<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-579/17</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017CC0579</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:863">EU:C:2018:863</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>12</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Bot – Cauza C-579/17</HT></P><P><HT TYPE="SC">Gradbeništvo Korana</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Yves Bot</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20181025">25 octombrie 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: franceza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑579/17</HT></P><P>BUAK Bauarbeiter‑Urlaubs- u. Abfertigungskasse</P><P>împotriva</P><P>Gradbeništvo Korana d.o.o.</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară formulată de Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena, Austria)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Cooperare judiciară în materie civilă și comercială</KEYWORD><KEYWORD>Regulamentul (UE) nr. 1215/2012</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 53</KEYWORD><KEYWORD>Emiterea certificatului</KEYWORD><KEYWORD>Procedură administrativă sau jurisdicțională</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><GR.SEQ LEVEL="1"><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Cererea de decizie preliminară are ca obiect interpretarea articolului 1 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="351" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2012">JO 2012, L 351, p. 1</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri inițiate de Bauarbeiter‑Urlaubs- u. Abfertigungskasse (Casa de Concedii Plătite și de Indemnizații pentru Încetarea Contractelor de Muncă ale Lucrătorilor din Sectorul Construcțiilor, Austria)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>BUAK<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>.</P></NOTE> pentru emiterea unui certificat, în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, în vederea executării unei hotărâri definitive pronunțate, în lipsă, împotriva societății Gradbeništvo Korana d.o.o., cu sediul în Slovenia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Potrivit articolelor 37 și 42 din Regulamentul nr. 1215/2012, prezentarea unui asemenea certificat este obligatorie pentru recunoașterea și executarea într‑un stat membru a hotărârilor pronunțate într‑un alt stat membru. Documentul respectiv confirmă, fără vreo procedură specială prealabilă, caracterul executoriu al hotărârilor în cauză și a fost conceput ca o reproducere a acestora sub forma unor extrase în scopul facilitării liberei lor circulații și a executării lor directe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>În aceste condiții, după cum a arătat Comisia Europeană, admisibilitatea întrebării preliminare depinde de natura administrativă sau jurisdicțională a competențelor exercitate de instanța de origine în etapa emiterii certificatului menționat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Această problemă de drept care privește aplicarea articolului 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 este nouă, spre deosebire de cea ridicată de Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena, Austria), instanța de trimitere, referitoare la calificarea litigiului pentru a se stabili dacă aparține sau nu <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>materiei civile și comerciale<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>. Întrucât aceasta din urmă nu prezintă dificultăți deosebite având în vedere jurisprudența Curții, vom analiza în concluziile noastre exclusiv admisibilitatea cererii de decizie preliminară care trebuie să fie verificată de Curte înainte de examinarea sa pe fond.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="2"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>La finalul analizei noastre, vom propune Curții să constate că, în caz de incertitudine privind aplicabilitatea Regulamentului nr. 1215/2012, emiterea certificatului în conformitate cu articolul 53 din regulamentul menționat impune efectuarea unei examinări jurisdicționale, în cadrul căreia instanța națională poate să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară și, în consecință, să declare că cererea de decizie preliminară este admisibilă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">I.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">A.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Potrivit considerentelor (1), (4), (6), (26), (29) și (32) ale Regulamentului nr. 1215/2012:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><CONSID><NP><NO.P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>(1)</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20090421">21 aprilie 2009</DATE>, Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din <DATE ISO="20001222">22 decembrie 2000</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="012" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2001">JO 2001, L 12, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74.</P></NOTE>]. Raportul concluziona că, în general, aplicarea respectivului regulament este satisfăcătoare, dar că este de dorit să se îmbunătățească aplicarea anumitor dispoziții ale acestuia, să se faciliteze și mai mult libera circulație a hotărârilor și să se îmbunătățească în continuare accesul la justiție. Întrucât este necesar să se aducă o serie de modificări regulamentului respectiv, acesta ar trebui reformat, din motive de claritate.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>Anumite diferențe între normele interne care reglementează competența judiciară și recunoașterea hotărârilor împiedică buna funcționare a pieței interne. Adoptarea de dispoziții care să unifice normele referitoare la conflictele de competență în materie civilă și comercială și care să asigure recunoașterea și executarea rapidă și simplă a hotărârilor pronunțate într‑un stat membru este indispensabilă.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(6)</NO.P><TXT>Pentru atingerea obiectivului liberei circulații a hotărârilor în materie civilă și comercială este necesar și oportun ca normele care reglementează competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor să fie reglementate de un instrument juridic al Uniunii cu caracter imperativ și de aplicare directă.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(26)</NO.P><TXT>Încrederea reciprocă în administrarea justiției în Uniune justifică principiul potrivit căruia hotărârile pronunțate într‑un stat membru ar trebui recunoscute în toate statele membre, fără să fie necesare proceduri speciale. În plus, obiectivul diminuării duratei și costurilor litigiilor transfrontaliere justifică eliminarea hotărârii de încuviințare a executării înainte de executarea unei hotărâri în statul membru solicitat. Drept urmare, o hotărâre pronunțată de instanțele unui stat membru ar trebui tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru solicitat.</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(29)</NO.P><TXT>Executarea directă în statul membru solicitat a unei hotărâri pronunțate într‑un alt stat membru fără o hotărâre de încuviințare a executării nu ar trebui să pună în pericol respectarea drepturilor la apărare. Prin urmare, persoana împotriva căreia se solicită executarea ar trebui să poată solicita refuzarea recunoașterii sau a executării unei hotărâri, în cazul în care consideră că se aplică unul<?PAGE NO="3"?> dintre motivele de refuz al recunoașterii. Printre acestea se numără motivul potrivit căruia persoana în cauză nu a avut posibilitatea de a se apăra, în situația în care hotărârea s‑a pronunțat în lipsă, într‑o acțiune civilă asociată unei proceduri penale. […]</TXT></NP></CONSID><P>[…]</P><CONSID><NP><NO.P>(32)</NO.P><TXT>Pentru a informa persoana împotriva căreia se solicită executarea, cu privire la executarea unei hotărâri pronunțate într‑un alt stat membru, certificatul prevăzut în prezentul regulament, însoțit, dacă este necesar, de hotărâre, ar trebui notificat sau comunicat persoanei respective, într‑un termen rezonabil înaintea primei măsuri de executare. În acest context, prima măsură de executare ar trebui să însemne prima măsură de executare după această notificare sau comunicare.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></TXT></NP></CONSID></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Capitolul I din acest regulament, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Domeniu de aplicare și definiții<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>, cuprinde articolul 1, care prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="001.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială, indiferent de natura instanței. Acesta nu se aplică, în special, în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile sale în exercitarea autorității publice (<HT TYPE="ITALIC">acta iure imperii</HT>).</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="001.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Prezentul regulament nu se aplică în ceea ce privește:</ALINEA><ALINEA>[…]</ALINEA><ALINEA><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>securitatea socială;</TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>Articolul 28 din regulamentul menționat precizează la alineatele (1) și (2):</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="028.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Dacă pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este acționat în justiție înaintea unei instanțe dintr‑un alt stat membru și nu se înfățișează în fața acesteia, instanța se declară din oficiu necompetentă, cu excepția cazului în care competența sa rezultă din dispozițiile prezentului regulament.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="028.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA>Instanța este obligată să suspende acțiunea până când se constată că pârâtul a putut primi actul de sesizare a instanței sau un alt act echivalent în timp util pentru pregătirea apărării sau că au fost întreprinse toate demersurile necesare în acest sens.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din același regulament, care este inclus în secțiunea 1, intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>Recunoaștere<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>, din capitolul III, referitor la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>[r]ecunoaștere[a] și executare[a] [hotărârilor judecătorești pronunțate într‑un stat membru]<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>O parte care dorește să invoce într‑un stat membru o hotărâre pronunțată în alt stat membru prezintă:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o copie a hotărârii care să întrunească condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>un certificat eliberat în conformitate cu articolul 53.<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>În secțiunea 2, intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>Executare<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/>, din capitolul III, articolul 39 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>O hotărâre pronunțată într‑un stat membru care este executorie în statul membru respectiv este executorie în celelalte state membre fără a fi necesară o hotărâre de încuviințare a executării.<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>În scopul executării într‑un stat membru a unei hotărâri pronunțate în alt stat membru, reclamantul furnizează autorității competente de executare:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o copie a hotărârii, care întrunește condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității acesteia, și</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>certificatul eliberat în conformitate cu articolul 53, care atestă că hotărârea este executorie și care conține un rezumat al hotărârii, precum și, dacă este cazul, informații relevante cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile și la calcularea dobânzii.<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/></TXT></NP></ITEM></LIST></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 43 alineatul (1) din acest regulament:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>În cazul în care se solicită executarea unei hotărâri pronunțate într‑un alt stat membru, certificatul emis conform articolului 53 se notifică sau se comunică persoanei împotriva căreia se solicită executarea înainte de prima măsură de executare. Certificatul este însoțit de hotărâre, dacă aceasta nu a fost deja notificată sau comunicată persoanei respective.<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, care se află în secțiunea 4, intitulată <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>Dispoziții comune<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>La cererea oricărei părți interesate, instanța de origine emite certificatul, utilizând formularul prevăzut în anexa I.<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea, cu privire la formularea diferită a acestui articol față de articolul 54 din Regulamentul nr. 44/2001, punctul 40 din prezentele concluzii.</P></NOTE></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">B.</HT></HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul austriac</HT></HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Această prezentare se limitează la dispozițiile procedurale, având în vedere obiectul concluziilor de față.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Potrivit unei ordonanțe din <DATE ISO="20150917">17 septembrie 2015</DATE> a Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>Ordonanța nr. 3Ob152/15x.</P></NOTE>, pronunțată în temeiul Regulamentului nr. 44/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>Din câte cunoaștem, nu a fost adoptată nicio nouă ordonanță în temeiul Regulamentului nr. 1215/2012.</P></NOTE>, articolul 7a alineatul 1<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>Aplicabil la data faptelor, devenit articolul 419 alineatul 1.</P></NOTE> din Gesetz über das Exekutions- und Sicherungsverfahren (Exekutionsordnung) (Codul procedurilor de executare)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>RGBl. 79/1896, denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>EO<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/>.</P></NOTE>, cu modificările ulterioare, se aplică certificatelor prevăzute la articolul 54 din Regulamentul nr. 44/2001. Potrivit acestei dispoziții, tribunalul sesizat în primă instanță este competent să emită un asemenea certificat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 16 alineatul 7 din Bundesgesetz betreffend die Besorgung gerichtlicher Geschäfte durch Rechtspfleger (Rechtspflegergesetz) (Legea privind grefierii cu studii superioare juridice)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>BGBl. 560/1985.</P></NOTE> din <DATE ISO="19851212">12 decembrie 1985</DATE>, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>Rechtspfleger<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/> (grefierul cu studii superioare juridice) îndeplinește această sarcină.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Potrivit punctului 7 din ordonanța Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă), procedura de emitere a certificatului în sensul articolului 54 din Regulamentul nr. 44/2001 este guvernată, în principiu, de normele privind procedura principală. Mai mult, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a considerat la același punct că dispoziția de la articolul 84 alineatul 1 din EO (devenit articolul 411 alineatul 1), care prevede o procedură în contradictoriu, nu este aplicabilă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Articolul 7 alineatul 3 din EO prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac în vederea retragerii certificatelor care au fost emise în mod nelegal sau în urma unor erori.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">II.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt din litigiul principal și întrebările preliminare</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>BUAK este un organism colectiv de drept public austriac, cu sediul în Viena (Austria), care are ca scop colectarea resurselor necesare pentru acordarea indemnizațiilor pentru concedii plătite și pentru încetarea contractelor de muncă ale lucrătorilor din sectorul construcțiilor, în temeiul Bauarbeiter‑Urlaubs- und Abfertigungsgesetz 1972 (Legea privind concediile plătite și indemnizațiile pentru încetarea contractelor de muncă ale lucrătorilor din sectorul construcțiilor)<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>BGBl. 414/1972, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>BUAG<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>.</P></NOTE> din <DATE ISO="19721123">23 noiembrie 1972</DATE>, cu modificările ulterioare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>BGBl. I 72/2016.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Gradbeništvo Korana este o întreprindere cu sediul în Slovenia care a detașat lucrători în Austria pentru executarea unor lucrări de construcții.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20161018">18 octombrie 2016</DATE>, BUAK a sesizat Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena) cu o acțiune împotriva societății Gradbeništvo Korana prin care a solicitat, cu titlu principal, plata sumei de <FT TYPE="DECIMAL">38477,50</FT> euro, care corespunde unor contribuții suplimentare datorate, potrivit secțiunii VIb din BUAG, de această societate pentru zilele de lucru efectuate de un număr mare de lucrători în construcții detașați în Austria în perioada februarie 2016-iunie 2016.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Prin hotărârea din <DATE ISO="20170428">28 aprilie 2017</DATE>, pronunțată în lipsă întrucât Gradbeništvo Korana nu s‑a prezentat la ședința preliminară din aceeași zi, Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena) a admis în totalitate cererea BUAK și a stabilit un termen de 15 zile pentru executarea sa voluntară de către societatea pârâtă. Această hotărâre, notificată societății Gradbeništvo Korana cu efect de la <DATE ISO="20170621">21 iunie 2017</DATE>, a dobândit, în lipsa exercitării unei căi de atac, autoritate de lucru judecat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>În decizia de trimitere nu există nicio precizare privind verificarea cunoașterii de către pârâtă a procedurii în curs și nici chiar a temeiului chemării sale în judecată în fața instanței din statul membru în care are sediul reclamanta, prin derogare de la principiul enunțat la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>În vederea executării silite a hotărârii respective, BUAK a introdus la aceeași instanță, la <DATE ISO="20170731">31 iulie 2017</DATE>, o cerere prin care a solicitat emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema aplicabilității regulamentului menționat, care depinde de aspectul dacă procedura care a condus la pronunțarea hotărârii din <DATE ISO="20170428">28 aprilie 2017</DATE> intră în categoria procedurilor în materie civilă și comercială, în sensul articolului 1 alineatul (1) din regulamentul în cauză.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>Ea consideră că anumite împrejurări ar putea conferi procedurii un caracter de drept public, cu toate că BUAK nu are competența, în contextul detașării unor lucrători, să emită titluri executorii, ca în cazul situațiilor pur interne, și că aceasta trebuie să introducă acțiuni pentru plata contribuțiilor suplimentare la Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena), a cărui competență este exclusivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Instanța de trimitere arată totodată că, prin hotărârea din <DATE ISO="20141119">19 noiembrie 2014</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>Hotărârea nr. 5A_249/2014.</P></NOTE>, Tribunal fédéral (Tribunalul Federal, Elveția) a analizat o procedură similară întemeiată pe secțiunea VIb din BUAG și a statuat că, având în vedere raportul de subordonare care există între angajator și BUAK, aceasta ar exercita prerogative de putere publică, o asemenea procedură fiind în afara domeniului de aplicare al articolului 1 din Convenția de la Lugano<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>Având în vedere data hotărârii respective, trebuie să fie vorba despre Convenția privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială, semnată la <DATE ISO="20071030">30 octombrie 2007</DATE>, a cărei încheiere a fost aprobată în numele Comunității prin Decizia 2009/430/CE a Consiliului din <DATE ISO="20081127">27 noiembrie 2008</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="147" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 147, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>În aceste condiții, Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>Articolul 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că procedurile prin care [BUAK] invocă drepturi de plată a unor contribuții suplimentare împotriva angajatorilor care detașează în Austria lucrători al căror loc de muncă nu se află în mod obișnuit în Austria, în vederea desfășurării activității sau în cadrul unei puneri la dispoziție a lucrătorilor în Austria, ori împotriva angajatorilor al căror sediu este situat în afara Austriei, dar care angajează lucrători al căror loc de muncă se află în mod obișnuit în Austria trebuie calificate drept proceduri <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>în materie civilă și comercială<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="00BB" ID="QE0020"/> cărora trebuie să li se aplice regulamentul menționat, chiar și în cazul în care aceste drepturi ale BUAK privind contribuțiile sunt invocate în temeiul unor raporturi de muncă de drept privat, iar contribuțiile servesc la plata indemnizațiilor de concediu care se întemeiază pe dreptul la concediu al lucrătorului, derivat dintr‑un raport de muncă de drept privat existent între lucrător și angajator, cu toate că:</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>nici cuantumul indemnizației de concediu la care lucrătorul are dreptul din partea BUAK și nici cuantumul contribuțiilor suplimentare pe care angajatorii sunt obligați să le plătească la BUAK nu sunt stabilite prin intermediul unui contract sau al unei convenții colective, ci printr‑un ordin al unui ministru federal;</P></ITEM><ITEM><P>din contribuțiile suplimentare plătite de angajatori la BUAK sunt suportate atât cheltuielile pentru plata către lucrători a indemnizațiilor de concediu, cât și cheltuielile administrative ale BUAK, în condițiile în care,</P></ITEM><ITEM><P>în legătură cu apărarea și realizarea drepturilor sale privind aceste contribuții, BUAK se bucură în temeiul legii de competențe mai largi decât o persoană de drept privat, în sensul că:</P><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>sub sancțiunea amenzii, angajatorii sunt obligați să comunice BUAK atât ocazional, cât și lunar rapoarte curente prin canalele de comunicare instituite de BUAK, să coopereze și să permită efectuarea controalelor de către BUAK, să permită accesul la documentele referitoare la salarii, la documentele comerciale și la alte documente, precum și să furnizeze BUAK informații, iar</P></ITEM><ITEM><P>în cazul încălcării de către angajator a obligațiilor de informare, BUAK are dreptul să calculeze contribuțiile suplimentare datorate de angajator pe baza cercetărilor proprii, caz în care cuantumul contribuțiilor suplimentare este cel calculat de BUAK, independent de circumstanțele reale ale detașării sau ale locului de muncă în cauză?<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/></P></ITEM></LIST></P></ITEM></LIST></P></QUOT.S></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Curtea a fost informată, la <DATE ISO="20180705">5 iulie 2018</DATE>, despre deschiderea unei proceduri de insolvență împotriva Gradbeništvo Korana și despre menținerea cererii de decizie preliminară de către instanța de trimitere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Potrivit indicațiilor primite în cursul ședinței, este aplicabil Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20150520">20 mai 2015</DATE> privind procedurile de insolvență (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="141" PAGE.FIRST="19" DATE.PUB="2015">JO 2015, L 141, p. 19</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">III.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Analiza noastră</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Prin observațiile sale scrise, Comisia invită Curtea să se pronunțe, pentru prima dată, în ceea ce privește procedura de emitere a certificatului în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, asupra admisibilității întrebării preliminare, din perspectiva articolului 267 TFUE, care depinde de calificarea atribuțiilor exercitate de organul de trimitere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>Ea susține că instanța de origine, desemnată ca fiind responsabilă cu emiterea certificatului menționat la articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, acționează în calitate de organ jurisdicțional în prelungirea procedurii care a condus la adoptarea hotărârii care trebuie executată și că aceasta este competentă să se pronunțe cu privire la problema aplicabilității acestui regulament, în stadiul respectiv, din moment ce ea nu a putut fi soluționată în faza de judecată. Comisia invocă logica și finalitatea regulamentului menționat, precum și împrejurările concrete ale cauzei legate de lipsa unei contestări din partea pârâtului pentru a deduce din acestea că Curtea este competentă să răspundă la întrebarea adresată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a întrebării preliminare în cauza principală, apare ca fiind oportun să facem referire, în primul rând, la principiile stabilite de Curte în materie și, mai precis, cu ocazia examinării admisibilității unei cereri de decizie preliminară formulate de un organism însărcinat să procedeze la certificarea unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20040421">21 aprilie 2004</DATE> privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="143" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2004">JO 2004, L 143, p. 15</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3). Se poate observa că, deși Curtea a pronunțat trei hotărâri în cadrul procedurilor referitoare la certificate emise pentru a facilita recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate într‑un stat membru [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Trade Agency</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:531">EU:C:2012:531</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Imtech Marine Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑300/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:825">EU:C:2015:825</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pebros Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>)], doar această din urmă cauză a determinat Curtea să se pronunțe cu privire la o excepție de inadmisibilitate a cererii de decizie preliminară.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Curtea a amintit, pe de o parte, că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, deși articolul 267 TFUE nu condiționează sesizarea Curții de caracterul contradictoriu al procedurii în cursul căreia instanța națională formulează o întrebare preliminară, instanțele naționale nu pot sesiza Curtea decât dacă un litigiu este pendinte în fața lor și dacă sunt chemate să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pebros Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0024">24</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, ea a precizat din nou că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>deși sintagma <QUOT.START CODE="00AB" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>a pronunța o hotărâre<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="00BB" ID="QE0023"/> în sensul articolului 267 al doilea paragraf TFUE înglobează întreaga procedură care conduce la pronunțarea hotărârii instanței de trimitere, această sintagmă trebuie să facă obiectul unei interpretări largi pentru a evita ca numeroase întrebări procedurale să fie considerate inadmisibile și să nu poată face obiectul unei interpretări de către Curte și ca aceasta din urmă să nu poată să interpreteze toate dispozițiile dreptului Uniunii pe care instanța de trimitere este obligată să le aplice<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pebros Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0028">28</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea în același sens, cu referire la Regulamentul nr. 805/2004, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Imtech Marine Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑300/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:825">EU:C:2015:825</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În al doilea rând, este necesară o conciliere cu două dintre deciziile anterioare ale Curții privind certificatele emise în conformitate cu Regulamentele nr. 44/2001 și nr. 805/2004.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>În Hotărârea din <DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, Pebros Servizi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, pronunțată în temeiul principiilor expuse mai sus, Curtea a statuat că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>certificarea unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european constituie un act de natură jurisdicțională<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>A se vedea punctul 30 din această hotărâre.</P></NOTE>, confirmând astfel concluzia reținută în Hotărârea din <DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, Imtech Marine Belgium<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑300/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:825">EU:C:2015:825</NO.ECLI></REF.DOC.ECR> (punctele 46 și 47).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>În schimb, se poate deduce din Hotărârea din <DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, Trade Agency<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P><REF.DOC.ECR><NO.CASE>C‑619/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:531">EU:C:2012:531</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, pronunțată de Curte în contextul unei căi de atac exercitate împotriva hotărârii de încuviințare a executării unei hotărâri pronunțate în lipsă în statul membru de origine și însoțite de certificatul prevăzut la articolul 54 din Regulamentul nr. 44/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>Amintim că acest articol corespunde articolului 53 din Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE>, că pentru emiterea unui asemenea certificat nu este necesară o examinare jurisdicțională. Aceasta a reținut că, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>în măsura în care instanța […] competentă să elibereze […] certificat[ul] nu corespunde în mod necesar celei care a pronunțat hotărârea a cărei executare este solicitată, [informațiile de fapt conținute în certificat] nu pot prezenta decât un caracter pur indicativ, având o simplă valoare informativă<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>A se vedea punctele 35 și 36 din această hotărâre.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Din hotărârile respective reiese că elementele utile pentru calificarea competențelor exercitate de instanța de origine la eliberarea certificatului menționat la articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie să fie întemeiate nu doar pe modul de redactare a dispozițiilor aplicabile, ci și pe sistemul instituit prin regulamentul menționat și pe obiectivele urmărite de acesta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Analiza elementelor în cauză ne conduce la concluzia că, în pofida unor puncte de convergență existente între Regulamentul nr. 1215/2012 și Regulamentele nr. 44/2001 și nr. 805/2004, niciuna dintre soluțiile anterioare reținute de Curte nu poate fi transpusă în mod direct.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Astfel, trebuie arătat mai întâi că textul articolului 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 diferă de cel al articolului 54 din Regulamentul nr. 44/2001, căruia îi corespunde. În timp ce acesta din urmă prevedea că <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>[i]nstanța <HT TYPE="ITALIC">sau autoritatea competentă</HT> din statul membru în care s‑a pronunțat hotărârea eliberează, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat conform modelului din anexa V la [acest] regulament<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>Sublinierea noastră.</P></NOTE>, articolul 53 prevede că certificatul este eliberat de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>instanța de origine<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>Apoi, trebuie să se facă distincție între procedura de eliberare de către instanța în cauză a certificatului care atestă caracterul executoriu al hotărârii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea articolul 42 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012. A se compara cu punctul 68 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090428">28 aprilie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Apostolides</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑420/07</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:271">EU:C:2009:271</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>[…] certificatul prevăzut la articolul 54 din Regulamentul nr. 44/2001 constată caracterul executoriu în statul membru de origine la data eliberării acestui certificat<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/>.</P></NOTE> și procedura de certificare a unei hotărâri judecătorești ca titlu executoriu european<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>A se vedea titlul articolului 6 din Regulamentul nr. 805/2004: <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>[…] certificarea [hotărârii judecătorești] ca titlu executoriu european<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>.</P></NOTE>. Acești termeni, care figurează în Regulamentele nr. 805/2004 și nr. 1215/2012, indică o diferență importantă între cele două proceduri. Astfel, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și cu articolul 9 din Regulamentul nr. 805/2004, certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată în fața instanței de origine ca titlu executoriu precedă actul formal al eliberării certificatului, după cum a arătat Curtea<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Imtech Marine Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑300/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:825">EU:C:2015:825</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0045">45</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Trebuie să subliniem că, în acest caz, aplicabilitatea Regulamentului nr. 805/2004 se verifică în etapa anterioară certificării hotărârii judecătorești.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>În sfârșit, este important să se rețină că, deși stabilește principiul eliminării procedurii de <HT TYPE="ITALIC">exequatur</HT> la fel ca Regulamentul nr. 805/2004, Regulamentul nr. 1215/2012 generalizează principiul respectiv fără condiții prealabile. Această inovație majoră, intervenită ca urmare a reformării Regulamentului nr. 44/2001, care a simplificat încuviințarea executării, rezultă din stabilirea principiului privind<?PAGE NO="9"?> caracterul executoriu imediat al hotărârilor judecătorești<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Acest principiu este complementar celui al recunoașterii de plin drept a hotărârilor judecătorești, întemeiat pe încrederea reciprocă între statele membre, care este amintit de asemenea în considerentul (26) al Regulamentului nr. 1215/2012. A se vedea și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170309">9 martie 2017</DATE>, <NAME.CASE>Pula Parking</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑551/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:193">EU:C:2017:193</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0052">52</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0053">53</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> la articolul 39 din Regulamentul nr. 1215/2012. Dispoziția menționată trebuie interpretată din perspectiva considerentului (26) al acestui regulament, potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>o hotărâre pronunțată de instanțele unui stat membru ar trebui tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru solicitat<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Prin urmare, în scopul executării într‑un stat membru a unei hotărâri judecătorești pronunțate în alt stat membru, este suficient, în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 1215/2012, să se prezinte o copie a hotărârii judecătorești respective și certificatul prevăzut la articolul 53 din regulamentul în cauză.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Acest certificat constituie astfel temeiul fundamental al aplicării principiului executării directe a hotărârii judecătorești pronunțate în statele membre. Altfel spus, fără documentul respectiv, hotărârea judecătorească nu are <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>aptitudinea de a circula liber în spațiul judiciar european<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>Expresie utilizată în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pebros Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0027">27</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), referitoare la titlul executoriu european.</P></NOTE>, ceea ce nu era cazul în sistemul stabilit prin Regulamentul nr. 44/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Trade Agency</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:531">EU:C:2012:531</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Astfel, pentru a facilita înțelegerea hotărârii judecătorești care urmează să fie executată, certificatul a fost conceput ca un substitut al acesteia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea articolul 42 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1215/2012, potrivit căruia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0032" REF.END="QE0032"/>certificatul […] conține un rezumat al hotărârii, precum și, dacă este cazul, informații relevante cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile și la calcularea dobânzii<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/>.</P></NOTE>, fără ca traducerea sa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>A se vedea articolul 42 alineatul (3) din acest regulament.</P></NOTE> sau chiar a hotărârii judecătorești care trebuie executată să fie obligatorie în toate situațiile<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P>A se vedea, referitor la condițiile în care traducerea hotărârii judecătorești care trebuie executată poate fi totuși solicitată fie de autoritatea de executare competentă, fie de persoana împotriva căreia se solicită executarea, articolul 42 alineatul (4) și, respectiv, articolul 43 alineatul (2) din regulamentul menționat.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Eficiența acestui sistem, care a justificat adăugarea mai multor rubrici în certificat, se întemeiază pe calitatea verificărilor care trebuie realizate de instanța de origine în faza de judecată și care vor sta apoi la baza întocmirii certificatului. Niciun control nu mai este exercitat de instanța competentă în statul membru solicitat. În cazul unei cereri de executare, numai persoana împotriva căreia aceasta este formulată poate să o sesizeze pentru a se pronunța cu privire la motivele de refuz al recunoașterii<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea articolul 45 din Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE> sau al executării<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0037"><P>A se vedea articolul 46 din Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE> invocate. Tocmai această posibilitate este motivul pentru care certificatul prevăzut la articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 se notifică sau se comunică persoanei în cauză înainte de executare, în conformitate cu articolul 43 din acest regulament.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În aceste condiții, instanța de origine sesizată cu o cerere de emitere a certificatului trebuie în principal să reproducă informații cuprinse în hotărârea care trebuie executată<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0038"><P>În această privință, pare rezonabil să se considere că, în măsura posibilului, eventualele dificultăți sunt anticipate în momentul redactării hotărârii.</P></NOTE>. Ea nu verifică respectarea anumitor cerințe care justifică eliminarea procedurii de <HT TYPE="ITALIC">exequatur</HT>, ca atunci când erau aplicabile instrumentele anterioare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0039"><P>Cu excepția Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din <DATE ISO="20000529">29 mai 2000</DATE> privind procedurile de insolvență (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="160" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 160, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143), articolele 16-18, abrogat prin Regulamentul 2015/848 și înlocuit în aceiași termeni prin articolele 19-21 din acest regulament, care prevede recunoașterea și efectele directe ale deciziei de deschidere a procedurii de insolvență. A se vedea și articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din <DATE ISO="20081218">18 decembrie 2008</DATE> privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="007" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2009">JO 2009, L 7, p. 1</REF.DOC.OJ>), potrivit căruia eliminarea procedurii de exequatur depinde de aplicabilitatea Protocolului de la Haga din <DATE ISO="20071123">23 noiembrie 2007</DATE> privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere în statul membru în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească, fără să se țină seama de normele procedurale aplicate sau de opoziția pârâtului.</P></NOTE> în cazul în care lipsa procedurii de <HT TYPE="ITALIC">exequatur</HT> era determinată fie de necesitatea verificării unor garanții speciale<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0040"><P>A se vedea, cu privire la creanțele necontestate, Regulamentul nr. 805/2004 și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160616">16 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>Pebros Servizi</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑511/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:448">EU:C:2016:448</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0025">25</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0026">26</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>, precum și jurisprudența citată). În această privință, se poate arăta că, după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1215/2012, solicitarea aplicării Regulamentului nr. 805/2004 prezintă interes doar privind respectarea acestor garanții, din moment ce prezumția de acceptare a creanței se întemeiază pe constatarea faptului că partea care a căzut în pretenții nu s‑a manifestat în cursul procedurii.</P></NOTE>, fie de desfășurarea procedurii potrivit normelor speciale prevăzute de anumite regulamente<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0041"><P>A se vedea Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20061212">12 decembrie 2006</DATE> de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="399" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2006">JO 2006, L 399, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108) și Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20070711">11 iulie 2007</DATE> de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="199" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="2007">JO 2007, L 199, p. 1</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Prin urmare, considerăm că, în cazul solicitării emiterii certificatului în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, trebuie să fie avute în vedere două situații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>Dacă instanța de origine se consideră competentă pentru întocmirea certificatului, din moment ce decizia care trebuie executată conține toate informațiile obligatorii, emiterea certificatului nu constituie un act cu caracter jurisdicțional. Chiar dacă certificatul respectiv constituie un element de bază în procesul de executare a unei hotărâri judecătorești, prevăzut în Regulamentul nr. 1215/2012, natura sa nu diferă, în acest caz, de cea reținută de Curte în ceea ce privește certificatul menționat la articolul 54 din Regulamentul nr. 44/2001<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0042"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Trade Agency</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:531">EU:C:2012:531</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0036">36</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>). Trebuie remarcat că această hotărâre se referă la informații privind procedura de judecare în lipsă incluse într‑o rubrică a formularului rămasă neschimbată în Regulamentul nr. 1215/2012.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>În plus, întrucât articolul 53 din Regulamentul nr. 1215/2012 nu definește sfera noțiunii de instanță de origine care este competentă să emită un astfel de certificat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0043"><P>A se compara cu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20151217">17 decembrie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Imtech Marine Belgium</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑300/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:825">EU:C:2015:825</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), privind expresia <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0033" REF.END="QE0033"/>instanță de origine<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/> de la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 805/2004.</P></NOTE>, acesta poate fi eliberat chiar și de un organ fără caracter jurisdicțional. Astfel, în această ipoteză, nu se ridică problema sesizării Curții.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>În schimb, atunci când, la fel ca în speță, instanța de origine nu s‑a pronunțat, în faza soluționării litigiului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0044"><P>De asemenea, este posibil ca problema să se ridice pentru prima dată în stadiul executării transfrontaliere a unei hotărâri pronunțate într‑un litigiu național. A se vedea în acest sens cauza Weil (C‑361/18), în prezent pendinte în fața Curții.</P></NOTE>, asupra aplicabilității Regulamentului nr. 1215/2012<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0045"><P>În această privință, se poate observa, contrar celor susținute de Comisie la punctul 16 din observațiile sale scrise, că, atunci când pârâtul domiciliat pe teritoriul unui stat membru este acționat în justiție înaintea unei instanțe dintr‑un alt stat membru și nu se înfățișează, instanța respectivă trebuie să fie deosebit de vigilentă în ceea ce privește aplicabilitatea Regulamentului nr. 1215/2012. Astfel, pe de o parte, potrivit considerentului (13) al regulamentului menționat, trebuie să se verifice existența unor norme europene comune privind competența și, pe de altă parte, în conformitate cu articolul 28 din același regulament, instanța trebuie să se declare din oficiu necompetentă, cu excepția cazului în care competența sa rezultă din dispozițiile aceluiași regulament, și să efectueze anumite verificări în legătură cu respectarea dreptului la apărare al pârâtului. De asemenea, trebuie amintit că, potrivit Curții, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0034" REF.END="QE0034"/>întrebările cu privire la domeniul de aplicare al dispozițiilor Convenției [din <DATE ISO="19680927">27 septembrie 1968</DATE> privind competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="299" PAGE.FIRST="32" DATE.PUB="1972">JO 1972, L 299, p. 32</REF.DOC.OJ>), astfel cum a fost modificată prin convențiile succesive referitoare la aderarea noilor state membre la această convenție], care determină competența judiciară în ordinea internațională, trebuie să fie considerate ca fiind de ordine publică<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/> [Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19930119">19 ianuarie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Shearson Lehman Hutton</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑89/91</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:15">EU:C:1993:15</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0010">10</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>)].</P></NOTE> și dacă nu este evident că litigiul intră în domeniul de aplicare al acestuia, instanța respectivă trebuie în mod necesar să efectueze o examinare jurisdicțională, potrivit normelor procedurale naționale, fie cu ocazia sesizării sale în vederea emiterii certificatului, fie în urma exercitării unei căi de atac<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0046"><P>A se compara cu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19951019">19 octombrie 1995</DATE>, <NAME.CASE>Job Centre</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑111/94</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:340">EU:C:1995:340</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0011">11</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), și cu Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20090625">25 iunie 2009</DATE>, <NAME.CASE>Roda Golf &amp; Beach Resort</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑14/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2009:395">EU:C:2009:395</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), precum și cu cererea de decizie preliminară formulată în cauza Logistik XXL (C‑135/18), în prezent pendinte în fața Curții.</P></NOTE>, după ce a fost refuzată emiterea acestuia.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>În această situație, instanța de origine nu completează și nu interpretează hotărârea pronunțată astfel cum ar trebui să o facă pentru a putea completa anumite rubrici din certificat, în cazul unei hotărâri incomplete sau inexacte<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0047"><P>Considerăm că, în asemenea situații, ar trebui să fie puse în aplicare alte proceduri prevăzute de dreptul național, din moment ce, la emiterea certificatului, procedura nu se desfășoară în contradictoriu.</P></NOTE>. Verificând dacă este competentă să elibereze certificatul, ea se situează în continuarea procedurii de soluționare a litigiului, într‑o fază destinată să garanteze caracterul executoriu imediat al hotărârii pronunțate. În consecință, instanța de origine trebuie să ia o decizie care să justifice, în conformitate cu interpretarea în sens larg a noțiunii <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0035" REF.END="QE0035"/>procedură destinată să se finalizeze printr‑o decizie cu caracter jurisdicțional<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0048"><P>A se vedea punctul 32 și următoarele din prezentele concluzii.</P></NOTE>, posibilitatea de a adresa întrebări Curții. Securitatea juridică și executarea rapidă a hotărârii pronunțate în statul membru de origine depind în mod direct de aceasta.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>În opinia noastră, situația de față trebuie comparată cu cea în care instanța de origine trebuie să interpreteze sensul anumitor rubrici ale certificatului ținând seama de caracteristicile specifice ale dreptului său național<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0049"><P>A se vedea cererea de decizie preliminară în cauza Logistik XXL (C‑135/18), în prezent pendinte în fața Curții, referitoare la rubrica 4.4 din formularul care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1215/2012. În cauza respectivă, instanța de origine a decis că hotărârea privind plata unei sume de bani este executorie în mod provizoriu, sub rezerva constituirii unei garanții de către creditor. Acesta poate să limiteze executarea hotărârii la o anumită valoare a creanței sale (și, pe cale de consecință, garanția sa) sau la măsuri de conservare, după expirarea unui termen, fără să fi constituit garanția.</P></NOTE> sau să se pronunțe asupra competenței instanței de fond în cazul unei hotărâri prin care se dispune o măsură provizorie sau de conservare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0050"><P>A se vedea secțiunea 4.6.2. din formularul care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 1215/2012 și în special observațiile scrise ale Nuyts, A., <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0036" REF.END="QE0036"/>La refonte du règlement Bruxelles I<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/>, <HT TYPE="ITALIC">Revue critique de droit international privé</HT>, Dalloz, Paris, 2013, p. 1-64, în special p. 27 (punctele 23 și 24).</P></NOTE>. Instanța de origine exercită atunci competențe jurisdicționale care justifică de asemenea posibilitatea ca ea să sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Această calificare drept instanță, în sensul articolului 267 TFUE, trebuie totuși, în opinia noastră, să aibă un caracter excepțional. Astfel, nu trebuie să se ajungă, în stadiul executării hotărârii, la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0037" REF.END="QE0037"/>declanșarea unui nou proces<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0051"><P>Expresie preluată din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111013">13 octombrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Prism Investments</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑139/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:653">EU:C:2011:653</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în caz contrar punându‑se sub semnul întrebării finalitatea Regulamentului nr. 1215/2012 și aducându‑se atingere drepturilor debitorului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0052"><P>A se vedea, în legătură cu dreptul la apărare, considerentul (29) al Regulamentului nr. 1215/2012.</P></NOTE>. Astfel, trebuie amintit că procedura de emitere a certificatului nu are un caracter contradictoriu. În plus, debitorul căruia<?PAGE NO="12"?> certificatul îi va fi fost notificat sau comunicat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0053"><P>Cu această ocazie, el trebuie să fie informat, în opinia noastră, despre motivele de refuz al recunoașterii sau al executării prevăzute de Regulamentul nr. 1215/2012, inclusiv în special despre cele întemeiate pe normele de competență care protejează partea defavorizată. A se vedea în acest sens Hotărârea Salvoni (C‑347/18), în prezent pendinte în fața Curții.</P></NOTE> nu va putea exercita o cale de atac împotriva efectelor certificatului decât în limita motivelor prevăzute la articolul 45<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0054"><P>A se vedea de asemenea trimiterea la aceste dispoziții ale articolului 46 din regulamentul în cauză. În ceea ce privește verificarea respectării drepturilor pârâtului care nu s‑a înfățișat, a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20120906">6 septembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Trade Agency</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑619/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:531">EU:C:2012:531</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR> și <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>), al cărei domeniu de aplicare pare a putea fi extins la Regulamentul nr. 1215/2012, întrucât anexa I la regulamentul respectiv cuprinde o rubrică identică cu cea care figurează în anexa V la Regulamentul nr. 44/2001, ale cărui efecte au fost discutate în această cauză. În plus, potrivit considerentului (30) al Regulamentului nr. 1215/2012, partea care contestă executarea unei hotărâri pronunțate într‑un alt stat membru ar trebui pe cât posibil și în conformitate cu sistemul juridic al statului membru solicitat să poată invoca și motivele de refuz disponibile în temeiul legislației naționale, în termenele prevăzute în legislația națională respectivă. Astfel, dificultățile examinate în Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20111013">13 octombrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Prism Investments</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑139/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:653">EU:C:2011:653</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), ar trebui să fie depășite.</P></NOTE> din Regulamentul nr. 1215/2012. Or, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, acestea se interpretează în mod strict astfel încât, în stadiul respectiv al procedurii, pârâtul care a fost informat în mod corespunzător cu privire la procedură să nu poată invoca motive, cum este aplicabilitatea regulamentului menționat, care ar fi putut să fie prezentate în fața instanței de fond sau în căile de atac<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0055"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20150716">16 iulie 2015</DATE>, <NAME.CASE>Diageo Brands</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑681/13</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2015:471">EU:C:2015:471</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160525">25 mai 2016</DATE>, <NAME.CASE>Meroni</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑559/14</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:349">EU:C:2016:349</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). În caz contrar, în ceea ce privește aplicabilitatea Regulamentului nr. 1215/2012, aceasta ar însemna să se admită că instanța din statul membru solicitat ar putea să își exercite controlul asupra hotărârii instanței de origine.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Având în vedere ansamblul considerațiilor de mai sus, apreciem că instanța de origine, sesizată cu o cerere de emitere a certificatului potrivit articolului 53 din Regulamentul nr. 1215/2012, care are îndoieli în legătură cu aplicabilitatea acestui regulament în lipsa unei hotărâri în această privință, poate să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Prin urmare, propunem Curții să constate că, în caz de incertitudine cu privire la aplicabilitatea Regulamentului nr. 1215/2012, emiterea certificatului în conformitate cu articolul 53 din regulamentul respectiv impune o examinare jurisdicțională, în cadrul căreia instanța națională poate să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară și, în consecință, să declare că cererea de decizie preliminară este admisibilă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">IV.</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></TXT></NP></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile precedente, propunem Curții să constate că, în caz de incertitudine cu privire la aplicabilitatea Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20121212">12 decembrie 2012</DATE> privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, emiterea certificatului în conformitate cu articolul 53 din acest regulament impune o examinare jurisdicțională, în cadrul căreia instanța națională poate să sesizeze Curtea cu o întrebare preliminară și, în consecință, să declare că cererea de decizie preliminară formulată de Arbeits- und Sozialgericht Wien (Tribunalul pentru Litigii de Muncă și Securitate Socială din Viena, Austria) este admisibilă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>