<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:fmx="http://opoce" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.58-20161101.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="n.a."><NO.CASE>T-170/17</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62017TJ0170</NO.CELEX><NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2019:309">EU:T:2019:309</NO.ECLI><NO.SEQ>0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>1</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>12</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>12</PAGE.TOTAL><AUTHOR>T</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><PAGE.HEADER><P><HT TYPE="SC">Hotărârea din <DATE ISO="20190508">8.5.2019</DATE> – Cauza T‑170/17</HT></P><P><HT TYPE="SC">RW/Comisia</HT></P></PAGE.HEADER></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Tribunalului</HT> (Camera a doua)</P><P><DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE><NOTE NUMBERING="STAR" TYPE="FOOTNOTE" NOTE.ID="E0001"><P>Limba de procedură: franceza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><INTERMEDIATE><INDEX IDX.CLOSE="”" SEPARATOR=" – " IDX.OPEN="„"><KEYWORD>Funcție publică</KEYWORD><KEYWORD>Funcționari</KEYWORD><KEYWORD>Articolul 42c din statut</KEYWORD><KEYWORD>Trimitere în concediu în interesul serviciului</KEYWORD><KEYWORD>Pensionare din oficiu</KEYWORD><KEYWORD>Interesul de a exercita acțiunea</KEYWORD><KEYWORD>Admisibilitate</KEYWORD><KEYWORD>Domeniul de aplicare al legii</KEYWORD><KEYWORD>Interpretare literală, sistematică și teleologică</KEYWORD></INDEX></INTERMEDIATE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza T‑170/17,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">RW</HT>, fost funcționar al Comisiei Europene, reprezentat de S. Orlandi și de T. Martin, avocați,</P><PARTY.STATUS>reclamant,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Comisiei Europene</HT>, reprezentată inițial de G. Berscheid și de A.‑C. Simon, ulterior de G. Berscheid și de B. Mongin, în calitate de agenți,</P><PARTY.STATUS>pârâtă,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><P>având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 270 TFUE prin care se solicită anularea deciziei Comisiei din <DATE ISO="20170302">2 martie 2017</DATE> de a‑l trimite pe reclamant în concediu în interesul serviciului în temeiul articolului 42c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și, simultan, de a‑l pensiona în mod automat, în temeiul celui de al cincilea paragraf al acestei dispoziții,</P><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>TRIBUNALUL (Camera a doua),</P><P>compus din domnul M. Prek, președinte, și domnii E. Buttigieg (raportor) și B. Berke, judecători,</P><P>grefier: domnul L. Ramette, administrator,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din <DATE ISO="20181211">11 decembrie 2018</DATE>,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL>pronunță prezenta</PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Hotărâre</HT></P></TI></TITLE></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cadrul juridic</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0001"><NO.P>1</NO.P><TXT>Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0001" ID="QS0001"/>statutul<QUOT.END REF.START="QS0001" CODE="201D" ID="QE0001"/>) este adoptat prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din <DATE ISO="19680229">29 februarie 1968</DATE> de stabilire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai<?PAGE NO="2"?> acestor comunități și de instituire a unor măsuri speciale tranzitorii aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="056" PAGE.FIRST="1" DATE.PUB="1968">JO 1968, L 56, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 12), astfel cum a fost modificat, printre altele, prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din <DATE ISO="20131022">22 octombrie 2013</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="287" PAGE.FIRST="15" DATE.PUB="2013">JO 2013, L 287, p. 15</REF.DOC.OJ>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0002"><NO.P>2</NO.P><TXT>Articolul 35 din statut, care face parte din capitolul 2 din titlul III din statut, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0002" ID="QS0002"/>Situații administrative<QUOT.END REF.START="QS0002" CODE="201D" ID="QE0002"/>, prevede că funcționarul se poate regăsi în una dintre următoarele situații administrative: activitate, detașare, concediu pentru interese personale, disponibilizare, concediu pentru satisfacerea serviciului militar, concediu pentru creșterea copilului sau concediu din motive familiale și concediu în interesul serviciului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0003"><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 42c din statut, care face parte din același capitol, prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><P><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0003" ID="QS0003"/>Cel mai devreme cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare, un funcționar cu o vechime în serviciu de cel puțin zece ani poate fi trimis, printr‑o decizie a autorității împuternicite să facă numiri, în concediu în interesul serviciului pentru nevoi organizaționale legate de dobândirea unor noi competențe în cadrul instituțiilor.</P><P>Numărul total de funcționari trimiși în concediu în interesul serviciului în fiecare an nu poate depăși 5 % din numărul funcționarilor din toate instituțiile care au ieșit la pensie în cursul anului precedent. Numărul total astfel calculat se alocă fiecărei instituții în funcție de numărul său de funcționari la data de 31 decembrie a anului precedent. Rezultatul unei astfel de alocări se rotunjește în fiecare instituție la numărul întreg imediat superior.</P><P>Un astfel de concediu nu constituie o măsură disciplinară.</P><P>Durata concediului corespunde, în principiu, cu perioada rămasă până când funcționarul împlinește vârsta de pensionare. În situații excepționale, autoritatea împuternicită să facă numiri poate totuși hotărî să pună capăt concediului și să reintegreze funcționarul.</P><P>Atunci când împlinește vârsta de pensionare, funcționarul trimis în concediu în interesul serviciului este pensionat în mod automat.</P><P>Concediul în interesul serviciului este reglementat de următoarele norme:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>pe postul ocupat de funcționar poate fi numit un alt funcționar;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>un funcționar aflat în concediu în interesul serviciului nu are dreptul la avansare într‑o treaptă superioară sau la promovare în grad.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Un funcționar astfel trimis în concediu beneficiază de o indemnizație calculată în conformitate cu anexa IV.</P><P>La cererea funcționarului, indemnizația este supusă contribuțiilor la sistemul de pensii, calculate pe baza respectivei indemnizații. În acest caz, vechimea în muncă acumulată în calitate de funcționar aflat în concediu în interesul serviciului este luată în considerare la calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, în sensul articolului 2 din anexa VIII.</P><P>Indemnizația nu este supusă vreunui coeficient corector.<QUOT.END REF.START="QS0003" CODE="201D" ID="QE0003"/></P></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0004"><NO.P>4</NO.P><TXT>Articolul 47 din statut face parte din capitolul 4 din titlul III din statut, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0004" ID="QS0004"/>Încetarea raporturilor de muncă<QUOT.END REF.START="QS0004" CODE="201D" ID="QE0004"/>. Acest articol prevede că încetarea raporturilor de muncă poate surveni în urma demisiei, în urma demiterii, în urma pensionării în interesul serviciului, în urma concedierii din motive de incompetență profesională, în urma eliberării din funcție, în urma pensionării sau în urma decesului.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="3"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0005"><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 52 primul paragraf literele (a) și (b) din statut, care face parte de asemenea din capitolul 4, prevede printre altele că, fără a aduce atingere articolului 50 din statut (care privește pensionarea în interesul serviciului pentru membrii personalului cu funcții superioare de conducere), un funcționar este pensionat, fie din oficiu, în ultima zi a lunii în cursul căreia acesta împlinește vârsta de 66 de ani, fie la cererea sa, în ultima zi a lunii în cursul căreia a fost depusă cererea, în cazul în care acesta a împlinit vârsta de pensionare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0006"><NO.P>6</NO.P><TXT>Anexa XIII la statut conține măsuri tranzitorii aplicabile funcționarilor.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0007"><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 22 alineatul (1) din anexa XIII la statut prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><PARAG IDENTIFIER="022.001"><NO.PARAG><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0005" ID="QS0005"/>(1)</NO.PARAG><ALINEA>Funcționarul care are o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani la <DATE ISO="20040501">1 mai 2004</DATE> are dreptul la pensie pentru limită de vârstă la vârsta de 60 de ani.</ALINEA><ALINEA><P>Funcționarul în vârstă de cel puțin 35 de ani la <DATE ISO="20140501">1 mai 2014</DATE>, încadrat în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, are dreptul la pensie pentru limită de vârstă la vârsta indicată în tabelul de mai jos:</P><TBL NO.SEQ="0001" COLS="2" CLASS="GEN"><CORPUS><ROW><CELL COL="1"><HT TYPE="BOLD">Vârsta la <DATE ISO="20140501">1 mai 2014</DATE></HT></CELL><CELL COL="2"><HT TYPE="BOLD">Vârsta de pensionare</HT></CELL></ROW><ROW><CELL COL="1">60 de ani și mai mult</CELL><CELL COL="2">60 de ani</CELL></ROW><ROW><CELL COL="1">59 de ani</CELL><CELL COL="2">60 de ani și 2 luni</CELL></ROW><ROW><CELL COL="1">58 de ani</CELL><CELL COL="2">60 de ani și 4 luni</CELL></ROW><ROW><CELL COL="1">[…]</CELL><CELL COL="2">[…]</CELL></ROW><ROW><CELL COL="1">35 de ani</CELL><CELL COL="2">64 de ani și 8 luni</CELL></ROW></CORPUS></TBL></ALINEA><ALINEA>Funcționarul cu vârsta sub 35 de ani la <DATE ISO="20140501">1 mai 2014</DATE> are dreptul la pensie pentru limită de vârstă la vârsta de 65 de ani.</ALINEA><ALINEA>Cu toate acestea, pentru funcționarul în vârstă de cel puțin 45 de ani la <DATE ISO="20140501">1 mai 2014</DATE> încadrat în muncă în perioada cuprinsă între <DATE ISO="20040501">1 mai 2004</DATE> și <DATE ISO="20131231">31 decembrie 2013</DATE>, vârsta de pensionare rămâne 63 de ani.</ALINEA><ALINEA>Cu excepția unei dispoziții contrare a prezentului Statut al funcționarilor, vârsta de pensionare a funcționarului încadrat în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE> care urmează să fie luată în considerare în toate trimiterile la vârsta de pensionare din prezentul Statut al funcționarilor se stabilește în conformitate cu dispozițiile menționate anterior.<QUOT.END REF.START="QS0005" CODE="201D" ID="QE0005"/></ALINEA></PARAG></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0008"><NO.P>8</NO.P><TXT>Articolul 23 alineatul (1) din anexa XIII la statut prevede, printre altele, că un funcționar încadrat în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE> se pensionează automat în ultima zi a lunii în care împlinește vârsta de 65 de ani.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Istoricul cauzei</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0009"><NO.P>9</NO.P><TXT>Reclamantul, RW, este un fost funcționar al Comisiei Europene. El a fost angajat în muncă în cadrul acestei instituții la <DATE ISO="19821001">1 octombrie 1982</DATE> și a fost repartizat de la <DATE ISO="19991212">12 decembrie 1999</DATE> la Direcția Generală (DG) <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0006" ID="QS0006"/>Educație și Cultură<QUOT.END REF.START="QS0006" CODE="201D" ID="QE0006"/>. El a fost promovat la gradul AD 12 la <DATE ISO="20100101">1 ianuarie 2010</DATE>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0010"><NO.P>10</NO.P><TXT>Prin scrisoarea din <DATE ISO="20161201">1 decembrie 2016</DATE>, Direcția Generală (DG) <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0007" ID="QS0007"/>Resurse Umane și Securitate<QUOT.END REF.START="QS0007" CODE="201D" ID="QE0007"/> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0008" ID="QS0008"/>DG HR<QUOT.END REF.START="QS0008" CODE="201D" ID="QE0008"/>) l‑a informat pe reclamant cu privire la intenția autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0009" ID="QS0009"/>AIPN<QUOT.END REF.START="QS0009" CODE="201D" ID="QE0009"/>) de a‑l trimite în concediu în interesul serviciului în aplicarea articolului 42c din statut cu efect de la <DATE ISO="20170401">1 aprilie 2017</DATE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="4"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0011"><NO.P>11</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20161214">14 decembrie 2016</DATE>, reclamantul a formulat observații cu privire la scrisoarea din <DATE ISO="20161201">1 decembrie 2016</DATE> și a solicitat să fie ascultat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0012"><NO.P>12</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20170113">13 ianuarie 2017</DATE>, a avut loc o întrevedere între reclamant și șeful Unității <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0010" ID="QS0010"/>Gestionarea carierei și mobilitate<QUOT.END REF.START="QS0010" CODE="201D" ID="QE0010"/> a DG HR, în prezența unui reprezentant al personalului, a unui membru al unității menționate mai sus și a unui reprezentant al DG <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0011" ID="QS0011"/>Educație și Cultură<QUOT.END REF.START="QS0011" CODE="201D" ID="QE0011"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0013"><NO.P>13</NO.P><TXT>La sfârșitul acestei întrevederi, Unitatea <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0012" ID="QS0012"/>Gestionarea carierei și mobilitate<QUOT.END REF.START="QS0012" CODE="201D" ID="QE0012"/> a DG HR a transmis AIPN un aviz favorabil cu privire la aplicarea articolului 42c din statut în privința reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0014"><NO.P>14</NO.P><TXT>Prin decizia din <DATE ISO="20170302">2 martie 2017</DATE> (denumită în continuare <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0013" ID="QS0013"/>decizia atacată<QUOT.END REF.START="QS0013" CODE="201D" ID="QE0013"/>), AIPN a decis, pe de o parte, să îl trimită pe reclamant în concediu în interesul serviciului, în temeiul articolului 42c din statut, începând cu <DATE ISO="20170601">1 iunie 2017</DATE>, și, pe de altă parte, ținând seama de faptul că împlinise deja vârsta de pensionare în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din anexa XIII la statut, să îl pensioneze în mod automat în temeiul articolului 42c al cincilea paragraf din statut la aceeași dată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0015"><NO.P>15</NO.P><TXT>La <DATE ISO="20170320">20 martie 2017</DATE>, reclamantul a formulat o reclamație împotriva deciziei atacate în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, care a fost respinsă prin decizia explicită a AIPN din <DATE ISO="20170726">26 iulie 2017</DATE>.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Procedura și concluziile părților</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0016"><NO.P>16</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20170320">20 martie 2017</DATE>, reclamantul a introdus prezenta acțiune. Prin actul separat depus la grefa Tribunalului în aceeași zi, reclamantul a introdus de asemenea o cerere de măsuri provizorii, întemeiată pe articolele 278 și 279 TFUE, prin care solicita suspendarea executării deciziei atacate. În aplicarea articolului 91 alineatul (4) din statut, procedura referitoare la acțiunea principală a fost suspendată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0017"><NO.P>17</NO.P><TXT>Prin actul separat depus la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20170320">20 martie 2017</DATE>, reclamantul a solicitat să îi fie acordat anonimatul, în temeiul articolului 66 din Regulamentul de procedură al Tribunalului. Prin decizia din <DATE ISO="20170517">17 mai 2017</DATE>, Tribunalul a admis această cerere.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0018"><NO.P>18</NO.P><TXT>Prin Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170518">18 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>RW/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑170/17 R</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:351">EU:T:2017:351</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>), președintele Tribunalului a dispus suspendarea executării deciziei atacate.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0019"><NO.P>19</NO.P><TXT>În conformitate cu articolul 91 alineatul (4) din statut, procedura referitoare la acțiunea principală a fost reluată în urma adoptării, la <DATE ISO="20170726">26 iulie 2017</DATE>, a deciziei explicite de respingere a reclamației reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0020"><NO.P>20</NO.P><TXT>Prin Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20180110">10 ianuarie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Comisia/RW</NAME.CASE> [<NO.CASE>C‑442/17 P(R</NO.CASE>), nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:C:2018:6">EU:C:2018:6</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>], vicepreședintele Curții a respins recursul formulat de Comisie împotriva Ordonanței din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170518">18 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>RW/Comisia</NAME.CASE> (<NO.CASE>T‑170/17 R</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:351">EU:T:2017:351</NO.ECLI></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0021"><NO.P>21</NO.P><TXT>Faza scrisă a procedurii referitoare la acțiunea principală s‑a încheiat la <DATE ISO="20180109">9 ianuarie 2018</DATE> cu depunerea duplicii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0022"><NO.P>22</NO.P><TXT>Prin actul depus la grefa Tribunalului la <DATE ISO="20180202">2 februarie 2018</DATE>, reclamantul a formulat o cerere motivată, în temeiul articolului 106 din Regulamentul de procedură, pentru a fi ascultat în cadrul fazei orale a procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0023"><NO.P>23</NO.P><TXT>Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din <DATE ISO="20181211">11 decembrie 2018</DATE>.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="5"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0024"><NO.P>24</NO.P><TXT>La sfârșitul ședinței, Tribunalul a invitat părțile să se pună de acord pentru a ajunge, în măsura posibilului, la o soluționare pe cale amiabilă a litigiului, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată. Președintele Camerei a doua a Tribunalului a acordat părților un termen care expira la <DATE ISO="20190131">31 ianuarie 2019</DATE> pentru ca acestea să informeze Tribunalul cu privire la rezultatul acestei consultări și a decis să mențină deschisă faza orală a procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0025"><NO.P>25</NO.P><TXT>Faza orală a procedurii s‑a încheiat prin decizia președintelui Camerei a doua a Tribunalului din <DATE ISO="20190204">4 februarie 2019</DATE>, în urma informării comunicate Tribunalului de către părți prin scrisorile din <DATE ISO="20190129">29 ianuarie 2019</DATE>, potrivit căreia consultarea în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a litigiului a eșuat.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0026"><NO.P>26</NO.P><TXT>Reclamantul solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>anularea deciziei atacate <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0014" ID="QS0014"/>prin care [el] este pensionat din oficiu cu efect de la <DATE ISO="20170601">1 iunie 2017</DATE><QUOT.END REF.START="QS0014" CODE="201D" ID="QE0014"/>;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0027"><NO.P>27</NO.P><TXT>Comisia solicită Tribunalului:</TXT><P><LIST TYPE="NDASH"><ITEM><P>respingerea acțiunii;</P></ITEM><ITEM><P>obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.</P></ITEM></LIST></P></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">În drept</HT></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la admisibilitatea acțiunii</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0028"><NO.P>28</NO.P><TXT>Comisia arată că cererea de anulare, astfel cum a fost formulată în cererea de sesizare, nu privește ambele obiecte ale deciziei atacate, și anume trimiterea în concediu în interesul serviciului și pensionarea din oficiu a reclamantului, ci numai pe al doilea. Or, aceste două obiecte nu ar putea fi separate unul de celălalt, astfel încât anularea în parte a deciziei atacate ar determina modificarea substanței acesteia. În aceste împrejurări, având în vedere jurisprudența potrivit căreia anularea în parte a unui act al Uniunii nu este posibilă decât în măsura în care elementele a căror anulare este solicitată pot fi separate de restul actului, Comisia concluzionează că cererea de anulare introdusă în speță de reclamant este inadmisibilă sau, cel puțin, primele două motive invocate în susținerea acesteia sunt inadmisibile.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0029"><NO.P>29</NO.P><TXT>Reclamantul contestă cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0030"><NO.P>30</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie validată analiza Comisiei potrivit căreia cele două obiecte ale deciziei atacate, și anume trimiterea reclamantului în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionarea sa din oficiu, nu pot fi separate unul de celălalt. Astfel, din al cincilea paragraf al articolului 42c din statut reiese fără ambiguitate că trimiterea funcționarilor în cauză în concediu în interesul serviciului nu se poate extinde dincolo de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0015" ID="QS0015"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0015" CODE="201D" ID="QE0015"/>, această vârstă fiind determinată, pentru funcționarii încadrați în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, de al cincilea paragraf al articolului 22 alineatul (1) din anexa XIII la statut, astfel încât, dacă trimiterea în concediu în interesul serviciului privește un funcționar care a împlinit deja <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0016" ID="QS0016"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0016" CODE="201D" ID="QE0016"/> menționată mai sus, acel funcționar trebuie să fie simultan pensionat din oficiu. Această analiză a fost aplicată în decizia atacată, în cadrul căreia reclamantul a fost trimis în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionat din oficiu (a se vedea punctul 14 de mai sus). Astfel, reclamantul avea 63 de ani la data la care a început să producă efecte decizia atacată și depășise, în consecință, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0017" ID="QS0017"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0017" CODE="201D" ID="QE0017"/>, care era, în cazul său, stabilită la 60 de ani în temeiul celui de al cincilea paragraf al articolului 22 alineatul (1) din anexa XIII la statut<?PAGE NO="6"?> coroborat cu primul paragraf al acestei dispoziții. Întrucât, la data trimiterii sale în concediu în interesul serviciului, reclamantul depășise <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0018" ID="QS0018"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0018" CODE="201D" ID="QE0018"/>, el a fost simultan pensionat în mod automat în temeiul articolului 42c al cincilea paragraf din statut.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0031"><NO.P>31</NO.P><TXT>Întrucât analiza Comisiei referitoare la caracterul nedisociabil al celor două obiecte ale deciziei atacate a fost validată, trebuie să se arate că cauza de inadmisibilitate pe care aceasta o invocă se întemeiază pe premisa potrivit căreia cererea de anulare formulată în cererea introductivă constituie o cerere de anulare în parte, întrucât vizează numai al doilea obiect al deciziei atacate, cel privind pensionarea în mod automat a reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0032"><NO.P>32</NO.P><TXT>Or, această premisă a argumentației Comisiei este eronată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0033"><NO.P>33</NO.P><TXT>Desigur, concluziile reclamantului conțin propoziția incidentă <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0019" ID="QS0019"/>prin care reclamantul este pensionat din oficiu cu efect de la <DATE ISO="20170601">1 iunie 2017</DATE><QUOT.END REF.START="QS0019" CODE="201D" ID="QE0019"/>. Însă, această propoziție incidentă nu poate fi înțeleasă ca limitând obiectul cererii de anulare numai la pensionarea reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0034"><NO.P>34</NO.P><TXT>Astfel, din conținutul cererii introductive reiese că cererea de anulare privește ambele obiecte ale deciziei atacate, întrucât reclamantul a identificat în mod clar legătura care exista, potrivit raționamentului urmat în decizia atacată, între trimiterea sa în concediu în interesul serviciului și pensionarea sa din oficiu. În această privință, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, punctul 34 din cererea introductivă, în cadrul primului motiv de anulare, potrivit căruia: <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0020" ID="QS0020"/>În speță, AIPN a adoptat o decizie de trimitere în concediu în interesul serviciului care echivalează cu pensionarea din oficiu a reclamantului.<QUOT.END REF.START="QS0020" CODE="201D" ID="QE0020"/></TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0035"><NO.P>35</NO.P><TXT>De asemenea, trebuie să se aibă în vedere al doilea motiv de anulare, întemeiat pe încălcarea domeniului de aplicare al legii, în cadrul căruia reclamantul arată în esență că articolul 42c din statut nu i se aplică, dat fiind că depășise <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0021" ID="QS0021"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0021" CODE="201D" ID="QE0021"/> în sensul primului paragraf al acestei dispoziții. Astfel, este clar că, dacă acest motiv ar fi admis de Tribunal, acest lucru ar determina anularea deciziei atacate în întregime, pentru motivul că ar fi lipsită de temei juridic, iar nu anularea sa în parte numai în măsura în care îl pensionează pe reclamant din oficiu.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0036"><NO.P>36</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă reiese că, în pofida propoziției incidente <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0022" ID="QS0022"/>prin care reclamantul este pensionat din oficiu cu efect de la <DATE ISO="20170601">1 iunie 2017</DATE><QUOT.END REF.START="QS0022" CODE="201D" ID="QE0022"/>, care figurează în concluziile reclamantului, cererea de anulare formulată în cererea introductivă privește în mod clar ambele obiecte ale deciziei atacate, care nu pot fi separate unul de celălalt, referitoare la trimiterea reclamantului în concediu în interesul serviciului și, în același timp, pensionarea sa din oficiu. Nu era vorba, prin urmare, despre o cerere de anulare în parte, astfel cum pretinde Comisia. În consecință, cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie trebuie respinsă.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la menținerea interesului reclamantului de a exercita acțiunea</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0037"><NO.P>37</NO.P><TXT>În ședință, Comisia a arătat că hotărârea pe care Tribunalul ar pronunța‑o în speță nu ar avea niciun efect asupra situației reclamantului. Comisia a explicat că, în urma suspendării executării deciziei atacate, dispusă de judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, reclamantul a fost menținut ca funcționar în activitate în cadrul instituției până la <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0023" ID="QS0023"/>maximul posibil permis de statut<QUOT.END REF.START="QS0023" CODE="201D" ID="QE0023"/>, și anume până la <DATE ISO="20181101">1 noiembrie 2018</DATE>, dată la care a împlinit vârsta de 65 de ani și a fost pensionat automat în temeiul articolului 23 alineatul (1) din anexa XIII la statut. Ca urmare a suspendării menționate, reclamantul ar fi putut să evite trimiterea în concediu în interesul serviciului la care se opunea și să beneficieze în continuare de remunerația sa normală și ar fi fost, în cele din urmă, pensionat în mod automat în aceleași condiții cu cele care s‑ar fi aplicat dacă nicio decizie nu ar fi fost adoptată în privința sa în temeiul articolului 42c din statut. În temeiul acestei argumentații, Comisia a concluzionat că nu mai exista interesul reclamantului de a exercita acțiunea.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="7"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0038"><NO.P>38</NO.P><TXT>Reclamantul a contestat concluzia Comisiei referitoare la dispariția, în cursul procedurii, a interesului său de a exercita acțiunea.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0039"><NO.P>39</NO.P><TXT>Potrivit unei jurisprudențe constante, pentru ca o persoană căreia i se aplică statutul să aibă dreptul, în cadrul unei acțiuni formulate în temeiul articolelor 90 și 91 din respectivul statut, să solicite anularea unui act care o lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) din același statut, aceasta trebuie să aibă, la momentul formulării acțiunii, un interes născut și actual, suficient de important pentru a obține anularea acestui act, un astfel de interes presupunând ca cererea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să îi confere un avantaj. Fiind o condiție de admisibilitate, interesul reclamantului de a exercita o acțiune se analizează la momentul introducerii acesteia. Cu toate acestea, pentru ca o persoană căreia i se aplică statutul să poată continua o acțiune având ca obiect anularea unei decizii a AIPN, aceasta trebuie să își mențină un interes personal pentru anularea respectivei decizii. În această privință, în lipsa unui interes actual de a exercita o acțiune, nu mai este necesară pronunțarea asupra acesteia (a se vedea Hotărârea din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20181108">8 noiembrie 2018</DATE>, <NAME.CASE>Cocchi și Falcione/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑724/16 P</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2018:759">EU:T:2018:759</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0050">50</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR> și jurisprudența citată).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0040"><NO.P>40</NO.P><TXT>În speță, susținerile Comisiei prezentate la punctul 37 de mai sus, necontestate de reclamant, pot, într‑adevăr, să conducă la întrebarea dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea nu a dispărut în cursul procedurii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0041"><NO.P>41</NO.P><TXT>Cu toate acestea, astfel cum a evocat Comisia însăși în ședință, dacă decizia atacată ar rămâne validă și nu ar fi anulată de instanța Uniunii, ea ar putea, eventual, să servească drept temei pentru ca Comisia să solicite de la reclamant diferența dintre sumele plătite cu titlu de salariu în perioada cuprinsă între <DATE ISO="20170601">1 iunie 2017</DATE>, data la care a început să producă efecte decizia atacată, și <DATE ISO="20181101">1 noiembrie 2018</DATE>, data pensionării din oficiu a reclamantului, și sumele pe care acesta din urmă le‑ar fi putut pretinde cu titlu de pensie dacă decizia atacată ar fi fost executată imediat și nu ar fi făcut obiectul unei suspendări a executării.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0042"><NO.P>42</NO.P><TXT>Rezultă că reclamantul, astfel cum a arătat de altfel în ședință, are în continuare un interes să solicite anularea deciziei atacate și dispariția sa din ordinea juridică a Uniunii pentru a avea certitudinea că în viitor Comisia nu îi va pretinde diferența dintre suma descrisă la punctul 41 de mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0043"><NO.P>43</NO.P><TXT>Această concluzie nu este repusă în discuție nici de afirmația Comisiei din ședință potrivit căreia posibilitatea de a recupera diferența dintre sumele menționate mai sus ar fi complicată de realizat, întrucât reclamantul a continuat să lucreze ca funcționar în activitate până la pensionarea sa din oficiu, la <DATE ISO="20181101">1 noiembrie 2018</DATE>, nici de asigurarea, dată în ședință, că, în niciun caz nu îi va solicita reclamantului diferența dintre sumele menționate mai sus. Astfel, este vorba despre simple afirmații și asigurări ale Comisiei care, în definitiv, nu repun în discuție faptul că menținerea deciziei atacate în ordinea juridică a Uniunii constituie o sursă de insecuritate juridică pentru reclamant, din care rezultă interesul său, actual în continuare, de a obține anularea acestei decizii.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0044"><NO.P>44</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se concluzioneze că reclamantul continuă să aibă interesul de a exercita acțiunea.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD"><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la fond</HT></HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0045"><NO.P>45</NO.P><TXT>În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă trei motive, primul, întemeiat pe încălcarea articolelor 47 și 52 din statut, al doilea, pe încălcarea domeniului de aplicare al legii, în speță al articolului 42c din statut, și al treilea, pe încălcarea obligației de motivare și a dreptului la apărare. În replică, reclamantul a arătat că renunță la al treilea motiv.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="8"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0046"><NO.P>46</NO.P><TXT>În măsura în care, în cadrul celui de al doilea motiv, Tribunalului i se solicită să definească domeniul de aplicare al articolului 42c din statut, care constituie temeiul juridic al deciziei atacate, trebuie să se examineze mai întâi acest motiv.</TXT></NP.ECR><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Observații introductive</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0047"><NO.P>47</NO.P><TXT>Reclamantul, efectuând o interpretare în special literală și sistematică a articolului 42c din statut, susține că această dispoziție nu se aplică funcționarilor care, precum el, au împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0024" ID="QS0024"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0024" CODE="201D" ID="QE0024"/> în sensul acestei dispoziții coroborate cu articolul 22 alineatul (1) al cincilea paragraf din anexa XIII la statut. Reclamantul arată, printre altele, că concediul în interesul serviciului, situație administrativă în care se regăsesc funcționarii în cauză potrivit articolului 42c din statut, trebuie să aibă o anumită durată. Or, aplicarea acestei dispoziții funcționarilor care, la data acestei aplicări, au împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0025" ID="QS0025"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0025" CODE="201D" ID="QE0025"/> ar conduce la situația în care, în temeiul celui de al cincilea paragraf al articolului 42c din statut, funcționarii respectivi sunt trimiși în concediu în interesul serviciului și, simultan, sunt pensionați în mod automat, astfel încât finalitatea acestei dispoziții ar fi deturnată, iar condițiile, prevăzute de statut, în care poate interveni încetarea raporturilor de muncă ale unui funcționar, ar fi eludate. Reclamantul concluzionează că AIPN a încălcat în speță domeniul de aplicare al articolului 42c din statut și că, pe acest temei, decizia atacată ar trebui anulată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0048"><NO.P>48</NO.P><TXT>Comisia, invocând argumente întemeiate, printre altele, pe modul de redactare a articolului 42c din statut și pe <HT TYPE="ITALIC">ratio legis</HT> al acestuia, contestă teza reclamantului și susține că această dispoziție se poate aplica unui funcționar care a împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0026" ID="QS0026"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0026" CODE="201D" ID="QE0026"/> cum este cazul reclamantului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0049"><NO.P>49</NO.P><TXT>Cu titlu introductiv, trebuie să se observe că, astfel cum arată în mod întemeiat reclamantul, aplicarea articolului 42c din statut unui funcționar care a împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0027" ID="QS0027"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0027" CODE="201D" ID="QE0027"/> în sensul acestei dispoziții determină trimiterea sa în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionarea sa în mod automat în temeiul celui de al cincilea paragraf al dispoziției menționate mai sus. Această analiză a fost aplicată în decizia atacată în privința reclamantului, astfel cum s‑a constatat deja la punctul 30 de mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0050"><NO.P>50</NO.P><TXT>Rezultă că problema care se ridică este de a ști dacă articolul 42c din statut se poate aplica unor funcționari care, precum reclamantul, au împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0028" ID="QS0028"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0028" CODE="201D" ID="QE0028"/> în sensul acestei dispoziții, ținând seama de faptul că această aplicare determină trimiterea în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionarea din oficiu a funcționarilor respectivi. În acest sens, trebuie, în consecință, să se determine domeniul de aplicare <HT TYPE="ITALIC">ratione personae</HT> al articolului 42c din statut, împrejurare care necesită interpretarea sa.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea literală</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0051"><NO.P>51</NO.P><TXT>Articolul 42c primul paragraf din statut prevede că trimiterea funcționarului în cauză în concediu în interesul serviciului se aplică <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0029" ID="QS0029"/>cel mai devreme cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0029" CODE="201D" ID="QE0029"/>. Astfel cum a arătat Comisia în mod întemeiat în ședință, expresia <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0030" ID="QS0030"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0030" CODE="201D" ID="QE0030"/> de la primul paragraf al articolului 42c din statut corespunde expresiei <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0031" ID="QS0031"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0031" CODE="201D" ID="QE0031"/> de la al patrulea și de la al cincilea paragraf ale acestei dispoziții. În consecință, pentru a determina <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0032" ID="QS0032"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0032" CODE="201D" ID="QE0032"/> în ceea ce îi privește pe funcționarii încadrați în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, trebuie, precum în cazul determinării <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0033" ID="QS0033"/>vârst[ei] de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0033" CODE="201D" ID="QE0033"/>, să se aibă în vedere articolul 22 alineatul (1) al cincilea paragraf din anexa XIII la statut, care precizează următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0034" ID="QS0034"/>[c]u excepția unei dispoziții contrare a prezentului Statut al funcționarilor, vârsta de pensionare a funcționarului încadrat în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE> care urmează să fie luată în considerare în toate trimiterile la vârsta de pensionare din prezentul Statut al funcționarilor se stabilește în conformitate cu dispozițiile menționate anterior.<QUOT.END REF.START="QS0034" CODE="201D" ID="QE0034"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><?PAGE NO="9"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0052"><NO.P>52</NO.P><TXT>Termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0035" ID="QS0035"/>dispozițiile menționate anterior<QUOT.END REF.START="QS0035" CODE="201D" ID="QE0035"/> de la al cincilea paragraf al articolului 22 alineatul (1) din anexa XIII la statut fac trimitere la primele patru paragrafe ale acestei dispoziții, care precizează vârsta de la care funcționarii, încadrați în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, pot solicita pensionarea beneficiind de o pensie pentru limită de vârstă.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0053"><NO.P>53</NO.P><TXT>În ceea ce privește funcționarii încadrați în muncă după <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0036" ID="QS0036"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0036" CODE="201D" ID="QE0036"/> de la articolul 42c primul paragraf din statut fac trimitere la vârsta de pensionare din oficiu prevăzută la articolul 52 primul paragraf litera (a) din statut, care este de 66 de ani, astfel cum au confirmat părțile în ședință.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0054"><NO.P>54</NO.P><TXT>În consecință, din modul de redactare a articolului 42c primul paragraf din statut reiese că această dispoziție furnizează informații cu privire la data de la care această dispoziție poate fi aplicată unui funcționar, și anume <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0037" ID="QS0037"/>cel mai devreme cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0037" CODE="201D" ID="QE0037"/>. Pe de altă parte, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia, în ceea ce privește funcționarii încadrați în muncă înainte de <DATE ISO="20140101">1 ianuarie 2014</DATE>, modul de redactare a dispoziției menționate nu exclude posibilitatea ca aceasta să fie aplicată unui funcționar care a împlinit și, <HT TYPE="ITALIC">a fortiori</HT>, a depășit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0038" ID="QS0038"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0038" CODE="201D" ID="QE0038"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0055"><NO.P>55</NO.P><TXT>În aceste condiții, trebuie amintit că articolul 42c al patrulea paragraf din statut prevede că durata concediului în interesul serviciului corespunde, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0039" ID="QS0039"/>în principiu<QUOT.END REF.START="QS0039" CODE="201D" ID="QE0039"/>, cu perioada rămasă până când funcționarul împlinește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0040" ID="QS0040"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0040" CODE="201D" ID="QE0040"/>, dar AIPN poate hotărî, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0041" ID="QS0041"/>în situații excepționale<QUOT.END REF.START="QS0041" CODE="201D" ID="QE0041"/>, să pună capăt concediului și să reintegreze funcționarul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0056"><NO.P>56</NO.P><TXT>Termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0042" ID="QS0042"/>durata concediului<QUOT.END REF.START="QS0042" CODE="201D" ID="QE0042"/> și <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0043" ID="QS0043"/>perioada rămasă până când funcționarul împlinește vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0043" CODE="201D" ID="QE0043"/> de la articolul 42c al patrulea paragraf prima teză din statut confirmă teza reclamantului potrivit căreia concediul în interesul serviciului trebuie să aibă o anumită durată. Contrar susținerilor Comisiei, termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0044" ID="QS0044"/>în principiu<QUOT.END REF.START="QS0044" CODE="201D" ID="QE0044"/> de la această teză nu repun în discuție concluzia menționată mai sus. Astfel, acești termeni trebuie să fie înțeleși în lumina celei de a doua teze a articolului 42c al patrulea paragraf din statut, potrivit căreia:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><ALINEA><QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0045" ID="QS0045"/>În situații excepționale, [AIPN] poate totuși hotărî să pună capăt concediului și să reintegreze funcționarul.<QUOT.END REF.START="QS0045" CODE="201D" ID="QE0045"/></ALINEA></QUOT.S></P></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0057"><NO.P>57</NO.P><TXT>Se dovedește astfel că termenii <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0046" ID="QS0046"/>în principiu<QUOT.END REF.START="QS0046" CODE="201D" ID="QE0046"/> nu demonstrează existența unei posibile derogări de la principiul potrivit căruia concediul în interesul serviciului trebuie să aibă o anumită durată, ci demonstrează posibilitatea de a deroga de la principiul potrivit căruia concediul în interesul serviciului se încheie la data la care funcționarul în cauză împlinește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0047" ID="QS0047"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0047" CODE="201D" ID="QE0047"/>, această posibilă derogare fiind legată de împrejurarea că AIPN poate, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0048" ID="QS0048"/>în situații excepționale<QUOT.END REF.START="QS0048" CODE="201D" ID="QE0048"/>, să hotărască să reintegreze funcționarul menționat, punând astfel capăt concediului în interesul serviciului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0058"><NO.P>58</NO.P><TXT>Teza reclamantului potrivit căreia concediul în interesul serviciului trebuie să aibă o anumită durată este confirmată de modul de redactare a celui de al cincilea paragraf al articolului 42c din statut, care prevede că, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0049" ID="QS0049"/>[a]tunci când împlinește vârsta de pensionare, funcționarul trimis în concediu în interesul serviciului este pensionat în mod automat<QUOT.END REF.START="QS0049" CODE="201D" ID="QE0049"/>. Din acest mod de redactare și, mai precis, din utilizarea verbului <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0050" ID="QS0050"/>a împlini<QUOT.END REF.START="QS0050" CODE="201D" ID="QE0050"/> rezultă că pensionarea din oficiu presupune că funcționarul în cauză se regăsește în situația administrativă de concediu în interesul serviciului la data la care împlinește <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0051" ID="QS0051"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0051" CODE="201D" ID="QE0051"/> și că acest concediu are o anumită durată.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0059"><NO.P>59</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că modul de redactare a articolului 42c din statut confirmă teza reclamantului potrivit căreia concediul în interesul serviciului trebuie să aibă o anumită durată, ceea ce exclude posibilitatea ca această trimitere în concediu să fie concomitentă cu pensionarea din oficiu. Excluderea posibilității ca trimiterea în concediu în interesul<?PAGE NO="10"?> serviciului să fie concomitentă cu pensionarea din oficiu a funcționarului în cauză semnifică, având în vedere considerațiile cuprinse la punctele 30 și 50 de mai sus, că dispoziția menționată anterior nu poate fi aplicată funcționarilor care, precum reclamantul, au împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0052" ID="QS0052"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0052" CODE="201D" ID="QE0052"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0060"><NO.P>60</NO.P><TXT>Trebuie să se analizeze dacă această concluzie nu este infirmată de interpretarea sistematică și teleologică a articolului 42c din statut.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea sistematică</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0061"><NO.P>61</NO.P><TXT>Trebuie amintit că articolul 42c din statut face parte din capitolul 2 din titlul III din statut, intitulat <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0053" ID="QS0053"/>Situații administrative<QUOT.END REF.START="QS0053" CODE="201D" ID="QE0053"/>. În conformitate cu articolul 35 din statut, care figurează în același capitol, funcționarul se poate regăsi în una dintre următoarele situații administrative: activitate, detașare, concediu pentru interese personale, disponibilizare, concediu pentru satisfacerea serviciului militar, concediu pentru creșterea copilului sau concediu din motive familiale și concediu în interesul serviciului.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0062"><NO.P>62</NO.P><TXT>În schimb, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0054" ID="QS0054"/>încetarea raporturilor de muncă<QUOT.END REF.START="QS0054" CODE="201D" ID="QE0054"/> este guvernată de capitolul 4 din titlul III din statut. Articolul 47 din statut care figurează în acest capitol definește cazurile de încetare a raporturilor de muncă ca fiind demisia, demiterea, pensionarea în interesul serviciului, concedierea din motive de incompetență profesională, eliberarea din funcție, pensionarea și decesul.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0063"><NO.P>63</NO.P><TXT>Se dovedește în consecință că, în timp ce concediul în interesul serviciului a fost conceput de legiuitorul Uniunii ca fiind o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0055" ID="QS0055"/>situație administrativă<QUOT.END REF.START="QS0055" CODE="201D" ID="QE0055"/> în care un funcționar se poate regăsi în cursul carierei sale în instituțiile Uniunii, teza Comisiei referitoare la posibilitatea de a aplica articolul 42c din statut unui funcționar care a împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0056" ID="QS0056"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0056" CODE="201D" ID="QE0056"/> și, astfel, posibilitatea de a‑l trimite în concediu în interesul serviciului simultan cu pensionarea din oficiu conduce la transformarea măsurii în cauză dintr‑o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0057" ID="QS0057"/>situație administrativă<QUOT.END REF.START="QS0057" CODE="201D" ID="QE0057"/> într‑un caz de <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0058" ID="QS0058"/>încetare a raporturilor de muncă<QUOT.END REF.START="QS0058" CODE="201D" ID="QE0058"/>. Astfel, după cum a arătat judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii, aplicarea, în decizia atacată, a articolului 42c din statut făcută de Comisie se aseamănă cu o <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0059" ID="QS0059"/>pensionare din oficiu în interesul serviciului<QUOT.END REF.START="QS0059" CODE="201D" ID="QE0059"/> împotriva voinței persoanei interesate (Ordonanța din <REF.DOC.ECR><DATE ISO="20170518">18 mai 2017</DATE>, <NAME.CASE>RW/Comisia</NAME.CASE>, <NO.CASE>T‑170/17 R</NO.CASE>, nepublicată, <NO.ECLI ECLI="ECLI:EU:T:2017:351">EU:T:2017:351</NO.ECLI>, punctul <REF.NP.ECR REF="NP0061">61</REF.NP.ECR></REF.DOC.ECR>).</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0064"><NO.P>64</NO.P><TXT>Din considerațiile care precedă reiese că amplasarea articolului 42c din statut în capitolul 2 din titlul III din acesta nu se conciliază cu teza menționată mai sus a Comisiei și, în orice caz, nu infirmă concluzia prezentată la punctul 59 de mai sus.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P><HT TYPE="ITALIC">Cu privire la interpretarea teleologică</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0065"><NO.P>65</NO.P><TXT>Comisia susține că <HT TYPE="ITALIC">ratio legis</HT> al articolului 42c din statut este de a optimiza gestionarea resurselor umane ale instituțiilor. Această dispoziție ar permite o anumită flexibilitate în gestionarea personalului aproape sau pe punctul de a ieși la pensie, oferind persoanelor în cauză o indemnizație rezonabilă. Potrivit Comisiei, legiuitorul Uniunii nu a intenționat să limiteze domeniul de aplicare al textului la funcționarii care nu sunt pe punctul de a ieși la pensie. Optimizarea urmărită ar presupune cea mai mare marjă de discreție cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, se face cu respectarea intereselor funcționarului în cauză și, pe de altă parte, măsura vizează în mod prioritar funcționarii aproape de pensionare. Ar fi paradoxal ca măsura să nu se aplice funcționarilor care au împlinit deja vârsta de pensionare. Comisia afirmă astfel că interpretarea restrictivă susținută de reclamant lipsește măsura prevăzută la articolul 42c din statut de o parte din eficacitatea și din rațiunea sa de a fi.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="11"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0066"><NO.P>66</NO.P><TXT>Desigur, astfel cum arată în mod întemeiat Comisia invocând considerentul (7) al Regulamentului nr. 1023/2013, finalitatea articolului 42c din statut este, în cele din urmă, optimizarea gestionării resurselor umane ale instituțiilor. Cu toate acestea, astfel cum arată, de altfel, Comisia însăși, legiuitorul Uniunii s‑a asigurat ca trimiterea în concediu în interesul serviciului, potrivit termenilor folosiți de Comisie, <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0060" ID="QS0060"/>să protejeze suficient drepturile funcționarilor în cauză<QUOT.END REF.START="QS0060" CODE="201D" ID="QE0060"/>.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0067"><NO.P>67</NO.P><TXT>În această privință, trebuie amintit că al șaptelea paragraf al articolului 42c din statut prevede că un funcționar astfel trimis în concediu beneficiază de o indemnizație calculată în conformitate cu anexa IV la statut. Din articolul unic primul paragraf din această anexă, interpretat în lumina articolului 42c din statut, reiese că această indemnizație lunară este, în primele trei luni de aplicare a măsurii, egală cu salariul de bază al funcționarului în cauză. Din a patra până în a șasea lună, se ridică la 85 % din salariul de bază și ulterior, până la pensionarea din oficiu, la 70 % din salariul de bază.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0068"><NO.P>68</NO.P><TXT>Ca dispoziție, prevăzută de legiuitorul Uniunii, care atenuează inconvenientele pentru funcționarii vizați de o trimitere în concediu în interesul serviciului, trebuie să se facă trimitere de asemenea la al optulea paragraf al articolului 42c din statut, care, în esență, permite funcționarului în cauză să continue să contribuie la sistemul de pensii în perioada trimiterii sale în concediu în interesul serviciului pentru a crește valoarea pensiei de care va beneficia la pensionare.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0069"><NO.P>69</NO.P><TXT>Trebuie să se constate că, dacă s‑ar permite ca articolul 42c din statut să se aplice unui funcționar care a împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0061" ID="QS0061"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0061" CODE="201D" ID="QE0061"/> și ca, prin urmare, pensionarea sa din oficiu să fie concomitentă cu trimiterea sa în concediu în interesul serviciului, funcționarul menționat nu ar obține niciun beneficiu din dispozițiile prevăzute la al șaptelea și la al optulea paragraf ale articolului 42c din statut, întrucât durata concediului în interesul serviciului ar fi nulă. În aceste împrejurări, echilibrul urmărit de legiuitorul Uniunii, în cadrul adoptării articolului 42c din statut, între considerațiile referitoare la gestionarea optimizată a resurselor umane ale instituțiilor și considerațiile referitoare la protecția suficientă a intereselor funcționarilor în cauză, ar fi perturbat în detrimentul acestor din urmă considerații.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0070"><NO.P>70</NO.P><TXT>Pe de altă parte, se impune de asemenea constatarea că, în ipoteza unei pensionări din oficiu simultan cu trimiterea în concediu în interesul serviciului, AIPN nu ar dispune de posibilitatea oferită de al patrulea paragraf al articolului 42c din statut, nici măcar <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0062" ID="QS0062"/>în situații excepționale<QUOT.END REF.START="QS0062" CODE="201D" ID="QE0062"/>, de a pune capăt concediului în interesul serviciului și de a reintegra funcționarul. Rezultă că ipoteza menționată mai sus nu se conciliază cu această dispoziție, întrucât, pe de o parte, conduce la privarea automată a instituțiilor, luându‑le orice putere de apreciere, de un instrument de gestionare a personalului pe care îl constituie posibilitatea de reintegrare a funcționarului în cauză și, pe de altă parte, privează funcționarul respectiv de posibilitatea unei astfel de integrări.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0071"><NO.P>71</NO.P><TXT>Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se constate că interpretarea teleologică a articolului 42c din statut nu confirmă teza Comisiei, dar confirmă, în schimb, concluzia prezentată la punctul 59 de mai sus.</TXT></NP.ECR><NP.ECR IDENTIFIER="NP0072"><NO.P>72</NO.P><TXT>În consecință, în urma interpretării articolului 42c din statut, este necesar să se concluzioneze că această dispoziție nu poate fi aplicată unor funcționari care, precum reclamantul, au împlinit <QUOT.START CODE="201E" REF.END="QE0063" ID="QS0063"/>vârsta de pensionare<QUOT.END REF.START="QS0063" CODE="201D" ID="QE0063"/> în sensul acesteia. În consecință, prin adoptarea deciziei atacate în temeiul acestei dispoziții, Comisia a încălcat domeniul de aplicare al dispoziției menționate, iar decizia atacată trebuie să fie, prin urmare, anulată, fără a fi necesară examinarea motivului întemeiat pe încălcarea articolelor 47 și 52 din statut.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P><HT TYPE="BOLD">Cu privire la cheltuielile de judecată</HT></P></TI></TITLE><NP.ECR IDENTIFIER="NP0073"><NO.P>73</NO.P><TXT>Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP.ECR><?PAGE NO="12"?><NP.ECR IDENTIFIER="NP0074"><NO.P>74</NO.P><TXT>Întrucât Comisia a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantului, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente procedurii de măsuri provizorii.</TXT></NP.ECR></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive,</P><P>TRIBUNALUL (Camera a doua)</P><P>declară și hotărăște:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">1)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Anulează decizia Comisiei Europene din <DATE ISO="20170302">2 martie 2017</DATE> prin care RW a fost trimis în concediu în interesul serviciului și, simultan, pensionat din oficiu.</HT></TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P><HT TYPE="BOLD">2)</HT></NO.P><TXT><HT TYPE="BOLD">Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de RW, inclusiv pe cele aferente procedurii de măsuri provizorii.</HT></TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><SIGNATORY><P>Prek</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Buttigieg</P></SIGNATORY><SIGNATORY><P>Berke</P></SIGNATORY><P>Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la <DATE ISO="20190508">8 mai 2019</DATE>.</P><SIGNATORY><P>Semnături</P></SIGNATORY></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>