altă întreprindere de asigurare sau de reasigurare (întreprinderea de referință);

(b) fără a aduce atingere literei (a), în cazul în care întreprinderea inițială realizează simultan atât activități de asigurare de viață, cât și activități de asigurare generală, în conformitate cu articolul 73 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE, portofoliul obligațiilor de asigurare aferente asigurării de viață și reasigurării de viață și portofoliul obligațiilor de asigurare aferente asigurării generale și reasigurării generale sunt preluate în mod separat de către două întreprinderi de referință diferite;

(c) transferul obligațiilor de asigurare și de reasigurare include orice contracte și acorduri de reasigurare cu vehiculele investiționale legate de aceste obligații;

(d) întreprinderea de referință nu are niciun fel de obligații de asigurare sau de reasigurare și niciun fel de fonduri proprii înainte ca transferul să aibă loc;

(e) după transfer, întreprinderea de referință nu își asumă niciun fel de noi obligații de asigurare sau de reasigurare;

(f) după transfer, întreprinderea de referință atrage fonduri proprii eligibile egale cu cerința de capital de solvabilitate necesară pentru susținerea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata de viață a acestora;

(g) după transfer, întreprinderea de referință dispune de active a căror valoare se ridică la suma dintre cerința sa de capital de solvabilitate și rezervele tehnice calculate după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(h) activele sunt selectate în așa fel încât să se reducă la minimum cerința de capital de solvabilitate pentru riscul de piață la care este expusă întreprinderea de referință;

(i) cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de referință include toate riscurile următoare:

(i) riscul de subscriere aferent activității transferate;

(ii) în cazul în care acesta este semnificativ, riscul de piață menționat la litera (h), altul decât riscul ratei dobânzii;

(iii) riscul de credit aferent contractelor de reasigurare, acordurilor cu vehiculele investiționale, intermediarilor, deținătorilor de polițe, precum și oricăror alte expuneri semnificative care sunt strâns legate de obligațiile de asigurare și de reasigurare;

(iv) riscul operațional;

(j) capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile, menționată la articolul 108 din Directiva 2009/138/CE, de la nivelul întreprinderii de referință, corespunde pentru fiecare risc capacității rezervelor tehnice de a absorbi pierderile din întreprinderea inițială;

(k) nu există o capacitate a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, astfel cum se menționează la articolul 108 din Directiva 2009/138/CE, la nivelul întreprinderii de referință;

(l) sub rezerva literelor (e) și (f), întreprinderea de referință va adopta viitoare decizii de gestionare care sunt coerente cu deciziile viitoare de gestionare prezumate, menționate la articolul 23, ale întreprinderii inițiale.

2.  Pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare se presupune că cerința de capital de solvabilitate necesară pentru a sprijini obligațiile de asigurare și de reasigurare menționate la articolul 77 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2009/138/CE este egală cu cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii de referință, conform ipotezelor stabilite la alineatul (1).

3.  În sensul dispozițiilor de la alineatul (1) litera (i), riscul este considerat a fi semnificativ în cazul în care impactul acestuia asupra calculului marjei de risc ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor acestor informații, inclusiv dacă aceștia sunt autorități de supraveghere.

Articolul 39

Rata costului capitalului

Se presupune că rata costului capitalului menționată la articolul 77 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE este egală cu 6 %.



Subsecțiunea 5

Calculul rezervelor tehnice ca întreg

Articolul 40

Circumstanțele în care rezervele tehnice se calculează ca întreg și metoda de utilizat

1.  În sensul articolului 77 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE, fiabilitatea se evaluează în temeiul alineatelor (2) și (3) de la prezentul articol, iar rezervele tehnice se evaluează în temeiul alineatului (4) de la prezentul articol.

2.  Se consideră că replicarea fluxurilor de trezorerie este fiabilă în cazul în care respectivele fluxuri de trezorerie sunt replicate ca valoare și calendar în ceea ce privește riscurile subiacente ale fluxurilor de trezorerie respective și în toate scenariile posibile. Următoarele fluxuri de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare nu pot fi replicate în mod fiabil:

(a) fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare care depind de probabilitatea ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale, inclusiv drepturile de reziliere și răscumpărare;

(b) fluxurile de trezorerie asociate obligațiilor de asigurare sau de reasigurare care depind de nivelul, tendința sau volatilitatea ratelor de mortalitate, handicap, boală și morbiditate;

(c) toate cheltuielile care vor fi suportate în îndeplinirea obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

3.  Se consideră că instrumentele financiare sunt instrumente financiare pentru care se poate observa o valoare de piață fiabilă atunci când respectivele instrumente sunt tranzacționate pe o piață activă, diversificată, lichidă și transparentă. Piețele active trebuie să se conformeze, de asemenea, articolului 10 alineatul (4).

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc valoarea rezervelor tehnice pe baza prețului de piață al instrumentelor financiare utilizate pentru replicarea fluxurilor.



Subsecțiunea 6

Sumele recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

Articolul 41

Dispoziții generale

1.  Cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale se calculează în conformitate cu limitele contractelor de asigurare sau de reasigurare la care se referă aceste cuantumuri.

2.  Cuantumurile recuperabile provenite de la vehiculele investiționale, cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare finită menționate la articolul 210 din Directiva 2009/138/CE și cuantumurile recuperabile din alte contracte de reasigurare se calculează separat. Cuantumurile recuperabile de la un vehicul investițional nu depășesc expunerea maximă agregată la risc a respectivului vehicul investițional față de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.  În scopul calculării cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, fluxurile de trezorerie includ numai plățile legate de despăgubirile pentru evenimentele care fac obiectul asigurării și de creanțele de asigurare nedecontate. Plățile legate de alte evenimente sau de creanțe de asigurare decontate se contabilizează în afara cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale și a altor elemente ale rezervelor tehnice. În cazul în care s-a efectuat un depozit pentru fluxurile de trezorerie, cuantumurile recuperabile se ajustează în mod corespunzător pentru a se evita dubla contabilizare a activelor și a pasivelor legate de depozit.

4.  Cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale pentru obligațiile de asigurare generală se calculează separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante, în felul următor:

(a) fluxurile de trezorerie legate de rezervele aferente cererilor de despăgubire restante includ plățile compensatorii legate de despăgubirile contabilizate în rezervele brute pentru cererile de despăgubire restante ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care cedează riscurile;

(b) fluxurile de trezorerie legate de rezervele aferente primelor includ toate celelalte plăți.

5.  În cazul în care fluxurile de trezorerie provenite de la vehiculele investiționale și destinate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare nu depind în mod direct de cererile de despăgubire adresate întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care cedează riscurile, cuantumurile recuperabile provenite de la respectivele vehicule investiționale pentru cererile viitoare de despăgubire trebuie luate în considerare doar în măsura în care se poate verifica în mod prudent, fiabil și obiectiv că dezechilibrul structural dintre cereri și cuantumurile recuperabile nu este semnificativ.

Articolul 42

Ajustarea în cazul nerambursării de către o contraparte

1.  Ajustările necesare pentru a ține seama de pierderile probabile cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de către o contraparte, menționate la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE, se calculează separat de restul cuantumurilor recuperabile.

2.  Ajustarea necesară pentru a ține seama de pierderile probabile cauzate de nerespectarea clauzelor contractuale de către o contraparte se calculează ca valoarea actualizată preconizată a modificările fluxurilor de trezorerie aflate la baza cuantumurilor recuperabile de la contrapartea respectivă care ar apărea în cazul în care contrapartea nu și-ar respecta obligațiile contractuale, inclusiv ca urmare a insolvabilității sau a unui litigiu, într-un anumit moment. În acest scop, modificările fluxurilor de trezorerie nu iau în considerare efectul niciunei tehnici de diminuare a riscurilor care diminuează riscul de credit al contrapărții, în afară de tehnicile de diminuare a riscurilor bazate pe dețineri de garanții reale. Tehnicile de diminuare a riscurilor care nu sunt luate în considerare trebuie recunoscute separat fără a se majora cuantumurile recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

3.  Calculul menționat la alineatul (2) ține seama de posibilele evenimente de nerambursare produse pe parcursul duratei de viață a contractului de reasigurare sau a acordului cu vehiculul investițional și de eventuala variație în timp a probabilității de neplată, precum și de modul în care această variație se manifestă. Acest calcul trebuie realizat separat de către fiecare contraparte și pentru fiecare linie de activitate. În domeniul asigurărilor generale, calculul trebuie să fie efectuat, de asemenea, separat pentru rezervele aferente primelor și pentru rezervele aferente cererilor de despăgubire restante.

4.  Pierderea medie care rezultă din situația — menționată la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE — de nerespectare a clauzelor contractuale de o contraparte nu se evaluează la mai puțin de 50 % din cuantumurile recuperabile, excluzând ajustarea menționată la alineatul (1), cu excepția cazului în care există o bază fiabilă pentru o altă evaluare.

5.  Probabilitatea de neplată a unui vehicul investițional se calculează pe baza riscului de credit inerent activelor deținute de vehiculul investițional.



SECȚIUNEA 4

Structura temporală relevantă a ratei dobânzilor fără risc



Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 43

Dispoziții generale

Ratele structurii temporale de bază a ratei dobânzilor fără risc îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a) întreprinderile de asigurare și de reasigurare își pot obține ratele fără riscuri în practică;

(b) ratele sunt determinate în mod fiabil pe baza instrumentelor financiare tranzacționate pe o piață financiară diversificată, lichidă și transparentă.

Ratele structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc se calculează separat pentru fiecare monedă și scadență, pe baza tuturor informațiilor și datelor relevante pentru respectiva monedă și scadență. Acestea se stabilesc într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp.



Subsecțiunea 2

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc

Articolul 44

Instrumentele financiare relevante pentru obținerea ratelor de bază ale dobânzilor fără risc

1.  Pentru fiecare monedă și scadență, ratele de bază ale dobânzilor fără risc sunt obținute pe baza ratelor contractelor swap pe rata dobânzii pentru ratele dobânzii aferente monedei respective, ajustată pentru a se ține seama de riscul de credit.

2.  Pentru fiecare monedă, pentru scadențele în cazul cărora ratele contractelor swap pe rata dobânzii nu pot fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente, pentru a se obține ratele de bază ale dobânzilor fără risc se utilizează ratele titlurilor de stat emise în moneda respectivă, ajustate pentru a se ține seama de riscul de credit al titlurilor de stat, cu condiția ca ratele aferente acestor titluri de stat să poată fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente.

Articolul 45

Ajustarea în funcție de ratele contractelor swap pentru riscul de credit

Ajustarea pentru riscul de credit menționată la articolul 44 alineatul (1) se stabilește într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp. Ajustarea se stabilește pe baza diferenței dintre ratele care cuprind riscul de credit reflectat în rata variabilă a contractelor swap pe rata dobânzii și ratele dobânzii pe piața interbancară overnight aferente operațiunilor swap cu aceeași scadență, în cazul în care ambele rate pot fi obținute de pe piețe financiare diversificate, lichide și transparente. Calculul ajustării se bazează pe 50 de procente din media acestei diferențe pe parcursul unei perioade de un an. Ajustarea nu poate fi mai mică de 10 puncte de bază și nu poate depăși 35 de puncte de bază.

Articolul 46

Extrapolarea

1.  Principiile relevante aplicate în cazul în care se extrapolează structura relevantă pe termene a ratelor dobânzilor fără risc sunt același pentru toate monedele. Acest principiu se aplică, de asemenea, în ceea ce privește stabilirea celor mai lungi scadențe pentru care se pot observa rate ale dobânzii pe o piață diversificată, lichidă și transparentă și mecanismul care să asigure o bună convergență către o rată forward finală.

2.  În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică articolul 77d din Directiva 2009/138/CE, extrapolarea se aplică ratelor dobânzilor fără risc, inclusiv primei de volatilitate menționate la articolul respectiv.

3.  În cazul în care întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică articolul 77b din Directiva 2009/138/CE, extrapolarea se bazează pe ratele dobânzilor fără risc, fără o primă de echilibrare. Prima de echilibrare menționată la articolul respectiv se aplică ratelor dobânzilor fără risc extrapolate.

Articolul 47

Rata forward finală

1.  Pentru fiecare monedă, rata forward finală menționată la articolul 46 alineatul (1) este stabilă în timp și se modifică numai în urma modificărilor așteptărilor pe termen lung. Metodologia pentru obținerea ratei forward finale se specifică în mod clar, pentru a se asigura performanța calculelor diferitelor scenarii efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare. Aceasta se stabilește într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp.

2.  Pentru fiecare monedă, rată forward finală ține seama de așteptările privind rata dobânzii reale pe termen lung și de inflația preconizată, cu condiția ca aceste așteptări să poată fi determinate în mod fiabil pentru moneda respectivă. Rata forward finală nu cuprinde o primă de risc aferentă duratei pentru a reflecta riscul suplimentar aferent deținerii de investiții pe termen lung.

Articolul 48

Structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc aferentă monedelor raportate la euro

1.  Pentru o monedă raportată la euro poate fi utilizată structura temporală de bază a ratei dobânzilor fără risc pentru moneda euro, ajustată pentru riscul valutar, pentru a calcula cea mai bună estimare cu privire la obligațiile de asigurare sau de reasigurare exprimate în moneda respectivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) raportarea la euro garantează că rata de schimb dintre respectiva monedă și moneda euro rămâne într-un interval care să nu depășească 20 % din limita superioară a intervalului;

(b) situația economică din zona euro și cea din zona respectivei monede sunt suficient de asemănătoare pentru a garanta că ratele dobânzii pentru moneda euro și pentru respectiva monedă evoluează în mod similar;

(c) mecanismul de raportare la euro garantează că variațiile relative ale cursului de schimb pe o perioadă de un an nu depășesc limitele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, în cazul unor evenimente de piață extreme, care corespund nivelului de încredere prevăzut la articolul 101 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE;

(d) este îndeplinit unul dintre criteriile următoare:

(i) respectiva monedă participă la mecanismul european al cursului de schimb (MCS II);

(ii) există o decizie a Consiliului prin care se recunosc mecanismele de raportare între această monedă și moneda euro;

(iii) mecanismul de raportare este instituit prin legislația țării care stabilește moneda țării respective.

În aplicarea literei (c), sunt luate în calcul resursele financiare ale părților care garantează raportarea.

2.  Ajustarea pentru riscul valutar este negativă și corespunde costului de acoperire împotriva riscului ca valoarea în moneda raportată a unei investiții exprimate în euro să scadă ca urmare a unei modificări a nivelului ratei de schimb dintre euro și moneda raportată. Ajustarea trebuie să fie identică pentru toate întreprinderile de asigurare și de reasigurare.



Subsecțiunea 3

Prima de volatilitate

Articolul 49

Portofoliile de referință

1.  Portofoliile de referință menționate la articolul 77d alineatele (2) și (4) din Directiva 2009/138/CE sunt stabilite într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp. Metodele aplicate pentru stabilirea portofoliilor de referință sunt aceleași pentru toate monedele și țările.

2.  Pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară, activele din portofoliul de referință se evaluează în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) și se tranzacționează pe piețe care, cu excepția perioadelor de presiune mare asupra lichidității, se conformează articolului 40 alineatul (3). Instrumentele financiare tranzacționate pe piețele care încetează temporar să se conformeze articolului 40 alineatul (3) pot fi incluse în portofoliu doar atunci când se preconizează că piețele respective vor respecta din nou criteriile într-o perioadă de timp rezonabilă.

3.  Pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară, portofoliul de referință al activelor îndeplinește toate cerințele de mai jos:

(a) pentru fiecare monedă, activele sunt reprezentative pentru investițiile efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în acea monedă pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare și de reasigurare exprimate în moneda respectivă; pentru fiecare țară, activele sunt reprezentative pentru investițiile efectuate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare în acea țară pentru a acoperi cea mai bună estimare a obligațiilor aferente asigurărilor și reasigurărilor vândute pe piața de asigurări a acelei țări și exprimate în moneda țării respective;

(b) atunci când este posibil, portofoliul se bazează pe indici relevanți care sunt ușor accesibili publicului și există criterii publicate privind momentul și modul în care componentele acestor indici vor fi modificate;

(c) portofoliul de active include toate activele următoare:

 obligațiuni, securitizări și împrumuturi, inclusiv împrumuturi ipotecare

 acțiuni

 bunuri

În sensul literelor (a) și (b), investițiile în întreprinderile de asigurare și de reasigurare, în organismele de plasament colectiv și alte investiții sub formă de fonduri trebuie tratate ca investiții în active-suport.

Articolul 50

Formula de calcul al marjei aflate la baza primei de volatilitate

Pentru fiecare monedă și fiecare țară, marja menționată la articolul 77d alineatele (2) și (4) din Directiva 2009/138/CE se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  wgov este raportul dintre valoarea titlurilor de stat incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză și valoarea tuturor activelor incluse în respectivul portofoliu de referință;

(b)  Sgov este marja de monedă medie a titlurilor de stat incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză;

(c)  wcorp este raportul dintre valoarea obligațiunilor, altele decât titluri de stat, împrumuturi și securitizări, incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză și valoarea tuturor activelor incluse în respectivul portofoliu de referință;

(d)  Scorp este marja de monedă medie a obligațiunilor, altele decât titluri de stat, a împrumuturilor și a securitizărilor incluse în portofoliul de referință al activelor pentru moneda sau țara în cauză.

În sensul prezentului articol, „titluri de stat” înseamnă expunerile față de administrații centrale și bănci centrale.

Articolul 51

Marja corectată în funcție de risc

Proporția din marja de monedă medie care poate fi atribuită unei evaluări realiste a pierderilor estimate, a unui risc de credit neașteptat sau a oricărui alt risc menționat la articolul 77d alineatele (3) și (4) din Directiva 2009/138/CE se calculează în același mod ca și marja de credit istorică menționată la articolul 77c alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE și la articolul 54 din prezentul regulament.



Subsecțiunea 4

Prima de echilibrare

Articolul 52

Creșterea riscului de mortalitate

1.  Creșterea riscului de mortalitate menționată la articolul 77b alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/138/CE se referă la scenariul cel mai pesimist dintre următoarele două scenarii în ceea ce privește impactul asupra fondurilor proprii de bază:

(a) o creștere instantanee și permanentă de 15 % a ratelor mortalității utilizate pentru calculul celei mai bune estimări;

(b) o creștere instantanee de 0,15 puncte procentuale a ratelor mortalității (exprimate în procente) care sunt utilizate pentru calculul rezervelor tehnice, pentru a reflecta experiența mortalității în următoarele 12 luni.

2.  În sensul alineatului (1), creșterea ratelor mortalității se aplică numai acelor polițe de asigurare pentru care creșterea ratelor mortalității determină o creștere a rezervelor tehnice, luând în considerare toate elementele următoare:

(a) polițele de asigurare multiple legate de aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar constitui o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupuri de polițe, astfel cum se menționează la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora rezervele tehnice cresc ca urmare a creșterii ratei mortalității se poate, de asemenea, baza pe acele grupuri de polițe în loc să se bazeze pe polițe individuale, cu condiția că aceasta să genereze un rezultat care să nu fie diferit în mod semnificativ.

3.  În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora rezervele tehnice cresc ca urmare a creșterii ratei mortalității se aplică numai polițelor de asigurare aflate la baza acestora și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 53

Calculul primei de echilibrare

1.  Pentru calculul menționat la articolul 77c alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama doar de activele alocate ale căror fluxuri de trezorerie preconizate trebuie să replice fluxurile de trezorerie ale portofoliului de obligații de asigurare și de reasigurare, excluzând orice active care depășesc acest cadru. „Fluxul de trezorerie preconizat” al unui activ înseamnă fluxul de trezorerie al activului ajustat în așa fel încât să se țină seama de probabilitatea neîndeplinirii obligațiilor de plată aferente activului care corespunde elementului marjei de credit istorice prevăzut la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE sau, în cazul în care nu se poate obține o marjă de credit fiabilă pe baza statisticilor standard, proporțiile din media pe termen lung a marjei peste rata dobânzilor fără risc care sunt prevăzute la articolul 77c alineatul (2) literele (b) și (c) din respectiva directivă.

2.  Cuantumul marjei de credit istorice menționate la articolul 77c alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE scăzut din rezultatul calculului prevăzut la articolul 77c alineatul (1) litera (a) din directiva respectivă include doar acea proporție din marja de credit istorică ce nu a fost deja reflectată în ajustarea la fluxurile de trezorerie ale portofoliului de active alocat, astfel cum se prevede la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 54

Calculul marjei de credit istorice

1.  Marja de credit istorică menționată la articolul 77c alineatul (2) se calculează într-un mod transparent, prudent, fiabil, obiectiv și consecvent în timp, pe baza indicilor relevanți, atunci când aceștia sunt disponibili. Metodele pentru obținerea marjei de credit istorice a unei obligațiuni sunt aceleași pentru fiecare monedă și pentru fiecare țară și este posibil să nu fie aceleași pentru titlurile de stat și pentru alte obligațiuni.

2.  Calculul marjei de credit menționate la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE se bazează pe ipoteza că în caz de neplată poate fi recuperată 30 % din valoarea de piață.

3.  Media pe termen lung menționată la articolul 77c alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2009/138/CE se bazează pe date referitoare la ultimii 30 de ani. În cazul în care o parte din aceste date nu este disponibilă, aceasta se înlocuiește cu date construite. Datele construite se bazează pe datele disponibile și fiabile referitoare la ultimii 30 de ani. Datele care nu sunt fiabile se înlocuiesc cu date construite utilizându-se această metodologie. Datele construite se bazează pe ipoteze prudente.

4.  Pierderea estimată menționată la articolul 77c alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2009/138/CE corespunde pierderii ponderate cu probabilitățile pe care o suportă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare atunci când activul este retrogradat la un nivel mai scăzut de calitate a creditului și se înlocuiește imediat după aceea. Calculul pierderii estimate se bazează pe ipoteza că activul înlocuitor îndeplinește toate criteriile următoare:

(a) activul înlocuitor are același flux de trezorerie ca și activul înlocuit înainte de retrogradare;

(b) activul înlocuitor aparține aceleiași clase de active ca și activul înlocuit;

(c) activul înlocuitor are același nivel de calitate a creditului ca și activul înlocuit înainte de retrogradare sau un nivel superior;



SECȚIUNEA 5

Liniile de activitate

Articolul 55

Liniile de activitate

1.  Liniile de activitate menționate la articolul 80 din Directiva 2009/138/CE sunt cele stabilite în anexa I la prezentul regulament.

2.  Alocarea unei obligații aferente asigurărilor și reasigurărilor către o linie de activitate reflectă natura riscurilor legate de obligație. Forma juridică a obligației nu trebuie să fie în mod necesar determinantă pentru natura riscului.

3.  Cu condiția ca baza tehnică să fie în concordanță cu natura riscurilor legate de obligație, obligațiile aferente asigurărilor de sănătate care se realizează pe o bază tehnică similară cu cea a asigurărilor de viață se alocă liniilor de activitate aferente asigurărilor de viață, iar obligațiile aferente asigurărilor de sănătate care se realizează pe o bază tehnică similară cu cea a asigurărilor generale se alocă liniilor de activitate aferente asigurărilor generale.

4.  În cazul în care obligațiile de asigurare care rezultă în urma operațiunilor menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/138/CE nu pot fi în mod clar atribuite liniilor de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament pe baza naturii lor, acestea trebuie incluse în linia de activitate 32, astfel cum se prevede în anexa respectivă.

5.  În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare acoperă riscuri atât în domeniul asigurărilor de viață, cât și în cel al asigurărilor generale, obligațiile de asigurare sau de reasigurare trebuie să fie disociate în două părți referitoare la asigurările de viață și, respectiv, la asigurările generale.

6.  În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare acoperă riscuri aferente mai multor linii de activitate, astfel cum se prevede în anexa I la prezentul regulament, obligațiile de asigurare sau de reasigurare trebuie disociate, dacă este posibil, în funcție de liniile corespunzătoare de activitate.

7.  În cazul în care un contract de asigurare sau de reasigurare include obligații de asigurare sau de reasigurare de sănătate și alte obligații de asigurare sau de reasigurare, aceste obligații trebuie, dacă este posibil, să fie disociate.



SECȚIUNEA 6

Proporționalitatea și simplificările

Articolul 56

Proporționalitatea

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează metode de calcul al rezervelor tehnice care sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor aflate la baza obligațiilor de asigurare și de reasigurare.

2.  Pentru a determina dacă o metodă de calcul al rezervelor tehnice este proporțională, întreprinderile de asigurare și de reasigurare efectuează o evaluare care include:

(a) o evaluare privind natura, amploarea și complexitatea riscurilor aflate la baza obligațiilor de asigurare și de reasigurare;

(b) o evaluare în termeni calitativi sau cantitativi privind eroarea introdusă în rezultatele metodei ca urmare a oricărei deviații în ceea ce privește următoarele elemente:

(i) ipotezele aflate la baza metodei în ceea ce privește riscurile;

(ii) rezultatele evaluării menționate la litera (a).

3.  Evaluarea menționată la alineatul (2) litera (a) cuprinde toate riscurile care afectează cuantumul, calendarul sau valoarea intrărilor și ieșirilor de numerar necesare pentru reglarea obligațiilor de asigurare și de reasigurare pe toată durata lor de viață. În scopul calculării marjei de risc, evaluarea include toate riscurile menționate la articolul 38 alineatul (1) litera (i) pe durata de viață a obligațiilor de asigurare și de reasigurare corespunzătoare. Evaluarea se limitează la riscurile care sunt relevante pentru acea parte din calculul rezervelor tehnice căreia i se aplică metoda.

4.  O metodă este considerată disproporționată în raport cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor dacă eroarea menționată la alineatul (2) litera (b) conduce la o prezentare eronată a rezervelor tehnice sau a componentelor acestora care ar putea influența deciziile sau opiniile utilizatorului preconizat al informațiilor referitoare la valoarea rezervelor tehnice, cu excepția cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a) nicio altă metodă cu o eroare mai mică nu este disponibilă și metoda nu riscă să conducă la o subestimare a cuantumului rezervelor tehnice;

(b) metoda conduce la un cuantum al rezervelor tehnice ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care este mai ridicat decât cuantumul care ar rezulta dacă s-ar utiliza o metodă proporțională și metoda nu conduce la subestimarea riscului inerent obligațiilor de asigurare și de reasigurare cărora i se aplică.

Articolul 57

Calculul simplificat al sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale

1.  Fără a aduce atingere articolului 56 din prezentul regulament, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cuantumurile recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale înainte de ajustarea cuantumurilor respective pentru a ține seama de pierderea estimată, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte, ca diferența dintre următoarele estimări:

(a) cea mai bună estimare brută calculată astfel cum se menționează la articolul 77 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

(b) cea mai bună estimare, după luarea în considerare a cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale și fără o ajustare a pierderii estimate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte (cea mai bună estimare netă neajustată), calculată în conformitate cu alineatul (2).

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza, pentru a obține cea mai bună estimare netă neajustată din cea mai bună estimare brută, metode fără previziuni explicite ale fluxurilor de trezorerie care stau la baza cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale. Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează cea mai bună estimare netă neajustată pe baza unor grupe de risc omogene. Fiecare dintre aceste grupe de risc omogene acoperă cel mult un contract de reasigurare sau vehicul investițional, cu excepția cazului în care aceste contracte de reasigurare sau vehicule investiționale prevăd un transfer de riscuri omogene.

Articolul 58

Calculul simplificat al marjei de risc

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza metode simplificate atunci când calculează marja de risc, inclusiv una sau mai multe dintre următoarele:

(a) metode care utilizează aproximări ale cuantumurilor desemnate de termenul SCR(t) menționat la articolul 37 alineatul (1);

(b) metode care estimează aproximativ suma actualizată a cuantumurilor desemnate de termenul SCR(t) menționat la articolul 37 alineatul (1) fără a evalua fiecare dintre aceste cuantumuri separat.

Articolul 59

Calculele marjei de risc în timpul exercițiului financiar

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot obține marja de risc privind calculele care trebuie efectuate trimestrial din rezultatul unui calcul anterior al marjei de risc, fără un calcul efectiv al formulei menționate la articolul 37 alineatul (1).

Articolul 60

Calculul simplificat al celei mai bune estimări a obligațiilor de asigurare cu un mecanism de ajustare a primelor

Fără a aduce atingere articolului 56, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cea mai bună estimare a obligațiilor de asigurare de viață printr-o modalitate potrivit căreia întreprinderea de asigurare are dreptul sau obligația de a ajusta primele viitoare ale contractului de asigurare pentru a reflecta modificările materiale ale nivelului preconizat al cererilor de despăgubire și al cheltuielilor (mecanism de ajustare a primelor), utilizând previziuni ale fluxului de trezorerie care se bazează pe ipoteza că modificările nivelului cererilor de despăgubire și al cheltuielilor se produc simultan cu ajustările primelor și care au drept rezultat un flux de trezorerie net egal cu zero, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) mecanismul de ajustare a primelor compensează integral și în timp util întreprinderea de asigurare pentru orice creștere a nivelului cererilor de despăgubire și al cheltuielilor;

(b) calculul nu duce la o subestimare a celei mai bune estimări;

(c) calculul nu duce la o subestimare a riscului inerent obligațiilor de asigurare respective.

Articolul 61

Calculul simplificat al ajustării riscului de contraparte

Fără a aduce atingere articolului 56 din prezentul regulament, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula ajustarea pentru pierderile preconizate ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale de către contraparte, menționate la articolul 81 din Directiva 2009/138/CE, pentru un grup specific de riscuri omogene și de contraparte după cum urmează:

image

unde:

(a)  PD reprezintă probabilitatea de nerambursare de către contrapartea respectivă în cursul următoarelor 12 luni;

(b)  Durmod reprezintă durata modificată a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare încheiate cu contrapartea respectivă legate de grupul de riscuri omogene în cauză;

(c)  BErec reprezintă sumele recuperabile din contractele de reasigurare încheiate cu contrapartea respectivă legate de grupul de riscuri omogene în cauză.



CAPITOLUL IV

FONDURILE PROPRII



SECȚIUNEA 1

Determinarea fondurilor proprii



Subsecțiunea 1

Aprobarea fondurilor proprii auxiliare de către autoritățile de supraveghere

Articolul 62

Evaluarea cererii

1.  Pentru realizarea evaluării menționate la articolul 90 alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a) forța juridică și executorie a condițiilor angajamentului în toate jurisdicțiile relevante;

(b) condițiile contractuale ale acordului pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-a încheiat sau îl va încheia cu contrapărțile pentru furnizarea de fonduri;

(c) dacă este relevant, actul constitutiv și statutul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(d) existența, în cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, a unor proceduri de informare a autorităților de supraveghere cu privire la eventualele modificări viitoare care ar putea avea ca efect reducerea capacității de a absorbi pierderile a elementului fondurilor proprii auxiliare, aduse oricăruia din următoarele elemente:

(i) structura sau condițiile contractuale ale acordului;

(ii) statutul contrapărților vizate;

(iii) recuperabilitatea elementului fondurilor proprii auxiliare.

2.  Autoritățile de supraveghere evaluează, de asemenea, dacă este respectat articolul 90 din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de diversele situații în care elementul poate fi apelat pentru a absorbi pierderile.

3.  În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare solicită aprobarea unei metode de determinare a cuantumului fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, autoritățile de supraveghere stabilesc dacă procedura aplicată de întreprindere pentru validarea regulată a metodei este adecvată pentru a asigura faptul că rezultatele metodei reflectă în permanență capacitatea elementului de a absorbi pierderile.

4.  În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1)-(3), autoritățile de supraveghere evaluează cererea de aprobare a fondurilor proprii auxiliare pe baza criteriilor prevăzute la articolele 63, 64 și 65.

Articolul 63

Evaluarea cererii — Statutul contrapărților

1.  Pentru a evalua capacitatea de plată a contrapărților menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a) riscul de nerambursare de către contrapărți;

(b) riscul ca nerambursarea să fie cauzată de o îndeplinire cu întârziere de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

2.  În ceea ce privește alineatul 1 litera (a), autoritățile de supraveghere evaluează riscul de nerambursare de către contrapărți prin examinarea probabilității de nerambursare de către acestea și a pierderii în caz de nerambursare, ținând cont de toate criteriile următoare:

(a) bonitatea contrapărților, cu condiția ca aceasta să reflecte în mod adecvat capacitatea lor de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(b) dacă există elemente de natură juridică sau practică actuale sau previzibile care nu le permit contrapărților să își respecte angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c) dacă există cerințe juridice sau de reglementare impuse contrapărților care reduc capacitatea acestora de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(d) dacă forma juridică a contrapărților afectează respectarea de către acestea a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(e) existența unor expuneri ale contrapărților care reduc capacitatea acestora de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(f) în ceea ce privește angajamentul lor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare, prevederea, în condițiile contractuale ale acordului încheiat în temeiul oricărei legi aplicabile, a dreptului contrapărților la compensarea sumelor pe care le datorează cu orice sume care le sunt datorate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare.

3.  În ceea ce privește alineatul 1 litera (b), autoritățile de supraveghere evaluează situația lichidității contrapărților, ținând cont de toate elementele următoare:

(a) dacă există elemente de natură juridică sau practică actuale sau previzibile care nu le permit contrapărților să își respecte prompt angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(b) dacă există cerințe juridice sau de reglementare impuse contrapărților care pot reduce capacitatea acestora de a-și respecta prompt angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c) dacă forma juridică a contrapărților afectează respectarea promptă de către acestea a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

4.  Pentru a evalua disponibilitatea de a plăti a contrapărților, menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a) diversele situații în care elementul fondurilor proprii auxiliare poate fi apelat pentru a absorbi pierderile;

(b) dacă există măsuri disuasive sau de stimulare care pot afecta disponibilitatea contrapărților de a-și respecta angajamentele cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare;

(c) dacă tranzacțiile anterioare dintre contrapărți și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, inclusiv respectarea anterioară de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementele fondurilor proprii auxiliare oferă o indicație cu privire la disponibilitatea contrapărților de a-și respecta angajamentele actuale cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

5.  Pentru a evalua capacitatea și disponibilitatea de plată a contrapărților, autoritățile de supraveghere iau în considerare orice alți factori relevanți pentru statutul contrapărților, inclusiv, după caz, modelul de afaceri al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

6.  În cazul în care un element al fondurilor proprii auxiliare se referă la un grup de contrapărți, autoritățile de supraveghere și întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot evalua statutul grupului de contrapărți ca și cum ar fi vorba de o singură contraparte, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a) contrapărțile sunt nesemnificative în mod individual;

(b) contrapărțile incluse în grup sunt suficient de omogene;

(c) evaluarea unui grup de contrapărți nu supraestimează capacitatea și disponibilitatea de plată a contrapărților incluse în grup.

7.  O contraparte se consideră semnificativă atunci când este probabil ca statutul său să aibă un impact semnificativ asupra evaluării capacității și disponibilității de plată ale grupului de contrapărți.

Articolul 64

Evaluarea cererii — Recuperabilitatea fondurilor

Pentru a evalua recuperabilitatea fondurilor menționată la articolul 90 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a) creșterea recuperabilității fondurilor ca urmare a disponibilității unor garanții sau a unui acord similar conform cu articolele 209-214;

(b) existența, actuală sau previzibilă, a unui impediment practic sau juridic în calea recuperabilității fondurilor;

(c) existența unor cerințe juridice sau de reglementare aplicabile pentru recuperabilitatea fondurilor;

(d) capacitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a lua măsuri pentru a asigura respectarea de către contrapărți a angajamentelor cu privire la elementul fondurilor proprii auxiliare.

Articolul 65

Evaluarea cererii — Informații cu privire la rezultatul apelărilor anterioare

Pentru a evalua informațiile cu privire la rezultatul apelărilor anterioare menționate la articolul 90 alineatul (4) litera (c) din Directiva 2009/138/CE, autoritățile de supraveghere țin cont de toate elementele următoare:

(a) efectuarea, de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, a unor apelări anterioare de la aceleași contrapărți sau de la contrapărți similare în condiții identice sau similare;

(b) caracterul relevant și fiabil al informațiilor în ceea ce privește rezultatul preconizat al apelărilor viitoare.

Articolul 66

Specificarea cuantumului, cu referire la un cuantum nelimitat al fondurilor proprii auxiliare

1.  Autoritățile de supraveghere nu aprobă un cuantum nelimitat al fondurilor proprii auxiliare.

2.  În cazul în care autoritățile de supraveghere aprobă un cuantum al fondurilor proprii auxiliare, decizia autorităților de supraveghere precizează dacă respectivul cuantum aprobat este cel solicitat de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare sau este mai mic.

Articolul 67

Specificarea cuantumului și a calendarului de aprobare a unei metode

În cazul în care autoritățile de supraveghere aprobă o metodă de determinare a cuantumului fiecărui element al fondurilor proprii auxiliare, decizia autorităților de supraveghere stabilește toate elementele următoare:

(a) cuantumul inițial al elementului fondurilor proprii auxiliare care a fost calculat utilizând această metodă la data aprobării;

(b) frecvența minimă de recalculare a cuantumului elementului fondurilor proprii auxiliare utilizând această metodă, atunci când frecvența este mai mare decât cea anuală, precum și motivele pentru utilizarea frecvenței respective;

(c) perioada de timp pentru care se aprobă calculul elementului fondurilor proprii auxiliare utilizând metoda respectivă.



Subsecțiunea 2

Tratamentul rezervat participațiilor din punctul de vedere al fondurilor proprii

Articolul 68

Tratamentul rezervat participațiilor la determinarea fondurilor proprii de bază

1.  În scopul determinării fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fondurile proprii de bază, astfel cum sunt menționate la articolul 88 din Directiva 2009/138/CE, se reduc cu valoarea totală a participațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din directiva respectivă, deținute într-o instituție financiară și de credit care depășește 10 % din elementele incluse la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi).

2.  În scopul determinării fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, fondurile proprii de bază, astfel cum sunt menționate la articolul 88 din Directiva 2009/138/CE, se reduc cu partea din valoarea tuturor participațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din directiva respectivă, deținute în instituții financiare și de credit, altele decât participațiile menționate la alineatul (1), care depășește 10 % din elementele incluse la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi).

▼M1

3.  Fără a se aduce atingere alineatelor (1) și (2), societățile de asigurare și de reasigurare nu pot deduce participațiile strategice menționate la articolul 171 care sunt incluse în calculul solvabilității la nivel de grup pe baza metodei nr. 1, astfel cum se prevede în anexa I la Directiva 2002/87/CE sau pe baza metodei nr. 1, astfel cum se prevede la articolul 230 din Directiva 2009/138/CE.

▼B

4.  Deducerile prevăzute la alineatul (2) se aplică proporțional tuturor participațiilor menționate la alineatul respectiv.

5.  Deducerile prevăzute la alineatele (1) și (2) se efectuează din nivelul în care participația a dus la creșterea fondurilor proprii ale întreprinderii afiliate după cum urmează:

(a) deținerile de elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iv) și (vi);

(b) deținerile de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b);

(c) deținerile de instrumente de nivel 2 ale instituțiilor financiare și de credit se deduc din elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 72.



SECȚIUNEA 2

Clasificarea fondurilor proprii

Articolul 69

Nivelul 1 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 1 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 71:

(a) partea de excedent al activelor față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 și cu secțiunea 2 din capitolul VI al Directivei 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i) capitalul social vărsat și contul de prime de emisiune aferent;

(ii) fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual vărsate;

(iii) conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale decontate;

(iv) fondurile surplus care nu sunt considerate obligații din asigurare și reasigurare în conformitate cu articolul 91 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

(v) acțiunile preferențiale plătite și contul de prime de emisiune aferent;

(vi) o rezervă de reconciliere;

(b) pasivele subordonate plătite evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 70

Rezerva de reconciliere

1.  Rezerva de reconciliere menționată la articolul 69 litera (a) punctul (vi) este egală cu totalul excedentului de active față de pasive din care se scad toate elementele următoare:

(a) cuantumul acțiunilor proprii deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(b) dividendele, distribuirile și cheltuielile previzibile;

(c) elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i)-(v), la articolul 72 litera (a) și la articolul 76 litera (a);

(d) elementele fondurilor proprii de bază care nu sunt menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i)-(v), la articolul 72 litera (a) și la articolul 76 litera (a), care au fost aprobate de autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 79;

(e) elementele fondurilor proprii restricționate care îndeplinesc una dintre următoarele cerințe:

(i) depășesc cerința de capital de solvabilitate noțională în cazul portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare și al fondurilor restricționate determinate în conformitate cu articolul 81 alineatul (1);

(ii) sunt excluse în conformitate cu articolul 81 alineatul (2);

(f) cuantumul participațiilor deținute în instituții financiare și de credit, astfel cum sunt menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, dedus în conformitate cu articolul 68, în măsura în care acesta nu este deja inclus la literele (a)-(e).

2.  Excedentul de active față de pasive menționat la alineatul (1) include cuantumul ce corespunde profitului preconizat inclus în primele viitoare prevăzut la articolul 260 alineatul (2).

3.  Pentru a stabili dacă și în ce măsură rezerva de reconciliere prezintă particularitățile prevăzute la articolul 71, nu se limitează la evaluarea particularităților activelor și pasivelor care sunt incluse în calculul excedentului de active față de pasive sau ale elementelor subiacente din situațiile financiare ale întreprinderilor.

Articolul 71

Nivelul 1 — Particularitățile care determină clasificarea

1.  Particularitățile menționate la articolul 69 sunt următoarele:

(a) elementul fondurilor proprii de bază:

(i) în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), are un rang inferior tuturor celorlalte creanțe dacă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare face obiectul unor proceduri de lichidare;

(ii) în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este de rang egal sau superior elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), dar de rang inferior elementelor menționate la articolele 72 și 76 care prezintă particularitățile prevăzute la articolele 73 și, respectiv, 77, precum și creanțelor tuturor deținătorilor de polițe, ale beneficiarilor și ale creditorilor nesubordonați;

(b) elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sau care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c) elementul fondurilor proprii de bază este disponibil imediat pentru a absorbi pierderile;

(d) elementul fondurilor proprii de bază absoarbe pierderile cel puțin atunci când nu este îndeplinită cerința de capital de solvabilitate și nu împiedică recapitalizarea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(e) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), dispune de unul dintre următoarele mecanisme principale de absorbție a pierderilor care trebuie să se declanșeze în cazul producerii evenimentului declanșator specificat la alineatul (8):

(i) cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază se reduce astfel cum se prevede la alineatul (5);

(ii) elementul fondurilor proprii de bază se transformă automat într-un element al fondurilor proprii de bază menționat la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii), astfel cum se prevede la alineatul (6);

(iii) un mecanism principal de absorbție a pierderilor care asigură un rezultat echivalent cu mecanismele principale de absorbție a pierderilor prevăzute la punctul (i) sau (ii);

(f) elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i) în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), elementul este nedatat sau, în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are o scadență fixă, are aceeași scadență ca întreprinderea;

(ii) în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), elementul este nedatat; prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază nu apare înainte de 5 ani de la data emiterii;

(g) elementul fondurilor proprii de bază menționat la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b) permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv numai după o perioadă cuprinsă între 5 și 10 ani de la data emiterii în cazul în care cerința de capital de solvabilitate a întreprinderii este depășită cu o marjă adecvată, ținând seama de solvabilitatea întreprinderii, inclusiv de planul întreprinderii de gestionare a capitalului pe termen mediu;

(h) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea elementului fondurilor proprii de bază este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(i) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), nu include niciun stimulent de a rambursa sau a răscumpăra elementul respectiv care sporește probabilitatea ca o întreprindere de asigurare sau de reasigurare să ramburseze sau să răscumpere respectivul element al fondurilor proprii de bază atunci când are posibilitatea de a face acest lucru;

(j) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(k) fără a aduce atingere literei (j), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii) elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de nivel 1 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii) după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

(l) elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i) în cazul elementelor menționate la articolul 69 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii), fie dispozițiile juridice sau contractuale care reglementează elementul fondurilor proprii de bază, fie legislația națională permit anularea distribuirilor aferente elementului respectiv, dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(ii) în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 69 litera (b), condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii de bază prevăd anularea distribuirilor aferente elementului respectiv, dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe până, când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(m) elementul fondurilor proprii de bază poate permite efectuarea unei distribuiri atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) autoritatea de supraveghere a suspendat în mod excepțional anularea distribuirilor;

(ii) distribuirea nu deteriorează și mai mult solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii) după efectuarea distribuirii, cerința de capital minim este îndeplinită.

(n) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i), (ii), (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), oferă întreprinderii de asigurare sau de reasigurare flexibilitate totală în ceea ce privește distribuirile aferente elementului respectiv;

(o) elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care, dacă este analizată împreună cu elementul fondurilor proprii de bază, ar putea avea drept rezultat neconformitatea elementului fondurilor proprii de bază cu articolul 94 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE.

2.  În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau rambursarea ori răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de nivel 1 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.  În sensul alineatului (1) litera (n), în cazul elementelor fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (i) și (ii), este asigurată flexibilitatea totală în ceea ce privește distribuirile în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) nu există niciun tratament preferențial în materie de distribuire în ceea ce privește ordinea efectuării distribuirilor, iar condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii nu prevăd drepturi preferențiale la efectuarea distribuirilor;

(b) distribuirile se efectuează din elementele care pot fi distribuite;

(c) nivelul distribuirilor nu se stabilește pe baza cuantumului pentru care elementul fondurilor proprii a fost cumpărat la emitere și nu există niciun plafon sau vreo altă restricție a nivelului maxim de distribuire;

(d) fără a aduce atingere literei (c), în cazul instrumentelor emise de întreprinderile mutuale și de tip mutual, se poate stabili un plafon sau o altă restricție a nivelului maxim de distribuire, cu condiția ca plafonul sau restricția să nu fie un eveniment legat de efectuarea sau neefectuarea unor distribuiri aferente altor elemente ale fondurilor proprii;

(e) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare nu are nicio obligație de a efectua distribuiri;

(f) neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(g) anularea distribuirilor nu impune nicio restricție asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

4.  În sensul alineatului (1) litera (n), în cazul elementelor fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), este asigurată flexibilitatea totală în ceea ce privește distribuirile în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) distribuirile se efectuează din elementele care pot fi distribuite;

(b) întreprinderile de asigurare sau de reasigurare au competența deplină în orice moment de a anula distribuirile aferente elementului fondurilor proprii pentru o perioadă de timp nelimitată și în mod necumulativ, iar întreprinderile pot utiliza fără restricție aceste plăți anulate pentru a-și îndeplini obligațiile pe măsură ce acestea devin exigibile;

(c) nu există nicio obligație de a înlocui distribuirea cu o plată sub orice altă formă;

(d) nu există nicio obligație de a efectua distribuiri în cazul în care se efectuează o distribuire aferentă unui alt element al fondurilor proprii;

(e) neefectuarea distribuirilor nu constituie un eveniment de nerambursare pentru întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(f) anularea distribuirilor nu impune nicio restricție asupra întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

5.  În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (i), cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază se reduce în așa fel încât să se reducă toate elementele următoare:

(a) creanța deținătorului elementului respectiv în cazul procedurilor de lichidare;

(b) suma care trebuie plătită pentru rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv;

(c) distribuirile efectuate aferente elementului respectiv.

6.  În sensul alineatului (1) litera (e) punctul (ii), dispozițiile care reglementează conversia în elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii) specifică oricare dintre următoarele:

(a) rata utilizată pentru conversie și o limită referitoare la cuantumul permis al conversiei;

(b) intervalul în cadrul căruia instrumentele se vor converti în elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctul (i) sau (ii).

7.  Cuantumul nominal sau cuantumul principalului elementului fondurilor proprii de bază absoarbe pierderile în cazul în care se produce evenimentul declanșator. Absorbția pierderilor rezultată din anularea sau reducerea distribuirilor nu se este suficientă pentru a fi considerată un mecanism principal de absorbție a pierderilor în conformitate cu alineatul (1) litera (e).

8.  Evenimentul declanșator menționat la alineatul (1) litera (e) este neîndeplinirea într-o măsură semnificativă a cerinței de capital de solvabilitate.

În sensul prezentului alineat, neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate este considerată semnificativă dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

(a) cuantumul elementelor fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital de solvabilitate este egal cu sau mai mic de 75 % din cerința de capital de solvabilitate;

(b) cuantumul elementelor fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi cerința de capital minim este egal cu sau mai mic decât cerința de capital minim;

(c) îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate nu este restabilită în termen de trei luni de la data la care neîndeplinirea a fost observată inițial.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot specifica, în dispozițiile care reglementează instrumentul, unul sau mai multe evenimente declanșatoare pe lângă evenimentele menționate la literele (a)-(c).

9.  În sensul alineatului 1 literele (d), (j) și (l), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

Articolul 72

Fondurile proprii de bază de nivel 2 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 2 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 73:

(a) partea excedentului de active față de pasive, evaluat în conformitate cu articolul 75 și cu secțiunea 2 din capitolul VI al Directivei 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i) capitalul social și contul de prime de emisiune aferent;

(ii) fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual;

(iii) conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale;

(iv) acțiunile preferențiale și contul de prime de emisiune aferent;

(b) pasivele subordonate evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 73

Fondurile proprii de bază de nivel 2 — Particularitățile care determină clasificarea

1.   ►M1  Caracteristicile prevăzute la articolul 72 sunt fie cele prevăzute la literele (a)-(i), fie cele prevăzute la litera (j): ◄

(a) elementul fondurilor proprii de bază are un rang inferior creanțelor tuturor deținătorilor de polițe, ale beneficiarilor și ale creditorilor nesubordonați;

(b) elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ori care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c) elementul fondurilor proprii de bază este nedatat sau are o scadență inițială de cel puțin 10 ani; prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază nu apare înainte de 5 ani de la data emiterii;

(d) elementul fondurilor proprii de bază este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(e) elementul fondurilor proprii de bază poate include stimulente limitate de a-l rambursa sau a-l răscumpăra, cu condiția ca acestea să nu aibă loc înainte de 10 ani de la data emiterii;

(f) elementul fondurilor proprii de bază prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării sale dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(g) elementul fondurilor proprii de bază îndeplinește unul dintre următoarele criterii:

(i) în cazul elementelor menționate la articolul 72 litera (a) punctele (i) și (ii), fie dispozițiile juridice sau contractuale care reglementează elementul fondurilor proprii de bază, fie legislația națională permite amânarea distribuirilor aferente elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(ii) în cazul elementelor menționate la articolul 72 litera (a) punctele (iii) și (iv) și la articolul 72 litera (b), condițiile acordului contractual care reglementează elementul fondurilor proprii de bază prevăd amânarea distribuirilor aferente elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate;

(h) elementul fondurilor proprii de bază poate permite efectuarea unei distribuiri atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) autoritatea de supraveghere a suspendat în mod excepțional amânarea distribuirilor;

(ii) efectuarea distribuirii nu deteriorează și mai mult solvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(iii) după efectuarea distribuirii, cerința de capital minim este îndeplinită.

(i) elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care, dacă este analizată împreună cu elementul fondurilor proprii de bază, ar putea avea drept rezultat neconformitatea acestuia cu articolul 94 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2009/138/CE.

(j) elementul fondurilor proprii de bază prezintă particularitățile prevăzute la articolul 71 care sunt relevante pentru elementele fondurilor proprii de bază menționate la articolul 69 litera (a) punctele (iii) și (v) și la articolul 69 litera (b), dar depășește limita prevăzută la articolul 82 alineatul (3).

Fără a aduce atingere literei (f), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea sa atunci când cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau când rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii) elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau de nivel 2 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii) după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

2.  În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1 sau de nivel 2 ori rambursarea sau răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de bază de nivel 2 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.  În sensul alineatului (1) literele (f) și (g), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

4.  În sensul alineatului (1) litera (e), întreprinderile consideră stimulentele de răscumpărare sub forma unei majorări a ratei dobânzii asociate cu o opțiune call drept limitate atunci când majorarea ia forma unei singure creșteri a ratei cuponului și determină o creștere a ratei inițiale care nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:

(a) 100 de puncte de bază, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor;

(b) 50 % din marja de credit inițială, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor.

Articolul 74

Fondurile proprii auxiliare de nivel 2 — Lista elementelor fondurilor proprii

Fără a aduce atingere articolului 96 din Directiva 2009/138/CE, se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii auxiliare prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 2 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 75:

(a) capitalul social nevărsat și neplătit, plătibil la cerere;

(b) fondurile inițiale, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderile mutuale și de tip mutual nevărsate și neplătite, plătibile la cerere;

(c) acțiunile preferențiale nevărsate și neplătite, plătibile la cerere;

(d) un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic de a subscrie și a plăti pasivele subordonate la cerere;

(e) acreditivele și garanțiile care sunt deținute în fiducie (trust) de către un mandatar independent în beneficiul creditorilor de asigurare și sunt furnizate de instituții de credit autorizate în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2013/36/CE;

(f) acreditivele și garanțiile furnizate potrivit cărora elementele pot fi apelate la cerere și sunt negrevate de sarcini;

(g) orice solicitări de capital viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual ale armatorilor cu contribuții variabile care acoperă numai riscurile cuprinse în clasele 6, 12 și 17 din partea A a anexei 1 la Directiva 2009/138/CE le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni;

(h) orice solicitări de capital viitoare pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual le pot avea față de membrii lor prin solicitarea unor contribuții suplimentare în decursul următoarelor 12 luni, cu condiția ca un apel să poată fi efectuat la cerere și să fie negrevat de sarcini;

(i) alte angajamente obligatorii din punct de vedere juridic primite de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, cu condiția ca elementul să poată fi apelat la cerere și să fie negrevat de sarcini.

Articolul 75

Fondurile proprii auxiliare de nivel 2 — Particularitățile care determină clasificarea

Pentru a fi clasificate ca fiind de nivel 2, elementele fondurilor proprii auxiliare menționate la articolul 74 prezintă particularitățile unui element al fondurilor proprii de bază clasificate de nivel 1 în conformitate cu articolele 69 și 71, odată ce acest element a fost apelat și vărsat.

Articolul 76

Fondurile proprii de bază de nivel 3 — Lista elementelor fondurilor proprii

Se consideră că următoarele elemente ale fondurilor proprii de bază prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă, și se clasifică drept elemente de nivel 3 atunci când prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 77:

(a) partea excedentului de active față de pasive, evaluat în conformitate cu capitolul VI secțiunile 1 și 2 din Directiva 2009/138/CE, care cuprinde următoarele elemente:

(i) conturile subordonate ale membrilor întreprinderii mutuale;

(ii) acțiunile preferențiale și contul de prime de emisiune aferent;

(iii) o sumă egală cu valoarea creanțelor nete privind impozitul amânat;

(b) pasivele subordonate evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 77

Fondurile proprii de bază de nivel 3 — Particularitățile care determină clasificarea

1.  Particularitățile menționate la articolul 76 sunt următoarele:

(a) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), are un rang inferior creanțelor tuturor titularilor și beneficiarilor de polițe și ale creditorilor nesubordonați;

(b) elementul fondurilor proprii de bază nu prezintă particularități care pot provoca insolvabilitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ori care pot accelera procesul prin care întreprinderea devine insolvabilă;

(c) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), este nedatat sau are o scadență inițială de cel puțin 5 de ani, în cazul în care data scadenței este prima posibilitate contractuală de a rambursa sau a răscumpăra elementul fondurilor proprii de bază;

(d) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), este rambursabil sau răscumpărabil numai la alegerea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, iar rambursarea sau răscumpărarea acestuia este supusă aprobării prealabile a autorităților de supraveghere;

(e) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), poate include stimulente limitate de a-l rambursa sau a-l răscumpăra;

(f) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), prevede suspendarea rambursării sau a răscumpărării dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital de solvabilitate și rambursarea sau răscumpărarea nu ar mai duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(g) elementul fondurilor proprii de bază, în cazul elementelor menționate la articolul 76 litera (a) punctele (i) și (ii) și la articolul 76 litera (b), prevede amânarea distribuirilor dacă cerința de capital minim nu este îndeplinită sau dacă distribuirea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, până când întreprinderea îndeplinește cerința de capital minim și distribuirea nu ar mai duce la neîndeplinirea acestei cerințe;

(h) elementul fondurilor proprii de bază nu este grevat de sarcini și nu este conectat cu nicio altă tranzacție care ar putea afecta particularitățile pe care elementul în cauză este obligat să le prezinte în conformitate cu prezentul articol.

Fără a aduce atingere literei (f), elementul fondurilor proprii de bază poate permite rambursarea sau răscumpărarea elementului respectiv dacă cerința de capital de solvabilitate nu este îndeplinită sau dacă rambursarea ori răscumpărarea ar duce la neîndeplinirea acestei cerințe, doar atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) autoritatea de supraveghere a anulat în mod excepțional suspendarea rambursării sau a răscumpărării elementului respectiv;

(ii) elementul este schimbat sau convertit într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1, de nivel 2 sau de nivel 3 cu cel puțin aceeași calitate;

(iii) după rambursare sau răscumpărare, cerința de capital minim este îndeplinită.

2.  În sensul prezentului articol, schimbul sau conversia unui element al fondurilor proprii de bază într-un alt element al fondurilor proprii de bază de nivel 1, de nivel 2 sau de nivel 3 ori rambursarea sau răscumpărarea unui element al fondurilor proprii de bază de nivel 3 din veniturile obținute de un nou element al fondurilor proprii de bază cu cel puțin aceeași calitate nu este considerată o rambursare sau o răscumpărare, cu condiția ca schimbul, conversia, rambursarea sau răscumpărarea să fie supusă aprobării autorității de supraveghere.

3.  În sensul alineatului (1) litera (f), referirile la cerința de capital de solvabilitate se interpretează ca referiri la cerința de capital minim în cazul în care neîndeplinirea cerinței de capital minim are loc înainte de neîndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate.

4.  În sensul alineatului (1) litera (e), întreprinderile consideră stimulentele de răscumpărare sub forma unei majorări a ratei dobânzii asociate cu o opțiune call drept limitate atunci când majorarea ia forma unei singure creșteri a ratei cuponului și determină o creștere a ratei inițiale care nu depășește cea mai mare dintre următoarele valori:

(a) 100 de puncte de bază, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor;

(b) 50 % din marja de credit inițială, minus marja de swap dintre baza inițială a indicilor și baza majorată a indicilor.

Articolul 78

Fondurile proprii auxiliare de nivel 3 — Lista elementelor fondurilor proprii

Elementele fondurilor proprii auxiliare care au fost aprobate de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu articolul 90 din Directiva 2009/138/CE și care nu prezintă toate particularitățile prevăzute la articolul 75 se clasifică drept fonduri proprii auxiliare de nivel 3.

Articolul 79

Aprobarea, de către autoritățile de supraveghere, a evaluării și a clasificării elementelor fondurilor proprii

1.  Fără a aduce atingere articolului 90 din Directiva 2009/138/CE, atunci când un element al fondurilor proprii nu este inclus în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72, 74, 76 și 78, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare consideră elementul respectiv drept fonduri proprii doar atunci când a fost primită de la autoritatea de supraveghere o aprobare a evaluării și a clasificării elementului.

2.  Pe baza documentelor prezentate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, atunci când aprobă evaluarea și clasificarea elementelor fondurilor proprii care nu sunt incluse în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72, 74, 76 și 78, autoritatea de supraveghere evaluează următoarele:

(a) atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de nivel 1, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(b) atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de bază de nivel 2, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(c) atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii auxiliare de nivel 2, dacă respectivul element al fondurilor proprii auxiliare prezintă în mare măsură caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(d) atunci când întreprinderea solicită aprobarea pentru clasificare ca fonduri proprii de bază de nivel 3, dacă respectivul element al fondurilor proprii de bază prezintă caracteristicile prevăzute la articolul 93 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE, ținând seama de particularitățile prevăzute la articolul 93 alineatul (2) din directiva respectivă;

(e) forța executorie a condițiilor contractuale ale elementului fondurilor proprii în toate jurisdicțiile relevante;

(f) dacă elementul fondurilor proprii a fost vărsat integral.

3.  Elementele fondurilor proprii de bază care nu sunt incluse în lista elementelor fondurilor proprii prevăzute la articolele 69, 72 și 76 se clasifică drept fonduri proprii de bază de nivel 1 doar în cazul în care acestea sunt vărsate integral.

4.  Includerea elementelor fondurilor proprii aprobate de către autoritatea de supraveghere în conformitate cu prezentul articol este supusă limitelor cantitative stabilite la articolul 82.



SECȚIUNEA 3

Eligibilitatea fondurilor proprii



Subsecțiunea 1

Fondurile restricționate

Articolul 80

Fondurile restricționate care necesită ajustări

1.  Se impune o reducere a rezervei de reconciliere menționate la articolul 70 alineatul (1) litera (e) atunci când elementele fondurilor proprii din cadrul unui fond restricționat au o capacitate redusă de a absorbi integral pierderile în perspectiva continuării activităților din cauza lipsei lor de transferabilitate din cadrul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare pentru oricare dintre următoarele motive:

(a) elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile rezultate dintr-o anumită parte a contractelor de asigurare sau de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(b) elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile aferente anumitor deținători de polițe sau beneficiari;

(c) elementele pot fi utilizate doar pentru a acoperi pierderile rezultate din anumite riscuri sau pasive.

2.  Elementele fondurilor proprii menționate la alineatul (1) (denumite în continuare „elementele fondurilor proprii restricționate”) nu includ valoarea viitoarelor transferuri care pot fi atribuite acționarilor.

Articolul 81

Ajustarea fondurilor restricționate și a portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare

1.  Pentru a calcula rezerva de reconciliere, întreprinderile de asigurare și de reasigurare reduc excedentul de active față de pasive menționat la articolul 70 comparând următoarele cuantumuri:

(a) elementele fondurilor proprii restricționate din cadrul fondului restricționat sau al portofoliului căruia i se aplică o primă de echilibrare;

(b) cerința de capital de solvabilitate noțională pentru fondul restricționat sau portofoliul căruia i se aplică o primă de echilibrare.

În cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare calculează cerința de capital de solvabilitate utilizând formula standard, cerința de capital de solvabilitate noțională se calculează în conformitate cu articolul 217.

În cazul în care întreprinderea calculează cerința de capital de solvabilitate utilizând un model intern, cerința de capital de solvabilitate noțională se calculează folosind modelul intern respectiv, ca și cum întreprinderea ar desfășura exclusiv activitatea inclusă în fondul restricționat sau în portofoliul căruia i se aplică o primă de echilibrare.

2.  Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care activele, pasivele și riscul din cadrul unui fond restricționat nu sunt semnificative, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot reduce rezerva de reconciliere cu cuantumul total al elementelor fondurilor proprii restricționate.



Subsecțiunea 2

Limitele cantitative

Articolul 82

Eligibilitatea și limitele aplicabile nivelurilor 1, 2 și 3

1.  În ceea ce privește respectarea cerinței de capital de solvabilitate, cuantumurile eligibile ale elementelor de nivel 2 și 3 sunt supuse tuturor limitelor cantitative următoare:

(a) cuantumul eligibil al elementelor de nivel 1 este de cel puțin jumătate din cerința de capital de solvabilitate;

(b) cuantumul eligibil al elementelor de nivel 3 este mai mică de 15 % din cerința de capital de solvabilitate;

(c) suma cuantumurilor eligibile ale elementelor de nivel 2 și 3 nu depășește 50 % din cerința de capital de solvabilitate.

2.  În ceea ce privește respectarea cerinței de capital minim, cuantumurile eligibile ale elementelor de nivel 2 sunt supuse tuturor limitelor cantitative următoare:

(a) cuantumul eligibil al elementelor de nivel 1 este de cel puțin 80 % din cerința de capital minim;

(b) cuantumul eligibil al elementelor de nivel 2 nu poate depăși 20 % din cerința de capital minim.

3.  În cadrul limitei menționate la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2) litera (a), suma următoarelor elemente ale fondurilor proprii de bază constituie mai puțin de 20 % din cuantumul total al elementelor de nivel 1:

(a) elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctul (iii);

(b) elementele menționate la articolul 69 litera (a) punctul (v);

(c) elementele menționate la articolul 69 litera (b);

(d) elementele incluse în fondurile proprii de bază de nivel 1 în temeiul dispoziției tranzitorii prevăzute la articolul 308b alineatul (9) din Directiva 2009/138/CE.



CAPITOLUL V

FORMULA STANDARD DE CALCUL AL CERINȚEI DE CAPITAL DE SOLVABILITATE



SECȚIUNEA 1

Dispoziții generale



Subsecțiunea 1

Calculele bazate pe scenarii

Articolul 83

1.  În cazul în care calcularea unui modul sau a unui submodul al cerinței de capital de solvabilitate de bază se bazează pe impactul unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, în calculul respectiv se ține cont de toate ipotezele următoare:

(a) scenariul nu modifică valoarea marjei de risc incluse în rezervele tehnice;

(b) scenariul nu modifică valoarea creanțelor și datoriilor privind impozitul amânat;

(c) scenariul nu modifică valoarea viitoarelor beneficii discreționare incluse în rezervele tehnice;

(d) întreprinderea nu ia nicio decizie de gestionare în cadrul scenariului.

2.  Calculul rezervelor tehnice apărute ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, astfel cum se menționează la alineatul (1), nu modifică valoarea viitoarelor beneficii discreționare și ține cont de toate elementele următoare:

(a) fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), deciziile viitoare de gestionare ulterioare scenariului, cu condiția ca acestea să fie conforme cu articolul 23;

(b) orice impact negativ semnificativ al scenariului sau al deciziilor de gestionare menționate la litera (a) asupra probabilității ca deținătorii de polițe să își exercite opțiunile contractuale.

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza metode simplificate de calcul al rezervelor tehnice apărute ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu, astfel cum este menționat la alineatul (1), cu condiția ca metoda simplificată să nu ducă la o prezentare eronată a cerinței de capital de solvabilitate care ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului informațiilor referitoare la cerința de capital de solvabilitate, cu excepția cazului în care calculul simplificat are drept rezultat o cerință de capital de solvabilitate care depășește cerința de capital de solvabilitate care rezultă din calculul conform formulei standard.

4.  Calculul activelor și pasivelor rezultate ca urmare a stabilirii impactului unui scenariu, astfel cum este menționat la alineatul (1), ține seama de impactul scenariului asupra valorii oricăror instrumente relevante de atenuare a riscurilor deținute de întreprindere care sunt conforme cu articolele 209-215.

5.  În cazul în care scenariul ar duce la creșterea fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, calcularea modulului sau a submodulului se bazează pe ipoteza că scenariul nu are niciun impact asupra fondurilor proprii de bază.



Subsecțiunea 2

Abordarea transparentă de tip „look-through”

Articolul 84

1.  Cerința de capital de solvabilitate se calculează pe baza fiecăruia dintre activele-suport ale organismelor de plasament colectiv și ale altor investiții sub formă de fonduri (abordarea transparentă de tip „look-through”).

2.  Abordarea transparentă de tip „look-through” menționată la alineatul (1) se aplică și:

(a) expunerilor indirecte la riscul de piață, altele decât organismele de plasament colectiv și investițiile sub formă de fonduri;

(b) expunerilor indirecte la riscul de subscriere;

(c) expunerilor indirecte la riscul de contraparte.

3.  În cazul în care abordarea transparentă de tip „look-through” nu poate fi aplicată organismelor de plasament colectiv sau investițiilor sub formă de fonduri, cerința de capital de solvabilitate poate fi calculată pe baza obiectivului de alocare a activelor-suport ale organismelor de plasament colectiv sau ale fondului, cu condiția ca acest obiectiv de alocare să fie disponibil pentru întreprindere la nivelul de detaliere necesar pentru a calcula toate submodulele și scenariile relevante ale formulei standard, iar activele-suport să fie gestionate în conformitate strictă cu acest obiectiv de alocare. În scopul calculului respectiv se pot utiliza grupări de date, cu condiția ca acestea să fie aplicate cu prudență și să nu se aplice unei părți mai mari de 20 % din valoarea totală a activelor întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

4.  Alineatul (2) nu se aplică investițiilor în întreprinderile afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.



Subsecțiunea 3

Administrațiile regionale și autoritățile locale

Articolul 85

Condițiile de clasificare a administrațiilor regionale și a autorităților locale sunt următoarele: nu există nicio diferență de risc între expunerile față de acestea și expunerile față de administrația centrală din cauza competenței specifice de a colecta venituri a celor dintâi; există acorduri instituționale specifice al căror efect este reducerea riscului de nerambursare.



Subsecțiunea 4

Riscul semnificativ aferent bazei

Articolul 86

Fără a aduce atingere articolului 210 alineatul (2), în cazul în care transferă riscul de subscriere utilizând contracte de reasigurare sau vehicule investiționale care sunt supuse unui risc semnificativ aferent bazei generat de o neconcordanță de monede între riscul de subscriere și tehnica de atenuare a riscurilor, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot ține cont de tehnica de atenuare a riscurilor în calculul cerinței de capital de solvabilitate conform formulei standard, cu condiția ca tehnica de atenuare a riscurilor să fie conformă cu articolul 209, cu articolul 210 alineatele (1), (3) și (4) și cu articolul 211, iar calculul să se efectueze după cum urmează:

(a) riscul aferent bazei generat de o neconcordanță de monede între riscul de subscriere și tehnica de atenuare a riscurilor se ia în considerare în modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere al formulei standard la nivelul cel mai detaliat prin adăugarea, la cerința de capital calculată în conformitate cu modulul, submodulul sau scenariul relevant, a 25 % din diferența dintre următoarele:

(i) cerința de capital ipotetică pentru modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere care ar rezulta în urma apariției simultane a scenariului prevăzut la articolul 188;

(ii) cerința de capital pentru modulul, submodulul sau scenariul relevant de risc de subscriere;

(b) în cazul în care tehnica de atenuare a riscurilor vizează mai mult de un modul, submodul sau scenariu, calculul menționat la litera (a) se efectuează pentru fiecare dintre aceste module, submodule și scenarii. Cerința de capital care rezultă din aceste calcule nu poate depăși 25 % din capacitatea contractului de reasigurare neproporțională sau a vehiculului investițional.



Subsecțiunea 5

Calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază

Articolul 87

Cerința de capital de solvabilitate de bază include un modul de risc pentru riscul aferent imobilizărilor necorporale și se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma, Corri,j , SCRi și SCRj sunt specificate în conformitate cu punctul 1 din anexa IV la Directiva 2009/138/CE;

(b)  SCRintangibles reprezintă cerința de capital pentru riscul aferent imobilizărilor necorporale menționat la articolul 203.



Subsecțiunea 6

Proporționalitatea și simplificările

Articolul 88

Proporționalitatea

1.  În sensul articolului 109, întreprinderile de asigurare și de reasigurare stabilesc dacă calculul simplificat este proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor prin efectuarea unei evaluări care include toate elementele următoare:

(a) o evaluare a naturii, amplorii și complexității riscurilor întreprinderii care se încadrează în modulul sau submodulul relevant;

(b) o evaluare din punct de vedere calitativ sau cantitativ, după caz, a erorii introduse în rezultatele calculului simplificat ca urmare a oricărei diferențe dintre următoarele:

(i) ipotezele pe care se bazează calculul simplificat în raport cu riscul;

(ii) rezultatele evaluării menționate la litera (a).

2.  Un calcul simplificat nu se consideră proporțional cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor dacă eroarea menționată la alineatul (2) litera (b) duce la o prezentare eronată a cerinței de capital de solvabilitate care ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului informațiilor referitoare la cerința de capital de solvabilitate, cu excepția cazului în care calculul simplificat are drept rezultat o cerință de capital de solvabilitate care depășește cerința de capital de solvabilitate rezultată din calculul realizat conform formulei standard.

Articolul 89

Dispoziții generale privind simplificările în cazul întreprinderilor de asigurare captive

Întreprinderile de asigurare captive și întreprinderile de reasigurare captive, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctele 2 și 5 din Directiva 2009/138/CE, pot utiliza calculele simplificate prevăzute la articolele 90, 103, 105 și 106 din prezentul regulament dacă este respectat articolul 88 din prezentul regulament și dacă sunt îndeplinite toate cerințele următoare:

(a) în ceea ce privește obligațiile de asigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive, toate persoanele asigurate și toți beneficiarii sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare sau de reasigurare captivă;

(b) în ceea ce privește obligațiile de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive, toate persoanele asigurate și toți beneficiarii contractelor de asigurare de la baza obligațiilor de reasigurare sunt entități juridice ale grupului din care face parte întreprinderea de asigurare sau de reasigurare captivă;

(c) obligațiile de asigurare și contractele de asigurare de la baza obligațiilor de reasigurare ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive nu se referă la nicio asigurare obligatorie de răspundere civilă.

Articolul 90

Calculul simplificat, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare captive, al cerinței de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.  Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare și de reasigurare captive pot calcula cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală după cum urmează:

image

,

unde s acoperă toate segmentele prevăzute în anexa II.

2.  În sensul alineatului (1), cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al unui anumit segment s prevăzut în anexa II se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s calculat în conformitate cu articolul 116 alineatul (3);

(b)  V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui segment calculat în conformitate cu articolul 116 alineatul (6).

Articolul 91

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de viață după cum urmează:

image

unde, în ceea ce privește contractele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)  CAR reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i) suma dintre:

 cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

 valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară și pe care întreprinderea le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii) cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

(b)  q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(c)  n reprezintă durata modificată în ani a plăților exigibile în caz de deces incluse în cea mai bună estimare;

(d)  ik reprezintă cursul spot anualizat pentru scadența k a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc menționate la articolul 43.

Articolul 92

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de viață după cum urmează:

image

unde, în ceea ce privește polițele menționate la articolul 138 alineatul (2):

(a)  q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(b)  n reprezintă durata modificată în ani a plăților către beneficiari incluse în cea mai bună estimare;

(c)  BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de longevitate.

Articolul 93

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de viață după cum urmează:



SCRdisability-morbidity =

right accolade 0,35 · CAR 1 · d 1 + 0,25 · 1,1 (n – 3)/2 · (n – 1) · CAR 2 · d 2 + 0,2 · 1,1 (n –1)/2 · t · n · BEdis

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)  CAR1 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i) suma dintre:

 cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului sau al invalidității persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

 valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară și pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului sau al invalidității imediate a persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii) cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)  CAR2 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc definit la litera (a) după 12 luni;

(c)  d1 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(d)  d2 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității în perioada de 12 luni ulterioară următoarelor 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(e)  n reprezintă durata modificată a plăților aferente invalidității-morbidității incluse în cea mai bună estimare;

(f)  t reprezintă ratele de denunțare preconizate din următoarele 12 luni;

(g)  BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de invaliditate-morbiditate.

Articolul 94

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață după cum urmează:

image

unde:

(a)  EI reprezintă valoarea cheltuielilor suportate pentru onorarea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare, altele decât obligațiile de asigurare sau de reasigurare de viață, în cursul ultimului an;

(b)  n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(c)  i reprezintă rata medie ponderată a inflației inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, în cazul căreia ponderările se bazează pe valoarea curentă a cheltuielilor incluse în calculul celei mai bune estimări pentru onorarea obligațiilor de asigurare de viață existente.

Articolul 95

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru modificările permanente ale ratelor de reziliere

1.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere după cum urmează:

image

unde:

(a)  lup reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare pozitiv și 67 %;

(b)  nup reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare pozitiv;

(c)  Sup reprezintă suma costurilor de răscumpărare pozitive.

2.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere după cum urmează:

image

unde:

(a)  ldown reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare negativ și 40 %;

(b)  ndown reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare negativ;

(c)  Sdown reprezintă suma costurilor de răscumpărare negative.

3.  Costul de răscumpărare al unei polițe de asigurare menționat la alineatele (1) și (2) este egal cu diferența dintre următoarele:

(a) cuantumul de plătit în prezent de către întreprinderea de asigurare în cazul încetării contractului de către deținătorul poliței de asigurare, după deducerea sumelor recuperabile de la deținătorii de polițe de asigurare sau intermediari;

(b) cuantumul rezervelor tehnice fără marjă de risc.

Articolul 96

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate polițele cu un capital pozitiv de risc;

(b)  CARi reprezintă capitalul de risc al poliței i, și anume valoarea cea mai mare dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i) suma dintre:

 cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

 valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii) cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

Articolul 97

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate după cum urmează:

image

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)  CAR reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i) suma dintre:

 cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

 valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare le-ar plăti în viitor în cazul decesului imediat al persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii) cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)  q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(c)  n reprezintă durata modificată, în ani, a plăților exigibile în caz de deces incluse în cea mai bună estimare;

(d)  ik reprezintă cursul spot anualizat pentru scadența k a structurii temporale relevante a ratei dobânzilor fără risc menționate la articolul 43.

Articolul 98

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de sănătate după cum urmează:

image

unde, în ceea ce privește polițele menționate la articolul 138 alineatul (2):

(a)  q reprezintă rata medie preconizată a mortalității persoanelor asigurate din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(b)  n reprezintă durata modificată, în ani, a plăților către beneficiari incluse în cea mai bună estimare;

(c)  BElong reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de longevitate.

Articolul 99

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale după cum urmează:

image

unde:

(a)  MP reprezintă cuantumul plăților medicale din ultimul an pentru obligațiile de asigurare sau de reasigurare pentru cheltuieli medicale în cursul ultimului an;

(b)  n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(c)  i reprezintă rata medie a inflației privind plățile medicale inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, în cazul căreia ponderările se bazează pe valoarea curentă a plăților medicale incluse în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective.

Articolul 100

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor după cum urmează:



SCRincome-protection-disability-morbidity =

right accolade 0,35 · CAR 1 · d 1 + 0,25 · 1,1 (n – 3)/2 · (n – 1) · CAR 2 · d 2 + 0,2 · 1,1 (n –1)/2 · t · n · BEdis

unde, în ceea ce privește polițele de asigurare și de reasigurare cu un capital pozitiv de risc:

(a)  CAR 1 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc, care este egală cu suma valorilor, aferente fiecărui contract, celor mai mari dintre zero și diferența dintre valorile următoare:

(i) suma dintre:

 cuantumul pe care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare l-ar plăti în prezent în cazul decesului sau al invalidității persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

 valoarea actualizată estimată a cuantumurilor care nu sunt cuprinse la liniuța anterioară pe care întreprinderea le-ar plăti în viitor în cazul decesului sau al invalidității imediate a persoanelor asigurate în temeiul contractului, după deducerea cuantumurilor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale;

(ii) cea mai bună estimare a obligațiilor corespunzătoare după deducerea cuantumurilor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale;

(b)  CAR 2 reprezintă valoarea totală a capitalului de risc definit la litera (a) după 12 luni;

(c)  d 1 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității din următoarele 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(d)  d 2 reprezintă rata medie preconizată a invalidității-morbidității în perioada de 12 luni ulterioară următoarelor 12 luni, ponderată în funcție de suma asigurată;

(e)  n reprezintă durata modificată a plăților aferente invalidității-morbidității incluse în cea mai bună estimare;

(f)  t reprezintă ratele de denunțare preconizate din următoarele 12 luni;

(g)  BEdis reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor afectate de riscul de invaliditate-morbiditate.

Articolul 101

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate după cum urmează:

image

unde:

(1)  EI reprezintă valoarea cheltuielilor pentru onorarea obligațiilor de asigurare sau de reasigurare de sănătate în cursul ultimului an;

(2)  n reprezintă durata modificată, în ani, a fluxurilor de trezorerie incluse în cea mai bună estimare a obligațiilor respective;

(3)  i reprezintă rata medie ponderată a inflației inclusă în calculul celei mai bune estimări a obligațiilor respective, ponderată cu valoarea curentă a cheltuielilor incluse în calculul celei mai bune estimări pentru onorarea obligațiilor de asigurare de sănătate existente.

Articolul 102

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate SLT

1.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere menționate la articolul 159 alineatul (1) litera (a) după cum urmează:

image

unde:

(a)  lup reprezintă cea mai mare dintre următoarele două valori: rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare pozitiv și 83 %;

(b)  nup reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare pozitiv;

(c)  Sup reprezintă suma costurilor de răscumpărare pozitive.

2.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere menționate la articolul 159 alineatul (1) litera (b) după cum urmează:

image

unde:

(a)  ldown reprezintă rata medie de reziliere a polițelor cu cost de răscumpărare negativ;

(b)  ndown reprezintă perioada medie, în ani, în care sunt lichidate polițele cu cost de răscumpărare negativ;

(c)  Sdown reprezintă suma costurilor de răscumpărare negative.

3.  Costul de răscumpărare al unei polițe de asigurare menționat la alineatele (1) și (2) este egal cu diferența dintre următoarele:

(a) cuantumul de plătit în prezent de către întreprinderea de asigurare în cazul încetării contractului de către deținătorul poliței de asigurare, după deducerea sumelor recuperabile de la deținătorii de polițe de asigurare sau intermediari;

(b) cuantumul rezervelor tehnice fără marjă de risc.

Articolul 103

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru riscul ratei dobânzii în cazul întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare captive

1.  Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot calcula cerința de capital pentru riscul ratei dobânzii menționat la articolul 165 după cum urmează:

(a) suma, pentru fiecare monedă, a cerințelor de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol;

(b) suma, pentru fiecare monedă, a cerințelor de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la alineatul (3) al prezentului articol.

2.  În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (a), cerința de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) prima sumă acoperă toate intervalele de scadență i stabilite la alineatul (4) al prezentului articol;

(b)  MVALi reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor, minus pasivele, altele decât rezervele tehnice pentru intervalul de scadență i;

(c)  duri reprezintă durata simplificată a intervalului de scadență i;

(d)  ratei reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(e)  stress(i,up) reprezintă creșterea relativă a ratei dobânzii pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(f) a doua sumă acoperă toate liniile de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament;

(g)  BElob reprezintă cea mai bună estimare pentru linia de activitate lob;

(h)  durlob reprezintă durata modificată a celei mai bune estimări pentru linia de activitate lob;

(i)  ratelob reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata modificată a liniei de activitate lob;

(j)  stress(lob,up) reprezintă creșterea relativă a ratei dobânzii pentru durata modificată durlob .

3.  În sensul prezentului articol alineatul (1) litera (b), cerința de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) prima sumă acoperă toate intervalele de scadență i prevăzute la alineatul (4);

(b)  MVALi reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor, minus pasivele, altele decât rezervele tehnice pentru intervalul de scadență i;

(c)  duri reprezintă durata simplificată a intervalului de scadență i;

(d)  ratei reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(e)  stress(i,down) reprezintă scăderea relativă a ratei dobânzii pentru durata simplificată a intervalului de scadență i;

(f) a doua sumă acoperă toate liniile de activitate prevăzute în anexa I la prezentul regulament;

(g)  BElob reprezintă cea mai bună estimare pentru linia de activitate lob;

(h)  durlob reprezintă durata modificată a celei mai bune estimări pentru linia de activitate lob;

(i)  ratelob reprezintă rata fără risc relevantă pentru durata modificată a liniei de activitate lob;

(j)  stress(lob, down) reprezintă scăderea relativă a ratei dobânzii pentru durata modificată durlob .

4.  Intervalele de scadență i și durata simplificată duri menționate la alineatul (2) literele (a) și (c) și la alineatul (3) literele (a) și (c) sunt următoarele:

(a) pentru scadențele de până la un an, durata simplificată este de 0,5 ani;

(b) pentru scadențele cuprinse între 1 și 3 ani, durata simplificată este de 2 ani;

(c) pentru scadențele cuprinse între 3 și 5 ani, durata simplificată este de 4 ani;

(d) pentru scadențele cuprinse între 5 și 10 ani, durata simplificată este de 7 ani;

(e) pentru scadențele de peste 10 ani, durata simplificată este de 12 ani.

Articolul 104

Calculul simplificat al riscului de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor

1.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula cerința de capital pentru riscul de marjă de credit menționat la articolul 176 din prezentul regulament după cum urmează:

image

unde:

(a)  SCRbonds reprezintă cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor;

(b)  MVbonds reprezintă valoarea, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, a activelor care fac obiectul unor cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor;

(c) %MVi bonds reprezintă proporția portofoliului de active care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i, în cazul în care, pentru activele respective, este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(d) %MVbonds norating reprezintă proporția portofoliului de active care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă nicio evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(e)  duri și durnorating reprezintă durata modificată, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă nicio evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată;

(f)  stressi reprezintă o funcție, prevăzută la alineatul (2), a nivelului de calitate a creditului i și a duratei modificate, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i;

(g) ΔLiabul reprezintă majorarea rezervelor tehnice minus marja de risc pentru polițele în cazul cărora deținătorii de polițe suportă riscul de investiții, cu opțiunile și garanțiile încorporate, care ar rezulta dintr-o scădere bruscă a valorii activelor care fac obiectul cerinței de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor:
image .

2.  stressi menționată la alineatul (1) litera (f), pentru fiecare nivel de calitate a creditului i, este egală cu:
image , unde duri este durata modificată, exprimată în ani, a activelor care fac obiectul unei cerințe de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor cu nivelul de calitate a creditului i, iar bi se stabilește în conformitate cu tabelul de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului i

0

1

2

3

4

5

6

bi

0,9 %

1,1 %

1,4 %

2,5 %

4,5 %

7,5 %

7,5 %

3.  durnorating menționată la alineatul (1) litera (e) și duri menționată la alineatul (2) nu pot fi mai scurte de 1 an.

Articolul 105

Calculul simplificat, în cazul întreprinderilor de asigurare și de reasigurare captive, al cerinței de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor

Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot să calculeze cerința de capital pentru riscul de marjă de credit prevăzut la articolul 176 pe baza ipotezei că tuturor activelor li se atribuie nivelul 3 de calitate a creditului.

Articolul 106

Calculul simplificat al cerinței de capital pentru concentrarea riscurilor de piață în cazul întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare captive

Dacă sunt respectate articolele 88 și 89, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot utiliza toate ipotezele următoare în vederea calculării cerinței de capital pentru riscul de concentrare:

(1) acordurile intragrup de punere în comun a activelor încheiate de întreprinderile de asigurare sau de reasigurare captive pot fi excluse din baza de calcul menționată la articolul 184 alineatul (2) în măsura în care există clauze contractuale executorii din punct de vedere juridic care asigură că pasivele întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive vor fi compensate de expunerile intragrup pe care le deține față de alte entități ale grupului;

(2) pragul relativ de expunere excedentară menționat la articolul 184 alineatul (1) litera (c) este egal cu 15 % în cazul următoarelor expuneri pe un singur debitor:

(a) expunerile față de instituții de credit care nu aparțin aceluiași grup și cărora li s-a atribuit nivelul 2 de calitate a creditului;

(b) expunerile față de entități ale grupului care gestionează numerarul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare captive cărora li s-a atribuit nivelul 2 de calitate a creditului.

Articolul 107

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor pentru contractele de reasigurare sau pentru securitizare

1.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere al unui contract de reasigurare sau unei securitizări menționat la articolul 196 după cum urmează:

image

unde

(a)  RMre,all reprezintă efectul de diminuare a riscului de subscriere al contractelor de reasigurare și securitizărilor pentru toate contrapărțile calculat în conformitate cu alineatul (2);

(b)  Recoverablesi reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractul de reasigurare sau din securitizare și de la debitorii aferenți pentru contrapartea i, iar Recoverablesall reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și din securitizări și de la debitorii aferenți pentru toate contrapărțile.

2.  Efectul de diminuare a riscului de subscriere al contractelor de reasigurare și al securitizărilor pentru toate contrapărțile menționat la alineatul (1) este egal cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital ipotetică pentru riscul de subscriere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul în care nu ar exista niciun contract de reasigurare și nicio securitizare;

(b) cerințele de capital pentru riscul de subscriere al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 108

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor pentru contractele de reasigurare proporțională

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere j al unui contract de reasigurare proporțională pentru contrapartea i, menționat la articolul 196, după cum urmează:

image

unde

(a)  BE reprezintă cea mai bună estimare a obligațiilor, incluzând sumele recuperabile;

(b)  Recoverablesi reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractul de reasigurare proporțională și de la debitorii aferenți pentru contrapartea i;

(c)  Recoverablesall reprezintă cea mai bună estimare a sumelor recuperabile din contractele de reasigurare proporțională și de la debitorii aferenți pentru toate contrapărțile;

(d)  SCRj reprezintă cerințele de capital pentru riscul de subscriere j al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 109

Calculele simplificate pentru acordurile de coasigurare

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot folosi următoarele calcule simplificate în scopul aplicării articolelor 193, 194 și 195:

(a) cea mai bună estimare menționată la articolul 194 alineatul (1) litera (d) poate fi calculată după cum urmează:

image

unde BEU reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat acordului de coasigurare de către întreprinderea care este parte la acordul de coasigurare, cu deducerea oricăror cuantumuri reasigurate la contrapărți din afara acordului de coasigurare;

(b) cea mai bună estimare menționată la articolul 195 litera (c) poate fi calculată după cum urmează:

image

unde BECEP reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat contrapărții externe de către acordul de coasigurare, în raport cu riscurile cedate acordului de coasigurare de către întreprindere.

(c) efectul de diminuare a riscurilor menționat la articolul 195 litera (d) poate fi calculat după cum urmează:

image

unde:

(i)  BECE reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat contrapărții externe de către acordul de coasigurare în ansamblu;

(ii) ΔRMCEP reprezintă contribuția tuturor contrapărților externe la efectul de diminuare a riscurilor pe care îl are acordul de coasigurare asupra riscului de subscriere al întreprinderii;

(d) Membrii acordului de coasigurare și contrapărțile din afara acordului de coasigurare pot fi grupați în funcție de evaluarea creditului efectuată de către o ECAI desemnată, cu condiția să existe categorii separate pentru participările în coasigurare de tip A, de tip B și de tip C.

Articolul 110

Calculul simplificat — gruparea expunerilor pe un singur debitor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula pierderea în caz de nerambursare prevăzută la articolul 192 pentru un grup de expuneri pe un singur debitor. În acest caz, grupului de expuneri pe un singur debitor i se atribuie cea mai mare probabilitate de nerambursare atribuită expunerilor pe un singur debitor incluse în grup în conformitate cu articolul 199.

Articolul 111

Calculul simplificat al efectului de diminuare a riscurilor

Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot calcula efectul de diminuare a riscului de subscriere și a riscului de piață aferente unui contract de reasigurare, unei securitizări sau unui instrument derivat, menționat la articolul 196, drept diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a) suma cerințelor de capital ipotetice pentru submodulele „risc de subscriere” și „risc de piață” ale modulelor de risc ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de tehnica de diminuare a riscurilor, în ipoteza în care acordul de reasigurare, securitizarea sau instrumentul derivat nu ar exista;

(b) suma cerințelor de capital pentru submodulele „risc de subscriere” și „risc de piață” ale modulelor de risc ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare vizate de tehnica de diminuare a riscurilor;

Articolul 112

Calculul simplificat al valorii ponderate la risc a garanțiilor reale pentru a ține seama de efectul economic al garanțiilor reale

1.  Dacă este respectat articolul 88 din prezentul regulament și dacă sunt îndeplinite atât cerința referitoare la contraparte, cât și cerința referitoare la partea terță, menționate la articolul 197 alineatul (1), întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot, în scopul aplicării articolului 197, să calculeze valoarea ponderată la risc a unei garanții reale furnizate ca garanție, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b), ca fiind egală cu 85 % din valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

2.  Dacă sunt respectate articolele 88 și 214 din prezentul regulament și dacă cerința referitoare la contraparte, menționată la articolul 197 alineatul (1), este îndeplinită, iar cerința referitoare la partea terță, menționată la articolul 197 alineatul (1), nu este îndeplinită, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot, în scopul aplicării articolului 197, să calculeze valoarea ponderată la risc a unei garanții reale furnizate ca garanție, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b), ca fiind egală cu 75 % din valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.



Subsecțiunea 7

Domeniul de aplicare al modulelor de risc de subscriere

Articolul 113

În vederea calculării cerințelor de capital aferente riscului de subscriere pentru asigurarea generală, riscului de subscriere pentru asigurarea de viață și riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a) modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare generală, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de sănătate;

(b) modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de viață, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de sănătate;

(c) modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate.



SECȚIUNEA 2

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

Articolul 114

Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală”

1.  Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea generală” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală” menționat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b) submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală” menționat la articolul 105 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

(c) submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”.

2.  Cerința de capital pentru riscul de subscriere în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)  CorrNL(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de subscriere pentru asigurarea generală în cazul submodulelor i și j;

(c)  SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.  Parametrul de corelație CorrNL(i,j) menționat la alineatul (2) reprezintă elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:



j

i

Primă și rezervă general

Catastrofă general

Reziliere general

Primă și rezervă general

1

0,25

0

Catastrofă general

0,25

1

0

Reziliere general

0

0

1

Articolul 115

Submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală”

Cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σnl reprezintă deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală stabilită în conformitate cu articolul 117;

(b)  Vnl reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală stabilită în conformitate cu articolul 116.

Articolul 116

Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.  Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală este egală cu suma măsurilor volumului pentru riscul de primă și de rezervă al segmentelor prevăzute în anexa II.

2.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s;

(b)  V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s;

(c)  DIVs reprezintă factorul pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a segmentului s.

3.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Ps reprezintă estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în următoarele 12 luni;

(b)  P(last,s) reprezintă primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în ultimele 12 luni;

(c)  FP(existing,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s după următoarele 12 luni pentru contractele existente;

(d)  FP(future,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s pentru contractele a căror dată a recunoașterii inițiale cade în următoarele 12 luni, dar cu excepția primelor care urmează să fie încasate în decursul celor 12 luni ulterioare datei recunoașterii inițiale.

4.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, ca alternativă la metoda de calcul prevăzută la alineatul (3) al prezentului articol, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot alege să calculeze măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s după cum urmează:

image

sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

(a) organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare a decis că primele sale câștigate în segmentul s în următoarele 12 luni nu vor depăși Ps ;

(b) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a instituit mecanisme eficace de control pentru a asigura respectarea limitelor aferente primelor câștigate menționate la litera (a);

(c) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și-a informat autoritatea de supraveghere cu privire la decizia menționată la litera (a) și motivele care au stat la baza acesteia.

În scopul acestui calcul, termenii Ps , FP(existing,s) și FP(future,s) au înțelesul stabilit la alineatul (3) literele (a), (c) și (d).

5.  În scopul efectuării calculelor prevăzute la alineatele (3) și (4), se ia în considerare valoarea netă a primelor, după deducerea primelor pentru contractele de reasigurare. Următoarele prime pentru contractele de reasigurare nu se deduc:

(a) primele aferente evenimentelor fără legătură cu asigurările sau creanțelor de asigurare plătite care nu sunt contabilizate în fluxurile de trezorerie menționate la articolul 41 alineatul (3);

(b) primele pentru contractele de reasigurare care nu sunt conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213.

6.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui anumit segment este egală cu cea mai bună estimare a rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite din segmentul respectiv, după deducerea sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, cu condiția ca contractele de reasigurare și vehiculele investiționale să fie conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213. Măsura volumului nu poate fi o valoare negativă.

7.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, factorul implicit pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a unui anumit segment fie este egal cu 1, fie este calculat în conformitate cu anexa III.

Articolul 117

Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală

1.  Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Vnl reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală;

(b) suma acoperă toate combinațiile posibile (s,t) ale segmentelor prevăzute în anexa II;

(c)  CorrS(s,t) reprezintă parametrul de corelație pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală din segmentul s și din segmentul t prevăzut în anexa IV;

(d)  σs și σt reprezintă deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al segmentelor s și, respectiv, t;

(e)  Vs și Vt reprezintă măsurile volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al segmentelor s și t, menționate la articolul 116.

2.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea generală al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σ(prem,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea generală al segmentului s stabilită în conformitate cu alineatul (3);

(b)  σ(res,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa II;

(c)  V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s menționată la articolul 116;

(d)  V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s menționată la articolul 116.

3.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa II, deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea generală al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea generală al segmentului prevăzut în anexa II și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională. Pentru segmentele 1, 4 și 5 prevăzute în anexa II, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 80 %. Pentru toate celelalte segmente prevăzute în anexa II, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 100 %.

Articolul 118

Submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”

1.  Cerința de capital pentru submodulul „risc de reziliere în asigurarea generală”, menționat la articolul 114 alineatul (1) litera (c), este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare rezultată din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a) încetarea a 40 % din polițele de asigurare în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(b) în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.  Evenimentele menționate la alineatul (1) se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la alineatul 1 litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

3.  Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentului menționat la alineatul 1 litera (a), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

Articolul 119

Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală”

1.  Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea generală” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de catastrofă naturală în asigurarea generală”;

(b) submodulul „risc de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri”;

(c) submodulul „risc de catastrofă produsă de om”;

(d) submodulul „risc de alte catastrofe în asigurarea generală”.

2.  Cerința de capital pentru modulul „risc de subscriere în caz de catastrofă în asigurarea generală” se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SCRnatCAT reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă naturală;

(b)  SCRnpproperty reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri;

(c)  SCRmmCAT reprezintă cerința de capital pentru riscul de catastrofă produsă de om;

(d)  SCRCATother reprezintă cerința de capital pentru riscul de alte catastrofe în asigurarea generală.

Articolul 120

Submodulul „risc de catastrofă naturală”

1.  Submodulul „risc de catastrofă naturală” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de furtună”;

(b) submodulul „risc de cutremur”;

(c) submodulul „risc de inundații”;

(d) submodulul „risc de grindină”;

(e) submodulul „risc de surpare de terenuri”.

2.  Cerința de capital pentru riscul de catastrofă naturală se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile ale submodulelor i prevăzute la alineatul (1);

(b)  SCRi reprezintă cerința de capital pentru submodulul i.

Articolul 121

Submodulul „risc de furtună”

1.  Cerința de capital pentru riscul de furtună se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa V;

(b)  CorrWS(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de furtună pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa V;

(c)  SCR(windstorm,r) și SCR(windstorm,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunile r și, respectiv, s;

(d)  SCR(windstorm,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de furtună din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunea r conform scenariului A prevăzut la alineatul (3);

(b) cerința de capital pentru riscul de furtună din regiunea r conform scenariului B prevăzut la alineatul (4).

3.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 80 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 40 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r.

4.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de furtună dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 20 % din pierderea specificată cauzată de furtună în regiunea r.

5.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, pierderea specificată cauzată de furtună într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Q(windstorm,r) reprezintă factorul de risc de furtună pentru regiunea r astfel cum este prevăzut în anexa V;

(b) suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)  Corr(windstorm,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de furtună din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXII;

(d)  WSI(windstorm,r,i) și WSI(windstorm,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de furtună în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de furtună dintr-o anumită zonă afectată de furtună i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  W(windstorm,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de furtună din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)  SI(windstorm,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de furtună din zona de furtună i din regiunea r.

7.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de furtună dintr-o anumită zonă de furtună i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de furtună și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)  SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de furtună și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.  Cerința de capital pentru riscul de furtună din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă oricare dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a) obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de furtună și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b) obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de furtună și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.  Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționată la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  DIVwindstorm este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute la punctul 8 din anexa III;

(b)  Pwindstorm este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 122

Submodulul „risc de cutremur”

1.  Cerința de capital pentru riscul de cutremur se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa V;

(b)  CorrEQ(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de cutremur pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VI;

(c)  SCR(earthquake,r) și SCR(earthquake,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de cutremur din regiunile r și, respectiv, s;

(d)  SCR(earthquake,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de cutremur din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de cutremur dintr-o anumită regiune r este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Q(earthquake,r) reprezintă factorul de risc de cutremur pentru regiunea r astfel cum este prevăzut în anexa VI;

(b) suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)  Corr(earthquake,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de cutremur din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXIII;

(d)  WSI(earthquake,r,i) și WSI(earthquake,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de cutremur în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

3.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VI și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de cutremur dintr-o anumită zonă seismică i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  W(earthquake,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de cutremur din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)  SI(earthquake,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de cutremur din zona seismică i din regiunea r.

4.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VI și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de cutremur dintr-o anumită zonă seismică i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de cutremur și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)  SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de cutremur și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

5.  Cerința de capital pentru riscul de cutremur din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă una dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare sau ambele:

(a) obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de cutremur și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b) obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de cutremur și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

6.  Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (5), se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  DIVearthquake este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (5) literele (a) și (b) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III;

(b)  Pearthquake este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (5) literele (a) și (b) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 123

Submodulul „risc de inundații”

1.  Cerința de capital pentru riscul de inundații se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa VII;

(b)  CorrFL(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de inundații pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VII;

(c)  SCR(flood,r) și SCR(flood,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunile r și, respectiv, s;

(d)  SCR(flood,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de inundații din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunea r conform scenariului A prevăzut la alineatul (3);

(b) cerința de capital pentru riscul de inundații din regiunea r conform scenariului B prevăzut la alineatul (4).

3.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 65 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 45 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r.

4.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, cerința de capital pentru riscul de inundații dintr-o anumită regiune r conform scenariului B este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 10 % din pierderea specificată cauzată de inundații în regiunea r.

5.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII, pierderea specificată cauzată de inundații într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Q(flood,r) reprezintă factorul de risc de inundații pentru regiunea r, astfel cum este prevăzut în anexa VII;

(b) suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)  Corr(flood,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de inundații din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXIV;

(d)  WSI(flood,r,i) și WSI(flood,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de inundații în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de inundații dintr-o anumită zonă afectată de inundații i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  W(flood,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de inundații din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)  SI(flood,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de inundații din zona afectată de inundații i din regiunea r.

7.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma asigurată împotriva riscului de inundații dintr-o anumită zonă afectată de inundații i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)  SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

(c)  SI(motor,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 5 și 17 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.  Cerința de capital pentru riscul de inundații din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă oricare dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a) obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b) obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(c) obligațiile aferente liniei de activitate 5 sau 17 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de inundații și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.  Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  DIVflood este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III punctul 8;

(b)  Pflood este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) în următoarele 12 luni: în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 124

Submodulul „risc de grindină”

1.  Cerința de capital pentru riscul de grindină se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (r,s) ale regiunilor prevăzute în anexa VIII;

(b)  CorrHL(r,s) reprezintă coeficientul de corelație aferent riscului de grindină pentru regiunea r și regiunea s, astfel cum este prevăzut în anexa VIII;

(c)  SCR(hail,r) și SCR(hail,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunile r și, respectiv, s;

(d)  SCR(hail,other) reprezintă cerința de capital pentru riscul de grindină din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII.

2.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa V, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r este cea mai mare dintre următoarele două cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunea r conform scenariului A;

(b) cerința de capital pentru riscul de grindină din regiunea r conform scenariului B.

3.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r conform scenariului A este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 70 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 50 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r.

4.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, cerința de capital pentru riscul de grindină dintr-o anumită regiune r conform scenariului B este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din următoarea succesiune de evenimente:

(a) pierderea instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r;

(b) pierderea unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 20 % din pierderea specificată cauzată de grindină în regiunea r.

5.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII, pierderea specificată cauzată de grindină într-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Q(hail,r) reprezintă factorul de risc de grindină pentru regiunea r, astfel cum este prevăzut în anexa VIII;

(b) suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din regiunea r prevăzute în anexa IX;

(c)  Corr(hail,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de grindină din zonele de risc i și j din regiunea r prevăzut în anexa XXV;

(d)  WSI(hail,r,i) și WSI(hail,r,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de grindină în zonele de risc i și j din regiunea r prevăzute în anexa IX.

6.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII și toate zonele de risc ale regiunilor respective prevăzute în anexa IX, suma ponderată asigurată împotriva riscului de grindină dintr-o anumită zonă afectată de grindină i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  W(hail,r,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de grindină din zona de risc i din regiunea r prevăzută în anexa X;

(b)  SI(hail,r,i) reprezintă suma asigurată împotriva riscului de grindină din zona afectată de grindină i din regiunea r.

7.  Pentru toate regiunile prevăzute în anexa VIII și toate zonele afectate de grindină, suma asigurată împotriva riscului de grindină dintr-o anumită zonă afectată de grindină i dintr-o anumită regiune r se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SI(property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r;

(b)  SI(onshore property,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 6 și 18 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă daunele materiale terestre provocate de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

(c)  SI(motor,r,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 5 și 17 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul este situat în zona de risc i din regiunea r.

8.  Cerința de capital pentru riscul de grindină din alte regiuni decât cele prevăzute în anexa XIII este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de asigurare și de reasigurare care acoperă una sau mai multe dintre următoarele obligații de asigurare și de reasigurare:

(a) obligațiile aferente liniei de activitate 7 sau 19 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(b) obligațiile aferente liniei de activitate 6 sau 18 prevăzute în anexa I legate de daunele materiale terestre provocate de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII;

(c) obligațiile aferente liniei de activitate 5 sau 17 prevăzute în anexa I care acoperă riscul de grindină și în cazul cărora riscul nu este situat în una dintre regiunile prevăzute în anexa XIII.

9.  Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționate la alineatul (8), se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  DIVhail este calculat în conformitate cu anexa III, dar se bazează pe primele legate de obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) și este limitat la regiunile 5-18 prevăzute în anexa III;

(b)  Phail este o estimare a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru fiecare contract care acoperă obligațiile menționate la alineatul (8) literele (a), (b) și (c) în următoarele 12 luni; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 125

Submodulul „risc de surpare de terenuri”

1.  Cerința de capital pentru riscul de surpare de terenuri este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate combinațiile posibile ale zonelor de risc (i,j) din Franța prevăzute în anexa IX;

(b)  Corr(subsidence,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de surpare de terenuri din zonele de risc i și j prevăzut în anexa XXVI;

(c)  WSI(subsidence,i) și WSI(subsidence,j) reprezintă sumele ponderate asigurate împotriva riscului de surpare de terenuri în zonele de risc i și j din Franța prevăzute în anexa IX.

2.  Pentru toate zonele afectate de surpări de terenuri, suma ponderată asigurată pentru riscul de surpare de terenuri dintr-o anumită zonă de risc i din Franța prevăzută în anexa IX se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  W(subsidence,i) reprezintă ponderea de risc pentru riscul de surpare de terenuri din zona de risc i prevăzută în anexa X;

(b)  SI(subsidence,i) reprezintă suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru liniile de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I în legătură cu contractele care acoperă riscul de surpare de terenuri al clădirilor rezidențiale din zona afectată de surpări de terenuri i.

Articolul 126

Interpretarea scenariilor de catastrofă

1.  În sensul articolului 121 alineatele (3) și (4), al articolului 123 alineatele (3) și (4) și al articolului 124 alineatele (3) și (4), întreprinderile de asigurare și de reasigurare își bazează calculul cerinței de capital pe următoarele ipoteze:

(a) cele două evenimente consecutive menționate la articolele respective sunt independente;

(b) întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu aplică noi tehnici de atenuare a riscurilor de asigurare între cele două evenimente.

2.  Fără a aduce atingere articolului 83 alineatul (1) litera (d), în cazul în care contractele de reasigurare actuale permit reînnoirea acoperirii, întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin seama de deciziile viitoare de gestionare legate de reînnoirile acoperirii survenite între primul și al doilea eveniment. Ipotezele cu privire la deciziile viitoare de gestionare sunt realiste, obiective și verificabile.

Articolul 127

Submodulul „risc de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri”

1.  Cerința de capital pentru riscul de catastrofă în reasigurarea neproporțională de bunuri este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee pentru fiecare contract de reasigurare care acoperă obligațiile de reasigurare aferente liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I.

2.  Cuantumul pierderii instantanee, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, menționată la alineatul (1), se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  DIVnpproperty este calculat în conformitate cu anexa III, dar pe baza primelor câștigate de către întreprinderea de asigurare și de reasigurare în cadrul liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I;

(b)  Pproperty este estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni pentru fiecare contract care acoperă obligațiile de reasigurare din cadrul liniei de activitate 28 prevăzute în anexa I, altele decât obligațiile de reasigurare neproporțională legate de obligațiile de asigurare incluse în liniile de activitate 9 și 21 prevăzute în anexa I; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

Articolul 128

Submodulul „risc de catastrofă produsă de om”

1.  Submodulul „risc de catastrofă produsă de om” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de răspundere civilă auto”;

(b) submodulul „risc maritim”;

(c) submodulul „risc aviatic”;

(d) submodulul „risc de incendiu”;

(e) submodulul „risc de răspundere civilă”;

(f) submodulul „risc de credit și garanții”.

2.  Cerința de capital pentru riscul de catastrofă produsă de om se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate submodulele prevăzute la alineatul (1);

(b)  SCRi reprezintă cerința de capital pentru submodulul i.

Articolul 129

Submodulul „risc de răspundere civilă auto”

1.  Cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă auto este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egală cu următorul cuantum în euro:

image

unde:

(a)  Na este numărul de vehicule asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în liniile de activitate 4 și 16 prevăzute în anexa I, în condițiile unei limite considerate a poliței mai mare de 24 000 000  EUR;

(b)  Nb este numărul de vehicule asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în liniile de activitate 4 și 16 prevăzute în anexa I, în condițiile unei limite considerate a poliței mai mici sau egale cu 24 000 000  EUR.

Numărul de autovehicule care fac obiectul obligațiilor de reasigurare proporțională ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare se ponderează cu proporția relativă a obligațiilor întreprinderii cu privire la suma asigurată pentru autovehicule.

2.  Limita considerată a poliței menționată la alineatul (1) este limita globală a poliței de asigurare de răspundere civilă auto sau, dacă în condițiile poliței nu se specifică nicio astfel de limită globală, suma limitelor pentru daunele materiale și pentru vătămările corporale. Dacă limita poliței este specificată ca limită maximă pe victimă, limita considerată a poliței se bazează pe ipoteza existenței a zece victime.

Articolul 130

Submodulul „risc marin”

1.  Cerința de capital pentru riscul marin se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SCRtanker reprezintă cerința de capital pentru riscul de coliziune a navelor;

(b)  SCRplatform reprezintă cerința de capital pentru riscul de explozie a platformelor.

2.  Cerința de capital pentru riscul de coliziune a navelor este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) valoarea maximă se referă la toate navele pentru transportul petrolului și al gazelor asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru coliziunea navelor în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)  SI(hull,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea corpului navei t;

(c)  SI(liab,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea de răspundere civilă maritimă a navei t;

(d)  SI(pollution,t) este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea navei t în caz de poluare cu hidrocarburi.

3.  Cerința de capital pentru riscul de explozie a platformelor este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) valoarea maximă se referă la toate platformele marine de extracție a petrolului și a gazelor asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru explozia platformelor în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)  SIp este suma acumulată asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru următoarele obligații de asigurare și de reasigurare a platformei p:

(i) obligațiile de compensare a daunelor materiale;

(ii) obligațiile de compensare a cheltuielilor de înlăturare a epavei;

(iii) obligațiile de compensare a pierderii veniturilor din producție;

(iv) obligațiile de compensare a cheltuielilor pentru acoperirea sau securizarea puțului;

(v) obligațiile de asigurare și de reasigurare de răspundere civilă.

Articolul 131

Submodulul „risc aviatic”

Cerința de capital pentru riscul aviatic este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) valoarea maximă se referă la toate aeronavele asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în cadrul liniilor de activitate 6, 18 și 27 prevăzute în anexa I;

(b)  SIa este suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru asigurarea și reasigurarea corpului aeronavei și asigurarea și reasigurarea de răspundere civilă a aeronavei a.

Articolul 132

Submodulul „risc de incendiu”

1.  Cerința de capital pentru riscul de incendiu este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu suma asigurată de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru cea mai mare concentrare a riscurilor de incendiu.

2.  Cea mai mare concentrare a riscurilor de incendiu a unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare este ansamblul de clădiri cu cea mai mare sumă asigurată care îndeplinește toate condițiile următoare:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligații de asigurare sau de reasigurare în cadrul liniilor de activitate 7 și 19 prevăzute în anexa I cu privire la fiecare clădire, care acoperă daunele cauzate de un incendiu sau o explozie, inclusiv ca urmare a atacurilor teroriste;

(b) toate clădirile sunt situate, parțial sau integral, pe o rază de 200 de metri.

3.  În sensul alineatului (2), ansamblul de clădiri poate fi acoperit de unul sau mai multe contracte de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 133

Submodulul „risc de răspundere civilă”

1.  Cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate combinațiile posibile ale grupelor de risc de răspundere civilă (i,j) prevăzute în anexa XI;

(b)  Corr(liability,r,i,j) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de răspundere civilă al grupelor de risc de răspundere civilă i și j prevăzut în anexa XI;

(c)  SCR(liability,i) reprezintă cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă al grupei de risc de răspundere civilă i.

2.  Pentru toate grupele de risc de răspundere civilă prevăzute în anexa XI, cerința de capital pentru riscul de răspundere civilă al unei anumite grupe de risc de răspundere civilă i este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  f(liability,i) reprezintă factorul de risc pentru grupa de risc de răspundere civilă i prevăzut în anexa XI;

(b)  P(liability,i) reprezintă primele care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni legate de obligațiile de asigurare și de reasigurare aferente grupei de risc de răspundere civilă i; în acest scop, se ia în considerare cuantumul brut al primelor, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

3.  Calcularea pierderii de fonduri proprii de bază menționate la alineatul (2) se bazează pe următoarele ipoteze:

(a) pierderea grupei de risc de răspundere civilă i este cauzată de creanțele ni, iar pierderile cauzate de aceste creanțe sunt reprezentative pentru activitatea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare din grupa de risc de răspundere civilă i și rezumă pierderea grupei de risc de răspundere civilă i;

(b) numărul creanțelor ni este egal cu cel mai mic număr întreg care depășește cuantumul următor:

image

unde:

(i)  f(liability,i) și P(liability,i) sunt definite la fel ca la alineatul (2);

(ii)  Lim(i,1) reprezintă limita cea mai ridicată a indemnizației de răspundere civilă prevăzută de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în grupa de risc de răspundere civilă i;

(c) în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare prevede o acoperire nelimitată în grupa de risc de răspundere civilă i, numărul creanțelor ni este egal cu unu.

Articolul 134

Submodulul „risc de credit și garanții”

1.  Cerința de capital pentru riscul de credit și garanții se calculează după cum urmează:

image

unde:

(d)  SCRdefault reprezintă cerința de capital pentru riscul de nerambursare majoră a creditului;

(e)  SCRrecession reprezintă cerința de capital pentru riscul de recesiune.

2.  Cerința de capital pentru riscul de nerambursare majoră a creditului este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o nerambursare instantanee a celor mai mari două expuneri aferente obligațiilor incluse în liniile de activitate 9 și 21 ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare. Calculul cerinței de capital se bazează pe ipoteza că pierderea în caz de nerambursare, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, a fiecărei expuneri este de 10 % din suma asigurată pentru expunere.

3.  Cele mai mari două expuneri de asigurare a creditului menționate la alineatul (2) sunt determinate pe baza unei comparații a pierderilor nete în caz de nerambursare ale expunerilor de asigurare de credit, fiind luată în considerare pierderea în caz de nerambursare după deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale.

4.  Cerința de capital pentru riscul de recesiune este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, este egal cu 100 % din primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni în cadrul liniilor de activitate 9 și 21.

Articolul 135

Submodulul „risc de alte catastrofe în asigurarea generală”

Cerința de capital pentru riscul de alte catastrofe în asigurarea generală este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  P 1, P 2, P 3, P 4 și P 5 reprezintă estimarea primelor nete, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, preconizate să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în următoarele 12 luni, aferente grupelor de obligații de asigurare și de reasigurare 1-5 prevăzute în anexa XII;

(b)  c 1, c 2, c 3, c 4 și c 5 reprezintă factorii de risc pentru grupele de obligații de asigurare și de reasigurare 1-5 prevăzute în anexa XII.



SECȚIUNEA 3

Riscul de subscriere pentru asigurarea de viață

Articolul 136

Coeficienții de corelație

1.  Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de viață” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de mortalitate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b) submodulul „risc de longevitate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

(c) submodulul „risc de invaliditate-morbiditate” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2009/138/CE;

(d) submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (d) din Directiva 2009/138/CE;

(e) submodulul „risc de revizuire” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (e) din Directiva 2009/138/CE;

(f) submodulul „risc de reziliere” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

(g) submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață” menționat la articolul 105 alineatul (3) al doilea paragraf litera (g) din Directiva 2009/138/CE.

2.  Cerința de capital pentru riscul de subscriere pentru asigurarea de viață se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)  CorrNL(i,j) reprezintă parametrul de corelație pentru riscul de subscriere pentru asigurarea de viață în cazul submodulelor i și j;

(c)  SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.  Coeficientul de corelație Corri,j menționat la punctul 3 din anexa IV la Directiva 2009/138/CE este egal cu elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:



j

i

Mortalitate

Longevitate

Invaliditate

Cheltuieli cu asigurarea de viață

Revizuire

Reziliere

Catastrofă în asigurarea de viață

Mortalitate

1

– 0,25

0,25

0,25

0

0

0,25

Longevitate

– 0,25

1

0

0,25

0,25

0,25

0

Invaliditate

0,25

0

1

0,5

0

0

0,25

Cheltuieli cu asigurarea de viață

0,25

0,25

0,5

1

0,5

0,5

0,25

Revizuire

0

0,25

0

0,5

1

0

0

Reziliere

0

0,25

0

0,5

0

1

0,25

Catastrofă în asigurarea de viață

0,25

0

0,25

0,25

0

0,25

1

Articolul 137

Submodulul „risc de mortalitate”

1.  Cerința de capital pentru riscul de mortalitate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 15 % a ratelor de mortalitate utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.  Creșterea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a) polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.  În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 138

Submodulul „risc de longevitate”

1.  Cerința de capital pentru riscul de longevitate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 20 % a ratelor de mortalitate utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.  Scăderea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a) polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.  În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 139

Submodulul „risc de invaliditate-morbiditate”

Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o combinație a următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o creștere cu 35 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate din următoarele 12 luni;

(b) o creștere cu 25 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate pentru toate lunile de după următoarele 12 luni;

(c) o scădere cu 20 % a ratelor de recuperare legate de riscul de invaliditate-morbiditate utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru următoarele 12 luni și pentru toți anii ulteriori.

Articolul 140

Submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de viață”

Cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de viață menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o combinație a următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o creștere cu 10 % a cuantumului cheltuielilor luate în considerare în calculul rezervelor tehnice;

(b) o creștere cu 1 punct procentual a ratei de inflație a cheltuielilor (exprimată ca procentaj) utilizate în calculul rezervelor tehnice.

În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică aceste modificări cheltuielilor proprii și, după caz, cheltuielilor întreprinderilor cedente.

Articolul 141

Submodulul „risc de revizuire”

Cerința de capital pentru riscul de revizuire menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 3 % a cuantumului beneficiilor aferente anuităților numai în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare aferente anuităților în cazul cărora beneficiile plătibile în temeiul polițelor de asigurare de bază ar putea crește ca urmare a unor modificări ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanei asigurate.

Articolul 142

Submodulul „risc de reziliere”

1.  Cerința de capital pentru riscul de reziliere menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2009/138/CE este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere;

(b) cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere;

(c) cerința de capital pentru riscul de reziliere în masă.

2.  Cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, creșterea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 100 % și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

3.  Cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, scăderea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 20 de puncte procentuale și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o scădere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

4.  Opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a) toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a denunța, a răscumpăra, a reduce, a restricționa sau a suspenda, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare ori de a permite rezilierea poliței de asigurare;

(b) toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a stabili, a reînnoi, a spori, a prelungi sau a reinstitui, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare sau de reasigurare.

În sensul literei (b), modificarea ratei de exercitare a opțiunilor menționate la alineatele (2) și (3) se aplică ratei care reflectă faptul că opțiunea relevantă nu este exercitată.

5.  În cazul contractelor de reasigurare, opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a) drepturile menționate la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de reasigurare;

(b) drepturile menționate la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de asigurare aflate la baza contractelor de reasigurare;

(c) în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, dreptul potențialilor deținători de polițe de a nu încheia acele contracte de asigurare sau de reasigurare.

6.  Cerința de capital pentru riscul de reziliere în masă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a) încetarea a 70 % din polițele de asigurare care intră în domeniul de aplicare al operațiunilor menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (iii) și (iv) din Directiva 2009/138/CE, în cazul cărora încetarea ar putea duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc și în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i) deținătorul poliței nu este o persoană fizică, iar încetarea poliței nu este supusă aprobării de către beneficiarii fondului de pensii;

(ii) deținătorul poliței este o persoană fizică care acționează în folosul beneficiarilor poliței, cu excepția cazului în care există o relație de rudenie între persoana fizică respectivă și beneficiari sau a cazului în care polița se încheie în scopuri de gestionare a patrimoniului privat sau de moștenire, iar numărul de beneficiari vizați de poliță nu depășește 20;

(b) încetarea a 40 % din polițele de asigurare, altele decât cele care intră sub incidența literei (a), în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(c) în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

Evenimentele menționate la primul paragraf se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentelor menționate la literele (a) și (b), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

7.  Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate în prezentul articol alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul de reziliere menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2009/138/CE este cerința de capital menționată în prezentul articol alineatul (1) literele (a), (b) și (c) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 143

Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de viață”

1.  Cerința de capital pentru riscul de catastrofă în asigurarea de viață menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (g) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere instantanee cu 0,15 puncte procentuale a ratelor de mortalitate (exprimată ca procentaje) utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de mortalitate din următoarele 12 luni.

2.  Creșterea ratelor de mortalitate menționate la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate care sunt utilizate pentru a reflecta situația în materie de mortalitate din următoarele 12 luni duce la o creștere a rezervelor tehnice. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a) polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.  În ceea ce privește polițele de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).



SECȚIUNEA 4

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate

Articolul 144

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate

1.  Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT”;

(b) submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT”;

(c) submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate”.

2.  Cerința de capital aferentă riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)  CorrH(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate în cazul submodulelor i și j;

(c)  SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.  Coeficientul de corelație CorrH(i,j) menționat la alineatul (2) reprezintă elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:



j

i

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT

Riscul de catastrofă în asigurarea de sănătate

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT

1

0,5

0,25

Riscul de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT

0,5

1

0,25

Riscul de catastrofă în asigurarea de sănătate

0,25

0,25

1

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a) submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate incluse în liniile de activitate 1, 2, 3, 13, 14, 15 și 25 prevăzute în anexa I;

(b) submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate incluse în liniile de activitate 29, 33 și 35 prevăzute în anexa I;

(c) submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate.

Articolul 145

Submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT”

1.  Submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT”;

(b) submodulul „risc de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT”.

2.  Cerința de capital aferentă riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SCR(NSLTh,pr) reprezintă cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT;

(b)  SCR(NSLTh,lapse) reprezintă cerința de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT.

Articolul 146

Submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT”

Cerința de capital pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σNSLTh reprezintă deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT stabilită în conformitate cu articolul 148;

(b)  VNSLTh reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT stabilită în conformitate cu articolul 147.

Articolul 147

Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT

1.  Măsura volumului pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT este egală cu suma măsurilor volumului pentru riscul de primă și de rezervă al segmentelor prevăzute în anexa XIV.

2.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s;

(b)  V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s;

(c)  DIVs reprezintă factorul pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a segmentului s.

3.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Ps reprezintă estimarea primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în următoarele 12 luni;

(b)  P(last,s) reprezintă primele câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s în ultimele 12 luni;

(c)  FP(existing,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s după următoarele 12 luni pentru contractele existente;

(d)  FP(future,s) reprezintă valoarea actualizată estimată a primelor care urmează să fie câștigate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul s pentru contractele a căror dată a recunoașterii inițiale cade în următoarele 12 luni, dar cu excepția primelor care urmează să fie încasate în decursul celor 12 luni ulterioare datei recunoașterii inițiale.

4.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, ca alternativă la metoda de calcul prevăzută la alineatul (3), întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot alege să calculeze măsura volumului pentru riscul de primă al unui anumit segment s în conformitate cu următoarea formulă:

image

sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor următoare:

(a) organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare a decis că primele sale câștigate în segmentul s în decursul următoarelor 12 luni nu vor depăși Ps ;

(b) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a instituit mecanisme eficace de control pentru a asigura respectarea limitelor aferente primelor câștigate menționate la litera (a);

(c) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și-a informat autoritatea de supraveghere cu privire la decizia menționată la litera (a) și motivele care au stat la baza acesteia.

În scopul acestui alineat, termenii Ps , FP(existing,s) și FP(future,s) au înțelesul stabilit la alineatul (3) literele (a), (c) și (d).

5.  În scopul efectuării calculelor prevăzute la alineatele (3) și (4), se ia în considerare valoarea netă a primelor, după deducerea primelor pentru contractele de reasigurare. Următoarele prime pentru contractele de reasigurare nu se deduc:

(a) primele aferente evenimentelor fără legătură cu asigurările sau creanțelor de asigurare plătite care nu sunt contabilizate în fluxurile de trezorerie menționate la articolul 41 alineatul (3);

(b) primele pentru contractele de reasigurare care nu sunt conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213.

6.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, măsura volumului pentru riscul de rezervă al unui anumit segment este egală cu cea mai bună estimare a rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite din segmentul respectiv, după deducerea sumelor recuperabile din contracte de reasigurare și de la vehicule investiționale, cu condiția ca contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale să fie conforme cu articolele 209, 210, 211 și 213. Măsura volumului nu poate fi o valoare negativă.

7.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, factorul implicit pentru diversificarea la nivelul ariei geografice a unui anumit segment fie este egal cu 1, fie este calculat în conformitate cu anexa III.

Articolul 148

Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT

1.  Deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  VNSLTh reprezintă măsura volumului pentru riscului de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT;

(b) suma acoperă toate combinațiile posibile (s,t) ale segmentelor prevăzute în anexa XIV;

(c)  CorrHS(s,t) reprezintă coeficientul de corelație pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT din segmentul s și din segmentul t prevăzut în anexa XV;

(d)  σs și σt reprezintă deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT ale segmentelor s și, respectiv, t;

(e)  Vs și Vt reprezintă măsurile volumului aferente riscului de primă și de rezervă ale segmentelor s și t, menționate în anexa XIV.

2.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, deviația standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al unui anumit segment s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σ(prem,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s stabilită în conformitate cu alineatul (3);

(b)  σ(res,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa XIV;

(c)  V(prem,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă al segmentului s menționată la articolul 147;

(d)  V(res,s) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă al segmentului s menționată la articolul 147.

3.  Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al unui anumit segment este egală cu produsul dintre deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului prevăzut în anexa XIV și factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională. Pentru toate segmentele prevăzute în anexa XIV, factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională este egal cu 100 %.

Articolul 149

Sistemele de egalizare a riscurilor de sănătate

1.  În scopul aplicării articolului 109a alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE, obligațiile de asigurare de sănătate care fac obiectul sistemelor de egalizare a riscurilor de sănătate („HRES”) sunt identificate, gestionate și organizate separat de celelalte activități ale întreprinderilor de asigurare, fără posibilitatea de a le transfera în cadrul obligațiilor de asigurare de sănătate care nu fac obiectul HRES.

2.  Deviațiile standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentelor 1, 2 și 3 din anexa XIV pentru o activitate care face obiectul HRES îndeplinește toate cerințele următoare:

(a) deviațiile standard se stabilesc separat pentru fiecare dintre segmentele 1, 2 și 3, astfel cum sunt prevăzute în anexa XIV, și separat pentru riscul de primă și de rezervă;

(b) pentru fiecare dintre sectoarele prevăzute în anexa XIV, deviația standard aferentă riscului de primă este cea mai mică dintre următoarele valori:

(i) deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

(ii) cea mai mare dintre următoarele valori:

A. o treime din deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

B. o estimare a deviației standard reprezentative a raportului combinat al întreprinderii de asigurare dintre următoarele cuantumuri anuale:

 cuantumul plăților, inclusiv al cheltuielilor conexe, și al rezervelor tehnice constituite pentru cererile de despăgubire introduse în cursul anului pentru activitatea care face obiectul HRES, inclusiv orice modificări ca urmare a HRES;

 primele câștigate în cursul anului pentru activitatea care face obiectul HRES;

(c) pentru fiecare dintre sectoarele prevăzute în anexa XIV, deviația standard aferentă riscului de rezervă este cea mai mică dintre următoarele valori:

(i) deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

(ii) cea mai mare dintre următoarele valori:

A. o treime din deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului respectiv prevăzută în anexa XIV;

B. o estimare a deviației standard reprezentative a raportului de lichidare al întreprinderii de asigurare, egal cu raportul dintre următoarele cuantumuri anuale:

 suma dintre rezerva de la sfârșitul anului pentru cea mai bună estimare a cererilor de despăgubire care erau neplătite la începutul anului și eventualele plăți aferente unor cereri de despăgubire și cheltuieli efectuate în cursul anului pentru cererile de despăgubire care erau neplătite la începutul anului: ambele cuantumuri includ eventualele modificări cauzate de HRES;

 rezerva de la începutul anului pentru cea mai bună estimare a cererilor de despăgubire neplătite care fac obiectul HRES, inclusiv orice modificări cauzate de HRES;

(d) stabilirea deviației standard se bazează pe tehnici actuariale și statistice adecvate, aplicabile și relevante;

(e) stabilirea deviației standard se bazează pe date complete, exacte și corespunzătoare care sunt direct relevante pentru activitatea care face obiectul HRES și reflectă gradul mediu de diversificare de la nivelul întreprinderilor de asigurare;

(f) stabilirea deviației standard se bazează pe informații actuale și credibile și pe ipoteze realiste;

(g) stabilirea deviației standard ia, de asemenea, în considerare orice riscuri care nu sunt atenuate de HRES, în special riscul menționat la articolul 105 alineatul (4) litera (a) din Directiva 2009/138/CE și riscurile care nu sunt reflectate în submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” și care ar putea afecta un număr mai mare de întreprinderi de asigurare care fac obiectul HRES în același timp;

(h) metodologia de calcul al deviației standard și calculul deviației standard se pun la dispoziția publicului.

3.  În cazul în care actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE stabilește o deviație standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al activității care face obiectul HRES care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol, întreprinderile de asigurare utilizează această deviație standard în locul deviației standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului prevăzute în anexa XIV la prezentul regulament pentru calculul deviației standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (1) din prezentul regulament.

În cazul în care doar o parte a activității unei întreprinderi de asigurare dintr-un segment s face obiectul HRES, întreprinderea utilizează, pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului la calcularea deviației standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (1), o deviație standard care se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σ(prem,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa XIV;

(b)  V(prem,s,nHRES) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al activității din segmentul s care nu face obiectul HRES;

(c)  σ(prem,s,HRES) reprezintă deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s pentru activitatea care face obiectul HRES calculată în conformitate cu alineatul (2);

(d)  V(prem,s,HRES) reprezintă măsura volumului pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al activității din segmentul s care face obiectul HRES.

V(prem,s,HRES) și V(prem,s,nHRES) se calculează în același mod ca și măsura volumului riscului de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s menționat la articolul 147, dar V(prem,s,HRES) ține cont doar de obligațiile de asigurare și de reasigurare care fac obiectul HRES, iar V(prem,s,nHRES) ține cont doar de obligațiile de asigurare și de reasigurare care nu fac obiectul HRES.

4.  În cazul în care actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (4) din Directiva 2009/138/CE stabilește o deviație standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT aferent activității care face obiectul HRES care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol, întreprinderile de asigurare utilizează această deviație standard în locul deviației standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului prevăzute în anexa XIV la prezentul regulament pentru calculul deviației standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (1) din prezentul regulament.

În cazul în care doar o parte a activității unei întreprinderi de asigurare dintr-un segment s face obiectul HRES, întreprinderea utilizează, pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului la calcularea deviației standard pentru riscul de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (1), o deviație standard care se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  σ(res,s) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s, astfel cum este prevăzută în anexa XIV;

(b)  V(res,s,nHRES) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al activității din segmentul s care nu face obiectul HRES;

(c)  σ(res,s,HRES) reprezintă deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s pentru activitatea care face obiectul HRES calculată în conformitate cu alineatul (2);

(d)  V(res,s,HRES) reprezintă măsura volumului pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al activității din segmentul s care face obiectul HRES.

V(res,s,nHRES) și V(res,s,HRES) se calculează în același mod ca și măsura volumului riscului de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT al segmentului s menționat la articolul 147, dar V(res,s,HRES) ține cont doar de obligațiile de asigurare și de reasigurare care fac obiectul HRES, iar V(res,s,nHRES) ține cont doar de obligațiile de asigurare și de reasigurare care nu fac obiectul HRES.

5.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot înlocui deviațiile standard pentru riscul de rezervă și de primă în asigurarea de sănătate NSLT pentru o activitate care face obiectul HRES cu parametri specifici întreprinderii de asigurare și de reasigurare, în conformitate cu articolul 104 alineatul (7) din Directiva 2009/138/CE. Autoritățile de supraveghere pot solicita întreprinderilor de asigurare și de reasigurare să înlocuiască deviațiile standard respective cu parametri specifici întreprinderii, în conformitate cu articolul 110 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 150

Submodulul „risc de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT”

1.  Cerința de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 145 alineatul (1) litera (b) este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a) încetarea a 40 % din polițele de asigurare în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(b) în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.  Evenimentele menționate la alineatul (1) se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la alineatul 1 litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

3.  Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentului menționat la alineatul 1 litera (a), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

Articolul 151

Submodulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT”

1.  Modulul „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT” este format din următoarele submodule:

(a) submodulul „risc de mortalitate în asigurarea de sănătate”;

(b) submodulul „risc de longevitate în asigurarea de sănătate”;

(c) submodulul „risc de invaliditate-morbiditate în asigurarea de sănătate”;

(d) submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de sănătate”;

(e) submodulul „risc de revizuire în asigurarea de sănătate”;

(f) submodulul „risc de reziliere în asigurarea de sănătate SLT”.

2.  Cerința de capital aferentă riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile (i,j) ale submodulelor prevăzute la alineatul (1);

(b)  CorrSLTH(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT în cazul submodulelor i și j;

(c)  SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele de risc i și, respectiv, j.

3.  Coeficientul de corelație CorrSLTH(i,j) menționat la alineatul (2) este egal cu elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:



j

i

Riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate

Riscul de longevitate în asigurarea de sănătate

Riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de sănătate

Riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate

Riscul de revizuire în asigurarea de sănătate

Riscul de reziliere în asigurarea de sănătate SLT

Riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate

1

– 0,25

0,25

0,25

0

0

Riscul de longevitate în asigurarea de sănătate

– 0,25

1

0

0,25

0,25

0,25

Riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de sănătate

0,25

0

1

0,5

0

0

Riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate

0,25

0,25

0,5

1

0,5

0,5

Riscul de revizuire în asigurarea de sănătate

0

0,25

0

0,5

1

0

Riscul de reziliere în asigurarea de sănătate SLT

0

0,25

0

0,5

0

1

Articolul 152

Submodulul „risc de mortalitate în asigurarea de sănătate”

1.  Cerința de capital pentru riscul de mortalitate în asigurarea de sănătate este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 15 % a ratelor de mortalitate utilizate pentru calculul rezervelor tehnice.

2.  Creșterea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a) polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupele de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupe de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.  În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o creștere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 153

Submodulul „risc de longevitate în asigurarea de sănătate”

1.  Cerința de capital pentru riscul de longevitate în asigurarea de sănătate este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 20 % a ratelor de mortalitate utilizate în calculul rezervelor tehnice.

2.  Scăderea ratelor de mortalitate menționată la alineatul (1) se aplică doar polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc. Identificarea polițelor de asigurare în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc se poate baza pe următoarele ipoteze:

(a) polițele de asigurare multiple care vizează aceeași persoană asigurată pot fi tratate ca și cum ar fi o singură poliță de asigurare;

(b) în cazul în care calculul rezervelor tehnice se bazează pe grupurile de polițe menționate la articolul 35, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se poate baza, de asemenea, pe acele grupuri de polițe în locul polițelor unice, cu condiția ca rezultatul să nu difere semnificativ.

3.  În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, identificarea polițelor în cazul cărora o scădere a ratelor de mortalitate duce la o creștere a rezervelor tehnice se aplică numai polițelor de asigurare de bază și se efectuează în conformitate cu alineatul (2).

Articolul 154

Submodulul „risc de invaliditate-morbiditate în asigurarea de sănătate”

1.  Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de sănătate este egală cu suma dintre:

(a) cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale;

(b) cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a) scenariile pe care se bazează calculul cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale numai obligațiilor de asigurare și de reasigurare pentru cheltuieli medicale în cazul cărora activitatea subiacentă se desfășoară pe o bază tehnică similară cu cea a asigurării de viață;

(b) scenariile pe care se bazează calculul cerinței de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor numai obligațiilor de asigurare și de reasigurare de protecție a veniturilor în cazul cărora activitatea subiacentă se desfășoară pe o bază tehnică similară cu cea a asigurării de viață.

Articolul 155

Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale

1.  Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea pentru cheltuieli medicale este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru creșterea plăților medicale;

(b) cerința de capital pentru scăderea plăților medicale.

2.  Cerința de capital pentru creșterea plăților medicale este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o creștere cu 5 % a cuantumului plăților medicale luate în considerare în calculul rezervelor tehnice;

(b) o creștere cu 1 punct procentual a ratei de inflație a plăților medicale (exprimată ca procentaj) utilizate în calculul rezervelor tehnice.

3.  Cerința de capital pentru scăderea plăților medicale este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o scădere cu 5 % a cuantumului plăților medicale luate în considerare în calculul rezervelor tehnice;

(b) o scădere cu 1 punct procentual a ratei de inflație a plăților medicale (exprimată ca procentaj) utilizate în calculul rezervelor tehnice.

Articolul 156

Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor

Cerința de capital pentru riscul de invaliditate-morbiditate în asigurarea de protecție a veniturilor este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o creștere cu 35 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate din următoarele 12 luni;

(b) o creștere cu 25 % a ratelor de invaliditate și morbiditate care sunt utilizate în calculul rezervelor tehnice pentru a reflecta situația în materie de invaliditate și morbiditate din anii ulteriori următoarelor 12 luni;

(c) în cazul în care ratele de recuperare legate de riscul de invaliditate-morbiditate utilizate în calculul rezervelor tehnice sunt mai mici decât 50 %, o scădere cu 20 % a ratelor respective;

(d) în cazul în care ratele de persistență legate de riscul de invaliditate-morbiditate utilizate în calculul rezervelor tehnice sunt egale sau mai mici decât 50 %, o creștere cu 20 % a ratelor respective.

Articolul 157

Submodulul „risc de cheltuieli cu asigurarea de sănătate”

Cerința de capital pentru riscul de cheltuieli cu asigurarea de sănătate este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor modificări permanente instantanee:

(a) o creștere cu 10 % a cuantumului cheltuielilor luate în considerare în calculul rezervelor tehnice;

(b) o creștere cu 1 punct procentual a ratei de inflație a cheltuielilor (exprimată ca procentaj) utilizate în calculul rezervelor tehnice.

În ceea ce privește obligațiile de reasigurare, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică aceste modificări cheltuielilor proprii și, după caz, cheltuielilor întreprinderilor cedente.

Articolul 158

Submodulul „risc de revizuire în asigurarea de sănătate”

Cerința de capital pentru riscul de revizuire în asigurarea de sănătate este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o creștere permanentă instantanee cu 4 % a cuantumului beneficiilor aferente anuităților numai pentru obligațiile de asigurare și de reasigurare aferente anuităților în cazul cărora beneficiile plătibile în temeiul polițelor de asigurare de bază ar putea crește ca urmare a unor modificări ale inflației, ale cadrului juridic sau ale stării de sănătate a persoanei asigurate.

Articolul 159

Submodulul „risc de reziliere în asigurarea de sănătate SLT”

1.  Cerința de capital pentru riscul de reziliere în asigurarea de sănătate SLT menționat la articolul 151 alineatul (1) litera (f) este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere a asigurărilor de sănătate SLT;

(b) cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere a asigurărilor de sănătate SLT;

(c) cerință de capital pentru riscul de reziliere în masă în asigurarea de sănătate SLT.

2.  Cerința de capital pentru riscul unei creșteri permanente a ratelor de reziliere a asigurărilor de sănătate SLT este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, creșterea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 100 % și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

3.  Cerința de capital pentru riscul unei scăderi permanente a ratelor de reziliere a asigurărilor de sănătate SLT este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o scădere permanentă instantanee cu 50 % a ratelor de exercitare a opțiunilor relevante prevăzute la alineatele (4) și (5). Cu toate acestea, scăderea ratelor de exercitare a opțiunilor nu poate depăși 20 de puncte procentuale și se aplică numai opțiunilor relevante în cazul cărora exercitarea opțiunii ar duce la o scădere a rezervelor tehnice fără marjă de risc.

4.  Opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a) toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a denunța, a răscumpăra, a reduce, a restricționa sau a suspenda, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare sau de reasigurare ori de a permite rezilierea poliței de asigurare;

(b) toate drepturile legale sau contractuale ale deținătorilor de polițe de a stabili, a reînnoi, a spori, a prelungi sau a reinstitui, integral sau parțial, protecția oferită de asigurare sau de reasigurare.

În sensul literei (b), modificarea ratei de exercitare a opțiunilor menționate la alineatele (2) și (3) ar trebui să se aplice ratei care reflectă faptul că opțiunea relevantă nu este exercitată.

5.  În cazul contractelor de reasigurare, opțiunile relevante în sensul alineatelor (2) și (3) sunt următoarele:

(a) drepturile menționate la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de reasigurare;

(b) drepturile prevăzute la alineatul (4) ale deținătorilor de polițe din contractele de asigurare aflate la baza contractelor de reasigurare;

(c) în cazul în care contractele de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, dreptul potențialilor deținători de polițe de a nu încheia acele contracte de asigurare sau de reasigurare.

6.  Cerința de capital pentru riscul de reziliere în masă în asigurarea de sănătate SLT este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta din combinarea următoarelor evenimente instantanee:

(a) încetarea a 40 % din polițele de asigurare în cazul cărora încetarea ar duce la o creștere a rezervelor tehnice fără marjă de risc;

(b) în cazul în care un contract de reasigurare acoperă contracte de asigurare și reasigurare care vor fi subscrise în viitor, scăderea cu 40 % a numărului acestor viitoare contracte de asigurare sau de reasigurare utilizate în calculul rezervelor tehnice.

Evenimentele menționate la primul paragraf se aplică în mod uniform tuturor contractelor de asigurare și de reasigurare în cauză. În ceea ce privește contractele de reasigurare, evenimentul menționat la litera (a) se aplică contractelor de asigurare de la baza acestora.

Pentru a determina pierderea de fonduri proprii de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în cazul evenimentului menționat la itera (a), întreprinderea își bazează calculul pe tipul de încetare care afectează în cea mai mare măsură fondurile proprii de bază ale întreprinderii pentru fiecare poliță în parte.

7.  Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate în prezentul articol alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul de reziliere menționat la articolul 105 alineatul (3) litera (f) din Directiva 2009/138/CE este cerința de capital menționată în prezentul articol alineatul (1) litera (a), (b) sau (c) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) din prezentul regulament.

Articolul 160

Submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate”

1.  Cerința de capital pentru submodulul „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” este egală cu:

image

unde:

(a)  SCRma reprezintă cerința de capital pentru submodulul „risc de accident în masă”;

(b)  SCRac reprezintă cerința de capital pentru submodulul „risc de concentrare a accidentelor”;

(c)  SCRp reprezintă cerința de capital pentru submodulul „risc de pandemie”.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică:

(a) modulul „risc de accident în masă” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale;

(b) submodulul „risc de concentrare a accidentelor” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale și în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de protecție a veniturilor la nivel de grup;

(c) modulul „risc de pandemie” în cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare de sănătate, altele decât obligațiile de asigurare și de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale.

Articolul 161

Submodulul „risc de accident în masă”

1.  Cerința de capital pentru submodulul „risc de accident în masă” se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate țările prevăzute în anexa XVI;

(b)  SCR(ma,s) reprezintă cerința de capital pentru riscul de accident în masă al țării s.

2.  Pentru toate țările prevăzute în anexa XVI, cerința de capital pentru riscul de accident în masă al unei anumite țări s este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  rs reprezintă rata persoanelor afectate de accidentul în masă în țara s, astfel cum este prevăzută în anexa XVI;

(b) suma include tipurile de evenimente e, astfel cum sunt prevăzute în anexa XVI;

(c)  xe reprezintă rata persoanelor care vor primi beneficii în cazul tipului de eveniment e ca urmare a accidentului, astfel cum se prevede în anexa XVI;

(d)  E(e,s) reprezintă valoarea totală a beneficiilor plătibile de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru tipul de eveniment e în țara s.

3.  Pentru toate tipurile de evenimente prevăzute în anexa XVI și toate țările prevăzute în anexa XVI, suma asigurată de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru un anumit tip de eveniment e într-o anumită țară s se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate persoanele asigurate i de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care sunt asigurate împotriva tipului de eveniment e și locuiesc în țara s;

(b)  SI(e,i) reprezintă valoarea beneficiilor plătibile de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru persoana asigurată i în cazul tipului de eveniment e.

Valoarea beneficiilor este suma asigurată sau, în cazul în care contractul de asigurare prevede plăți recurente de beneficii, cea mai bună estimare a plăților de beneficii în cazul tipului de eveniment e. În cazul în care beneficiile unui contract de asigurare depind de natura sau amploarea eventualelor vătămări corporale rezultate ca urmare a evenimentului e, calcularea valorii beneficiilor se bazează pe beneficiile maxime compatibile cu evenimentul care pot fi obținute în temeiul contractului. În cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare pentru cheltuieli medicale, valoarea beneficiilor se bazează pe o estimare a cuantumurilor medii plătite în cazul evenimentului e, presupunând că persoana asigurată este afectată de invaliditate pe durata specificată și luând în considerare garanțiile specifice incluse de obligații.

4.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula valoarea beneficiilor plătibile persoanei asigurate menționate la alineatul (3) pe baza unor grupe de risc omogene, cu condiția ca gruparea polițelor să fie conformă cu articolul 35.

Articolul 162

Submodulul „risc de concentrare a accidentelor”

1.  Cerința de capital pentru submodulul „risc de concentrare a accidentelor” se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate țările c;

(b)  SCR(ac,c) reprezintă cerința de capital pentru riscul de concentrare a accidentelor al țării c.

2.  Pentru toate țările, cerința de capital pentru riscul de concentrare a accidentelor al țării c este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Cc reprezintă cea mai mare concentrare a riscurilor de accident ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din țara c;

(b) suma include tipurile de evenimente e, astfel cum sunt prevăzute în anexa XVI;

(c)  xe reprezintă rata persoanelor care vor primi beneficii în cazul tipului de eveniment e ca urmare a accidentului, astfel cum se prevede în anexa XVI;

(d)  CE(e,c) reprezintă valoarea medie a beneficiilor plătibile de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru tipul de eveniment e pentru cea mai mare concentrare a riscurilor de accident în țara c.

3.  Pentru toate țările, cea mai mare concentrare de riscuri de accident ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară c este egală cu numărul cel mai mare de persoane pentru care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are, față de fiecare persoană, o obligație de asigurare sau de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale sau o obligație de asigurare sau de reasigurare de protecție a veniturilor la nivel de grup;

(b) obligațiile față de fiecare persoană includ cel puțin unul dintre evenimentele prevăzute în anexa XVI;

(c) persoanele lucrează în aceeași clădire, care este situată în țara c.

4.  Pentru toate tipurile de evenimente și toate țările, suma medie asigurată de către o întreprindere de asigurare sau de reasigurare în cazul tipului de eveniment e, pentru cea mai mare concentrare de riscuri de accident din țara c se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Ne reprezintă numărul de persoane asigurate de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare împotriva tipului de eveniment e și care aparțin celei mai mari concentrări de riscuri de accident ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare din țara c;

(b) suma include toate persoanele asigurate menționate la litera (a);

(c)  SI(e,i) reprezintă valoarea beneficiilor plătibile de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru persoana asigurată i în cazul tipului de eveniment e.

Valoarea beneficiilor menționate la litera (c) este suma asigurată sau, în cazul în care contractul de asigurare prevede plăți recurente de beneficii, cea mai bună estimare a plăților de beneficii în cazul tipului de eveniment e. În cazul în care beneficiile unei polițe de asigurare depind de natura sau amploarea vătămărilor corporale rezultate ca urmare a evenimentului e, calcularea valorii beneficiilor se bazează pe beneficiile maxime compatibile cu evenimentul care pot fi obținute în temeiul poliței. În cazul obligațiilor de asigurare și de reasigurare pentru cheltuieli medicale, valoarea beneficiilor se bazează pe o estimare a cuantumurilor medii plătite în cazul evenimentului e, presupunând că persoana asigurată este afectată de invaliditate pe durata specificată și luând în considerare garanțiile specifice incluse de obligații.

5.  Dacă este respectat articolul 88, întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot calcula valoarea beneficiilor plătibile de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare persoanei asigurate menționate la alineatul (4) pe baza unor grupe de risc omogene, cu condiția ca gruparea polițelor să fie conformă cu cerințele prevăzute la articolul 35.

Articolul 163

Submodulul „risc de pandemie”

1.  Cerința de capital pentru submodulul „risc de pandemie” este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum care, fără deducerea sumelor recuperabile din contractele de reasigurare și de la vehiculele investiționale, se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  E reprezintă expunerea întreprinderilor de asigurare și de reasigurare la riscul de pandemie în asigurarea de protecție a veniturilor;

(b) suma include toate țările c;

(c)  Nc reprezintă numărul de persoane asigurate de întreprinderile de asigurare și de reasigurare ce îndeplinesc toate condițiile următoare:

(i) persoanele asigurate locuiesc în țara c;

(ii) persoanele asigurate sunt acoperite de obligații de asigurare sau de reasigurare pentru cheltuieli medicale, altele decât obligații de asigurare sau de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale, care acoperă cheltuielile medicale survenite în urma unei boli infecțioase;

(d)  Mc reprezintă cuantumul mediu preconizat care ar fi plătibil de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pe persoană asigurată din țara c în cazul unei pandemii.

2.  Expunerea unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare la riscul de pandemie în asigurarea de protecție a veniturilor se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate persoanele asigurate i vizate de obligațiile de asigurare sau de reasigurare de protecție a veniturilor, altele decât obligațiile de asigurare sau de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale;

(b)  Ei reprezintă valoarea beneficiilor plătibile de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare pentru persoana asigurată i în cazul unei incapacități de muncă permanente cauzate de o boală infecțioasă. Valoarea beneficiilor este suma asigurată sau, în cazul în care contractul prevede plăți recurente de beneficii, cea mai bună estimare a plăților de beneficii în cazul în care persoana asigurată are o incapacitate permanentă și nu se va însănătoși.

3.  Pentru toate țările, cuantumul mediu preconizat care ar fi plătibil de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pe persoană asigurată dintr-o anumită țară c în cazul unei pandemii se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include tipurile de utilizare a asistenței medicale h prevăzute în anexa XVI;

(b)  Hh reprezintă rata persoanelor asigurate cu simptome clinice care utilizează asistența medicală de tipul h, astfel cum este prevăzută în anexa XVI;

(c)  CH(h,c) reprezintă cea mai bună estimare a cuantumurilor plătibile de către întreprinderile de asigurare și de reasigurare pentru o persoană asigurată din țara c în legătură cu obligațiile de asigurare sau de reasigurare pentru cheltuieli medicale, altele decât obligații de asigurare sau de reasigurare de accidente de muncă și boli profesionale, pentru utilizarea asistenței medicale de tipul h în cazul unei pandemii.



SECȚIUNEA 5

Modulul „risc de piață”



Subsecțiunea 1

Coeficienții de corelație

Articolul 164

1.  Modulul „risc de piață” este format din toate submodulele următoare:

(a) submodulul „risc al dobânzii (risc al ratei dobânzii)” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b) submodulul „risc al acțiunilor (risc aferent devalorizării acțiunilor)” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

(c) submodulul „risc al bunurilor imobile” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2009/138/CE;

(d) submodulul „risc de dispersie (risc de marjă de credit)” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (d) din Directiva 2009/138/CE;

(e) submodulul „risc valutar” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (e) din Directiva 2009/138/CE;

(f) submodulul „concentrări ale riscului de piață” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (f) din Directiva 2009/138/CE.

2.  Cerința de capital pentru riscul de piață menționat la articolul 105 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma acoperă toate combinațiile posibile i,j ale submodulelor din cadrul modulului „risc de piață”;

(b) Corr(i,j) reprezintă parametrul de corelație aferent riscului de piață pentru submodulele i și j;

(c) SCRi și SCRj reprezintă cerințele de capital pentru submodulele i și, respectiv, j.

3.  Parametrul de corelație Corr(i,j) menționat la alineatul (2) este egal cu elementul prezent pe rândul i și în coloana j din următoarea matrice de corelare:



j

i

Rata dobânzii

Acțiuni

Bunuri imobile

Marjă

Concentrare

Valută

Rata dobânzii

1

A

A

A

0

0,25

Acțiuni

A

1

0,75

0,75

0

0,25

Bunuri imobile

A

0,75

1

0,5

0

0,25

Marjă

A

0,75

0,5

1

0

0,25

Concentrare

0

0

0

0

1

0

Valută

0,25

0,25

0,25

0,25

0

1

Parametrul A este egal cu 0 în cazul în care cerința de capital pentru riscul ratei dobânzii prevăzută la articolul 165 este cerința de capital menționată la același articol litera (a). În toate celelalte cazuri, parametrul A este egal cu 0,5.

▼M1



Subsecțiunea 1a

Investițiile în infrastructură eligibile

Articolul 164a

Investițiile în infrastructură eligibile

▼M4

1.  În sensul prezentului regulament, investițiile în infrastructură eligibile includ investițiile într-o entitate de infrastructură care îndeplinește următoarele criterii:

(a) fluxurile de numerar generate de activele de infrastructură permit respectarea tuturor obligațiilor financiare în condiții de stres susținut care sunt relevante pentru riscurile asociate proiectului;

(b) fluxurile de numerar pe care le generează entitatea de infrastructură pentru achizitorii titlurilor de datorie și investitorii în acțiuni sunt previzibile;

(c) activele de infrastructură și entitatea de infrastructură sunt reglementate de un cadru contractual sau legal care le oferă achizitorilor titlurilor de datorie și investitorilor în acțiuni un înalt grad de protecție, inclusiv:

(a) cadrul contractual include dispoziții care să îi protejeze în mod eficient pe achizitorii titlurilor de datorie și pe investitorii în acțiuni împotriva pierderilor rezultate în urma rezilierii proiectului de către partea care acceptă să cumpere bunurile sau serviciile furnizate de către proiectul de infrastructură, cu excepția cazului în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i) veniturile entității de infrastructură provin din plăți efectuate de un număr mare de utilizatori; sau

(ii) veniturile fac obiectul unei reglementări privind rata de rentabilitate;

(b) entitatea de infrastructură are suficiente fonduri de rezervă sau alte acorduri financiare pentru a face față situațiilor neprevăzute și a asigura cerințele de capital aferente proiectului.

În cazul în care investițiile sunt în obligațiuni sau împrumuturi, acest cadru contractual cuprinde și următoarele elemente:

(i) achizitorii titlurilor de datorie dispun de garanții sau sunt beneficiari ai unor garanții, în măsura în care legislația aplicabilă permite acest lucru, pentru toate activele și contractele necesare executării proiectului;

(ii) utilizarea fluxurilor de numerar nete din activități de exploatare, după efectuarea plăților obligatorii din proiect în alte scopuri decât respectarea obligațiilor față de achizitorii titlurilor de datorie este restricționată;

(iii) restricțiile privind activitățile care ar putea fi în detrimentul achizitorilor titlurilor de datorie, inclusiv obligația de a nu emite noi titluri de datorie fără consimțământul achizitorilor titlurilor de datorie existenți în forma convenită cu aceștia, cu excepția cazului în care noua emisiune de titluri de datorie este permisă în conformitate cu documentația aferentă titlurilor de datorie existente.

În pofida punctului (i) de la al doilea paragraf, pentru investițiile în obligațiuni sau împrumuturi, în cazul în care entitățile pot demonstra că garantarea tuturor activelor și contractelor nu este esențială pentru ca achizitorii titlurilor de datorie să își protejeze în mod eficace sau să își recupereze cea mai mare parte a investiției lor, pot fi utilizate alte mecanisme de garantare. În acest caz, celelalte mecanisme de garantare menționate trebuie să includă cel puțin unul dintre următoarele elemente:

(i) constituirea drept garanție a unor acțiuni;

(ii) dreptul de a interveni;

(iii) constituirea unui drept de retenție asupra unor conturi bancare;

(iv) controlul asupra fluxurilor de numerar;

(v) prevederi referitoare la atribuirea contractelor;

(d) în cazul în care investițiile sunt în obligațiuni sau împrumuturi, societatea de asigurare sau de reasigurare poate demonstra supraveghetorului că este capabilă să păstreze investiția până la scadență;

(e) în cazul în care investițiile sunt în obligațiuni sau împrumuturi pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, instrumentul de investiții sau alte instrumente pari passu sunt de rang prioritar față de toate creanțele, cu excepția creanțelor de natură statutară sau ale furnizorilor de facilități de lichiditate, ale administratorilor fiduciari și ale contrapărților instrumentelor financiare derivate;

(f) în cazul în care investițiile sunt în acțiuni, obligațiuni sau împrumuturi pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, sunt îndeplinite următoarele criterii:

(i) activele de infrastructură și entitatea de infrastructură sunt situate în state care fac parte din SEE sau din OCDE;

(ii) în cazul în care proiectul de infrastructură se află în etapa de construcție, investitorul în acțiuni sau, în cazul în care există mai mult de un investitor în acțiuni, grupul de investitori în acțiuni, considerați împreună, îndeplinește următoarele criterii:

 investitorii în acțiuni au un istoric de monitorizare cu succes a proiectelor de infrastructură și au competență în domeniu;

 investitorii în acțiuni au un risc scăzut de neplată a creanțelor sau există un risc scăzut de pierderi semnificative pentru entitatea de infrastructură în cazul nerespectării obligațiilor de plată;

 investitorii în acțiuni sunt stimulați să protejeze interesele investitorilor;

(iii) în cazul în care există riscuri de construcție, garanții pentru a asigura finalizarea proiectului respectând specificațiile, bugetul și data de finalizare convenite;

(iv) în cazul în care riscurile de exploatare sunt semnificative, acestea sunt gestionate în mod adecvat;

(v) entitatea de infrastructură utilizează o tehnologie și un model de proiectare testate;

(vi) entitatea de infrastructură are o structură a capitalului care îi permite să își ramburseze datoriile;

(vii) riscul de refinanțare pentru entitatea de infrastructură este scăzut;

(viii) entitatea de infrastructură utilizează instrumentele financiare derivate doar în scopuri de minimizare a riscurilor.

▼M1

2.  În sensul alineatului (1) litera (b), fluxurile de trezorerie generate de achizitorii titlurilor de valoare și de investitorii în acțiuni nu sunt considerate previzibile decât dacă toate veniturile, cu excepția unei părți nesemnificative din venituri, îndeplinesc următoarele condiții:

(a) este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

(i) veniturile se bazează pe disponibilități;

(ii) veniturile fac obiectul unei reglementări privind rata de rentabilitate;

(iii) veniturile fac obiectul unui contract cu obligații de plată necondiționate (take-or-pay contract);

(iv) nivelul producției sau al utilizării și prețul îndeplinesc în mod independent unul dintre următoarele criterii:

 este reglementat;

 este fixat prin contract;

 este suficient de previzibil ca urmare a riscului scăzut aferent cererii;

(b) în cazul în care veniturile entității de proiecte de infrastructură nu provin din plăți efectuate de un număr mare de utilizatori, partea care acceptă să cumpere bunurile sau serviciile furnizate de către entitatea de proiecte de infrastructură este:

(i) o entitate menționată la articolul 180 alineatul (2) din prezentul regulament;

(ii) o administrație regională sau o autoritate locală menționată în regulamentul adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(iii) o entitate căreia un ECAI i-a atribuit un nivel de calitate a creditului de cel puțin 3;

(iv) o entitate care poate fi înlocuită fără ca nivelul veniturilor și data de realizare a acestora să se modifice în mod semnificativ.

▼M4

Articolul 164b

Investiții în societăți de infrastructură eligibile

În sensul prezentului regulament, investițiile în societăți de infrastructură eligibile includ investițiile într-o entitate de infrastructură care îndeplinește următoarele criterii:

1. marea majoritate a veniturilor entității de infrastructură este înregistrată din deținerea, finanțarea, dezvoltarea sau exploatarea activelor de infrastructură situate în state din SEE sau din OECD;

2. veniturile generate de activele de infrastructură îndeplinesc unul dintre criteriile prevăzute la articolul 164a alineatul (2) litera (a);

3. în cazul în care veniturile entității de infrastructură nu provin din plăți efectuate de un număr mare de utilizatori, partea care este de acord să achiziționeze bunurile sau serviciile furnizate de entitatea de infrastructură este una dintre entitățile menționate la articolul 164a alineatul (2) litera (b);

4. veniturile sunt diversificate în ceea ce privește activitățile, localizarea sau plătitorii, cu excepția cazului în care fac obiectul unei reglementări privind rata de rentabilitate în conformitate cu articolul 164a alineatul (1) litera (c) punctul (a) punctul (ii) sau al unui contract de tip take-or-pay ori se bazează pe disponibilități;

5. în cazul în care investițiile sunt în obligațiuni sau împrumuturi, societatea de asigurare sau reasigurare poate demonstra supraveghetorului că este capabilă să păstreze investiția până la scadență;

6. în cazul în care pentru entitatea de infrastructură nu este disponibilă nicio evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată:

(a) societatea de infrastructură are o structură a capitalului care îi permite să își ramburseze toate datoriile, conform unor ipoteze conservatoare, bazate pe analiza indicatorilor financiari relevanți;

(b) entitatea de infrastructură a desfășurat activități timp de cel puțin trei ani sau, în cazul unei societăți dobândite, funcționează de cel puțin trei ani;

7. în cazul în care pentru entitatea de infrastructură este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, evaluarea respectivă are nivelul de calitate a creditului între 0 și 3.

▼B



Subsecțiunea 2

Submodulul „risc al ratei dobânzii”

Articolul 165

Dispoziții generale

1.  Cerința de capital pentru riscul dobânzii (riscul ratei dobânzii) menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (a) din Directiva 2009/138/CE este egală cu cea mai mare dintre următoarele valori:

(a) suma, pentru toate monedele, a cerințelor de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 166 din prezentul regulament;

(b) suma, pentru toate monedele, a cerințelor de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratei dobânzilor, astfel cum sunt prevăzute la articolul 167 din prezentul regulament.

2.  Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul ratei dobânzii este cerința de capital menționată la alineatul (1) litera (a) sau (b) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2).

Articolul 166

Creșterea structurii temporale a ratei dobânzilor

1.  Cerința de capital pentru riscul unei creșteri a structurii temporale a ratei dobânzilor pentru o anumită monedă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o creștere instantanee a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc pentru moneda respectivă la diferite scadențe, în conformitate cu tabelul următor:



Scadență

(în ani)

Creștere

1

70 %

2

70 %

3

64 %

4

59 %

5

55 %

6

52 %

7

49 %

8

47 %

9

44 %

10

42 %

11

39 %

12

37 %

13

35 %

14

34 %

15

33 %

16

31 %

17

30 %

18

29 %

19

27 %

20

26 %

90

20 %

Pentru scadențele care nu sunt specificate în tabelul de mai sus, valoarea creșterii se interpolează liniar. Pentru scadențele mai scurte de 1 an, creșterea este de 70 %. Pentru scadențele mai lungi de 90 de ani, creșterea este de 20 %.

2.  În orice caz, majorarea ratelor de bază ale dobânzilor fără risc la orice scadență este de cel puțin un punct procentual.

3.  Impactul creșterii structurii temporale a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc asupra valorii participațiilor, astfel cum sunt acestea menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit se ia în calcul numai în ceea ce privește valoarea participațiilor care nu sunt scăzute din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament. Partea scăzută din fondurile proprii se ia în calcul numai în măsura în care impactul în cauză conduce la majorarea fondurilor proprii de bază.

Articolul 167

Scăderea structurii temporale a ratelor dobânzilor

1.  Cerința de capital pentru riscul unei scăderi a structurii temporale a ratelor dobânzilor pentru o anumită monedă este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc pentru moneda respectivă la diferite scadențe, în conformitate cu tabelul următor:



Scadență

(în ani)

Scădere

1

75 %

2

65 %

3

56 %

4

50 %

5

46 %

6

42 %

7

39 %

8

36 %

9

33 %

10

31 %

11

30 %

12

29 %

13

28 %

14

28 %

15

27 %

16

28 %

17

28 %

18

28 %

19

29 %

20

29 %

90

20 %

Pentru scadențele care nu sunt specificate în tabelul de mai sus, valoarea scăderii se interpolează liniar. Pentru scadențele mai scurte de 1 an, scăderea este de 75 %. Pentru scadențele mai lungi de 90 de ani, scăderea este de 20 %.

2.  Fără a aduce atingere alineatului (1), pentru ratele de bază ale dobânzilor fără risc negative, scăderea este egală cu zero.

3.  Impactul scăderii structurii temporale a ratelor de bază ale dobânzilor fără risc asupra valorii participațiilor, astfel cum sunt acestea menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit se ia în calcul numai în ceea ce privește valoarea participațiilor care nu sunt scăzute din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament. Partea scăzută din fondurile proprii se ia în calcul numai în măsura în care impactul în cauză conduce la majorarea fondurilor proprii de bază.



Subsecțiunea 3

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor”

Articolul 168

Dispoziții generale

▼M4

1.  Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor” menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE cuprinde un submodul de risc pentru acțiunile de tip 1, un submodul de risc pentru acțiunile de tip 2, un submodul de risc pentru acțiunile de infrastructură eligibile și un submodul de risc pentru acțiunile societăților de infrastructură eligibile.

▼M1

2.  Acțiunile de tip 1 cuprind acțiuni cotate pe piețele reglementate în țări care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) sau ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), sau tranzacționate în sisteme alternative de tranzacționare, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE, cu sediul social sau sediul central într-un stat membru al UE.

3.  Acțiunile de tip 2 cuprind alte tipuri de acțiuni decât cele menționate la alineatul (2), mărfuri și alte investiții alternative. Acțiunile respective includ, de asemenea, toate activele diferite de cele aferente submodulului „risc de rată a dobânzii”, submodulului „risc de bunuri imobiliare” sau submodulului „risc de marjă de credit”, inclusiv activele și expunerile indirecte menționate la articolul 84 alineatele (1) și (2) în cazul în care nu poate fi aplicată metoda transparenței, iar societatea de asigurare sau de reasigurare nu aplică dispozițiile de la articolul 84 alineatul (3).

▼M1

3a.  Acțiunile de infrastructură eligibile includ acțiuni de infrastructură în entități de proiecte de infrastructură ce îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 164a.

▼M4

3b.  Acțiunile societăților de infrastructură eligibile cuprind investiții în acțiuni ale entităților de infrastructură care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 164b.

▼M4

4.  Cerința de capital pentru riscul aferent devalorizării acțiunilor se calculează după cum urmează:

▼C1

image

▼M4

unde:

(a)  SCRequ1 reprezintă cerința de capital pentru acțiunile de tip 1;

(b)  SCRequ2 reprezintă cerința de capital pentru acțiunile de tip 2;

(c)  SCRquinf reprezintă cerința de capital pentru acțiunile de infrastructură eligibile;

(d)  SCRquinfc reprezintă cerința de capital pentru acțiunile societăților de infrastructură eligibile.

▼B

5.  Impactul scăderilor instantanee prevăzute la articolele 169 și 170 asupra valorii participațiilor, astfel cum sunt acestea menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit se ia în calcul numai în ceea ce privește valoarea participațiilor care nu sunt scăzute din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament.

6.  Următoarele acțiuni sunt considerate în orice caz de tip 1:

▼M4

(a) acțiunile, altele decât acțiunile de infrastructură eligibile sau acțiunile societăților de infrastructură eligibile, deținute în organisme de plasament colectiv care sunt fonduri de antreprenoriat social eligibile, astfel cum sunt menționate la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ), în cazul în care metoda transparenței prevăzută la articolul 84 din prezentul regulament poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv, sau unități ori acțiuni ale acestor fonduri în cazul în care metoda transparenței nu poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv;

(b) acțiunile, altele decât acțiunile de infrastructură eligibile sau acțiunile societăților de infrastructură eligibile, deținute în organisme de plasament colectiv care sunt fonduri cu capital de risc eligibile, astfel cum sunt menționate la articolul 3 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 ), în cazul în care metoda transparenței prevăzută la articolul 84 din prezentul regulament poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv, sau unități ori acțiuni ale acestor fonduri în cazul în care metoda transparenței nu poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv;

▼B

(c) în ceea ce privește fondurile de investiții alternative de tip închis care nu utilizează efectul de levier stabilite în Uniune sau, dacă nu sunt stabilite în Uniune, distribuite în Uniune în conformitate cu articolul 35 sau 40 din Directiva 2011/61/UE:

▼M4

(i) acțiunile, altele decât acțiunile de infrastructură eligibile sau acțiunile societăților de infrastructură eligibile, deținute în astfel de fonduri, în cazul în care metoda transparenței prevăzută la articolul 84 din prezentul regulament poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul fondului de investiții alternative;

▼B

(ii) unități sau acțiuni ale acestor fonduri, în cazul în care abordarea transparentă de tip „look through” nu poate fi aplicată pentru tuturor expunerilor din cadrul fondului de investiții alternative;

▼M4

(d) acțiunile, altele decât acțiunile de infrastructură eligibile sau acțiunile societăților de infrastructură eligibile, deținute în organisme de plasament colectiv care sunt autorizate ca fonduri europene de investiții pe termen lung, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/760, în cazul în care metoda transparenței prevăzută la articolul 84 din prezentul regulament poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv, sau unități ori acțiuni ale acestor fonduri în cazul în care metoda transparenței nu poate fi aplicată tuturor expunerilor din cadrul organismului de plasament colectiv.

▼B

Articolul 169

Submodulul „risc standard aferent devalorizării acțiunilor”

1.  Cerința de capital pentru acțiunile de tip 1 menționate la articolul 168 din prezentul regulament este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta din următoarele scăderi instantanee:

(a) o scădere instantanee egală cu 22 % din valoarea investițiilor în acțiuni de tip 1 în întreprinderi afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(b) o scădere instantanee egală cu suma dintre 39 % din valoarea acțiunilor de tip 1, altele decât cele menționate la litera (a), și ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament, aplicată aceleiași valori.

2.  Cerința de capital pentru acțiunile de tip 2 menționate la articolul 168 din prezentul regulament este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta din următoarele scăderi instantanee:

(a) o scădere instantanee egală cu 22 % din valoarea investițiilor în acțiuni de tip 2 în întreprinderi afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(b) o scădere instantanee egală cu suma dintre 49 % din valoarea acțiunilor de tip 2, altele decât cele menționate la litera (a), și ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament, aplicată aceleiași valori.

▼M1

3.  Cerința de capital pentru acțiunile de infrastructură eligibile menționate la articolul 168 din prezentul regulament este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta din următoarele scăderi instantanee:

(a) o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii investițiilor în acțiuni de infrastructură eligibile în societăți afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(b) o scădere instantanee a valorii acțiunilor de infrastructură eligibile, altele decât cele menționate la litera (a), egală cu 30 % plus 77 % din ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament.

▼M4

4.  Cerința de capital pentru acțiunile societăților de infrastructură eligibile menționate la articolul 168 din prezentul regulament este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta din următoarele scăderi instantanee:

(a) o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii investițiilor în acțiuni ale societăților de infrastructură eligibile în societăți afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(b) o scădere instantanee a valorii acțiunilor societăților de infrastructură eligibile, altele decât cele menționate la litera (a), egală cu 36 % plus 92 % din ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament.

▼B

Articolul 170

Submodulul „risc aferent devalorizării acțiunilor în funcție de durată”

1.  În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a primit aprobarea autorității de supraveghere pentru a aplica dispozițiile prevăzute la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE, cerința de capital pentru acțiunile de tip 1 este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta din următoarele scăderi instantanee:

▼M1

(a) o scădere instantanee egală cu 22 % a valorii acțiunilor de tip 1 corespunzătoare activității menționate la articolul 304 alineatul (1) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE;

▼B

(b) o scădere instantanee egală cu 22 % din valoarea investițiilor în acțiuni de tip 1 în întreprinderi afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(c) o scădere instantanee egală cu suma dintre 39 % din valoarea acțiunilor de tip 1, altele decât cele menționate la litera (a) sau (b), și ajustarea simetrică, menționată la articolul 172 din prezentul regulament, aplicată aceleiași valori.

2.  În cazul în care o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a primit aprobarea autorității de supraveghere pentru a aplica dispozițiile prevăzute la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE, cerința de capital pentru acțiunile de tip 2 este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee:

▼M1

(a) cu 22 % a valorii acțiunilor de tip 2 corespunzătoare activității menționate la articolul 304 alineatul (1) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE;

▼B

(b) egală cu 22 % din valoarea investițiilor în acțiuni de tip 2 în întreprinderi afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(c) egală cu suma dintre 49 % din valoarea acțiunilor de tip 2, altele decât cele menționate la litera (a) sau (b), și ajustarea simetrică, menționată la articolul 172 din prezentul regulament, aplicată aceleiași valori.

▼M1

3.  În cazul în care o societate de asigurare sau de reasigurare a primit aprobarea autorității de supraveghere pentru a aplica dispozițiile prevăzute la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE, cerința de capital pentru acțiunile de infrastructură eligibile este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee:

(a) egală cu 22 % a valorii acțiunilor de infrastructură eligibile corespunzătoare activității menționate la articolul 304 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE;

(b) egală cu 22 % a valorii investițiilor în acțiuni de infrastructură eligibile în societăți afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(c) a valorii acțiunilor de infrastructură eligibile, altele decât cele menționate la literele (a) și (b), egală cu 30 % plus 77 % din ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament.

▼M4

4.  În cazul în care o societate de asigurare sau de reasigurare a primit aprobarea autorității de supraveghere pentru a aplica dispozițiile prevăzute la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE, cerința de capital pentru acțiunile societăților de infrastructură eligibile este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee:

(a) egală cu 22 % a valorii acțiunilor societăților de infrastructură eligibile corespunzătoare activității menționate la articolul 304 alineatul (1) litera (b) punctul (i) din Directiva 2009/138/CE;

(b) egală cu 22 % a valorii investițiilor în acțiuni ale societăților de infrastructură eligibile în societăți afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și al articolului 212 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, în cazul în care aceste investiții au un caracter strategic;

(c) a valorii acțiunilor societăților de infrastructură eligibile, altele decât cele menționate la literele (a) și (b), egală cu 36 % plus 92 % din ajustarea simetrică menționată la articolul 172 din prezentul regulament.

▼B

Articolul 171

Investițiile strategice în acțiuni

▼M4

În sensul articolului 169 alineatul (1) litera (a), al articolului 169 alineatul (2) litera (a), al articolului 169 alineatul (3) litera (a), articolului 169 alineatul (4) litera (a), al articolului 170 alineatul (1) litera (b), al articolului 170 alineatul (2) litera (b), al articolului 170 alineatul (3) litera (b) și al articolului 170 alineatul (4) litera (b), investițiile în acțiuni cu caracter strategic înseamnă investiții în acțiuni pentru care societatea de asigurare sau de reasigurare participativă demonstrează că:

▼B

(a) valoarea investiției în acțiuni este probabil să fie semnificativ mai puțin volatilă în următoarele 12 luni decât valoarea altor acțiuni în cursul aceleiași perioade ca urmare atât a caracterului investiției, cât și a influenței exercitată de întreprinderea participativă în întreprinderea afiliată;

(b) investiția are caracter strategic, luând în considerare toți factorii relevanți, printre care:

(i) existența unei strategii ferme clare ce vizează păstrarea în continuare a participației o perioadă lungă;

(ii) coerența strategiei menționate la litera (a) cu principalele politici care orientează sau limitează acțiunile întreprinderii;

(iii) capacitatea întreprinderii participative de a păstra în continuare participația în întreprinderea afiliată;

(iv) existența unei legături durabile;

(v) în cazul în care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare participative face parte dintr-un grup, coerența acestei strategii cu principalele politici care orientează sau limitează acțiunile grupului.

Articolul 172

Ajustarea simetrică a costului de capital aferent investițiilor în acțiuni

1.  Indicele acțiunilor menționat la articolul 106 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE îndeplinește toate cerințele următoare:

(a) indicele acțiunilor măsoară prețul pe piață al unui portofoliu diversificat de acțiuni care este reprezentativ pentru caracterul acțiunilor deținute în mod obișnuit de întreprinderile de asigurare și de reasigurare;

(b) nivelul indicelui acțiunilor este pus la dispoziția publicului;

(c) frecvența nivelurilor publicate ale indicelui acțiunilor este suficientă pentru a permite stabilirea nivelului actual al indicelui și a valorii sale medii din ultimele 36 de luni.

2.  Sub rezerva alineatului (4), ajustarea simetrică se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  CI reprezintă nivelul actual al indicelui acțiunilor;

(b) AI reprezintă media ponderată a nivelurilor zilnice ale indicelui acțiunilor din ultimele 36 de luni.

3.  Pentru a calcula media ponderată a nivelurilor zilnice ale indicelui acțiunilor, ponderile pentru toate nivelurile zilnice sunt egale. Zilele din ultimele 36 de luni pentru care indicele nu a fost stabilit nu se includ în medie.

4.  Ajustarea simetrică nu poate fi mai mică de – 10 % sau mai mare de 10 %.

▼M1

Articolul 173

Criteriile pentru aplicarea măsurii tranzitorii referitoare la riscul standard aferent devalorizării acțiunilor

1.  Măsura tranzitorie referitoare la riscul standard aferent devalorizării acțiunilor prevăzută la articolul 308b alineatul (13) din Directiva 2009/138/CE se aplică numai acțiunilor de tip 1 care au fost achiziționate la 1 ianuarie 2016 sau înainte de această dată și care nu sunt afectate de riscul aferent devalorizării acțiunilor în funcție de durată în conformitate cu articolul 304 din directiva respectivă.

2.  În cazul în care acțiunile sunt deținute în organisme de plasament colectiv sau sub forma altor investiții structurate ca fonduri și în cazul în care nu se poate aplica metoda transparenței, măsura tranzitorie prevăzută la articolul 308b alineatul (13) din Directiva 2009/138/CE se aplică proporției activelor deținute în cadrul unor organisme de plasament colectiv sau al unor investiții structurate ca fonduri, în conformitate cu obiectivul de alocare a activelor-suport la 1 ianuarie 2016, cu condiția ca societatea să dispună de acest obiectiv de alocare. Procentul de acțiuni cărora li se aplică măsurile tranzitorii este redus anual, proporțional cu rata de rentabilitate a activelor organismelor de plasament colectiv sau ale investițiilor structurate ca fonduri. În cazul în care obiectivul de alocare pentru investițiile în capital la organismule de plasament colectiv sau în investiții structurate ca fonduri crește, proporția acțiunilor cărora li se aplică măsurile tranzitorii nu crește.

▼B



Subsecțiunea 4

Submodulul „risc al bunurilor imobile”

Articolul 174

Cerința de capital pentru riscul bunurilor imobile menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (c) din Directiva 2009/138/CE este egală cu pierderea de fonduri proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee cu 25 % a valorii bunurilor imobile.



Subsecțiunea 5

Submodulul „risc de dispersie” („risc de marjă de credit”)

Articolul 175

Domeniul de aplicare al submodulului „risc de dispersie” („risc de marjă de credit”)

Cerința de capital pentru riscul de dispersie (riscul de marjă de credit) menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (d) din Directiva 2009/138/CE se calculează după cum urmează:

image

unde

(a)  SCRbonds reprezintă cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor;

(b)  SCRsecuritisation reprezintă cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din securitizare;

(c)  SCRcd reprezintă cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent instrumentelor derivate de credit.

Articolul 176

Riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor

1.  Cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent obligațiunilor și împrumuturilor, SCRbonds , este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere relativă instantanee a factorului stressi în valoarea fiecărei obligațiuni sau a fiecărui împrumut i diferit de creditele ipotecare care îndeplinesc cerințele de la articolul 191, inclusiv depozitele bancare altele decât conturile la bănci menționate la articolul 189 alineatul (2) litera (b).

2.  Factorul de risc stressi depinde de durata modificată a obligațiunii sau a împrumutului i, exprimată în ani (duri ). Indicatorul duri nu trebuie să fie niciodată mai mic ca 1. Pentru obligațiunile sau împrumuturile cu dobândă variabilă, duri este echivalent cu durata modificată a unei obligațiuni sau a unui împrumut cu rată fixă a dobânzii cu aceeași scadență și cu plată a cupoanelor egală cu rata forward a dobânzii.

▼M1

3.  Obligațiunilor sau împrumuturilor pentru care este disponibilă o evaluare a creditului realizată de o ECAI desemnată li se atribuie un factor de risc stressi în funcție de nivelul de calitate a creditului și de durata modificată duri a obligațiunii sau a împrumutului i, conform tabelului de mai jos.



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5 și 6

Durată

(dur i)

stressi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

Până la 5

bi · duri

0,9 %

1,1 %

1,4 %

2,5 %

4,5 %

7,5 %

Peste 5 și până la 10

ai + bi · (duri – 5)

4,5 %

0,5 %

5,5 %

0,6 %

7,0 %

0,7 %

12,5 %

1,5 %

22,5 %

2,5 %

37,5 %

4,2 %

Peste 10 și până la 15

ai + bi · (duri – 10)

7,0 %

0,5 %

8,5 %

0,5 %

10,5 %

0,5 %

20,0 %

1,0 %

35,0 %

1,8 %

58,5 %

0,5 %

Peste 15 și până la 20

ai + bi · (duri – 15)

9,5 %

0,5 %

11 %

0,5 %

13,0 %

0,5 %

25,0 %

1,0 %

44,0 %

0,5 %

61,0 %

0,5 %

Peste 20

min[ai + bi · (duri – 20);1]

12,0 %

0,5 %

13,5 %

0,5 %

15,5 %

0,5 %

30,0 %

0,5 %

46,6 %

0,5 %

63,5 %

0,5 %

4.  Obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului realizată de o ECAI desemnată și pentru care debitorii nu au constituit garanții reale care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 214 li se atribuie un factor de risc stressi în funcție de durata duri a obligațiunii sau a împrumutului i, conform tabelului de mai jos:



Duration (duri )

stressi

Până la 5

3 % · duri

Peste 5 și până la 10

15 % + 1,7 % · (duri – 5)

Peste 10 și până la 20

23,5 % + 1,2 % · (duri – 10)

Peste 20

min(35,5 % + 0,5 % · (duri – 20); 1)

▼B

5.  Obligațiunilor și împrumuturilor pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului realizată de o ECAI desemnată și pentru care debitorii au constituit garanții reale care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 214 li se atribuie un factor de risc stressi în funcție de elementele de mai jos:

(a) dacă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale este mai mare sau egală cu valoarea obligațiunii sau a împrumutului i, atunci factorul stressi va fi egal cu jumătate din factorul de risc care ar fi determinat în conformitate cu alineatul (4);

(b) dacă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale este mai mică decât valoarea obligațiunii sau a împrumutului i și dacă factorul de risc determinat în conformitate cu alineatul (4) ar conduce la o valoare a obligațiunii sau a împrumutului i mai mică decât valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale, factorul stressi este egal cu media următoarelor elemente:

(i) factorul de risc determinat în conformitate cu alineatul (4);

(ii) diferența dintre valoarea obligațiunii sau a împrumutului i și valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale, împărțită la valoarea obligațiunii sau a împrumutului i;

(c) dacă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale este mai mică decât valoarea obligațiunii sau a împrumutului i și dacă factorul de risc determinat în conformitate cu alineatul (4) ar conduce la o valoare a obligațiunii sau a împrumutului i mai mare sau egală cu valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale, factorul stressi este determinat în conformitate cu alineatul (4).

Valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale se calculează în conformitate cu articolele 112, 197 și 198.

6.  Impactul scăderii instantanee a valorii participațiilor, astfel cum sunt acestea menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit va fi luat în calcul numai în ceea ce privește valoarea participațiilor care nu sunt scăzute din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament.

Articolul 177

Riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din securitizare: dispoziții generale

1.  Cerința de capital SCRsecuritisation pentru riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din securitizare este egală cu suma dintre o cerință de capital pentru pozițiile din securitizare de tip 1, o cerință de capital pentru pozițiile din securitizare de tip 2 și o cerință de capital pentru poziții din resecuritizare.

2.  Pozițiile din securitizare de tip 1 includ pozițiile din securitizare care îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a) poziției i s-a atribuit nivelul de calitate a creditului 3 sau un nivel mai bun;

(b) securitizarea este cotată pe o piață reglementată dintr-o țară care este membră a SEE sau a OCDE ori este admisă la tranzacționare într-un loc de tranzacționare organizat care reprezintă o piață activă și semnificativă pentru vânzări directe care are următoarele caracteristici:

(i) există dovezi istorice ale amplorii și profunzimii pieței, atestate de marje de licitație mici, un volum ridicat al tranzacțiilor și un număr mare de participanți la piață;

(ii) există o infrastructură de piață robustă;

(c) poziția aparține tranșei sau tranșelor cu cel mai ridicat rang ale securitizării și care își păstrează acest rang, cel mai ridicat, pe tot parcursul duratei de viață a tranzacției; în acest scop, se consideră că o tranșă are cel mai ridicat rang dacă, după emiterea unui aviz de executare și, dacă este cazul, a unui aviz de urgentare a plății, tranșa nu este subordonată altor tranșe din aceeași tranzacție sau schemă de securitizare în ceea ce privește încasarea de plăți aferente principalului și dobânzilor, fără a se ține cont de cuantumurile datorate în cadrul unor instrumente derivate pe rata dobânzii sau pe valute, încasarea unor comisioane sau încasarea unor plăți similare;

(d) expunerile-suport au fost dobândite de entitatea special constituită în scopul securitizării (SSPE), în sensul de la articolul 4 alineatul (1) punctul 66 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, într-un mod care este opozabil oricărei părți terțe și sunt inaccesibile vânzătorului (inițiator, sponsor sau creditor inițial) și creditorilor acestuia, inclusiv în cazul insolvenței vânzătorului;

(e) transferul expunerilor-suport către SSPE nu poate face obiectul niciunei dispoziții stricte în materie de recuperare în jurisdicția în care este înregistrat vânzătorul (inițiator, sponsor sau creditor inițial); se includ aici, printre altele, dispoziții prin care vânzarea expunerilor-suport poate fi invalidată de lichidatorul vânzătorului (inițiator, sponsor sau creditor inițial) având drept temei simplul fapt că aceasta a fost încheiată cu un anumit timp înainte de declararea insolvenței vânzătorului sau dispoziții conform cărora SSPE poate împiedica o astfel de invalidare numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării;

(f) administrarea expunerilor-suport este reglementată printr-un acord de administrare care include dispoziții în materie de continuitate a serviciilor prin care se asigură cel puțin că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la întreruperea serviciilor de administrare;

(g) documentația care reglementează tranzacția include dispoziții în materie de continuitate destinate să asigure cel puțin înlocuirea contrapărților instrumentelor derivate și a furnizorilor de lichiditate în caz de stare de nerambursare sau de insolvență a acestora, dacă este cazul;

(h) poziția din securitizare este garantată printr-un portofoliu de expuneri-suport omogene, care aparțin toate numai uneia dintre categoriile de mai jos, sau printr-un portofoliu de expuneri-suport omogene care cuprinde o combinație a împrumuturilor locative menționate la punctele (i) și (ii):

(i) împrumuturi locative garantate cu o ipotecă de rangul întâi acordate persoanelor fizice pentru achiziționarea reședinței principale, cu condiția să fie îndeplinită una dintre următoarele două condiții:

 împrumuturile din portofoliu îndeplinesc, în medie, cerința referitoare la raportul dintre împrumut și valoarea bunurilor gajate prevăzută la articolul 129 alineatul (1) litera (d) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

 legislația națională a statului membru în care au fost inițiate împrumuturile prevede o limită a raportului dintre împrumut și venituri aplicabilă cuantumului pe care îl poate împrumuta un debitor pentru un împrumut locativ, iar statul membru în cauză a notificat actul legislativ respectiv Comisiei și EIOPA. Limita raportului dintre împrumut și venituri se calculează pe baza venitului anual brut al debitorului, ținând cont de obligațiile fiscale și de alte angajamente ale acestuia, precum și de riscul de modificare a ratelor dobânzilor pe durata împrumutului. Pentru fiecare împrumut locativ din portofoliu, procentajul venitului brut al debitorului care poate fi utilizat pentru rambursarea împrumutului, incluzând plățile aferente dobânzilor, principalului și comisioanelor, nu depășește 45 %.

(ii) împrumuturi locative garantate integral menționate la articolul 129 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu condiția ca acestea să îndeplinească cerințele în materie de garantare prevăzute la alineatul respectiv și să îndeplinească în medie cerința referitoare la raportul dintre împrumut și valoarea bunurilor gajate prevăzută la articolul 129 alineatul (1) litera (d) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iii) credite comerciale, contracte de leasing și facilități de credit acordate unor întreprinderi pentru finanțarea cheltuielilor de capital sau a operațiunilor economice diferite de achiziția sau dezvoltarea de proprietăți imobiliare comerciale, cu condiția ca cel puțin 80 % din debitorii din portofoliu, din punctul de vedere al soldului, să fie întreprinderi mici și mijlocii la momentul emiterii securitizării și ca niciunul dintre debitori să nu fie o instituție, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iv) împrumuturi și contracte de leasing pentru finanțarea de autovehicule sau remorci, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctele 11 și 12 din Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 10 ), tractoare agricole sau forestiere, astfel cum sunt menționate în Directiva 2003/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 ), motociclete și tricicluri cu motor, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) literele (b) și (c) din Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 12 ) sau vehicule pe șenile, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2007/46/CE. Astfel de împrumuturi sau contracte de leasing pot include produse auxiliare de asigurări și de servicii sau componente suplimentare ale vehiculelor și, în cazul contractelor de leasing, valoarea reziduală a vehiculelor care fac obiectul leasingului. Toate împrumuturile și contractele de leasing din portofoliu sunt garantate cu o ipotecă mobiliară sau o garanție reală mobiliară de prim rang asupra vehiculului sau printr-o garanție adecvată în favoarea SSPE, cum ar fi o dispoziție privind dreptul de retenție;

(v) împrumuturi și facilități de credit acordate persoanelor fizice în scopuri personale, de familie sau de finanțare a consumului.

(i) poziția nu se referă la o resecuritizare sau o securitizare sintetică, astfel cum este menționată la articolul 242 alineatul (11) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(j) expunerile-suport nu includ instrumente financiare transferabile sau derivate, cu excepția instrumentelor financiare emise de SSPE sau de alte părți din cadrul structurii de securitizare și a instrumentelor derivate utilizate pentru acoperirea riscului valutar sau a riscului ratei dobânzii;

(k) la momentul emiterii securitizării sau cu ocazia includerii acesteia, în orice moment ulterior emiterii, în portofoliul de expuneri-suport, expunerile-suport nu includ expuneri la debitori aflați în dificultate (sau, după caz, la garanți aflați în dificultate), în cazul în care un debitor aflat în dificultate (sau un garant aflat în dificultate) este un debitor (sau un garant) care:

(i) s-a declarat în stare de faliment, a convenit cu creditorii săi în privința unei ștergeri ori a unei reeșalonări a datoriilor sau în cazul căruia o instanță de judecată a acordat creditorilor acestuia un drept de executare sau daune materiale ca urmare a neefectuării unei plăți în cei trei ani anteriori datei inițierii;

(ii) figurează în registrul oficial al persoanelor cu antecedente de credit negative;

(iii) a făcut obiectul unei evaluări de credit din partea unei ECAI sau are un scor de credit care indică un risc semnificativ, comparativ cu debitorul mediu pentru acest tip de împrumuturi din jurisdicția relevantă, de neefectuare a unor plăți convenite prin contract.

(l) la momentul emiterii securitizării sau cu ocazia includerii acesteia, în orice moment ulterior emiterii, în portofoliul de expuneri-suport, expunerile-suport nu includ expuneri în stare de nerambursare, în sensul de la articolul 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(m) rambursarea poziției din securitizare nu a fost concepută astfel încât să depindă în principal de vânzarea de active care garantează expunerile-suport; această dispoziție nu împiedică însă reînnoirea sau refinanțarea ulterioară a acestor expuneri;

(n) dacă securitizarea a fost realizată fără o perioadă de reînnoire sau dacă perioada de reînnoire a luat sfârșit, precum și dacă s-a emis un aviz de executare sau un aviz de urgentare a plății, încasările din principalul aferent expunerilor-suport sunt transferate deținătorilor pozițiilor din securitizare prin rambursarea secvențială a pozițiilor din securitizare și nicio cantitate semnificativă de lichidități nu este blocată în SSPE la fiecare dată de efectuare a plăților;

(o) dacă securitizarea a fost realizată cu o perioadă de reînnoire, documentația tranzacției prevede evenimente adecvate pentru declanșarea rambursării anticipate, care trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:

(i) deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;

(ii) o situație în care nu s-au putut genera suficiente expuneri-suport noi cu o calitate a creditului cel puțin la fel de bună;

(iii) producerea unui eveniment legat de insolvență în care este implicat inițiatorul sau societatea de administrare;

(p) la momentul emiterii securitizării, debitorii (sau, după caz, garanții) au efectuat cel puțin o plată, cu excepția cazului în care securitizarea este garantată prin facilitățile de credit menționate la litera (h) punctul (v) de la prezentul alineat;

(q) în cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative menționate la litera (h) punctul (i) sau (ii), portofoliul de împrumuturi nu include niciun împrumut care a fost comercializat și subscris cu condiția ca solicitantului împrumutului sau, după caz, intermediarilor să li se fi adus la cunoștință că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de creditor;

(r) în cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative menționate la litera (h) punctul (i) sau (ii), evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 18 alineatele (1)-(4), alineatul (5) litera (a) și alineatul (6) din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 13 ) sau cerințe echivalente existente în țări care nu sunt membre ale Uniunii;

(s) în cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi și contracte de leasing destinate achiziției de vehicule și credite de consum și facilități de credit menționate la litera (h) punctul (v) de la prezentul alineat, evaluarea bonității debitorului îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 8 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 14 ) sau cerințe echivalente existente în țări care nu sunt membre ale Uniunii;

(t) atunci când este stabilit în Uniune, emitentul, inițiatorul sau sponsorul securitizării se conformează cerințelor prevăzute în partea a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și, în conformitate cu articolul 8b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, publică informații privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport, structura tranzacției, fluxurile de trezorerie și orice garanții reale aferente expunerilor, precum și orice informații necesare investitorilor pentru realizarea de simulări de criză care să fie exhaustive și să se bazeze pe informații suficiente; atunci când emitentul, inițiatorul și sponsorii sunt stabiliți în afara Uniunii, date exhaustive la nivel de împrumut, conforme cu standardele general acceptate de participanții la piață sunt puse la dispoziția investitorilor existenți și potențiali, precum și a autorităților de reglementare, la emitere și periodic după aceasta.

3.  Pozițiile din securitizare de tip 2 includ toate pozițiile din securitizare care nu se califică drept poziții din securitizare de tip 1.

4.  Fără a se aduce atingere alineatului (2), securitizările care au fost emise înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament se califică drept securitizări de tip 1 dacă îndeplinesc numai cerințele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (c), (d), (h), (i) și (j). Dacă expunerile-suport sunt împrumuturi locative menționate la alineatul (2) litera (h) punctul (i), niciuna dintre cele două condiții privind raportul dintre împrumut și valoarea bunurilor gajate sau raportul dintre împrumut și venituri prevăzute la punctul respectiv nu li se aplică acestor securitizări.

5.  Fără a se aduce atingere alineatului (2), o poziție din securitizare în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative menționate la alineatul (2) litera (h) punctul (i) care nu îndeplinesc în medie nici cerința referitoare la raportul dintre împrumut și valoarea bunurilor gajate, nici cerința privind raportul dintre împrumut și venituri prevăzute la punctul respectiv se califică drept poziție din securitizare de tip 1 până la 31 decembrie 2025, cu condiția să fie îndeplinite toate cerințele următoare:

(a) securitizarea a fost emisă după data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(b) expunerile-suport cuprind împrumuturi locative care fuseseră acordate debitorilor înainte de aplicarea legislației naționale prin care a fost impusă o limită referitoare la raportul dintre împrumut și venituri;

(c) expunerile-suport nu includ împrumuturi locative care au fost acordate debitorilor după data intrării în vigoare a prezentului regulament și care nu respectă cerința referitoare la raportul dintre împrumut și venituri menționată la alineatul (2) litera (h) punctul (i).

Articolul 178

Riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din securitizare: calculul cerinței de capital

1.  Cerința de capital referitoare la riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din securitizare de tip 1 este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere relativă instantanee a factorului stressi în valoarea fiecărei poziții din securitizare i de tip 1. Factorul de risc stressi se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) dur i reprezintă durata modificată a poziției din securitizare i, exprimată în ani;

(b) b i se atribuie în funcție de nivelul de calitate a creditului al poziției din securitizare i, conform tabelului de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

bi

2,1 %

3 %

3 %

3 %

2.  Cerința de capital referitoare la riscul de marjă de credit aferent unei poziții din securitizare de tip 2 este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere relativă instantanee a factorului stressi în valoarea fiecărei poziții din securitizare i de tip 2. Factorul de risc stressi se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) dur i reprezintă durata modificată a poziției din securitizare i, exprimată în ani;

(b) b i se atribuie în funcție de nivelul de calitate a creditului al poziției din securitizare i, conform tabelului de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

bi

12,5 %

13,4 %

16,6 %

19,7 %

82 %

100 %

100 %

3.  Cerința de capital referitoare la riscul de marjă de credit aferent pozițiilor din resecuritizare este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere relativă instantanee a factorului stressi în valoarea fiecărei poziții din resecuritizare i. Factorul de risc stressi se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) dur i reprezintă durata modificată a poziției din resecuritizare i, exprimată în ani;

(b) b i se atribuie în funcție de nivelul de calitate a creditului al poziției din resecuritizare i, conform tabelului de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

bi

33 %

40 %

51 %

91 %

100 %

100 %

100 %

4.  Durata modificată duri menționată la alineatele (1) și (2) nu poate fi mai mică de un an.

5.  Pozițiilor din securitizare pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului realizată de o ECAI desemnată li se atribuie un factor de risc stressi de 100 %.

Articolul 179

Riscul de marjă de credit aferent instrumentelor derivate de credit

1.   ►M1  Cerința de capital SCRcd pentru riscul de marjă de credit aferent instrumentelor derivate de credit diferite de cele menționate la alineatul (3) este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital: ◄

▼M1

(a) pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o creștere instantanee în termeni absoluți a marjei de credit a instrumentelor-suport ale instrumentelor derivate de credit;

▼B

(b) pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee relativă cu 75 % a marjei de credit a instrumentelor-suport ale instrumentelor derivate de credit.

În sensul dispozițiilor de la litera (a), creșterea instantanee a marjei de credit a instrumentelor-suport ale instrumentelor derivate de credit pentru care este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată se calculează conform tabelului de mai jos.



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

Creșterea instantanee a marjei (în puncte procentuale)

1,3

1,5

2,6

4,5

8,4

16,20

16,20

2.  În sensul dispozițiilor de la alineatul (1) litera (a), creșterea instantanee a marjei de credit a instrumentelor-suport ale instrumentelor derivate de credit pentru care este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată este de 5 puncte procentuale.

3.  Instrumentele derivate de credit care sunt acoperite de politica întreprinderii de diminuare a riscurilor nu fac obiectul cerinței de capital pentru riscul de marjă de credit, cu condiția ca întreprinderea să dețină fie instrumentele-suport ale instrumentului derivat de credit, fie o altă expunere, iar riscul aferent bazei între această expunere și instrumentul-suport al instrumentului derivat să nu fie semnificativ în nicio împrejurare.

4.  Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent instrumentelor derivate de credit este cerința de capital menționată la alineatul (1) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2).

Articolul 180

Expunerile specifice

1.  Expunerilor sub formă de obligațiuni menționate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE (obligațiuni garantate) cărora li s-a atribuit un nivel de calitate a creditului de 0 sau 1 li se atribuie un factor de risc stressi conform tabelului de mai jos.



Nivelul de calitate a creditului

Durata (duri )

0

1

Până la 5

0,7 %. duri

0,9 %. duri

Peste 5 ani

image

image

2.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de următoarele entități li se atribuie un factor de risc stressi de 0 %:

(a) Banca Centrală Europeană;

(b) administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre denominate și finanțate în moneda națională a respectivei administrații centrale sau bănci centrale;

(c) băncile de dezvoltare multilaterală menționate la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d) organizațiile internaționale menționate la articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi care sunt garantate integral, necondiționat și irevocabil de către una dintre contrapărțile menționate la literele (a)-(d), iar garanția îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 215 li se atribuie, de asemenea, un factor de risc stressi de 0 %.

3.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de alte administrații centrale și bănci centrale decât cele menționate la alineatul (2) litera (b) care sunt denominate și finanțate în moneda națională a administrației centrale sau a băncii centrale în cauză și pentru care este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie un factor de risc stressi în funcție de nivelul de calitate a creditului și de durata expunerii, conform tabelului de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului

0 și 1

2

3

4

5 și 6

Durata

(dur i)

stress i

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

Până la 5

image

0,0 %

1,1 %

1,4 %

2,5 %

4,5 %

Peste 5 și până la 10

image

0,0 %

0,0 %

5,5 %

0,6 %

7,0 %

0,7 %

12,5 %

1,5 %

22,5 %

2,5 %

Peste 10 și până la 15

image

0,0 %

0,0 %

8,4 %

0,5 %

10,5 %

0,5 %

20,0 %

1,0 %

35,0 %

1,8 %

Peste 15 și până la 20

image

0,0 %

0,0 %

10,9 %

0,5 %

13,0 %

0,5 %

25,0 %

1,0 %

44,0 %

0,5 %

Peste 20

image

0,0 %

0,0 %

13,4 %

0,5 %

15,5 %

0,5 %

30,0 %

0,5 %

46,5 %

0,5 %

4.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată și care își îndeplinește cerința de capital minim li se atribuie un factor de risc stressi din tabelul de la articolul 176 alineatul (3), în funcție de rata de solvabilitate a întreprinderii, cu ajutorul următorului tabel de corespondență între ratele de solvabilitate și nivelele de calitate a creditului:



Rata de solvabilitate

196 %

175 %

122 %

95 %

75 %

75 %

Nivelul de calitate a creditului

1

2

3

4

5

6

Dacă rata de solvabilitate se situează între două dintre valorile prevăzute în tabelul de mai sus, valoarea factorului stressi se calculează prin interpolare lineară pe baza valorilor celor mai apropiate ale stressi corespunzătoare celor mai apropiate rate de solvabilitate prevăzute în tabelul de mai sus. Dacă rata de solvabilitate este mai mică de 75 %, factorul stressi este egal cu factorul care corespunde nivelelor de calitate a creditului 5 și 6. Dacă rata de solvabilitate este mai mare de 196 %, factorul stressi este egal cu factorul care corespunde nivelului de calitate a creditului 1.

În sensul prezentului alineat, termenul „rată de solvabilitate” desemnează raportul dintre cuantumul eligibil al fondurilor proprii necesare pentru îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate și cerința de capital de solvabilitate, calculat pe baza celor mai recente valori disponibile.

5.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu își îndeplinește cerința de capital minim li se atribuie un factor de risc stressi conform tabelului de mai jos:



Durata (duri )

Factorul de risc stressi

Până la 5

7,5 %. duri

Peste 5 și până la 10

37,50 % + 4,20 %.(duri – 5)

Peste 10 și până la 15

58,50 % + 0,50 %.(duri – 10)

Peste 15 și până la 20

61 % + 0,50 %.(duri – 15)

Peste 20

image

6.  Alineatele (4) și (5) de la prezentul articol se aplică numai de la data publicării, de către întreprinderea care corespunde expunerii, a raportului său privind solvabilitatea și situația financiară care este menționat la articolul 51 din Directiva 2009/138/CE. Înaintea acestei date, dacă este disponibilă pentru expuneri o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, se aplică articolul 176 din prezentul regulament; în caz contrar, expunerilor li se atribuie același factor de risc ca și cel care ar rezulta din aplicarea alineatului (4) al prezentului articol în ceea ce privește expunerile față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei rată de solvabilitate este de 100 %.

7.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, care este situată într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent cu cel prevăzut în Directiva 2009/138/CE, în conformitate cu articolul 227 din directiva citată, și care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate din țara terță respectivă li se atribuie un factor de risc egal cu cel care ar rezulta din aplicarea alineatului (4) de la prezentul articol în ceea ce privește expunerile față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei rată de solvabilitate este de 100 %.

8.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi față de instituții de credit și instituții financiare în sensul de la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 26 din Regulamentul 575/2013 care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate prevăzute în Directiva 2013/36/UE și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie un factor de risc egal cu cel care ar rezulta din aplicarea alineatului (4) de la prezentul articol expunerilor față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei rată de solvabilitate este de 100 %.

9.  Cerința de capital pentru riscul de marjă de credit aferent instrumentelor derivate de credit în cazul cărora instrumentul financiar-suport este o obligațiune sau un împrumut către oricare dintre expunerile enumerate la alineatul (2) este zero.

10.  Pozițiilor din securitizare de tip 1 care sunt garantate integral, necondiționat și irevocabil de Fondul European de Investiții sau de Banca Europeană de Investiții, iar garanția îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 215 li se atribuie, de asemenea, un factor de risc stressi de 0 %.

▼M1

11.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (12) li se atribuie un factor de risc stressi , în funcție de nivelul de calitate a creditului și de durata expunerii, în conformitate cu următorul tabel:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

Durată

(dur i)

stressi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

Până la 5

bi · duri

0,64 %

0,78 %

1,0 %

1,67 %

Peste 5 și până la 10

ai + bi · (duri – 5)

3,2 %

0,36 %

3,9 %

0,43 %

5,0 %

0,5 %

8,35 %

1,0 %

Peste 10 și până la 15

ai + bi · (duri – 10)

5,0 %

0,36 %

6,05 %

0,36 %

7,5 %

0,36 %

13,35 %

0,67 %

Peste 15 și până la 20

ai + bi · (duri – 15)

6,8 %

0,36 %

7,85 %

0,36 %

9,3 %

0,36 %

16,7 %

0,67 %

Peste 20

min[ai + bi · (duri – 20);1]

8,6 %

0,36 %

9,65 %

0,36 %

11,1 %

0,36 %

20,05 %

0,36 %

12.  Criteriile pentru expunerile cărora li se atribuie un factor de risc în conformitate cu alineatul (11) sunt:

(a) expunerea este o investiție de infrastructură eligibilă care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 164a;

(b) expunerea nu este un activ care îndeplinește următoarele condiții:

 este atribuit unui portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare, în conformitate cu articolul 77b alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

 i s-a atribuit un nivel de calitate a creditului cuprins între 0 și 2;

(c) o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată este disponibilă pentru expunere;

(d) expunerii i s-a atribuit un nivel de calitate a creditului cuprins între 0 și 3.

13.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (12) literele (a) și (b), dar care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (12) litera (c) li se atribuie un factor de risc stressi echivalent cu nivelul 3 de calitate a creditului și o durată a expunerii în conformitate cu tabelul prevăzut la alineatul (11).

▼M4

14.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (15) li se atribuie un factor de risc stressi în funcție de nivelul de calitate a creditului și de durata expunerii, în conformitate cu următorul tabel:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

Durată

(duri )

stress i

ai

bi

ai

bi

ai

bi

ai

bi

Până la 5

bi · duri

0,68 %

0,83 %

1,05 %

1,88 %

Peste 5 și până la 10

ai + bi · (duri – 5)

3,38 %

0,38 %

4,13 %

0,45 %

5,25 %

0,53 %

9,38 %

1,13 %

Peste 10 și până la 15

ai + bi · (duri – 10)

5,25 %

0,38 %

6,38 %

0,38 %

7,88 %

0,38 %

15,0 %

0,75 %

Peste 15 și până la 20

ai + bi · (duri – 15)

7,13 %

0,38 %

8,25 %

0,38 %

9,75 %

0,38 %

18,75 %

0,75 %

Peste 20

min[ai + bi · (duri – 20);1]

9,0 %

0,38 %

10,13 %

0,38 %

11,63 %

0,38 %

22,50 %

0,38 %

15.  Criteriile pentru expunerile cărora li se atribuie un factor de risc în conformitate cu alineatul (14) sunt:

(a) expunerea este legată de o investiție într-o societate de infrastructură eligibilă care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 164b;

(b) expunerea nu este un activ care îndeplinește următoarele condiții:

 este atribuit unui portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare, în conformitate cu articolul 77b alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE;

 i s-a atribuit un nivel de calitate a creditului cuprins între 0 și 2;

(c) o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată este disponibilă pentru entitatea de infrastructură;

(d) expunerii i s-a atribuit un nivel de calitate a creditului cuprins între 0 și 3.

16.  Expunerilor sub formă de obligațiuni și împrumuturi care îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (15) literele (a) și (b), dar care nu îndeplinesc criteriile prevăzute la alineatul (15) litera (c) li se atribuie un factor de risc stressi echivalent cu nivelul 3 de calitate a creditului și o durată a expunerii în conformitate cu tabelul prevăzut la alineatul (14).

▼B

Articolul 181

Aplicarea scenariilor privind riscul de marjă de credit la portofoliile cărora li se aplică o primă de echilibrare

În cazul în care întreprinderile de asigurare aplică prima de echilibrare menționată la articolul 77b din Directiva 2009/138/CE, acestea efectuează calculele bazate pe scenarii pentru riscul de marjă de credit după cum urmează:

(a) activele din portofoliul alocat fac obiectul scăderii instantanee a valorii pentru riscul de marjă de credit prevăzute la articolele 176, 178 și 180 din prezentul regulament;

(b) rezervele tehnice sunt recalculate pentru a ține cont de impactul asupra cuantumului primei de echilibrare pe care îl are scăderea instantanee a valorii portofoliului de active alocat. În particular, marja de credit istorică crește cu un cuantum absolut care este egal cu produsul următoarelor elemente:

(i) creșterea absolută a marjei care, înmulțită cu durata modificată a activului relevant, ar avea drept rezultat factorul de risc relevant stressi , menționat la articolele 176, 178 și 180 din prezentul regulament;

(ii) un factor de reducere care depinde de calitatea creditului, conform tabelului următor:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

Factorul de reducere

45 %

50 %

60 %

75 %

100 %

100 %

100 %

▼M4

Pentru activele din portofoliul alocat pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, cât și pentru activele de infrastructură eligibile și activele eligibile în societăți de infrastructură eligibile cărora li se atribuie nivelul 3 de calitate a creditului, factorul de reducere este egal cu 100 %.

▼B



Subsecțiunea 6

Submodulul „concentrări ale riscurilor de piață”

Articolul 182

Expunerile pe un singur debitor

1.  Cerința de capital pentru concentrarea riscului de piață se calculează pe baza expunerilor pe un singur debitor. În acest scop, expunerile față de întreprinderi care aparțin aceluiași grup sunt considerate expuneri pe un singur debitor. În mod asemănător, bunurile imobile situate în aceeași clădire sunt considerate un bun imobil unic.

2.  Expunerea în caz de nerambursare față de o contraparte este suma expunerilor față de această contraparte.

3.  Expunerea în caz de nerambursare aferentă unei expuneri pe un singur debitor este suma expunerilor în caz de nerambursare față de toate contrapărțile care aparțin expunerii pe un singur debitor.

4.   ►M3  Media ponderată a nivelelor de calitate a creditului aferente unei expuneri pe un singur debitor este egală cu media rotunjită în sus a nivelelor de calitate a creditului ale tuturor expunerilor față de toate contrapărțile care aparțin expunerii pe un singur debitor, ponderate cu valoarea fiecărei expuneri. ◄

5.  În sensul alineatului (4), expunerilor pentru care este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie un nivel de calitate a creditului în conformitate cu capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul titlu. Expunerilor pentru care nu este disponibilă o evaluare de credit efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie nivelul de calitate a creditului 5.

Articolul 183

Calculul cerinței de capital pentru concentrarea riscului de piață

1.  Cerința de capital pentru concentrarea riscului de piață se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate expunerile i pe un singur debitor;

(b)  Conci reprezintă cerința de capital pentru concentrarea riscului de piață aferentă unei expuneri i pe un singur debitor.

2.  Pentru fiecare expunere i pe un singur debitor, cerința de capital pentru concentrarea riscului de piață Conci este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee a valorii activelor corespunzătoare expunerii i pe un singur debitor egală cu următoarea formulă:

image

unde:

(a)  XSi este expunerea excedentară menționată la articolul 184;

(b)  gi este factorul de risc pentru concentrarea riscului de piață menționat la articolele 186 și 187.

Articolul 184

Expunerea excedentară

1.  Partea de expunere excedentară a unei expuneri pe un singur debitor se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Ei reprezintă expunerea în caz de nerambursare aferentă unei expuneri i pe un singur debitor care este inclusă în baza de calcul a submodulului „concentrări ale riscurilor de piață”;

(b)  Assets reprezintă baza de calcul a submodulului „concentrări ale riscurilor de piață”;

(c)  CTi reprezintă pragul relativ de expunere excedentară menționat la articolul 185.

2.  Baza de calcul a submodulului „concentrări ale riscurilor de piață”, Assets, este egală cu valoarea tuturor activelor deținute de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, cu excluderea următoarelor:

(a) active corespunzătoare contractelor de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine integral deținătorilor de polițe;

(b) expuneri față de o contraparte care aparține aceluiași grup ca și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(i) contrapartea este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, un holding de asigurare, un holding financiar mixt sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare;

(ii) contrapartea este integral consolidată, în conformitate cu articolul 335 alineatul (1) litera (a);

(iii) contrapartea este supusă acelorași proceduri de evaluare, de măsurare și de control al riscurilor ca și întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(iv) contrapartea este stabilită în Uniune;

(v) nu există niciun impediment practic sau juridic semnificativ, actual sau preconizat, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor de către contraparte către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(c) valoarea participațiilor, astfel cum sunt acestea menționate la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit care este scăzută din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament;

(d) expunerile incluse în domeniul de aplicare al modulului „risc de contraparte”;

(e) creanțele privind impozitul amânat;

(f) imobilizările necorporale.

3.  Expunerea în caz de nerambursare aferentă unei expuneri i pe un singur debitor se reduce cu cuantumul expunerii în caz de nerambursare față de contrapărți care aparțin respectivei expuneri pe un singur debitor și pentru care factorul de risc pentru concentrarea riscului de piață menționat la articolele 168 și 187 este 0 %.

Articolul 185

Pragurile relative de expunere excedentară

Fiecărei expuneri i pe un singur debitor i se atribuie, în conformitate cu tabelul de mai jos, un prag relativ de expunere excedentară în funcție de media ponderată a nivelelor de calitate a creditului ale expunerii i pe un singur debitor, calculată în conformitate cu articolul 182 alineatul (4).



Media ponderată a nivelelor de calitate a creditului ale expunerii i pe un singur debitor

0

1

2

3

4

5

6

Pragul relativ de expunere excedentară CTi

3 %

3 %

3 %

1,5 %

1,5 %

1,5 %

1,5 %

Articolul 186

Factorul de risc pentru concentrarea riscului de piață

1.  Fiecărei expuneri i pe un singur debitor i se atribuie, în conformitate cu tabelul de mai jos, un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață în funcție de media ponderată a nivelelor de calitate a creditului ale expunerii i pe un singur debitor, calculată în conformitate cu articolul 182 alineatul (4).



Media ponderată a nivelelor de calitate a creditului ale expunerii i pe un singur debitor

0

1

2

3

4

5

6

Factorul de risc g i

12 %

12 %

21 %

27 %

73 %

73 %

73 %

2.  Expunerilor pe un singur debitor față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată și care își îndeplinește cerința de capital minim li se atribuie un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață, în funcție de rata de solvabilitate a întreprinderii, conform tabelului de mai jos:



Rata de solvabilitate

95 %

100 %

122 %

175 %

196 %

Factorul de risc g i

73 %

64,5 %

27 %

21 %

12 %

Dacă rata de solvabilitate se situează între două dintre valorile prevăzute în tabelul de mai sus, valoarea factorului gi se calculează prin interpolare lineară pe baza valorilor celor mai apropiate ale gi corespunzătoare celor mai apropiate rate de solvabilitate prevăzute în tabelul de mai sus. Dacă rata de solvabilitate este mai mică de 95 %, factorul de risc gi este egal cu 73 %. Dacă rata de solvabilitate este mai mare de 196 %, factorul de risc gi este egal cu 12 %.

În sensul prezentului alineat, termenul „rată de solvabilitate” desemnează raportul dintre cuantumul eligibil al fondurilor proprii necesare pentru îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate și cerința de capital de solvabilitate, calculat pe baza celor mai recente valori disponibile.

3.  Expunerilor pe un singur debitor față de întreprinderi de asigurare sau de reasigurare care nu își îndeplinesc cerința de capital minim li se atribuie un factor de risc g i pentru concentrarea riscului de piață egal cu 73 %.

Alineatele (2) și (3) de la prezentul articol se aplică numai de la data primei publicări de către întreprinderea care corespunde expunerii a raportului său privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 51 din Directiva 2009/138/CE. Înainte de această dată, dacă pentru expunerea pe un singur debitor este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, se aplică alineatul (1); în caz contrar, expunerilor li se atribuie un factor de risc gi de 64,5 %.

4.  Expunerilor pe un singur debitor față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, care este situată într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent în temeiul articolului 227 din Directiva 2009/138/CE și care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate din țara terță respectivă li se atribuie un factor de risc gi de 64,5 %.

5.  Expunerilor pe un singur debitor față de instituții de credit și instituții financiare în sensul de la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 26 din Regulamentul 575/2013 care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate prevăzute în Directiva 2013/36/UE și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie un factor de risc gi de 64,5 %.

6.  Expunerilor pe un singur debitor care sunt diferite de cele prevăzute la alineatele (1)-(5) li se atribuie un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață de 73 %.

Articolul 187

Expunerile specifice

1.  Expunerilor sub formă de obligațiuni menționate la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE (obligațiuni garantate) li se atribuie un prag relativ de expunere excedentară CTi de 15 %, cu condiția ca expunerilor corespunzătoare sub formă de obligațiuni garantate să li se fi atribuit un nivel de calitate a creditului de 0 sau 1. Expunerile sub formă de obligațiuni garantate sunt considerate expuneri pe un singur debitor, independent de alte expuneri față de aceeași contraparte ca emitentul obligațiunilor garantate, care reprezintă o expunere distinctă pe un singur debitor.

2.  Expunerilor față de un bun imobil unic li se atribuie un prag relativ de expunere excedentară CTi de 10 % și un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață de 12 %.

3.  Expunerilor față de următoarele li se atribuie un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață de 0 %:

(a) Banca Centrală Europeană;

(b) administrațiile centrale și băncile centrale ale statelor membre denominate și finanțate în moneda națională a respectivei administrații centrale sau bănci centrale;

(c) băncile de dezvoltare multilaterală menționate la articolul 117 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d) organizațiile internaționale menționate la articolul 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Expunerilor care sunt garantate integral, necondiționat și irevocabil de către una dintre contrapărțile menționate la literele (a)-(d), iar garanția îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 215 li se atribuie, de asemenea, un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață de 0 %.

4.  Expunerilor față de alte administrații centrale și bănci centrale decât cele menționate la alineatul (3) litera (b) care sunt denominate și finanțate în moneda națională a administrației centrale sau a băncii centrale în cauză li se atribuie un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață în funcție de media ponderată a nivelelor de calitate a creditului, conform tabelului de mai jos.



Media ponderată a nivelelor de calitate a creditului ale expunerii i pe un singur debitor

0

1

2

3

4

5

6

Factorul de risc g i

0 %

0 %

12 %

21 %

27 %

73 %

73 %

5.  Expunerilor sub formă de depozite bancare li se atribuie un factor de risc gi pentru concentrarea riscului de piață de 0 %, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) valoarea integrală a expunerii este acoperită printr-o schemă de garantare a unui administrații centrale din Uniune;

(b) garanția acoperă fără nicio restricție întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(c) această garanție nu este contabilizată de două ori în calculul cerinței de capital de solvabilitate.



Subsecțiunea 7

Submodulul „risc valutar”

Articolul 188

1.  Cerința de capital pentru riscul valutar menționat la articolul 105 alineatul (5) al doilea paragraf litera (e) din Directiva 2009/138/CE este egală cu suma cerințelor de capital pentru riscul valutar aferente fiecărei valute. Investițiile în acțiunile de tip 1 menționate la articolul 168 alineatul (2) și în acțiunile de tip 2 menționate la articolul 168 alineatul (3) cotate pe o bursă de valori care operează cu diverse valute sunt considerate sensibile la moneda cotației lor principale. Acțiunile de tip 2 menționate la articolul 168 alineatul (3) care nu sunt cotate sunt considerate sensibile la moneda țării în care emitentul își desfășoară în principal activitatea. Bunurile imobile sunt considerate sensibile la moneda țării în care sunt situate.

În sensul prezentului articol, valutele sunt monedele diferite de moneda utilizată pentru elaborarea situației financiare a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare („moneda locală”).

2.  Pentru fiecare valută, cerința de capital pentru riscul valutar este egală cu cea mai mare dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital pentru riscul unei creșteri a valorii unei valute față de moneda locală;

(b) cerința de capital pentru riscul unei scăderi a valorii unei valute față de moneda locală.

3.  Cerința de capital pentru riscul unei creșteri a valorii unei valute față de moneda locală este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o creștere instantanee cu 25 % a valorii valutei față de moneda locală.

4.  Cerința de capital pentru riscul unei scăderi a valorii unei valute față de moneda locală este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee cu 25 % a valorii valutei față de moneda locală.

5.  În cazul monedelor care sunt raportate la euro, factorul de 25 % menționat la alineatele (3) și (4) de la prezentul articol poate fi ajustat în conformitate cu actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (2) litera (d) din Directiva 2009/138/CE, cu condiția să fie îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) prin mecanismul de raportare se asigură că variațiile relative ale ratei de schimb într-o perioadă de un an nu depășesc ajustările relative ale factorului de 25 %, în cazul producerii unor evenimente de piață extreme, care corespund nivelului de încredere stabilit la articolul 101 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE;

(b) este îndeplinit unul dintre criteriile următoare:

(i) moneda participă la mecanismul european al cursului de schimb (MCS II);

(ii) există o decizie a Consiliului prin care se recunosc mecanismele de raportare a monedei respective la euro;

(iii) mecanismul de raportare este instituit prin legislația națională prin care se stabilește moneda țării.

În sensul literei (a), sunt luate în calcul resursele financiare ale părților care garantează raportarea.

6.  Impactul unei creșteri sau al unei scăderi a valorii unei valute față de moneda locală asupra valorii participațiilor, astfel cum sunt definite acestea la articolul 92 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, deținute în instituții financiare și de credit, va fi evaluat numai pe baza valorii participațiilor care nu sunt scăzute din fondurile proprii în temeiul articolului 68 din prezentul regulament. Partea care se scade din fondurile proprii va fi luată în calcul numai în măsura în care impactul în cauză conduce la majorarea fondurilor proprii de bază.

7.  Dacă cea mai mare dintre cerințele de capital menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) și cea mai mare dintre cerințele de capital corespunzătoare calculate în conformitate cu articolul 206 alineatul (2) nu se bazează pe același scenariu, cerința de capital pentru riscul valutar aferent unei monede date este cerința de capital menționată la alineatul (2) litera (a) sau (b) pentru care scenariul subiacent conduce la cea mai mare cerință de capital corespunzătoare calculată în conformitate cu articolul 206 alineatul (2).



SECȚIUNEA 6

Modulul „risc de contraparte”



Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 189

Domeniul de aplicare

1.  Cerința de capital pentru riscul de contraparte se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  SCRdef,1 reprezintă cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1, conform dispozițiilor de la alineatul (2);

(b)  SCRdef,2 reprezintă cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 2, conform dispozițiilor de la alineatul (3).

2.  Expunerile de tip 1 constau în expuneri referitoare la următoarele elemente:

(a) contracte de diminuare a riscurilor, inclusiv contracte de reasigurare, vehicule investiționale, securitizări pentru asigurări și instrumente derivate;

(b) conturi la bănci, astfel cum sunt definite la articolul 6 litera F din Directiva 91/674/CEE a Consiliului ( 15 );

(c) depozite la întreprinderi cedente, dacă numărul de expuneri pe un singur debitor nu depășește 15;

(d) angajamente primite de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care au fost apelate, dar sunt încă neplătite, dacă numărul de expuneri pe un singur debitor nu depășește 15, inclusiv capitalul ordinar apelat dar nevărsat și acțiunile preferențiale, angajamentele cu caracter juridic obligatoriu de a subscrie și a plăti pasivele subordonate care au fost subscrise, dar nu au fost plătite, fondurile inițiale apelate dar nevărsate, contribuțiile membrilor sau elementul fondurilor proprii de bază echivalent pentru întreprinderi mutuale și de tip mutual, garanțiile apelate dar neplătite, acreditivele apelate dar neplătite, creanțe apelate dar neplătite pe care asociațiile mutuale sau de tip mutual le pot avea față de propriii membri prin solicitarea unor contribuții suplimentare;

(e) angajamentele cu caracter juridic obligatoriu pe care și le-a luat sau pe care le-a convenit întreprinderea și care ar putea da naștere unor obligații de plată ce depind de bonitatea sau de producerea stării de nerambursare a unei contrapărți, inclusiv garanțiile, acreditivele și scrisorile de confort pe care le-a furnizat întreprinderea.

3.  Expunerile de tip 2 constau în toate expunerile de credit care nu sunt acoperite în cadrul submodulului „risc de marjă de credit” și care nu sunt de tip 1, inclusiv următoarele:

(a) creanțe de la intermediari;

(b) datorii ale deținătorilor de polițe;

(c) credite ipotecare care îndeplinesc cerințele de la articolul 191 alineatele (2)-(13);

(d) depozite la întreprinderi cedente, dacă numărul de expuneri pe un singur debitor depășește 15;

(e) angajamente primite de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care au fost apelate, dar neplătite încă, conform prevederilor de la alineatul (2) litera (d), dacă numărul de expuneri pe un singur debitor nu depășește 15.

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare au latitudinea de a considera toate expunerile menționate la alineatul (3) literele (d) și (e) drept expuneri de tip 1, indiferent de numărul expunerilor pe un singur debitor.

5.  Dacă s-a furnizat un acreditiv, o garanție sau o tehnică echivalentă de diminuare a riscurilor pentru garantarea integrală a unei expuneri, iar respectiva tehnică de diminuare a riscurilor respectă cerințele de la articolele 209-215, atunci furnizorul acreditivului, al garanției sau al tehnicii echivalente de diminuare a riscurilor respective poate fi considerat drept contraparte pentru expunerea garantată, în scopul evaluării numărului de expuneri pe un singur debitor.

6.  Următoarele riscuri de credit nu sunt acoperite în cadrul modulului „risc de contraparte”:

(a) riscul de credit transferat de un instrument derivat de credit;

(b) riscul de credit aferent emiterii de datorii prin vehicule investiționale, fie că acestea se conformează definiției de la articolul 13 punctul 26 din Directiva 2009/138/CE, fie că nu;

(c) riscul de subscriere aferent asigurărilor și reasigurărilor de credit și garanții, conform mențiunii din liniile de activitate 9, 21 și 28 din anexa I la prezentul regulament;

(d) riscul de credit aferent creditelor ipotecare care nu îndeplinesc cerințele de la articolul 191 alineatele (2)-(9).

7.  Garanțiile investiționale care au drept obiect contractele de asigurare furnizate deținătorilor polițelor de către o parte terță și pentru care întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ar fi responsabilă în cazul unei stări de nerambursare a părții terțe sunt tratate drept instrumente derivate în cadrul modulului „risc de contraparte”.

Articolul 190

Expunerile pe un singur debitor

1.  Cerința de capital pentru riscul de contraparte se calculează pe baza expunerilor pe un singur debitor. În acest scop, expunerile față de întreprinderi care aparțin aceluiași grup sunt considerate expuneri pe un singur debitor.

2.  Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare poate considera expunerile care aparțin unor membri diferiți ai aceluiași acord juridic sau contractual de coasigurare drept expuneri pe un singur debitor dacă probabilitatea producerii unei stări de nerambursare a expunerii pe un singur debitor este calculată în conformitate cu articolul 199, iar pierderea în caz de nerambursare este calculată în conformitate cu articolul 193 dacă este vorba de o participare în coasigurare de tip A, în conformitate cu articolul 194 dacă este vorba de o participare în coasigurare de tip B și în conformitate cu articolul 195 dacă este vorba de o participare în coasigurare de tip C. Ca o abordare alternativă, expunerile față de întreprinderi care aparțin aceluiași acord de coasigurare sunt tratate ca expuneri pe un singur debitor.

Articolul 191

Creditele ipotecare

1.  Creditele de retail garantate cu ipoteci pe bunuri imobile locative (creditele ipotecare) sunt tratate drept expuneri de tip 2 în cadrul riscului de contraparte, cu condiția să fie îndeplinite cerințele de la alineatele (2)-(13).

2.  Expunerea trebuie să fie față de una sau mai multe persoane fizice sau față de o întreprindere mică sau mijlocie.

3.  Expunerea trebuie să facă parte dintr-un număr semnificativ de expuneri cu caracteristici similare, astfel încât riscurile asociate unei astfel de creditări să fie reduse considerabil.

4.  Cuantumul total, incluzând eventualele expuneri aflate în stare de nerambursare, datorat întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și, dacă este cazul, tuturor întreprinderilor afiliate în sensul articolului 212 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE, de contraparte sau de altă parte terță conexă, nu depășește, conform informațiilor deținute de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare, 1 000 000 EUR. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare ia măsuri adecvate pentru a obține informația respectivă.

5.  Bunurile imobile locative sunt sau vor fi ocupate sau date cu chirie de proprietar.

6.  Valoarea proprietății nu depinde în mod semnificativ de calitatea creditului debitorului.

7.  Riscul asociat debitorului nu depinde în mod semnificativ de randamentul bunului-suport, ci de capacitatea reală a debitorului de a rambursa datoria din alte surse; în consecință, rambursarea sumelor datorate nu depinde în mod semnificativ de fluxurile de trezorerie generate de bunul care servește drept garanție reală. Pentru aceste alte surse, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie, în momentul acordării împrumutului, să stabilească raportul maxim dintre împrumuturi și venituri, ca parte a politicii sale de creditare, și să obțină dovezi corespunzătoare privind veniturile relevante.

8.  Trebuie îndeplinite simultan următoarele cerințe privind securitatea juridică:

(a) o ipotecă sau un privilegiu trebuie să fie executorii în toate jurisdicțiile relevante la momentul încheierii contractului de credit și trebuie înregistrate în mod corespunzător și în timp util;

(b) toate cerințele juridice privind stabilirea gajului trebuie să fi fost îndeplinite;

(c) contractul de protecție și procesul juridic care stă la baza acestuia permit întreprinderii de asigurare sau de reasigurare să valorifice protecția într-un interval de timp rezonabil.

9.  Sunt îndeplinite toate cerințele următoare privind monitorizarea valorii bunurilor imobile și evaluarea bunurilor imobile:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare monitorizează valoarea proprietății frecvent — cel puțin o dată la trei ani. Frecvența monitorizării realizate de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare crește în cazul în care condițiile de piață suferă modificări semnificative;

(b) evaluarea bunurilor imobile trebuie revizuită atunci când informațiile de care dispune întreprinderea de asigurare sau de reasigurare indică faptul că valoarea bunurilor imobile ar fi putut să scadă semnificativ în comparație cu nivelul general al prețurilor de pe piață, iar această revizuire este externă, independentă și efectuată de către un evaluator care are calificarea, abilitățile și experiența necesare pentru a efectua o evaluare și este independent de procesul de luare a deciziei de acordare a creditului.

10.  În sensul alineatului (9), întreprinderile de asigurare sau de reasigurare pot utiliza metode statistice pentru a monitoriza valoarea bunurilor imobile și a identifica bunurile imobile care necesită reevaluare.

11.  Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să formalizeze în mod clar tipurile de bunuri imobile locative pe care le acceptă în garanție, precum și politicile lor de creditare în acest domeniu. Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare impune evaluatorului independent al valorii de piață a bunurilor imobile, conform dispozițiilor de la articolul 198 alineatul (2), să formalizeze valoarea de piață respectivă într-un mod transparent și clar.

12.  Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să dispună de proceduri de monitorizare a caracterului adecvat al asigurării împotriva riscului de daune a bunului acceptat ca protecție a creditului.

13.  Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare raportează toate datele următoare referitoare la pierderi care decurg din credite ipotecare autorității de supraveghere:

(a) pierderi care decurg din credite care au fost clasificate drept expuneri de tip 2 în orice an în conformitate cu articolul 189 alineatul (3);

(b) pierderi globale din orice an.

14.  Autoritățile de supraveghere publică anual la nivel agregat datele menționate la alineatul (13) literele (a) și (b), împreună cu datele istorice, dacă sunt disponibile. La cererea unei alte autorități de supraveghere dintr-un stat membru sau la cererea ABE sau a EIOPA, o autoritate de supraveghere furnizează către autoritatea de supraveghere solicitantă, ABE sau EIOPA informații mai detaliate privind situația piețelor imobiliare rezidențiale din statul membru respectiv.

Articolul 192

Pierderea în caz de nerambursare

1.  Pierderea în caz de nerambursare pentru o expunere pe un singur debitor este egală cu suma pierderilor aferente obligației de plată pentru fiecare expunere la contrapărți care aparțin expunerii pe un singur debitor. Pierderea în caz de nerambursare este exprimată fără a include datoriile către contrapărți care aparțin expunerii pe un singur debitor, cu condiția ca respectivele datorii și expuneri să fie compensate în cazul producerii stării de nerambursare a contrapărților și cu condiția ca articolele 209 și 210 să fie respectate în ceea ce privește acest drept de compensare. Nu este permisă compensarea dacă se scontează ca datoriile să fie achitate înainte de compensarea expunerii de credit.

2.  Pierderea în caz de nerambursare pentru un contract de reasigurare sau o securitizare de asigurare se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Recoverables reprezintă cea mai bună estimare a sumelor care pot fi recuperate din contractul de reasigurare sau din securitizarea de asigurare și de la debitorii aferenți;

(b)  RMre reprezintă efectul de diminuare a riscului de subscriere aferent contractului de reasigurare sau securitizării;

(c)  Collateral reprezintă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale aferente contractului de reasigurare sau securitizării;

(d)  F reprezintă un factor prin care se ține cont de efectul economic al contractului de garanție reală aferent contractului de reasigurare sau securitizării în cazul producerii oricărui eveniment de credit care are legătură cu contrapartea.

În cazul în care contractul de reasigurare este încheiat cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare sau cu o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță, iar cel puțin 60 % din activele contrapărții respective fac obiectul unor contracte de garanție reală, pierderea în caz de nerambursare se calculează după cum urmează:

▼M1

image

▼B

unde:

F reprezintă un factor prin care se ține cont de efectul economic al contractului de garanție reală aferent contractului de reasigurare sau securitizării în cazul producerii unui eveniment de credit care are legătură cu contrapartea.

3.  Pierderea în caz de nerambursare pentru un instrument derivat se calculează după cum urmează:

image

unde

(a)  Derivative reprezintă valoarea instrumentului derivat, determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

(b)  RMfin reprezintă efectul de a diminuare a riscului de piață aferent instrumentului derivat;

(c)  Collateral reprezintă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale aferente instrumentului derivat;

(d)  F' reprezintă un factor prin care se ține cont de efectul economic al contractului de garanție reală aferent instrumentului derivat în cazul producerii unui eveniment de credit care are legătură cu contrapartea.

4.  Pierderea în caz de nerambursare pentru un credit ipotecar se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Loan reprezintă valoarea creditului ipotecar, determinată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

(b)  Mortgage reprezintă valoarea ponderată la risc a ipotecii.

5.  Pierderea în caz de nerambursare pentru un angajament cu caracter juridic obligatoriu, astfel cum se menționează la articolul 189 alineatul (2) litera (e) din prezentul regulament, este egală cu diferența dintre valoarea sa nominală și valoarea sa calculată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

6.  Pierderea în caz de nerambursare aferentă conturilor la bănci, astfel cum sunt definite la articolul 6 litera F din Directiva 91/674/CEE, survenită în cazul unui depozit la o întreprindere cedentă, al unui element prevăzut la articolul 189 alineatul (2) litera (d) sau la articolul 189 alineatul (3) litera (e) din prezentul regulament sau al unei creanțe asupra unui intermediar sau asupra unui debitor deținător al unei polițe, precum și în cazul oricărei alte expuneri care nu este menționată în altă parte în prezentul articol, este egală cu valoarea sa calculată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 193

Pierderea în caz de nerambursare pentru participările în coasigurare de tip A

1.  În cazul participărilor în coasigurare de tip A pe care întreprinderea le consideră expuneri separate pe un singur debitor în conformitate cu articolul 190 alineatul (2), dacă membrii sunt răspunzători fiecare numai în limita propriei porțiuni din obligația care este acoperită prin acordul de coasigurare, pierderea în caz de nerambursare este calculată în conformitate cu articolul 192.

În cazul participărilor în coasigurare de tip A pe care întreprinderea le consideră expuneri separate pe un singur debitor în conformitate cu articolul 190 alineatul (2), dacă membrii sunt răspunzători fiecare pentru cuantumul integral al obligației care este acoperită prin acordul de coasigurare, pierderea în caz de nerambursare calculată în conformitate cu articolul 192 este înmulțită cu factorul de partajare a riscului, calculat după cum urmează:

image

unde:

(a) 
image ;

(b)  i reprezintă toți membrii acordului de coasigurare care intră în domeniul de aplicare definit la articolul 2 din Directiva 2009/138/CE, iar j reprezintă toți membrii acordului de coasigurare care nu intră în domeniul de aplicare prevăzut la articolul 2 din directiva citată;

(c) 
image ;

(d)  Pj reprezintă partea din riscul total al acordului de coasigurare asumată de membrul acordului de coasigurare j;

(e) pentru membrii în cazul cărora este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată,SRi și SRj se determină în funcție de tabelul de mai jos:



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

SRi

196 %

196 %

175 %

122 %

95 %

75 %

75 %

(f) pentru membrii acordului de coasigurare care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE și pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, SRi și SRj sunt reprezentate de cele mai recente rate de solvabilitate;

(g) pentru membrii acordului de coasigurare situați într-o țară terță în cazul cărora nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată:

(i)  SRi și SRj sunt egale cu 100 % dacă membrul acordului de coasigurare este situat într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent în temeiul articolului 172 din Directiva 2009/138/CE;

(ii)  SRi și SRj sunt egale cu 75 % dacă membrul acordului de coasigurare este situat într-o țară al cărei regim de solvabilitate nu este considerat echivalent în temeiul articolului 172 din Directiva 2009/138/CE.

2.  Dacă întreprinderea transferă riscul către un acord de coasigurare prin intermediul unei întreprinderi centrale, întreprinderea centrală este considerată parte a acordului de coasigurare, iar partea sa din risc se calculează în consecință.

Articolul 194

Pierderea în caz de nerambursare pentru participările în coasigurare de tip B

1.  În cazul participărilor în coasigurare de tip B pe care întreprinderea le consideră expuneri separate pe un singur debitor în conformitate cu articolul 190 alineatul (2), dacă membrii sunt răspunzători fiecare pentru cuantumul integral al obligației care este acoperită prin acordul de coasigurare, pierderea în caz de nerambursare este calculată după cum urmează:

image

unde:

(a)  PU reprezintă partea din risc a întreprinderii în conformitate cu condițiile acordului de coasigurare;

(b)  PC reprezintă partea din risc a membrului-contraparte în conformitate cu condițiile acordului de coasigurare;

(c)  RRC este egal cu:

(i) 10 %, dacă cel puțin 60 % din activele membrului-contraparte fac obiectul unor acorduri de garanție reală;

(ii) 50 % în caz contrar;

(d)  BEC reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat membrului-contraparte de către întreprindere, cu deducerea oricăror cuantumuri reasigurate la contrapărți din afara acordului de coasigurare;

(e) ΔRMC reprezintă contribuția membrului-contraparte la efectul de diminuare a riscurilor pe care îl are acordul de coasigurare asupra riscului de subscriere al întreprinderii;

(f)  Collateral reprezintă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte al acordului de coasigurare;

(g)  F reprezintă factorul prin care se ține cont de efectul economic al garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte, calculat în conformitate cu articolul 197.

2.  În cazul participărilor în coasigurare de tip B pe care întreprinderea le consideră expuneri separate pe un singur debitor în conformitate cu articolul 190 alineatul (2), dacă membrii sunt răspunzători fiecare numai în limita propriei porțiuni din obligația care este acoperită prin acordul de coasigurare, pierderea în caz de nerambursare este calculată după cum urmează:

image

unde:

(a)  PC reprezintă partea din risc a membrului-contraparte în conformitate cu condițiile acordului de coasigurare;

(b)  RRC este egal cu:

(i) 10 %, dacă cel puțin 60 % din activele membrului-contraparte fac obiectul unor acorduri de coasigurare;

(ii) 50 % în caz contrar;

(c)  BEU reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat acordului de coasigurare de către întreprindere, cu deducerea oricăror cuantumuri reasigurate la contrapărți din afara acordului de coasigurare;

(d) ΔRMC reprezintă contribuția membrului-contraparte la efectul de diminuare a riscurilor pe care îl are acordul de coasigurare asupra riscului de subscriere al întreprinderii;

(e)  Collateral reprezintă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte al acordului de coasigurare;

(f)  F reprezintă factorul prin care se ține cont de efectul economic al garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte, calculat în conformitate cu articolul 197.

Articolul 195

Pierderea în caz de nerambursare pentru participările în coasigurare de tip C

În cazul participărilor în coasigurare de tip C pe care întreprinderea le consideră expuneri separate pe un singur debitor în conformitate cu articolul 190 alineatul (2), pierderea în caz de nerambursare este calculată după cum urmează:

image

unde:

(a)  PU reprezintă partea din risc a întreprinderii în conformitate cu condițiile acordului de coasigurare;

(b)  RRCE este egal cu:

(i) 10 %, dacă cel puțin 60 % din activele contrapărții externe fac obiectul unor contracte de garanție reală;

(ii) 50 % în caz contrar;

(c)  BECE reprezintă cea mai bună estimare a pasivului cedat contrapărții externe de către acordul de coasigurare în ansamblu;

(d) ΔRMCE reprezintă contribuția contrapărții externe la efectul de diminuare a riscurilor pe care îl are acordul de coasigurare asupra riscului de subscriere al întreprinderii;

(e)  Collateral reprezintă valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte al acordului de coasigurare;

(f)  F reprezintă factorul prin care se ține cont de efectul economic al garanțiilor reale deținute de membrul-contraparte, calculat în conformitate cu articolul 197.

Articolul 196

Efectul de diminuare a riscurilor

Efectul de diminuare a riscurilor de subscriere sau de piață ale unui acord de reasigurare, ale unei securitizări sau ale unui instrument derivat este egal cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital ipotetică pentru riscul de subscriere sau de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care s-ar aplica în cazul în care nu ar exista contractul de reasigurare, securitizarea sau instrumentul derivat;

(b) cerința de capital pentru riscul de subscriere sau de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

Articolul 197

Valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale

1.  Valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale furnizate ca garanție, astfel cum se prevede la articolul 1 punctul 26 litera (b), este egală cu diferența dintre valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, și ajustarea pentru riscul de piață, astfel cum este prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, cu condiția să fie îndeplinite simultan cele două condiții de mai jos:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul [sau este beneficiara unei fiducii (trust) în care mandatatorul are dreptul] să lichideze sau să rețină, în timp util, garanția în cazul apariției unei stări de nerambursare, de insolvență ori de faliment sau a altui eveniment de credit care are legătură cu contrapartea (cerința referitoare la contraparte);

(b) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul [sau este beneficiara unei fiducii (trust) în care mandatatorul are dreptul] să lichideze sau să rețină, în timp util, garanția în cazul apariției unei stări de nerambursare, de insolvență ori de faliment sau a altui eveniment de credit care are legătură cu depozitarul sau cu altă parte terță care deține garanția reală în numele contrapărții (cerința referitoare la partea terță);

2.  În cazul în care sunt îndeplinite cerința referitoare la contraparte și criteriile prevăzute la articolul 214 din prezentul regulament, iar cerința referitoare la partea terță nu este îndeplinită, valoarea ponderată la risc a unei garanții reale furnizate ca garanție, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b) din prezentul regulament, este egală cu 90 % din diferența dintre valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE și ajustarea pentru riscul de piață, astfel cum este prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol.

3.  Când nu sunt îndeplinite fie cerința referitoare la contraparte, fie cerințele prevăzute la articolul 214, valoarea ponderată la risc a garanțiilor reale furnizate ca garanții, astfel cum se menționează la articolul 1 punctul 26 litera (b), este egală cu zero.

4.  Valoarea ponderată la risc a unei garanții reale în cazul căreia se transferă proprietatea deplină, astfel cum se prevede la articolul 1 punctul 26 litera (a) din prezentul regulament, este egală cu diferența dintre valoarea activelor deținute ca garanție reală, evaluate în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, și ajustarea pentru riscul de piață, astfel cum este prevăzută la alineatul (5) de la prezentul articol, cu condiția să fie îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 214 din prezentul regulament.

5.  Ajustarea pentru riscul de piață este egală cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital ipotetică pentru riscul de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care s-ar aplica dacă activele deținute ca garanție reală nu ar fi incluse în calcul;

(b) cerința de capital ipotetică pentru riscul de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care s-ar aplica dacă activele deținute ca garanție reală ar fi incluse în calcul.

6.  În sensul alineatului (5), riscul valutar aferent activelor deținute ca garanție reală se calculează prin compararea monedei activelor deținute ca garanție reală cu moneda expunerii aferente.

7.  Dacă, în cazul insolvenței contrapărții, la determinarea părții proporționale a întreprinderii de asigurare sau de asigurare din masa credală a contrapărții care depășește garanțiile reale nu se ține cont de faptul că întreprinderea primește garanțiile reale, factorii F și F' menționați la articolul 192 alineatele (2) și (3) vor avea ambii valoarea de 100 %. În toate celelalte cazuri, acești factori vor avea valoarea de 50 % și, respectiv, 90 %.

Articolul 198

Valoarea ponderată la risc a ipotecilor

1.  Valoarea ponderată la risc a ipotecilor este egală cu diferența dintre valoarea bunurilor imobile locative deținute ca ipotecă, evaluate în conformitate cu alineatul (2), și ajustarea pentru riscul de piață, astfel cum se menționează la alineatul (3).

2.  Valoarea bunurilor imobile locative deținute ca ipotecă este valoarea de piață, redusă corespunzător pentru a reflecta rezultatele monitorizării impuse în temeiul articolului 191 alineatele (9) și (10) din prezentul regulament și pentru a se ține seama de existența oricăror creanțe cu rang prioritar asupra bunului imobil. Evaluarea externă și independentă a bunului imobil trebuie să fie egală cu sau mai mică decât valoarea de piață calculată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

3.  Ajustarea pentru riscul de piață menționată la alineatul (1) este egală cu diferența dintre următoarele cerințe de capital:

(a) cerința de capital ipotetică pentru riscul de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care s-ar aplica dacă bunurile imobile locative deținute ca ipotecă nu ar fi incluse în calcul;

(b) cerința de capital ipotetică pentru riscul de piață al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care s-ar aplica dacă bunurile imobile locative deținute ca ipotecă ar fi incluse în calcul.

4.  În sensul alineatului (2), riscul valutar aferent bunurilor imobile locative deținute ca ipotecă se calculează prin compararea monedei bunurilor imobile locative cu moneda împrumutului aferent.



Subsecțiunea 2

Expunerile de tip 1

Articolul 199

Probabilitatea de nerambursare

1.  Probabilitatea de nerambursare pentru o expunere pe un singur debitor este egală cu media probabilităților de nerambursare pentru fiecare expunere față de contrapărți care aparțin expunerii pe un singur debitor, ponderate cu pierderile în caz de nerambursare aferente respectivelor expuneri.

2.  Expunerii i pe un singur debitor pentru care este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată i se atribuie o probabilitate de nerambursare PDi conform tabelului de mai jos.



Nivelul de calitate a creditului

0

1

2

3

4

5

6

Probabilitatea de nerambursare PD i

0,002 %

0,01 %

0,05 %

0,24 %

1,20 %

4,2 %

4,2 %

3.  Expunerilor i pe un singur debitor față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată și care își îndeplinește cerința de capital minim li se atribuie o probabilitate de nerambursare PDi , în funcție de rata de solvabilitate a întreprinderii, conform tabelului de mai jos:



Rata de solvabilitate

196 %

175 %

150 %

125 %

122 %

100 %

95 %

75 %

Probabilitatea de nerambursare

0,01 %

0,05 %

0,1 %

0,2 %

0,24 %

0,5 %

1,2 %

4,2 %

Dacă rata de solvabilitate se situează între două dintre valorile prevăzute în tabelul de mai sus, valoarea probabilității de nerambursare se calculează prin interpolare liniară pe baza valorilor celor mai apropiate ale probabilității de nerambursare corespunzătoare celor mai apropiate rate de solvabilitate prevăzute în tabelul de mai sus. Dacă rata de solvabilitate este mai mică de 75 %, probabilitatea de nerambursare este egală cu 4,2 %. Dacă rata de solvabilitate este mai mare de 196 %, probabilitatea de nerambursare este egală cu 0,01 %.

În sensul prezentului alineat, termenul „rată de solvabilitate” desemnează raportul dintre cuantumul eligibil al fondurilor proprii pentru îndeplinirea cerinței de capital de solvabilitate și cerința de capital de solvabilitate, calculată pe baza celor mai recente valori disponibile.

4.  Expunerilor față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care nu își îndeplinește cerința de capital minim li se atribuie o probabilitate de nerambursare egală cu 4,2 %.

5.  Alineatele (3) și (4) de la prezentul articol se aplică numai de la data publicării de către întreprinderea care corespunde expunerii a raportului său privind solvabilitatea și situația financiară menționat la articolul 51 din Directiva 2009/138/CE. Înainte de această dată, dacă este disponibilă, în cazul expunerilor, o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, se aplică alineatul (2). În caz contrar, expunerilor li se atribuie același factor de risc ca cele care ar rezulta din aplicarea alineatului (3) la expuneri față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a cărei rată de solvabilitate este de 100 %.

6.  Expunerile față de o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată, care este situată într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat, în conformitate cu articolul 227 din Directiva 2009/138/CE, echivalent cu cel prevăzut în Directiva 2009/138/CE și care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate din țara terță respectivă li se atribuie o probabilitate de nerambursare de 0,5 %.

7.  Expunerilor față de instituții de credit și instituții financiare în sensul de la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 26 din Regulamentul 575/2013 care se conformează cerințelor în materie de solvabilitate prevăzute în Directiva 2013/36/UE și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și pentru care nu este disponibilă o evaluare a creditului efectuată de o ECAI desemnată li se atribuie o probabilitate de nerambursare de 0,5 %.

8.  Expunerilor față de contrapărțile menționate la articolul 180 alineatul (2) literele (a)-(d) li se atribuie o probabilitate de nerambursare de 0 %.

9.  Probabilitatea de nerambursare aferentă expunerilor pe un singur debitor diferite de cele identificate la alineatele (2)-(8) este egală cu 4,2 %.

10.  Dacă s-a furnizat un acreditiv, o garanție sau un instrument echivalent pentru garantarea integrală a unei expuneri, iar respectivul instrument respectă cerințele de la articolele 209-215, atunci furnizorul acreditivului, al garanției sau al instrumentului respectiv poate fi considerat drept contrapartea pentru expunerea garantată, în scopul evaluării probabilității de nerambursare aferente expunerii pe un singur debitor.

11.  În sensul alineatului (10), expunerile garantate integral, necondiționat și irevocabil de contrapărțile enumerate în actul de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 109a alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/138/CE sunt tratate drept expuneri față de administrația centrală.

Articolul 200

Expunerile de tip 1

1.  Dacă deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1 este mai mică sau egală cu 7 % din valoarea totală a pierderii în caz de nerambursare aferente tuturor expunerilor de tip 1, cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 se calculează după cum urmează:

image

unde σ reprezintă deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1, astfel cum este definită la alineatul (4).

2.  Dacă deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1 este mai mare de 7 % din valoarea totală a pierderii în caz de nerambursare aferente tuturor expunerilor de tip 1 și mai mică sau egală cu 20 % din valoarea totală a pierderii în caz de nerambursare aferente tuturor expunerilor de tip 1, cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 se calculează după cum urmează:

image

unde σ reprezintă deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1.

3.  Dacă deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1 este mai mare de 20 % din valoarea totală a pierderii în caz de nerambursare aferente tuturor expunerilor de tip 1, cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 este egală cu pierderea totală în caz de nerambursare aferentă tuturor expunerilor de tip 1.

4.  Deviația standard a distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1 se calculează după cum urmează:

image

unde V reprezintă varianța distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1.

Articolul 201

Varianța distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1

1.  Varianța distribuției pierderilor aferente expunerilor de tip 1, astfel cum se menționează la articolul 200 alineatul (4), este egală cu suma dintre V inter și V intra.

2.  V inter se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) suma include toate combinațiile posibile (j, k) de probabilități diferite de nerambursare aferente expunerilor pe un singur debitor în conformitate cu articolul 199;

(b)  TLGDj și TLGDk reprezintă suma pierderilor în caz de nerambursare aferente expunerilor de tip 1 pentru contrapărți a căror probabilitate de nerambursare este PDj și, respectiv, PDk.

3.  Vintra se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a) prima sumă include toate probabilitățile diferite de nerambursare aferente expunerilor pe un singur debitor în conformitate cu articolul 199;

(b) a doua sumă include toate expunerile pe un singur debitor care au o probabilitate de nerambursare egală cu PDj ;

(c)  LGDi reprezintă pierderea în caz de nerambursare aferentă expunerii i pe un singur debitor.



Subsecțiunea 3

Expunerile de tip 2

Articolul 202

Expunerile de tip 2

Cerința de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 2 este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o scădere instantanee a valorii expunerilor de tip 2 cu următorul cuantum:

image

unde:

(a)  LGDreceivables>3months reprezintă pierderea totală în caz de nerambursare aferentă tuturor creanțelor de la intermediari care sunt restante de mai mult de trei luni;

(b) suma include toate expunerile de tip 2, cu excepția creanțelor de la intermediari care sunt restante de mai mult de trei luni;

(c)  LGDi reprezintă pierderea în caz de nerambursare aferentă expunerii de tip 2 i.



SECȚIUNEA 7

Modulul „imobilizări necorporale”

Articolul 203

Cerința de capital pentru riscul aferent imobilizărilor necorporale se calculează după cum urmează:

image

unde Vintangibles reprezintă cuantumul activelor necorporale recunoscute și evaluate în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).



SECȚIUNEA 8

Riscul operațional

Articolul 204

1.  Cerința de capital pentru modulul „risc operațional” se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  BSCR reprezintă cerința de capital de solvabilitate de bază;

(b)  Op reprezintă cerința de capital de bază aferentă riscului operațional;

(c)  Expul reprezintă cuantumul cheltuielilor suportate în cursul celor 12 luni precedente în ceea ce privește contractele de asigurare de viață în care riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe.

2.  Cerința de capital de bază pentru riscul operațional se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  Oppremiums reprezintă cerința de capital aferentă riscurilor operaționale pe baza primelor câștigate;

(b)  Opprovisions reprezintă cerința de capital aferentă riscurilor operaționale pe baza rezervelor tehnice.

3.  Cerința de capital pentru riscurile operaționale pe baza primelor câștigate se calculează după cum urmează:



Oppremiums =

right accolade 0,04 · (Earnlife Earnlife–ul ) + 0,03 · Earnnon–life + max(0;0,04 · (Earnlife – 1,2 · pEarnlife – (Earnlife–ul – 1,2 · pEarnlife–ul ))) + max(0;0,03 · (Earnnon–life – 1,2 · pEarnnon–life ))

unde:

(a)  Earnlife reprezintă primele câștigate în ultimele 12 luni pentru obligațiile de asigurări și de reasigurări de viață, fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare;

(b)  Earnlife-ul reprezintă primele câștigate în ultimele 12 luni pentru obligațiile de asigurare și de reasigurare de viață, dacă riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare;

(c)  Earnnon-life reprezintă primele câștigate în ultimele 12 luni pentru obligațiile de asigurări și de reasigurări generale, fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare;

(d)  pEarnlife reprezintă primele câștigate în cele 12 luni anterioare ultimelor 12 luni pentru obligațiile de asigurări și de reasigurări de viață, fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare;

(e)  pEarnlife-ul reprezintă primele câștigate în cele 12 luni anterioare ultimelor 12 luni pentru obligațiile de asigurări de viață și de reasigurări, dacă riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare;

(f)  pEarnnon-life reprezintă primele câștigate în cele 12 luni anterioare ultimelor 12 luni pentru obligațiile de asigurări și de reasigurări generale, fără deducerea primelor aferente contractelor de reasigurare.

În sensul prezentului alineat, se ia în considerare cuantumul brut al primelor câștigate, fără deducerea primelor pentru contractele de reasigurare.

4.  Cerința de capital pentru riscurile operaționale pe baza rezervelor tehnice se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  TPlife reprezintă rezervele tehnice pentru obligațiile de asigurare și de reasigurare de viață;

(b)  TPlife-ul reprezintă rezervele tehnice pentru obligațiile de asigurare de viață, dacă riscul de investiții le revine deținătorilor de polițe;

(c)  TPnon-life reprezintă rezervele tehnice pentru obligațiile de asigurare și de reasigurare generală.

În sensul prezentului alineat, rezervele tehnice nu includ marja de risc și se calculează fără deducerea sumelor recuperabile din contracte de asigurare și de la vehicule investiționale.



SECȚIUNEA 9

Ajustarea realizată pentru a ține seama de capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile

Articolul 205

Dispoziții generale

Ajustarea menționată la articolul 103 litera (c) din Directiva 2009/138/CE, referitoare la capacitatea rezervelor tehnice și a impozitelor amânate de a absorbi pierderile, se calculează prin însumarea următoarelor elemente:

(a) ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile;

(b) ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea impozitelor amânate de a absorbi pierderile;

Articolul 206

Ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile

1.  Ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile se calculează după cum urmează:

image

unde:

(a)  BSCR reprezintă cerința de capital de solvabilitate de bază menționată la articolul 103 litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b)  nBSCR reprezintă cerința de capital de solvabilitate de bază net menționată la alineatul (2) de la prezentul articol;

(c)  FDB reprezintă rezervele tehnice fără marjă de risc în ceea ce privește beneficiile discreționare viitoare.

2.  Cerința de capital de solvabilitate de bază net se calculează în conformitate cu dispozițiile din capitolul V secțiunea 1 subsecțiunile 1-7, cu toate modificările următoare:

(a) În cazul în care calcularea unui modul sau a unui submodul al cerinței de capital de solvabilitate de bază se bazează pe impactul unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale întreprinderilor de asigurare și de reasigurare, scenariul poate modifica valoarea beneficiilor discreționare viitoare incluse în rezervele tehnice;

(b) calculul bazat pe scenarii al modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de viață”, al submodulelor „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate SLT” și „risc de catastrofă în asigurarea de sănătate” și al modulelor „risc de piață” și „risc de contraparte”, precum și calculul bazat pe scenarii prevăzut la literele (c) și (d) se realizează ținând cont de impactul scenariului asupra beneficiilor discreționare viitoare incluse în rezervele tehnice, pe baza unor ipoteze privind deciziile viitoare de gestionare care se conformează articolului 23;

(c) în locul cerinței de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 menționat la articolul 189 alineatul (1), calculul se bazează pe o cerință de capital care este egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee, cauzată de evenimente de nerambursare aferente unor expuneri de tip 1, a cuantumului cerinței de capital pentru riscul de contraparte aferent expunerilor de tip 1 menționate la articolul 189 alineatul (1);

(d) dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare utilizează un calcul simplificat pentru o anumită cerință de capital, conform dispozițiilor de la articolele 91, 92, 93, 94, de la articolul 95 alineatele (1) și (2), de la articolele 96 și 101, de la articolul 103 alineatul (1) literele (a) și (b) sau de la articolul 104, calculul realizat de întreprinderi se bazează pe o cerință de capital egală cu pierderea la nivelul fondurilor proprii de bază care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a cuantumului cerinței de capital menționate la articolul relevant și pe ipoteza că pierderea instantanee este cauzată de riscul pe care îl reflectă cerința de capital menționată la articolul în cauză.

3.  În sensul alineatului (2) litera (b), întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin cont, la distribuirea beneficiilor discreționare viitoare, de eventualele restricții legale, de la nivelul reglementărilor sau contractuale.

Articolul 207

Ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea impozitelor amânate de a absorbi pierderile

1.  Ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea impozitelor amânate de a absorbi pierderile este egală cu modificarea valorii impozitelor amânate ale întreprinderilor de asigurare sau de reasigurare care ar rezulta dintr-o pierdere instantanee a unui cuantum egal cu suma următoarelor elemente:

(a) cerința de capital de solvabilitate de bază menționată la articolul 103 litera (a) din Directiva 2009/138/CE;

(b) ajustarea realizată pentru a se ține seama de capacitatea rezervelor tehnice de a absorbi pierderile menționată la articolul 206 din prezentul regulament;

(c) cerința de capital de solvabilitate de bază menționată la articolul 103 litera (b) din Directiva 2009/138/CE;

2.  În sensul alineatului (1), impozitele amânate sunt evaluate în conformitate cu articolul 15. Dacă pierderea menționată la alineatul (1) ar conduce la creșterea creanțelor privind impozitul amânat, întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu utilizează această creștere pentru ajustare decât dacă pot demonstra că profiturile viitoare vor fi disponibile, în conformitate cu articolul 15 alineatul (3), ținând cont de mărimea pierderii menționate la alineatul (1) și de impactul acesteia asupra situației financiare actuale și viitoare a întreprinderii.

3.  În sensul alineatului (1), o scădere a datoriilor privind impozitul amânat sau o creștere a creanțelor privind impozitul amânat conduce la o ajustare negativă a capacității impozitelor amânate de a absorbi pierderile.

4.  În cazul în care calculul ajustării realizat în conformitate cu alineatul (1) conduce la o variație pozitivă a impozitelor amânate, ajustarea va fi egală cu zero.

5.  Dacă pentru calcularea ajustării capacității impozitelor amânate de a absorbi pierderile este nevoie ca pierderea menționată la alineatul (1) să fie alocată cauzelor sale, întreprinderile de asigurare și de reasigurare alocă pierderea riscurilor reflectate în cerința de capital de solvabilitate de bază și în cerința de capital pentru riscul operațional. Alocarea trebuie să fie proporțională cu contribuția modulelor și a submodulelor din formula standard la cerința de capital de solvabilitate de bază. Dacă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare utilizează un model intern parțial în al cărui domeniu de aplicare nu intră ajustarea la capacitatea de absorbție a pierderilor a rezervelor tehnice și a impozitelor amânate, alocarea trebuie să fie proporțională cu contribuția modulelor și a submodulelor din formula standard care nu intră în domeniul de aplicare al modelului la cerința de capital de solvabilitate de bază.



SECȚIUNEA 10

Tehnicile de diminuare a riscului

Articolul 208

Metode și ipoteze

1.  Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare transferă riscurile de subscriere cu ajutorul unor contracte de reasigurare sau al unor vehicule investiționale care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 209, 211 și 213 și, dacă aceste acorduri prevăd protecții în câteva dintre calculele bazate pe scenarii prevăzute în titlul I capitolul V secțiunile 2, 3 și 4, efectele de diminuare a riscurilor ale acestor acorduri contractuale sunt alocate calculelor bazate pe scenarii într-o manieră care reflectă, fără a avea loc o dublă contabilizare, efectul economic al protecțiilor prevăzute. În particular, efectul economic al protecțiilor prevăzute trebuie să se reflecte în determinarea pierderii fondurilor proprii de bază în cadrul calculelor bazate pe scenarii.

2.  Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare transferă riscurile de subscriere cu ajutorul unor reasigurări finite, astfel cum sunt definite la articolul 210 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolele 209, 211 și 213 din prezentul regulament, contractele respective sunt recunoscute în calculele bazate pe scenarii prevăzute în titlul I capitolul V secțiunile 2, 3 și 4 din prezentul regulament numai în măsura în care riscul de subscriere este transferat contrapărții la contract. Fără a se aduce atingere tezei anterioare, reasigurarea finită sau măsurile similare în care lipsa unui transfer efectiv al riscurilor este comparabilă cu cazul reasigurării finite nu trebuie luate în calcul în scopul determinării măsurilor volumului în ceea ce privește riscul de primă și de rezervă în conformitate cu articolele 116 și 147 din prezentul regulament, nici în scopul calculării parametrilor specifici întreprinderii, în conformitate cu secțiunea 13 din prezentul capitol.

Articolul 209

Criteriile calitative

1.  În calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare țin cont de tehnicile de diminuare a riscurilor, conform dispozițiilor de la articolul 101 alineatul (5) din Directiva 2009/138/CE, numai dacă sunt îndeplinite toate criteriile calitative de mai jos:

(a) acordurile contractuale și transferurile riscurilor sunt valide din punct de vedere legal și au caracter executoriu din punct de vedere juridic în toate jurisdicțiile relevante;

(b) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare a luat toate măsurile adecvate pentru a asigura eficacitatea acordului și a administra riscurile asociate acestuia;

(c) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare este capabilă să monitorizeze permanent eficacitatea acordului și riscurile asociate acestuia;

(d) în cazul producerii unei stări de nerambursare, a insolvenței sau a falimentului unei contrapărți ori a altui eveniment de credit prevăzut în documentația tranzacției aferentă acordului, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare deține o creanță directă asupra contrapărții în cauză;

(e) nu există o dublă contabilizare a efectelor de diminuare a riscurilor la nivelul fondurilor proprii și al calculului cerinței de capital de solvabilitate și nici în cadrul calculării cerinței de capital de solvabilitate.

2.  Numai tehnicile de diminuare a riscurilor care urmează să rămână în vigoare pentru cel puțin 12 luni și care îndeplinesc criteriile calitative prevăzute în secțiunea prezentă sunt luate în calcul integral în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază. În toate celelalte cazuri, efectul de diminuare a riscurilor al tehnicilor de diminuare a riscurilor care sunt în vigoare pentru o perioadă mai scurtă de 12 luni și care îndeplinesc criteriile calitative prevăzute în secțiunea prezentă este luat în calcul în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază proporțional fie cu durata integrală a expunerii la risc, fie cu perioada în care tehnica de diminuare a riscurilor este în vigoare, dacă aceasta din urmă este mai scurtă.

3.  Dacă un acord contractual care reglementează tehnicile de diminuare a riscurilor urmează să rămână în vigoare pentru o perioadă mai scurtă de 12 luni, iar întreprinderea de asigurare sau de reasigurare intenționează să înlocuiască tehnica de diminuare a riscurilor cu un acord similar la momentul expirării acesteia, tehnica de diminuare a riscurilor este luată în calcul integral în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază, cu condiția să fie îndeplinite toate criteriile calitative de mai jos:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare dispune de o politică scrisă privind înlocuirea respectivei tehnici de diminuare a riscurilor;

(b) înlocuirea tehnicii de diminuare a riscurilor nu are loc mai frecvent de o dată la trei luni;

(c) înlocuirea tehnicii de diminuare a riscurilor nu este condiționată de niciun eveniment viitor aflat în afara controlului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare. Dacă înlocuirea tehnicii de diminuare a riscurilor este condiționată de un eveniment viitor aflat sub controlul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, atunci condițiile ar trebui să fie formalizate în mod clar în cadrul politicii scrise menționate la litera (a);

(d) înlocuirea tehnicii de diminuare a riscurilor este realistă, se bazează pe înlocuirile efectuate în trecut de întreprinderea de asigurare sau de reasigurare și este coerentă cu practicile comerciale și cu strategia de afaceri ale acesteia din momentul respectiv;

(e) riscul ca tehnica de diminuare a riscurilor să nu poată fi înlocuită din cauza absenței lichidității de pe piață nu este semnificativ;

(f) riscul de creștere în următoarele 12 luni a costurilor aferente înlocuirii tehnicii de diminuare a riscurilor este reflectat în cerința de capital de solvabilitate;

(g) înlocuirea tehnicii de diminuare a riscurilor nu ar intra în contradicție cu cerințele care se aplică deciziilor viitoare de gestionare prevăzute la articolul 23 alineatul (5).

Articolul 210

Transferul efectiv al riscurilor

1.  Prin acordurile contractuale care reglementează tehnicile de diminuare a riscurilor se asigură că măsura acoperirii oferite de o tehnică de diminuare a riscurilor și de transferul riscului este clar definită și nu poate face obiectul unor controverse.

2.  Acordul contractual nu conduce la un risc aferent bazei semnificativ sau la crearea altor riscuri, cu excepția cazului în care se ține cont de acestea în calculul cerinței de capital de solvabilitate.

3.  Riscul aferent bazei este semnificativ dacă are drept rezultat o prezentare eronată a efectului de diminuare a riscurilor asupra cerinței de capital de solvabilitate de bază a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare care ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorului căruia îi sunt destinate informațiile în cauză, inclusiv a autorităților de supraveghere.

4.  Faptul că acordurile contractuale și transferul riscului sunt valide din punct de vedere legal și au caracter executoriu în toate jurisdicțiile relevante în conformitate articolul 209 alineatul (1) litera (a) se determină pe baza următoarelor elemente:

(a) dacă acordul contractual face obiectul vreunei condiții care ar putea submina transferul efectiv al riscului, condiție a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(b) dacă există tranzacții conexe care ar putea submina transferul efectiv al riscului.

Articolul 211

Tehnicile de diminuare a riscurilor cu ajutorul contractelor de reasigurare sau al vehiculelor investiționale

1.  În cazurile în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare transferă riscurile de subscriere cu ajutorul unor contracte de reasigurare sau al unor vehicule investiționale este nevoie, pentru a se putea ține cont, în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază, de tehnica de diminuare a riscurilor respectivă, să fie îndeplinite criteriile calitative prevăzute la articolele 209 și 210 și cele prevăzute la alineatele (2)-(6).

2.  În cazul unor contracte de reasigurare, contrapartea este oricare dintre următoarele:

(a) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care îndeplinește cerința de capital de solvabilitate;

(b) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță care este situată într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent sau temporar echivalent cu cel prevăzut în Directiva 2009/138/CE în conformitate cu articolul 172 din directiva respectivă și care respectă cerințele în materie de solvabilitate din țara terță respectivă;

(c) o întreprindere de asigurare sau de reasigurare dintr-o țară terță care nu este situată într-o țară al cărei regim de solvabilitate este considerat echivalent sau temporar echivalent cu cel prevăzut în Directiva 2009/138/CE în conformitate cu articolul 172 din directiva respectivă și căreia i s-a atribuit nivelul de calitate a creditului 3 sau un nivel mai bun în conformitate cu secțiunea 1 capitolul II din titlul prezent.

3.  Dacă o contraparte la un contract de reasigurare este o întreprindere de asigurare sau de reasigurare care încetează să mai îndeplinească cerința de capital de solvabilitate după încheierea contractului de reasigurare, protecția oferită de tehnica de diminuare a riscurilor prin asigurare poate fi parțial recunoscută, cu condiția ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să poată demonstra că acea contraparte a transmis autorităților sale de supraveghere un plan de redresare realist, iar cerința de capital de solvabilitate va fi îndeplinită din nou în orizontul temporal definit în planul de redresare prevăzut la articolul 138 din Directiva 2009/138/CE. În acest scop, efectul tehnicii de diminuare a riscurilor este redus cu procentajul de nerespectare a cerinței de capital de solvabilitate.

4.  În cazul în care riscul este transferat unui vehicul investițional, cerințele menționate la articolul 211 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE trebuie să fie îndeplinite pentru ca tehnica de diminuare a riscurilor să fie luată în calcul în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază; dacă cerința ca un vehicul investițional să fie finanțat integral încetează să mai fie îndeplinită după încheierea acordului, protecția oferită de tehnica de diminuare a riscurilor prin asigurare poate fi recunoscută parțial, cu condiția ca întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să poată demonstra că respectarea cerinței privind finanțarea integrală va fi restabilită în termen de trei luni; în acest scop, efectul tehnicii de diminuare a riscurilor este redus cu procentajul expunerii maxime agregate la risc a vehiculului investițional, menționată la articolul 326 din prezentul regulament, care nu este acoperită de activele vehiculului investițional sau de un cuantum echivalent în cazul în care este aplicabil articolul 211 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE.

5.  Dacă riscul este transferat unui vehicul investițional menționat la articolul 211 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, tehnica de diminuare a riscurilor este luată în calcul în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază numai dacă legislația statului membru este echivalentă cu cea prevăzută la articolul 211 alineatul (2) din directiva menționată, iar vehiculul investițional se conformează legislației respective.

6.  Dacă riscul este transferat unui vehicul investițional reglementat de o autoritate de supraveghere dintr-o țară terță, tehnica de diminuare a riscurilor este luată în calcul în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază numai dacă vehiculul investițional îndeplinește cerințe echivalente celor prevăzute la articolul 211 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 212

Tehnicile financiare de diminuare a riscurilor

1.  Dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare transferă riscul, pentru ca tehnica de diminuare a riscurilor să fie luată în calcul în cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază, în alte cazuri decât în cele menționate la articolul 211, inclusiv prin cumpărarea sau emiterea de instrumente financiare, trebuie îndeplinite criteriile calitative prevăzute la alineatele (2)-(5), pe lângă criteriile calitative prevăzute la articolele 209 și 210.

2.  Tehnica de diminuare a riscurilor este coerentă cu politica scrisă privind gestionarea riscurilor a întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, astfel cum este menționată la articolul 44 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE.

3.  Întreprinderea de asigurare sau de reasigurare trebuie să fie capabilă să își evalueze în mod fiabil activele și pasivele care fac obiectul tehnicii de diminuare a riscurilor, precum și instrumentele financiare, în cazul în care tehnica de diminuare a riscurilor implică utilizarea de instrumente financiare, în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE.

4.  Dacă tehnica de diminuare a riscurilor implică utilizarea de instrumente financiare, instrumentelor financiare trebuie să li se fi atribuit nivelul de calitate a creditului 3 sau un nivel mai bun în conformitate cu secțiunea 2 capitolul I din prezentul titlu.

5.  Dacă tehnica de diminuare a riscurilor nu este un instrument financiar, contrapărților la tehnica de diminuare a riscurilor trebuie să li se fi atribuit un nivel de calitate a creditului de 3 sau un nivel mai bun în conformitate cu secțiunea 2 capitolul I din prezentul titlu.

Articolul 213

Statutul contrapărților

1.  În eventualitatea neîndeplinirii criteriilor calitative de la articolul 211 alineatul (1) și de la articolul 212 alineatele (3) și (4), întreprinderile de asigurare și de reasigurare țin cont de tehnicile de diminuare a riscurilor în calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază numai dacă este îndeplinit unul dintre criteriile următoare:

(a) tehnica de diminuare a riscurilor îndeplinește criteriile calitative prevăzute la articolele 209, 210 și la articolul 212 alineatele (1) și (2) și există contracte de garanție reală care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 214;

(b) tehnica de diminuare a riscurilor este însoțită de o altă tehnică de diminuare a riscurilor care, în combinație cu prima tehnică, îndeplinește criteriile calitative de la articolele 209 și 210 și de la articolul 212 alineatele (1) și (2), iar contrapărțile la cealaltă tehnică îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 211 alineatul (1) și la articolul 212 alineatele (3) și (4).

2.  În sensul alineatului (1) litera (a) de la prezentul articol, în cazul în care valoarea garanțiilor reale, evaluată în conformitate cu articolul 75 din Directiva 2009/138/CE, este mai mică decât cuantumul total al expunerii la risc, atunci contractul de garanții reale este luat în calcul numai în măsura în care garanția reală acoperă expunerea la risc.

Articolul 214

Contractele de garanție reală

1.  În calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază, contractele de garanție reală sunt recunoscute numai dacă, pe lângă criteriile calitative de la articolele 209 și 210, sunt îndeplinite următoarele criterii:

(a) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care transferă riscul are dreptul să lichideze sau să rețină, în timp util, garanția în cazul apariției unei stări de nerambursare, de insolvență ori de faliment sau a altui eveniment de credit în care este implicată contrapartea;

(b) există o certitudine suficientă în privința protecției obținute prin garanția reală datorită unuia dintre factorii următori:

(i) calitatea creditului, lichiditatea și stabilitatea valorii acesteia au un nivel suficient;

(ii) este garantată de o contraparte care nu este o contraparte menționată la articolul 187 alineatul (5) și la articolul 184 alineatul (2) și căreia i s-a atribuit un factor de risc privind riscul de concentrare de 0 %;

(c) nu există o corelație pozitivă semnificativă între calitatea creditului contrapărții și valoarea garanției reale;

(d) garanția reală nu constă în titluri de valoare emise de contraparte sau de o întreprindere care are legătură cu acea contraparte.

2.  Dacă un contract de garanție reală corespunde definiției de la articolul 1 punctul 26 litera (b) și implică garanții reale deținute de un depozitar sau de o altă parte terță, atunci întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se asigură că sunt îndeplinite toate criteriile următoare:

(a) depozitarul sau partea terță relevantă separă activele deținute ca garanție reală de activele proprii;

(b) activele separate sunt deținute de o instituție care acceptă depozite căreia i s-a atribuit un nivel de calitate a creditului de 3 sau un nivel mai bun în conformitate cu secțiunea 2 capitolul I din prezentul titlu;

(c) activele separate pot fi identificate individual și pot fi modificate sau înlocuite numai cu acceptul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare sau al unei persoane care acționează ca mandatar în raportul cu interesul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare în astfel de active;

(d) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul [sau este beneficiara unei fiducii (trust) în care mandatarul are dreptul] să lichideze sau să rețină, în timp util, activele separate în cazul apariției unei stări de nerambursare, de insolvență ori de faliment sau a altui eveniment de credit care are legătură cu depozitarul sau cu altă parte terță care deține garanția reală în numele contrapărții;

(e) activele separate nu trebuie utilizate pentru efectuarea de plăți sau pentru furnizarea de garanții decât în favoarea întreprinderii de asigurare sau de reasigurare ori conform indicațiilor date de aceasta.

Articolul 215

Garanțiile

În calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază, garanțiile sunt recunoscute numai dacă sunt menționate explicit în prezentul capitol și dacă, pe lângă criteriile calitative de la articolele 209 și 210, sunt îndeplinite toate criteriile de mai jos:

(a) protecția creditului furnizată de garanție este directă;

(b) nivelul de protecție a creditului este clar definit și incontestabil;

(c) garanția nu cuprinde nicio clauză a cărei îndeplinire se află în afara controlului direct al împrumutătorului și care:

(i) ar permite furnizorului de protecție să denunțe unilateral protecția;

(ii) ar crește costul efectiv al protecției ca rezultat al deteriorării calității creditului expunerii protejate;

(iii) ar putea împiedica obligarea furnizorului de protecție să plătească rapid în cazul în care debitorul inițial nu efectuează o plată;

(iv) ar putea permite reducerea duratei protecției creditului de către furnizorul de protecție;

(d) în cazul producerii unei stări de nerambursare, a insolvenței, a falimentului sau a altui eveniment de credit implicând contrapartea, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are dreptul de a se îndrepta, în timp util, împotriva garantului pentru orice sume datorate în temeiul creanței pentru care este furnizată protecția, iar efectuarea plății de către garant nu este condiționată de obligația întreprinderii de asigurare sau de reasigurare de a se îndrepta în prealabil împotriva debitorului.

(e) garanția este o obligație formalizată explicit, asumată de garant;

(f) garanția acoperă integral toate tipurile de plăți regulate estimate a fi efectuate de debitor în temeiul creanței.



SECȚIUNEA 11

Fondurile restricționate

Articolul 216

Calculul cerinței de capital de solvabilitate în cazul fondurilor restricționate și al portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare

1.  În cazul fondurilor restricționate determinate în conformitate cu articolul 81 alineatul (1) din prezentul regulament sau în cazul în care întreprinderile de asigurare sau de reasigurare au primit aprobarea de a aplica o primă de echilibrare structurii temporale a ratei dobânzilor fără risc, în conformitate cu articolul 77b din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare efectuează o ajustare în calculul cerinței de capital de solvabilitate conform metodei prevăzute la articolul 217 din prezentul regulament.

2.  Cu toate acestea, dacă o întreprindere de asigurare sau de reasigurare a primit din partea autorității de supraveghere aprobarea de a aplica dispozițiile prevăzute la articolul 304 din Directiva 2009/138/CE unor fonduri restricționate, aceasta nu ajustează calculul în conformitate cu articolul 217 din prezentul regulament, ci își bazează calculul pe ipoteza unei diversificări integrale între activele și pasivele fondurilor restricționate și restul întreprinderii.

Articolul 217

Metoda de calcul al cerinței de capital de solvabilitate în cazul fondurilor restricționate și al portofoliilor cărora li se aplică o primă de echilibrare

1.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează o cerință noțională de capital de solvabilitate pentru fiecare fond restricționat și pentru fiecare portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare, precum și pentru restul întreprinderii, ca și cum respectivele fonduri restricționate, respectivul portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare și restul întreprinderii ar fi întreprinderi separate.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare își calculează cerința de capital de solvabilitate drept sumă a cerințelor noționale de capital de solvabilitate pentru fiecare fond restricționat, pentru fiecare portofoliu de prime de ajustare și pentru restul întreprinderii.

3.  În cazul în care calculul cerinței de capital pentru un modul sau un submodul de risc din cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază se bazează pe impactul unui scenariu asupra fondurilor proprii de bază ale unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare, se calculează impactul scenariului asupra fondurilor proprii la nivelul fondului restricționat, al portofoliului de prime de echilibrare și al părții rămase din întreprindere.

4.  Fondurile proprii de bază la nivelul fondului restricționat sau al portofoliului de prime de echilibrare sunt reprezentate de elementele fondurilor proprii restricționate care corespund definiției fondurilor proprii de bază prevăzute la articolul 88 din Directiva 2009/138/CE.

5.  Dacă în cadrul fondului restricționat există mecanisme de participare la profit, întreprinderile de asigurare și de reasigurare aplică următoarea metodă pentru ajustarea cerinței de capital de solvabilitate:

(a) în cazul în care calculul menționat la alineatul (3) ar conduce la o creștere a fondurilor proprii de bază la nivelul fondului restricționat, variația estimată a fondurilor proprii de bază respective trebuie ajustată pentru a reflecta existența unor mecanisme de participare la profit în cadrul fondului restricționat; în acest caz, ajustarea la variația fondurilor proprii de bază ale fondului restricționat este egală cu cuantumul cu care ar crește rezervele tehnice în urma distribuției viitoare preconizate către deținătorii de polițe sau către beneficiarii fondului restricționat respectiv;

(b) în cazul în care calculul menționat la alineatul (3) ar conduce la o scădere a fondurilor proprii de bază la nivelul fondului restricționat, variația estimată a fondurilor proprii de bază respective pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate de bază net, astfel cum este menționată la articolul 206 alineatul (2), este ajustată pentru a reflecta scăderea beneficiilor discreționare viitoare de plătit către deținătorii de polițe sau către beneficiarii fondului restricționat respectiv; ajustarea nu depășește cuantumul beneficiilor discreționare viitoare din cadrul fondului restricționat.

6.  Fără a se aduce atingere alineatului (1), cerința de capital de solvabilitate noțională pentru fiecare fond restricționat și fiecare portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare se calculează cu ajutorul calculelor bazate pe scenarii în care fondurile proprii de bază ale întreprinderii ca întreg sunt afectate cel mai mult.

7.  Pentru determinarea scenariului în care fondurile proprii de bază ale întreprinderii ca întreg sunt afectate cel mai mult, întreprinderea calculează mai întâi suma rezultatelor impacturilor scenariilor asupra fondurilor proprii de bază la nivelul fiecărui fond restricționat și al fiecărui portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare, în conformitate cu alineatele (3) și (5). Sumele de la nivelul fiecărui fond restricționat și al fiecărui portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare sunt însumate între ele și adăugate la rezultatele impactului scenariilor asupra fondurilor proprii de bază la nivelul restului întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.

8.  Cerința de capital de solvabilitate noțională pentru fiecare fond restricționat și fiecare portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare se determină prin agregarea cerințelor de capital aferente fiecărui submodul și modul de risc din cadrul cerinței de capital de solvabilitate de bază.

9.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se bazează pe ipoteza că nu există nicio diversificare a riscurilor între fiecare fond restricționat, fiecare portofoliu căruia i se aplică o primă de echilibrare și restul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare.



SECȚIUNEA 12

Parametrii specifici întreprinderii

Articolul 218

Subsetul de parametri standard care pot fi înlocuiți cu parametri specifici întreprinderii

1.  Subsetul de parametri standard care pot fi înlocuiți cu parametri specifici întreprinderii, conform dispozițiilor de la articolul 104 alineatul (7) din Directiva 2009/138/CE, cuprinde următorii parametri:

(a) în submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea generală”, pentru fiecare segment prevăzut în anexa II la prezentul regulament:

(i) deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea generală menționat la articolul 117 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament;

(ii) deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea generală menționat la articolul 117 alineatul (3) litera din prezentul regulament;

(iii) factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională menționat la articolul 117 alineatul (3) din prezentul regulament, cu condiția să existe un contract de reasigurare recognoscibil pentru pierderi excedentare aferent segmentului respectiv, astfel cum se prevede la alineatul (2) de la prezentul articol;

(iv) deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea generală menționat la articolul 117 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament;

(b) în cadrul submodulului „risc de revizuire” pentru asigurări de viață, creșterea cuantumului beneficiilor aferente anuităților menționate la articolul 141 din prezentul regulament, cu condiția ca anuitățile care fac obiectul respectivului submodul să nu fie supuse unui risc de inflație semnificativ;

(c) în submodulul „risc de primă și de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT”, pentru fiecare segment prevăzut în anexa XIV la prezentul regulament:

(i) deviația standard pentru riscul de primă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (2) litera (a) din prezentul regulament;

(ii) deviația standard pentru riscul de primă brută în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (3) din prezentul regulament;

(iii) factorul de ajustare pentru reasigurarea neproporțională menționat la articolul 148 alineatul (3) din prezentul regulament, cu condiția să existe un contract de reasigurare recognoscibil pentru pierderi excedentare aferent segmentului respectiv, astfel cum se prevede la alineatul (2);

(iv) deviația standard pentru riscul de rezervă în asigurarea de sănătate NSLT menționat la articolul 148 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament;

(d) în cadrul submodulului „risc de revizuire” pentru asigurări de sănătate, creșterea cuantumului beneficiilor aferente anuităților menționate la articolul 158 din prezentul regulament, cu condiția ca anuitățile care fac obiectul respectivului submodul să nu fie supuse unui risc de inflație semnificativ.

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu înlocuiesc ambii parametri standard menționați la litera (a) punctele (ii) și (iii) pentru un segment dat, nici ambii parametri standard menționați la litera (c) punctele (ii) și (iii) pentru un segment dat.

2.  Un contract de reasigurare pentru pierderi excedentare aferent unui segment este considerat recognoscibil dacă îndeplinește condițiile următoare:

(a) în măsura în care pierderile întreprinderii cedente care au legătură fie cu cereri de despăgubire individuale aferente asigurărilor, fie cu toate cererile de despăgubire din cadrul unei polițe date într-o anumită perioadă de timp sunt mai mari decât o retenție prevăzută, contractul oferă compensare integrală pentru astfel de pierderi până la un anumit plafon sau nelimitat;

(b) acoperă toate cererile de despăgubire aferente asigurărilor pe care le-ar putea suporta întreprinderea de asigurare sau de reasigurare în segmentul sau în grupele de risc omogene din cadrul segmentului în următoarele 12 luni;

(c) permite un număr suficient de reînnoiri ale acoperirii, astfel încât să se asigure că sunt acoperite toate cererile de despăgubire aferente unor evenimente multiple survenite în următoarele 12 luni;

(d) se conformează dispozițiilor de la articolele 209, 210, 211 și 213.

În sensul prezentului articol, formularea „contract de reasigurare pentru pierderi excedentare” desemnează, de asemenea, mecanisme implicând vehicule investiționale prin care se realizează un transfer al riscurilor echivalent cu cel realizat printr-un contract de reasigurare pentru pierderi excedentare.

▼M1

3.  În cazul în care societățile de asigurare sau de reasigurare au încheiat mai multe contracte de reasigurare de tip excedent de daună care îndeplinesc, fiecare, cerințele prevăzute la alineatul (2) litera (d) și, în combinație, cerințele prevăzute la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), atunci combinația acestora este considerată a fi un contract recognoscibil de reasigurare de tip excedent de daună.

▼B

4.  În sensul alineatului (1) literele (b) și (d), riscul de inflație este considerat semnificativ dacă ignorarea sa în calculul cerinței de capital pentru riscul de revizuire ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor informațiilor respective, inclusiv a autorităților de supraveghere.

Articolul 219

Criteriile privind datele

1.  Datele utilizate pentru a calcula parametrii specifici întreprinderii sunt considerate complete, exacte și adecvate numai dacă îndeplinesc criteriile următoare:

(a) datele respectă condițiile prevăzute la articolul 19 alineatele (1), (2) și (3), iar întreprinderea de asigurare sau de reasigurare se conformează, în ceea ce privește datele respective, cerințelor prevăzute la articolul 19 alineatul (4), orice referire la calculul rezervelor tehnice fiind înțeleasă ca referire la calculul parametrului specific întreprinderii;

(b) datele pot fi înglobate în metodele standardizate;

(c) datele nu împiedică întreprinderea de asigurare sau de reasigurare să respecte cerințele prevăzute la articolul 101 alineatul (3) din Directiva 2009/13/CE.

(d) datele îndeplinesc eventualele cerințe suplimentare necesare pentru utilizarea fiecărei metode standardizate.

(e) datele și procedurile de generare a acestora fac obiectul unei documentații amănunțite, inclusiv:

(i) colectarea datelor și analiza calității acestora, în cazul cărora documentația necesară include un repertoriu al datelor în care se precizează sursa, caracteristicile și utilizarea acestora, precum și caracteristicile colectării, prelucrării și aplicării datelor;

(ii) setul de ipoteze ales pentru generarea și ajustarea datelor, inclusiv pentru ajustări referitoare la cererile de despăgubire aferente reasigurărilor și la cele aferente catastrofelor, precum și la alocarea cheltuielilor, în cazul cărora documentația necesară include un repertoriu al tuturor ipotezelor relevante pe care se bazează calcularea rezervelor tehnice și o justificare a ipotezelor alese;

(iii) selectarea și aplicarea metodelor actuariale și statistice pentru generarea și ajustarea datelor;

(iv) validarea datelor.

2.  Dacă sunt utilizate date externe, acestea trebuie să îndeplinească următoarele criterii suplimentare:

(a) procedura de colectare a datelor este transparentă, auditabilă și cunoscută de către întreprinderea de asigurare sau de reasigurare care utilizează datele pentru a calcula, pe baza acesteia, parametrii specifici întreprinderii;

(b) dacă datele provin din surse diferite, prin ipotezele care au stat la baza colectării, a prelucrării și a aplicării datelor se asigură că datele sunt comparabile;

(c) datele provin de la întreprinderi de asigurare și de reasigurare ale căror activități economice și profil de risc sunt similare celor ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare al cărei parametru specific întreprinderii este calculat pe baza datelor respective;

(d) întreprinderile care utilizează date externe se pot asigura că există suficiente dovezi statistice în sprijinul ideii că distribuțiile de probabilitate ale propriilor date și cele ale datelor externe au un grad ridicat de similaritate, în special în ceea ce privește nivelul de volatilitate pe care îl reflectă;

(e) datele externe cuprind numai date provenite de la întreprinderi cu un profil de risc similar, iar acesta este similar cu profilul de risc al întreprinderii care utilizează datele; în particular, datele externe cuprind date provenite de la întreprinderi în cazul cărora natura activităților economice și profilul de risc raportat la datele externe sunt similare și pentru care există dovezi statistice suficiente în sprijinul ideii că distribuțiile de probabilitate ale datelor externe vor prezenta un grad ridicat de omogenitate.

Articolul 220

Metodele standardizate de calcul al parametrilor specifici întreprinderii

1.  Dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează parametrii specifici întreprinderii, acestea utilizează, pentru fiecare parametru, metodele standardizate prevăzute în anexa XVII, după cum urmează:

(a) metoda riscului de primă pentru parametrii specifici întreprinderii care înlocuiesc parametrii standard menționați la articolul 218 alineatul (1) litera (a) punctul (i), litera (a) punctul (ii), litera (c) punctul (i) și litera (c) punctul (ii);

(b) metoda 1 privind riscul de rezervă sau metoda 2 privind riscul de rezervă pentru parametrii specifici întreprinderii care înlocuiesc parametrii standard menționați la articolul 218 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) și litera (c) punctul (iv);

(c) metoda reasigurării neproporționale pentru parametrii specifici întreprinderii care înlocuiesc parametrii standard menționați la articolul 218 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și litera (c) punctul (iii);

(d) metoda riscului de revizuire pentru parametrii specifici întreprinderii care înlocuiesc parametrii standard menționați la articolul 218 alineatul (1) literele (b) și (d).

2.  Dacă întreprinderea poate să utilizeze mai mult de o metodă standardizată, trebuie utilizată metoda care conduce la cel mai exact rezultat în scopul îndeplinirii cerințelor în materie de calibrare incluse în articolul 101 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE.

Cu toate acestea, dacă o întreprindere nu poate demonstra că o metodă standardizată conduce la rezultate mai exacte decât celelalte metode standardizate la calcularea unui parametru specific întreprinderii, trebuie utilizată metoda care conduce la rezultatele cele mai prudente.



SECȚIUNEA 13

Procedura de actualizare a parametrilor de corelare

Articolul 221

1.  Autoritățile de supraveghere colectează datele cantitative specifice întreprinderii necesare pentru determinarea interdependențelor dintre riscurile menționate la articolul 309 alineatul (8) și transmit aceste date anual către EIOPA în scopul actualizării parametrilor de corelare.

2.  EIOPA poate analiza datele menționate la alineatul (1) în scopul transmiterii unui aviz privind actualizarea parametrilor de corelare.



CAPITOLUL VI

CERINȚA DE CAPITAL DE SOLVABILITATE — MODELE INTERNE INTEGRALE ȘI PARȚIALE



SECȚIUNEA 1

Definiții

Articolul 222

Pragul de semnificație

În sensul prezentului capitol, o modificare sau o eroare care afectează rezultatele modelului intern, inclusiv cerința de capital de solvabilitate, sau datele utilizate în cadrul modelului intern este considerată semnificativă dacă ar putea influența procesul decizional sau judecata utilizatorilor informației respective, inclusiv a autorităților de supraveghere.



SECȚIUNEA 2

Testul de utilizare

Articolul 223

Utilizarea modelului intern

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare explică, la cererea autorităților de supraveghere, diversele utilizări ale modelului lor intern și modul în care asigură coerența diverselor rezultate în cazurile în care modelul intern este utilizat pentru scopuri diferite. Dacă întreprinderile de asigurare și de reasigurare decid să nu utilizeze modelul intern pentru o parte a sistemului de guvernanță, în particular pentru acoperirea oricăror riscuri semnificative, acestea trebuie să își explice decizia.

Articolul 224

Adecvarea comercială

Întreprinderile de asigurare și de reasigurare se asigură că modelul intern este adecvat, din punctul de vedere al concepției, activităților lor, după cum urmează:

(a) procesul de modelare reflectă natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activităților întreprinderii care fac obiectul modelului intern;

(b) rezultatele modelului intern și conținutul raportărilor interne și externe ale întreprinderii sunt coerente între ele;

(c) modelul intern este capabil să producă rezultate care sunt suficient de detaliate încât să poată juca un rol important în deciziile administrative relevante ale întreprinderii; ca o cerință minimă, rezultatele modelului intern trebuie să facă diferența între linii de activitate, între categorii de risc și între unități operaționale majore;

(d) politica privind modificarea modelului intern prevede că acesta trebuie ajustat pentru a se ține cont de modificările anvergurii sau a naturii activităților întreprinderii.

Articolul 225

Înțelegerea modelului intern

1.  Organul administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare și celelalte persoane care conduc efectiv întreprinderea trebuie să fie capabile, la cererea autorităților de supraveghere, să facă dovada unei înțelegeri generale a modelului intern, care include cunoștințe despre toate elementele de mai jos:

(a) structura modelului intern și maniera în care modelul este adecvat activității economice și este integrat în sistemul de gestionare a riscurilor al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(b) anvergura și scopurile modelului intern, precum și riscurile care sunt sau nu acoperite de acesta;

(c) metodologia generală aplicată la calcularea modelului intern;

(d) limitările modelului intern;

(e) efectele de diversificare de care se ține cont în cadrul modelului intern.

2.  Persoanele care conduc efectiv întreprinderea sunt capabile să facă dovada unei înțelegeri suficient de detaliate a părților din modelul intern utilizate în domeniul pentru care sunt responsabile.

Articolul 226

Sprijinirea procesului decizional și integrarea în gestionarea riscurilor

Se consideră că un model intern este utilizat pe scară largă și joacă un rol important în ceea ce privește sistemul de guvernanță al unei întreprinderi de asigurare sau de reasigurare numai dacă îndeplinește toate condițiile următoare:

(a) modelul intern sprijină procesele decizionale relevante din întreprindere, inclusiv stabilirea strategiei de afaceri;

(b) modelul intern și rezultatele acestuia sunt discutate și analizate periodic în cadrul organului administrativ, de conducere sau de control al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(c) toate riscurile cuantificabile semnificative identificate prin sistemul de gestionare a riscurilor care fac obiectul modelului intern sunt acoperite de modelul intern;

(d) întreprinderea utilizează modelul intern pentru a evalua impactul asupra profilului său de risc — în caz că acest impact este semnificativ — al deciziilor potențiale, inclusiv impactul asupra profitului sau a pierderii preconizate și asupra variațiilor profitului sau a pierderii care decurg din deciziile respective;

(e) rezultatele modelului intern, inclusiv măsurarea efectelor de diversificare, sunt luate în calcul la formularea strategiilor în materie de riscuri, inclusiv la elaborarea de limite de toleranță la risc și de strategii de diminuare a riscurilor;

(f) rezultatele relevante ale modelului intern sunt acoperite de procedurile de raportare internă ale sistemului de gestionare a riscurilor;

(g) cuantificarea riscurilor și clasificarea riscurilor produse de modelul intern declanșează acțiuni de gestionare a riscurilor dacă este cazul;

(h) dacă rezultatele procedurii de validare a modelului desfășurate în conformitate cu articolul 124 din Directiva 2009/138/CE arată că modelul intern nu se conformează cerințelor prevăzute la articolele 101, 113 și 120-125 din directiva menționată, întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are obligația de a modifica cât mai curând posibil modelul intern în conformitate cu articolul 115 din directiva menționată, pentru a asigura conformitatea cu cerințele respective;

(i) politica de modificare a modelului intern prevede ca modelul intern să fie modificat, dacă este cazul, pentru a reflecta modificările apărute la nivelul sistemului de gestionare a riscurilor.

Articolul 227

Calculul simplificat

1.  Pentru a-și îndeplini obligația de a calcula cerința de capital de solvabilitate în conformitate cu articolul 120 al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și reasigurare pot recurge la un calcul simplificat al cerinței de capital de solvabilitate, conform dispozițiilor de la alineatul (2) al prezentului articol.

2.  Pentru a efectua calculul simplificat al cerinței de capital de solvabilitate menționat la alineatul (1), întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot realiza numai o parte dintre calculele care sunt de obicei necesare pentru determinarea cerinței de capital de solvabilitate. Pentru restul calculelor se utilizează rezultatele provenite de la calcularea anterioară a cerinței de capital de solvabilitate.

3.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare pot utiliza abordarea prevăzută la alineatul (2) cu condiția să poată demonstra, la cererea autorităților de supraveghere, că rezultatele provenite de la calcularea anterioară a cerinței de capital de solvabilitate nu ar fi semnificativ diferite de rezultatele noilor calcule.

4.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare nu utilizează un calcul simplificat al cerinței de capital de solvabilitate pentru calcularea cerinței de capital de solvabilitate în conformitate cu articolul 102 din Directiva 2009/138/CE.



SECȚIUNEA 3

Standardele de calitate statistică

Articolul 228

Prognoza distribuției probabilităților

1.  În cadrul prognozei distribuției probabilităților aferente modelului intern se atribuie probabilități unor variații fie ale cuantumului fondurilor proprii de bază ale întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, fie altor valori monetare, cum ar fi profitul și pierderea, cu condiția ca respectivele valori monetare să poată fi utilizate pentru a determina variația fondurilor proprii de bază. Mulțimea exhaustivă de evenimente viitoare reciproc excluzive menționate la articolul 13 punctul 38 din Directiva 2009/138/CE conține un număr suficient de evenimente pentru a reflecta profilul de risc al întreprinderii.

2.  Întreprinderile de asigurare și de reasigurare calculează prognoza distribuției probabilităților unui model intern parțial la cel mai ridicat nivel de agregare al componentelor modelului intern parțial. Dacă un model intern parțial constă în diverse componente care sunt calculate separat și nu sunt agregate în cadrul modelului intern parțial, prognoza distribuției probabilităților este calculată pentru fiecare componentă.

Articolul 229

Tehnicile actuariale adecvate, aplicabile și relevante

Tehnicile actuariale și statistice sunt considerate adecvate, aplicabile și relevante în sensul articolului 121 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) tehnicile se bazează pe informații actualizate, iar la alegerea tehnicilor se ține cont de progresele din domeniul științei actuariale și de practicile general acceptate de la nivelul pieței;

(b) întreprinderea de asigurare sau de reasigurare are o înțelegere detaliată a teoriilor economice și actuariale și a ipotezelor aflate la baza acestora;

(c) rezultatele modelului intern indică modificări relevante ale profilului de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(d) rezultatele modelului intern sunt stabile în raport cu modificările datelor de intrare care nu corespund unei modificări relevante a profilului de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(e) modelul intern reflectă toate caracteristicile relevante ale profilului de risc al întreprinderii de asigurare sau de reasigurare;

(f) tehnicile sunt adaptate la datele utilizate pentru modelul intern;

(g) rezultatele modelului intern nu includ erori ale modelului sau erori de estimare semnificative; în toate cazurile în care acest lucru este posibil, prognoza distribuției probabilităților este ajustată pentru a ține cont de erorile modelului și de erorile de estimare;

(h) calculul rezultatelor modelului intern poate fi prezentat într-o manieră transparentă.

Articolul 230

Informațiile și ipotezele utilizate pentru calculul prognozei distribuției probabilităților

1.  Informațiile sunt considerate credibile în sensul articolului 121 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă întreprinderile de asigurare sau de reasigurare furnizează dovezi privind coerența și obiectivitatea respectivelor informații, fiabilitatea sursei de informații și transparența metodei prin care informațiile sunt generate și procesate.

2.  Ipotezele sunt considerate realiste în sensul articolului 121 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE numai dacă îndeplinesc toate condițiile de mai jos:

(a) întreprinderile de asigurare și de reasigurare sunt capabile să explice și să justifice fiecare ipoteză, ținând cont de semnificația acesteia, incertitudinea implicată și motivul pentru care nu sunt utilizate ipoteze alternative relevante;

(b) împrejurările în care ipotezele ar fi considerate false pot fi identificate în mod clar;

(c) întreprinderile de asigurare și de reasigurare realizează și păstrează o explicație scrisă a metodologiei utilizate pentru stabilirea respectivelor ipoteze.

Articolul 231

Datele utilizate în cadrul modelului intern

1.  Datele utilizate în cadrul modelului intern sunt considerate exacte în sensul articolului 121 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele nu conțin erori semnificative;

(b) datele utilizate pentru o estimare dată care provin din perioade diferite sunt coerente;

(c) datele sunt înregistrate la timp și în mod consecvent în timp.

2.  Datele utilizate în cadrul modelului intern sunt considerate complete în sensul articolului 121 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele includ suficiente informații istorice pentru a evalua caracteristicile riscului subiacent, în special pentru a identifica tendințele riscurilor;

(b) pentru toți parametrii relevanți ai modelului sunt disponibile date care sunt conforme cu litera (a) de la prezentul alineat și nu există astfel de date relevante care să fi fost excluse fără justificare de la utilizarea în cadrul modelului intern.

3.  Datele utilizate în cadrul modelului intern sunt considerate adecvate în sensul articolului 121 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) datele sunt coerente cu scopurile pentru care trebuie utilizate;

(b) prin cuantumul și natura datelor se asigură că estimările efectuate în cadrul modelului intern pe baza datelor nu includ o eroare de estimare semnificativă;

(c) datele sunt coerente cu ipotezele aflate la baza tehnicilor actuariale și statistice care le sunt aplicate în cadrul modelului intern;

(d) datele reflectă riscurile relevante la care este expusă întreprinderea de asigurare sau de reasigurare;

(e) datele sunt colectate, procesate și aplicate într-un mod transparent și structurat, pe baza precizării următoarelor domenii:

(i) definiția și evaluarea calității datelor, inclusiv a standardelor calitative și cantitative specifice pentru diverse seturi de date;

(ii) utilizarea și stabilirea ipotezelor aflate la baza colectării, prelucrării și aplicării datelor;

(iii) procesul de efectuare a actualizărilor datelor, inclusiv frecvența actualizărilor periodice și împrejurările care declanșează actualizări suplimentare.

Articolul 232

Capacitatea de clasificare a riscului

1.  În sensul articolului 121 alineatul (4) al doilea paragraf din Directiva 2009/138/CE, modelul intern trebuie să conțină posibilitatea de a clasifica toate riscurile semnificative care fac obiectul său.

2.  Capacitatea de a clasifica riscurile trebuie să fie coerentă cu clasificarea riscurilor utilizată în cadrul modelului intern și cu clasificarea riscurilor utilizată în cadrul sistemului de gestionare a riscurilor.

3.  Riscurile similare sunt clasificate consecvent la nivelul întreprinderii de asigurare sau de reasigurare, precum și în timp.

4.  Clasificarea riscurilor este coerentă cu alocarea capitalului menționată la articolul 120 primul paragraf litera (b) din Directiva 2009/138/CE.

Articolul 233

Acoperirea tuturor riscurilor semnificative

1.  În sensul articolului 121 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile de asigurare și de reasigurare evaluează, cel puțin o dată pe trimestru, dacă modelul intern acoperă toate riscurile cuantificabile semnificative care fac obiectul său. În cadrul evaluării se ține cont de un set adecvat de indicatori calitativi și cantitativi.

2.  Printre indicatorii calitativi menționați la alineatul (1) se numără următorii:

(a) identificarea, în cadrul evaluării interne a riscurilor și a solvabilității, a altor riscuri decât cele care fac obiectul modelului intern;

(b) existența unui proces dedicat de gestionare a riscurilor care nu fac obiectul modelului intern;

(c) existența unor tehnici dedicate de diminuare a riscurilor care nu fac obiectul modelului intern;

3.  Printre indicatorii cantitativi menționați la alineatul (1) de la prezentul articol se numără următorii:

(a) alocarea capitalului în conformitate cu articolul 120 din Directiva 2009/138/CE;

(b) cuantumul profiturilor și pierderilor care nu pot explicate prin riscurile care fac obiectul modelului intern;

(c)