<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><CONCLUSION NNC="YES" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.CONCLUSION><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROA.0400318501.case.xml"><NO.CASE>C-444/05</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62005C0444</NO.CELEX><NO.SEQ>0009.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>3187</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>3204</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>18</PAGE.TOTAL></BIB.CONCLUSION><CURR.TITLE><LEFT>CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL RUIZ-JARABO — CAUZA C-444/05</LEFT><RIGHT>STAMATELAKI</RIGHT></CURR.TITLE><CONTENTS.CONCLUSION><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20070111">11 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: spaniola.</P></NOTE></P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>De la o vreme, Curtea a fost chemată să se pronunţe cu privire la problemele de interpretare rezultate din mobilitatea bolnavilor în cadrul Comunităţii şi din finanţarea prestării de servicii medicale la nivel transfrontalier.</TXT></NP><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>în această serie se adaugă un element nou prin întrebările preliminare adresate, în temeiul articolului 234 CE, de Dioikitiko Protodikeio Athinon (Tribunalul Administrativ de Primă Instanţă din Atena, Grecia) referitor la incidenţa articolului 49 CE asupra legislaţiei elene care exclude rambursarea cheltuielilor determinate de internarea în spitalele private din străinătate, cu excepţia cazului copiilor în vârstă de până la 14 ani.</TXT></NP><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Concret, prin întrebările adresate se solicită să se stabilească dacă această excludere constituie un obstacol în calea liberei prestări a serviciilor, dacă este justificată de motive imperative de interes general, cum ar fi necesitatea de a evita riscul de perturbare gravă a echilibrului financiar al sistemului naţional de securitate socială sau menţinerea unui serviciu medical adecvat şi accesibil tuturor, şi dacă este proporţională cu scopul urmărit.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Cadrul juridic</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Dreptul comunitar</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (c) CE, acţiunea Comunităţii în acest domeniu presupune <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>o piaţă internă caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>. Aceste ultime trei aspecte sunt dezvoltate în titlul III din partea a treia a Tratatului CE.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3188"?><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>În cadrul capitolului 3, consacrat <QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>serviciilor<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/>, articolul 49 primul paragraf CE prevede principiul general:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>în conformitate cu dispoziţiile ce urmează, sunt interzise restricţiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor.<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>6.</NO.P><TXT>Acest principiu este completat prin dispoziţiile articolului 50 CE:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>în înţelesul prezentului tratat, sunt considerate servicii prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile privind libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor.</P><P>Serviciile cuprind în special:</P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>activităţi cu caracter industrial;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>activităţi cu caracter comercial;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>activităţi artizanale;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale.</TXT></NP></ITEM></LIST><P>Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului privind dreptul de stabilire, prestatorul poate, în vederea executării prestaţiei, să îşi desfăşoare temporar activitatea în ţara în care prestează serviciul, în aceleaşi condiţii care sunt impuse de această ţară propriilor resortisanţi.<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Reglementarea elena</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Dispoziţiile legislative</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>7.</NO.P><TXT>Articolul 40 alineatul 1 litera c) din Legea nr. 1316/1983<NOTE NOTE.ID="E0002" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>FEK A' 3.</P></NOTE>, modificat prin articolul 39 din Legea nr. 1759/1988<NOTE NOTE.ID="E0003" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>FEK A' 50.</P></NOTE>, autorizează tratamentul<?PAGE NO="I-3189"?> în străinătate, în cazul unor boli de o gravitate excepţională, al unor persoane printre care se numără <QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>asiguraţii organismelor sau ai serviciilor de securitate socială care depind de Ministerul Sănătăţii, Protecţiei şi Asigurărilor Sociale<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/>. în acest sens, conform articolului 40 alineatul 2, aceştia trebuie să obţină o autorizaţie emisă pe baza avizului unui comitet sanitar care, în temeiul alineatului 3, evaluează necesitatea îngrijirilor medicale.</TXT></NP><NP><NO.P>8.</NO.P><TXT>Conform articolului 40 alineatul 4, prin ordin al ministrului sănătăţii, protecţiei şi asigurărilor sociale se stabileşte modul şi procedura de autorizare a tratamentului bolnavilor, a eventualului donator şi a folosirii unui însoţitor, natura şi întinderea prestaţiilor, cuantumul cheltuielilor, cu specificarea eventualei participări a asiguratului, precum şi orice alt aspect necesar aplicării articolului menţionat.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Normele administrative</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>9.</NO.P><TXT>în baza dispoziţiilor citate anterior a fost adoptat Ordinul ministrului nr. F7/oik.15 din <DATE ISO="19970107">7 ianuarie 1997</DATE><NOTE NOTE.ID="E0004" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>FEK B' 22.</P></NOTE>, care reglementează tratamentul în străinătate al asiguraţilor tuturor organismelor şi instituţiilor sistemului de asigurări sociale de sănătate care depind de Geniki Gramateia Koinonikon Asfaliseon (Secretariatul General al Asigurărilor Sociale, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>GGKA<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/>), indiferent de denumirea şi de forma lor de organizare juridică.</TXT></NP><NP><NO.P>10.</NO.P><TXT>Pe acelaşi temei juridic, Ordinul ministrului nr. 35/1385/1999<NOTE NOTE.ID="E0005" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>FEK B' 1814.</P></NOTE> a aprobat regulamentul sectorului de asigurări sociale de sănătate al Organismos Asfaliseos Eleftheron Epangelmation (Organismul de Asigurare al Profesiilor Liberale, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>OAEE<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/>).</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Ordinul din 1997</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>11.</NO.P><TXT>Potrivit articolului 1 din ordinul din 1997, GGKA acoperă costul îngrijirilor medicale în alte state în cazul în care <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>asiguratul:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>suferă de o afecţiune gravă care nu poate fi tratată în Grecia, fie pentru că<?PAGE NO="I-3190"?> nu există mijloacele ştiinţifice corespunzătoare, fie pentru că metoda medicală specifică de diagnostic şi de tratament care este necesară nu este aplicată în Grecia;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>suferă de o afecţiune gravă care nu poate fi tratată în timp util în Grecia şi orice întârziere a tratamentului i-ar pune viaţa în pericol;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>c)</NO.P><TXT>pleacă de urgenţă în străinătate, fără a recurge la procedura de autorizare prealabilă prevăzută de organismul său, deoarece cazul său trebuie tratat imediat;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>d)</NO.P><TXT>se află temporar în străinătate, oricare ar fi motivul, şi, fiind victimă a unui incident violent, neaşteptat şi inevitabil, se îmbolnăveşte şi este spitalizat.<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></P><P>în toate aceste cazuri, este necesară o autorizare prealabilă a comitetelor sanitare speciale, cu toate că, în cazurile prevăzute la literele c) şi d), autorizaţia de spitalizare poate fi acordată ulterior.</P></NP><NP><NO.P>12.</NO.P><TXT>Conform articolului 4 alineatul 6 din acest ordin, <QUOT.START ID="QS0009" REF.END="QE0009" CODE="201E"/>[n]u sunt rambursate cheltuielile determinate de tratamentul în spitale private din străinătate, cu excepţia situaţiilor care privesc copiii<QUOT.END ID="QE0009" REF.START="QS0009" CODE="201D"/>.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Ordinul din 1999</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>13.</NO.P><TXT>Articolul 13 alineatul 1 din acest ordin califică drept îngrijiri medicale tratamentul administrat pacienţilor în spitalele publice şi în spitalele private care au încheiat acorduri cu OAEE.</TXT></NP><NP><NO.P>14.</NO.P><TXT>Articolul 15 alineatul 1 recunoaşte dreptul asiguraţilor OAEE de a <QUOT.START ID="QS0010" REF.END="QE0010" CODE="201E"/>primi îngrijiri medicale în străinătate pe baza deciziei administratorului şi a aprobării comitetului sanitar special<QUOT.END ID="QE0010" REF.START="QS0010" CODE="201D"/>, cu îndeplinirea condiţiilor stabilite în toate ordinele ministeriale aplicabile în materia tratamentului în străinătate. Alineatul 2 al acestui articol enumeră <QUOT.START ID="QS0011" REF.END="QE0011" CODE="201E"/>cheltuielile suportate<QUOT.END ID="QE0011" REF.START="QS0011" CODE="201D"/>, din care fac parte, potrivit literei a), cheltuielile determinate de tratamentul în <QUOT.START ID="QS0012" REF.END="QE0012" CODE="201E"/>spitale publice din străinătate<QUOT.END ID="QE0012" REF.START="QS0012" CODE="201D"/> şi prevede că nu sunt rambursate cheltuielile de tratament în<?PAGE NO="I-3191"?> unităţi sanitare private din străinătate, <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>decât dacă privesc copii în vârstă de până la 14 ani<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/>.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Situaţia de fapt, acţiunea principală şi întrebările preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>15.</NO.P><TXT>Domnul Dimitrios Stamatelakis era asigurat al Tameio Asfalisesos Emboron (Casa de Asigurări a Comercianţilor, denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0014" REF.END="QE0014" CODE="201E"/>TAE<QUOT.END ID="QE0014" REF.START="QS0014" CODE="201D"/>). Acesta suferea de cancer al vezicii urinare şi a fost spitalizat între <DATE ISO="19980518">18 mai</DATE> şi <DATE ISO="19980612">12 iunie 1998</DATE> şi între <DATE ISO="19980616">16</DATE> şi <DATE ISO="19980618">18 iunie 1998</DATE> într-un spital privat, London Bridge Hospital, din Marea Britanie, căruia i-a plătit suma de <FT TYPE="NUMBER">13600</FT> GBP.</TXT></NP><NP><NO.P>16.</NO.P><TXT>Cererea sa de rambursare a acestei sume, adresată Polymeles Protodikeio Athinon (Tribunalul de Mare Instanţă din Atena), a fost respinsă la <DATE ISO="20000426">26 aprilie 2000</DATE> deoarece litigiul era de competenţa instanţelor administrative.</TXT></NP><NP><NO.P>17.</NO.P><TXT>Ca urmare a decesului domnului Stamatelakis, la <DATE ISO="20000829">29 august 2000</DATE>, văduva sa, care era unica sa moştenitoare, a solicitat OAEE, care a succedat TAE<NOTE NOTE.ID="E0006" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Articolul 4 alineatul 1 din Legea nr. 2676/1999 (FEK A' 1) a desfiinţat TAE şi a transmis atribuţiile acesteia către OAEE.</P></NOTE>, rambursarea sumei. Prin decizia nr. St/4135/00, s-a respins această cerere, iar prin decizia nr. 392/2/248 din <DATE ISO="20010918">18 septembrie 2001</DATE>, s-a respins contestaţia formulată împotriva primei decizii, pentru motivul că nu este posibilă rambursarea cheltuielilor de spitalizare în unităţi sanitare private din străinătate.</TXT></NP><NP><NO.P>18.</NO.P><TXT>Sesizat cu o acţiune împotriva acestei decizii, Dioikitiko Protodikeio Athinon a suspendat judecarea cauzei şi a adresat Curţii următoarele trei întrebări preliminare:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0015" REF.END="QE0015" CODE="201E"/>1)</NO.P><TXT>O reglementare naţională care exclude în toate cazurile rambursarea de către un organism naţional de securitate socială a cheltuielilor determinate de internarea unuia dintre asiguraţii săi într-un spital privat din străinătate, cu excepţia cazului copiilor în vârstă de până la 14 ani, constituie o restricţie în ceea ce priveşte principiul liberei prestări a serviciilor în cadrul Comunităţii, consacrat prin articolul 49 CE şi următoarele, în condiţiile în care prevede, în schimb, posibilitatea rambursării cheltuielilor respective după obţinerea autorizării, dacă internarea în cauză a avut loc într-un spital public din străinătate,<?PAGE NO="I-3192"?> precizându-se că această autorizare este acordată atunci când nu se poate oferi asiguratului în timp util o terapie corespunzătoare de către un spital care a încheiat un acord cu organismul de securitate socială la care asiguratul este afiliat?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>în cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, se poate considera că această restricţie este dictată de motive imperative de interes general, cum ar fi, în special, necesitatea de a evita riscul unei perturbări grave a echilibrului financiar al sistemului elen de securitate socială sau menţinerea unui serviciu medical şi spitalicesc de calitate, echilibrat şi accesibil tuturor?</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3)</NO.P><TXT>în cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, se poate considera că este permisă o restricţie de acest tip, în sensul că nu încalcă principiul proporţionalităţii, adică nu depăşeşte ceea ce este obiectiv necesar pentru atingerea scopului pe care îl urmăreşte şi acest rezultat nu poate fi atins prin norme mai puţin constrângătoare?<QUOT.END ID="QE0015" REF.START="QS0015" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>19.</NO.P><TXT>Au fost depuse observaţii scrise în termenul stabilit la articolul 23 din Statutul Curţii de Justiţie de către guvernele elen şi belgian, precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene.</TXT></NP><NP><NO.P>20.</NO.P><TXT>în cursul şedinţei, care a avut loc la <DATE ISO="20061129">29 noiembrie 2006</DATE>, au fost prezentate observaţii orale de către reprezentanţii guvernului elen şi ai guvernului olandez, precum şi de către agentul Comisiei.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Analiza întrebărilor preliminare</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Observaţii prealabile</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>21.</NO.P><TXT>înainte de analizarea întrebărilor adresate de instanţa de trimitere, trebuie examinate dispoziţiile de drept comunitar care reprezintă cadrul acestora şi jurisprudenţa referitoare la îngrijirile spitaliceşti transfrontaliere.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3193"?><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Identificarea normelor comunitare aplicabile</TXT></NP></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>a)</NO.P><TXT>Articolul 49 CE şi articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>22.</NO.P><TXT>Guvernul belgian solicită identificarea dispoziţiilor de drept comunitar aplicabile acţiunii principale şi propune, în acest scop, tratatul şi Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din <DATE ISO="19710614">14 iunie 1971</DATE> privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii<NOTE NOTE.ID="E0007" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="149" DATE.PUB="1971" PAGE.FIRST="2">JO L 149, p. 2</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 1, p. 26, modificat în mai multe rânduri. Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din <DATE ISO="20040429">29 aprilie 2004</DATE> privind coordonarea sistemelor de securitate socială (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="166" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="1">JO L 166, p. 1</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 82) îl abrogă începând cu data intrării în vigoare a regulamentului său de aplicare, care nu a fost încă adoptat, deşi Comisia a pregătit o propunere [COM (2006) 16 final].</P></NOTE>, menţionând, concret, articolul 22 din acest regulament, care priveşte îngrijirile efectuate într-un alt stat membru. Guvernul belgian se întemeiază pe punctele 30 şi 31 din hotărârea din <DATE ISO="20010712">12 iulie 2001</DATE>, Vanbraekel şi alţii<NOTE NOTE.ID="E0008" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-368/98" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-5363">C-368/98, Rec, p. I-5363</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, potrivit cărora refuzarea autorizării prealabile a îngrijirilor medicale în străinătate pe baza criteriilor legislaţiei naţionale, iar nu pe cea a criteriilor Regulamentului nr. 1408/71, nu exclude în totalitate aplicarea acestei norme comunitare.</TXT></NP><NP><NO.P>23.</NO.P><TXT>Curtea a studiat relaţia dintre dispoziţiile sus-menţionate cu ocazia unei întrebări preliminare adresate de o instanţă franceză cu privire la compatibilitatea acestor dispoziţii. Hotărârea din <DATE ISO="20031023">23 octombrie 2003</DATE>, Inizan<NOTE NOTE.ID="E0009" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-56/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-12403">C-56/01, Rec, p. I-12403</REF.DOC.ECR>.</P></NOTE>, a admis compatibilitatea celor două norme de drept<NOTE NOTE.ID="E0010" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Prezenta celor două posibilităţi ca urmare a hotărârii din <DATE ISO="19980428">28 aprilie 1998</DATE>, Kohll (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-158/96" YEAR="1998" PAGE.ECR="I-1931">C-158/96, Rec, p. I-1931</REF.DOC.ECR>), a fost constatată şi de doctrină: Jorens, Y., Couchier, M. şi Van Overmeiren, F., Access to Health Care in an Internal Market: Impact for Statutory and Complementary Systems. Background Report to the International Conference, Luxembourg, <DATE ISO="20050408">8 april 2005</DATE>, Universitatea din Gent, 2005, p. 10; Mavridis, P., La sécurité sociale à l'épreuve de l'intégration européenne — Étude d'une confrontation entre libertés du marché et droits fondamentaux, Bruylant, Bruxelles, 2003, p. 135. Simon, A. C., <QUOT.START ID="QS0016" REF.END="QE0016" CODE="201E"/>La mobilité des patients en droit européen<QUOT.END ID="QE0016" REF.START="QS0016" CODE="201D"/>, ín Nihoul, P. şi Simon, A. C., coordonatori, L'Europe et les soins de santé, Larcier, Bruxelles, 2005, p. 164, consideră articolul 22 din Regulamentul nr. 1408/71 drept copacul din cauza căruia, până la hotărârea Kohll, nu se vedea pădurea drepturilor bolnavilor care rezultă din libera prestare a serviciilor.</P></NOTE>, în acord cu cele susţinute în concluziile noastre prezentate în cauza menţionată.</TXT></NP><NP><NO.P>24.</NO.P><TXT>Conform celor expuse de noi în acele concluzii, cele două dispoziţii sunt compatibile, chiar dacă privesc situaţii distincte şi conduc la soluţii diferite (punctul 31).</TXT></NP><?PAGE NO="I-3194"?><NP><NO.P>25.</NO.P><TXT>Pe de o parte, <QUOT.START ID="QS0017" REF.END="QE0017" CODE="201E"/>domeniul de aplicare personal al articolului 49 CE şi cel al articolului 22 din Regulamentul nr. 1408/71 sunt diferite, al doilea fiind mai restrâns decât primul Articolul 49 CE se aplică în cazul tuturor resortisanţilor statelor membre care sunt stabiliţi în Comunitate, pe când de articolul 22 din Regulamentul nr. 1408/71 nu beneficiază decât cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora care sunt asiguraţi în temeiul unuia dintre regimurile legale de securitate socială din statele membre<QUOT.END ID="QE0017" REF.START="QS0017" CODE="201D"/> (punctul 27).</TXT></NP><NP><NO.P>26.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, <QUOT.START ID="QS0018" REF.END="QE0018" CODE="201E"/>[s]ituaţia pacienţilor este diferită după cum aceştia folosesc procedura prevăzută la articolul 22 din Regulamentul nr. 1408/71 sau invocă direct articolul 49 CE<QUOT.END ID="QE0018" REF.START="QS0018" CODE="201D"/> (punctul 28). în timp ce regulamentul <QUOT.START ID="QS0019" REF.END="QE0019" CODE="201E"/>se aplică exclusiv în ceea ce priveşte relaţiile dintre instituţiile de securitate socială<QUOT.END ID="QE0019" REF.START="QS0019" CODE="201D"/>, impunând <QUOT.START ID="QS0020" REF.END="QE0020" CODE="201E"/>criterii uniforme cu privire la condiţiile în care nu poate fi refuzată autorizarea, şi contribuie la facilitarea liberei circulaţii a beneficiarilor unui regim legal de securitate socială<QUOT.END ID="QE0020" REF.START="QS0020" CODE="201D"/> (punctul 29), tratatul <QUOT.START ID="QS0021" REF.END="QE0021" CODE="201E"/>permite tuturor resortisanţilor statelor membre [...] să solicite rambursarea, potrivit baremului statului de afiliere, a cheltuielilor medicale efectuate într-un alt stat membru fără autorizare prealabilă<QUOT.END ID="QE0021" REF.START="QS0021" CODE="201D"/> (punctul 30).</TXT></NP><NP><NO.P>27.</NO.P><TXT>Aceste idei vor inspira reflecţiile noastre privitoare la normele juridice care permit soluţionarea cauzei de faţă.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="4"><TITLE><TI><NP><NO.P>b)</NO.P><TXT>Dispoziţia aplicabilă acţiunii principale</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>28.</NO.P><TXT>Decizia de trimitere nu face nicio referire la Regulamentul nr. 1408/71, dar conţine anumite elemente care sugerează posibila aplicare a acestuia: asigurarea domnului Stamatelakis de către TAE şi solicitarea ulterioară adresată OAEE.</TXT></NP><NP><NO.P>29.</NO.P><TXT>Sistemul elen de securitate socială este caracterizat de existenţa a numeroase instituţii publice care se ocupă de asigurarea diferitelor categorii ale populaţiei în funcţie de criterii profesionale. De-a lungul timpului, numărul organismelor a scăzut, iar aceste funcţii s-au concentrat în cadrul Idrima Koinonikon Asfaliseon (Institutul Securităţii Sociale, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0022" REF.END="QE0022" CODE="201E"/>IKA<QUOT.END ID="QE0022" REF.START="QS0022" CODE="201D"/>), pentru salariaţi, şi în cadrul OAEE pentru lucrătorii independenţi şi pentru cei care exercită profesii liberale<NOTE NOTE.ID="E0011" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Le système hellénique de la sécurité sociale, Ministerul Muncii şi al Securităţii Sociale, Secretariatul General al Securităţii Sociale, Atena, 2002, p. 20 şi următoarele. Acest document este disponibil la adresa următoare: http://www.ggka.gr/france/asfalistikofr_menu.htm.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>30.</NO.P><TXT>OAEE, care reprezintă persoana juridică de drept public care a absorbit TAE, asigură obligatoriu persoanele care au ocupaţia de comerciant, artizan, şofer sau hotelier<NOTE NOTE.ID="E0012" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Le système hellénique de la sécurité sociale, op. cit., p. 26.</P></NOTE>. Articolul 2 din Regulamentul nr. 1408/71<?PAGE NO="I-3195"?> menţionează lucrătorii nesalariaţi şi se poate imagina, aşadar, că priveşte persoanele asigurate de OAEE.</TXT></NP><NP><NO.P>31.</NO.P><TXT>Or, astfel cum a arătat Comisia, din niciun element al dosarului nu rezultă că persoana interesată ar fi solicitat o autorizare prealabilă conform articolului 22 din Regulamentul nr. 1408/71 şi nu s-a prezentat nicio justificare pentru această omisiune. Chiar în ipoteza în care persoana interesată ar fi solicitat această autorizare, trebuie arătat că, potrivit jurisprudenţei, această dispoziţie urmăreşte să permită ca asiguratul care a fost autorizat să se deplaseze în alt stat membru pentru a fi supus unui tratament să beneficieze de îngrijiri medicale pe cheltuiala instituţiei competente, în conformitate cu legislaţia locului în care sunt efectuate prestaţiile, fără a reglementa însă rambursarea sumelor plătite pentru aceste prestaţii la tarifele în vigoare în statul competent<NOTE NOTE.ID="E0013" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20060615">15 iunie 2006</DATE>, Acereda Herrera (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-466/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-5341">C-466/04, Rec, p. I-5341</REF.DOC.ECR>), hotărârea Kohll (citată anterior, punctul 27) şi hotărârea Vanbraekel şi alţii (citată anterior, punctul 36).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>32.</NO.P><TXT>Totuşi, îndoielile instanţei naţionale nu rezultă din sistemul de autorizare, ci din faptul că, exceptând copiii în vârstă de până la 14 ani, îngrijirile acordate în unităţi sanitare din străinătate se efectuează întotdeauna pe cheltuiala pacientului.</TXT></NP><NP><NO.P>33.</NO.P><TXT>în plus, în hotărârea Vanbraekel şi alţii s-a stabilit că, în anumite situaţii, conform articolului 49 CE, persoana interesată are dreptul la îngrijiri medicale într-un alt stat membru în condiţii diferite de cele prevăzute la articolul 22 din Regulamentul nr. 1408/71 în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor (punctele 37-53)<NOTE NOTE.ID="E0014" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20060516">16 mai 2006</DATE>, Watts (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-372/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-4325">C-372/04, Rec, p. I-4325, punctele 46 şi 47</REF.DOC.ECR>), reia această teză.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>34.</NO.P><TXT>în acest context, trebuie studiate întrebările instanţei de trimitere în lumina articolului 49 CE, care, să nu uităm, constituie o expresie specifică a principiului egalităţii de tratament.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>îngrijirile spitaliceşti în jurisprudenţă</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>35.</NO.P><TXT>Autorii observaţiilor depuse în cadrul prezentei proceduri preliminare au scos în evidenţă hotărârile pronunţate în materie de către Curte. Trebuie amintite aceste hotărâri pentru a înţelege întrebările adresate de Dioikitiko Protodikeio Athinon.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3196"?><NP><NO.P>36.</NO.P><TXT>Mai întâi, libera prestare a serviciilor cuprinde îngrijirile medicale furnizate în schimbul unei remuneraţii<NOTE NOTE.ID="E0015" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19911004">4 octombrie 1991</DATE>, Society for the Protection of Unborn Children Ireland (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-159/90" YEAR="1991" PAGE.ECR="I-4685">C-159/90, Rec, p. I-4685, punctul 18</REF.DOC.ECR>), hotărârea Kohll (citată anterior, punctul 29) şi hotărârea Watts (citată anterior, punctul 86).</P></NOTE>, atât în cadrul unui spital, cât şi în afara acestuia<NOTE NOTE.ID="E0016" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="20010712">12 iulie 2001</DATE>, Smits şi Peerbooms (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-157/99" YEAR="2001" PAGE.ECR="I-5473">C-157/99, Rec, p. I-5473, punctul 53</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="20030513">13 mai 2003</DATE>, Müller-Fauré şi van Riet (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-385/99" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-4509">C-385/99, Rec, p. I-4509, punctul 38</REF.DOC.ECR>), hotărârea Vanbraekel şi alţii (citată anterior, punctul 41), hotărârea Inizan (citată anterior, punctul 16) şi hotărârea Watts (citată anterior, punctul 86).</P></NOTE>; aceasta include şi libertatea destinatarilor îngrijirilor de a se deplasa într-un alt stat membru pentru a primi îngrijirile adecvate<NOTE NOTE.ID="E0017" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19840131">31 ianuarie 1984</DATE>, Luisi şi Carbone (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="286/82+26/83" YEAR="1984" PAGE.ECR="377">286/82 şi 26/83, Rec, p. 377, punctul 16</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Watts (citată anterior, punctul 87).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>37.</NO.P><TXT>Este stabilit faptul cå, în acţiunea principală, domnul Stamatelakis a plătit direct clinicii britanice. Faptul cå ulterior acesta a solicitat rambursarea sumei de către OAEE nu face ca dispoziţiile tratatului să fie inoperante<NOTE NOTE.ID="E0018" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Smits şi Peerbooms (punctul 55) şi Müller-Fauré şi van Riet (punctul 39).</P></NOTE>, deoarece o prestaţie medicală nu iese din domeniul de aplicare al articolului 49 CE ca urmare a faptului că pacientul solicită rambursarea de către un organism naţional de asigurări de sănătate a cheltuielilor suportate<NOTE NOTE.ID="E0019" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Müller-Fauré şi van Riet (punctul 103) şi Watts (punctele 89 şi 90).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>38.</NO.P><TXT>Dreptul comunitar nu restrânge competenţa autorităţilor naţionale de a organiza sistemele lor de securitate socială<NOTE NOTE.ID="E0020" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19840207">7 februarie 1984</DATE>, Duphar şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="238/82" YEAR="1984" PAGE.ECR="523">238/82, Rec, p. 523, punctul 16</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19930217">17 februarie 1993</DATE>, Poucet si Pistre (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-159/91+C-160/91" YEAR="1993" PAGE.ECR="I-637">C-159/91 şi C-160/91, Rec, p. I-637, punctul 6</REF.DOC.ECR>), hotărârea din <DATE ISO="19970617">17 iunie 1997</DATE>, Sodemare şi alţii (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-70/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-3395">C-70/95, Rec., p. I-3395, punctul 27</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Kohll (citată anterior, punctul 17).</P></NOTE>; în lipsa unei armonizări comunitare, fiecare ţară are posibilitatea de a stabili prin legislaţie condiţiile în care se acordă dreptul la prestaţii<NOTE NOTE.ID="E0021" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19970130">30 ianuarie 1997</DATE>, Stöber şi Piosa Pereira (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-4/95+C-5/95" YEAR="1997" PAGE.ECR="I-511">C-4/95 şi C-5/95, Rec, p. I-511, punctul 36</REF.DOC.ECR>), şi hotărârea Kohll (citată anterior, punctul 18).</P></NOTE>, însă, în exercitarea acestei competenţe, statele membre trebuie să respecte dreptul comunitar<NOTE NOTE.ID="E0022" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Smits şi Peerbooms (punctele 44-46), Müller-Fauré şi van Riet (punctul 100), Inizan (punctul 17) şi Watts (punctul 92).</P></NOTE>, ceea ce înseamnă că acestea nu pot institui sau menţine restricţii nejustificate privind exercitarea liberei prestări a serviciilor medicale<NOTE NOTE.ID="E0023" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Potrivit lui Gonzalez Vaqué, L., în articolul <QUOT.START ID="QS0023" REF.END="QE0023" CODE="201E"/>La aplicación del principio fundamental de la libre circulación en el ámbito de la Seguridad Social: la sentencia Decker<QUOT.END ID="QE0023" REF.START="QS0023" CODE="201D"/>, ín Revista de Derecho Comunitario Europeo, nr. 5, Madrid, 1999, p. 129 şi următoarele, jurisprudenţa Curţii reuneşte suficiente elemente pentru a limita eventualele consecinţe negative pe care aceasta le poate produce pe termen scurt sau mediu.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>39.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie analizat dacă interdicţia existentă în Grecia cu privire la rambursarea costului îngrijirilor medicale acordate în spitalele private din străinătate aduce atingere libertăţii sus-menţionate (prima întrebare preliminară), dacă este justificată (a doua întrebare preliminară) şi dacă este proporţională cu obiectivul urmărit (a treia întrebare preliminară).</TXT></NP><NP><NO.P>40.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, deşi jurisprudenţa consideră drept referinţă principală libertăţile<?PAGE NO="I-3197"?> fundamentale din tratat, există un alt aspect din ce în ce mai important în domeniul comunitar, respectiv cel al dreptului cetăţenilor la îngrijiri medicale, proclamat prin articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene<NOTE NOTE.ID="E0024" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P><REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="364" DATE.PUB="2000" PAGE.FIRST="1">JO 2000, C 364, p. 1</REF.DOC.OJ>. Acest articol prevede că <QUOT.START ID="QS0024" REF.END="QE0024" CODE="201E"/>[o]rice persoană are dreptul de acces la asistenţa medicală preventivă şi de a beneficia de îngrijiri medicale în condiţiile stabilite de legislaţiile şi practicile naţionale. în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane.<QUOT.END ID="QE0024" REF.START="QS0024" CODE="201D"/> Cuprinsul acestui articol este reluat la articolul II-95 din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="310" DATE.PUB="2004" PAGE.FIRST="1">JO 2004, C 310, p. 1</REF.DOC.OJ>). Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social şi către Comitetul Regiunilor privind strategia Comunităţii Europene în materie de sănătate [COM(2000) 285 final] începe cu observaţia următoare: <QUOT.START ID="QS0025" REF.END="QE0025" CODE="201E"/>[p]opulaţia acordă o mare însemnătate sănătăţii sale<QUOT.END ID="QE0025" REF.START="QS0025" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, deoarece <QUOT.START ID="QS0026" REF.END="QE0026" CODE="201E"/>[s]ănătatea, întrucât este un bun superior, nu poate fi privită numai din punctul de vedere al cheltuielilor sociale şi al dificultăţilor economice latente<QUOT.END ID="QE0026" REF.START="QS0026" CODE="201D"/><NOTE NOTE.ID="E0025" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Avizul Comitetului Economic şi Social European privind <QUOT.START ID="QS0027" REF.END="QE0027" CODE="201E"/>îngrijirea sănătăţii<QUOT.END ID="QE0027" REF.START="QS0027" CODE="201D"/>, adoptat cu ocazia sesiunii plenare din <DATE ISO="20030716">16</DATE> şi <DATE ISO="20030717">17 iulie 2003</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="234" DATE.PUB="2003" PAGE.FIRST="36">JO C 234, p. 36</REF.DOC.OJ>).</P></NOTE> [traducere neoficială]. Acest drept prezintă o componentă personală care se află la limita relaţiei dintre persoană şi securitatea socială<NOTE NOTE.ID="E0026" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Cavas Martínez, F. şi Sánchez Triguero, C, <QUOT.START ID="QS0028" REF.END="QE0028" CODE="201E"/>La protección de la salud en la Constitución Europea<QUOT.END ID="QE0028" REF.START="QS0028" CODE="201D"/>, în Revista del Ministerio de Trabajo y Asuntos Sociales, nr. 57, Madrid, 2005, p. 28.</P></NOTE>, aspect pe care Curtea nu îl poate ignora.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Existenţa unei restricţii privind libera prestare a serviciilor</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>41.</NO.P><TXT>Guvernul belgian şi Comisia susţin că legislaţia elenă impune o restricţie privind libera prestare a serviciilor, întrucât, cu toate că nu interzice ca pacienţii să se adreseze spitalelor private din alte state membre, descurajează potenţialii utilizatori de la acest lucru, deoarece, dacă au peste 14 ani, trebuie să suporte costul tratamentului primit.</TXT></NP><NP><NO.P>42.</NO.P><TXT>Dimpotrivă, Republica Elenă nu vede nicio limitare, deoarece reglementarea sa prevede rambursarea numai dacă îngrijirile medicale au fost acordate într-un spital privat aflat pe teritoriul său, cu care s-a încheiat un acord. Excluderea generală a suportării costurilor, fără a se distinge în funcţie de locul unde se află spitalul, are drept consecinţă imposibilitatea de a formula vreo obiecţie din perspectivă comunitară.</TXT></NP><NP><NO.P>43.</NO.P><TXT>Premisa acestei susţineri ne pare pertinentă, spre deosebire de dezvoltarea şi de concluzia acesteia.</TXT></NP><NP><NO.P>44.</NO.P><TXT>Instanţa de trimitere a adresat întrebările analizând posibilităţile de rambursare în funcţie de situaţia în care spitalizarea a avut loc în unităţi sanitare publice sau private din străinătate. Un astfel de raţionament, susţinut de Regatul Belgiei şi, în parte, de Comisie, nu ţine seama de legătura existentă între libera prestare a serviciilor şi libertatea de circulaţie, care permite articolului 49 CE<?PAGE NO="I-3198"?> să interzică restricţiile privitoare la resortisanţii unei ţări stabiliţi într-un alt stat membru.</TXT></NP><NP><NO.P>45.</NO.P><TXT>în cadrul liberei prestări a serviciilor, sunt avute în vedere două teritorii; în acţiunea principală, este vorba despre cel al statului al cărui cetăţean este domnul Stamatelakis - Grecia - şi despre cel al statului în care au fost efectuate îngrijirile medicale - Regatul Unit. Pentru a evalua o restricţie adusă unei libertăţi fundamentale, trebuie să se ţină seama de dispoziţiile adoptate de legiuitorul naţional cu privire la rambursare, cercetând dacă bolnavul s-a deplasat în străinătate. Situaţia este denaturată atunci când, astfel cum se procedează în decizia de trimitere, numai unităţile sanitare publice sau private din străinătate sunt luate în considerare, făcându-se abstracţie de unităţile sanitare naţionale. Această viziune ignoră deplasarea în străinătate. Potrivit unei jurisprudenţe bine stabilite, articolul 49 CE se opune unei reglementări naţionale care face ca prestarea de servicii între state membre să fie mai dificilă decât prestarea de servicii pur internă<NOTE NOTE.ID="E0027" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârea din <DATE ISO="19941005">5 octombrie 1994</DATE>, Comisia/Franţa (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-381/93" YEAR="1994" PAGE.ECR="I-5145">C-381/93, Rec, p. I-5145, punctul 17</REF.DOC.ECR>), hotărârea Kohll (citată anterior, punctul 33), hotărârea Smits şi Peerbooms (citată anterior, punctul 61) şi hotărârea Watts (citată anterior, punctul 94).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>46.</NO.P><TXT>Prin urmare, sugerăm reformularea întrebărilor preliminare şi ne alăturăm reprezentantului Republicii Elene cu privire la necesitatea de a analiza ipoteza în care resortisanţilor greci li se rambursează cheltuielile de spitalizare în unităţile sanitare private naţionale şi în care nu este prevăzut nimic în ceea ce priveşte îngrijirile acordate în spitale din străinătate, indiferent de natura acestora. Divergenţa noastră de opinii se referă la constatarea faptului că reglementarea elenă este mai restrictivă pentru cei care se deplasează în alte state membre ale Comunităţii.</TXT></NP><NP><NO.P>47.</NO.P><TXT>Pe de o parte, reglementarea nu prevede nicio posibilitate de a încheia un acord între un spital privat şi serviciul de sănătate publică din străinătate, spre deosebire de situaţia existentă la nivel naţional. Astfel, dacă o persoană se adresează unei unităţi sanitare private din Grecia cu care a fost încheiat un acord, aceasta nu va trebui să plătească nimic, însă dacă alege acelaşi tip de unitate sanitară din străinătate, trebuie să plătească factura. Este lipsită de temei afirmaţia guvernului elen în sensul că, în acest caz, precum şi în cel în care este utilizat formularul E 112<NOTE NOTE.ID="E0028" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Astfel cum reiese din Decizia nr. 153 (94/604/CE) a Comisiei administrative a Comunităţilor Europene pentru securitatea socială a lucrătorilor migranti din <DATE ISO="19931007">7 octombrie 1993</DATE> privind modelele de formulare necesare pentru aplicarea Regulamentului nr. 1408/71 si a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 (E 001, E 103-E 127) (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="244" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="22">JÒ 1994, L 244, p. 2</REF.DOC.OJ>2), formularul E 112 este necesar pentru aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul nr. 1408/71. Conform hotărârii din <DATE ISO="20050412">12 aprilie 2005</DATE>, Keller (<REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-145/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-2529">C-145/03, Rec, p. I-2529, punctul 49</REF.DOC.ECR>), formularele E 111 şi E 112 <QUOT.START ID="QS0029" REF.END="QE0029" CODE="201E"/>urmăresc să garanteze instituţiei statului membru de şedere şi medicilor agreaţi de această instituţie că deţinătorul acestor formulare are dreptul de a primi, în acel stat membru, în perioada precizată în formular, îngrijiri al căror cost va fi suportat de instituţia competentă<QUOT.END ID="QE0029" REF.START="QS0029" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, pacientul nu suportă<?PAGE NO="I-3199"?> costurile, deoarece ordinele din 1997 şi din 1999 exclud rambursarea, singura exceptie privind copiii în vârstă de până la 14 ani<NOTE NOTE.ID="E0029" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Drept răspuns la întrebările pe care le-am adresat în cursul şedinţei, agentul guvernului elen a precizat că suportarea acestor costuri de către ţara sa constituie <QUOT.START ID="QS0030" REF.END="QE0030" CODE="201E"/>o practică<QUOT.END ID="QE0030" REF.START="QS0030" CODE="201D"/> legată de acceptarea formularului E 112. Această argumentaţie trebuie respinsă în speţă, deoarece nu repune în discuţie cuprinsul normelor scrise, iar formularul E 112 nu a fost utilizat în cadrul acţiunii principale. De asemenea, agentul guvernului elen a declarat că nu cunoaşte dacă securitatea socială elenă a încheiat acorduri cu spitale private din alte state membre.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>48.</NO.P><TXT>Pe de altă parte, regula de a exclude rambursarea sumelor plătite unor spitale private greceşti cu care nu au fost încheiate acorduri cunoaşte o excepţie, deoarece organismul asigurător suportă cheltuielile spitalizării de urgenţă dacă sunt îndeplinite anumite formalităţi<NOTE NOTE.ID="E0030" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Acest lucru reiese din informaţiile existente pe paginile de internet ale OAEE (http://www.oaee.gr/English/diafora/oaee.htm) şi ale IKA (http://www.ika.gr/fr/home.cfm), care au fost confirmate de reprezentantul Republicii Elene în cursul şedinţei.</P></NOTE>. Cu toate acestea, nu există nicio excepţie atunci când urgenţa se produce în străinătate şi, obiectiv, este imposibil ca persoana interesată să se deplaseze în unităţile sanitare publice ale ţării în care se află<NOTE NOTE.ID="E0031" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Desdentado Bonete, A. şi Desdentado Daroca, E., <QUOT.START ID="QS0031" REF.END="QE0031" CODE="201E"/>El reintegro de los gastos de la asistencia sanitaria prestada por servicios ajenos a la seguridad social<QUOT.END ID="QE0031" REF.START="QS0031" CODE="201D"/>, în Revista del Ministerio de Trabajo y Asuntos Sociales, nr. 44, Madrid, 2003, p. 28.</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>49.</NO.P><TXT>Prin urmare, trebuie să se dea un răspuns afirmativ la prima întrebare preliminară, nu pentru că este prevăzută suportarea cheltuielilor de spitalizare în unităţi sanitare publice din străinătate, în condiţiile în care este exclusă în ceea ce priveşte unităţile sanitare private din străinătate, ci pentru că această excludere, cu excepţia copiilor în vârstă de până la 14 ani, are un conţinut mai general decât în cazul în care o astfel de prestaţie este efectuată în Grecia în condiţii similare, ceea ce reduce posibilităţile ca spitalele private din alte state membre să îngrijească pacienţi greci.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Justificarea restricţiei</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>50.</NO.P><TXT>Odată identificată această limitare a unei libertăţi fundamentale, trebuie cercetat dacă aceasta este justificată.</TXT></NP><NP><NO.P>51.</NO.P><TXT>Curtea a admis anumite motive imperative de interes general care pot justifica obstacole în calea libertăţii de a presta servicii a spitalelor, cum ar fi riscul de perturbare gravă a echilibrului financiar al sistemului de securitate socială<NOTE NOTE.ID="E0032" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Kohll (punctul 41), Smits şi Peerbooms (punctul 72), Müller-Fauré şi van Riet (punctul 73) şi Watts (punctul 103).</P></NOTE>, obiectivul menţinerii unui sistem medical şi spitalicesc de calitate, echilibrat şi accesibil tuturor<NOTE NOTE.ID="E0033" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Kohll (punctul 50), Smits şi Peerbooms (punctul 73), Müller-Fauré şi van Riet (punctul 67) şi Watts (punctul 104).</P></NOTE> sau menţinerea unei capacităţi de acordare a îngrijirilor medicale sau a unei competenţe medicale pe teritoriul naţional<NOTE NOTE.ID="E0034" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Kohll (punctul 51), Smits şi Peerbooms (punctul 74), Müller-Fauré şi van Riet (punctul 67) şi Watts (punctul 105).</P></NOTE>.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3200"?><NP><NO.P>52.</NO.P><TXT>Concret, Curtea a recunoscut că numărul centrelor spitaliceşti, repartizarea geografică a acestora, organizarea, echipamentele şi serviciile pe care le oferă acestea trebuie să poată face obiectul unei planificări pentru a răspunde unor probleme diverse, în special în scopul de a asigura un acces suficient şi permanent la o gamă de îngrijiri medicale de nivel înalt sau în scopul de a controla costurile şi de a evita orice risipă de resurse, în principal financiare, având în vedere insuficienţa acestora, indiferent de modul de finanţare<NOTE NOTE.ID="E0035" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Smits şi Peerbooms (punctele 76-80), Müller-Fauré şi van Riet (punctele 77-80) şi Watts (punctele 108 şi 109).</P></NOTE>. Curtea a adăugat că, dacă pacienţii ar putea face apel în mod liber la unităţi sanitare de orice tip, chiar şi la acelea cu care nu au fost încheiate acorduri, eforturile de planificare ar fi compromise<NOTE NOTE.ID="E0036" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Smits şi Peerbooms (punctul 81) şi Watts (punctul 111).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>53.</NO.P><TXT>în cauza de faţă, motivele arătate servesc drept pretext pentru instanţa de trimitere şi pentru o bună parte a observaţiilor prezentate în procedura preliminară pentru a orienta discuţiile spre distincţia dintre serviciile publice de sănătate şi cele private. Acest aspect ar trebui evitat, deoarece, după cum am subliniat la punctele anterioare, nu se găseşte la baza restricţiei aduse libertăţii fundamentale comunitare; în plus, această discuţie se află la confluenţa unor împrejurări de naturi diferite şi, mai ales, de natură extrajuridică.</TXT></NP><NP><NO.P>54.</NO.P><TXT>în ceea ce priveşte îngrijirile medicale furnizate de un spital privat, fie din Grecia, fie din alt stat membru, excluderea prestaţiilor efectuate în străinătate de spitale private cu care au fost încheiate acorduri sau a urgenţelor este cu greu conciliabilă cu justificările sus-menţionate, în condiţiile în care nu sunt suportate cheltuielile decât dacă provin de la o unitate sanitară naţională sau dacă urgenţa survine pe teritoriul naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>55.</NO.P><TXT>Consecinţele economice şi asigurarea medicală se prezintă la fel în ambele situaţii. Am putea cita exemplul unui cetăţean grec, victimă a unui accident, care, având în vedere gravitatea rănilor suferite, este transportat în stare de inconştienţă la unitatea sanitară cea mai apropiată, care se dovedeşte a fi un spital privat. Ne imaginăm perplexitatea pacientului care află că, dacă accidentul s-a produs în Grecia, nu este obligat să plătească îngrijirile, cu condiţia ca unitatea sanitară să fi încheiat un acord sau ca intervenţia să fi fost urgentă, pe când, dacă accidentul s-a produs în străinătate, va trebui să plătească, exceptând cazul în care are mai puţin de 14 ani şi în care sunt îndeplinite condiţiile privind rambursarea.</TXT></NP><NP><NO.P>56.</NO.P><TXT>Justificările prezentate nu pot avea întâietate faţă de libertatea de a presta servicii a unităţilor sanitare private din străinătate cu care au fost încheiate acorduri şi faţă de dreptul la sănătate.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3201"?><NP><NO.P>57.</NO.P><TXT>În plus, unele aspecte ale reglementării din Grecia contrazic aceste justificări. Astfel, este dificil de înţeles cum se poate întemeia excluderea unităţilor sanitare private din străinătate cu care au fost încheiate acorduri pe lipsa controlului, de către autorităţile elene, a calităţii prestaţiilor lor, întrucât sarcina acestei supravegheri le revine, de principiu, autorităţilor din ţara în care sunt furnizate aceste prestaţii<NOTE NOTE.ID="E0037" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Reprezentantul Regatului Ţărilor de Jos a propus, în cursul şedinţei, ca nivelul acestor servicii să se stabilească prin intermediul unei declaraţii a serviciilor competente ale statului avut în vedere, însă, în cazul spitalelor private cu care au fost încheiate acorduri, considerăm că această garanţie decurge în mod evident din încheierea acordului cu instituţiile publice de sănătate.</P></NOTE>; un astfel de motiv ar permite să se respingă multe alte activităţi şi, astfel, să se distrugă fundamentul comunitar. Curtea a decis că, în domeniul liberei prestări a serviciilor, medicii stabiliţi în alte state membre oferă garanţii profesionale echivalente<NOTE NOTE.ID="E0038" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Totuşi, Molière, în comedia Doctor fără voie (actul I, scena IV), spune, prin personajul său Vaiere: încercăm să dăm peste un om deştept, un doctor iscusit, în stare să aducă oarecare alinare fetei stăpânului nostru, peste care a dat o boală de pe urma căreia s-a trezit deodată mută. Doctori peste doctori şi-au tocit toată ştiinţa ca să o vindece, degeaba - ei, dar se găsesc uneori oameni cu taine minunate, cu leacuri de-ale lor, neştiute, care izbutesc de multe ori ce nu au putut să facă ceilalţi - ei, noi aşa ceva căutăm&#x201C;, (traducere liberă)</P></NOTE> cu cele ale medicilor stabiliţi pe teritoriul naţional<NOTE NOTE.ID="E0039" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Hotărârile citate anterior Keller (punctul 52) şi Kholl (punctul 48).</P></NOTE>, acest principiu putând fi transpus şi în cazul spitalelor, în care medicii constituie elementul profesional fundamental.</TXT></NP><NP><NO.P>58.</NO.P><TXT>Nu ne explicăm nici suportarea cheltuielilor determinate de spitalizarea în unităţi sanitare private din străinătate pentru copiii în vârstă de până la 14 ani, deoarece, dacă se admit afirmaţiile guvernului elen în temeiul cărora această suportare a cheltuielilor corespunde intenţiei de a proteja o categorie vulnerabilă a populaţiei, nu vedem de ce nu beneficiază de aceasta şi alte categorii care necesită, la rândul lor, o protecţie specială, cum ar fi persoanele în vârstă, handicapaţii şi femeile gravide<NOTE NOTE.ID="E0040" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în cursul şedinţei, reprezentantul guvernului elen nu a putut furniza motive obiective pentru limitarea la cazul copiilor.</P></NOTE>. în plus, în ceea ce priveşte copiii, nu este aplicabil argumentul legat de imposibilitatea de evaluare a prestaţiilor.</TXT></NP><NP><NO.P>59.</NO.P><TXT>Prin urmare, nu există nicio justificare valabilă a restrângerii libertăţii de a presta servicii medicale în spitale private din alte state membre într-un mod mai strict decât în uităţile sanitare naţionale similare. în consecinţă, la a doua întrebare preliminară trebuie dat un răspuns negativ.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Proporţionalitatea normei în litigiu</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>60.</NO.P><TXT>Proporţionalitatea presupune o coerenţă şi o armonie între scopul urmărit şi măsurile luate pentru atingerea acestuia, însă, dacă acest scop este lipsit de o justificare adecvată, cum este cazul în speţă, analiza relaţiei dintre acesta şi măsurile în cauză nu prezintă utilitate. Din acest motiv, instanţa de<?PAGE NO="I-3202"?> trimitere formulează în mod întemeiat această întrebare cu titlu subsidiar.</TXT></NP><NP><NO.P>61.</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în cazul în care Curtea ar identifica un motiv care să justifice restricţia, vom analiza în mod succint proporţionalitatea.</TXT></NP><NP><NO.P>62.</NO.P><TXT>Considerăm că, făcând abstracţie de situaţia copiilor, exemplul prezentat în secţiunea anterioară ilustrează caracterul excesiv al interdicţiei absolute de rambursare a cheltuielilor determinate de prestaţiile efectuate în spitalele private din alte state membre, atât în ceea ce priveşte cazul unităţilor sanitare care au încheiat acorduri cu autorităţile sau cu organismele din sectorul public al sănătăţii, cât şi în ceea ce priveşte cazul existenţei unui risc vital.</TXT></NP><NP><NO.P>63.</NO.P><TXT>Există alte mijloace mai puţin constrângătoare şi care respectă în mai mare măsură libertatea comunitară. Ţinând seama de orientarea întrebărilor preliminare, ar fi suficient să se elimine diferenţele la nivelul reglementării plăţii îngrijirilor furnizate de spitalele private din străinătate.</TXT></NP><NP><NO.P>64.</NO.P><TXT>Prin urmare, răspunsul la a treia întrebare trebuie să fie de asemenea negativ.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><NP><NO.P>E —</NO.P><TXT>Concluzia analizei şi alternativa</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>65.</NO.P><TXT>Rezultă din observaţiile de mai sus că o legislaţie naţională care permite pacientului să solicite rambursarea cheltuielilor de spitalizare într-o unitate sanitară privată de pe teritoriul statului respectiv, cu care a fost încheiat un acord, sau în cazul unei urgenţe şi care, cu excepţia copiilor în vârstă de până la 14 ani, exclude rambursarea dacă îngrijirile sunt efectuate într-un spital privat din străinătate încalcă articolul 49 CE, deoarece restrânge în mod nejustificat şi disproporţionat libertatea de a presta servicii şi dreptul la sănătate al cetăţenilor.</TXT></NP><NP><NO.P>66.</NO.P><TXT>Or, am arătat deja în prezentele concluzii că încălcarea dreptului comunitar nu rezultă din faptul că reglementarea elenă exclude rambursarea cheltuielilor de tratament în cazul spitalelor private din străinătate şi o acceptă, în anumite condiţii, în cazul spitalelor publice din străinătate. Totuşi, în cazul în care Curtea, în conformitate cu cele susţinute de Dioikitiko Protodikeio, s-ar orienta în raport de clasificarea diferită a cheltuielilor spitaliceşti efectuate în afara Greciei, ar trebui adăugate câteva observaţii suplimentare.</TXT></NP><?PAGE NO="I-3203"?><NP><NO.P>67.</NO.P><TXT>în primul rând, mobilitatea pacienţilor în cadrul Comunităţii constituie unul dintre aspectele dezbaterii generale referitoare la îngrijirile medicale, care preocupă în cea mai mare măsură instituţiile şi statele membre<NOTE NOTE.ID="E0041" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>La punctul 80 din concluziile pe care le-am prezentat în cauza în care a fost pronunţată hotărârea Smits şi Peerbooms, facem referire la <QUOT.START ID="QS0032" REF.END="QE0032" CODE="201E"/>fenomenul numit <QUOT.START ID="QS0033" REF.END="QE0033" CODE="00AB"/>turism clinico-social<QUOT.END ID="QE0033" REF.START="QS0033" CODE="00BB"/>, prin care pacienţii, în general cei cu o bună situaţie financiară, caută un tratament medical mai bun<QUOT.END ID="QE0032" REF.START="QS0032" CODE="201D"/> şi am menţionat exemplul scriitorului german Thomas Mann, care şi-a însoţit soţia bolnavă într-un sanatoriu din Davos (Elveţia), unde a scris Muntele vrăjit, operă în care <QUOT.START ID="QS0034" REF.END="QE0034" CODE="201E"/>acesta [...] descrie aceste du-te-vino-uri ale pacienţilor internaţionali în căutarea celor mai adecvate îngrijiri medicale<QUOT.END ID="QE0034" REF.START="QS0034" CODE="201D"/>.</P></NOTE>, ţinând seama de insuficienţa resurselor bugetare, materiale şi umane pentru a realiza o liberalizare absolută<NOTE NOTE.ID="E0042" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>La punctele 19-24 din concluziile sale în cauza Watts, citată anterior, avocatul general Geelhoed constată tensiunile care decurg din compartimentarea sistemelor naţionale de îngrijiri de sănătate şi de asigurări de sănătate, precum şi din modul de funcţionare al acestora în cadrul unei pieţe interne compuse din 25 de state membre. Acesta descrie factorii cărora li se datorează aceste tensiuni, între care menţionează stimularea <QUOT.START ID="QS0035" REF.END="QE0035" CODE="201E"/>mobilităţii pacienţilor<QUOT.END ID="QE0035" REF.START="QS0035" CODE="201D"/>. Totuşi, diversitatea acestor sisteme nu le împiedică să se întemeieze pe <QUOT.START ID="QS0036" REF.END="QE0036" CODE="201E"/>principiile comune ale solidarităţii, echităţii şi universalităţii<QUOT.END ID="QE0036" REF.START="QS0036" CODE="201D"/> (concluziile Consiliului şi ale reprezentanţilor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului din <DATE ISO="20020719">19 iulie 2002</DATE> privind mobilitatea pacienţilor şi evoluţia îngrijirii sănătăţii în Uniunea Europeană, <REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="183" DATE.PUB="2002" PAGE.FIRST="1">JO 2002, C 183, p. 1</REF.DOC.OJ>). în doctrină, numeroase voci avertizează în legătură cu faptul că aşezarea libertăţilor fundamentale deasupra protecţiei sociale dă naştere unor riscuri pentru solidaritate (Mossialos, E., McKee, M., Palm, W., Kart, B. şi Marhold, F., <QUOT.START ID="QS0037" REF.END="QE0037" CODE="201E"/>L'influence de la législation de l'UE sur la nature des systèmes de soins de santé dans l'Union européenne<QUOT.END ID="QE0037" REF.START="QS0037" CODE="201D"/>, ín Revue belge de sécurité sociale, 2002, p. 895-897).</P></NOTE>. Curtea trebuie numai să vegheze la respectarea ordinii juridice, fără a încerca să se substituie voinţei legiuitorului<NOTE NOTE.ID="E0043" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>în septembrie 2006, Comisia a lansat o consultare publică referitoare la acţiunea comunitară în domeniul serviciilor de sănătate, în scopul de a determina propuneri concrete în cursul anului 2007 (http://ec.europa.eu/health/ph_overview/co_operation/mobility/patient_mobility_fr.htm).</P></NOTE>.</TXT></NP><NP><NO.P>68.</NO.P><TXT>în al doilea rând, nu există îndoială că reglementarea elenă îi descurajează pe asiguraţii organismelor publice să se adreseze unităţilor sanitare private din alte state, ceea ce constituie o restricţie privind libera prestare a serviciilor, dacă se ia în considerare această împrejurare independent de situaţia la nivel naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>69.</NO.P><TXT>în al treilea rând, restricţia are drept obiectiv, potrivit informaţiilor furnizate de Republica Elenă, garantarea viabilităţii sistemului de securitate socială.</TXT></NP><NP><NO.P>70.</NO.P><TXT>în ultimul rând, chiar dacă sunt justificabile, măsurile sunt disproporţionate, deoarece, făcând abstracţie de singura derogare, referitoare la minori, acestea nu prevăd nicio excepţie similară celor existente pentru îngrijirile acordate în spitalele publice din străinătate, care rămân totuşi supuse cerinţei de autorizare. Acestea nu prevăd nici bareme de rambursare. Caracterul absolut al conţinutului interdicţiei nu este adaptat obiectivului urmărit, întrucât există măsuri mai puţin restrictive şi care respectă în mai mare măsură libertatea fundamentală şi, insistăm, dreptul la sănătate.</TXT></NP><NP><NO.P>71.</NO.P><TXT>Prin urmare, din această perspectivă, o dispoziţie naţională care exclude în toate cazurile rambursarea, de către un organism<?PAGE NO="I-3204"?> naţional, a cheltuielilor determinate de internarea unuia dintre asiguraţii săi în spitalele private din străinătate, cu excepţia cazului copiilor în vârstă de până la 14 ani, constituie o restricţie în ceea ce priveşte principiul liberei prestări a serviciilor consacrat prin articolul 49 CE, care este clar justificabilă, dar care depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI></TITLE><NP><NO.P>72.</NO.P><TXT>Având în vedere consideraţiile care precedă, propunem Curţii să răspundă la întrebările preliminare adresate de Dioikitiko Protodikeio Athinon după cum urmează:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0038" REF.END="QE0038" CODE="201E"/>O reglementare naţională care exclude rambursarea, de către un organism naţional de securitate socială, a cheltuielilor determinate de internarea unuia dintre asiguraţii săi în spitalele private din străinătate, cu excepţia cazului copiilor în vârstă de până la 14 ani, în condiţiile în care autorizează această rambursare dacă îngrijirile au fost efectuate într-un spital privat de pe teritoriul statului respectiv, cu care a fost încheiat un acord, sau într-o situaţie de urgenţă, constituie o restricţie nejustificată şi disproporţionată în ceea ce priveşte principiul liberei prestări a serviciilor avut în vedere la articolul 49 CE.<QUOT.END ID="QE0038" REF.START="QS0038" CODE="201D"/></P></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></CONTENTS.CONCLUSION></CONCLUSION>