<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>C-312/17</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017CC0312</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:336">EU:C:2018:336</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>13</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>13</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Concluziile avocatului general Sharpston – Cauza C‑312/17</HT></P><P><HT TYPE="SC">Bedi</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Eleanor Sharpston</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20180529">29 mai 2018</DATE><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0001"><P>Limba originală: engleza.</P></NOTE></P></TI><STI><P><HT TYPE="BOLD">Cauza C‑312/17</HT></P><P>Surjit Singh Bedi</P><P>împotriva</P><P>Bundesrepublik Deutschland</P><P>Bundesrepublik Deutschland in Prozessstandschaft für das Vereinigte Königreich von Großbritannien und Nordirland</P><P><HT TYPE="NORMAL">[cerere de decizie preliminară introdusă de Landesarbeitsgericht Hamm (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Hamm, Germania)]</HT></P></STI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Trimitere preliminară</KEYWORD><KEYWORD>Politică socială</KEYWORD><KEYWORD>Egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă</KEYWORD><KEYWORD>Directiva 2000/78/CE</KEYWORD><KEYWORD>Interzicerea discriminării pe motive de handicap</KEYWORD><KEYWORD>Convenție colectivă care prevede încetarea acordării ajutorului de tranziție la data la care beneficiarul a dobândit dreptul la o pensie anticipată pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><CONTENTS.CONCLUSION><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1.</NO.P><TXT>Prin intermediul prezentei cereri de decizie preliminară, se solicită Curții să analizeze aplicarea normelor privind discriminarea pe criterii de handicap stabilite în Directiva 2000/78/CE a Consiliului<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0002"><P>Directiva 2000/78/CE a Consiliului din <DATE ISO="20001127">27 noiembrie 2000</DATE> de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="303" PAGE.FIRST="16" DATE.PUB="2000">JO 2000, L 303, p. 16</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).</P></NOTE> pentru lucrătorul care s‑a încadrat în condițiile de acordare a plăților în temeiul unei convenții colective care are ca scop asigurarea unui nivel de trai echitabil al lucrătorilor care și‑au pierdut locul de muncă, dar al cărui drept de a primi aceste plăți a încetat odată cu nașterea dreptului la pensie anticipată pentru limită de vârstă, acordată (deși într‑un cuantum redus) ca urmare a handicapului său. Drept urmare, lucrătorul în cauză a suferit pierderi financiare importante.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Dreptul Uniunii Europene</HT></HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 157 alineatul (2) TFUE:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0001" REF.END="QE0001"/>În sensul prezentului articol, prin remunerație se înțelege salariul sau suma obișnuită de bază sau minimă, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ><?PAGE NO="2"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Directiva 2000/78</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3.</NO.P><TXT>Articolul 1 din Directiva 2000/78 prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0002" REF.END="QE0002"/>Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 2 din această directivă, în măsura în care este relevant pentru prezentele concluzii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="002.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0003" REF.END="QE0003"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.</ALINEA></PARAG><PARAG IDENTIFIER="002.002"><NO.PARAG>(2)</NO.PARAG><ALINEA><P>În sensul alineatului (1):</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, în raport cu altă persoană, cu excepția cazului în care:</TXT><P><LIST TYPE="roman"><ITEM><NP><NO.P>(i)</NO.P><TXT>această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(ii)</NO.P><TXT>în cazul persoanelor cu un anumit handicap, angajatorul sau oricare persoană sau organizație care intră sub incidența prezentei directive, are obligația, în temeiul legislației naționale, să ia măsuri adecvate în conformitate cu principiile prevăzute la articolul 5[<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0003"><P>Articolul 5 din Directiva 2000/78 este intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0004" REF.END="QE0004"/>Amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>. Acesta îi obligă pe angajatori să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu handicap în anumite circumstanțe.</P></NOTE>], cu scopul de a elimina dezavantajele care rezultă din această dispoziție, acest criteriu sau această practică.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP></ITEM></LIST></P></ALINEA><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 din această directivă, în măsura în care este relevant pentru prezentele concluzii:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="003.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0005" REF.END="QE0005"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA><P>În limitele competențelor conferite [Uniunii Europene], prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:</P><P>[…]</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare;</TXT></NP></ITEM></LIST></P></ALINEA></PARAG><P>[…]</P><PARAG IDENTIFIER="003.003"><NO.PARAG>(3)</NO.PARAG><ALINEA>Prezenta directivă nu se aplică plăților de orice natură efectuate de regimurile publice sau asimilate, inclusiv de regimurile publice de securitate socială sau de protecție socială.</ALINEA><?PAGE NO="3"?><ALINEA>[…]<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6.</NO.P><TXT>Articolul 16 din Directiva 2000/78 prevede:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0006" REF.END="QE0006"/>Statele membre iau măsurile necesare:</P><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>anulării actelor cu putere de lege și actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau convențiile colective, în regulamentele interne ale întreprinderilor, precum și în statutele profesiilor independente și ale organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor.<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Reglementarea națională</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7.</NO.P><TXT>Tarifvertrag zur sozialen Sicherung der Arbeitnehmer bei den Stationierungsstreitkräften im Gebiet der Bundesrepublik Deutschland (Convenția colectivă privind securitatea socială a angajaților forțelor armate staționate pe teritoriul Republicii Federale Germania, denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0007" REF.END="QE0007"/>convenția colectivă<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/>) a fost încheiată la data de <DATE ISO="19710831">31 august 1971</DATE> între statul membru respectiv și o serie de sindicate. Aceasta stabilește condițiile de încadrare în muncă a lucrătorilor angajați de către forțele armate ale altor state care sunt staționate pe teritoriul său. Printre aceste state membre se află și Regatul Unit<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0004"><P>Lista completă include forțele armate ale Belgiei, Canadei, Franței, Regatului Unit și ale Statelor Unite ale Americii.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8.</NO.P><TXT>Articolul 4 al convenției colective este intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0008" REF.END="QE0008"/>ajutor de tranziție<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>. Acesta prevede că ajutorul urmează să fie plătit în plus față de eventualele venituri primite de la alte locuri de muncă în afara forțelor armate staționate pe teritoriul german. Același articol cuprinde o formulă pentru calcularea cuantumului ajutorului, care se bazează pe remunerația lunară plătită beneficiarului la momentul încetării raportului său de muncă cu forțele armate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9.</NO.P><TXT>În temeiul articolului 8 din convenția respectivă, plata ajutorului încetează, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, atunci când lucrătorul în cauză dobândește dreptul de a primi o pensie anticipată în temeiul legislației naționale în materie de securitate socială.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Situația de fapt, procedura și întrebarea preliminară</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10.</NO.P><TXT>Reclamantul s‑a născut la <DATE ISO="19540803">3 august 1954</DATE> și suferă de un handicap grav în proporție de 50 %. A fost angajat începând cu anul 1978 în cadrul forțelor armate ale Regatului Unit staționate în Germania în calitate de angajat civil, ocupând ultima dată funcția de agent de pază la unitatea din Münster (Germania). Din cauza închiderii unității din Münster, reclamantul a fost disponibilizat la <DATE ISO="20131231">31 decembrie 2013</DATE>. La <DATE ISO="20140301">1 martie 2014</DATE>, a fost angajat de o întreprindere privată ca agent de pază. Rămâne angajat al respectivei întreprinderi, iar de la <DATE ISO="20160401">1 aprilie 2016</DATE> lucrează în temeiul unui contract care prevede ca acesta să lucreze un număr variabil de ore în fiecare lună, remunerația fiind stabilită în funcție de orele lucrate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11.</NO.P><TXT>După concedierea sa, domnul Bedi a primit ajutor de tranziție în temeiul articolului 4 din convenția colectivă (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0009" REF.END="QE0009"/>ajutorul<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>) începând cu data de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, având ultima dată un cuantum lunar de <FT TYPE="DECIMAL">1604,20</FT> euro. Cu toate acestea, prin scrisoarea din <DATE ISO="20150323">23 martie 2015</DATE>, autoritățile germane l‑au informat că, deoarece s‑a calificat pentru pensionare anticipată acordată persoanelor cu handicap grav începând cu <DATE ISO="20150501">1 mai 2015</DATE>, dreptul său la ajutor va înceta începând cu<?PAGE NO="4"?> <DATE ISO="20150430">30 aprilie 2015</DATE>. De la <DATE ISO="20150501">1 mai 2015</DATE>, domnul Bedi a dobândit dreptul la pensie anticipată pentru limită de vârstă în cuantum de 909,50 euro pe lună. Acest cuantum a fost diminuat cu 10,8 % pentru a reflecta perioada de 36 luni cu care plata pensiei a fost acordată anticipat. În plus, suma datorată cu titlu de pensie trebuia să fie redusă în funcție de mai multe praguri și calculată prin raportare la orice venituri rezultate din raporturi de muncă la care beneficiarul ar putea avea dreptul. Reiese că domnul Bedi ar intra sau ar putea intra sub incidența pragurilor în cauză și că orice sume primite cu titlul de pensie ar fi, în consecință, supuse unor limitări. În decizia de trimitere se menționează că situația financiară a domnului Bedi exprimată în sume nete este semnificativ mai gravă ca urmare a pierderii ajutorului, dacă se iau în considerare toate aspectele, decât dacă ar fi continuat să beneficieze de ajutorul respectiv până la acordarea pensiei în integralitate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12.</NO.P><TXT>Dacă domnul Bedi nu ar fi suferit de un handicap grav, nu ar fi avut dreptul să primească o pensie de stat pentru limită de vârstă până când nu ar fi împlinit 63 de ani. Plata ajutorului ar fi continuat, în acest caz, până la data de <DATE ISO="20170901">1 septembrie 2017</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13.</NO.P><TXT>Domnul Bedi a contestat decizia de încetare a plății ajutorului în fața Arbeitsgericht Münster (Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Münster) din Germania, chemând în judecată Republica Federală Germania, în primul rând în nume propriu, ca parte semnatară a convenției colective, și în al doilea rând în calitate de reprezentantă a Regatului Unit în temeiul articolului 56 alineatul (8) din Protocolul adițional suplimentar la Acordul dintre statele părți la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forțelor armate străine staționate pe teritoriul Republicii Federale Germania, semnat la <DATE ISO="19590803">3 august 1959</DATE>, cu modificările ulterioare. Prin hotărârea notificată la <DATE ISO="20160211">11 februarie 2016</DATE>, instanța a respins acțiunea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14.</NO.P><TXT>Ulterior, domnul Bedi a formulat apel împotriva acestei hotărâri în fața Landesarbeitsgericht Hamm (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Hamm, Germania), solicitând și emiterea unei ordonanțe de plată a sumelor ce reprezintă ajutorul aferent perioadei aprilie-decembrie 2016, în cuantum de 3 049.92 euro.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15.</NO.P><TXT>Întrucât nu este clar dacă decizia de a înceta plata ajutorului către domnul Bedi constituie o discriminare pe motiv de handicap, interzisă de Directiva 2000/78, această instanță a adresat următoarea întrebare Curții de Justiție:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0010" REF.END="QE0010"/>Articolul 2 alineatul (2) [din Directiva 2000/78/CE] trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr‑o convenție colectivă care prevede că obținerea unui ajutor de tranziție acordat în scopul asigurării, pe baza remunerației de bază prevăzută de convenția colectivă, a unui nivel de trai rezonabil al lucrătorilor care și‑au pierdut locul de muncă, până la obținerea unei siguranțe economice prin acordarea dreptului la pensie din partea casei de asigurări pentru limită de vârstă, încetează odată cu nașterea dreptului la pensie anticipată pentru limită de vârstă, iar în cazul în care aceasta a fost acordată, se referă la posibilitatea obținerii unei pensii pentru limită de vârstă anticipate acordate ca urmare a apariției unui handicap?<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/></P></QUOT.S></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16.</NO.P><TXT>Au depus observații scrise Republica Federală Germania, atât în nume propriu, cât și în calitatea sa de reprezentantă a Regatului Unit, precum și Comisia Europeană. Nu s‑a solicitat și nu a avut loc o ședință.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Analiză</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17.</NO.P><TXT>Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă încetarea plății ajutorului către domnul Bedi pentru motivul că a dobândit dreptul la pensie anticipată pentru limită de vârstă acordată ca urmare a unui handicap, dar în cuantum redus, constituie o discriminare nelegală în sensul prevederilor Directivei 2000/78.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18.</NO.P><TXT>Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să se examineze, în primul rând, domeniul de aplicare al directivei și, în al doilea rând, dacă discriminarea – dacă este cazul – la care a fost supus domnul Bedi constituia o discriminare directă sau indirectă. În al treilea rând, în cazul în care discriminarea în cauză reprezintă o discriminare indirectă, derogările prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din directivă vor deveni relevante.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19.</NO.P><TXT>Vom analiza fiecare dintre aceste motive pe rând.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Domeniul de aplicare al Directivei 2000/78: ajutorul acordat reprezintă <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0011" REF.END="QE0011"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>?</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20.</NO.P><TXT>Articolul 3 din Directiva 2000/78, intitulat <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0012" REF.END="QE0012"/>Domeniul de aplicare<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/>, este redactat în mod generic. Alineatul (1) prevede că directiva <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0013" REF.END="QE0013"/>se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>, în ceea ce privește, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0014" REF.END="QE0014"/>condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare<QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>. Totuși, o restricție importantă este instituită de alineatul (3) în temeiul căruia directiva nu se aplică <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0015" REF.END="QE0015"/>plăților de orice natură efectuate de regimurile publice sau asimilate, inclusiv de regimurile publice de securitate socială sau de protecție socială<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21.</NO.P><TXT>Unele îndrumări cu privire la modul în care se interpretează această restrângere sunt cuprinse în considerentul (13) din directivă, conform căruia avantajele conferite de regimurile de securitate socială și de protecție socială nu sunt asimilate unei remunerații în sensul atribuit acestui termen de actualului articol 157 TFUE. Curtea a confirmat această interpretare în jurisprudența sa<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0005"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dittrich și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑124/11, C‑125/11 și C‑143/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:771">EU:C:2012:771</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0031">31</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22.</NO.P><TXT>Se pune întrebarea dacă ajutorul acordat domnului Bedi în temeiul articolului 4 din convenția colectivă intră sub incidența restricției prevăzute la articolul 3 alineatul (3) din directivă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23.</NO.P><TXT>Considerăm că nu este cazul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24.</NO.P><TXT>Curtea a statuat că, în vederea interpretării articolului 157 TFUE, noțiunea <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0016" REF.END="QE0016"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> trebuie interpretată în sens larg. Această noțiune cuprinde în special <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0017" REF.END="QE0017"/>toate avantajele, în numerar sau în natură, prezente sau viitoare, cu condiția să fie acordate, chiar dacă indirect, de angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta, în temeiul unui contract de muncă, al unor dispoziții legislative sau de bunăvoie<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0006"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dittrich și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑124/11, C‑125/11 și C‑143/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:771">EU:C:2012:771</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>. Împrejurarea că anumite prestații sunt plătite după încetarea raportului de muncă nu exclude faptul că acestea pot avea un caracter de <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0018" REF.END="QE0018"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/> în sensul articolului 157 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0007"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080401">1 aprilie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Maruko</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:179">EU:C:2008:179</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0044">44</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În egală măsură, caracterul de remunerație al unor astfel de prestații nu poate fi pus la îndoială pentru simplul fapt că răspund de asemenea unor considerații de politică socială<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0008"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>C</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑122/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:391">EU:C:2016:391</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0022">22</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea, prin analogie și <HT TYPE="ITALIC">per a contrario</HT>, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121122">22 noiembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Elbal Moreno</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑385/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:746">EU:C:2012:746</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0019">19</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și următoarele), și Concluziile noastre prezentate în cauza <REF.DOC.ECR><NAME.CASE>Espadas Recio</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑98/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2017:223">EU:C:2017:223</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0033">33</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și următoarele).</P></NOTE>. Astfel, Curtea a statuat că prestațiile acordate în temeiul unui regim de pensii care depinde în esență de locul de muncă pe care îl ocupa persoana interesată au legătură cu remunerația de care beneficia aceasta din urmă și intră sub incidența articolului 157 alineatul (2) TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0009"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20160602">2 iunie 2016</DATE>, <NAME.CASE>C</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑122/15</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2016:391">EU:C:2016:391</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="6"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25.</NO.P><TXT>Astfel cum este descris în decizia de trimitere, ajutorul permite lucrătorilor mai în vârstă cu o vechime în muncă importantă, care au fost disponibilizați, să beneficieze de sprijin financiar după încetarea raportului de muncă. Scopul său este acela de a asigura subzistența acestora și de a compensa dificultățile generate de faptul că respectivii lucrători pot beneficia de o remunerație mai scăzută în noile posturi sau pot rămâne fără loc de muncă. În același timp, directiva urmărește să încurajeze lucrătorii să rămână activi prin găsirea de noi posturi în afara sectorului forțelor armate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26.</NO.P><TXT>În opinia noastră, rezultă că ajutorul îndeplinește condițiile pentru a se încadra în conceptul descris de Curte ca reprezentând <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0019" REF.END="QE0019"/>elementul material al remunerației<QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0010"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dittrich și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑124/11, C‑125/11 și C‑143/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:771">EU:C:2012:771</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0035">35</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE> în jurisprudența citată la punctul 24 de mai sus. Cu toate acestea, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, este de asemenea necesar să se stabilească dacă ajutorul în discuție a fost acordat lucrătorului respectiv ca urmare a raportului său de muncă. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o legătură cauzală între cele două pentru ca o prestație să se încadreze în domeniul de aplicare al articolului 157 TFUE<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0011"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Dittrich și alții</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑124/11, C‑125/11 și C‑143/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:771">EU:C:2012:771</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0037">37</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată și punctul 39).</P></NOTE>. Sub acest aspect, conform celor reținute de Curte, considerentele de politică socială, de organizare a statului, de etică sau chiar preocupările de natură bugetară care au avut sau care au putut avea un rol în crearea unui sistem de către legiuitorul național nu pot avea ca efect excluderea unui sistem [de securitate socială] din domeniul de aplicare al articolului 157 TFUE în cazul în care pensia interesează numai o categorie specifică de lucrători, depinde în mod direct de perioada lucrată, iar cuantumul său este calculat pe baza ultimului salariu plătit (fostului) angajat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0012"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20080401">1 aprilie 2008</DATE>, <NAME.CASE>Maruko</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑267/06</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2008:179">EU:C:2008:179</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0048">48</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27.</NO.P><TXT>Cele două cauze citate la punctul anterior priveau rambursarea cheltuielilor medicale ale partenerilor de viață ai funcționarilor federali<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0013"><P>În hotărârea pronunțată în cauza Dittrich și alții.</P></NOTE> și dreptul la o pensie de soț supraviețuitor prevăzută de sistemul obligatoriu de asigurare profesională<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0014"><P>În hotărârea pronunțată în cauza Maruko.</P></NOTE> Dar jurisprudența nu se limitează la aceste exemple. Curtea a aplicat aceste principii în cazul unui ajutor de tranziție plătibil lucrătorilor care au împlinit o anumită vârstă la data concedierii lor, unde a constatat că faptul că valoarea ajutorului urma să se bazeze pe cuantumul ultimului salariu lunar brut confirmă că ajutorul constituie un avantaj acordat în legătură cu raportul de muncă cu lucrătorii în cauză<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0015"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041209">9 decembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Hlozek</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑19/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:779">EU:C:2004:779</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0038">38</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28.</NO.P><TXT>Considerăm că nu există niciun motiv pentru a nu se aplica aceste principii și în prezenta procedură. Ajutorul este plătit în temeiul convenției colective pentru raporturile de muncă încheiate de persoane precum domnul Bedi cu forțele armate staționate pe teritoriul german. Convenția respectivă prevede acordarea de beneficii, sub forma ajutorului, care au în vedere în mod expres încetarea acestor raporturi. Suma plătită cu titlul de ajutor (în temeiul articolului 4 din convenția colectivă) se calculează în funcție de remunerația plătibilă la încetarea raportului de muncă. Din decizia de trimitere reiese că ajutorul este plătit numai pentru angajații <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0020" REF.END="QE0020"/>pe termen lung<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/>. Prin urmare, pare clar că cerința ca sumele acordate să depindă în mod direct de perioada lucrată este de asemenea îndeplinită. Faptul că ajutorul este plătit de statul german și finanțat din veniturile fiscale naționale nu are, astfel cum arată Comisia, în opinia noastră, în mod întemeiat, nicio incidență asupra chestiunii, deoarece se pare că implicarea statului german în această problemă face parte din acordurile interne în vigoare dintre acesta si statele ai căror soldați au fost anterior staționați pe teritoriul său. În această categorie este inclus și Regatul Unit, în calitate de fost angajator al domnului Bedi. Factorul determinant este dacă acest din urmă stat membru, în calitate de angajator inițial al beneficiarului, a luat aceste măsuri pentru a se asigura că sumele sunt plătite foștilor angajați <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0021" REF.END="QE0021"/>în temeiul unui contract de muncă<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29.</NO.P><TXT>Pentru toate motivele expuse anterior, considerăm că sumele de plată cu titlul de ajutor pot fi considerate drept <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0022" REF.END="QE0022"/>remunerație<QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/> în sensul articolului 157 TFUE, iar excepția prevăzută de articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2000/78 nu se aplică în prezentul litigiu.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Caracterul presupusei discriminări</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30.</NO.P><TXT>Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2000/78 precizează că o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pentru unul dintre motivele menționate la articolul 1. Acestea includ handicapul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31.</NO.P><TXT>În interpretarea acestei prevederi, nu se poate considera că o măsură care se aplică în mod identic persoanelor cu handicap și persoanelor fără handicap instituie o diferență de tratament întemeiată direct pe handicap<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0016"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20130411">11 aprilie 2013</DATE>, <NAME.CASE>HK Danmark</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑335/11 și C‑337/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2013:222">EU:C:2013:222</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0072">72</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În prezentul litigiu, nu există niciun element care să sugereze aplicarea diferită a convenției colective pentru lucrătorii cu handicap față de cei fără handicap. Într‑adevăr, în decizia de trimitere se precizează că restricțiile care decurg din articolul 8 din convenția colectivă se aplică mai multor categorii de lucrători, dintre care lucrătorii cu handicap reprezintă doar una dintre aceste categorii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32.</NO.P><TXT>Astfel, tratamentul aplicat lucrătorilor precum domnul Bedi nu constituie o discriminare directă. Rezultă că este necesar să se examineze dacă aceasta reprezintă o discriminare indirectă. În conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special în raport cu alte persoane pentru persoane care au, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, un handicap.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33.</NO.P><TXT>Am arătat deja că măsura în cauză este aparent neutră<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0017"><P>A se vedea punctul 31 de mai sus.</P></NOTE>. În ceea ce privește, în al doilea rând, întrebarea dacă aceasta plasează persoanele cu handicap într‑o situație dezavantajoasă, arătăm că dobândirea de către domnul Bedi a dreptului la pensie anticipată pentru limită de vârstă, dar în cuantum redus, a determinat încetarea plății ajutorului. În cazul lucrătorilor care nu suferă de un handicap, nu ar exista un astfel de drept la pensie anticipată care să opereze automat. Ajutorul ar fi astfel plătit până la momentul la care persoana respectivă ar atinge vârsta standard de pensionare, respectiv 63 de ani, de la care această pensie ar fi plătită integral. Decizia de trimitere precizează în mod clar că rezultatul financiar net pentru cea din urmă categorie este mai favorabil decât al domnului Bedi și observă că poziția acestuia era, prin comparație, substanțial mai defavorabilă<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0018"><P>A se vedea punctul 11 de mai sus.</P></NOTE>. Acesta nici nu avea de ales cu privire la chestiunea respectivă: plata ajutorului ar fi încetat chiar dacă ar fi ales să <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> beneficieze de pensia pentru limită de vârstă înainte de data normală de pensionare. În astfel de condiții, considerăm că măsura creează într‑adevăr un dezavantaj pentru lucrătorii cu handicap precum domnul Bedi.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34.</NO.P><TXT>În ultimul rând, în ceea ce privește întrebarea dacă situația acestor lucrători este comparabilă cu cea a persoanelor fără handicap, guvernul german arată (în observațiile scrise depuse în nume propriu) că acest element lipsește. El susține în esență că analiza relevantă poate fi efectuată la două momente în timp. Primul este cel la care încetează raportul de muncă. La acel moment, atât persoanele cu handicap, cât și lucrătorii fără handicap se află, în accepțiunea sa, într‑o situație comparabilă. Al doilea moment este cel la care persoana respectivă dobândește dreptul de a primi<?PAGE NO="8"?> pensie. În acest caz, conform susținerilor guvernului german, cele două grupuri nu pot fi considerate ca fiind în aceeași situație, de vreme ce nevoile lor de a beneficia de ajutor de tranziție sunt diferite: cei care au un handicap nu vor mai avea nevoie de acest ajutor, în timp ce omologii lor fără handicap vor avea în continuare nevoie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35.</NO.P><TXT>În susținerea celei de a doua interpretări, guvernul german face trimitere la jurisprudența Curții. Citează în special (i) Hotărârea Burton<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0019"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19820216">16 februarie 1982</DATE> (<NO.CASE>19/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:58">EU:C:1982:58</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în care obiectul litigiului a fost un program de disponibilizare voluntară prin care angajații de sex masculin dobândeau dreptul de a primi compensații la o dată ulterioară față de omoloagele lor de sex feminin, deoarece vârsta normală de pensionare pentru cele din urmă era mai mică decât pentru prima categorie, dar cuantumul de plată pentru fiecare categorie era calculat pornind de la aceeași bază, (ii) Hotărârea Roberts<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0020"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931109">9 noiembrie 1993</DATE> (<NO.CASE>C‑132/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:868">EU:C:1993:868</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care implica o pensie de tranziție plătibilă lucrătorilor care se pensionează anticipat pentru motive de boală, sumele plătite către femei fiind mai mici decât cele plătite bărbaților după vârsta de 60 de ani, pentru a reflecta faptul că dobândeau dreptul de a primi o pensie de stat începând cu această vârstă, dar mecanismul de calcul al pensiei de tranziție era neutru și (iii) Hotărârea Hlozek<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0021"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041209">9 decembrie 2004</DATE> (<NO.CASE>C‑19/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:779">EU:C:2004:779</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, în care obiectul litigiului era reprezentat de ajutorul de tranziție plătit lucrătorilor care au împlinit o anumită vârstă la data concedierii lor, ca parte a restructurării întreprinderii angajatoare, femeile dobândind dreptul la asistență cu cinci ani mai devreme decât bărbații, de vreme ce vârsta legală de pensionare a acestora era cu cinci ani mai mică decât cea a colegilor de sex masculin.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36.</NO.P><TXT>Găsim puține elemente relevante în jurisprudența citată. Argumentația Curții în cauzele menționate nu a vizat momentul la care ar fi putut interveni pretinsa discriminare. Mai degrabă, a analizat schemele în ansamblu, concluzionând în fiecare caz în parte că nu a existat nicio discriminare. A făcut acest lucru în Hotărârea Burton, stabilind că singura diferență dintre beneficiile acordate femeilor și cele acordate bărbați a rezultat din faptul că vârsta minimă de pensionare stabilită prin dreptul național aplicabil nu era aceeași pentru bărbați și femei. Ajutorul în discuție, cu toate acestea, a fost calculat în același mod, indiferent de sexul lucrătorului. A rezultat astfel că nu a existat nicio discriminare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0022"><P>A se vedea în acest sens punctele 15 și 16 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19820216">16 februarie 1982</DATE>, <NAME.CASE>Burton</NAME.CASE> (<NO.CASE>19/81</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1982:58">EU:C:1982:58</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Ideea este subliniată mult mai clar în Hotărârea Roberts, în care Curtea a statuat că mecanismul de calcul pentru pensia de tranziție avea un caracter <HT TYPE="ITALIC">neutru</HT>, care, cităm <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0023" REF.END="QE0023"/>a confirmat absența oricărei discriminări<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0023"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19931109">9 noiembrie 1993</DATE>, <NAME.CASE>Roberts</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑132/92</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1993:868">EU:C:1993:868</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0023">23</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În Hotărârea Hlozek, Curtea a adoptat un raționament similar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0024"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20041209">9 decembrie 2004</DATE>, <NAME.CASE>Hlozek</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑19/02</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2004:779">EU:C:2004:779</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0049">49</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37.</NO.P><TXT>Ideea centrală în prezentul litigiu este, în opinia noastră, faptul că schema de asistență în discuție <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> este neutră.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38.</NO.P><TXT>Astfel, guvernul german pare să admită că pot exista și alte aspecte relevante în jurisprudența Curții. În acest sens, se referă la Hotărârea Odar<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0025"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Odar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑152/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:772">EU:C:2012:772</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, care privea o compensație acordată la încetarea raporturilor de muncă unui lucrător cu un handicap grav în temeiul unui plan social în conformitate cu care a primit o sumă mai mică decât ar fi primit dacă nu ar fi suferit de un handicap. Nu se pune în niciun caz problema că rezultatul financiar în cadrul schemei în cauză ar fi neutru în raport cu cele două categorii de lucrători. Curtea a analizat situația raportându‑se la <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0024" REF.END="QE0024"/>lucrătorii care au vârste apropiate de vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> și a reținut că se află într‑o situație comparabilă cu cea a celorlalți lucrători vizați de planul social, din moment ce raportul lor de muncă cu angajatorul încetează din<?PAGE NO="9"?> aceleași motive și în aceleași condiții. Astfel, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0025" REF.END="QE0025"/>avantajul<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> acordat lucrătorilor cu un handicap grav, care constă în a putea pretinde o pensie pentru limită de vârstă de la o vârstă cu trei ani mai mică decât cea stabilită pentru lucrătorii fără handicap, nu îi poate plasa într‑o situație specifică în raport cu acești lucrători<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0026"><P>A se vedea punctele 61 și 62 din hotărâre.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39.</NO.P><TXT>Considerăm că această jurisprudență este mult mai pertinentă în speță decât hotărârile discutate la punctele 35 și 36 de mai sus. Cu toate acestea, rămâne întrebarea dacă respectivele concluzii pot fi preluate direct. În special, faptul că (i) în Hotărârea Odar, din situația de fapt rezulta că se calcula o sumă forfetară care a fost redusă în cazul lucrătorilor cu un handicap grav, pentru a ține seama de dreptul la o pensie anticipată pentru limită de vârstă, în timp ce (ii) în situația de față prestațiile erau reprezentate de plăți cu caracter continuu efectuate în temeiul convenției colective, care au încetat odată cu nașterea dreptului la plata pensiei anticipate pentru limită de vârstă, reprezintă un temei suficient pentru a distinge între cele două situații?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40.</NO.P><TXT>Considerăm că răspunsul este negativ.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41.</NO.P><TXT>În ambele situații, reclamantul a fost confruntat cu o reducere efectivă a plăților acordate ca urmare a încetării raporturilor de muncă, pentru a se lua în considerare dreptul acestuia la plata unei pensii anticipate pentru limită de vârstă. În Hotărârea Odar, reducerea a fost făcută la momentul la care suma forfetară a fost calculată, în timp ce în situația domnului Bedi, ea a survenit la încetarea plăților în temeiul convenției colective. Rezultatul net a fost același: fiecare beneficiar a primit mai puțini bani, deoarece suferea de un handicap. Obiectivul fiecăruia dintre programe a fost crearea unui beneficiu pentru lucrătorii care au împlinit o anumită vârstă și care se confruntă cu disponibilizarea pentru motive economice. Faptul că plata ajutorului în discuție a avut un caracter continuu, în vederea încurajării lucrătorilor în cauză să rămână pe piața forței de muncă, nu reprezintă, în opinia noastră, o diferență substanțială care să deosebească cele două situații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42.</NO.P><TXT>Considerăm, prin urmare, că cele două cauze au un context esențialmente similar, în măsura în care este relevant pentru prezenta procedură, iar principiile care trebuie desprinse din Hotărârea Odar pot fi aplicate situației domnului Bedi. În Hotărârea Odar, Curtea a reținut că lucrătorii cu handicap care au vârste apropiate de vârsta de pensionare se află într‑o situație comparabilă cu cea a altor lucrători vizați de planul prin care se acorda suma forfetară, din moment ce raportul lor de muncă cu angajatorul a încetat din aceleași motive și în aceleași condiții<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0027"><P>A se vedea punctul 61 din hotărâre.</P></NOTE>. În opinia noastră, există puține dificultăți în extinderea acestui raționament prin analogie în prezenta procedură.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Discriminarea indirectă: derogările prevăzute în dispozițiile articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43.</NO.P><TXT>Acestea fiind spuse, următoarele aspecte care trebuie abordate sunt dacă măsura în discuție poate fi considerată obiectiv justificată de un obiectiv legitim, și dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="10"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44.</NO.P><TXT>Guvernul german (atât în observațiile formulate în nume propriu, cât și în calitatea sa de reprezentant al Regatului Unit) arată că măsura are într‑adevăr un obiectiv legitim. În măsura în care argumentul este relevant<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0028"><P>Germania invocă două motive suplimentare prin trimitere la punctele 29 și 44 din Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20101012">12 octombrie 2010</DATE>, <NAME.CASE>Ingeniørforeningen i Danmark</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑499/08</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2010:600">EU:C:2010:600</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>). Punctele respective au în vedere obiectivele legitime reținute de Curte ca valide în sensul articolului 6 din Directiva 2000/78, care stabilește anumite dispoziții distincte cu privire la diferențele de tratament pe motive de vârstă. În speță nu este vorba despre o discriminare pe acest temei. Pentru acest motiv, nu vom continua analiza acestor motive suplimentare.</P></NOTE>, menționează în special că ajutorul este plătit din resursele statului, care sunt prin definiție limitate. Nu există niciun motiv întemeiat pentru a plăti în continuare ajutorul, în cazul în care beneficiarului îi sunt asigurate mijloacele de subzistență pe altă cale. Acesta subliniază că s‑a reținut în jurisprudența Curții că gestionarea corectă a resurselor de stat poate reprezenta un obiectiv legitim în astfel de circumstanțe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45.</NO.P><TXT>Nu contestăm aceste afirmații. Desigur, este adevărat că banii publici trebuie cheltuiți în mod judicios<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0029"><P>A se vedea, printre altele, Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Odar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑152/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:772">EU:C:2012:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0043">43</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În consecință, suntem de acord că acest obiectiv are un caracter legitim.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46.</NO.P><TXT>Se poate afirma de asemenea că este adecvat și necesar?</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47.</NO.P><TXT>În ceea ce privește primul dintre aceste teste, guvernul german (atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al Regatului Unit) subliniază în special că obiectivul convenției este de a asigura un venit satisfăcător pentru lucrători dacă aceștia s‑ar afla în dificultate financiară, un obiectiv <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0026" REF.END="QE0026"/>care, în cazul lucrătorilor cu handicap, se poate spune că dispare<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> la momentul la care se naște dreptul la pensie anticipată pentru limită de vârstă. Acesta consideră că un astfel de argument este adecvat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48.</NO.P><TXT>Nu suntem convinși dincolo de orice îndoială de raționamentul guvernului german. În special, abordarea sa se întemeiază pe premisa potrivit căreia obiectivul de a crea un beneficiu pentru lucrătorii aflați în dificultate poate dispărea la momentul la care beneficiarul respectiv dobândește dreptul la pensie. Aceasta presupune că pensia respectivă va fi de o valoare suficientă pentru a compensa dificultatea financiară. Deși nivelul pensiilor de stat poate varia de la un stat membru la altul, nu se poate presupune că, chiar și în situația în care sunt plătite integral, aceste pensii vor fi suficiente în toate cazurile pentru ca beneficiarul să se bucure de un minim confort. Atunci când suma respectivă este diminuată pentru a ține seama de plata anticipată a pensiei, cu atât mai probabil suma primită nu va reprezenta un venit satisfăcător. În acest caz, nu se poate afirma că dificultatea financiară în care se află beneficiarul <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0027" REF.END="QE0027"/>ar dispărea<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/>. Prin urmare, concluzionăm că obiectivul de a furniza venituri satisfăcătoare pentru lucrători aflați în împrejurări precum cele ale domnului Bedi ar dispărea – și că, prin urmare, măsura ar putea fi considerată adecvată – <HT TYPE="ITALIC">numai</HT> atunci când diferența dintre cuantumul pensiei la care au dreptul și ajutorul a cărui plată este întreruptă nu este atât de importantă încât pentru acești lucrători să revină sau să apară riscul să revină dificultatea financiară pe care ajutorul trebuia să o prevină. Dacă aceasta este sau nu este situația în speță reprezintă o chestiune a cărei soluționare este de competența instanței naționale.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49.</NO.P><TXT>În ceea ce privește testul privind necesitatea, același stat membru pune un accent important pe marja de apreciere pe care Curtea a recunoscut‑o ca fiind acordată statelor membre în definirea măsurilor pentru punerea în aplicare a unui obiectiv determinat în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă. În opinia sa, acesta este un argument <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT> în situația în care măsura în cauză a fost decisă între partenerii sociali ai unei convenții colective. El subliniază că a fost admis de către Curte faptul că partenerii respectivi dispun de o <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0028" REF.END="QE0028"/>marjă de apreciere considerabilă<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> în contextul dat<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0030"><P>Germania citează în această privință Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Odar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑152/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:772">EU:C:2012:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0047">47</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată), precum și Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE>, <NAME.CASE>Hennigs și Mai</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑297/10 și C‑298/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:560">EU:C:2011:560</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</P></NOTE> și susține că există o diferență fundamentală între situația din cauza respectivă și planul social care a fost în discuție în Hotărârea Odar. Dreptul național permite o marjă de apreciere mult mai mică în această din urmă situație, de vreme ce părțile planului respectiv au obligația de a lua în considerare circumstanțe apărute după încetarea raportului de muncă.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50.</NO.P><TXT>Admitem că, în ceea ce privește intervenția în deciziile partenerilor sociali de a încheia convenții precum cea în discuție în litigiul principal, Curtea trebuie să dea dovadă de reținere<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0031"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19950531">31 mai 1995</DATE>, <NAME.CASE>Royal Copenhagen</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑400/93</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1995:155">EU:C:1995:155</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0046">46</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Dar marja de manevră conferită în această situație nu elimină condiția respectării principiului conform căruia măsurile respective trebuie să fie concomitent adecvate și necesare. Sub acest aspect, reținem în primul rând că, în conformitate cu cele statuate de Curte în Hotărârea Hennings și Mai, atunci când se analizează marja de apreciere recunoscută partenerilor sociali în contextul convențiilor colective, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0029" REF.END="QE0029"/>tratamentul diferențiat pe motive de vârstă trebuie să fie corespunzător și necesar pentru realizarea acestui obiectiv<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/><NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0032"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20110908">8 septembrie 2011</DATE> (<NO.CASE>C‑297/10 și C‑298/10</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2011:560">EU:C:2011:560</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0065">65</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. În al doilea rând, observăm că articolul 16 litera (b) din Directiva 2000/78 obligă statele membre să ia măsurile necesare declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute, <HT TYPE="ITALIC">inter alia</HT>, în contractele sau convențiile colective.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51.</NO.P><TXT>Pentru a decide asupra chestiunii respective, este în opinia noastră deosebit de important să se țină seama de situația lucrătorilor cu un handicap grav precum domnul Bedi și în special de dificultățile și riscurile deosebite pe care le întâmpină. Scopul în sine al Directivei 2000/78 în contextul aplicării sale în raport cu lucrătorii cu handicap este, totuși, de a preveni discriminarea lucrătorilor respectivi și de a îmbunătăți astfel poziția acestora pe piața muncii. Aceasta include asigurarea faptului că beneficiază de maximum de posibilități pe piața muncii și că nu sunt dezavantajați din punct de vedere financiar. Acești lucrători sunt, pe de altă parte, susceptibili să se confrunte cu mai multe dificultăți în găsirea unui loc de muncă decât omologii lor fără handicap și aceste dificultăți vor crește pe măsură ce se apropie de vârsta de pensionare<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0033"><P>A se vedea în acest sens Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Odar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑152/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:772">EU:C:2012:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0067">67</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>. Este important de amintit că dreptul la muncă a fost recunoscut de Curte încă din anul 1974, odată cu pronunțarea Hotărârii Nold/Comisia<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0034"><P>Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="19740514">14 mai 1974</DATE>, <NAME.CASE>Nold/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑4/73</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:1974:51">EU:C:1974:51</NO.ECLI>, punctele <REF.NP.ECR REF="NP0012">12</REF.NP.ECR>-<REF.NP.ECR REF="NP0014">14</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>, acest drept fiind în prezent prevăzut de articolul 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0035"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="083" PAGE.FIRST="389" DATE.PUB="2010">JO 2010, C 83, p. 389</REF.DOC.OJ>.</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52.</NO.P><TXT>De asemenea, este important să se ia act de faptul că ajutorul acordat persoanelor precum domnul Bedi încetează în mod automat odată ce au dobândit <HT TYPE="ITALIC">dreptul</HT> de a primi o pensie anticipată pentru limită de vârstă, chiar dacă acestea nu doresc să se pensioneze la momentul respectiv. Persoanele respective pot, de exemplu, să își păstreze locul de muncă și să amâne pensionarea până la vârsta normală de pensionare, moment de la care ar beneficia de aceasta în întregime.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53.</NO.P><TXT>Într‑adevăr, acest aspect pare să se afle la originea dificultăților cu care se confruntă schemele de ajutor naționale în litigiu. Există, fără îndoială, o mulțime de rațiuni lăudabile pentru care persoanele cu handicap precum domnul Bedi ar trebui să beneficieze de pensie anticipată pentru limită de vârstă, deși în cuantum redus, în cazul în care ar dori să profite de acest beneficiu. Persoanele respective pot, astfel cum arată guvernul german, să se găsească într‑o situație în care au mai puține șanse de a găsi un loc de muncă și să fie recunoscătoare pentru ajutorul acordat. Dar aceste acorduri nu oferă lucrătorilor în discuție nicio opțiune reală dacă doresc să continue să lucreze și au ocazia să facă acest lucru.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54.</NO.P><TXT>Mai degrabă, de îndată ce un lucrător cu handicap împlinește vârsta la care ar fi avut dreptul la o pensie anticipată în cuantum redus, plata ajutorului este întreruptă. În cazul în care continuă să muncească, va avea de suferit ca urmare a pierderii ajutorului. În cazul în care decide să se pensioneze, va avea probabil în continuare de pierdut, cu excepția cazului în care cuantumul pensiei este mai mare decât cuantumul salariului și al ajutorului luate împreună, rezultat greu de atins în practică. Nu are la dispoziție o treia opțiune, respectiv în care alege să <HT TYPE="ITALIC">nu</HT> se pensioneze anticipat și decide în schimb să muncească în continuare <HT TYPE="ITALIC">și</HT> să primească ajutorul. Or, această a treia opțiune este exact ceea ce primește automat omologul său fără handicap.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55.</NO.P><TXT>Din această perspectivă, impactul schemei de ajutor, astfel cum este prevăzută de convenția colectivă, cum a stabilit Curtea în Hotărârea Odar, <QUOT.START CODE="201E" ID="QS0030" REF.END="QE0030"/>are ca efect o atingere excesivă<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> adusă intereselor legitime ale lucrătorilor care suferă de un handicap grav, precum domnul Bedi<NOTE TYPE="FOOTNOTE" NUMBERING="ARAB" NUMBERING.CONTINUED="YES" NOTE.ID="E0036"><P>A se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20121206">6 decembrie 2012</DATE>, <NAME.CASE>Odar</NAME.CASE> (<NO.CASE>C‑152/11</NO.CASE>, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2012:772">EU:C:2012:772</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0070">70</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</P></NOTE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56.</NO.P><TXT>Având în vedere această concluzie, trebuie să adăugăm că nu considerăm pertinent argumentul Germaniei potrivit căruia impactul oricărei discriminări ilicite este, în esență, o chestiune care trebuie să fie rezolvată la nivelul sistemului național de pensii. Pentru a respecta rigorile impuse de Directiva 2000/78, persoanele responsabile pentru administrarea și aplicarea convenției colective trebuie să facă acest lucru într‑un mod care nu constituie discriminare nelegală. Primul pas evident într‑un caz precum cel de față va fi solicitarea unor fonduri suplimentare pentru a elimina această problemă. Având în vedere că până în prezent pot fi relativ puține persoane în poziția domnului Bedi, este foarte posibil ca fondurile necesare să fie la îndemână. În caz contrar, sau dacă fondurile disponibile vor putea acoperi doar o parte din necesar, alternativa, evident mai puțin satisfăcătoare, va fi reprezentată de realocarea beneficiilor prevăzute de convenție, astfel încât întreaga schemă de ajutoare să respecte legea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57.</NO.P><TXT>În opinia noastră, rezultă că normele naționale în discuție nu îndeplinesc condițiile de necesitate și că, prin urmare, acestea nu îndeplinesc criteriul enunțat la articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Directiva 2000/78.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58.</NO.P><TXT>Nu se sugerează că derogarea suplimentară prevăzută de articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din directivă, aplicabilă doar persoanelor cu handicap, fără a fi aplicabilă și altor categorii de persoane pe care directiva urmărește să le protejeze, ar fi pertinentă în prezenta cauză, motiv pentru care nu o vom analiza mai departe.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59.</NO.P><TXT>Prin urmare, concluzionăm că articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr‑o convenție colectivă care prevede că obținerea unui ajutor de tranziție acordat în scopul asigurării, pe baza remunerației de bază prevăzute de convenția colectivă, a unui nivel de trai echitabil al lucrătorilor cu o vechime semnificativă și care și‑au pierdut locul de muncă încetează odată cu nașterea dreptului la pensie anticipată pentru limită de vârstă, în situația în care (i) persoanele fără handicap încadrate în muncă pot primi în continuare ajutorul până la momentul la care dobândesc dreptul la pensie pentru limită de vârstă la atingerea vârstei standard de pensionare, cu plata integrală a pensiei, și (ii) lucrătorul cu handicap nu poate alege să primească în continuare ajutorul până la împlinirea vârstei standard de pensionare și nu i se permite astfel să rămână activ pe piața muncii în aceleași condiții ca omologii săi fără handicap, ci suferă în schimb un dezavantaj financiar substanțial dacă dorește să rămână disponibil să lucreze până la momentul la care are dreptul la plata integrală a pensiei.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Concluzie</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60.</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Landesarbeitsgericht Hamm (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Hamm, Germania) după cum urmează:</TXT><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START CODE="201E" ID="QS0031" REF.END="QE0031"/>Articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din <DATE ISO="20001127">27 noiembrie 2000</DATE> de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări dintr‑o convenție colectivă care prevede că obținerea unui ajutor de tranziție acordat în scopul asigurării, pe baza remunerației de bază prevăzută de convenția colectivă, a unui nivel de trai echitabil al lucrătorilor cu o vechime semnificativă și care și‑au pierdut locul de muncă, încetează odată cu nașterea dreptului la pensie anticipată pentru limită de vârstă, în situația în care (i) persoanele fără<?PAGE NO="13"?> handicap încadrate în muncă pot primi în continuare ajutorul până la momentul la care dobândesc dreptul la pensie pentru limită de vârstă la atingerea vârstei standard de pensionare, cu plata integrală a pensiei, și (ii) lucrătorul cu handicap nu poate alege să primească în continuare ajutorul până la împlinirea vârstei standard de pensionare și nu i se permite astfel să rămână activ pe piața muncii în aceleași condiții ca omologii săi fără handicap, ci suferă în schimb un dezavantaj financiar substanțial dacă dorește să rămână disponibil să lucreze până la momentul la care are dreptul la plata integrală a pensiei.<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/></P></QUOT.S></NP.ECR></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>