1

Prin recursul formulat, ClientEarth AISBL solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 1 februarie 2023, ClientEarth/Comisia (T‑354/21, EU:T:2023:34), prin care acesta i‑a respins acțiunea în anularea Deciziei C(2021) 4348 final a Comisiei din 7 aprilie 2021 de respingere a cererii de acces la anumite documente solicitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76), precum și în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126).

2

Prin înscrisul depus la grefa Curții la 11 august 2023, doamnele Grace O’Sullivan și Caroline Roose, deputate în Parlamentul European, au formulat o cerere de intervenție în susținerea concluziilor ClientEarth (denumite în continuare „autoarele cererii de intervenție”).

3

În urma notificării cererii de intervenție părților, efectuată de grefierul Curții în conformitate cu articolul 131 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 190 alineatul (1) din acesta, ClientEarth și Comisia Europeană și‑au depus observațiile scrise cu privire la această cerere în termenul acordat. Numai Comisia a solicitat respingerea cererii lor.

Cu privire la cererea de intervenție

Observații introductive

4

Articolul 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prevede că orice persoană fizică ce poate dovedi faptul că are un interes în soluționarea unui litigiu înaintat Curții, altul decât un litigiu între statele membre, între instituțiile Uniunii Europene sau între statele membre, pe de o parte, și instituțiile menționate, pe de altă parte, are dreptul de a interveni în litigiul respectiv.

5

Potrivit unei jurisprudențe constante, noțiunea de „interes în soluționarea litigiului”, în sensul acestei dispoziții, trebuie definită prin prisma obiectului însuși al litigiului și trebuie înțeleasă ca fiind un interes direct și actual pentru soarta rezervată concluziilor înseși, iar nu ca un interes în raport cu motivele sau cu argumentele invocate. Astfel, termenii „soluționarea litigiului” trimit la decizia finală solicitată, așa cum urmează să fie consacrată în dispozitivul hotărârii care se va pronunța (a se vedea în special Ordonanța președintelui Curții din 27 februarie 2015, Mory și alții/Comisia, C‑33/14 P, EU:C:2015:135, punctul 7, precum și jurisprudența citată).

6

Pe de altă parte, interesul de a interveni trebuie să fie suficient de caracterizat. Interesul este considerat suficient în măsura în care soluția dată litigiului este de natură să modifice poziția juridică a autorului cererii de intervenție (a se vedea în special Ordonanța președintelui Curții din 31 mai 2022, Naturgy Energy Group/Comisia, C‑698/21 P, EU:C:2022:417, punctul 7).

7

În sfârșit, membrii Parlamentului nu pot dispune de un interes suficient de caracterizat atunci când interesul invocat este întemeiat exclusiv pe calitatea lor de membri ai acestei instituții (a se vedea în acest sens Ordonanța din 3 iulie 1986, Franța/Parlamentul, 358/85, EU:C:1986:286, punctul 10).

Argumentație

8

În susținerea cererii lor, autoarele cererii de intervenție arată printre altele că, în calitate de deputate în Parlament și de membre ale Comisiei pentru pescuit a Parlamentului, ele reprezintă un număr important de cetățeni activi în sau dependenți de industria pescuitului, așa cum ar face‑o o asociație.

9

Acestea se prevalează în egală măsură de responsabilitățile lor specifice și de activitățile lor în cadrul Parlamentului în domeniul protecției mediului și a pescuitului și cu precădere de faptul că au participat la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO 2009, L 343, p. 1).

10

Ele arată că activitatea lor depinde de informațiile furnizate de organizațiile pentru protecția mediului, motiv pentru care Hotărârea Tribunalului din 1 februarie 2023, ClientEarth/Comisia (T‑354/21, EU:T:2023:34), care face obiectul recursului în cadrul căruia autoarele cererii de intervenție și‑au formulat cererea, în măsura în care interpretează în mod strict condițiile de acces al organizațiilor pentru protecția mediului la documentele în cauză, va avea un impact direct asupra activităților lor. În plus, documentele Comisiei la care ClientEarth dorește să obțină accesul ar cuprinde informații detaliate cu privire la aplicarea și la implementarea Regulamentului nr. 1224/2009 în două state membre, care le‑ar fi utile pentru revizuirea ulterioară a acestuia.

11

Acestea adaugă că industria pescuitului era mai bine informată decât ceilalți actori cu privire la problematicile care s‑au ridicat cu ocazia revizuirii acestui regulament.

12

[Astfel cum a fost îndreptat prin Ordonanța din 4 decembrie 2023] În sfârșit, ele susțin că, din moment ce interesul lor este diferit de cel al Parlamentului și că această instituție nici măcar nu este parte la prezentul litigiu, situația lor trebuie diferențiată de cea care a fost în discuție în Ordonanța din 3 iulie 1986, Franța/Parlamentul (358/85, EU:C:1986:286), prin care a fost respinsă o cerere de intervenție formulată de deputați din Parlament.

Apreciere

13

Mai întâi trebuie să se constate că soluția recursului, care se referă la legalitatea refuzului Comisiei de a admite cererea de acces la documente prezentată de ClientEarth, nu este de natură să modifice poziția juridică a autoarelor cererii de intervenție.

14

Mai precis și după cum susține și Comisia, interesul autoarelor cererii de intervenție de a primi informații de la recurentă, pe care aceasta le‑ar putea obține în speță prin accesul la documentele în cauză, nu constituie decât un interes indirect și care, în plus, nu poate fi considerat actual din moment ce ele susțin în esență că aceste informații nu le‑ar servi decât cu ocazia modificării viitoare a Regulamentului nr. 1224/2009.

15

În continuare și mai ales, în măsura în care autoarele cererii de intervenție invocă atât calitatea lor de reprezentante politice, cât și responsabilitățile lor specifice în materie de protecție a mediului în cadrul Parlamentului, precum și activitățile lor în domeniul pescuitului, rezultă că pretinsul lor interes în soluționarea litigiului se confundă în totalitate cu cel al Parlamentului însuși. Diferențele dintre împrejurările prezentei cauze și cele din cauza în care s‑a pronunțat Ordonanța din 3 iulie 1986, Franța/Parlamentul (358/85, EU:C:1986:286), evidențiate de autoarele cererii de intervenție, nu sunt de natură să infirme această constatare.

16

Or, Parlamentul nu a solicitat să intervină în litigiu, în pofida dreptului de care dispune în acest sens în temeiul articolului 40 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, care prevede că statele membre și instituțiile Uniunii pot interveni în litigiile supuse Curții de Justiție.

17

Rezultă că autoarele cererii de intervenție nu au dovedit că au un interes în soluționarea litigiului, în sensul articolului 40 al doilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

18

În consecință, cererea lor de intervenție trebuie respinsă.

Cu privire la cheltuielile de judecată

19

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât doamnele O’Sullivan și Roose au căzut în pretenții în ceea ce privește cererea lor de intervenție, iar Comisia a solicitat obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, se impune să se decidă ca acestea să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisie aferente acestei cereri. ClientEarth va suporta propriile cheltuieli de judecată.

1)

Respinge cererea de intervenție formulată de doamnele Grace O’Sullivan și Caroline Roose.

2)

Doamnele Grace O’Sullivan și Caroline Roose suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de Comisia Europeană.

3)

ClientEarth AISBL suportă propriile cheltuieli de judecată.