European flag

Jurnalul Ofícial
al Uniunii Europene

RO

Seria L


2025/2402

1.12.2025

DECIZIA (UE) 2025/2402 A COMISIEI

din 28 noiembrie 2024

privind soluțiile fiscale anticipate SA.38374 (2014/C) (ex 2014/NN) (ex 2014/CP) – Țările de Jos, presupus ajutor în favoarea Starbucks

[notificată cu numărul C(2024) 8566]

(Numai textul în limba engleză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile (1) și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

1.   PROCEDURA

(1)

Starbucks Coffee EMEA bv (denumită în continuare „Starbucks Coffee BV”) și Starbucks Manufacturing EMEA bv (denumită în continuare „SMBV”), sunt societăți controlate indirect de Starbucks Corporation. Această din urmă societate este stabilită în Statele Unite ale Americii și servește drept sediu al grupului. Starbucks Corporation și toate societățile controlate de această corporație sunt denumite în continuare în mod colectiv „Starbucks” sau „Grupul Starbucks”.

(2)

Prin scrisoarea din 30 iulie 2013, Comisia a solicitat autorităților din Regatul Țărilor de Jos („Țările de Jos”) să furnizeze informații cu privire la practica în materie de soluții fiscale anticipate din Țările de Jos și cu privire la toate soluțiile fiscale anticipate referitoare la Starbucks Coffee BV și la SMBV.

(3)

Prin scrisoarea din 2 octombrie 2013, autoritățile neerlandeze au transmis Comisiei informațiile solicitate, printre care acordul prealabil privind prețurile (2) (3) încheiat în 2008 între administrația fiscală neerlandeză și Starbucks Coffee BV, precum și acordul prealabil privind prețurile încheiat în 2008 între administrația fiscală neerlandeză și SMBV (denumit în continuare „APA încheiat cu SMBV”) și documentele justificative. Documentele justificative cuprind în mod specific un raport din 2007 privind prețurile de transfer, care stă la baza ambelor cereri de APA (denumit în continuare „Raportul din 2007 privind prețurile de transfer”) și schimburile dintre administrația fiscală neerlandeză, pe de o parte, și consilierul fiscal al Starbucks Corporation, pe de altă parte (denumit în continuare „consilierul fiscal”), acționând în numele Starbucks Coffee BV și al SMBV. De asemenea, autoritățile neerlandeze au prezentat Comisiei, ca parte a documentelor justificative, un APA încheiat în 2001 de administrația fiscală neerlandeză cu Starbucks Coffee BV și cu SMBV.

(4)

În urma unei investigații preliminare, la 11 iunie 2014 Comisia a decis să inițieze o procedură oficială de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) privind APA încheiat cu SMBV pe motiv că APA respectiv ar putea constitui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) (4). Prin scrisoarea din 16 iulie 2014, autoritățile neerlandeze și-au prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(5)

La 19 decembrie 2014, decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii.

(6)

Prin scrisoarea din 16 ianuarie 2015, Starbucks și-a prezentat observațiile referitoare la decizia de inițiere a procedurii. De asemenea, au prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii Asociația Consilierilor Fiscali din Țările de Jos (De Nederlandse Orde van Belastingadviseurs, denumită în continuare „NOB”), Uniunea Întreprinderilor Neerlandeze și Uniunea Creștină a Angajatorilor din Țările de Jos (Verbond van Nederlandse Ondernemingen și Nederlands Christelijk Werkgeversverbond, denumite în continuare „VNO-NCW”), ATOZ Tax Advisers Luxemburg, Oxfam International și Camera de Comerț a Austriei (Bundesarbeitskammer Österreich, denumită în continuare „BAK”).

(7)

Prin scrisorile din 20 și 26 martie 2015, autoritățile neerlandeze au prezentat observații cu privire la comentariile primite de la terți referitor la decizia de inițiere a procedurii.

(8)

La 21 octombrie 2015, Comisia a adoptat Decizia (UE) 2017/502 a Comisiei (5), prin care a închis procedura oficială de investigare privind APA încheiat cu SMBV. În decizia respectivă, Comisia a constatat că APA în cauză constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, incompatibil cu piața internă și pus în aplicare în mod ilegal de către autoritățile neerlandeze, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din TFUE. S-a dispus ca Țările de Jos să recupereze valoarea ajutorului incompatibil și ilegal obținut de SMBV.

(9)

La 24 septembrie 2019, Tribunalul a anulat Decizia (UE) 2017/502 în Hotărârea Starbucks (6), dar nu a afectat decizia de inițiere a procedurii. Această decizie a rămas definitivă.

(10)

În consecință, Comisia a trebuit să reexamineze APA încheiat cu SMBV.

(11)

La 23 decembrie 2020, Comisia a solicitat autorităților neerlandeze informații suplimentare cu privire la funcțiile, activele și riscurile implicate în activitățile SMBV în Țările de Jos în perioada investigată.

(12)

La cererea Reprezentanței Permanente a Țărilor de Jos pe lângă Uniune, Comisia a organizat o reuniune la 22 ianuarie 2021 pentru a discuta solicitarea suplimentară de informații a Comisiei din 23 decembrie 2020.

(13)

La 18 martie 2021, autoritățile neerlandeze au transmis răspunsuri la solicitarea suplimentară de informații a Comisiei din 23 decembrie 2020.

(14)

La 29 aprilie 2021 a avut loc o reuniune între Comisie și reprezentanții SMBV și ai autorităților neerlandeze pentru a discuta aceste răspunsuri.

(15)

Prin urmare, procedura oficială de investigare a soluției fiscale anticipate contestate este încă deschisă și trebuie închisă.

2.   DESCRIEREA MĂSURII

2.1.   Beneficiarul

(16)

Beneficiarul măsurii este SMBV, o filială a grupului Starbucks înregistrată în Țările de Jos. Grupul Starbucks cuprinde Starbucks Corporation și toate societățile controlate de această corporație. Starbucks Corporation este sediul grupului Starbucks. Starbucks Corporation este situată în Seattle, în Statele Unite ale Americii („SUA”).

(17)

Grupul Starbucks desfășoară activități de prăjire, comercializare și distribuire cu amănuntul a cafelei de specialitate, funcționând în 65 de țări. Grupul cumpără și prăjește sortimente de cafea care sunt vândute, împreună cu cafea și ceai artizanale, precum și alte băuturi și produse alimentare proaspete, prin intermediul magazinelor gestionate de societate. Potrivit raportului anual al grupului Starbucks pentru 2014, grupul Starbucks vinde o varietate de produse din cafea și ceai și își comercializează produsele de marcă sub licențe prin intermediul altor canale, precum magazine, băcănii și conturi naționale de servire alimentară sub licență. În 2014, grupul Starbucks înregistra la nivel mondial venituri nete de 16 448 de milioane USD și câștiguri după impozitare de 2 067 de milioane USD.

(18)

Entitățile grupului Starbucks care plătesc impozite în Țările de Jos sunt Starbucks Coffee BV și SMBV, care formează împreună o unitate fiscală. În consecință, ele depun o singură declarație fiscală, la fel ca o entitate unică.

(19)

SMBV este o prăjitorie de cafea care funcționează din 2002. Unitatea sa de prăjire din Amsterdam este singura unitate de acest tip situată în afara SUA. SMBV este aprovizionată cu boabe de cafea verde de către o filială elvețiană a grupului Starbucks, Starbucks Coffee Trading Company SARL, care cumpără aceste boabe de cafea verde în beneficiul întregului grup Starbucks și al entităților independente care desfășoară activități sub licența sa. Boabele pentru piața EMEA sunt apoi prăjite și ambalate în Țările de Jos.

(20)

SMBV acordă licențe de proprietate intelectuală (denumită în continuare „PI”) pentru prăjirea cafelei din partea Alki Limited Partnership (denumită în continuare „Alki LP”) – o filială a grupului Starbucks constituită în Regatul Unit care controlează indirect SMBV –, acest lucru fiind necesar pentru procesele de realizare a prăjirii și de livrare a boabelor de cafea prăjită către operatorii magazinelor. La schimb, SMBV plătește o redevență către Alki LP. Conform clauzelor unui acord privind servicii de prăjire încheiat între Alki LP și SMBV, Alki LP acționează în calitate de mandant pentru regiunea EMEA și suportă în numele societății toate riscurile asociate vânzării produselor și toate costurile pierderilor rezultate în urma activităților de producție, vânzare, transport și depozitare.

(21)

În temeiul unui acord de partajare a costurilor, Alki LP trebuie să plătească Starbucks Corporation o redevență pentru cunoștințele sale privind prăjirea cafelei, tarife pentru serviciile prestate de Starbucks Corporation în beneficiul Alki LP și plăți legate de partajarea costurilor pentru dezvoltarea anumitor active necorporale.

(22)

În calitate de proprietar al unității Starbucks europene de prăjire a cafelei, SMBV trebuie să se asigure că sunt utilizate echipamentele corecte, că se desfășoară procesele corecte și că boabele prăjite sunt produse în conformitate cu specificațiile comunicate de Alki LP în acordul privind serviciile de prăjire. Potrivit acestui acord, SMBV este proprietarul boabelor verzi, pe care le achiziționează de la furnizori desemnați sau aprobați de Alki LP. SMBV se asigură că produsele, la momentul livrării la unitatea sa de producție, respectă specificațiile Alki LP referitoare la produse și are obligația de a înlocui de îndată orice cantitate de boabe verzi defecte sau neperformante pe cheltuiala proprie. În schimb, Alki LP suportă riscurile asociate pierderilor cauzate de producția, vânzarea, transportul, depozitarea, tratarea sau utilizarea boabelor de cafea și trebuie să despăgubească SMBV pentru cererile de despăgubire legate de produs.

(23)

Alki LP nu are angajați pe statul de plată pentru îndeplinirea rolului său de mandant în baza acordului privind servicii de prăjire, și nici partenerii săi nu au pe statul de plată angajați care să îndeplinească acest rol. Potrivit informațiilor prezentate de grupul Starbucks în cadrul procedurii oficiale de investigare, Alki LP își îndeplinește rolul prin intermediul orientărilor, al expertizei și al funcțiilor necesare îndeplinite de entitățile grupului Starbucks din SUA în temeiul unui acord de partajare a costurilor.

(24)

Alki LP este considerată o entitate transparentă din punctul de vedere fiscal în Țările de Jos și, prin urmare, nu este supusă impozitului pe profit în temeiul legislației fiscale neerlandeze. Ca urmare a acestei transparențe fiscale, administrația fiscală neerlandeză consideră că redevența plătită de SMBV către Alki LP pentru utilizarea proprietății intelectuale pentru zona EMEA constituie o plată directă către Starbucks Corporation din SUA.

(25)

Filialele grupului Starbucks încheie contracte cu Starbucks Coffee BV pentru livrarea boabelor de cafea prăjite și a altor produse ale acestora. Toate produsele distribuite de SMBV (boabe de cafea prăjite, pahare și șervețele din hârtie etc.), fie produse de SMBV, fie cumpărate de SMBV de la alți furnizori, sunt vândute magazinelor. Unele dintre magazine sunt independente, iar altele sunt deținute de Starbucks. Prețurile percepute de SMBV de la magazine sunt stabilite prin formula elaborată de alte entități ale grupului Starbucks.

2.2.   Măsura supusă evaluării

APA încheiat cu SMBV

(26)

Prezenta decizie se referă la APA încheiat cu SMBV. De principiu, APA încheiat cu SMBV era obligatoriu timp de 10 ani, de la 1 octombrie 2007 până la 31 decembrie 2017. Totuși, potrivit informațiilor transmise Comisiei, APA încheiat cu SMBV a fost reziliat la 30 septembrie 2014 ca urmare a unei modificări semnificative a faptelor prezentate în secțiunea 1 din APA.

(27)

În Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, remunerația reprezenta o marjă de profit de [9-12] (*1) % din baza de cost relevantă.

(28)

În conformitate cu articolul 8b din Legea neerlandeză privind impozitul pe profit din 1969 (Wet op de vennootschapsbelasting 1969), acordurile prealabile privind prețurile trebuie să stabilească o remunerație conformă cu principiul concurenței depline în scopul stabilirii prețurilor de transfer. Astfel, prin încheierea unui APA cu SMBV, administrația fiscală neerlandeză a acceptat că remunerația stabilită de consilierul fiscal al Starbucks în Raportul din 2007 privind prețurile de transfer pentru funcțiile îndeplinite de SMBV în Regatul Țărilor de Jos (inclusiv pentru riscul asumat și activele utilizate) constituie o remunerație conformă cu principiul concurenței depline (7).

(29)

Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, prezentat administrației fiscale neerlandeze în contextul APA încheiat cu SMBV, face parte integrantă din acest APA.

(30)

Din punctul de vedere al stabilirii bazei de impozitare a SMBV, APA încheiat cu SMBV reglementa tranzacțiile intragrup evaluate de administrația fiscală neerlandeză. SMBV a achitat către o societate din cadrul grupului (Alki LP) o taxă pentru utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală aferente activității de prăjire a cafelei și către o altă societate din grup, Starbucks Coffee Trading Company SARL, serviciile de aprovizionare cu boabe de cafea verde. Prin APA încheiat cu SMBV, administrația fiscală neerlandeză și SMBV au stabilit remunerația impozabilă pentru serviciile de prăjire și activitățile din lanțul de aprovizionare (și anume distribuția de cafea și alte produse decât cele pe bază de cafea) în care era implicată SMBV.

(31)

În APA încheiat cu SMBV, administrația fiscală neerlandeză a acceptat ca nivelul redevenței pe care SMBV trebuie să o plătească societății Alki LP să fie stabilit la sfârșitul fiecărui an ca diferența dintre profitul realizat din exploatare înaintea înregistrării cheltuielilor cu redevența și marja de profit de [9-12] % menționată anterior aplicată la cheltuielile de exploatare. În plus, APA încheiat cu SMBV prevede că „aceste redevențe sunt deductibile în scopul perceperii impozitului pe profit și nu se supun impozitului reținut la sursă în Țările de Jos”.

Raportul din 2007 privind prețurile de transfer

(32)

Remunerația acceptată de administrația fiscală neerlandeză în APA încheiat cu SMBV se baza pe analiza privind stabilirea prețurilor de transfer efectuată de consilierul fiscal în Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, care face parte integrantă din acest APA.

(33)

Raportul din 2007 privind prețurile de transfer utilizează metoda marjei tranzacționale nete (denumită în continuare „MMTN”) ca metodă preferată de stabilire a prețurilor de transfer, pentru a compara performanța operațională a SMBV. Aceasta este una dintre „metodele indirecte” utilizate pentru a aproxima prețurile în condiții de concurență deplină ale tranzacțiilor și repartizarea profitului între societățile aceluiași grup. Metoda aproximează profitul care s-ar obține în condiții de concurență deplină la nivelul întregii activități, nu la nivelul tranzacțiilor individuale identificate. Ea nu urmărește să stabilească prețul bunurilor vândute, ci estimează nivelul profitului la care se pot aștepta societățile independente în urma desfășurării unei activități, cum ar fi vânzarea de bunuri. În acest scop, se calculează un raport dintre profit și o bază adecvată (adică un indicator al nivelului profitului), cum ar fi costurile, cifra de afaceri sau investițiile fixe, apoi se compară acest raport cu raporturile observate în tranzacții necontrolate comparabile. Utilizarea MMTN este explicată mai detaliat în considerentul 44 din prezenta decizie.

(34)

În Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, consilierul fiscal al SMBV a efectuat o analiză funcțională a tranzacțiilor intragrup și a tranzacțiilor independente ale întreprinderii respective pentru activitatea sa de producție. SMBV a fost caracterizată drept o prăjitorie de cafea cu risc scăzut.

(35)

Întrucât SMBV a fost considerată partea cea mai puțin complexă la aceste tranzacții în ceea ce privește funcțiile, activele și riscurile, consilierul fiscal a utilizat SMBV ca parte testată pentru a determina remunerația sa în condiții de concurență deplină în cadrul unei analize MMTN.

(36)

Atunci când a aplicat metoda MMTN pentru activitățile de producție ale SMBV, consilierul fiscal a considerat că baza relevantă pentru indicatorul profitului net o reprezintă costurile serviciilor prestate de SMBV, în conformitate cu metoda „cost plus”, care era considerată o metodologie adecvată pentru serviciile prestate în lanțul de aprovizionare și cele de producție.

(37)

Consilierul fiscal a fost însă de părere că marja de profit ar fi trebuit aplicată numai costurilor subiacente asociate activităților în care SMBV a avut rolul de a crea valoare adăugată (8). Raportul din 2007 privind prețurile de transfer enumeră aceste costuri subiacente ca fiind (printre altele) toate costurile cu personalul implicat atât în activitățile de producție, cât și în cele activități din lanțul de aprovizionare, costul echipamentelor de producție (adică amortizarea) și cheltuielile generale cu instalația (cum ar fi costul unității propriu-zise).

(38)

Pentru a crește gradul de încredere al analizei funcționale, consilierul fiscal a efectuat o ajustare a prețurilor de transfer pentru a ține seama de faptul că aplicarea propusă a marjei de profit la baza de costuri a SMBV nu ar trebui să conțină o componentă de cost pentru boabele de cafea verde.

(39)

Societățile comparabile cu care ar fi comparate rezultatele financiare ale SMBV au suportat de asemenea costuri cu materiile prime. Prin urmare, consilierul fiscal a aplicat o ajustare a costurilor materiilor prime pentru a modifica marja de profit aplicată costului total, calculată pentru fiecare dintre societățile comparabile identificate.

(40)

Combinarea ajustărilor pentru componenta de cost a boabelor de cafea verde și pentru costurile materiilor prime a modificat remunerația estimată, de la o mediană de 7,8 % aplicată costurilor totale la o mediană estimată de 9,9 % aplicată costurilor de exploatare. Pe această bază s-a avut în vedere o marjă de profit (rotunjită) de [9-12] % din costurile de exploatare, menită să reflecte o marjă conformă cu principiul concurenței depline pentru prestarea de către SMBV a serviciilor de prăjire și a activităților conexe în lanțul de aprovizionare pentru tranzacțiile sale intragrup.

2.3.   Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer

(41)

Prețurile de transfer se referă la prețurile percepute pentru tranzacții comerciale între entități diferite din cadrul aceluiași grup de societăți. Societățile multinaționale beneficiază de un stimulent financiar pentru a repartiza cât mai puțin profit posibil în jurisdicțiile în care profiturile respective sunt supuse unei rate de impozitare mai ridicate. Acest lucru ar putea determina stabilirea unor prețuri de transfer care nu ar trebui să fie acceptate ca bază pentru calcularea venitului impozabil. Pentru a evita această problemă, administrațiile fiscale utilizează metodologii de stabilire a prețurilor de transfer conform cărora vor accepta doar prețuri de transfer între societăți intragrup comparabile cu cele care ar fi fost convenite de societăți independente care negociază în condiții comparabile în condiții de concurență deplină. Acesta este cunoscut drept „principiul concurenței depline”.

(42)

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (denumită în continuare „OCDE”) a adoptat orientări în acest sens, un exemplu notabil fiind Liniile directoare privind prețurile de transfer. Având în vedere caracterul neobligatoriu al Liniilor directoare ale OCDE privind prețurile de transfer, administrațiile fiscale ale țărilor membre ale OCDE sunt doar încurajate să respecte orientările respective. În practică însă, Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer reprezintă un punct focal și exercită o influență clară asupra practicilor fiscale ale țărilor membre (și chiar nemembre) ale OCDE. În plus, în numeroase țări membre ale OCDE, acestor linii directoare le-a fost conferită forță juridică sau servesc explicit drept referință în interpretarea legislației fiscale naționale.

(43)

Comitetul pentru afaceri fiscale al OCDE adoptă ocazional actualizări ale Liniilor sale directoare privind prețurile de transfer, cum s-a întâmplat de exemplu în 1995 și 2010.

(44)

Utilizarea MMTN este asociată cu punctul 3.26 din Liniile directoare ale OCDE din 1995 privind prețurile de transfer. În conformitate cu aceste orientări, partea la tranzacție pentru care se testează un indicator al profitului net ar trebui să fie, în general, societatea care are funcțiile cel mai puțin complexe. Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer prevăd că o astfel de analiză poate conduce mai degrabă la un interval de rezultate decât la un singur rezultat corect specific. În practică, acest interval acceptabil este adesea considerat a fi intervalul intercuartil al rapoartelor observate. Într-o serie de date, cuartilele sunt cele trei puncte care împart valorile din serie, ordonate ascendent, în patru seturi egale, astfel încât 25 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a 25-a percentilă (denumită și cuartila inferioară), 50 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a doua cuartilă, care reprezintă mediana seriei, iar 75 % din date sunt mai mici sau egale cu cea de a 75-a percentilă (denumită și cuartila superioară). Intervalul intercuartil cuprinde toate valorile dintre cuartila inferioară și cea superioară.

2.4.   Normele Țărilor de Jos privind stabilirea prețurilor conform principiului concurenței depline

(45)

APA încheiat cu SMBV s-a întemeiat pe articolul 8b alineatul (1) din Legea neerlandeză privind impozitul pe profit din 1969 (Wet op de Vennootschapsbelasting 1969) (denumită în continuare „LIP”). Articolul 8b alineatul (1), care a fost introdus în LIP în 2002, reglementează principiul concurenței depline în cadrul acestei legi.

(46)

În perioada investigată, au fost furnizate orientări cu privire la modul în care administrația fiscală neerlandeză interpretează principiul concurenței depline prevăzut la articolul 8b alineatul (1) din LIP prin intermediul Deciziei IFZ2001/295M a secretarului financiar al Trezoreriei Țărilor de Jos din 30 martie 2001 (denumită în continuare „Decretul privind prețurile de transfer”).

(47)

Decretul privind prețurile de transfer clarifică faptul că, de principiu, principiul concurenței depline este o parte integrantă a Legii neerlandeze privind impozitul pe profit. În cazurile în care orientările OCDE au nevoie de clarificări, Decretul privind prețurile de transfer precizează poziția Țărilor de Jos în ceea ce privește aspectele specifice respective și urmărește, acolo unde este posibil, să elimine orice confuzie.

(48)

Concret, în capitolul 1.2 din Decretul privind prețurile de transfer se precizează că este permisă utilizarea unui interval de comparare, având în vedere că o metodă dată de stabilire a prețurilor de transfer va genera adesea un interval de valori, toate fiind la fel de fiabile.

(49)

În capitolul 2, Decretul privind prețurile de transfer se referă la metodele de stabilire a prețurilor de transfer descrise în Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer. În conformitate cu punctul 4.9 din aceste linii directoare, ori de câte ori administrația fiscală neerlandeză efectuează un audit al prețurilor de transfer, Decretul privind prețurile de transfer precizează că auditul ar trebui să înceapă din perspectiva metodei de stabilire a prețurilor de transfer adoptate de contribuabil la momentul tranzacției, cu condiția ca prețurile de transfer adoptate astfel să conducă la un rezultat conform cu principiul concurenței depline pentru tranzacția vizată.

3.   MOTIVELE INIȚIERII PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

(50)

În decizia sa de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Comisia a considerat, cu titlu preliminar, că APA încheiat cu SMBV, care a acceptat remunerația propusă de consilierul fiscal al SMBV pentru funcțiile îndeplinite de SMBV în Țările de Jos, pare să constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, incompatibil cu piața internă.

(51)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a exprimat următoarele trei îndoieli cu privire la conformitatea APA încheiat cu SMBV cu principiul concurenței depline.

(52)

În primul rând, Comisia a pus sub semnul întrebării ipoteza consultantului fiscal din Raportul din 2007 privind prețurile de transfer potrivit căreia SMBV nu suportă niciun risc și, prin urmare, ar trebui calificată drept producător în regim de subcontractare sau pe bază de contract. Mai exact, Comisia a făcut trimitere la dovezile privind riscul de inventar înregistrate în conturile financiare ale SMBV, ceea ce ar contrazice calificarea drept producător în regim de subcontractare.

(53)

În al doilea rând, Comisia a pus sub semnul întrebării două ajustări consecutive efectuate de consilierul fiscal, ambele părând să abordeze aceeași preocupare în ceea ce privește analiza comparabilității. Prima ajustare a redus baza de costuri pentru a calcula baza de impozitare a SMBV în raport cu cheltuielile sale de exploatare. Consilierul fiscal a considerat că ajustarea respectivă este adecvată, deoarece SMBV este un producător în regim de subcontractare sau pe bază de contract. Cea de a doua ajustare, desemnată drept „ajustare a marjei de profit prin conversie” în Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, a dedus un multiplu al costului produselor vândute din profitul societăților utilizate ca elemente comparabile în scopul stabilirii prețurilor de transfer. Această a doua ajustare, prezentată de Țările de Jos drept „ajustare a capitalului circulant”, a diminuat baza de impozitare a SMBV în Țările de Jos.

(54)

În al treilea rând, Comisia a pus sub semnul întrebării conformitatea cu principiul concurenței depline a redevenței plătite de SMBV către Alki LP, întrucât cuantumul redevenței nu pare a fi asociat cu valoarea proprietății intelectuale pentru care trebuia plătită o remunerație. Ca urmare a utilizării MMTN în analiza prețurilor de transfer, redevența corespundea în realitate profitului rezidual al SMBV, mai exact orice profit înregistrat de SMBV peste [9-12] % din cheltuielile de exploatare se transforma într-o redevențe deductibilă fiscal.

4.   OBSERVAȚIILE AUTORITĂȚILOR NEERLANDEZE CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII

(55)

Țările de Jos și-au prezentat observațiile referitoare la decizia de inițiere a procedurii la 16 iulie 2014.

(56)

Țările de Jos au susținut că remunerația convenită în APA încheiat cu SMBV a fost stabilită conform principiului concurenței depline și că metoda aleasă de consilierul fiscal (și anume MMTN, cu un indicator al nivelului de profit bazat pe costuri) a fost adecvată pentru determinarea remunerației respective. De asemenea, Țările de Jos au afirmat că APA încheiat cu SMBV nu a conferit un avantaj selectiv societății SMBV.

(57)

Pentru a susține acest punct de vedere, Țările de Jos au prezentat în observațiile lor următoarele argumente.

(58)

În primul rând, Țările de Jos au susținut că intenția grupului Starbucks a fost întotdeauna de a înființa o prăjitorie de cafea care să funcționeze cu risc scăzut, iar situația și împrejurările nu s-au schimbat semnificativ de-a lungul anilor. În plus, SMBV și-a îndeplinit funcțiile sub supravegherea altor entități din grup, care suportau în cele din urmă riscurile acestor tranzacții.

(59)

Prin urmare, Țările de Jos au considerat SMBV ca fiind „entitatea cel mai puțin complexă” (și, prin urmare, partea testată) a cărei remunerație în condiții de concurență deplină trebuie stabilită pe baza unui studiu comparativ, iar MMTN era metoda cel mai des utilizată la nivel internațional în acest scop. Având în vedere funcționalitatea de producție a SMBV, SMBV a utilizat un indicator al nivelului de profit orientat spre costuri. Țările de Jos au subliniat că această abordare este în conformitate cu Liniile directoare aplicabile ale OCDE privind prețurile de transfer și cu Decretul privind prețurile de transfer. Mai precis, Țările de Jos au susținut că, în temeiul Decretului privind prețurile de transfer, fiecare contribuabil este în principiu liber să aleagă o metodă de stabilire a prețurilor de transfer, cu condiția ca metoda aleasă să conducă la un rezultat conform cu principiul concurenței depline pentru tranzacția în cauză. Deoarece consideră rezultatul APA încheiat cu SMBV ca fiind o aproximare acceptabilă a unui preț al pieței, Țările de Jos nu consideră că acesta ar conferi vreun avantaj SMBV.

(60)

În ceea ce privește ajustările pentru comparabilitate, Țările de Jos au susținut că, la momentul elaborării Raportului din 2007 privind prețurile de transfer, nu exista nicio indicație cu privire la modul de abordare a producătorilor cu profil de risc scăzut. Statul a recunoscut că Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer din 2010 conțin într-adevăr mai multe instrucțiuni cu privire la ajustările pentru comparabilitate, inclusiv cu privire la ajustările capitalului circulant, dar au susținut că exemplele respective au doar rol orientativ, ceea ce înseamnă că există și alte poziții care ar fi putut determina un rezultat conform cu principiul concurenței depline. În plus, Țările de Jos au afirmat că evaluarea conformității APA încheiat cu SMBV cu principiul concurenței depline trebuie să se bazeze pe Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer disponibile la momentul respectiv, și anume cele din 1995. Prin urmare, anexa la capitolul III din Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer din 2010, care prezintă un exemplu practic de ajustare pentru comparabilitate, nu s-ar fi putut aplica.

(61)

Țările de Jos au efectuat și o analiză de sensibilitate privind intervalul de comparare, calculat în conformitate cu metodologia stabilită în Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, pentru a evalua soliditatea rezultatelor în eventualitatea modificării unora dintre parametri. Pe baza acestor simulări, concluzia Țărilor de Jos a fost că, chiar și în cazul acceptării oricăreia dintre îndoielile exprimate de Comisie, rezultatele ar fi rămas totuși în intervalul de comparare. În conformitate cu Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer din 1995, nu sunt necesare corecții atunci când remunerația se încadrează în intervalul de comparare.

(62)

Țările de Jos au susținut totodată că sistemul de referință aplicat de Comisie ca bază pentru analiza caracterului selectiv, și anume sistemul fiscal comun bazat pe diferența dintre profiturile și pierderile unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în condiții normale de piață, nu a fost identificat corect. Potrivit Țărilor de Jos, sistemul de referință corect ar fi trebuit să fie articolul 8b alineatul (1) din LIP, care conține principiul concurenței depline, și Decretul privind prețurile de transfer, care oferă orientări suplimentare cu privire la aplicarea principiului concurenței depline. Țările de Jos susțin că, atâta timp cât APA încheiat cu SMBV nu se abate de la articolul 8b alineatul (1) din LIP și de la Decretul privind prețurile de transfer, nu poate exista un avantaj selectiv.

(63)

În fine, Țările de Jos au precizat că, în cazul în care Comisia și-ar impune propria interpretare a principiilor fiscale din statele membre, aceasta ar aduce atingere suveranității Țărilor de Jos.

5.   OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE PRIVIND DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII

5.1.   Starbucks

(64)

Starbucks și-a prezentat observațiile cu privire la decizia de inițiere a procedurii la 16 ianuarie 2015. În plus, Starbucks a transmis Comisiei informații comerciale prin scrisorile din 13 aprilie 2015, 29 mai 2015, 10 septembrie 2015 și 23 septembrie 2015.

(65)

Observațiile Starbucks au fost în mare parte similare celor transmise de Țările de Jos, în sensul că ambele au susținut că remunerația din APA încheiat cu SMBV respectă principiul concurenței depline și nu conferă un avantaj selectiv societății SMBV.

(66)

La fel ca Țările de Jos, Starbucks a susținut că SMBV a îndeplinit doar funcții limitate și cu risc scăzut pentru a sprijini activitatea Starbucks Corporation, care deservește regiunea EMEA. La urma urmei, alte entități din cadrul grupului, cum ar fi Alki LP, și-au asumat responsabilitatea comercială pentru activitățile SMBV și, în consecință, au suportat riscurile economice asociate tranzacțiilor respective (inclusiv riscul de inventar).

(67)

Prin urmare, Starbucks a concluzionat că MMTN constituie cea mai adecvată metodă de stabilire a prețurilor de transfer. În opinia sa, administrația fiscală neerlandeză trebuia, în orice caz, să înceapă examinarea prețurilor de transfer pe baza metodologiei alese de contribuabil.

(68)

Starbucks a reamintit că stabilirea prețurilor de transfer nu este o știință exactă și, prin urmare, aplicarea oricărei metode de stabilire a prețurilor de transfer produce de obicei un interval de valori care ar putea fi la fel de justificabile. Orice analiză a prețurilor de transfer va conduce în mod inerent la un interval de rezultate conforme cu principiul concurenței depline și la o concluzie privind un preț conform cu principiul concurenței depline, nu privind unicul preț conform cu principiul concurenței depline.

(69)

Starbucks a adăugat că deține mai multe rapoarte ad-hoc care justifică și mai mult caracterul pe deplin concurențial al marjei de profit stabilite în APA încheiat cu SMBV.

(70)

În ceea ce privește ajustările cuprinse în Raportul din 2007 privind prețurile de transfer, Starbucks a clarificat că scopul acestor ajustări a fost cel de a reflecta diferențele importante în ceea ce privește profilurile funcționale ale SMBV și ale societăților comparabile incluse în eșantion pentru a se ajunge la o remunerație adecvată pe baza principiului concurenței depline. Potrivit Starbucks, ajustările respective au fost adecvate, în anumite privințe conservatoare și, cu siguranță, nu au subapreciat remunerația SMBV pentru funcțiile îndeplinite.

(71)

Similar celor afirmate de Țările de Jos, Starbucks a susținut în continuare că identificarea cadrului de referință de către Comisie nu s-a realizat în mod corect. Argumentul său a fost că sistemul de referință ar trebui să fie sistemul neerlandez de impozitare a societăților comerciale și, mai concret, articolul 8b alineatul (1) din LIP, Decretul privind prețurile de transfer și practica administrativă a administrației fiscale neerlandeze. În opinia atât a Țărilor de Jos, cât și a Starbucks, ar putea fi vorba despre un ajutor de stat doar dacă APA încheiat cu SMBV s-ar abate de la interpretarea și aplicarea normală a principiului concurenței depline în Țările de Jos. În plus, Starbucks a susținut că în analiza Comisiei lipsește identificarea unui grup de contribuabili de referință și că societățile afiliate și neafiliate nu se află întotdeauna într-o situație de drept și de fapt comparabilă.

(72)

În fine, Starbucks a criticat abordarea Comisiei prin prisma faptului că se află în contradicție cu abordarea administrației fiscale neerlandeze, care urmează principiul „prevalenței fondului economic asupra formei juridice”. În plus, Starbucks a indicat că este neadecvată utilizarea de către Comisie, în scopul evaluării, a unor informații posterioare datei la care a fost încheiat APA cu SMBV.

5.2.   Alte părți interesate

(73)

NOB a susținut că stabilirea încadrării unui anumit tratament fiscal al unui contribuabil în baza unui APA în categoria ajutoarelor de stat ar trebui să se întemeieze pe legislația neerlandeză, pe practicile administrative ale Țărilor de Jos și pe aplicarea de către acestea a principiului concurenței depline la data încheierii APA în cauză. NOB a precizat că referirea la operatorul de piață prudent și independent din decizia de inițiere a procedurii pare să introducă un nou tip de standard al UE, mai strict și mai presus de Liniile directoare ale OCDE privind prețurile de transfer, pentru evaluarea aplicării principiului concurenței depline în cazul acordului subiacent. Asociația a solicitat o confirmare a faptului că sistemul utilizat de Comisie drept cadru de referință va fi sistemul juridic național și nu un standard diferit de acesta. În continuare, NOB a adus drept argument așteptarea legitimă a contribuabililor privind faptul că acordurile prealabile privind prețurile care au fost încheiate pe baza unei interpretări la nivel național a legislației interne nu constituie ajutoare de stat.

(74)

VNO-NCW a exprimat îngrijorări cu privire la aplicarea testului operatorului de piață prudent și independent și a îndemnat la utilizarea normelor privind stabilirea prețurilor de transfer aplicate la nivel național drept referință pentru evaluarea caracterului selectiv.

(75)

Potrivit ATOZ, Comisia pare a fi de părere că există un standard obiectiv privind concurența deplină, bazat pe principiile OCDE și oarecum consacrat în dreptul UE, care transcende legislația și practicile naționale ale statelor membre. În opinia ATOZ, Comisia ar fi trebuit să examineze în schimb dacă APA încheiat cu SMBV este în conformitate cu legislația neerlandeză. ATOZ susține că abordarea Comisiei a dat naștere unei incertitudini juridice în rândul companiilor multinaționale.

(76)

În observațiile lor, Oxfam și BAK și-au exprimat susținerea față de investigația Comisiei.

(77)

Societatea X, un concurent al grupului Starbucks, care nu a dorit ca identitatea sa să fie dezvăluită, a prezentat Comisiei observații ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii cu privire la valoarea adăugată creată de procesul de prăjire a cafelei verzi. În opinia sa, această valoare adăugată ar fi egală în medie cu 13-17 % din costul cafelei verzi în cazul cafelei prăjite și măcinate sau al cafelei boabe.

6.   OBSERVAȚIILE ȚĂRILOR DE JOS CU PRIVIRE LA OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR TERȚE ȘI LA OBSERVAȚIILE SOCIETĂȚII X

(78)

Prin scrisorile din 20 și 26 aprilie 2015, Țările de Jos și-au exprimat acordul față de observațiile prezentate de Starbucks, NOB, VNO-NCW și ATOZ. În schimb, Țările de Jos nu au fost de acord cu argumentele prezentate de Oxfam și de BAK.

(79)

Prin scrisoarea din 11 martie 2015, Țările de Jos au declarat că nu pot oferi un răspuns pe fond la observațiile formulate de Societatea X, întrucât nu au avut la dispoziție analiza funcțională și cadrul de referință al concurentului anonim.

7.   EVALUARE

(80)

În urma investigației aprofundate, după ce a analizat în detaliu observațiile primite ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii și având în vedere constatările Hotărârii Starbucks, Comisia consideră că preocupările exprimate în decizia de inițiere a procedurii nu pot fi susținute în ceea ce privește soluția fiscală anticipată contestată.

7.1.   Existența ajutorului

(81)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.

(82)

Astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (9), calificarea unei măsuri drept ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE presupune așadar îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului și să fie finanțată prin intermediul resurselor de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj beneficiarului său; (iii) acest avantaj trebuie să fie selectiv și (iv) măsura trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să aibă potențialul de a afecta schimburile comerciale între statele membre.

(83)

În cele ce urmează, Comisia își va concentra evaluarea asupra măsurii în care soluția fiscală anticipată contestată a conferit un avantaj societății SMBV.

7.2.   Prezența unui avantaj pentru SMBV

(84)

Un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE este orice beneficiu economic pe care o întreprindere nu l-ar fi putut obține în condiții normale de piață, adică în absența intervenției statului. Atunci când se stabilește existența unui avantaj, trebuie să se facă referire la efectul măsurii propriu-zise. În ceea ce privește măsurile fiscale, se poate acorda un avantaj prin diferite tipuri de diminuare a sarcinii fiscale a unei întreprinderi, în special prin diminuarea venitului impozabil sau a valorii impozitului datorat.

(85)

Astfel cum se descrie în secțiunea 3 din prezenta decizie, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare împotriva Țărilor de Jos cu privire la APA încheiat cu SMBV pe baza celor trei îndoieli evidențiate în decizia de inițiere a procedurii.

(86)

Prima îndoială exprimată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii a vizat justețea acceptării de către administrația fiscală neerlandeză a clasificării SMBV drept producător în regim de subcontractare cu risc scăzut în vederea determinării remunerației sale în condiții de concurență deplină.

(87)

În această privință, Tribunalul a concluzionat în hotărârea sa că o constatare a nerespectării cerințelor metodologice ale unei analize convenționale a prețurilor de transfer nu era suficientă în sine pentru a demonstra acordarea unui ajutor de stat. Chiar dacă îndoielile Comisiei cu privire la clasificarea aplicată prețurilor de transfer ar fi întemeiate, Comisia ar trebui totuși să demonstreze că această eroare metodologică a condus la un avantaj pentru SMBV. Potrivit Tribunalului, în speță, Comisia nu a demonstrat acest avantaj corespunzător cerințelor legale (10).

(88)

A doua îndoială exprimată de Comisie a vizat corectitudinea acceptării de către administrația fiscală neerlandeză a primei și a celei de a doua ajustări efectuate de consilierul fiscal la calcularea remunerației SMBV prevăzute în APA încheiat cu SMBV. Prima ajustare se referea la alegerea cheltuielilor de exploatare ca indicator al nivelului de profit pentru calcularea remunerației SMBV. A doua ajustare, astfel cum a fost descrisă de SMBV, a fost o ajustare a capitalului circulant.

(89)

În primul rând, potrivit constatărilor Tribunalului, Comisia nu a demonstrat că alegerea indicatorului privind nivelul de profit ar fi fost eronată (11).

(90)

În al doilea rând, în ceea ce privește ajustarea capitalului circulant, Tribunalul a statuat că constatarea Comisiei potrivit căreia grupul Starbucks a furnizat o justificare insuficientă a ajustărilor aduse rezultatelor calculate cu ajutorul MMTN nu era suficientă în sine pentru a demonstra că aceste ajustări ar fi fost eronate sau că ar fi conferit un avantaj societății SMBV. Pe această bază, potrivit constatărilor Tribunalului, Comisia nu a demonstrat că ajustarea efectuată asupra capitalului circulant a conferit un avantaj societății SMBV (12).

(91)

Ultima îndoială exprimată de Comisie a vizat corectitudinea acceptării de către administrația fiscală neerlandeză a metodei identificate în APA încheiat cu SMBV pentru calcularea nivelului redevențelor datorate de SMBV. În această privință, Tribunalul a constatat drept eronată concluzia Comisiei potrivit căreia relațiile contractuale dintre grupul Starbucks și alte societăți de prăjire a cafelei demonstrează că nivelul redevenței plătite de SMBV ar fi trebuit să fie zero (13). De asemenea, Tribunalul a constatat drept eronată concluzia Comisiei potrivit căreia acordurile dintre concurenții grupului Starbucks și alte societăți de prăjire a cafelei demonstrează că nivelul redevenței plătite de SMBV ar fi trebuit să fie zero (14).

(92)

Potrivit unei alte constatări a Tribunalului, Comisia nu a demonstrat în mod adecvat nici că, dacă nivelul redevenței plătite de SMBV este diferit de zero, acesta ar fi trebuit totuși să fie mai mic decât cuantumul plătit în temeiul APA încheiat cu SMBV (15). Tribunalul a observat că în decizia Comisiei nu se precizează un nivel alternativ al redevenței pe care aceasta să îl considere adecvat. (16)

(93)

La un nivel mai general, Tribunalul a constatat drept eronată presupunerea Comisiei potrivit căreia valoarea drepturilor de PI conferite SMBV a fost exploatată numai în cazurile în care produsele au fost vândute clienților finali (17). Tribunalul a constatat că, întrucât drepturile de PI erau necesare pentru ca SMBV să își exercite activitatea economică, SMBV a obținut valoare din utilizarea acestor drepturi de PI (18).

(94)

În plus, Tribunalul a constatat drept eronat argumentul Comisiei potrivit căruia SMBV nu era în măsură să plătească o redevență pentru aceste drepturi de PI ca urmare a faptului că SMBV ar fi înregistrat pierderi în activitățile pentru care avea nevoie de drepturile respective (19). Tribunalul a observat că informațiile care demonstrează că activitățile respective au generat pierderi au fost disponibile abia începând cu anul 2010 și, prin urmare, nu erau disponibile la momentul încheierii APA cu SMBV. În această privință, Tribunalul a arătat că, dacă APA încheiat cu SMBV ar fi dat naștere unui ajutor nou, Comisia ar fi trebuit să fie notificată cu privire la acest ajutor înainte de punerea sa în aplicare, astfel cum impune articolul 108 alineatul (3) din TFUE. Întrucât în acest caz Comisia ar fi trebuit să ia poziție cu privire la notificarea respectivă numai pe baza informațiilor de care dispunea la acel moment, Tribunalul a constatat că administrației fiscale neerlandeze nu i s-ar fi putut reproșa de către Comisie că nu a luat în considerare informații care nu erau cunoscute sau previzibile în mod rezonabil la momentul încheierii APA cu SMBV (20).

(95)

În plus, Tribunalul a constatat că, deși administrația fiscală neerlandeză ar fi putut să revoce sau să modifice APA încheiat cu SMBV în perioada sa de valabilitate, Comisia nu a susținut că decizia administrației fiscale neerlandeze de a nu revoca sau modifica APA încheiat cu SMBV în cursul perioadei sale de valabilitate ar fi conferit un avantaj societății SMBV (21). Prin urmare, Comisia nu avea dreptul să utilizeze acest argument pentru a justifica utilizarea unor informații care au devenit disponibile abia după încheierea APA cu SMBV.

(96)

În rezumat, potrivit constatărilor Tribunalului, Comisia nu a reușit să demonstreze corespunzător cerințelor legale că APA încheiat cu SMBV ar fi conferit un avantaj societății SMBV și, prin urmare, având în vedere caracterul cumulativ al elementelor amintite în considerentul 82, Comisia nu a demonstrat că Țările de Jos au acordat un ajutor SMBV cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În consecință, Tribunalul a anulat decizia de închidere.

(97)

În conformitate cu articolul 266 din TFUE, Comisiei îi revine obligația de a lua măsurile necesare pentru a se conforma Hotărârii Starbucks a Tribunalului prin care se anulează decizia de închidere.

(98)

În acest scop, Comisia a colectat informații suplimentare privind operațiunile comerciale ale grupului Starbucks în Țările de Jos prin intermediul unei cereri de informații adresate Țărilor de Jos. Nici informațiile transmise de autoritățile neerlandeze ca răspuns la această cerere de informații, nici reuniunea ulterioară între Comisie, autoritățile neerlandeze și reprezentantul grupului Starbucks nu au furnizat dovezi care să confirme, corespunzător cerințelor legale, îndoielile exprimate în decizia de inițiere a procedurii cu privire la conformitatea APA încheiat cu SMBV cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

(99)

În plus, investigația Comisiei nu a evidențiat nicio altă sursă de informații financiare relevante și fiabile din perioada încheierii inițiale a APA între administrația fiscală neerlandeză și SMBV care să fie utile pentru analiza sa privind prețurile de transfer. Această lipsă de date fiabile era deosebit de relevantă în speță, întrucât Tribunalul a statuat că Comisia nu se putea întemeia pe informații care nu erau disponibile la momentul încheierii măsurii contestate (22).

(100)

Prin urmare, Comisia trebuie să concluzioneze că procedura oficială de investigare cu privire la APA încheiat cu SMBV nu a demonstrat corespunzător cerințelor legale că APA încheiat cu SMBV a condus la îmbunătățirea poziției financiare nete a acestuia din urmă.

Concluzie

(101)

Prin urmare, în prezenta decizie, Comisia trebuie să înlăture îndoielile exprimate în decizia de inițiere a procedurii cu privire la existența unui avantaj. Întrucât criteriile care permit stabilirea existenței unui ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE sunt cumulative, nu este necesar să se examineze celelalte criterii enunțate în dispoziția respectivă.

8.   CONCLUZIE CU PRIVIRE LA EXISTENȚA AJUTORULUI DE STAT

(102)

Având în vedere cele arătate anterior, Comisia concluzionează că APA încheiat cu SMBV nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin acordul prealabil privind prețurile care face obiectul contestației, emis de administrația fiscală a Regatului Țărilor de Jos la 28 aprilie 2008, Regatul Țărilor de Jos nu a acordat un ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene societății Starbucks Manufacturing EMEA bv.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Regatului Țărilor de Jos.

Adoptată la Bruxelles, 28 noiembrie 2024.

Pentru Comisie

Margrethe VESTAGER

Vicepreședintă executivă


(1)   JO C 460, 19.12.2014, p. 11.

(2)  În cuprinsul prezentei decizii a Comisiei, termenii „soluție fiscală anticipată” și „APA” se utilizează ca sinonime.

(3)  Un acord prealabil privind prețurile este un acord între o administrație fiscală și un contribuabil cu privire la aplicarea legislației fiscale în ceea ce privește tranzacțiile (viitoare). Un acord prealabil privind prețurile stabilește, înainte de desfășurarea tranzacțiilor intragrup, o serie de criterii adecvate (de exemplu metoda, elementele comparabile și ajustările corespunzătoare ale acestora, ipoteze esențiale cu privire la evenimente viitoare) în vederea stabilirii unor prețuri conforme cu principiul concurenței depline pentru tranzacțiile în cauză pe o perioadă determinată de timp. Acord prealabil privind prețurile este inițiat în mod oficial de contribuabil.

(4)   JO C 460, 19.12.2014, p. 11.

(5)  Decizia (UE) 2017/502 a Comisiei din 21 octombrie 2015 privind ajutorul de stat SA.38374 (2014/C, ex 2014/NN) pus în aplicare de către Regatul Țărilor de Jos în favoarea Starbucks (JO L 83, 29.3.2017, p. 38, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2017/502/oj).

(6)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669.

(*1)  Informație confidențială.

(7)  Din textul original în limba neerlandeză: „[SMBV] wordt geacht een arm’s length vergoeding te ontvangen voor haar activiteiten zoals beschreven [in het transfer pricing report] indien de operationele marge [9-12] % van de relevante kostgrondslag bedraagt.”

(8)   „Valoarea adăugată” este utilizată în acest caz pentru a descrie situațiile în care o întreprindere preia un produs care poate fi considerat omogen, cu diferențe puține (sau inexistente) față de produsul unui concurent și oferă clienților potențiali o caracteristică sau un adaos care îi conferă o valoare aparentă mai mare.

(9)  Hotărârea Curții de Justiție din 2 septembrie 2010, Comisia/Deutsche Post, C-399/08 P, ECLI:EU:C:2010:481, punctul 39.

(10)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 427.

(11)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 501.

(12)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 541.

(13)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 359.

(14)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 358.

(15)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 362.

(16)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 368.

(17)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 260.

(18)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 262.

(19)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 273.

(20)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 250.

(21)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 248.

(22)  Hotărârea Tribunalului din 24 septembrie 2019, Țările de Jos și alții/Comisia, T-760/15 și T-636/16, ECLI:EU:T:2019:669, punctul 251.


ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2025/2402/oj

ISSN 1977-0782 (electronic edition)