Recomandare de

RECOMANDARE A CONSILIULUI

privind Programul național de reformă pe 2012 al Greciei

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 121 alineatul (2) și articolul 148 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice[1], în special articolul 5 alineatul (2),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene[2],

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European[3],

având în vedere concluziile Consiliului European,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

după consultarea Comitetului economic și financiar,

întrucât:

(1)       La 26 martie 2010, Consiliul European a aprobat propunerea Comisiei Europene de a lansa o nouă strategie pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, Strategia Europa 2020, bazată pe coordonarea sporită a politicilor economice, care se va concentra pe domeniile-cheie în care sunt necesare acțiuni în vederea stimulării potențialului de creștere durabilă și de competitivitate al Europei.

(2)       La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat o recomandare privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (2010-2014) și, la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat o decizie privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre[4], care formează împreună „orientările integrate”. Statele membre au fost invitate să țină seama de orientările integrate în cadrul politicilor economice și de ocupare a forței de muncă naționale.

(3)       La 12 iulie 2011, Consiliul a adoptat o recomandare privind Programul național de reformă pe 2011 al Greciei.

(4)       La 23 noiembrie 2011, Comisia a adoptat cea de a doua analiză anuală a creșterii, marcând începutul celui de al doilea semestru european de coordonare ex ante și integrată a politicilor, care este ancorat în Strategia Europa 2020.

(5)       La 2 martie 2012, Consiliul European a aprobat prioritățile pentru asigurarea stabilității financiare, consolidării fiscale și acțiunilor de promovare a creșterii economice. Consiliul European a evidențiat că este necesar să se continue consolidarea fiscală diferențiată favorabilă creșterii, să fie restabilite condițiile normale de creditare a economiei, să se promoveze creșterea și competitivitatea, să se abordeze șomajul și consecințele sociale ale crizei și să se modernizeze administrația publică.

(6)       La 2 martie 2012, Consiliul European a invitat, de asemenea, statele membre care participă la Pactul euro plus să își prezinte angajamentele în timp util pentru a fi incluse în programele lor de stabilitate sau de convergență și în programele lor naționale de reformă.

(7)       La 12 aprilie 2012, Grecia și-a prezentat programul național de reformă pe 2012 și a trimis informații incomplete privind planurile sale bugetare. Autoritățile elene sunt invitate să trimită întregul set de tabele standard necesare în temeiul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere.

(8)       La 21 februarie 2012, Eurogrupul a convenit cu privire la un al doilea program de ajustare economică pentru Grecia. Punerea în aplicare a politicilor economice indicate în Memorandumul de înțelegere privind condițiile specifice de politică va contribui la reducerea datoriei publice a Greciei la 117% din PIB până în 2020. S-a convenit ca finanțarea programului din partea sectorului public să fie de 130 de miliarde EUR până în 2014, sumă ce se adaugă la cele angajate în primul program de finanțare.

(9)       Deblocarea tranșelor se bazează pe respectarea criteriilor de performanță cantitativă și pe o evaluare pozitivă a progreselor realizate în ceea ce privește criteriile politice stabilite în Decizia 2011/734/UE a Consiliului din 12 iulie 2011 (modificată la 8 noiembrie 2011 și la 13 martie 2012) și în Memorandumul de înțelegere de stabilire a condițiilor privind politica economică, semnat la 14 martie 2012.

(10)     La 19 martie 2012, FESF a achitat Greciei prima rată (5,9 miliarde EUR) din prima tranșă (14,5 miliarde EUR) din cadrul noului program de finanțare. Grecia a primit, de asemenea, 1,6 miliarde EUR din partea FMI. Până în mai 2012, Grecia a primit 147,5 miliarde EUR din finanțarea oficială din cadrul primului și al celui de al doilea program.

(11)     În 2010 și 2011, Grecia a făcut unele progrese privind atingerea obiectivelor ambițioase prevăzute de programul de ajustare. Punerea în aplicare a fost împiedicată de mai mulți factori: instabilitatea politică, tulburările sociale și problemele legate de capacitatea administrativă și, mai ales, faptul că recesiunea a fost mult mai profundă decât se preconizase. Nu au fost atinse obiective fiscale importante, ceea ce a dus la adoptarea unor măsuri de consolidare suplimentare în 2010 și 2011. Cu toate acestea, Grecia și-a redus semnificativ deficitul public general: de la 15,8% din PIB în 2009 la 9,1% în 2011.

(12)     La 18 aprilie 2012, Comisia a adoptat comunicarea „Creștere economică pentru Grecia”, în care a subliniat impactul pozitiv pe care îl poate avea punerea în aplicare integrală și eficace a programului de ajustare economică prin punerea bazelor pentru creștere economică, investiții și reînnoire socială. Comunicarea menționată anterior reamintește faptul că Grecia, prin calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene și al zonei euro, poate obține forța de care are nevoie, precum și sprijin concret. Comunicarea subliniază faptul că reformele prevăzute în cel de al doilea program de ajustare economică vizează restabilirea potențialului economiei grecești de creștere economică și de creare de locuri de muncă, precum și crearea unei societăți mai echitabile. Comunicarea subliniază sprijinul financiar considerabil care îi este acordat Greciei, precum și faptul că partenerii Greciei, în special Comisia, sunt gata să identifice modalitățile de maximizare a impactului unor prime rezultate prin acțiuni rapide și sprijin din partea UE.

(13)     Criza economică și măsurile de consolidare fiscală luate ca urmare a acesteia au afectat capacitatea Greciei de a realiza obiectivele Strategiei Europa 2020, în special pe cele cu caracter social. Cu toate acestea, reformele structurale, în special cele privind piața forței de muncă, liberalizarea mai multor sectoare și o serie de măsuri de îmbunătățire a mediului de afaceri vor contribui la promovarea concurenței, creșterea productivității și a ocupării forței de muncă, precum și la reducerea costurilor de producție, favorizând astfel creșterea ocupării forței de muncă, precum și reducerea sărăciei și excluziunii sociale pe termen mediu. În ciuda crizei economice, Grecia a continuat să depună eforturi în vederea atingerii obiectivelor de mediu prevăzute de Strategia Europa 2020.

(14)     Este în curs o reprogramare strategică a fondurilor structurale, în care se pune accentul pe sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și a competitivității (în special în ceea ce privește IMM-urile). Noile măsuri consolidează acțiunile din domeniul pașaportului pentru ocuparea forței de muncă, al formării și calificărilor profesionale, precum și al accesului la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii.

(15)     Grecia și-a asumat o serie de angajamente în cadrul Pactului euro plus. Aceste angajamente și punerea în aplicare a angajamentelor prezentate în 2011 se referă la creșterea ratei ocupării forței de muncă, la îmbunătățirea competitivității, la îmbunătățirea viabilității finanțelor publice și la consolidarea stabilității financiare.

RECOMANDĂ ca Grecia:

Să pună în aplicare pe deplin măsurile prevăzute în Decizia 2011/734/UE a Consiliului din 12 iulie 2011, modificată la 8 noiembrie 2011 și la 13 martie 2012, și în Memorandumul de înțelegere privind condițiile specifice de politică economică, care a fost semnat la 14 martie 2012.

Adoptată la Bruxelles,

                                                                       Pentru Consiliu

                                                                       Președintele

[1]               JO L 209, 2.8.1997, p. 1.

[2]               COM (2012) 307 final.

[3]               P7_TA (2012) 0048 și P7_TA (2012) 0047.

[4]               Decizia 2012/238/UE a Consiliului din 26 aprilie 2012.