European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria C


C/2024/3975

21.6.2024

COMUNICARE

Orientări pentru statele membre cu privire la cerințele în materie de informare privind planurile bugetar-structurale pe termen mediu și rapoartele anuale privind progresele înregistrate

(C/2024/3975)

Regulamentul (UE) 2024/1263 privind coordonarea eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului (denumit în continuare „regulamentul”) prevede că, „pentru a asigura punerea în aplicare eficace și monitorizarea adecvată a [regulamentului respectiv], Comisia ar trebui să furnizeze în timp util orientări, după solicitarea unui aviz din partea Comitetului economic și financiar, cu privire la informațiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze în planurile lor bugetar-structurale naționale pe termen mediu și în rapoartele lor anuale privind progresele înregistrate. Orientările respective ar trebui să fie publice.” Prezenta comunicare conține astfel de orientări. Avizul Comitetului economic și financiar a fost emis la 7 iunie 2024, iar Comisia a luat notă de acesta.

Prezentele orientări vizează sprijinirea statelor membre în aplicarea Regulamentului (UE) 2024/1263. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a formula interpretări obligatorii ale dreptului Uniunii.

PARTEA A

CERINȚE ÎN MATERIE DE INFORMARE PRIVIND PLANURILE BUGETAR-STRUCTURALE PE TERMEN MEDIU

1.   Introducere

Prezentele orientări se referă la dispozițiile regulamentului privind conținutul planurilor bugetar-structurale naționale pe termen mediu (denumite în continuare „MTP”, „planurile pe termen mediu” sau pur și simplu „planurile”). Acestea oferă statelor membre instrucțiuni pentru elaborarea planurilor lor, în special în ceea ce privește: elaborarea acestor planuri într-un mod care să asigure angajamentul politic adecvat și asumarea responsabilității la nivel național, limitând în același timp sarcina de raportare; informațiile necesare Comisiei pentru a evalua dacă angajamentele bugetare respectă cerințele regulamentului; informațiile care trebuie prezentate cu privire la angajamentele în materie de investiții și de reformă pentru a sprijini o extindere a traiectoriilor de ajustare bugetară; și informațiile care trebuie incluse cu privire la răspunsul statelor membre la recomandările specifice fiecărei țări (inclusiv în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice) și la prioritățile comune ale UE.

Prezentele orientări cu privire la cerințele în materie de informare privind planurile pe termen mediu ar trebui coroborate cu orientările referitoare la rapoartele anuale privind progresele înregistrate. Majoritatea tabelelor din planurile pe termen mediu și din rapoartele anuale privind progresele înregistrate sunt similare, dar acoperă un număr diferit de ani, cuprind cifre cu statut diferit (rezultate efective, estimări, previziuni sau angajamente în materie de politici) și includ mai multe sau mai puține detalii.

În spiritul asumării responsabilității la nivel național, prezentele orientări nu sugerează o structură-tip strictă pentru planuri. Statele membre sunt libere să decidă cu privire la prezentarea exactă și la nivelul de detaliu al planurilor lor – deoarece pot avea nevoi diferite în funcție de obiectivele lor naționale – cu condiția ca planurile să conțină informațiile prevăzute de regulament și abordate în prezenta comunicare. Pentru a sprijini statele membre în elaborarea planurilor, prezentele orientări oferă o imagine de ansamblu a elementelor care trebuie incluse și care sunt indispensabile pentru evaluarea corespunzătoare de către Comisie a conformității cu regulamentul, precum și modele pentru tabelele care cuprind informațiile solicitate. În cele din urmă, planurile ar trebui să conțină – într-un mod clar – informațiile necesare pentru a permite Consiliului și Comisiei să verifice dacă planurile respectă obiectivele și cerințele stabilite în regulament și să le aprobe printr-o recomandare a Consiliului, a cărei punere în aplicare va fi monitorizată (1).

Elementul central al unui plan pe termen mediu este angajamentul legat de rata de creștere a cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național (denumite în continuare „cheltuieli nete”). „Cheltuieli nete” înseamnă cheltuielile publice, excluzând cheltuielile cu dobânzile, măsurile discreționare privind veniturile, cheltuielile aferente programelor Uniunii care sunt acoperite integral de venituri din fondurile Uniunii, cheltuielile naționale cu cofinanțarea programelor finanțate de Uniune, elementele ciclice ale cheltuielilor cu indemnizațiile de șomaj și măsurile cu caracter excepțional (one-off), precum și alte măsuri temporare (2). În cadrul planurilor, statele membre se angajează să mențină cheltuielile nete în termeni nominali sub ratele de creștere anuale (și, prin urmare, și cumulate (3)), care să asigure conformitatea cu cerințele privind sustenabilitatea datoriei și să respecte dispozitivele de siguranță. Pentru a îndeplini acest angajament, o administrație publică poate alege între limitarea cheltuielilor și/sau creșterea discreționară a veniturilor. Planul pe termen mediu ar trebui să discute strategia economică și bugetară (măsuri privind veniturile și/sau cheltuielile, investiții, reforme structurale etc.) pe care intenționează să o pună în aplicare pentru a asigura îndeplinirea angajamentelor prevăzute în plan. În general, statele membre sunt în măsură să ofere mai multe detalii cu privire la această strategie pentru primii ani ai planului (4). În conformitate cu practicile statelor membre, bugetele anuale vor confirma sau vor modifica, instrumentele de politică precise care vor asigura respectarea angajamentului, cuantificându-le totodată,

Listă de verificare pentru elementele care trebuie incluse în planuri

 

Temeiul juridic al regulamentului

Prevăzut în secțiunea:

Prevăzut în tabelul:

O traiectorie multianuală a cheltuielilor nete (inclusiv respectarea dispozitivelor de siguranță privind reziliența deficitului și sustenabilitatea datoriei), precum și ...

articolul 7; articolul 8; articolul 13 litera (a)

Secțiunile 2.2; 2.4

Tabelul MTP 1a;

Tabelul MTP 4

... ipotezele macroeconomice subiacente și ...

articolul 13 litera (a)

Secțiunile 2.2; 2.3

Tabelul MTP 1b; Tabelul MTP 2

... măsurile bugetar-structurale planificate.

articolul 13 litera (a)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8

Traiectoria de referință sau informațiile tehnice transmise de Comisie.

articolul 13 litera (b)

Secțiunea 2.9

 

În cazul în care planul bugetar-structural național pe termen mediu include o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât traiectoria de referință emisă de Comisie, argumente economice solide și bazate pe date care să explice diferența.

articolul 13 litera (b)

Secțiunea 2.9

 

Investițiile și reformele ca răspuns la principalele provocări identificate în contextul semestrului european – în special în recomandările specifice fiecărei țări – și care abordează prioritățile comune ale Uniunii.

articolul 13 litera (c)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8; Tabelul MTP 9

Acțiuni întreprinse pentru a da curs recomandărilor specifice fiecărei țări relevante pentru PDM și avertismentelor din partea Comisiei/recomandărilor Consiliului.

articolul 13 litera (d)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8; Tabelul MTP 9

Impactul investițiilor și al reformelor deja realizate.

articolul 13 litera (f)

Secțiunile 2.3; 2.4

 

Informații referitoare la principalele ipoteze macroeconomice și bugetare, ...

articolul 13 litera (g)

Secțiunile 2.2; 2.3; 2.4;

Tabelul MTP 1b

... datoriile implicite și contingente, ...

articolul 13 litera (g)

Secțiunea 2.5; 2.7

Tabelul MTP 7

... nivelul preconizat al investițiilor publice finanțate la nivel național, ...

articolul 13 litera (g)

Secțiunea 2.4

Tabelul MTP 4

... nevoile de investiții publice, inclusiv cele legate de prioritățile comune ale Uniunii, ...

articolul 13 litera (g)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 10

... consultări ale parlamentelor naționale și procesul de consultare organizat, ....

articolul 13 litera (g);

articolul 11

Secțiunea 2.1

 

... coerența și, după caz, complementaritatea cu fondurile politicii de coeziune și cu planul de redresare și reziliență al statului membru în cauză.

articolul 13 litera (g)

Secțiunile 2.1; 2.6

Tabelul MTP 9

Impactul setului de angajamente în materie de reforme și de investiții care justifică o prelungire asupra potențialului de creștere și reziliență, a sustenabilității bugetare și a investițiilor publice finanțate la nivel național.

articolul 14 alineatul (2); articolul 13 litera (g)

Secțiunea 2.6

 

Informații privind modul în care angajamentele în materie de reforme și de investiții care stau la baza unei prelungiri răspund priorităților comune ale Uniunii și dau curs recomandărilor relevante specifice fiecărei țări (inclusiv celor emise în cadrul PDM) și ...

articolul 14 alineatul (2)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8

... pentru fiecare dintre aceste reforme și investiții, o descriere clară, un calendar și, după caz, indicatori.

articolul 14 alineatul (3);

articolul 13 litera (e)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8

Coerența setului de reforme și de investiții pentru o prelungire cu angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat și acordul de parteneriat convenit în cadrul financiar multianual.

articolul 14 alineatul (4)

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8

Dacă planul servește drept plan de măsuri corective în cadrul PDE/PDM, acțiunea specifică în materie de politici (care urmează să fie pusă în aplicare) și un calendar pentru acțiunile respective.

articolul 31

Secțiunea 2.8

Tabelul MTP 11

Dispoziții tranzitorii: Angajamentele prevăzute în planul de redresare și reziliență care trebuie luate în considerare

articolul 36

Secțiunea 2.6

Tabelul MTP 8; Tabelul MTP 9

2.   Conținutul planului

Prezentele orientări utilizează o serie de convenții atunci când se referă la orizontul de timp al planurilor. Potrivit convenției din tabele, anul T este anul de prezentare a planului (anul planului). Se impune întotdeauna furnizarea unor date complete pentru anul T-1 (cel mai recent an pentru care sunt disponibile date privind rezultatele, care servește drept an de referință) (5). Anul T+1 este primul an complet de punere în aplicare a planului. Astfel, un plan de patru ani acoperă anii până la T+4 și stabilește un angajament bugetar (traiectoria cheltuielilor nete) până în anul respectiv (6).

Deși perioada standard de planificare a unui plan este de patru ani, statele membre ar trebui să prezinte planuri care să acopere o perioadă de cinci ani dacă acest lucru duce la o mai bună aliniere la ciclul lor legislativ [articolul 2 alineatul (6)]. În restul prezentului document, trimiterile la planurile pe patru ani se interpretează astfel întotdeauna ca incluzând și planurile pe cinci ani, după caz (7). Un plan cu o traiectorie de ajustare prelungită (și, prin urmare, mai graduală) de până la șapte ani, susținut de angajamente în materie de reformă și de investiții, are, de asemenea, un orizont de planificare pe patru sau cinci ani.

2.1.   Aprobarea politică, procesul de consultare și complementaritatea cu fondurile UE

Planul furnizează informații cu privire la procesul de consultare organizat înainte de prezentarea planului [articolul 11; articolul 13 litera (g)]. Pentru a consolida asumarea responsabilității la nivel național, statele membre ar trebui să desfășoare un proces de consultare a societății civile, a partenerilor sociali, a autorităților regionale și a altor părți interesate relevante, în conformitate cu cadrul național. Înainte de prezentarea planului, fiecare stat membru poate, de asemenea, să solicite avizul instituției fiscal-bugetare independente cu privire la plan (8) și/sau să dezbată proiectul de plan cu parlamentul său național. Ca parte a dispozițiilor tranzitorii de la articolul 36 alineatul (1) litera (c), pentru primul set de planuri pe termen mediu, statele membre pot efectua o consultare publică a partenerilor sociali, a autorităților regionale, a organizațiilor societății civile și a altor părți interesate relevante de la nivel național.

Planul ar trebui să explice coerența și, după caz, complementaritatea cu fondurile de coeziune și (pe durata sa de viață) cu planul de redresare și reziliență (PRR) [articolul 13 litera (g)]. Ca politică de investiții pe termen lung a bugetului UE, investițiile și reformele politicii de coeziune trebuie luate în considerare în mod corespunzător la elaborarea planurilor pe termen mediu. Planul ar putea descrie în mod util domeniile de intervenție care sunt sprijinite din fondurile politicii de coeziune, precum și modul în care investițiile și reformele planificate contribuie la obiectivele de coeziune. Ca parte a măsurilor tranzitorii pe durata de viață a Mecanismului de redresare și reziliență, planul trebuie, de asemenea, să explice modul în care este corelat și, după caz, complementar cu planul de redresare și reziliență al statului membru; noile investiții și reforme din cadrul planului pe termen mediu ar putea să se bazeze în mod util pe cele deja puse în aplicare prin planurile de redresare și reziliență sau să le îmbunătățească.

2.2.   Prezentare generală a angajamentului bugetar și rezumatul principalelor variabile macroeconomice și bugetare

Odată ce planul va fi evaluat și aprobat, traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în recomandarea sa constituie referința operațională unică pentru supravegherea bugetară în cursul etapei de punere în aplicare. Angajamentul bugetar central al planului este de a menține cheltuielile primare nete finanțate la nivel național sub ratele de creștere anuale (și, prin urmare, cumulate) care asigură conformitatea cu cerințele privind sustenabilitatea datoriei și respectă dispozitivele de siguranță. Aceasta constituie constrângerea bugetară care determină politica bugetară națională în perioada de planificare a planului. Tabelul MTP 1a stabilește angajamentul respectiv [articolul 13 litera (a)]. Atunci când un plan este prezentat în anul T (anul planului), ratele de creștere cumulate se bazează pe nivelul cheltuielilor nete din anul T-1 (anul de referință) – ultimul an pentru care există date privind rezultatele publicate de institutele naționale de statistică și de Eurostat. Un plan pe patru ani ar angaja astfel, în mod normal, rate de creștere anuale (și, prin urmare, cumulate) pentru cheltuielile nete pentru anul în care este prezentat planul (T) și o perioadă ulterioară de patru ani: T+1, T+2, T+3 și T+4 (9). Atunci când planul prevede o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât traiectoria de referință stabilită de Comisie, statul membru ar trebui să furnizeze în planul său argumente economice solide și bazate pe date care să explice diferența (a se vedea, de asemenea, secțiunea 2.9).

Tabelul cu angajamentele este completat cu un tabel recapitulativ care sintetizează proiecțiile pentru principalele variabile macroeconomice și bugetare [articolul 13 litera (a), articolul 13 litera (g)]. În special, tabelul MTP 1b reunește principalele variabile raportate în alte tabele ale planului (a se vedea mai jos), care sunt necesare pentru a evalua dacă traiectoria cheltuielilor nete propusă în plan îndeplinește obiectivele în materie de sustenabilitate a datoriei și respectă dispozitivele de siguranță.

Tabelul MTP 1a

Angajamentul bugetar

Image 1

Observații:

Cheltuielile primare nete finanțate la nivel național trebuie raportate în termeni nominali.

Tabelul MTP 1b

Principalele variabile

Image 2

Observații:

Principalele variabile prevăzute în tabelul MTP 1b permit Comisiei și Consiliului să monitorizeze dacă traiectoria cheltuielilor nete propusă în plan îndeplinește obiectivele în materie de sustenabilitate a datoriei și respectă dispozitivele de siguranță. Ratele de creștere a cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național [a se vedea tabelul MTP 1a) constituie referința operațională unică pentru angajamentul bugetar al unui stat membru.

2.3.   Ipoteze macroeconomice

Planul pe termen mediu ar trebui să furnizeze informații cu privire la proiecțiile și ipotezele referitoare la variabilele macroeconomice principale, care sunt necesare pentru a evalua dacă cerințele legale privind sustenabilitatea datoriei și dispozitivele de siguranță sunt respectate [articolul 13 litera (a)]. Este vorba despre proiecții privind creșterea potențială a PIB-ului (10), precum și ipoteze privind deflatorul PIB și ratele dobânzii.

Planul trebuie să prezinte, de asemenea, un scenariu central și plauzibil pentru creșterea PIB-ului (real și nominal) și, dacă este posibil, să ofere, opțional, detalii suplimentare cu privire la structura previziunilor privind PIB-ul. Scenariul central și plauzibil ar trebui să fie în concordanță cu ipotezele planului (menționate mai sus), cu strategia economică și bugetară descrisă în plan și, în special, cu ajustarea bugetară pe care o implică angajamentul privind cheltuielile nete. Furnizarea de detalii suplimentare privind structura preconizată a previziunilor privind PIB-ul este opțională și orientativă, deoarece structura creșterii va depinde de specificarea detaliată a măsurilor, care este posibil să nu fie cunoscute în detaliu pentru toți anii corespunzători planului (11).

Ipotezele macroeconomice – inclusiv în ceea ce privește creșterea PIB-ului, inflația și ratele dobânzilor – trebuie să aibă un caracter prudent. Creșterea PIB-ului real și nominal trebuie să reflecte interacțiunile dintre ajustarea bugetară și creșterea economică, precum și reducerea deviațiilor PIB. În cazul unor abateri de la ipotezele utilizate în traiectoria de referință a Comisiei, trebuie furnizate dovezi sau o justificare solidă. În special, dacă statele membre utilizează date mai recente sau diferite pentru a-și stabili ratele dobânzii și ipotezele privind inflația, acest lucru trebuie realizat în mod consecvent pentru toate variabilele din plan.

Modul în care reformele structurale puse în aplicare recent sunt luate în considerare în cadrul proiecțiilor privind creșterea potențială trebuie să aibă un caracter prudent. Efectele conexe pot necesita o discuție detaliată în cadrul planurilor, în special în cazul în care proiecțiile privind creșterea potențială se abat în mod semnificativ de la cele utilizate în traiectoria de referință a Comisiei. Într-un astfel de caz, trebuie furnizate dovezi solide și bazate pe date care să susțină aceste abateri pentru a consolida credibilitatea planului.

Impactul preconizat asupra activității economice al reformelor și investițiilor încă neimplementate (inclusiv al celor care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare bugetară) nu trebuie luat în considerare în estimările PIB-ului potențial. Regulamentul (articolul 13 și considerentul 34) prevede că impactul investițiilor și al reformelor, odată ce acestea au fost puse în aplicare în cadrul planurilor pe termen mediu, va fi luat în considerare în mod corespunzător în viitor, inclusiv la elaborarea planurilor ulterioare. Impactul reformelor și al investițiilor încă neimplementate nu trebuie luat în considerare în estimările PIB-ului potențial. Deși PIB-ul potențial constituie una dintre cele mai relevante variabile pentru determinarea marjei de manevră bugetară disponibile, aceste reforme și investiții încă neimplementate vor contribui la o ajustare bugetară mai graduală atunci când îndeplinesc criteriile pentru o prelungire a perioadei de ajustare în temeiul articolului 14. Cu toate acestea, informațiile privind impactul preconizat al reformelor și al investițiilor care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare trebuie discutate separat (a se vedea secțiunea 2.6), având în vedere în același timp faptul că este dificil în orice circumstanțe să se realizeze estimări fiabile ale impactului reformelor asupra creșterii potențiale și chiar într-o mai mare măsură înainte ca reformele să fie complet definite (ceea ce se întâmplă, de regulă, numai după încheierea procesului legislativ respectiv).

Tabelul MTP 2

Scenariul macroeconomic

Image 3

Observație:

În cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1). „mld MNA” se referă la moneda națională în miliarde.

Planul pe termen mediu trebuie să menționeze ipotezele externe care stau la baza proiecțiilor macroeconomice și bugetare (tabelul MTP 3).

Tabelul MTP 3

Ipoteze externe

Image 4

2.4.   Proiecții bugetare

După cum s-a menționat mai sus, angajamentul central al planului pentru politica bugetară pe termen mediu este rata de creștere a cheltuielilor nete. Ratele de creștere anuale (și, prin urmare, cumulate) la care guvernul se angajează în plan constituie constrângerea bugetară care încadrează politica bugetară națională pe orizontul de planificare al planului. Rata de creștere a cheltuielilor nete va fi, prin urmare, singura referință operațională pentru evaluarea punerii în aplicare și pentru declanșarea acțiunilor de asigurare a respectării normelor (12).

Textul planului ar trebui să abordeze strategia economică și bugetară, pentru orizontul temporal al planului, care stă la baza ajustării bugetare corespunzătoare. În special, statele membre trebuie să prezinte structura generală a ajustării bugetare, politicile generale de venituri și cheltuieli pe care intenționează să le aplice pentru a realiza ajustarea și, acolo unde este posibil, să furnizeze un set orientativ de măsuri de politică, în cel mai detaliat mod posibil la momentul prezentării (13). Statele membre pot fi sau nu în măsură să indice măsurile specifice privind cheltuielile și veniturile care vor garanta că angajamentul privind cheltuielile nete va fi realizat în cursul orizontului temporal al planului. Deși evaluarea planului se va baza pe creșterea cheltuielilor nete și pe respectarea cerințelor din regulament, furnizarea de detalii privind un set orientativ de măsuri de politică ar spori credibilitatea unui plan și ar reduce riscurile legate de punerea în aplicare. Strategia economică și bugetară a planului, precum și orice detalii privind măsurile de politică orientative sunt discutate în cadrul dialogurilor tehnice cu Comisia. Specificarea exactă a măsurilor de politică relevante este apoi confirmată sau ajustată și cuantificată în bugetele anuale.

Proiecțiile bugetare din plan trebuie să se concentreze asupra principalilor parametri bugetari (cum ar fi deficitul global și datoria)  (14) . Acești parametri trebuie să fie în concordanță cu angajamentele bugetare și cu principalele ipoteze macroeconomice (cum ar fi PIB-ul potențial, PIB-ul, evoluția prețurilor, ratele dobânzilor etc.). Pe lângă rata de creștere a cheltuielilor nete, deficitul și datoria, planul pe termen mediu trebuie să prezinte un raport privind investițiile publice planificate finanțate la nivel național [articolul 13 litera (g)] și cheltuielile cu dobânzile. Pentru anii T-1 și T, tabelul MTP 4 și tabelul MTP 5 trebuie să specifice, de asemenea, impactul bugetar estimat al măsurilor privind veniturile (15) și al măsurilor one-off (atât în ceea ce privește veniturile, cât și în ceea ce privește cheltuielile). În tabelul MTP 5 pot fi incluse, de asemenea, măsuri privind cheltuielile (altele decât cele one-off), însă acest aspect are caracter opțional. Planul trebuie, de asemenea, să descrie detaliat în text măsurile one-off.

Cheltuielile nete exclud cheltuielile naționale pentru cofinanțarea programelor finanțate de Uniune. Cofinanțarea națională a programelor finanțate de Uniune se referă la fondurile UE care finanțează programe cofinanțate de statele membre, în cazul cărora regulamentul respectiv de instituire a fondului include o cerință de cofinanțare națională și a căror cerință de cofinanțare conduce la cheltuieli publice, astfel cum sunt înregistrate în conturile naționale. În temeiul actualului cadru financiar multianual (2021-2027), cofinanțarea națională care se încadrează în definiția de mai sus și care este relevantă pentru punerea în aplicare a regulamentului este reprezentată de cheltuielile administrațiilor publice naționale pentru cofinanțarea programelor din cadrul celor opt fonduri care intră sub incidența Regulamentului privind dispozițiile comune (RDC) (16), a Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și a Mecanismului pentru interconectarea Europei. Acest lucru nu aduce atingere structurii viitoarelor cadre financiare multianuale. Aceste zece fonduri reprezintă împreună cheltuieli naționale de cofinanțare relevante din punct de vedere macroeconomic suportate de administrația publică. Cofinanțarea națională furnizată de sectorul privat nu este relevantă pentru excluderea de la indicatorul cheltuielilor nete. Nivelul cofinanțării naționale relevante pentru regulament (și anume sumele care urmează să fie deduse din totalul cheltuielilor nete) trebuie să se bazeze pe datele privind rezultatele, astfel cum au fost validate de Eurostat, și să se limiteze la obligațiile naționale de cofinanțare stabilite în acordurile relevante încheiate între statele membre și instituțiile UE. Informațiile privind cofinanțarea națională pentru anul T-1 din tabelul MTP 4 trebuie să corespundă sumelor care au fost comunicate deja Eurostat și validate de această instituție (17).

Tabelul MTP 4

Proiecții bugetare

Image 5

Observație:

În cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1). Rândul 30 „Creșterea cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național” poate fi calculat utilizându-se următoarea formulă:
Formula
, unde e t este creșterea cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național (tabelul MTP 4, rândul 30) pentru anul t,
Formula
și
Formula
sunt cheltuieli primare nete finanțate la nivel național (înainte de măsurile privind veniturile) ca pondere din PIB în anii t și, respectiv, t-1 (tabelul MTP 4, rândul 29),
Formula
sunt măsurile privind veniturile ca pondere din PIB în anul t (tabelul MTP 4 rândul 10) și g t reprezintă rata de creștere a PIB-ului nominal în anul t (tabelul MTP 2, rândul 3).

Tabelul MTP 5

Impactul estimat al măsurilor discreționare privind veniturile

Image 6

Observație:

Cu excepția măsurilor finanțate de UE. Măsurile trebuie raportate sub formă de creșteri. Măsurile one-off trebuie întotdeauna înregistrate ca având un efect de +/– X în anul primului impact bugetar și de –/+ X în anul următor; cu alte cuvinte, impactul general asupra nivelului veniturilor sau al cheltuielilor din doi ani consecutivi este zero. Atât creșterile (scăderile) cheltuielilor, cât și ale veniturilor trebuie raportate cu semn pozitiv (negativ). În cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1).

De asemenea, statele membre sunt invitate să prezinte în mod opțional, într-un tabel (tabelul MTP 6), măsurile privind veniturile și cheltuielile pe care intenționează să le aplice – în conformitate cu strategia lor economică și bugetară orientativă. Dacă este disponibilă, statele membre pot include, de asemenea, o cuantificare a impactului bugetar preconizat; aceste cuantificări vor fi apoi confirmate sau revizuite în bugetele anuale.

Tabelul MTP 6

Măsuri indicative privind veniturile și cheltuielile prevăzute în plan

Image 7

2.5.   Proiecții privind datoria

Atunci când evaluează planurile, Comisia ar trebui să examineze, pentru toate statele membre, dacă angajamentul privind cheltuielile nete respectă cerințele și garanțiile incluse în legislație sau dacă se asigură că datoria și deficitul rămân la niveluri prudente pe termen mediu (articolul 16). În acest context (și în conformitate cu articolul 13), proiecțiile privind datoria și deficitul și principalele ipoteze macroeconomice care stau la baza acestora până la zece ani de la sfârșitul perioadei de ajustare (T+14 pentru planurile pe patru ani; până la T+17 în cazul prelungirii) trebuie raportate în planuri (ta).

Tabelul MTP 7a

Proiecțiile privind datoria și soldul global și principalele ipoteze subiacente (în cadrul traiectoriei bugetare planificate)

Pentru toate statele membre

Image 8

Observație:

În cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1).

În cazul statelor membre pentru care Comisia pregătește o traiectorie de referință, planurile trebuie să includă, de asemenea, o analiză de sensibilitate care să demonstreze că datoria preconizată se află pe o traiectorie descendentă plauzibilă sau rămâne la un nivel prudent. Această analiză de sensibilitate trebuie să se bazeze pe metodologia comună ( și anume, testele de rezistență deterministe standard și analiza stocastică – articolul 10) (tabelul MTP 7b) (18).

Tabelul MTP 7b

Proiecțiile privind datoria și principalele variabile de criză, scenarii deterministe și simulări stocastice

Numai pentru statele membre în cazul cărora Comisia întocmește o traiectorie de referință

Image 9

Observație:

În cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1).

În cazul în care planul prezintă rate de creștere a cheltuielilor nete mai mari decât cele din traiectoria de referință sau informațiile tehnice sau în cazurile în care ipotezele subiacente sunt mai favorabile decât ipotezele comune  (19) , statele membre trebuie să furnizeze o descriere mai detaliată a ipotezelor macroeconomice subiacente. Această raportare suplimentară este necesară pentru verificarea de către Comisie a argumentelor economice solide și bazate pe date în sensul în care pot explica diferența față de traiectoria de referință (articolul 13) sau față de cadrul proiecțiilor privind datoria publică pe termen mediu în general (considerentul 25), precum și pentru examinarea în mod corespunzător de către Comisie a îndeplinirii cerințelor (articolul 16). Aceasta include (i) informații privind scenariul de referință „menținerea politicii bugetare actuale” pe care se bazează planul (tabelul MTP 7c), mai precis traiectoria de referință fără ajustare, care corespunde unui sold primar structural constant, excluzând variațiile costurilor legate de îmbătrânirea populației, începând din primul an complet de punere în aplicare a planului (20), precum și (ii) informații privind ipotezele subiacente referitoare la structura scadenței datoriei, rata de lichidare și scadențele noilor emisiuni de creanțe (tabelul MTP 7d) (21). Această raportare suplimentară este necesară pentru reproductibilitatea previziunilor statelor membre, permițând Comisiei să evalueze dacă sunt respectate cerințele prevăzute la articolul 15 și dacă diferențele față de traiectoriile de referință sau abaterile de la ipotezele comune sunt justificate.

Tabelul MTP 7c

Proiecțiile privind datoria și soldul global și ipotezele subiacente (în cadrul scenariului de referință „menținerea politicii bugetare actuale” )

Numai pentru statele membre cu o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât în traiectoria de referință sau în informațiile tehnice sau în cazul în care ipotezele subiacente sunt mai favorabile decât ipotezele comune.

Image 10

Observație:

în cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1).

Tabelul MTP 7d

Proiecții privind datoria și ipoteze suplimentare (în cadrul traiectoriei bugetare preconizate)

Numai pentru statele membre cu o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât în traiectoria de referință sau în informațiile tehnice sau în cazul în care ipotezele subiacente sunt mai favorabile decât ipotezele comune.

Image 11

Observație:

în cazul în care un plan este prezentat înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, anul de referință trebuie să fie T-2 (în loc de T-1).

2.6.   Informații privind reformele și investițiile

Pentru toate statele membre, planul trebuie să furnizeze informații cu privire la principalele reforme și investiții pentru anii următori (articolul 13). Planul trebuie să explice modul în care va asigura realizarea de investiții și reforme ca răspuns la recomandările relevante (22) specifice fiecărei țări adresate statului membru în cauză (inclusiv, după caz, recomandările emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice), de investiții și reforme care răspund priorităților comune ale Uniunii (23) și, după caz, modul în care s-a răspuns avertismentelor Comisiei sau recomandărilor Consiliului în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE. Poate fi vorba, de exemplu, de măsuri în domeniul social, al sănătății, al educației și formării, al pensiilor și al pieței forței de muncă, de reforme ale pieței produselor, reforme fiscale, cercetare și dezvoltare, promovarea politicilor sau investiții majore în tranziția verde și în tranziția digitală (24), în special cele pe care statele membre le-au prezentat în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC) și în foile de parcurs strategice naționale privind deceniul digital. Planul trebuie să prezinte modul în care aceste reforme și investiții răspund recomandărilor relevante specifice fiecărei țări și abordează prioritățile comune relevante ale Uniunii. În completare, planul trebuie să descrie nevoile de investiții publice, inclusiv cele legate de prioritățile comune ale Uniunii [articolul 13 litera (g)]. Statele membre sunt, de asemenea, încurajate să analizeze într-o secțiune specială a planului impactul acestor reforme și investiții asupra activității economice, a rezilienței și a sustenabilității (25).

Dacă este cazul, planul trebuie să includă detalii suplimentare privind principalele reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare, inclusiv măsurile structurale bugetare (articolul 13) (26). Acestea pot veni în completarea reformelor și investițiilor prezentate în conformitate cu articolul 13, sau pot fi un subset al acestora. De asemenea, acestea ar trebui să îndeplinească criteriile specifice suplimentare pentru o prelungire, astfel cum se prevede la articolul 14. De exemplu, măsurile în domeniul sănătății, al pensiilor, al pieței forței de muncă și al competențelor, reformele de consolidare a concurenței, transferurile fiscale sau măsurile de îmbunătățire a respectării obligațiilor fiscale, cercetarea și dezvoltarea, promovarea politicilor sau a investițiilor în tranziția verde și cea digitală se numără printre cele care ar putea fi incluse. Textul planului trebuie să acopere următoarele elemente pentru a demonstra conformitatea cu articolul 14:

i.

o evaluare a impactului setului de reforme și investiții care stau la baza cererii de prelungire (a) în ceea ce privește îmbunătățirea în mod sustenabil a potențialului de creștere și a rezilienței economiei statului membru în cauză, pe baza unor ipoteze credibile și prudente; (b) în ceea ce privește sprijinirea sustenabilității bugetare, printr-o îmbunătățire structurală a finanțelor publice pe termen mediu, cum ar fi reducerea ponderii cheltuielilor publice în PIB sau creșterea ponderii veniturilor publice în PIB; și (c) asigurarea faptului că nivelul global planificat al investițiilor publice finanțate la nivel național pe durata de viață a planului pe termen mediu nu este mai mic decât nivelul pe termen mediu înainte de perioada planului respectiv, ținând seama de anvergura și amploarea provocărilor specifice fiecărei țări, inclusiv de date și previziuni, după caz (27);

ii.

o explicație a modului în care setul planificat de reforme și investiții va contribui la abordarea priorităților comune ale Uniunii și a recomandărilor specifice fiecărei țări (inclusiv, după caz, a recomandărilor emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice);

iii.

informații privind obiectivul principal al fiecărei măsuri, principalele etape care trebuie urmate pentru atingerea obiectivului, calendarele aferente și, după caz, indicatorii sau alte elemente care pot sprijini evaluarea punerii în aplicare;

iv.

o explicație a modului în care setul de reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri este corelat cu angajamentele incluse în programele din cadrul acordurilor de parteneriat convenite în cadrul financiar multianual (28).

Reformele și investițiile relevante trebuie raportate într-unul dintre cele două tabele. Reformele și investițiile care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare în conformitate cu articolul 14 trebuie raportate în tabelul MTP 8. Orice alte reforme și investiții – prezentate în conformitate cu articolul 13 – trebuie raportate în tabelul MTP 9 (29). Tabelul MTP 8 și tabelul MTP 9 trebuie să includă o coloană dedicată care să indice dacă o reformă sau o investiție este sprijinită în cadrul acordurilor sale de parteneriat.

Planul trebuie să descrie acțiunile pe care statul membru le întreprinde pentru a da curs recomandărilor specifice fiecărei țări emise în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice [articolul 13 litera (d)]. Dacă este cazul, planul trebuie să descrie acțiunile pe care statul membru le întreprinde sau intenționează să le întreprindă pentru a remedia dezechilibrele sau dezechilibrele excesive într-un mod clar, integrat și ușor de identificat.

Planul trebuie să includă informații cu privire la legăturile dintre reformele și investițiile planificate și cele deja incluse în planurile de redresare și reziliență. Pentru a asigura coerența și complementaritatea cu planurile de redresare și reziliență, planul trebuie să explice legăturile dintre reformele și investițiile planificate și cele deja incluse în planurile de redresare și reziliență.

Pe durata de viață a Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), angajamentele incluse în planurile de redresare și reziliență sunt luate în considerare pentru o prelungire a perioadei de ajustare, în anumite condiții [articolul 36 alineatul (1) litera d)]. În special, planul trebuie să explice, de asemenea, modul în care setul de reforme și investiții care stau la baza unei prelungiri este coerent cu angajamentele incluse în planul de redresare și reziliență aprobat [articolul 14 alineatul (4)]. Planurile pe termen mediu pot reprezenta, de asemenea, o oportunitate de a consolida în continuare angajamentele în materie de reforme și investiții din planul de redresare și reziliență. Pe durata de viață a MRR, tabelul MTP 8 și tabelul MTP 9 trebuie să evidențieze în plus dacă o reformă sau investiție este inclusă în planul de redresare și reziliență (la rubrica dedicată acordurilor de parteneriat).

Tabelul MTP 8

Reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare

Image 12

Observație:

coloana „MRR/AP” trebuie să menționeze „MRR” dacă reforma/investiția face parte, de asemenea, din planul de redresare și reziliență al statului membru; „AP” dacă reforma/investiția este sprijinită sub egida acordului de parteneriat al statului membru și, în caz contrar, nu se indică nimic. În cazul reformelor și investițiilor care decurg din MRR, coloana „MRR/AP” trebuie să includă, în plus, o trimitere la măsurile din respectiva decizie de punere în aplicare a Consiliului.

Tabelul MTP 9

Alte reforme și investiții

Image 13

Observație:

coloana „MRR/AP” trebuie să menționeze „MRR” dacă reforma/investiția face parte, de asemenea, din planul de redresare și reziliență al statului membru; „AP” dacă reforma/investiția este sprijinită sub egida acordului de parteneriat al statului membru și, în caz contrar, nu se indică nimic. În cazul reformelor și investițiilor care decurg din MRR, coloana „MRR/AP” trebuie să includă, în plus, o trimitere la măsurile din respectiva decizie de punere în aplicare a Consiliului.

În plus, planul pe termen mediu trebuie să conțină informații privind nevoile de investiții legate de prioritățile comune ale Uniunii într-un tabel [articolul 13 litera (g) punctul (v)] (Tabelul MTP 10). Metodologia de identificare și cuantificare a nevoilor de investiții în cadrul fiecăreia dintre prioritățile comune va necesita o elaborare suplimentară în timp util.

Tabelul MTP 10

Nevoile de investiții

Image 14

2.7.   Informații privind datoriile implicite și contingente

Planul trebuie să includă informații privind datoriile implicite și contingente cu un impact potențial ridicat asupra bugetelor publice [articolul 13 litera (g)]. Acestea ar putea include în special garanțiile guvernamentale, creditele neperformante și pasivele care decurg din funcționarea societăților publice, inclusiv amploarea acestora, și, în măsura posibilului, informații privind datoriile contingente în materie de dezastre, climă și natură. Având în vedere eterogenitatea situațiilor, prezentele orientări nu sugerează un tabel standard în acest scop.

2.8.   Raportarea în cazul unei proceduri de dezechilibru excesiv

Statul membru pentru care este deschisă o procedură de dezechilibru excesiv în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 prezintă un plan revizuit, care va servi, de asemenea, drept plan de acțiuni corective (articolul 31) (30). Planul trebuie apoi să stabilească măsurile specifice de politică menite să abordeze dezechilibrele excesive – pe baza unei recomandări a Consiliului, care va include un calendar pentru acțiunile respective. Într-un astfel de caz, planul trebuie să includă un tabel suplimentar (Tabelul MTP 11), care să prezinte măsurile de politică specifice pentru abordarea dezechilibrelor excesive și calendarul pentru punerea în aplicare a acțiunilor respective, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011. Atunci când planul pe termen mediu servește, de asemenea, drept plan de măsuri corective, este esențial ca acesta să identifice în mod clar măsurile planului care abordează dezechilibrele excesive și modul în care – în opinia statului membru – planul respectă recomandarea Consiliului din cadrul procedurii de dezechilibru excesiv [articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1176/2011].

Tabelul MTP 11

Reforme și investiții pentru combaterea dezechilibrelor excesive (plan de măsuri corective)

Image 15

2.9.   Anexe care trebuie incluse în planurile pe termen mediu

Dacă este cazul, planul trebuie să includă – într-o anexă – traiectoria de referință sau informațiile tehnice transmise de Comisie [articolul 13 litera (b)]. După cum s-a explicat mai sus, atunci când planul prevede o traiectorie a cheltuielilor nete mai ridicată decât traiectoria de referință stabilită de Comisie, statul membru trebuie să furnizeze în planul său argumente economice solide și bazate pe date care să explice diferența.

După caz, planul trebuie să includă, de asemenea, o anexă cuprinzând avizul instituțiilor fiscal-bugetare naționale independente (IFI) cu privire la previziunile și ipotezele macroeconomice care stau la baza traiectoriei cheltuielilor nete [articolul 11 alineatul (2)]. Statele membre pot solicita IFI în cauză să emită acest aviz, acordând IFI suficient timp pentru a acționa în acest sens. Începând cu 1 mai 2032, IFI în cauză ar trebui să emită un astfel de aviz, cu condiția să aibă o capacitate suficientă.

PARTEA B

CERINȚE ÎN MATERIE DE INFORMARE PENTRU RAPOARTELE ANUALE PRIVIND PROGRESELE ÎNREGISTRATE

3.   Introducere

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate (Annual Progress Reports - APR) sunt documente esențiale pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor Consiliului care aprobă planurile bugetar-structurale pe termen mediu. Acestea trebuie să prezinte date privind rezultatele și să descrie etapele de punere în aplicare parcurse sau în curs de desfășurare. Rapoartele trebuie să cuprindă informații cu privire la cheltuielile nete, indicând dacă a fost respectată traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în recomandarea sa, precum și informații cu privire la punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor considerate de Consiliu ca justificând o prelungire a perioadei de ajustare, și, în sens mai larg, cu privire la punerea în aplicare a reformelor, a investițiilor și a inițiativelor de politică ale statelor membre (31). Rapoartele furnizează, de asemenea, informații actualizate cu privire la măsurile care au fost incluse în bugetele anuale, cum ar fi detalii despre măsurile discreționare privind veniturile și impactul bugetar estimat al acestora. În plus, rapoartele anuale privind progresele înregistrate actualizează unele previziuni macroeconomice. Tabelele din rapoartele anuale privind progresele înregistrate sunt aliniate cât mai mult posibil la tabelele prevăzute în planurile pe termen mediu.

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate nu revizuiesc angajamentele politice centrale din planurile pe termen mediu. Angajamentele politice centrale sunt aprobate de Consiliu și sunt menționate în mod specific în recomandarea Consiliului. Deși rapoartele anuale privind progresele înregistrate sunt documente administrative și factuale fundamental retrospective, statele membre le pot utiliza, de asemenea, pentru a anunța noi inițiative de politică relevante, în special în domeniul reformelor structurale și al investițiilor.

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate reprezintă o contribuție esențială pentru mai multe procese din cadrul semestrului european de coordonare a politicilor economice. Continuând practica programelor naționale de reformă, rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să raporteze cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, combaterea dezechilibrelor macroeconomice, progresele înregistrate în implementarea Pilonului european al drepturilor sociale (inclusiv obiectivele naționale pentru 2030 privind ocuparea forței de muncă, competențele și reducerea sărăciei), obiectivele de dezvoltare durabilă și progresele înregistrate în ceea ce privește răspunsul la celelalte priorități comune ale UE (32). Pe durata de viață a Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), rapoartele trebuie să includă, de asemenea, informații cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a oricăreia dintre reformele și investițiile din planul de redresare și reziliență incluse în planurile pe termen mediu (a se vedea secțiunea 4.6).

În spiritul asumării responsabilității la nivel național, prezentele orientări nu sugerează o structură-tip strictă pentru rapoartele anuale privind progresele înregistrate. Statele membre sunt libere să decidă cu privire la prezentarea exactă și la nivelul de detaliu al rapoartelor anuale privind progresele înregistrate (statele membre pot avea nevoi diferite în funcție de obiectivele lor naționale), cu condiția ca rapoartele anuale privind progresele înregistrate să conțină informațiile prevăzute de regulament. Pentru a sprijini statele membre în elaborarea rapoartelor anuale privind progresele înregistrate, prezentele orientări oferă o imagine de ansamblu a elementelor care trebuie incluse și care sunt indispensabile pentru evaluarea corespunzătoare de către Comisie a conformității cu regulamentul, precum și modele pentru tabelele care raportează informațiile solicitate.

4.   Informațiile care trebuie incluse în rapoartele anuale privind progresele înregistrate

Rapoartele trebuie să prezinte date privind rezultatele și să descrie etapele de punere în aplicare parcurse sau în curs de desfășurare. În principiu, rapoartele anuale priind progresele înregistrate trebuie să se concentreze asupra anului precedent, acoperind perioada de timp scursă de la raportul anterior sau de la prezentarea planului pe termen mediu (33). În același timp, având în vedere posibilitatea revizuirii datelor și a altor informații, tabelele prevăzute în rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să acopere întreaga perioadă de la prezentarea planului pe termen mediu. În consecință, în această parte a orientărilor, potrivit convenției din tabele, anul T este anul de prezentare a raportului anual privind progresele înregistrate (anul raportului anual privind progresele înregistrate). Numărul de ani de punere în aplicare cuprinși în raport este reflectat în tabele de „T-X”, reprezentând anul de referință utilizat în recomandarea Consiliului  (34). De exemplu, dacă planul pe termen mediu este prezentat în toamna anului 2024, atunci rapoartele anuale privind progresele înregistrate pentru anii următori vor indica întotdeauna date începând din 2023.

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să furnizeze informații despre progresele realizate în punerea în aplicare a traiectoriei cheltuielilor nete stabilite de Consiliu în recomandarea sa (secțiunea 4.2). De asemenea, raportul trebuie să prezinte mai multe detalii privind evoluțiile macroeconomice și externe (secțiunea 4.3), precum și evoluțiile bugetare (secțiunea 4.4).

În plus, raportul trebuie să prevadă implementarea măsurilor de politică ce pun în aplicare recomandările specifice fiecărei țări, prioritățile comune ale Uniunii, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale, și obiectivele de dezvoltare durabilă. În special, Comisia trebuie să raporteze cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor în materie de reformă și de investiții care stau la baza unei prelungiri a perioadei de ajustare bugetară, dacă este cazul; precum și punerea în aplicare a oricăror alte reforme și investiții din planul pe termen mediu pentru a răspunde priorităților comune ale Uniunii și recomandărilor specifice fiecărei țări (secțiunea4.6). Anexele cuprinzătoare trebuie să ofere mai multe detalii cu privire la implementarea măsurilor de politică menite să pună în aplicare principiile Pilonului european al drepturilor sociale și prioritățile comune ale Uniunii, precum și cu privire la măsurile de politică pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (secțiunea 4.8).

După caz, raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să precizeze și modul în care statul membru a răspuns recomandărilor și deciziilor din cadrul altor procese – în conformitate cu cerințele aplicabile. În practică, acest lucru înseamnă că diferite fluxuri de raportare sunt integrate într-un singur document – aportul anual privind progresele înregistrate – ori de câte ori calendarele se aliniază suficient. O astfel de raportare poate viza, printre altele, modul în care statul membru răspunde recomandărilor sau deciziilor din cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive (PDE) (35), recomandărilor din cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice sau avertismentelor Comisiei sau recomandărilor Consiliului în temeiul articolului 121 alineatul (4) din TFUE. În cazul unei proceduri aplicabile deficitelor excesive, raportul anual trebuie să explice modul în care evoluțiile bugetare raportate în tabelele standard sunt corelate cu traiectoria de ajustare în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive. În cazul unei proceduri de dezechilibru excesiv, raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să includă un tabel suplimentar care să constituie raportul privind progresele înregistrate în ceea ce privește planul de măsuri corective (a se vedea secțiunea 4.7).

4.1.   Procesul de consultare

După caz, raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să furnizeze informații cu privire la discuțiile purtate cu părțile interesate relevante în legătură cu raportul privind progresele înregistrate [articolul 21 alineatul (5)]. Raportul trebuie să furnizeze informații în cazul în care statul membru a solicitat instituției fiscal-bugetare independente să furnizeze o evaluare a conformității datelor privind rezultatele bugetare din raport cu traiectoria cheltuielilor nete (articolul 23). De asemenea, raportul trebuie să cuprindă, după caz, informații cu privire la implicarea principalilor actori instituționali și a altor părți interesate relevante (parlamentul național, autoritățile regionale/locale, partenerii sociali și părțile interesate din sfera societății civile) în pregătirea și punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor.

4.2.    Informații privind respectarea traiectoriei cheltuielilor nete

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să furnizeze informații despre progresele realizate în punerea în aplicare a traiectoriei cheltuielilor nete stabilite în recomandarea Consiliului. Tabelul APR 1a reamintește recomandarea respectivă, precum și datele privind rezultatele pentru anul (anii) precedent (precedenți) și previziunile pentru anul în curs și pentru anul următor. Tabelul APR 1a conține informații de bază pentru a evalua dacă traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în recomandarea sa este respectată. Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să cuantifice și să explice orice abatere ascendentă (reală sau din previziuni) (36) de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în recomandarea sa. Datele privind cheltuielile nete din tabelul APR 1a sunt completate de un tabel recapitulativ care rezumă rezultatele și previziunile pentru principalele variabile bugetare (tabelul APR 1b). În special, tabelul reunește principalele variabile care sunt raportate în tabelul APR 4. Datele din rapoartele anuale privind progresele înregistrate, în special tabelul APR 1, vor fi utilizate pentru contul de control creat și gestionat de Comisie pentru a urmări abaterile descendente cumulate ale cheltuielilor nete observate în raport cu traiectoria cheltuielilor nete, astfel cum a fost stabilită de Consiliu [articolul 22 alineatul (2)]. Comisia va face publice periodic (cel puțin o dată pe an) contul de control pentru fiecare stat membru.

Tabelul APR 1a

Referință operațională unică pentru supravegherea bugetară

Image 16

Tabelul APR 1b

Principalele variabile

Image 17

Observație:

Principalele variabile prezentate în tabelul APR 1b nu constituie elementul central al planului pe termen mediu. Referința operațională unică pentru supravegherea bugetară este exprimată ca rate de creștere a cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național (a se vedea tabelul APR 1a).

4.3.   Evoluții macroeconomice

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să includă informații cu privire la evoluțiile macroeconomice și externe pe parcursul punerii în aplicare a planului. Tabelele trebuie să includă proiecții până în anul T, în timp ce proiecțiile pentru anul T+1 sunt opționale. Tabelele privind evoluțiile macroeconomice și evoluțiile externe trebuie să conțină cele mai recente previziuni disponibile (37).

Tabelul APR 2

Evoluții macroeconomice

Image 18

Tabelul APR 3

Evoluții externe

Image 19

4.4.   Evoluții bugetare

Traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu în recomandarea sa constituie referința operațională unică pentru supravegherea bugetară în cursul etapei de punere în aplicare. Ratele recomandate anuale (și, prin urmare, cumulate) constituie constrângerea bugetară care încadrează politica bugetară națională în cursul orizontului temporal al planului. Prin urmare, creșterea cheltuielilor nete este singura referință operațională pentru evaluarea existenței unei abateri și pentru declanșarea acțiunilor de asigurare a respectării normelor. Rapoartele anuale privind progresele înregistrate ar putea informa cu privire la orice datorii contingente care s-au materializat, precum și cu privire la orice noi datorii contingente considerate relevante, inclusiv cu privire la climă și natură.

Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să includă proiecții bugetare pentru T și, opțional, pentru T + 1. Cifrele pentru T și T+1 nu sunt normative – acestea sunt previziuni care țin seama de politicile anunțate în mod credibil și suficient de detaliat la momentul prezentării raportului anual privind progresele înregistrate, și nu de obiectivele de politică. Aceste cifre pentru T și T+1 pot contribui la identificarea timpurie a abaterilor de la traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu.

Raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să indice măsurile discreționare privind veniturile și măsurile one-off care au contribuit la rezultatele și proiecțiile bugetare. Raportarea cu privire la măsurile privind cheltuielile este opțională. Spre deosebire de planurile pe termen mediu, raportarea măsurilor discreționare privind veniturile și a măsurilor one-off trebuie să fie exhaustivă pentru orizontul de timp până în anul T (tabelul APR 5), deoarece aceste informații sunt indispensabile pentru calcularea cheltuielilor nete și a ratelor de creștere respective. În plus, pentru un calcul exact al abaterilor cumulate din contul de control, statele membre trebuie să furnizeze o imagine completă și actualizată în seriile succesive de rapoarte anuale privind progresele înregistrate. În special, acest lucru implică faptul că statele membre trebuie, de asemenea, să furnizeze estimări revizuite privind impactul măsurilor de politică raportate anterior în proiectele lor de planuri bugetare (pentru statele membre din zona euro) sau în rapoartele anuale anterioare privind progresele înregistrate. Raportarea cu privire la măsurile privind cheltuielile (altele decât cele one-off) poate fi, de asemenea, inclusă, dar este opțională, deoarece astfel de informații nu sunt necesare pentru calcularea cheltuielilor nete. Măsurile cu un impact bugetar estimat de peste 0,1 % din PIB trebuie descrise în detaliu, în timp ce măsurile cu un impact bugetar sub acest prag trebuie identificate, iar impactul lor bugetar agregat se impune a fi indicat. În plus, orice măsuri cu caracter excepțional (atât venituri, cât și cheltuieli) incluse în raportul anual privind progresele înregistrate trebuie identificate și explicate. Ipotezele de bază utilizate pentru estimarea impactului bugetar al fiecărei măsuri (de exemplu, elasticitățile sau evoluția bazei de impozitare) trebuie, de asemenea, să fie descrise în mod corespunzător. Fiecare măsură cu impact incremental asupra conturilor pentru anul T trebuie raportată în toamna T-1, când este elaborat bugetul, și revizuită, după caz, în primăvara T și toamna T în timpul execuției bugetare și în primăvara T+1. După raportarea din primăvara T+1, serviciile Comisiei vor considera evaluarea măsurilor discreționare privind veniturile (și a măsurilor one-off) care afectează anul T ca având caracter stabil, cu excepția cazului în care există motive specifice pentru o nouă revizuire (acest fapt poate surveni, de exemplu, în cazul unor revizuiri semnificative ale datelor privind conturile naționale cu efect pe mai mulți ani).

Trebuie remarcat faptul că măsurile privind cheltuielile și veniturile sunt tratate în mod diferit. După cum s-a arătat mai sus, noul cadru de guvernanță economică nu are nicio influență asupra măsurilor privind veniturile în detrimentul măsurilor privind cheltuielile sau viceversa. Cu toate acestea, deși rezultatul măsurilor legate de cheltuieli (creșterea sau reducerea cheltuielilor sau transferul creditelor bugetare de la anumite categorii de cheltuieli la altele) se reflectă, în cele din urmă, în mai multe variabile ale cheltuielilor pe care institutele naționale de statistică și Eurostat le compilează, măsurile discreționare privind veniturile trebuie estimate ex ante atunci când se elaborează bugetele naționale (și în proiectele de planuri bugetare pentru statele membre din zona euro), în timpul punerii în aplicare și ex post. Rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie, de asemenea, să includă informații cu privire la cheltuielile naționale pentru cofinanțarea programelor finanțate de Uniune și la elementele ciclice ale ajutorului de șomaj (în tabelul APR 4) (38).

Tabelul APR 4

Evoluții bugetare

Image 20

Observații:

Rândul 30 „Creșterea cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național” poate fi calculat utilizându-se următoarea formulă:
Formula
, unde e t este creșterea cheltuielilor primare nete finanțate la nivel național (tabelul APR 4, rândul 30) pentru anul t,
Formula
și
Formula
sunt cheltuieli primare nete finanțate la nivel național (înainte de măsurile privind veniturile) ca pondere din PIB în anii t și, respectiv, t-1 (tabelul APR 4, rândul 29),
Formula
sunt măsurile privind veniturile ca pondere din PIB în anul t (tabelul APR 4 rândul 10) și g t reprezintă rata de creștere a PIB-ului nominal în anul t (tabelul APR 2, rândul 3).

Tabelul APR 5

Impactul estimat al măsurilor discreționare privind cheltuielile și veniturile

Image 21

Observație:

cu excepția măsurilor finanțate de UE. Măsurile trebuie raportate sub formă de creșteri. Măsurile one-off trebuie întotdeauna înregistrate ca având un efect de +/- X în anul primului impact bugetar și de -/+ X în anul următor; cu alte cuvinte, impactul general asupra nivelului veniturilor sau al cheltuielilor din doi ani consecutivi trebuie să fie zero. Atât creșterile (scăderile) cheltuielilor, cât și ale veniturilor trebuie raportate cu semn pozitiv (negativ).

4.5.   Granturi și împrumuturi în cadrul MRR

Pe durata de viață a MRR, rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să continue raportarea cheltuielilor și a altor costuri finanțate prin granturi și împrumuturi MRR.

Tabelul APR 6

Granturi în cadrul MRR

Image 22

Tabelul APR 7

Împrumuturi în cadrul MRR

Image 23

4.6.   Informații privind reformele și investițiile

Pentru țările cu o perioadă de ajustare prelungită de până la șapte ani, rapoartele anuale privind progresele înregistrate trebuie să raporteze în mod specific cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor în materie de reformă și de investiții care stau la baza prelungirii, astfel cum sunt enumerate în recomandarea Consiliului. Statul membru trebuie să respecte în mod satisfăcător setul de angajamente în materie de reforme și de investiții care stau la baza prelungirii, în caz contrar Consiliul putând recomanda o traiectorie revizuită a cheltuielilor nete cu o perioadă de ajustare mai scurtă, pe baza unei recomandări a Comisiei (articolul 20). În tabelul APR 8, statele membre trebuie să raporteze cu privire la stadiul punerii în aplicare a fiecăreia dintre etapele de punere în aplicare (în curs, întârziate, finalizate sau nefinalizate). Pentru fiecare etapă care este finalizată, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie să explice motivul pentru care statul membru consideră că această etapă este finalizată – în conformitate cu indicatorii și obiectivul său. Pentru fiecare etapă care nu este încă finalizată, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie să explice situația actuală în raport cu calendarul prevăzut în recomandarea Consiliului. Orice întârziere trebuie raportată cu explicații detaliate, inclusiv dacă există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare până la termenul prevăzut în recomandarea Consiliului. În mod similar, în cazul în care orice reformă sau investiție a fost ajustată față de structura convenită inițial, precum și în cazul oricăror regrese, inversări sau nefinalizări, rapoartele trebuie să conțină explicații detaliate (39). Comisia va evalua explicația furnizată și ar putea solicita explicații suplimentare și/sau ar putea lua măsuri suplimentare.

Tabelul APR 8

Progresele înregistrate în ceea ce privește reformele și investițiile care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare

Image 24

Observații:

Cu excepția coloanei „statutul etapei”, coloanele trebuie să repete informațiile incluse în recomandarea Consiliului. Coloana „MRR/AP” ar trebui să menționeze „MRR” dacă reforma/investiția este sprijinită sub egida planului de redresare și reziliență al statului membru, „AP” dacă reforma/investiția face parte, de asemenea, din acordul de parteneriat al statului membru și, în caz contrar, să rămână necompletată. În cazul reformelor și investițiilor care decurg din MRR, coloana „MRR/AP” trebuie să includă, în plus, o trimitere la măsurile din respectiva decizie de punere în aplicare a Consiliului. „Data planificată a punerii în aplicare” trebuie să corespundă „datei planificate a punerii în aplicare” pentru fiecare etapă, astfel cum este inclusă în recomandarea Consiliului de aprobare a planului pe termen mediu. În conformitate cu categoriile de raportare din FENIX, „statutul etapei” pentru fiecare etapă trebuie să indice dacă etapa este „în curs” (etapa este în curs de finalizare până la data planificată a punerii în aplicare), „întârziată” (etapa va fi finalizată după data planificată a punerii în aplicare, care nu a trecut încă la momentul raportării), „finalizată” (etapa a fost finalizată) sau „nu a fost finalizată” (data planificată a punerii în aplicare a trecut până la momentul raportării, dar etapa se confruntă cu întârzieri sau poate/nu va fi finalizată).

Rapoartele trebuie să cuprindă informații cu privire la punerea în aplicare a altor reforme și investiții incluse în planul pe termen mediu. Rapoartele trebuie să includă tabelul APR 9, care cuprinde reformele și investițiile enumerate în planurile pe termen mediu care sunt menite să contribuie la abordarea priorităților comune ale Uniunii și a recomandărilor specifice fiecărei țări (40). Întrucât planul pe termen mediu descrie acțiunile întreprinse de statul membru în cauză pentru corectarea dezechilibrelor în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice dând curs recomandărilor relevante specifice fiecărei țări, rapoartele trebuie, de asemenea, să includă informații cu privire la progresele înregistrate în combaterea acestor dezechilibre (41). Raportarea cu privire la toate măsurile care dau curs recomandărilor specifice fiecărei țări trebuie, de asemenea, să aibă loc în continuare prin intermediul interfeței CeSaR (42). Din motive de transparență, raportul de sinteză privind punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, generat de CeSaR, trebuie anexat la rapoartele anuale privind progresele înregistrate (a se vedea tabelul I din anexa la prezentele orientări). Textul rapoartelor trebuie să se concentreze asupra acelor măsuri în cazul cărora au fost întreprinse noi acțiuni de politică de la prezentarea celui mai recent raport anual privind progresele înregistrate – evitând repetarea evoluțiilor deja raportate anterior. În special, atunci când o investiție sau o reformă este marcată recent ca fiind „finalizată”, „întârziată” sau „nefinalizată” în tabelul APR 9, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie să includă o scurtă explicație de sine stătătoare a schimbării statutului. Mai multe detalii relevante trebuie incluse în text numai în măsura în care acestea nu sunt deja raportate în baza de date CeSaR. În cazul întârzierilor, al ajustărilor sau al situațiilor de nefinalizare, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie, de asemenea, să explice modul în care statul membru intenționează să atingă în continuare obiectivele care urmează să fie abordate prin reforme și investiții.

Tabelul APR 9

Progrese înregistrate în ceea ce privește reformele și investițiile

Image 25

Observații:

Coloana „MRR/AP” trebuie să menționeze „MRR” dacă reforma/investiția face, de asemenea, parte din planul de redresare și reziliență al statului membru, „AP” dacă reforma/investiția este sprijinită sub egida acordului de parteneriat al statului membru și, în caz contrar, să rămână necompletată. În cazul reformelor și investițiilor care decurg din MRR, coloana „MRR/AP” trebuie să includă, în plus, o trimitere la măsurile din respectiva decizie de punere în aplicare a Consiliului. În conformitate cu categoriile de raportare din FENIX, „statutul” trebuie să indice dacă investiția sau reforma este „în curs” (reforma/investiția urmează să fie finalizată conform planificării), „întârziată” (reforma/investiția va fi finalizată mai târziu decât s-a planificat, iar data planificată de finalizare nu a trecut încă la momentul raportării), „finalizată” (reforma/investiția a fost finalizată) sau „nefinalizată” (data planificată a finalizării a trecut până la momentul raportării, dar reforma/investiția înregistrează întârzieri și poate/nu va fi finalizată), statele membre selectând categoria care – în opinia lor – corespunde cel mai bine situației actuale.

Pe durata de viață a MRR, punerea în aplicare a oricăror reforme și investiții din PRR incluse în planurile pe termen mediu trebuie, de asemenea, să fie menționată în rapoartele privind progresele înregistrate (articolul 36) (43). Monitorizarea acestor angajamente în materie de reformă și de investiții va continua, în orice caz, să aibă loc în contextul MRR. O raportare mai detaliată cu privire la punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor din planul de redresare și reziliență decât cele incluse în tabelul APR 8 și în tabelul APR 9 trebuie să fie furnizată prin intermediul interfeței FENIX, ca parte a cererilor de plată și a raportării bianuale în temeiul articolului 27 din Regulamentul privind MRR. Statele membre sunt invitate să anexeze la raportul privind progresele înregistrate un raport de sinteză extras din interfața FENIX — incluzând cele mai recente informații din rapoartele bianuale din cadrul MRR (a se vedea tabelul II din anexa la prezentele orientări) (44). Pentru reformele și investițiile cuprinse în tabelul APR 8 și tabelul APR 9, testul rapoartelor trebuie să se concentreze asupra acelor măsuri în cazul cărora s-au întreprins noi acțiuni de politică de la prezentarea celui mai recent raport anual privind progresele înregistrate (sau, în cazul primului raport, de la prezentarea planului pe termen mediu) — evitând repetarea inutilă a evoluțiilor deja raportate anterior. Atunci când o investiție sau o reformă este marcată ca fiind „finalizată”, „întârziată” sau „nefinalizată” în raportul anual privind progresele înregistrate, textul trebuie să includă o explicație de sine stătătoare, dar succintă. Pe lângă explicația succintă, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie să acopere doar detalii suplimentare (privind reformele sau investițiile finalizate, întârziate sau nefinalizate care justifică o prelungire), în măsura în care aceste informații nu sunt deja furnizate prin interfața FENIX – în conformitate cu abordarea adoptată pentru raportarea CeSaR de mai sus.

4.7.   Raportarea în cazul unei proceduri de dezechilibru excesiv

În cazul unei proceduri de dezechilibru excesiv în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să raporteze cu privire la punerea în aplicare a măsurilor de politică menite să remedieze dezechilibrele excesive (tabelul APR 10). În cazul deschiderii procedurii de dezechilibru excesiv, planul pe termen mediu revizuit ține, de asemenea, locul planului de măsuri corective prevăzut în cadrul procedurii de dezechilibru excesiv [articolul 31 alineatul (3)]. Planul trebuie apoi să stabilească măsurile specifice de politică menite să abordeze dezechilibrele excesive – pe baza unei recomandări a Consiliului, care include un calendar pentru acțiunile respective. Pentru fiecare dintre aceste acțiuni, raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să indice progresele înregistrate, în special de la ultimul raport anual privind progresele înregistrate (sau, în cazul primului raport anual privind progresele înregistrate, de la prezentarea planului pe termen mediu) și să explice dacă acestea sunt în curs, întârziate, finalizate sau nefinalizate. Pentru fiecare acțiune care este finalizată, textul raportului anual privind progresele înregistrate trebuie să justifice motivul pentru care statul membru consideră că această reformă sau investiție este finalizată – în conformitate cu obiectivul său. Pentru fiecare acțiune întârziată sau nefinalizată, textul raportului privind progresele înregistrate trebuie să explice (i) de ce a avut loc întârzierea sau nefinalizarea, (ii) dacă au existat circumstanțe obiective care pot explica aceste întârzieri, (iii) care sunt planurile pentru recuperarea întârzierilor sau pentru compensarea nefinalizării, precum și care este calendarul relevant și (iv) să descrie orice alte eforturi întreprinse care contribuie în mod suficient la obiectivul acțiunii problematice. În vreme ce raportul anual privind progresele înregistrate ar furniza un bilanț anual, monitorizarea și raportarea aferentă referitoare la procedura de dezechilibru excesiv pot avea loc, de asemenea, în afara contextului raportului anual privind progresele înregistrate.

Tabelul APR 10

Progresele înregistrate în ceea ce privește reformele și investițiile pentru combaterea dezechilibrelor excesive (plan de măsuri corective)

Image 26

4.8.   Anexe care trebuie incluse în rapoartele privind progresele înregistrate

Rapoartele privind progresele înregistrate trebuie să includă o raportare suficient de cuprinzătoare cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor de politică în vederea îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare durabilă, punerii în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și ca răspuns la celelalte priorități comune ale UE  (45) . Se recomandă includerea acestor informații în anexe, dar statele membre pot alege, de asemenea, să integreze aceste informații în raportul anual privind progresele înregistrate. Aceste informații trebuie să vină în completarea raportării privind punerea în aplicare a reformelor și a investițiilor, abordată mai sus. Ele trebuie să ofere o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare a răspunsului politic al statului membru la principalele provocări societale și în materie de ocupare a forței de muncă, educație și competențe (astfel cum au fost identificate în cel mai recent raport de țară și în raportul comun privind ocuparea forței de muncă, inclusiv în analiza Comisiei privind riscurile la adresa convergenței sociale ascendente), care contribuie la realizarea principiilor Pilonului european al drepturilor sociale. Această imagine de ansamblu trebuie completată cu informații care trebuie furnizate în tabelul III din anexa la prezentele orientări. De asemenea, anexele ar trebui să includă o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare a investițiilor și reformelor puse în aplicare din planurile naționale privind energia și clima ale statelor membre, diferențiate prin cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice (decarbonizare, eficiență energetică, securitate energetică, piața internă a energiei, cercetare, inovare și competitivitate), precum și prin impactul lor (estimat) asupra decarbonizării, după caz. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, anexele la raportul anual privind progresele înregistrate trebuie să includă trimiteri la rapoartele bienale din cadrul planurilor naționale privind energia și clima – având în vedere relevanța acestora pentru prioritatea comună a UE privind tranziția verde și energetică și pentru foile de parcurs strategice naționale privind deceniul digital – sau la orice document mai recent de raportare cu privire la politicile și măsurile relevante. În respectivele anexe, statele membre sunt, de asemenea, încurajate să raporteze cu privire la impactul specific al măsurilor de politică în domeniul climei și al măsurilor luate pentru atingerea țintelor și obiectivelor deceniului digital în contextul angajamentelor asumate în cadrul planurilor structurale bugetare pe termen mediu. În ceea ce privește raportarea cu privire la progresele înregistrate în direcția tranziției digitale, statele membre trebuie să asigure coerența cu raportarea progreselor digitale către Comisie în sensul indicelui economiei și societății digitale (DESI) și al monitorizării deceniului digital. În plus, statele membre sunt încurajate să facă trimiteri, în aceste anexe, la cele mai recente date transmise Comisiei privind punerea în aplicare a fondurilor politicii de coeziune, precum și să raporteze cu privire la progresele înregistrate în abordarea principalelor disparități evidențiate în contextul semestrului european.

CeSaR va continua să fie utilizat pentru a monitoriza punerea în aplicare de către statele membre a recomandărilor specifice fiecărei țări în contextul semestrului european. Raportul de sinteză generat de CeSaR privind punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări (a se vedea tabelul I din anexa la orientări) trebuie anexat la raportul privind progresele înregistrate. În mod similar, pe durata de viață a MRR, statele membre sunt invitate să anexeze raportul de sinteză extras din FENIX (a se vedea tabelul II din anexa la prezentele orientări).


(1)  Statele membre pot solicita asistență prin intermediul instrumentului de sprijin tehnic pentru consolidarea capacităților și a expertizei în domeniile de gestionare a finanțelor publice relevante pentru elaborarea planurilor lor. Acestea ar putea include, printre altele, practici bugetare pe termen mediu, analize ale cheltuielilor, analiza sustenabilității datoriei și elaborarea de statistici bugetare și macroeconomice.

(2)  A se vedea articolul 2 alineatul (2) din regulament.

(3)  În conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din regulament, Comisia va crea un cont de control pentru a ține evidența abaterilor cumulate, în sens ascendent și în sens descendent, ale cheltuielilor nete observate în raport cu traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, și care va porni de la zero după aprobarea de către Consiliu a unui nou plan bugetar-structural pe termen mediu.

(4)  Atunci când un plan este prezentat aproximativ în același timp cu proiectul de buget anual pentru anul următor, cifrele raportate în plan ar trebui să fie în concordanță cu detaliile stabilite în proiectul de buget anual.

(5)  În cazul în care un plan este prezentat la începutul unui an, de exemplu în perioada ianuarie-martie a anului T, înainte ca datele privind rezultatele pentru anul T-1 să fie publicate de Eurostat și de institutele naționale de statistică, este oportun ca ratele de creștere cumulate să se raporteze la nivelurile înregistrate în anul T-2. În astfel de cazuri, anul de referință al tabelelor menționate în prezentele orientări ar trebui să fie T-2 (în loc de T-1).

(6)  Planul ar trebui să indice data-limită a datelor și a altor informații luate în considerare pentru proiecțiile macroeconomice și bugetare și să utilizeze cele mai recente date publicate disponibile la data-limită respectivă.

(7)  În conformitate cu articolul 15 alineatul (1), orizontul de timp al planului ar putea fi mai redus în unele cazuri: „ Cu cel puțin 12 luni înainte de încheierea planului bugetar-structural național pe termen mediu în curs, un stat membru poate solicita să prezinte Comisiei un plan bugetar-structural național pe termen mediu revizuit înainte de sfârșitul perioadei la care se referă planul bugetar-structural național pe termen mediu în cazul în care există circumstanțe obiective care împiedică punerea în aplicare a acestuia. În acest caz, planul bugetar-structural național pe termen mediu revizuit acoperă perioada rămasă până la sfârșitul duratei inițiale a planului. ”

(8)  Dacă este disponibil, avizul instituției fiscal-bugetare independente ar trebui să fie anexat la prezentarea planului pe termen mediu către Comisie (a se vedea secțiunea 2.9).

(9)  În cazul în care un plan este prezentat la începutul unui an, de exemplu în perioada ianuarie-martie a anului T, anul T poate constitui, de asemenea, primul an de ajustare bugetară, iar în acest caz planul ar angaja rate de creștere a cheltuielilor nete pentru T – T+3.

(10)  Ținând seama de impactul excepțional al șocurilor economice recente și de incertitudinea actuală asupra estimărilor privind creșterea potențială, statele membre pot utiliza serii mai stabile decât cele care rezultă din metodologia convenită de comun acord pentru primul grup de planuri, cu condiția să fie justificată în mod corespunzător de argumente economice, iar creșterea cumulată pe parcursul perioadei pentru care se fac previziunile să rămână, în linii mari, aliniată (articolul 36).

(11)  Serviciile Comisiei pot solicita în continuare detalii tehnice cu privire la astfel de variabile în contextul altor procese, cum ar fi schimburile tehnice cu statele membre, ca parte a previziunilor Comisiei.

(12)  Abaterile de la traiectoria cheltuielilor nete recomandată de Consiliu vor fi înregistrate în contul de control gestionat de Comisie.

(13)  Statele membre care solicită o excepție de la dispozitivul de siguranță privind interzicerea concentrării la sfârșitul perioadei [articolul 36 alineatul (1) litera e)] trebuie, de asemenea, să raporteze cu privire la cheltuielile planificate finanțate prin împrumuturi din MRR.

(14)  Este important să se țină seama de diferențele în ceea ce privește natura cifrelor privind deficitul global și datoria din planurile pentru anii de până la T+4, față de cele din previziunile Comisiei, atunci când se compară cifrele respective. În previziunile Comisiei, personalul Comisiei include numai impactul măsurilor care sunt suficient de detaliate și anunțate în mod credibil. În planuri se impune doar cuantificarea ajustărilor bugetare (în timp ce orice cuantificare a politicilor detaliate privind veniturile și cheltuielile are caracter opțional). Cu alte cuvinte, proiecțiile bugetare din planuri se bazează pe o ajustare bugetară chiar înainte de specificarea și anunțarea unor măsuri detaliate.

(15)  Prin construcție, datele referitoare la măsurile discreționare privind cheltuielile nu sunt necesare pentru calcularea indicatorului de creștere a cheltuielilor nete. Cheltuielile nete se calculează pe baza evoluției cheltuielilor totale, excluzând măsurile privind veniturile. Din acest motiv, măsurile privind veniturile sunt incluse în mod explicit în tabelele de raportare. Totuși, acest lucru nu înseamnă că noul cadru are o preferință intrinsecă pentru ajustarea prin intermediul veniturilor sau al cheltuielilor. Aceasta rezultă pur și simplu din modul în care sunt definite cheltuielile nete (și anume cheltuielile excluzând măsurile discreționare privind veniturile).

(16)  Regulamentul (UE) 2021/1060 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2021 de stabilire a dispozițiilor comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă și Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și de stabilire a normelor financiare aplicabile acestor fonduri, precum și Fondului pentru azil, migrație și integrare, Fondului pentru securitate internă și Instrumentului de sprijin financiar pentru managementul frontierelor și politica de vize (JO L 231, 30.6.2021, p. 159).

(17)  Eurostat și comunitatea statistică, în strânsă cooperare cu autoritățile bugetare naționale, vor stabili un cadru pentru raportarea de către statele membre a datelor statistice privind cofinanțarea națională a programelor finanțate de Uniune, necesare pentru punerea în aplicare a regulamentului și care nu sunt încă colectate de Eurostat la momentul publicării prezentei comunicări. Statele membre se pot baza inițial pe estimări, până la stabilirea cadrului pentru colectarea și furnizarea acestor date.

(18)  Previziunile și ipotezele care stau la baza traiectoriilor de referință sunt comunicate de Comisie împreună cu traiectoriile de referință.

(19)  În conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) și litera (b), Comisia transmite ipotezele sale de bază tuturor statelor membre – ca parte a orientărilor sale prealabile.

(20)  A se vedea convenția de la începutul secțiunii 2.

(21)  Aceste previziuni și ipoteze sunt incluse în tabelele furnizate de Comisie.

(22)  Recomandările specifice fiecărei țări trebuie considerate „relevante” atât timp cât statul membru nu a realizat încă progrese „complete” sau „substanțiale” în ceea ce privește punerea lor în aplicare în sensul exercițiului de supraveghere din cadrul semestrului european.

(23)  În temeiul articolului 13 litera (c) din regulament, planul trebuie să explice modul în care va aborda următoarele priorități comune ale Uniunii: (i) o tranziție verde și digitală echitabilă, inclusiv coerența cu Legea europeană a climei; (ii) reziliența socială și economică, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale; (iii) securitatea energetică; precum și (iv) după caz, consolidarea capabilităților de apărare.

(24)  Toate statele membre pot solicita asistență pentru proiectare și punere în aplicare prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic.

(25)  A se vedea secțiunile 2.3 și 2.4 de mai sus referitoare la modul în care impactul reformelor și al investițiilor trebuie sau nu încorporat în proiecțiile privind PIB-ul potențial.

(26)  Fiecare dintre angajamentele în materie de reformă și de investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare trebuie să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 14 alineatul (3), inclusiv să fie suficient de detaliat, concentrat la începutul perioadei, limitat în timp și verificabil.

(27)  Durata perioadei de referință pentru nivelul investițiilor pe termen mediu trebuie să fie ultimii 4 ani de dinaintea începerii planului pe termen mediu, cu excepția cazului în care planul susține utilizarea unui interval de timp diferit, pe baza unei justificări solide. Prin urmare, textul planului trebuie să raporteze această cifră.

(28)  În sensul prezentelor orientări, trimiterea la acordurile de parteneriat cuprinde programele din cadrul acordurilor de parteneriat, deoarece acestea oferă o imagine de ansamblu mai detaliată și actualizată a reformelor și a investițiilor.

(29)  Pentru a evita dubla raportare, reformele și investițiile cuprinse în tabelul MTP 8 nu trebuie incluse în tabelul MTP 9.

(30)  Într-o etapă ulterioară, ar putea fi necesare orientări suplimentare cu privire la cerințele unor astfel de planuri de acțiuni corective.

(31)  Pentru statele membre din zona euro, avizele Comisiei privind proiectele de planuri bugetare [articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 473/2013] vor contribui, de asemenea, la monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor Consiliului care aprobă planurile pe termen mediu.

(32)  Statele membre sunt, de asemenea, încurajate să raporteze cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a „înverzirii” bugetelor.

(33)  Pentru prima serie de rapoarte privind progresele înregistrate, care urmează să fie prezentate până la 30 aprilie 2025, statele membre sunt încurajate să raporteze cu privire la punerea în aplicare a politicilor care a avut loc începând cu programul național de reformă pentru 2023, inclusiv la respectarea recomandărilor specifice fiecărei țări pentru 2024.

(34)  Anul de referință din recomandarea Consiliului este ultimul an pentru care există date privind rezultatele disponibile la momentul recomandării.

(35)  De exemplu, în condițiile în care calendarul permite acest lucru, raportul poate integra în mod util raportul privind acțiunile efective întreprinse în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive.

(36)  Cifrele din previziuni pentru T și T + 1 din tabelul APR 1 nu sunt normative. Acestea trebuie să fie previziuni care să țină seama de politicile anunțate în mod credibil și suficient de detaliat la momentul prezentării rapoartelor anuale privind progresele înregistrate, și nu obiective de politică.

(37)  Trebuie furnizată data-limită a previziunilor.

(38)  Pentru definiția cofinanțării naționale a programelor finanțate de Uniune, a se vedea secțiunea 2.4.

(39)  În cazul în care există îndoieli, statele membre sunt încurajate să discute cu Comisia la nivel tehnic înainte de prezentarea raportului privind progresele înregistrate.

(40)  Pentru statele membre care beneficiază de o prelungire a perioadei de ajustare bugetară, tabelul APR 9 include alte reforme și investiții decât cele care justifică prelungirea, enumerate în recomandarea Consiliului de aprobare a planului pe termen mediu, cuprinse în tabelul APR 8.

(41)  În cazul unor dezechilibre excesive, a se vedea secțiunea următoare.

(42)  Interfața CeSaR poate fi accesată la adresa: https://webgate.ec.europa.eu/csr. Pe durata de viață a MRR, raportările efectuate prin intermediul CeSaR trebuie să se axeze pe abordarea recomandărilor specifice fiecărei țări care nu sunt acoperite de planurile de redresare și reziliență.

(43)  Informațiile furnizate în rapoartele anuale privind progresele înregistrate nu aduc atingere evaluării de către Comisie a conformității cu cerințele specifice din cadrul MRR. În cazul în care raportul anual privind progresele înregistrate indică modificări aduse măsurilor care au fost deja evaluate pozitiv în cadrul MRR, statele membre sunt invitate să informeze Comisia cu privire la astfel de modificări înainte de a-și prezenta raportul anual privind progresele înregistrate.

(44)  Trebuie anexat raportul de sinteză standard extras din interfața FENIX, care include toate reformele și investițiile din planul de redresare și reziliență (nu numai pe cele incluse în planurile bugetar-structurale pe termen mediu).

(45)  Este vorba despre următoarele priorități: (i) o tranziție verde și digitală echitabilă, inclusiv coerența cu Legea europeană a climei; (ii) reziliența socială și economică, inclusiv Pilonul european al drepturilor sociale; (iii) securitatea energetică; precum și (iv) după caz, consolidarea capabilităților de apărare.


ANEXĂ

Tabelul I

RAPORTAREA STATULUI MEMBRU EXTRASĂ DIN CeSaR

Recomandare. An. Nr.

Recomandare An Subparte Nr.: Textul recomandării specifice fiecărei țări


Măsuri

Intrare 1

 

Intrare 2

 

Observații

Intrare 1

 

Intrare 2

 

Situația actuală

Intrare 1

 

Intrare 2

 


Tabelul II

RAPORTAREA STATULUI MEMBRU EXTRASĂ DIN FENIX

(a se descărca din FENIX – opțional)

Subpartea din recomandarea specifică fiecărei țări

Denumirea măsurii

Denumirea obiectivului intermediar/țintei

Data scadenței (trimestru)

Statutul în FENIX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Tabelul III

RAPORTAREA CU PRIVIRE LA PUNEREA ÎN APLICARE A PILONULUI EUROPEAN AL DREPTURILOR SOCIALE: PRINCIPALELE MĂSURI ȘI IMPACTUL ESTIMAT AL ACESTORA

Principiul pilonului

Lista principalelor măsuri contribuitoare

Efectele estimate ale măsurilor (calitative și/sau cantitative)

1.

Educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții

1.

2.

3.

 

2.

Egalitatea de gen

1.

2.

3.

 

3.

Egalitatea de șanse

1.

2.

3.

 

4.

Sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă

1.

2.

3.

 

5.

Locuri de muncă sigure și adaptabile

1.

2.

3.

 

6.

Salarii

1.

2.

3.

 

7.

Informații despre condițiile de angajare și protecția în caz de concediere

1.

2.

3.

 

8.

Dialogul social și participarea lucrătorilor

1.

2.

3.

 

9.

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată

1.

2.

3.

 

10.

Un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor

1.

2.

3.

 

11.

Îngrijirea copilului și sprijin pentru copii

1.

2.

3.

 

12.

Protecție socială

1.

2.

3.

 

13.

Indemnizații de șomaj

1.

2.

3.

 

14.

Venit minim

1.

2.

3.

 

15.

Venituri și pensii pentru limită de vârstă

1.

2.

3.

 

16.

Asistență medicală

1.

2.

3.

 

17.

Incluziunea persoanelor cu handicap

1.

2.

3.

 

18.

Îngrijirea pe termen lung

1.

2.

3.

 

19.

Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost

1.

2.

3.

 

20.

Accesul la servicii esențiale

1.

2.

3.

 


Tabelul IV

Raportarea cu privire la ODD: DESCRIEREA PRINCIPALELOR MĂSURI ȘI A IMPACTULUI ESTIMAT AL ACESTORA

ODD

Lista principalelor măsuri contribuitoare

Efectele estimate ale măsurilor (calitative și/sau cantitative)

1.

Fără sărăcie

1.

2.

3.

 

2.

Fără foamete

1.

2.

3.

 

3.

Stare bună de sănătate și bunăstare

1.

2.

3.

 

4.

Educație de calitate

1.

2.

3.

 

5.

Egalitate de gen

1.

2.

3.

 

6.

Apă curată și salubritate

1.

2.

3.

 

7.

Energie accesibilă ca preț și curată

1.

2.

3.

 

8.

Condiții de muncă decente și creștere economică

1.

2.

3.

 

9.

Industrie, inovare și infrastructură

1.

2.

3.

 

10.

Reducerea inegalităților

1.

2.

3.

 

11.

Orașe și comunități durabile

1.

2.

3.

 

12.

Consum și producție responsabile

1.

2.

3.

 

13.

Politici climatice

1.

2.

3.

 

14.

Viața subacvatică

1.

2.

3.

 

15.

Viața terestră

1.

2.

3.

 

16.

Pace, justiție și instituții puternice

1.

2.

3.

 

17.

Parteneriate pentru obiective

1.

2.

3.

 


ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/3975/oj

ISSN 1977-1029 (electronic edition)