(1)

Crizele din trecut, în special primele zile ale pandemiei de COVID-19, au arătat că piața internă (denumită și piața unică) și lanțurile sale de aprovizionare pot fi grav afectate de astfel de crize , iar instrumentele corespunzătoare de gestionare a crizelor și mecanismele de coordonare fie lipsesc, fie nu acoperă toate aspectele pieței unice , fie nu permit un răspuns prompt la un astfel de impact .

(1)

Crizele din trecut, în special primele zile ale pandemiei de COVID-19, au arătat că piața internă și lanțurile sale de aprovizionare pot fi grav afectate, iar instrumentele corespunzătoare de gestionare a crizelor și mecanismele de coordonare fie lipsesc, fie nu acoperă toate aspectele pieței interne , fie nu permit un răspuns eficace la astfel de crize .

(2)

Uniunea nu a fost suficient de pregătită pentru a asigura fabricarea, achiziționarea și distribuirea eficientă a unor bunuri fără caracter medical necesare în situații de criză, cum ar fi echipamentele individuale de protecție, în special în faza incipientă a pandemiei de COVID-19, iar măsurile ad-hoc luate de Comisie pentru a restabili funcționarea pieței unice și pentru a asigura disponibilitatea bunurilor fără caracter medical necesare în situații de criză pe perioada pandemiei de COVID-19 au fost în mod necesar reactive. De asemenea, pandemia a dezvăluit o imagine de ansamblu insuficientă a capacităților de producție pe teritoriul Uniunii, precum și vulnerabilități legate de lanțurile de aprovizionare globale .

(2)

Uniunea nu a fost suficient de pregătită pentru a asigura fabricarea, achiziționarea și distribuirea eficientă a unor bunuri fără caracter medical necesare în situații de criză, cum ar fi echipamentele individuale de protecție, în special în faza incipientă a pandemiei de COVID-19, iar măsurile ad-hoc luate de Comisie pentru a restabili funcționarea pieței interne și pentru a asigura disponibilitatea bunurilor fără caracter medical necesare în situații de criză pe perioada pandemiei de COVID-19 au fost în mod necesar reactive. De asemenea, pandemia a dezvăluit că nu dispuneam de o imagine de ansamblu completă a capacităților de producție pe teritoriul Uniunii, identificând și vulnerabilități legate de lanțurile de aprovizionare internaționale .

(2a)

În timpul pandemiei de COVID-19, măsurile necoordonate de restricționare a liberei circulații a persoanelor au avut un impact deosebit asupra sectoarelor de importanță critică, în special asupra celor care se bazează pe lucrători mobili, inclusiv pe lucrători frontalieri și transfrontalieri, care au jucat un rol esențial în menținerea economiei Uniunii pe linia de plutire în perioada respectivă.

(3)

Acțiunile Comisiei au fost întârziate cu câteva săptămâni din cauza lipsei unor măsuri de planificare pentru situații neprevăzute la nivelul Uniunii și a neclarității cu privire la partea din administrația națională care trebuia contactată pentru a găsi soluții rapide la impactul crizei asupra pieței unice . În plus, a devenit clar că măsurile restrictive necoordonate luate de statele membre urmau să agraveze și mai mult impactul crizei asupra pieței unice . A reieșit că sunt necesare acorduri între statele membre și autoritățile Uniunii în ceea ce privește planificarea pentru situații neprevăzute, coordonarea la nivel tehnic, cooperarea și schimbul de informații.

(3)

Acțiunile Comisiei au fost întârziate cu câteva săptămâni pentru că nu a existat o planificare la nivelul Uniunii a măsurilor pentru situații neprevăzute și nu s-a știut clar ce autoritate națională trebuia contactată pentru a găsi soluții rapide la impactul provocat de criză asupra pieței interne . În plus, s-a văzut clar că măsurile restrictive necoordonate luate de statele membre urmau să agraveze și mai mult impactul crizei asupra pieței interne . A reieșit că sunt necesare acorduri între statele membre și autoritățile Uniunii în ceea ce privește planificarea pentru situații neprevăzute, coordonarea la nivel tehnic, cooperarea și schimbul de informații. În plus, s-a văzut cu ochiul liber că lipsa de coordonare efectivă între statele membre a exacerbat deficitul de bunuri, creând mai multe obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și persoanelor.

(4)

Organizațiile reprezentative ale operatorilor economici au sugerat că operatorii economici nu dispuneau de suficiente informații cu privire la măsurile de răspuns în situații de criză luate de statele membre în timpul pandemiilor , parțial din cauza faptului că nu au știut de unde să obțină astfel de informații, parțial din cauza constrângerilor lingvistice și a sarcinii administrative pe care o implică solicitarea repetată de informații în toate statele membre , în special într-un mediu de reglementare aflat în continuă schimbare. Acest lucru i-a împiedicat să ia decizii comerciale în cunoștință de cauză cu privire la măsura în care se pot baza pe drepturile lor la liberă circulație sau își pot continua operațiunile comerciale transfrontaliere pe perioada crizei. Este necesar să se îmbunătățească disponibilitatea informațiilor privind măsurile de răspuns în situații de criză luate la nivel național și la nivelul Uniunii.

(4)

Totuși, cu toată lipsa de coordonare de la început , normele pieței interne au jucat un rol esențial în eforturile de a atenua impactul negativ al crizei și de a asigura o redresare rapidă a economiei Uniunii , și anume prin faptul că au evitat restricțiile naționale nejustificate și disproporționate cuprinse în răspunsurile unilaterale propuse de statele membre și au oferit un stimulent puternic pentru găsirea unor soluții comune, promovând astfel solidaritatea .

(5)

Aceste evenimente recente au evidențiat, de asemenea, necesitatea ca Uniunea să fie mai bine pregătită pentru posibilele crize viitoare, în special având în vedere efectele continue ale schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale rezultate din acestea, precum și instabilitatea economică și geopolitică mondială. Având în vedere faptul că nu se știe ce tip de crize ar putea să apară , producând efecte grave asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare în viitor, este necesar să se prevadă un instrument cu aplicabilitate asupra impactului unor crize foarte variate asupra pieței unice.

(5)

Aceste evenimente recente au evidențiat, de asemenea, că Uniunea trebuie să fie mai bine pregătită pentru posibilele crize viitoare, având în vedere mai ales efectele continue ale schimbărilor climatice și ale dezastrelor naturale rezultate din acestea, precum și instabilitatea economică și geopolitică mondială. Având în vedere faptul că nu se știe ce tip de crize ar putea să apară și să producă efecte grave asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare în viitor, este necesar să se prevadă un instrument care să se aplice în cazul unei game largi de crize cu impact asupra pieței unice și efect transfrontalier .

(6)

O criză poate avea un dublu impact asupra pieței unice. Pe de o parte, o criză poate genera obstacole în calea liberei circulații în cadrul pieței unice , perturbând astfel funcționarea normală a acesteia . Pe de altă parte, o criză poate amplifica deficitul de bunuri și servicii relevante în situații de criză pe piața unică . Regulamentul ar trebui să abordeze ambele tipuri de impact asupra pieței unice .

(6)

Impactul unei crize asupra pieței interne poate genera obstacole în calea liberei circulații pe piața internă , perturbând astfel funcționarea sa normală. O criză poate exacerba deficitul de bunuri și servicii relevante în situații de criză pe piața internă . Prezentul regulament ar trebui să trateze impactul negativ asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor sau persoanelor pe piața internă .

(7)

Întrucât sunt greu de prevăzut aspectele specifice ale crizelor viitoare care ar avea un impact asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare, acest regulament ar trebui să prevadă un cadru general pentru anticiparea, pregătirea , atenuarea și reducerea la minimum a efectelor negative pe care orice criză le-ar putea avea asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare. .

(7)

Întrucât este greu de prevăzut ce aspecte anume ale crizelor viitoare ar urma să aibă un impact asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare, acest regulament ar trebui să prevadă un cadru general pentru anticiparea, preîntâmpinarea , atenuarea și reducerea la minimum a efectelor negative pe care orice criză le-ar putea avea asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare și pentru a le întări reziliența .

(8)

Cadrul de măsuri stabilit în temeiul prezentului regulament ar trebui implementat în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, ținând seama în mod corespunzător de necesitatea de a menține funcțiile societale vitale, și anume securitatea publică, siguranța, ordinea publică sau sănătatea publică, printre altele, respectând responsabilitatea statelor membre de a proteja securitatea națională și competența acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, printre care asigurarea integrității teritoriale a statului și menținerea legii și ordinii publice.

(8)

Cadrul de măsuri stabilit în temeiul prezentului regulament ar trebui implementat în mod coerent, transparent, eficient, proporțional și în timp util, ținând seama corespunzător de necesitatea de a menține funcțiile societale vitale, și anume securitatea publică, siguranța, ordinea publică sau sănătatea publică, printre altele, respectând responsabilitatea statelor membre de a proteja securitatea națională și competența acestora de a proteja alte funcții esențiale ale statului, printre care asigurarea integrității teritoriale a statului și apărarea legii și ordinii publice. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să atingă aspecte legate de securitatea și apărarea națională.

(9)

În acest scop, prezentul regulament prevede:

(9)

În acest scop, prezentul regulament prevede mijloacele necesare pentru a asigura funcționarea continuă a pieței interne, libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, și disponibilitatea bunurilor și serviciilor necesare în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autoritățile publice.

(10)

Atunci când este posibil, prezentul regulament ar trebui să facă posibilă anticiparea evenimentelor și a crizelor, pe baza analizei permanente privind domeniile importante din punct de vedere strategic ale economiei pieței unice și pe baza activității continue de analiză prospectivă a Uniunii.

(11)

Prezentul regulament nu ar trebui să dubleze cadrul existent pentru medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale în temeiul cadrului UE de securitate sanitară, care cuprinde Regulamentul (UE) …/… privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate [Regulamentul privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (COM/2020/727)], Regulamentul (UE)…/… al Consiliului privind un cadru de măsuri pentru asigurarea furnizării contramăsurilor medicale necesare în situații de criză [Regulamentul privind un cadru de urgență (COM/2021/577)], Regulamentul (UE)…/… privind extinderea mandatului ECDC [Regulamentul ECDC (COM / 2020/726)] și Regulamentul (UE) 2022/ 123 privind extinderea mandatului EMA (Regulamentul EMA). Prin urmare, atunci când au fost incluse pe lista menționată la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul-cadru pentru situații de urgență, medicamentele, dispozitivele medicale sau alte contramăsuri medicale sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cu excepția dispozițiilor referitoare la libera circulație pe perioada situației de urgență pe piața unică , în special a celor menite să restabilească și să faciliteze libera circulație, precum și a mecanismului de notificare.

(11)

Prezentul regulament nu ar trebui să dubleze cadrul existent pentru medicamente, dispozitive medicale sau alte contramăsuri medicale în temeiul cadrului UE de securitate sanitară, care cuprinde Regulamentul (UE) 2022 / 123 și Regulamentul (UE) 2022/ 2371. Prin urmare, medicamentele, dispozitivele medicale sau alte contramăsuri medicale care intră în sub incidența acestor regulamente sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, excepție făcând dispozițiile referitoare la libera circulație pe perioada situației de urgență pe piața internă , în special cele menite să restabilească și să faciliteze libera circulație, precum și mecanismul de notificare.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să completeze mecanismul integrat pentru un răspuns politic la crize, gestionat de Consiliu în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului, în ceea ce privește rolul acestuia în impactul crizelor transsectoriale asupra pieței unice care necesită luarea unei decizii politice.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să completeze înțelegerile integrate pentru un răspuns politic la crize, gestionate de Consiliu în temeiul Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1993 a Consiliului, și anume munca acestuia pentru a contracara impactul crizelor transsectoriale asupra pieței unice care necesită luarea unei decizii politice.

(16)

Pentru a ține seama de natura excepțională și de posibilele consecințe profunde ale unei situații de urgență pe piața unică asupra funcționării fundamentale a pieței unice, ar trebui conferite competențe de executare Consiliului, în mod excepțional , pentru activarea regimului de urgență al pieței unice în temeiul articolului 281 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene .

(16)

Prezentul regulament nu ar trebui să afecteze dreptul muncii sau condițiile de muncă, care cuprind sănătatea și siguranța la locul de muncă , drepturile de negociere colectivă și autonomia partenerilor sociali .

(17)

Articolul 21 din TFUE prevede dreptul de liberă circulație și de ședere al cetățenilor UE pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate, precum și a dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Condițiile și limitările detaliate sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE. Această directivă stabilește principiile generale aplicabile limitărilor respective și motivele care pot fi utilizate pentru a justifica astfel de măsuri. Aceste motive țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică. În acest context, restricțiile privind libertatea de circulație pot fi justificate dacă sunt proporționale și nediscriminatorii. Prezentul regulament nu are scopul de a prevedea motive suplimentare pentru limitarea dreptului la liberă circulație a persoanelor în afara celor prevăzute în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE .

(17)

În cazul în care activitățile care urmează să fie desfășurate în temeiul prezentului regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal , prelucrarea respectivă ar trebui să respecte legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, și anume Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului  (1a) și Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului  (1b) .

(18)

În ceea ce privește măsurile de reinstituire și facilitare a liberei circulații a persoanelor și orice alte măsuri care afectează libera circulație a persoanelor prevăzute în prezentul regulament, acestea se bazează pe articolul 21 din TFUE și completează Directiva 2004/38/CE fără a afecta aplicarea acesteia pe perioada situațiilor de urgență pe piața unică. Astfel de măsuri nu ar trebui să conducă la autorizarea sau justificarea unor restricții privind libera circulație care contravin tratatelor sau altor dispoziții ale dreptului Uniunii .

(18)

Prezentul regulament stabilește drepturile și obligațiile operatorilor economici, în special ale persoanelor fizice sau juridice, inclusiv ale oricărei asocieri temporare de întreprinderi, care oferă produse sau servicii de importanță critică pe piață. În plus, definește domenii de importanță critică, sistemică și vitală pentru funcționarea pieței interne, în special domenii legate de libera circulație transfrontalieră a bunurilor, serviciilor sau persoanelor, în sectoare precum alimentația, transporturile, serviciile de întreținere, sănătatea sau tehnologiile informației .

(19)

Articolul 45 din TFUE prevede dreptul la libera circulație a lucrătorilor, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Prezentul regulament conține dispoziții care completează măsurile existente, pentru a consolida libera circulație a persoanelor, a spori transparența și a oferi asistență administrativă pe perioada situațiilor de urgență pe piața unică. Printre aceste măsuri se numără înființarea și punerea la dispoziție a unor puncte unice de contact pentru lucrători și reprezentanții acestora în statele membre și la nivelul Uniunii pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței unice instituite în temeiul prezentului regulament.

(19)

Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne prezentul regulament ar trebui să înființeze instituie un comitet pentru situații de urgență și întărirea rezistenței pe piața internă („comitetul”) cu care Comisia să se sfătuiască cu privire la măsurile potrivite pentru anticiparea, prevenirea sau răspunsul la impactul unei crize. Parlamentul European ar trebui să poată numi un expert ca membru în comitet. Comisia ar trebui să invite reprezentanți ai altor organisme relevante în situații de criză de la nivelul Uniunii în calitate de observatori la reuniunile relevante ale comitetului, inclusiv, după caz, reprezentanți ai Comitetului Regiunilor și ai Comitetului Economic și Social European. Comisia ar trebui să facă în așa fel încât Parlamentul European să primească toate documentele în același timp cu reprezentanții statelor membre. Parlamentul European ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile comitetului la care sunt invitați experți din statele membre. Participarea reprezentanților statelor AELS în calitate de observatori ar trebui asigurată în conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European și în conformitate cu acordurile bilaterale dintre Uniune și Confederația Elvețiană. Comitetul ar trebui, în special, să ajute și să consilieze Comisia cu privire la măsurile care au un impact asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor, acordând o atenție deosebită lucrătorilor mobili, inclusiv lucrătorilor frontalieri și transfrontalieri.

(20)

În cazul în care adoptă măsuri care afectează libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor, bunurile sau libera prestare a serviciilor în vederea pregătirii pentru situațiile de urgență pe piața unică și pe perioada acestora, statele membre ar trebui să limiteze măsurile respective la ceea ce este necesar și să le elimine de îndată ce situația permite acest lucru. Măsurile luate trebuie să respecte principiile proporționalității și nediscriminării și trebuie să ia în considerare situația specifică a regiunilor de frontieră .

(20)

Este esențial să se garanteze o mai mare transparență și responsabilitate, în special în perioade de criză, în acord cu valorile pe care se întemeiază Uniunea. Parlamentul European joacă un rol esențial în asigurarea răspunderii democratice. Ca urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească norme pentru un dialog mai fructuos între Comisie, Parlamentul European și Consiliu privind situațiile de urgență și întărirea rezistenței .

(21)

Activarea regimului de urgență al pieței unice ar trebui să declanșeze obligația statelor membre de a notifica restricțiile privind libera circulație necesare în situații de criză .

(21)

Pentru ca coordonarea și schimbul de informații în cazuri de urgență să meargă ca unse, prezentul regulament prevede că statele membre au obligația de a desemna birouri centrale de legătură, care să păstreze contactul cu biroul central de legătură la nivelul Uniunii desemnat de Comisie și cu birourile centrale de legătură ale altor state membre .

(22)

Atunci când examinează compatibilitatea cu principiul proporționalității a oricărui proiect notificat sau a oricărei măsuri adoptate, Comisia ar trebui să acorde atenția cuvenită evoluției situației de criză și informațiilor adesea limitate aflate la dispoziția statelor membre atunci când acestea încearcă să reducă riscurile emergente în contextul crizei. Atunci când acest lucru este justificat și necesar având în vedere circumstanțele, Comisia poate lua în considerare, pe baza oricăror informații disponibile, inclusiv a informațiilor specializate sau științifice, temeinicia argumentelor statelor membre care invocă principiul precauției ca motiv pentru adoptarea de restricții privind libera circulație a persoanelor. Comisiei îi revine sarcina de a se asigura că astfel de măsuri sunt conforme cu dreptul Uniunii și nu creează obstacole nejustificate în calea funcționării pieței unice. Comisia ar trebui să reacționeze la notificările statelor membre cât mai curând posibil, ținând seama de circumstanțele crizei specifice, și cel târziu în termenele stabilite de prezentul regulament .

(22)

Rezistența este esențială pentru ca piața internă să își îndeplinească țelul primordial de a sprijini economia Uniunii. Prezentul regulament ar trebui să permită anticiparea evenimentelor și a crizelor, pe baza analizei continue a domeniilor de importanță critică ale economiei pieței interne și pe baza muncii continue de analiză prospectivă a Uniunii . Pentru ca toate părțile să fie bine pregătite pentru situații de criză, trebuie stabilite norme care să prevadă simulări de criză cel puțin din doi în doi ani și cursuri de formare și protocoale de criză care să implice nu numai autorități naționale de resort, ci și părți interesate, ca, de pildă, întreprinderi, parteneri sociali și experți. De asemenea, este esențial să se stabilească norme privind rezervele strategice de bunuri de importanță critică, pentru a asigura un schimb adecvat de informații și a ajuta statele membre să-și coordoneze și raționalizeze eforturile.

(23)

Pentru a se asigura că măsurile specifice privind situațiile de urgență de pe piața unică prevăzute în prezentul regulament sunt utilizate numai în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru a răspunde unei anumite situații de urgență pe piața unică , aceste măsuri ar trebui să necesite activarea individuală prin intermediul unor acte de punere în aplicare ale Comisiei, care să indice motivele acestei activări și bunurile sau serviciile relevante în situații de criză cărora li se aplică măsurile .

(23)

Pentru a determina sectoarele de importanță critică, ar trebui stabilită o metodologie care să țină seama de anumite criterii, și anume fluxurile comerciale , cererea și oferta, concentrarea ofertei, producția în Uniune și în lume, capacitățile de producție în diferite etape ale lanțului valoric și interdependențele dintre operatorii economici .

(24)

În plus , pentru a asigura proporționalitatea actelor de punere în aplicare și respectarea corespunzătoare a rolului operatorilor economici în gestionarea crizelor , Comisia ar trebui să recurgă la activarea regimului de urgență al pieței unice doar în cazul în care operatorii economici nu sunt în măsură să ofere o soluție în mod voluntar și într-un termen rezonabil. Motivul activării ar trebui indicat în fiecare astfel de act, cu referire la toate aspectele specifice ale unei crize.

(24)

Este important să se identifice și să se monitorizeze lanțurile de aprovizionare cu bunuri, serviciile de importanță critică în timpul regimului de vigilență , precum și libera circulație a categoriilor de lucrători de importanță critică, înainte de o situație de urgență pe piața internă. Pentru a lua în calcul activarea regimului de vigilență și posibilele sale consecințe pentru buna funcționare a pieței interne , ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare pentru a activa regimul respectiv în temeiul articolului 291 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Regimul de vigilență ar trebui activat o perioadă maximă de șase luni, cu posibilitatea de a-l prelungi cu aceeași perioadă, ținând seama corespunzător de avizul dat de comitet. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport cu concluziile trase cu ocazia monitorizării, efectuată în timpul regimului de vigilență , a lanțurilor de aprovizionare cu bunuri, a serviciilor de importanță critică, a liberei circulații a categoriilor de lucrători de importanță critică și a stocurilor celor mai relevanți operatori economici .

(25)

Cererile de informații adresate operatorilor economici ar trebui să fie utilizate de Comisie numai în cazul în care informațiile necesare pentru a răspunde în mod adecvat situației de urgență pe piața unică, cum ar fi informațiile necesare pentru achiziții publice de către Comisie în numele statelor membre sau estimarea capacităților de producție ale producătorilor de bunuri relevante în situații de criză ale căror lanțuri de aprovizionare au fost perturbate, nu pot fi obținute din surse aflate la dispoziția publicului sau din informațiile furnizate în mod voluntar .

(25)

Comisia ar trebui să evalueze temeinic gravitatea perturbărilor care stânjenesc funcționarea pieței interne și impactul unei crize pe baza unor dovezi concrete și fiabile și ținând seama cu strictețe de criteriile prevăzute în prezentul regulament .

(26)

Activarea regimului de urgență al pieței unice, atunci când este necesar, ar trebui, de asemenea, să declanșeze aplicarea anumitor proceduri de răspuns în situații de criză care să introducă ajustări ale normelor care reglementează proiectarea, fabricarea, evaluarea conformității și introducerea pe piață a mărfurilor care fac obiectul normelor armonizate ale Uniunii. Aceste proceduri de răspuns în situații de criză ar trebui să permită introducerea rapidă pe piață, în situații de urgență , a produselor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză. Organismele de evaluare a conformității ar trebui să evalueze cu prioritate conformitatea bunurilor relevante în situații de criză față de orice alte cereri în curs pentru alte produse. Pe de altă parte, în cazurile în care există întârzieri nejustificate în procedurile de evaluare a conformității, autoritățile naționale competente ar trebui să poată emite autorizații de introducere pe piața respectivă a unor produse care nu au făcut obiectul procedurilor aplicabile de evaluare a conformității, cu condiția să se respecte cerințele aplicabile privind siguranța. Astfel de autorizații trebuie să fie valabile numai pe teritoriul statului membru emitent și să fie limitate la durata situației de urgență pe piața unică . În plus, pentru a facilita creșterea ofertei de produse relevante în situații de criză, ar trebui introduse anumite flexibilități în ceea ce privește mecanismul prezumției de conformitate. În contextul unei situații de urgență pe piața unică, producătorii de bunuri relevante în situații de criză ar trebui să se poată baza, de asemenea , pe standarde naționale și internaționale care oferă un nivel de protecție echivalent cu standardele europene armonizate. În cazurile în care nu există standarde europene armonizate sau respectarea lor devine excesiv de dificilă din cauza perturbărilor de pe piața unică, Comisia ar trebui să poată emite specificații tehnice comune cu aplicare voluntară sau obligatorie pentru a oferi producătorilor soluții tehnice gata de utilizare.

(26)

Pentru a ține seama de natura excepțională și de gama amplă de consecințe pe care le poate avea activarea regimului de urgență pe piața internă, care ar putea afecta negativ libera circulație a mărfurilor , a serviciilor și a persoanelor, precum și pentru a asigura un control public adecvat , regimul de urgență pe piața internă ar trebui activat doar printr-un act legislativ sub forma unei decizii după o propunere făcută de Comisie și adoptată prompt și de Parlamentul European și de Consiliu . Pentru a răspunde necesității de a dispune de un proces decizional rapid în perioade de criză, deciziile de activare a regimului de urgență al pieței interne ar putea fi adoptate apelând la procedurile de urgență , care au fost mai deja aplicate cu succes în trecut .

(27)

Introducerea acestor ajustări relevante în situații de criză ale normelor sectoriale armonizate relevante ale Uniunii presupune ajustări specifice ale următoarelor 19 cadre sectoriale: Directiva 2000/14/CE, Directiva 2006/42/UE, Directiva 2010/35/UE, Directiva 2013/29/UE, Directiva 2014/28/UE, Directiva 2014/29/UE, Directiva 2014/30/UE, Directiva 2014/31/UE, Directiva 2014/32/UE, Directiva 2014/33/UE, Directiva 2014/34/UE, Directiva 2014/35/UE, Directiva 2014/53/UE, Directiva 2014/68/UE, Regulamentul (UE) 2016/424, Regulamentul (UE) 2016/425, Regulamentul (UE) 2016/426, Regulamentul (UE) 2019/1009 și Regulamentul (UE) nr. 305/2011. Activarea procedurilor de urgență ar trebui să fie condiționată de activarea situației de urgență pe piața unică și ar trebui să se limiteze la produsele desemnate ca bunuri relevante în situații de criză.

(27)

Activarea procedurilor de urgență ar trebui să fie condiționată de activarea situației de urgență pe piața internă și să se limiteze la produsele desemnate ca bunuri relevante în situații de criză. Prin urmare, activarea regimului de urgență pe piața internă ar trebui, la nevoie, să declanșeze și aplicarea anumitor proceduri de răspuns în situații de criză care reglementează proiectarea, fabricarea, evaluarea conformității și introducerea pe piață a bunurilor care fac obiectul normelor armonizate ale Uniunii sau care intră sub incidența normelor generale privind siguranța, limitate la produsele desemnate drept bunuri relevante în situații de criză.

(28)

În cazurile în care există riscuri substanțiale pentru funcționarea pieței unice sau în cazul unor deficite grave sau al unei cereri excepțional de mari de bunuri de importanță strategică , măsurile adoptate la nivelul Uniunii cu scopul de a asigura disponibilitatea produselor relevante în situații de criză , cum ar fi comenzile prioritare, se pot dovedi indispensabile pentru revenirea la funcționarea normală a pieței unice .

(28)

Toate restricțiile în calea liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și persoanelor impuse de statele membre, dacă nu sunt nediscriminatorii, justificate și proporționale, ar trebui interzise. În perioade de criză nu ar trebui să se poată suspenda libertățile fundamentale prevăzute în tratat, iar statele membre nu ar trebui să invoce situația de urgență ca pretext pentru a adopta restricții care ies din normele tratatului. Orice răspuns la o situație de urgență pe piața internă ar trebui să respecte cu strictețe aceste norme , precum și normele prevăzute în prezentul regulament. Dacă adoptă măsuri care afectează libera circulație a mărfurilor sau a persoanelor sau libertatea de a presta servicii în contextul pregătirilor pentru situații de urgență pe piața internă și pe perioada acestora , statele membre ar trebui să limiteze măsurile respective la strictul necesar și să le elimine de îndată ce se dezactivează regimul de urgență sau mai înainte, dacă nu mai sunt necesare . Măsurile luate trebuie să respecte principiile proporționalității și nediscriminării și trebuie să țină cont de situația specifică a regiunilor de frontieră.

(29)

Pentru a valorifica puterea de cumpărare și poziția de negociere a Comisiei pe perioada regimului de vigilență al pieței unice și a regimului de urgență al pieței unice , statele membre ar trebui să poată solicita Comisiei să facă achiziții în numele lor.

(29)

Organizațiile reprezentative ale operatorilor economici au sugerat că operatorii economici nu dispuneau de suficiente informații cu privire la măsurile de răspuns în situații de criză luate de statele membre în timpul pandemiilor, în parte pentru că nu au știut de unde să obțină astfel de informații , în parte din cauza constrângerilor lingvistice și a sarcinii administrative pe care o implică solicitarea repetată de informații în toate statele membre , în special într-un mediu de reglementare aflat în continuă schimbare. Acest lucru i-a împiedicat să ia decizii comerciale în cunoștință de cauză neștiind în ce măsură se pot baza pe drepturile lor la liberă circulație sau dacă își pot continua operațiunile comerciale transfrontaliere pe perioada crizei. Trebuie puse la dispoziție mai multe informații despre măsurile de răspuns în situații de criză luate la nivel național și la nivelul Uniunii.

(30)

În cazul în care pe piața unică există un deficit grav de produse sau servicii relevante în situații de criză pe perioada unei situații de urgență pe piața unică și este clar că operatorii economici care își desfășoară activitatea pe piața unică nu produc astfel de bunuri , dar ar fi în principiu în măsură să își reorienteze liniile de producție, sau au o capacitate insuficientă de a furniza bunurile sau serviciile necesare, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre, ca ultimă soluție, să ia măsuri pentru a facilita sau a solicita creșterea sau reorientarea capacității de producție a producătorilor sau a capacității prestatorilor de servicii de a presta servicii relevante în situații de criză. Procedând astfel, Comisia ar informa statele membre cu privire la gravitatea deficitului și la tipul de bunuri sau servicii relevante în situații de criză și ar oferi sprijin și consiliere în legătură cu flexibilitatea acquis-ului UE în astfel de scopuri .

(30)

Articolul 21 din TFUE prevede dreptul de liberă circulație și de ședere al cetățenilor Uniunii pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate , precum și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Condițiile și limitările detaliate sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE. Această directivă stabilește principiile generale aplicabile limitărilor respective și motivele care pot fi invocate pentru a justifica astfel de măsuri. Aceste motive țin de ordinea publică, de siguranța publică sau de sănătatea publică. În acest context, restricțiile privind libertatea de circulație pot fi justificate dacă sunt proporționale și nediscriminatorii. Prezentul regulament nu are scopul de a prevedea motive în plus pentru limitarea dreptului la liberă circulație a persoanelor în afara celor prevăzute în capitolul VI din Directiva 2004/38/CE .

(31)

Măsurile care asigură flexibilitatea în materie de reglementare ar permite Comisiei să recomande statelor membre să accelereze procedurile de acordare a autorizațiilor care ar fi necesare pentru sporirea capacității de a produce bunuri relevante în situații de criză sau de a presta servicii relevante în situații de criză .

(31)

Măsurile care facilitează libera circulație a persoanelor și orice alte măsuri privitoare la libera circulație a persoanelor prevăzute în prezentul regulament se bazează pe articolul 21 din TFUE și completează Directiva 2004/38/CE fără a afecta aplicarea acesteia pe perioada situațiilor de urgență pe piața unică. Astfel de măsuri nu ar trebui să atragă după sine autorizarea sau justificarea unor restricții privind libera circulație care contravin tratatelor sau altor dispoziții ale dreptului Uniunii .

(32)

În plus, pentru a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză pe perioada situației de urgență pe piața unică, Comisia poate invita operatorii economici care își desfășoară activitatea în lanțuri de aprovizionare relevante în situații de criză să acorde prioritate comenzilor de factori de producție necesari pentru producerea de bunuri finale care sunt relevante pentru situații de criză sau comenzilor de astfel de bunuri finale . În cazul în care un operator economic refuză să accepte astfel de comenzi și să le trateze cu prioritate, Comisia poate decide, pe baza unor dovezi obiective potrivit cărora disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză este indispensabilă, să invite operatorii economici în cauză să accepte anumite comenzi pe care să le trateze cu prioritate, caz în care executarea acestora va avea prioritate față de orice alte obligații de drept privat sau public . În cazul în care nu acceptă, operatorul în cauză ar trebui să prezinte motive legitime pentru respingerea cererii. Comisia poate face publică explicația motivată respectivă sau o parte a acesteia, ținând seama în mod corespunzător de confidențialitatea comercială .

(32)

Articolul 45 din TFUE prevede dreptul la libera circulație a lucrătorilor, sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute de tratate și a dispozițiilor adoptate în vederea aplicării acestora. Prezentul regulament conține dispoziții care completează măsurile existente, pentru a facilita libera circulație a persoanelor, a mări transparența și a oferi asistență administrativă pe perioada situațiilor de urgență pe piața internă . Printre aceste măsuri se numără înființarea și punerea la dispoziție a unor puncte unice de contact pentru lucrători și reprezentanții acestora în statele membre și la nivelul Uniunii pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă impuse în temeiul prezentului regulament. Statele membre și Comisia sunt încurajate să apeleze la instrumentele existente pentru înființarea și exploatarea acestor puncte de contact . Aceste puncte de contact ar trebui să fie active și în perioadele când nu este activat regimul de urgență și să faciliteze comunicarea între statele membre și cu comitetul .

(33)

În plus, pentru a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză pe perioada situației de urgență pe piața unică, Comisia poate recomanda statelor membre să distribuie rezervele strategice, ținând seama în mod corespunzător de principiile solidarității, necesității și proporționalității .

(33)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în raport cu posibilitatea de a adopta măsuri de sprijin pentru facilitarea liberei circulații a persoanelor. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului .

(34)

În cazul în care activitățile care urmează să fie desfășurate în temeiul prezentului regulament presupun prelucrarea de date cu caracter personal , prelucrarea respectivă ar trebui să respecte legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal, și anume Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului  (41) și Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului  (42) .

(34)

Activarea regimului de vigilență sau de urgență pe piața internă ar trebui să declanșeze obligația statelor membre de a notifica Comisiei măsurile adoptate privind restricțiile necesare în situații de criză care afectează libera circulație a mărfurilor, libertatea de a presta servicii și libera circulație a persoanelor, inclusiv a lucrătorilor , însoțită de o declarație care să justifice introducerea unor astfel de măsuri. Declarația privind proporționalitatea unor astfel de măsuri ar trebui să țină seama de impactul măsurilor, de aria lor de cuprindere și de durata planificată a acestora .

(35)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament , ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește posibilitatea de a adopta măsuri de sprijin pentru facilitarea liberei circulații a persoanelor, precum și pentru stabilirea unei liste de obiective individuale (cantități și termene) privind rezervele strategice pe care ar trebui să le mențină statele membre , astfel încât să fie atinse obiectivele inițiativei. În plus , ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește activarea regimului de vigilență și a măsurilor de vigilență, pentru a monitoriza cu atenție lanțurile de aprovizionare strategice și pentru a coordona constituirea de rezerve strategice pentru bunurile și serviciile de importanță strategică . De asemenea, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește activarea unor măsuri specifice de răspuns în caz de urgență în momentul unei situații de urgență pe piața unică , pentru a permite un răspuns rapid și coordonat. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului .

(35)

Atunci când examinează compatibilitatea cu principiul proporționalității a oricărui proiect notificat sau a oricărei măsuri adoptate , Comisia ar trebui să țină cont așa cum se cuvine de faptul că situația de criză evoluează constant că de multe ori statele membre au la dispoziție informații limitate atunci când încearcă să reducă riscurile care apar odată cu criza. Dacă se justifică și este necesar având în vedere circumstanțele , Comisia poate cântări, pe baza oricăror informații disponibile , inclusiv a informațiilor specializate sau științifice, temeinicia argumentelor statelor membre. Comisiei îi revine sarcina de a se asigura că astfel de măsuri sunt conforme cu dreptul Uniunii și nu creează obstacole nejustificate în calea funcționării pieței interne . Comisia ar trebui să reacționeze la notificările statelor membre cât mai curând posibil, ținând seama de circumstanțele crizei în cauză , și cel târziu în termenele stabilite în prezentul regulament .

(36)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În special, acesta respectă dreptul la viață privată al operatorilor economici, consacrat la articolul 7 din cartă, dreptul la protecția datelor prevăzut la articolul 8 din cartă, libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din cartă, dreptul de proprietate, protejat prin articolul 17 din cartă, dreptul de negociere și de acțiune colectivă protejat de articolul 28 din cartă, precum și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut la articolul 47 din cartă. Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre , putând fi realizat mai bine la nivelul Uniunii având în vedere amploarea sau efectele acțiunilor, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității , astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul respectiv , prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Regulamentul nu ar trebui să afecteze autonomia partenerilor sociali, astfel cum este recunoscută în TFUE .

(36)

Dacă constată că măsurile notificate nu sunt conforme cu dreptul Uniunii, Comisia poate emite o decizie prin care solicită statului membru respectiv să modifice sau să nu adopte proiectul de măsură notificat . Adoptarea deciziilor nu aduce atingere prerogativelor Comisiei de gardian al tratatelor , căreia îi revine sarcina de a asigura respectarea liberei circulații a mărfurilor , serviciilor și persoanelor. Pentru a garanta punerea în aplicare cu succes a prezentului regulament , Comisia ar trebui să dea un răspuns usturător în cazurile de încălcare a dreptului Uniunii prin proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor .

(37)

Uniunea își menține angajamentul deplin față de solidaritatea internațională și sprijină ferm principiul potrivit căruia orice măsuri considerate necesare luate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru prevenirea sau remedierea deficitelor critice , sunt puse în aplicare într-un mod specific, transparent, proporțional, temporar și conform cu obligațiile OMC .

(37)

Pentru a ca cetățenii, consumatorii, operatorii economici și lucrătorii și reprezentanții acestora să beneficieze de asistență în caz de urgență, este important să se instituie puncte unice de contact naționale și un punct unic de contact la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui să vegheze ca orice persoană afectată de măsurile naționale de răspuns în situații de criză să poată primi informații pertinente de la autoritățile competente, furnizate într-un limbaj clar , ușor de înțeles și inteligibil și la care să aibă acces ușor și persoanele cu dizabilități .

(38)

Cadrul Uniunii trebuie să includă elemente interregionale pentru a stabili măsuri coerente, multisectoriale și transfrontaliere de vigilență pe piața unică în situații de urgență , ținând seama în special de resursele , capacitățile și vulnerabilitățile din regiunile învecinate, în special din regiunile de frontieră .

(38)

Pentru a avea garanția că măsurile speciale privind situațiile de urgență de pe piața unică prevăzute în prezentul regulament sunt aplicate numai dacă sunt indispensabile pentru a răspunde unei anumite situații de urgență pe piața unică , activarea lor ar trebui să se fac individual , prin acte de punere în aplicare ale Comisiei , care să indice motivele activării și bunurile sau serviciile relevante în situații de criză cărora li se aplică măsurile .

(39)

De asemenea , după caz, Comisia trebuie să inițieze consultări sau cooperări, în numele Uniunii, cu țările terțe relevante , acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare, în vederea găsirii unor soluții bazate pe cooperare la perturbările lanțului de aprovizionare, cu respectarea obligațiilor internaționale . Acest lucru presupune, după caz, coordonare în cadrul forurilor internaționale relevante.

(39)

În plus , pentru a asigura proporționalitatea actelor de punere în aplicare și respectarea corespunzătoare a rolului operatorilor economici în gestionarea crizelor , Comisia ar trebui să recurgă la activarea regimului de urgență pe piața internă doar dacă operatorii economici nu sunt în măsură să ofere o soluție în mod voluntar și într-un termen rezonabil . Motivele activării ar trebui indicate în fiecare act , ținând cont de toate aspectele specifice ale crizei .

(40)

În vederea instituirii unui cadru de protocoale pentru situații de criză, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE , pentru a completa cadrul de reglementare prevăzut în prezentul regulament prin specificarea mai detaliată a modalităților de cooperare dintre statele membre și autoritățile Uniunii pe durata regimului de vigilență al pieței unice și a regimului de urgență al pieței unice , a modalităților de schimb securizat de informații și de comunicare în situații de risc și de criză. Este deosebit de important ca , în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți, iar consultările respective să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, adoptat la 13 aprilie 2016. În special , pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre , iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate .

(40)

Comisia ar trebui să le adreseze cereri de informații operatorilor economici doar în ultimă instanță , în cazul în care informațiile necesare pentru a răspunde pe măsură situației de urgență pe piața unică , de pildă informațiile necesare pentru ca Comisia să facă achiziții publice în numele statelor membre sau pentru a estima capacitățile de producție de bunuri relevante în situații de criză ale producătorilor ale căror lanțuri de aprovizionare au fost perturbate , nu pot fi obținute din surse publice sau din informații transmise voluntar în orice alt mod , în cooperare cu comitetul și cu statele membre .

(41)

Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului, care prevede un mecanism de discuții bilaterale privind obstacolele în calea funcționării pieței unice, a fost utilizat rareori și este depășit. Evaluarea sa a demonstrat că soluțiile oferite de regulamentul respectiv nu sunt în măsură să răspundă realităților crizelor complexe , care nu se limitează la incidentele care au loc la frontierele a două state membre învecinate . Prin urmare, acesta ar trebui abrogat,

(41)

Dacă există riscuri substanțiale pentru funcționarea pieței interne sau în caz de penurie gravă sau cerere excepțional de mare de bunuri de importanță critică, măsurile adoptate la nivelul Uniunii cu scopul de a asigura disponibilitatea unor bunuri relevante în situații de criză, precum comenzile prioritare , se pot dovedi indispensabile pentru ca piața internă să revină la o funcționare normală .

(41a)

În cazul în care pe piața internă există un deficit grav de bunuri și servicii relevante în situații de criză pe perioada unei situații de urgență pe piața internă și este clar că operatorii economici care își desfășoară activitatea pe piața unică nu produc astfel de bunuri, dar ar fi în principiu în măsură să își reorienteze liniile de producție, sau au o capacitate suficientă de a furniza bunurile și serviciile necesare, Comisia ar trebui să poată recomanda statelor membre, ca ultimă soluție, să ia măsuri pentru a facilita sau a solicita creșterea sau reorientarea capacității de producție a producătorilor sau a capacității prestatorilor de servicii de a presta servicii relevante în situații de criză. Procedând astfel, Comisia ar trebui să comunice statelor membre cât de grav este deficitul și de ce tip de bunuri și servicii relevante în situații de criză este nevoie și să ofere susținere și sfaturi în legătură cu flexibilitatea acquis-ului UE în astfel de scopuri.

(41b)

Măsurile care asigură flexibilitatea normativă ar permite Comisiei să recomande statelor membre să accelereze procedurile de acordare a autorizațiilor necesare pentru a mări capacitatea de a produce bunuri sau de a presta servicii relevante în situații de criză.

(41c)

În plus, pentru a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză pe perioada situației de urgență pe piața internă, Comisia îi poate invita pe operatorii economici care își desfășoară activitatea în lanțuri de aprovizionare relevante în situații de criză să acorde prioritate comenzilor de bunuri relevante pentru situații de criză sau comenzilor de factori de producție necesari pentru a produce astfel de bunuri. În cazul în care un operator economic refuză să accepte astfel de comenzi și să le trateze cu prioritate, în ciuda unor dovezi obiective că este nevoie indispensabilă de bunuri relevante în situații de criză, Comisia poate invita operatorii economici în cauză să accepte anumite comenzi pe care să le trateze cu prioritate, caz în care executarea lor va avea întâietate față de orice alte obligații de drept privat sau public. Dacă respinge cererea, operatorul în cauză ar trebui să prezinte motive legitime în sprijinul deciziei sale.

(41d)

Cu scopul de a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru activarea unor măsuri speciale de răspuns în caz de urgență pe piața internă, și anume plasarea de comenzi prioritare, pentru a permite un răspuns rapid și coordonat. Comenzile prioritare ar trebui să fie plasate la un preț echitabil și rezonabil, care să includă, eventual, o compensație pe măsură pentru toate costurile suplimentare suportate de operatorul economic, inclusiv costurile care decurg, de exemplu, din contracte cu operatori din afara Uniunii sau din schimbarea liniilor de producție. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(41e)

În plus, dacă un stat membru este afectat de penurii grave de bunuri sau servicii relevante în situații de criză, statul membru în cauză poate notifica acest lucru Comisiei, indicând cantitățile necesare. Comisia ar trebui să transmită informațiile tuturor autorităților competente și să eficientizeze coordonarea răspunsurilor statelor membre. Pentru a asigura disponibilitatea bunurilor relevante în situații de criză pe perioada situației de urgență pe piața internă, Comisia poate recomanda statelor membre să distribuie rezerve strategice, ținând seama corespunzător de principiile solidarității, necesității și proporționalității.

(41f)

Pentru a valorifica puterea de cumpărare și poziția de negociere a Comisiei pe perioada regimurilor de vigilență și urgență pe piața internă, statele membre ar trebui să poată solicita Comisiei să facă achiziții în numele lor. De asemenea, este esențial să se asigure că statele membre își coordonează acțiunile cu sprijinul Comisiei și al Comitetului înainte de a lansa proceduri de achiziții publice de bunuri și servicii relevante în situații de criză. Transparența este un principiu de bază pentru succesul achizițiilor publice, care lărgește concurența, mărește eficiența și creează condiții de concurență echitabile. Parlamentul European ar trebui să fie informat în legătură cu procedurile de achiziții publice comune în temeiul prezentului regulament și, la cerere, să i se acorde acces la contractele încheiate prin aceste proceduri, sub rezerva unei protecții adecvate a informațiilor comerciale sensibile, inclusiv a secretelor comerciale.

(41g)

Trebuie stabilite norme pentru instrumentele digitale pentru a preîntâmpina posibile situații de urgență viitoare prompt și eficient, precum și pentru a garanta funcționarea continuă a pieței interne, libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor în perioade de criză și disponibilitatea bunurilor și serviciilor relevante în situații de criză pentru cetățeni, întreprinderi și autorități publice. Când creează asemenea instrumente, Comisia ar trebui să încerce să asigure interoperabilitatea cu instrumentele digitale existente, precum Sistemul de informare al pieței interne (IMI), pentru a evita dublarea cerințelor și orice sarcină administrativă în plus. Prezentul regulament stabilește și norme pentru coordonarea, cooperarea și schimbul de informații în bune condițiuni și instrumente digitale care să garanteze funcționarea culoarelor rapide pentru bunuri și servicii de importanță critică, cu scopul de a accelera procedurile de autorizare, înregistrare sau declarare. În plus, pentru a stimula implicarea tuturor actorilor economici, în special a întreprinderilor și a societății civile, Comisia ar trebui să creeze o platformă a părților interesate pentru a facilita și a încuraja răspunsul voluntar la situațiile de urgență de pe piața internă.

(41h)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute cu precădere în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”). În special, respectă dreptul la viață privată al operatorilor economici, consacrat la articolul 7 din Cartă, dreptul la protecția datelor prevăzut la articolul 8 din Cartă, libertatea de a desfășura o activitate comercială și libertatea contractuală, care sunt protejate prin articolul 16 din Cartă, dreptul de proprietate, protejat prin articolul 17 din Cartă, dreptul de negociere și de acțiune colectivă, ocrotit de articolul 28 din Cartă, și dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil, prevăzut la articolul 47 din Cartă.

(41i)

Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, ci poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii având în vedere amploarea sau efectele acțiunilor, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(41j)

Comisia ar trebui să evalueze dacă prezentul regulament și-a atins obiectivele și să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului, care să includă o evaluare a activității Comitetului, teste de rezistență, protocoale pentru cursuri de formare și situații de criză, criteriile pentru activarea regimului de urgență, precum și utilizarea instrumentelor digitale. În plus, ar trebui prezentate rapoarte și după dezactivarea regimurilor de urgență. Rapoartele respective ar trebui să cuprindă o evaluare a funcționării sistemului de răspuns în situații de urgență și o evaluare a impactului măsurilor de urgență asupra drepturilor fundamentale, de exemplu, asupra libertății de a desfășura o activitate comercială, libertății de a căuta un loc de muncă și de a lucra și asupra dreptului la negociere și acțiune colectivă, inclusiv asupra dreptului la grevă. Prezentul regulament nu ar trebui interpretat ca afectând dreptul de negociere colectivă și dreptul de a desfășura acțiuni colective în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), nici dreptul lucrătorilor și al angajaților de a recurge la acțiuni colective pentru a-și apăra interesele, inclusiv la grevă. Mai mult, prezentul regulament nu ar trebui să afecteze autonomia partenerilor sociali, recunoscută în TFUE.

(41k)

Orice acțiune în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie conformă cu obligațiile Uniunii ce derivă din dreptul internațional aplicabil. Uniunea își menține angajamentul total față de solidaritatea internațională și sprijină ferm principiul potrivit căruia orice măsuri considerate necesare, luate în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru a preveni sau rezolva deficite critice, aplicate într-un mod focalizat, transparent, proporțional, temporar și conform cu obligațiile OMC.

(41l)

Cadrul Uniunii ar trebui să includă elemente interregionale pentru a stabili măsuri coerente, multisectoriale și transfrontaliere de vigilență pe piața internă în situații de urgență, ținând seama în special de resursele, capacitățile și vulnerabilitățile din regiunile învecinate, mai cu seamă din regiunile de frontieră.

(41m)

Pentru a introduce un cadru de protocoale pentru situații de criză, Comisiei ar trebui să i se delege competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a completa prezentul regulament, specificând mai detaliat modalitățile de cooperare dintre statele membre și autoritățile Uniunii pe durata regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă, modalitățile de schimb securizat de informații și de comunicare în situații de risc și de criză. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți, iar consultările respective să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare, adoptat la 13 aprilie 2016. În primul rând, pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.

(41n)

Regulamentul (CE) nr. 2679/98 al Consiliului prevede un mecanism de discuții bilaterale și notificări privind obstacolele în calea funcționării pieței unice. Prin urmare, pentru a se evita dublarea cerințelor de notificare în situații de criză, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință. Regulamentul (CE) nr. 2679/98 nu ar trebui să afecteze în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre și la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acțiuni specifice sistemelor de raporturi de muncă din statele membre în conformitate cu dreptul intern sau practicile naționale. El nu ar trebui să afecteze nici dreptul de a negocia, de a încheia și de a pune în execuție convenții colective sau de a desfășura acțiuni colective în conformitate cu dreptul intern.

(a)

un grup consultativ care să consilieze Comisia cu privire la măsurile adecvate de anticipare, prevenire sau răspuns la impactul unei crize asupra pieței unice;

(b)

măsuri pentru obținerea, comunicarea și schimbul de informații relevante;

(c)

măsuri de urgență care vizează anticiparea și planificarea;

(d)

măsuri de abordare a impactului asupra pieței unice al incidentelor semnificative care nu au condus încă la o situație de urgență pe piața unică (vigilență a pieței unice), inclusiv un set de măsuri de vigilență și

(e)

măsuri pentru abordarea situațiilor de urgență pe piața unică, inclusiv un set de măsuri de răspuns în situații de urgență.

(a)

medicamentelor, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2001/83/CE;

(a)

medicamentelor, în sensul definiției de la articolul  1 punctul  2 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(c)

altor contramăsuri medicale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) …/ … privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (Regulamentul privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate)  (44) și incluse în lista stabilită în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din [propunerea privind] Regulamentul (UE) …/… al Consiliului privind un cadru de măsuri pentru asigurarea furnizării contramăsurilor medicale necesare în situații de criză  (45) ;

(c)

altor contramăsuri medicale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul (10) din Regulamentul (UE) 2022 / 2371 al Parlamentului European și al Consiliului  (45) ;

(f)

serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, de asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță de investiții, inclusiv serviciilor enumerate în anexa I la Directiva 2013/36, precum și activităților de decontare și compensare și serviciilor de consultanță, intermediere și altor servicii financiare auxiliare.

(f)

serviciilor financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, de asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale sau personale, valori mobiliare, fonduri de investiții, plăți și consultanță de investiții, inclusiv serviciilor enumerate în anexa I la Directiva 2013/36 /UE , precum și activităților de decontare și compensare și serviciilor de consultanță, intermediere și altor servicii financiare auxiliare.

(a)

inițierii de către Comisie, în numele Uniunii, de consultări sau cooperări cu țările terțe relevante, acordând atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare, în vederea găsirii unor soluții bazate pe cooperare la perturbările lanțului de aprovizionare, cu respectarea obligațiilor internaționale. Acest lucru poate presupune, după caz, coordonare în cadrul forurilor internaționale relevante; sau

(b)

evaluării de către Comisie a oportunității impunerii de restricții la exportul de mărfuri în conformitate cu drepturile și obligațiile internaționale ale Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2015/479 al Parlamentului European și al Consiliului  (48) .

1.

„criză” înseamnă un eveniment excepțional, neașteptat și brusc, natural sau provocat de om, de natură și amploare extraordinară, care are loc în interiorul sau în afara Uniunii;

1.

„criză” înseamnă un eveniment excepțional, natural sau provocat de om, de natură și amploare extraordinară, care are loc în interiorul sau în afara Uniunii și care are un impact negativ asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor sau persoanelor pe piața internă ;

2.

„regim de vigilență al pieței unice” înseamnă un cadru pentru abordarea unei amenințări de perturbare semnificativă a furnizării de bunuri și servicii de importanță strategică , care are potențialul de a dobândi proporția unei situații de urgență pe piața unică în următoarele șase luni;

2.

„regim de vigilență al pieței interne” înseamnă un cadru pentru a face față unei amenințări de criză care poate antrena o perturbare semnificativă a furnizării de bunuri și servicii de importanță critică , care are potențialul de a dobândi proporția unei situații de urgență pe piața internă în următoarele șase luni;

3.

„situație de urgență pe piața unică” înseamnă un impact amplu al unei crize asupra pieței unice , care perturbă grav libera circulație pe piața unică sau funcționarea lanțurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menținerea activităților societale sau economice vitale pe piața unică ;

3.

„regim de urgență pe piața internă” înseamnă un cadru pentru a face față unei game ample de efecte nefaste semnificative ale unei crize asupra pieței interne , care perturbă grav libera circulație a bunurilor, serviciilor și persoanelor sau funcționarea lanțurilor de aprovizionare care sunt indispensabile pentru menținerea activităților societale sau economice vitale pe piața internă ;

4.

„domenii importante din punct de vedere strategic” înseamnă acele domenii care au o importanță critică pentru Uniune și statele sale membre, în sensul că au o importanță sistemică și vitală pentru securitatea publică, siguranța publică, ordinea publică sau sănătatea publică și a căror perturbare, deficiență , pierdere sau distrugere ar avea un impact semnificativ asupra funcționării pieței unice ;

4.

„domenii de importanță critică” înseamnă domenii care au o importanță critică pentru Uniune și statele sale membre, în sensul că au o importanță sistemică și vitală pentru securitatea publică, siguranța publică, ordinea publică, sănătatea publică sau mediul și a căror perturbare, ineficiență , pierdere sau distrugere ar avea un impact semnificativ asupra funcționării pieței interne, în special asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor sau persoanelor ;

5.

„bunuri și servicii de importanță strategică” înseamnă bunurile și serviciile care sunt indispensabile pentru asigurarea funcționării pieței unice în domeniile importante din punct de vedere strategic și care nu pot fi înlocuite sau diversificate;

5.

„bunuri , servicii și lucrători de importanță critică” înseamnă bunurile și serviciile și categoriile de lucrători care sunt indispensabile pentru a asigura funcționarea pieței interne în domenii de importanță critică și care nu pot fi înlocuite sau , după caz, diversificate;

6.

„bunuri și servicii relevante în situații de criză” înseamnă bunurile și serviciile care sunt indispensabile pentru a răspunde crizei sau pentru a aborda impactul crizei asupra pieței unice pe perioada unei situații de urgență pe piața unică ;

6.

„bunuri și servicii relevante în situații de criză” înseamnă bunurile și serviciile care sunt indispensabile pentru a răspunde crizei sau pentru a aborda impactul crizei asupra pieței interne pe perioada unei situații de urgență pe piața internă ;

7.

„rezerve strategice” înseamnă un stoc de bunuri de importanță strategică pentru care poate fi necesară constituirea unei rezerve în vederea pregătirii pentru o situație de urgență pe piața unică, sub controlul unui stat membru .

7.

„rezerve strategice” înseamnă un stoc de bunuri de importanță critică aflat sub controlul unui stat membru pentru care poate fi necesară constituirea unei rezerve pentru a preîntâmpina o situație de urgență pe piața internă .

(a)

propunerea unor mecanisme de cooperare administrativă între Comisie și statele membre pe durata regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței unice , care ar urma să fie incluse în protocoalele pentru situații de criză;

(a)

propunerea unor mecanisme de cooperare administrativă între Comisie și statele membre pe durata regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă , care ar urma să fie incluse în protocoalele pentru situații de criză menționate la articolul (6) ;

(b)

evaluarea incidentelor semnificative cu privire la care statele membre au alertat Comisia.

(b)

evaluarea incidentelor semnificative cu ocazia cărora statele membre sau alte părți interesate relevante au alertat Comisia în conformitate cu articolul 8 și evaluarea impactului acestora asupra liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și persoanelor, inclusiv a lucrătorilor .

(ba)

recomandarea adresată statelor membre de a constitui o rezervă de bunuri de importanță critică pentru a preîntâmpina situații de urgență pe piața internă, ținând seama de probabilitatea și impactul penuriilor;

(bb)

colectarea de previziuni privind posibilitatea apariției unei crize, efectuarea de analize de date și furnizarea de informații despre piață;

(bc)

consultarea reprezentanților operatorilor economici, inclusiv ai IMM-urilor și ai unor organizații reprezentative, precum și a partenerilor sociali, dacă este cazul, pentru a colecta cunoștințe despre piață;

(bd)

analizarea datelor agregate primite de alte organisme relevante în situații de criză instituite la nivelul Uniunii și la nivel internațional;

(be)

ținerea unui registru al măsurilor naționale și unionale în situații de criză, utilizate în crizele anterioare, care au avut un impact asupra pieței interne și a lanțurilor sale de aprovizionare.

(bf)

luarea de măsuri pentru a întări rezistența pieței interne în conformitate cu prezentul regulament, precum organizarea de cursuri de formare și simulări și identificarea operatorilor economici și a lanțurilor de aprovizionare relevante ca parte a testelor de rezistență.

(a)

stabilirea existenței amenințării menționate la articolul 3 alineatul (2) și a amplorii amenințării respective ;

(a)

să determine dacă sunt întrunite criteriile pentru a activa sau dezactiva regimul de vigilență și, mai ales, amenințarea menționată la articolul 3 alineatul (2) , precum și amploarea unei astfel de amenințări ;

(b)

obținerea de previziuni, analize ale datelor și cunoștințe despre piață;

(c)

consultarea reprezentanților operatorilor economici, inclusiv ai IMM-urilor, și ai industriei pentru a aduna cunoștințe despre piață;

(d)

analizarea datelor agregate primite de alte organisme relevante în situații de criză instituite la nivelul Uniunii și la nivel internațional;

(e)

facilitarea schimburilor și a comunicării de informații, inclusiv cu alte organisme relevante și cu alte organisme relevante în situații de criză la nivelul Uniunii, precum și cu țări terțe, după caz, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și organizațiilor internaționale;

(e)

să faciliteze schimburile și transmiterea de informații, inclusiv cu alte organisme relevante și cu alte organisme relevante în situații de criză la nivelul Uniunii, precum și cu țări terțe, după caz, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și organizațiilor internaționale;

(f)

menținerea unui registru al măsurilor naționale și ale Uniunii în situații de criză, utilizate în crizele anterioare, care au avut un impact asupra pieței unice și a lanțurilor sale de aprovizionare.

(b)

stabilirea îndeplinirii criteriilor de activare sau de dezactivare a regimului de urgență;

(b)

să stabilească, pe baza unor dovezi suficiente și din surse sigure, dacă sunt întrunite criteriile de activare sau de dezactivare a regimului de urgență;

(c)

consilierea cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese pentru a răspunde situației de urgență pe piața unică la nivelul Uniunii;

(c)

să dea sfaturi cu privire la punerea în aplicare a măsurilor alese pentru a răspunde situației de urgență pe piața internă la nivelul Uniunii;

(e)

facilitarea schimburilor și a comunicării de informații, inclusiv cu alte organisme relevante în situații de criză la nivelul Uniunii, precum și cu țări terțe, după caz, acordând o atenție deosebită țărilor în curs de dezvoltare și organizațiilor internaționale.

(e)

să faciliteze schimburile și transmiterea de informații, inclusiv cu alte organisme relevante în situații de criză la nivelul Uniunii, precum și cu țări terțe, după caz, acordând o atenție deosebită membrilor AELS, țărilor candidate și țărilor în curs de dezvoltare și organizațiilor internaționale.

(a)

avizele, recomandările și rapoartele adoptate de Comitet;

(b)

rezultatul simulărilor de criză;

(c)

activarea regimului de vigilență, prelungirea și dezactivarea sa, precum și orice măsuri adoptate în temeiul părții III;

(d)

activarea regimului de urgență, prelungirea și dezactivarea sa și orice măsuri adoptate în temeiul părții IV;

(e)

orice măsură care restrânge libera circulație a mărfurilor, serviciilor și lucrătorilor;

(a)

cooperarea dintre autoritățile competente de la nivel național și de la nivelul Uniunii pentru gestionarea regimurilor de vigilență și de urgență ale pieței unice în regimurile de vigilență și de urgență în toate sectoarele pieței unice ;

(a)

cooperarea dintre autoritățile naționale competente , inclusiv cele de la nivel local și regional, și autoritățile competente de la nivelul Uniunii pentru gestionarea regimurilor de vigilență și de urgență pe piața internă ;

(c)

o abordare coordonată a comunicării în situații de risc și de criză și față de public, Comisia având rol de coordonator;

(c)

o abordare coordonată a comunicării în situații de risc și de criză și față de public și părțile interesate relevante, inclusiv operatorii economici , Comisia având rol de coordonator;

(d)

gestionarea cadrului.

(a)

un inventar al autorităților naționale competente relevante , al birourilor centrale de legătură desemnate în conformitate cu articolul 5 și al punctelor unice de contact menționate la articolul 21, cu datele de contact ale acestora, precum și cu rolurile și responsabilitățile atribuite pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență prevăzute în prezentul regulament în temeiul dreptului intern;

(a)

un inventar al autorităților naționale competente, al birourilor centrale de legătură desemnate în conformitate cu articolul 5 și al punctelor unice de contact menționate la articolul 21, cu datele de contact ale acestora, precum și cu rolurile și responsabilitățile atribuite pe perioada regimurilor de vigilență și de urgență prevăzute în prezentul regulament în conformitate cu dreptul intern;

(b)

consultarea reprezentanților operatorilor economici și a partenerilor sociali , inclusiv a IMM-urilor, cu privire la inițiativele și acțiunile lor de atenuare a potențialelor perturbări ale lanțului de aprovizionare și de răspuns la acestea, precum și de depășire a potențialelor deficite de bunuri și servicii de pe piața unică ;

(b)

consultarea reprezentanților operatorilor economici, inclusiv a IMM-urilor, cu privire la inițiativele și acțiunile pe care le-au adoptat pentru a reduce gravitatea și a răspunde situațiilor de urgență potențiale de pe piața internă ;

(ba)

consultarea partenerilor sociali cu privire la implicațiile asupra liberei circulații a lucrătorilor în domenii de importanță critică;

(c)

cooperarea la nivel tehnic în regimurile de vigilență și de urgență în toate sectoarele pieței unice ;

(c)

cooperarea la nivel tehnic în regimurile de vigilență și de urgență în toate sectoarele pieței interne ;

(d)

comunicarea în situații de risc și de urgență, Comisia având un rol de coordonare, ținând seama în mod corespunzător de structurile deja existente.

(d)

comunicarea în situații de risc și de urgență, Comisia având un rol de coordonare, ținând seama de structurile deja existente.

(a)

parametrii specifici ai perturbărilor pe care protocolul voluntar pentru situații de criză încearcă să le remedieze și obiectivele urmărite;

(b)

rolul fiecărui participant și măsurile pregătitoare pe care trebuie să le pună în aplicare și rolul lor după activarea protocolului pentru situații de criză;

(c)

procedura prin care se stabilește cum va funcționa protocolul pentru situații de criză;

(d)

acțiuni de atenuare și răspuns la potențialele situații de urgență de pe piața internă, limitate la strictul necesar pentru depășirea lor;

(e)

măsuri de atenuare a efectelor negative asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor și lucrătorilor.

(1)

Comisia concepe și organizează periodic cursuri de formare privind pregătirea, coordonarea, cooperarea , comunicarea și schimbul de informații în situații de criză menționate la articolul 6 pentru personalul birourilor centrale de legătură desemnate și operatorii economici . Comisia organizează simulări în care implică personalul birourilor centrale de legătură , precum și alți actori sau organisme relevante , inclusiv operatori economici, pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul la urgențele de pe piața internă .

(1a)

(a)

monitorizarea, analizarea și evaluarea tuturor acțiunilor relevante pentru facilitarea liberei circulații a mărfurilor, serviciilor și a persoanelor;

(b)

promovarea aplicării celor mai bune practici la nivel național și unional și, după caz, a celor mai bune practici dezvoltate de țări terțe și organizații internaționale;

(c)

elaborarea de orientări privind diseminarea cunoștințelor și executarea diferitelor sarcini la nivel național și, după caz, regional și local;

(d)

încurajarea introducerii și utilizării noilor tehnologii și instrumente digitale relevante pentru a răspunde situațiilor de urgență de pe piața internă.

(1b)

(a)

elaborează scenarii și parametri care reflectă riscurile specifice asociate situațiilor de urgență de pe piața internă și urmărește să identifice vulnerabilitățile în domenii de importanță critică și să evalueze impactul asupra liberei circulații a bunurilor, serviciilor și persoanelor;

(b)

identifică operatorii economici și organizațiile reprezentative relevante, precum și alți actori sau organisme relevante implicate în prevenirea situațiilor de urgență, preîntâmpinarea lor și acțiunile de răspuns și îi invită să participe în mod voluntar;

(c)

facilitează evaluările inter pares și încurajează elaborarea de strategii pentru pregătirea pentru situații de urgență;

(d)

identifică, în cooperare cu toate părțile implicate, măsurile de atenuare a riscurilor după încheierea simulărilor de criză.

(a)

fluxurile comerciale;

(b)

cererea și oferta;

(c)

concentrarea aprovizionării;

(d)

producția și capacitățile de producție la nivelul Uniunii și la nivel mondial în diferite etape ale lanțului valoric;

(e)

interdependențele dintre operatorii economici, atât cu operatori de pe piața internă, cât și din afara ei.

(a)

numărul de operatori economici afectați de perturbare sau de perturbarea potențială ;

(a)

numărul de operatori economici afectați în Uniune ;

(b)

durata perturbării sau durata anticipată a perturbării potențiale ;

(b)

durata reală sau durata anticipată a incidentelor ;

(c)

zona geografică; proporția pieței unice afectată de perturbare sau de perturbarea potențială ; impactul asupra anumitor zone geografice deosebit de vulnerabile sau expuse perturbărilor lanțului de aprovizionare , inclusiv asupra regiunilor ultraperiferice ale UE ;

(c)

zona geografică; ce procent din piața internă este afectat și care sunt efectele transfrontaliere ; impactul asupra anumitor zone geografice deosebit de vulnerabile sau expuse, de exemplu , asupra regiunilor ultraperiferice;

(d)

efectul perturbării sau al perturbării potențiale asupra factorilor de producție care nu pot fi diversificați sau înlocuiți.

(d)

efectul acestor incidente asupra factorilor de producție care nu pot fi diversificați sau înlocuiți.

(a)

probabilitatea și impactul potențial al deficitelor menționate la alineatul (1);

(b)

nivelul stocurilor existente ale operatorilor economici și al rezervelor strategice din întreaga Uniune, precum și orice informații privind activitățile în curs ale operatorilor economici menite să suplimenteze stocurile proprii;

(c)

costurile aferente constituirii și menținerii unor astfel de rezerve strategice;

(d)

opțiunile de aprovizionare alternativă și potențialul de aprovizionare alternativă;

(e)

informații suplimentare care ar putea asigura disponibilitatea bunurilor și serviciile respective.

(a)

o evaluare a impactului potențial al crizei;

(a)

o evaluare a impactului potențial al crizei așteptate, inclusiv a situației specifice a regiunilor de frontieră și ultraperiferice ;

(b)

lista bunurilor și serviciilor de importanță strategică vizate și

(b)

lista bunurilor , serviciilor și categoriilor de lucrători de importanță critică vizate și

(c)

măsurile de vigilență care trebuie luate.

(c)

măsurile de vigilență care urmează să fie luate , inclusiv documente care justifică necesitatea și proporționalitatea măsurilor respective .

(a)

nivelurile rezervelor strategice de pe teritoriul lor;

(b)

orice potențial pentru alte achiziții.

(a)

demonstrează că nu are altă posibilitate de acces la astfel de informații și își justifică nevoia; și

(b)

solicită avizul comitetului.