<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><JUDGMENT xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:noNamespaceSchemaLocation="http://formex.publications.europa.eu/schema/formex-05.00-20081231.xd"><BIB.JUDGMENT><REF.CASE FILE="ECRCJ2007ROB.0100067101.case.xml"><NO.CASE>C-104/06</NO.CASE></REF.CASE><NO.CELEX>62006J0104</NO.CELEX><NO.SEQ>0003.0001</NO.SEQ><PAGE.FIRST.ECR>673</PAGE.FIRST.ECR><PAGE.SEQ>1</PAGE.SEQ><PAGE.LAST.ECR>686</PAGE.LAST.ECR><PAGE.TOTAL>14</PAGE.TOTAL><AUTHOR>CJ</AUTHOR></BIB.JUDGMENT><CURR.TITLE><LEFT>HOTĂRÂREA DIN <DATE ISO="20070118">18.1.2007</DATE> — CAUZA C-104/06</LEFT><RIGHT>COMISIA / SUEDIA</RIGHT></CURR.TITLE><TITLE><TI><P><HT TYPE="UC">Hotărârea Curţii</HT> (Camera a opta)</P><P><DATE ISO="20070118">18 ianuarie 2007</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING="STAR"><P>Limba de procedură: suedeza.</P></NOTE></P></TI></TITLE><JUDGMENT.INIT><P>În cauza C-104/06,</P><P>având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la <DATE ISO="20060222">22 februarie 2006</DATE>,</P></JUDGMENT.INIT><PARTIES><PLAINTIFS><P><HT TYPE="BOLD">Comisia Comunităţilor Europene,</HT> reprezentată de doamna L. Ström van Lier şi de domnul R. Lyal, în calitate de agenţi, cu domiciliul ales în Luxemburg,</P><PARTY.STATUS>reclamantă,</PARTY.STATUS></PLAINTIFS><AGAINST>împotriva</AGAINST><DEFENDANTS><P><HT TYPE="BOLD">Regatului Suediei,</HT> reprezentat de domnul A. Kruse, în calitate de agent,</P><PARTY.STATUS>pârât,</PARTY.STATUS></DEFENDANTS></PARTIES><?PAGE NO="I-674"?><PREAMBLE><PREAMBLE.INIT><P>CURTEA (Camera a opta),</P><P>compusă din domnul E. Juhász, preşedinte de cameră, domnii G. Arestis (raportor) şi J. Malenovský, judecători,</P><P>avocat general: domnul Y. Bot,</P><P>grefier: domnul R. Grass,</P></PREAMBLE.INIT><GR.VISA><VISA>având în vedere procedura scrisă,</VISA><VISA>având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,</VISA></GR.VISA><PREAMBLE.FINAL><P>pronunţă prezenta</P></PREAMBLE.FINAL></PREAMBLE><CONTENTS.JUDGMENT><GR.SEQ LEVEL="1"><TITLE><TI><P>Hotărâre</P></TI></TITLE><NP><NO.P>1</NO.P><TXT>Prin cererea introductivă, Comisia Comunităţilor Europene solicită Curţii să constate că, prin adoptarea şi menţinerea în vigoare a unei legislaţii fiscale potrivit căreia amânarea impozitării câştigurilor de capital realizate din vânzarea unei locuinţe în care proprietarul domiciliază efectiv şi dobândirea în schimb a unei alte locuinţe nu este acordată decât în cazul în care ambele locuinţe se află pe teritoriul suedez, Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE, 43 CE şi al articolului 56 alineatul (1) CE, precum şi al articolelor 28, 31 şi 40 din Acordul privind Spaţiul Economic European din <DATE ISO="19920502">2 mai 1992</DATE> (<REF.DOC.OJ COLL="L" NO.OJ="001" DATE.PUB="1994" PAGE.FIRST="3">JO 1994, L 1, p. 3</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 11/vol. 53, p. 4, denumit în continuare <QUOT.START ID="QS0001" REF.END="QE0001" CODE="201E"/>Acordul privind SEE<QUOT.END ID="QE0001" REF.START="QS0001" CODE="201D"/>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-675"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cadrul juridic</P></TI></TITLE><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Acordul privind SEE</P></TI></TITLE><NP><NO.P>2</NO.P><TXT>Articolul 28 din Acordul privind SEE prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P>&#x201E;(1)</NO.P><TXT>Libera circulaţie a salariaţilor este asigurată intre statele membre ale CE [Comunitatea Europeană] şi statele AELS [Asociaţia Europeană a Liberului Schimb].</TXT></NP><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Această liberă circulaţie are ca efect desfiinţarea oricărei discriminări pe bază de naţionalitate între salariaţii statelor membre ale CE şi cei ai statelor AELS în ceea ce priveşte angajarea, remuneraţia şi celelalte condiţii de muncă şi angajare.</TXT></NP><NP><NO.P>(3)</NO.P><TXT>Acceasta are ca efect, sub rezerva limitărilor justificate din motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, dreptul:</TXT><P><LIST TYPE="alpha"><ITEM><NP><NO.P>(a)</NO.P><TXT>de a accepta ofertele de muncă făcute în mod efectiv;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(b)</NO.P><TXT>de a se deplasa, în mod liber, pe teritoriul statelor membre ale CE şi cel al statelor AELS în acest scop;</TXT></NP></ITEM><?PAGE NO="I-676"?><ITEM><NP><NO.P>(c)</NO.P><TXT>de a rămâne pe teritoriul unui stat membru al CE sau al unui stat AELS in scopul angajării în conformitate cu dispoziţiile ce guverneză angajarea resortisanţilor statului respectiv prevăzute prin actele cu putere de lege sau actele administrative;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>(d)</NO.P><TXT>de a rămâne pe teritoriul unui stat membru al CE sau al unui stat AELS după ce a fost angajat acolo.</TXT></NP></ITEM></LIST></P></NP><NP><NO.P>(4)</NO.P><TXT>Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică angajării în serviciul public.</TXT></NP><NP><NO.P>(5)</NO.P><TXT>Anexa V conţine dispoziţii speciale referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor.</TXT></NP></QUOT.S></P></NP><NP><NO.P>3</NO.P><TXT>Articolul 31 din Acordul privind SEE are următorul cuprins:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><NP><NO.P><QUOT.START ID="QS0002" REF.END="QE0002" CODE="201E"/>(1)</NO.P><TXT>în cadrul dispoziţiilor prezentului acord, nu există restricţii în ceea ce priveşte libertatea de stabilire a resortisanţilor unui stat membru al CE sau a resortisanţilor unui stat AELS pe teritoriul oricăruia dintre aceste state. Această dispoziţie se aplică şi înfiinţării de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii oricărui stat membru al CE sau ai unui stat AELS stabiliţi pe teritoriul oricăruia dintre aceste state.</TXT><P>Libertatea de stabilire cuprinde dreptul de a inţia şi desfăşura activităţi în calitate de lucrători care desfăşoară o activitate independentă şi de a înfiinţa şi administra societăţi comerciale, cu precădere societăţi în sensul articolului 34 al doilea alineat, în condiţiile prevăzute de legislaţia ţării respective în care are loc acesta stabilire pentru proprii resortisant!, sub rezerva dispoziţiilor de la capitolul 4.</P></NP><?PAGE NO="I-677"?><NP><NO.P>(2)</NO.P><TXT>Anexele VIII-XI conţin dispoziţii specifice cu privire la dreptul de stabilire.<QUOT.END ID="QE0002" REF.START="QS0002" CODE="201D"/></TXT></NP></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Reglementarea naţională</P></TI></TITLE><NP><NO.P>4</NO.P><TXT>Capitolul 47 al legii suedeze privind impozitul pe venit (1999:1229) [inkomstskattelagen (1999:1229), denumită în continuare <QUOT.START ID="QS0003" REF.END="QE0003" CODE="201E"/>IL<QUOT.END ID="QE0003" REF.START="QS0003" CODE="201D"/>], intitulat <QUOT.START ID="QS0004" REF.END="QE0004" CODE="201E"/>Amânarea impozitării<QUOT.END ID="QE0004" REF.START="QS0004" CODE="201D"/>, cuprinde prevederi referitoare la amânarea impozitării veniturilor provenite din vânzarea unui imobil privat cu destinaţie de locuinţă sau a unui drept locativ asupra unui imobil în coproprietate privată, precum şi la tratamentul acestei amânări la momentul vânzării ulterioare.</TXT></NP><NP><NO.P>5</NO.P><TXT>Articolul 2 din capitolul 47 al IL privind condiţiile amânării impozitării prevede:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0005" REF.END="QE0005" CODE="201E"/>Un contribuabil poate beneficia de o amânare a impozitării dacă:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>declară câştiguri de capital realizate din vânzarea unei locuinţe anterioare;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>a dobândit sau intenţionează să dobândească o locuinţă în schimb şi</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>locuieşte sau intenţionează să locuiască în imobilul dobândit în schimb.<QUOT.END ID="QE0005" REF.START="QS0005" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP><?PAGE NO="I-678"?><NP><NO.P>6</NO.P><TXT>Conform articolului 3 primul paragraf din capitolul 47 al IL, prin locuinţa anterioară se înţelege locuinţa privată situată în Suedia care constituia, în momentul vânzării sale, locuinţa permanentă a contribuabilului.</TXT></NP><NP><NO.P>7</NO.P><TXT>Articolul 5 din capitolul 47 al IL, astfel cum a fost modificat prin Legea 2003:1206 (lagen om ändring i inkomstskattelagen 1999:1229), figurează în acelaşi capitol în partea intitulată <QUOT.START ID="QS0006" REF.END="QE0006" CODE="201E"/>Locuinţă dobândită în schimb<QUOT.END ID="QE0006" REF.START="QS0006" CODE="201D"/> şi prevede următoarele:</TXT><P><QUOT.S LEVEL="1"><P><QUOT.START ID="QS0007" REF.END="QE0007" CODE="201E"/>Prin locuinţă dobândită în schimb se înţelege bunul situat în Suedia şi care, în momentul dobândirii sale, este constituit din:</P><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>o casă cu teren formând împreună o unitate locativa;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>o casă aflată pe terenul altei persoane;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>o casă amenajată pentru una sau două familii şi dispunând de un teren într-o unitate agricolă;</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>un teren pe care se construieşte o casă precum cele vizate la punctul 1 sau 3 sau</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>5.</NO.P><TXT>o locuinţă într-un ansamblu rezidenţial privat.<QUOT.END ID="QE0007" REF.START="QS0007" CODE="201D"/></TXT></NP></ITEM></LIST></QUOT.S></P></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-679"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Procedura precontencioasă</P></TI></TITLE><NP><NO.P>8</NO.P><TXT>Considerând că dispoziţiile capitolului 47 din legea privind impozitul pe venit, în special cele cuprinse în articolele 2-5 ale acestui capitol, care subordonează amânarea impozitării câştigurilor de capital provenite din vânzarea unui imobil privat cu destinaţie de locuinţă sau a unui drept locativ asupra unui imobil în coproprietate privată condiţiei ca locuinţa nou dobândită, numită <QUOT.START ID="QS0008" REF.END="QE0008" CODE="201E"/>locuinţă dobândită în schimb<QUOT.END ID="QE0008" REF.START="QS0008" CODE="201D"/>, să se situeze pe teritoriul suedez, încalcă obligaţiile ce îi revin Regatului Suediei în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE, 43 CE şi al articolului 56 alineatul (1) CE, precum şi al articolelor 28, 31 şi 40 din Acordul privind SEE, Comisia, prin scrisoarea din <DATE ISO="20040401">1 aprilie 2004</DATE>, a solicitat statului membru să îşi prezinte observaţiile în această privinţă.</TXT></NP><NP><NO.P>9</NO.P><TXT>Pe fond, autorităţile suedeze au recunoscut că regimul amânării impozitării, aşa cum acesta rezultă mai ales din aplicarea coroborată a dispoziţiilor articolelor 2-5 din capitolul 47 al IL, constituie un obstacol în calea liberei circulaţii a persoanelor şi a capitalurilor. Cu toate acestea, autorităţile suedeze au considerat că dispoziţiile în cauză sunt determinate de importante motive de interes general şi, mai precis, de necesitatea de a asigura coerenţa sistemului fiscal naţional.</TXT></NP><NP><NO.P>10</NO.P><TXT>Nefiind convinsă de argumentele invocate de autorităţile suedeze, Comisia a emis, la <DATE ISO="20050705">5 iulie 2005</DATE>, un aviz motivat în care, pe de o parte, îşi reafirmă opinia că dispoziţiile în cauză din capitolul 47 al IL încalcă libera circulaţie a persoanelor, precum şi a capitalurilor şi, pe de altă parte, invită Regatul Suediei să adopte măsurile necesare pentru a se conforma acestui aviz în termen de două luni de la notificare.</TXT></NP><NP><NO.P>11</NO.P><TXT>întrucât, prin răspunsul la avizul motivat, autorităţile suedeze şi-au menţinut pe fond poziţia conform căreia dispoziţiile în cauză din capitolul 47 al IL erau motivate de necesitatea de a asigura coerenţa sistemului fiscal naţional, Comisia a decis să introducă prezenta acţiune.</TXT></NP></GR.SEQ><?PAGE NO="I-680"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la acţiune</P></TI></TITLE><NP><NO.P>12</NO.P><TXT>în prealabil, trebuie menţionat că, potrivit unei jurisprudente constante, deşi fiscalitatea directă este de competenţa statelor membre, acestea trebuie totuşi să o exercite în limitele dreptului comunitar (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="20040304">4 martie 2004</DATE> Comisia/Franţa, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="334/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-2229">C-334/02, Rec, p. I-2229, punctul 21</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea din <DATE ISO="20051213">13 decembrie 2005</DATE>, Marks &amp; Spencer, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="446/03" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-10837">C-446/03, Rec, p. I-10837, punctul 29</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>13</NO.P><TXT>Este necesar să se examineze dacă dispoziţiile capitolului 47 din IL şi, mai ales, dispoziţiile combinate ale articolelor 2-5 din acest capitol, constituie, aşa cum susţine Comisia, restricţii ale libertăţilor de circulaţie a persoanelor şi a capitalurilor prevăzute în articolele 18 CE, 39 CE, 43 CE şi în articolul 56 alineatul (1) CE, precum şi în articolele 28, 31 şi 40 din Acordul privind SEE.</TXT></NP><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la libera circulaţie a persoanelor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>14</NO.P><TXT>în legătură cu acest motiv, Comisia susţine în primul rând că Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE şi 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>15</NO.P><TXT>Articolul 18 CE, care prevede în general dreptul oricărui cetăţean al Uniunii la libera circulaţie şi la şedere pe teritoriul statelor membre, îşi găseşte în mod special aplicarea în articolul 43 CE, în ceea ce priveşte libertatea de stabilire, şi în articolul 39 CE, în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor (hotărârea din <DATE ISO="20061026">26 octombrie 2006</DATE>, Comisia/Portugalia, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-345/05" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-10633">C-345/05, Rec, p. I-10633, punctul 13</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><?PAGE NO="I-681"?><NP><NO.P>16</NO.P><TXT>în consecinţă, este necesar să se determine dacă articolele 39 CE şi 43 CE se opun unei reglementări naţionale precum cea reprezentată de dispoziţiile în litigiu din capitolul 47 din IL.</TXT></NP><NP><NO.P>17</NO.P><TXT>Ansamblul dispoziţiilor Tratatului CE referitoare la libera circulaţie a persoanelor urmăreşte facilitarea exercitării de activităţi profesionale de orice natură de către resortisanţii comunitari, pe întreg teritoriul Comunităţii, şi se opune adoptării măsurilor care i-ar putea defavoriza atunci când doresc să exercite o activitate economică pe teritoriul unui alt stat membru (a se vedea hotărârea din <DATE ISO="20050915">15 septembrie 2005</DATE>, Comisia/Danemarca, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-464/02" YEAR="2005" PAGE.ECR="I-7929">C-464/02, Rec, p. I-7929, punctul 34</REF.DOC.ECR> şi jurisprudenţa citată).</TXT></NP><NP><NO.P>18</NO.P><TXT>Prin urmare, dispoziţiile care împiedică sau descurajează un resortisant al unui stat membru să părăsească statul său de origine pentru a-şi exercita dreptul la liberă circulaţie reprezintă obstacole în calea acestei libertăţi, chiar dacă se aplică indiferent de naţionalitatea acestor lucrători (hotărârea din <DATE ISO="20031113">13 noiembrie 2003</DATE>, Schilling şi Fleck-Schilling, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-209/01" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-13389">C-209/01, Rec, p. I-13389, punctul 25</REF.DOC.ECR>, precum şi hotărârea Comisia/Danemarca, citată anterior, punctul 35).</TXT></NP><NP><NO.P>19</NO.P><TXT>Din jurisprudenţa Curţii rezultă că, deşi dispoziţiile privind libera circulaţie a lucrătorilor, astfel cum sunt formulate, urmăresc în special să garanteze că statul membru de primire acordă resortisanţilor celorlalte state membre acelaşi tratament ca şi propriilor resortisanţi, în acelaşi timp, acestea nu permit ca statul de origine să stânjenească acceptarea sau exercitarea unei activităţi profesionale de către unul dintre resortisanţii săi într-un alt stat membru (hotărârea din <DATE ISO="20021212">12 decembrie 2002</DATE>, De Groot, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-385/00" YEAR="2002" PAGE.ECR="I-11819">C-385/00, Rec, p. I-11819, punctul 79</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>20</NO.P><TXT>Aceeaşi este situaţia şi în privinţa dispoziţiilor referitoare la libertatea de stabilire. De fapt, conform jurisprudenţei citate anterior, chiar dacă din felul în care sunt formulate rezultă că aceste dispoziţii urmăresc să garanteze că statul membru de<?PAGE NO="I-682"?> destinaţie acordă resortisanţilor celorlalte state membre acelaşi tratament ca şi propriilor resortisanţi, acestea se opun în egală măsură ca statul de origine să împiedice stabilirea într-un alt stat membru a unuia dintre resortisanţii săi sau a unei societăţi constituite în conformitate cu legislaţia sa (hotărârea din <DATE ISO="20040311">11 martie 2004</DATE>, De Lasteyrie du Saillant, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="9/02" YEAR="2004" PAGE.ECR="I-2409">C-9/02, Rec, p. I-2409, punctul 42</REF.DOC.ECR>, şi hotărârea din <DATE ISO="20060223">23 februarie 2006</DATE>, Keller Holding, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="471/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-2107">C-471/04, Rec, p. I-2107, punctul 30</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>21</NO.P><TXT>în speţă, chiar dacă dispoziţiile în litigiu din capitolul 47 al IL nu interzic unui contribuabil plătitor de impozit pe venit în Suedia să exercite o activitate profesională într-un alt stat membru sau, în general, să îşi exercite dreptul de stabilire, aceste dispoziţii pot totuşi restrânge exerciţiul acestor drepturi prin faptul că au, cel puţin, un efect descurajant asupra contribuabililor care intenţionează să îşi vândă bunurile imobile pentru a se instala în alt stat membru decât Regatul Suediei.</TXT></NP><NP><NO.P>22</NO.P><TXT>De fapt, este neîndoielnic că acel contribuabil care decide să vândă un imobil cu destinaţie de locuinţă aflat în proprietatea sa în Suedia pentru a-şi transfera domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru şi a achiziţiona un nou imobil în care urmează să locuiască este supus, în exercitarea drepturilor conferite prin articolele 39 CE şi 43 CE, unui tratament fiscal dezavantajos în raport cu cel de care beneficiază o persoană care îşi menţine domiciliul în Suedia.</TXT></NP><NP><NO.P>23</NO.P><TXT>în consecinţă, această diferenţă de tratament privind amânarea impozitării câştigurilor de capital realizate, susceptibilă de a afecta patrimoniul contribuabilului ce intenţionează să îşi transfere domiciliul în afara Suediei, este de natură a-1 determina să renunţe la un asemenea transfer.</TXT></NP><NP><NO.P>24</NO.P><TXT>Prin urmare, subordonând posibilitatea de a beneficia de amânarea impozitării câştigurilor de capital provenite din vânzarea unei locuinţe private sau a unui apartament în coproprietate privată condiţiei ca noua locuinţă să se situeze pe teritoriul suedez, dispoziţiile combinate ale capitolului 47 din IL, şi în special<?PAGE NO="I-683"?> articolele 2-5 din acest capitol, pot aduce atingere liberei circulaţii a lucrătorilor, precum şi libertăţii de stabilire, aşa cum acestea sunt garantate de articolele 39 CE şi 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>25</NO.P><TXT>Cu toate acestea, rezultă dintr-o jurisprudenţă constantă că măsurile naţionale susceptibile să îngreuneze sau să facă mai puţin atractivă exercitarea libertăţilor fundamentale garantate de tratat pot fi totuşi admise, cu condiţia ca ele să urmărească un obiectiv de interes general, să fie de natură să asigure realizarea acestuia şi să nu depăşească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit (hotărârea De Lasteyrie du Saillant, citată anterior, punctul 49, şi hotărârea din <DATE ISO="20060907">7 septembrie 2006</DATE>, N, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="C-470/04" YEAR="2006" PAGE.ECR="I-7409">C-470/04, Rec, p. I-7409, punctul 40</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>26</NO.P><TXT>în plus, dacă s-a admis de către Curte că necesitatea de a menţine coerenţa unui regim fiscal poate justifica o restricţie a exerciţiului libertăţilor fundamentale garantate de tratat, pentru ca un argument întemeiat pe o astfel de justificare să poată fi acceptat, trebuie totuşi să fie stabilită existenţa unei legături directe între avantajul fiscal în cauză şi compensarea acestui avantaj printr-o taxă fiscală determinată (a se vedea în acest sens hotărârea Keller Holding, citată anterior, punctul 40 şi jurisprudenţă citată).</TXT></NP><NP><NO.P>27</NO.P><TXT>Cu toate acestea, în speţă, nu numai că Regatul Suediei nu prezintă în faţa Curţii niciun argument concret pentru a arăta că dispoziţiile în cauză din IL sunt justificate de necesitatea de a asigura coerenţa regimului fiscal în materie de amânare a impozitării câştigurilor de capital, dar, în plus, recunoaşte în memoriul în apărare neîndeplinirea obligaţiei ce i se reproşează. în această privinţă, acesta susţine că, pentru a se conforma obligaţiilor rezultate din dreptul comunitar, a dispus studierea unei reforme a regulilor complexe privind amânarea impozitării.</TXT></NP><NP><NO.P>28</NO.P><TXT>Conform jurisprudenţei, trebuie menţionat că existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor trebuie apreciată în funcţie de situaţia prezentă în statul membru la<?PAGE NO="I-684"?> sfârşitul perioadei figurând în avizul motivat şi că schimbările intervenite ulterior nu pot fi luate în considerare de către Curte (a se vedea în special hotărârea din <DATE ISO="20031016">16 octombrie 2003</DATE>, Comisia/Irlanda, <REF.DOC.ECR EDITION="GEN" NO.CASE="388/02" YEAR="2003" PAGE.ECR="I-12173">C-388/02, Rec, p. I-12173, punctul 6</REF.DOC.ECR>).</TXT></NP><NP><NO.P>29</NO.P><TXT>în aceste condiţii, se impune a se constata că dispoziţiile în litigiu din capitolul 47 al IL sunt contrare articolelor 39 CE şi 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>30</NO.P><TXT>Pe de altă parte, în privinţa persoanelor inactive din punct de vedere economic, în temeiul aceloraşi argumente, se impune aceeaşi concluzie şi în ceea ce priveşte motivul referitor la articolul 18 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>31</NO.P><TXT>în al doilea rând, Comisia susţine că Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin în temeiul articolelor 28 şi 31 din Acordul privind SEE referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor şi, respectiv, la libertatea de stabilire.</TXT></NP><NP><NO.P>32</NO.P><TXT>Trebuie menţionat, în speţă, că regulile ce interzic restricţiile în calea libertăţii de circulaţie şi a libertăţii de stabilire prevăzute în articolele 28 şi 31 din Acordul privind SEE sunt, în fond, identice cu cele prevăzute la articolele 39 CE şi 43 CE.</TXT></NP><NP><NO.P>33</NO.P><TXT>Prin urmare, se impune a se constata că, în lumina concluziei ce figurează la punctul 29 din prezenta hotărâre, dispoziţiile în litigiu din capitolul 47 al IL contravin şi articolelor 28 şi 31 din acest acord.</TXT></NP><?PAGE NO="I-685"?><NP><NO.P>34</NO.P><TXT>În aceste condiţii, acţiunea Comisiei în ceea ce priveşte motivul referitor la încălcarea regulilor privind libertatea de circulaţie a persoanelor prevăzute de Acordul privind SEE trebuie considerată fondată.</TXT></NP><NP><NO.P>35</NO.P><TXT>în consecinţă, se impune constatarea că, prin adoptarea şi menţinerea în vigoare a dispoziţiilor fiscale, precum cele din capitolul 47 al IL, care subordonează posibilitatea de a beneficia de amânarea impozitării câştigurilor de capital provenite din vânzarea unui imobil privat cu destinaţie de locuinţă sau a unui drept locativ asupra unui imobil în coproprietate privată condiţiei ca şi locuinţa nou dobândită să se situeze pe teritoriul suedez, Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE şi 43 CE, precum şi al articolelor 28 şi 31 din Acordul privind SEE.</TXT></NP></GR.SEQ><GR.SEQ LEVEL="3"><TITLE><TI><P>Cu privire la libera circulaţie a capitalurilor</P></TI></TITLE><NP><NO.P>36</NO.P><TXT>Comisia a mai solicitat Curţii să constate că Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin în temeiul articolului 56 alineatul (1) CE şi al articolului 40 din Acordul privind SEE.</TXT></NP><NP><NO.P>37</NO.P><TXT>întrucât dispoziţiile tratatului şi ale Acordului privind SEE referitoare la libera circulaţie a persoanelor se opun reglementării în litigiu, nu este necesară examinarea separată a acestei reglementări în lumina articolului 56 alineatul (1) CE şi a articolului 40 din Acordul privind SEE referitoare la libera circulaţie a capitalurilor (hotărârea Comisia/Portugalia, citată anterior, punctul 45).</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><?PAGE NO="I-686"?><GR.SEQ LEVEL="2"><TITLE><TI><P>Cu privire la cheltuielile de judecată</P></TI></TITLE><NP><NO.P>38</NO.P><TXT>Potrivit articolului 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. întrucât Comisia a solicitat obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată, iar Regatul Suediei a căzut în pretenţii, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></GR.SEQ></GR.SEQ><JURISDICTION><INTRO><P>Pentru aceste motive, Curtea (Camera a opta) declară şi hotărăşte:</P></INTRO><LIST TYPE="ARAB"><ITEM><NP><NO.P>1)</NO.P><TXT>Prin adoptarea şi menţinerea în vigoare a dispoziţiilor fiscale precum cele din capitolul 47 din legea privind impozitul pe venit (1999:1229) [inkomstskattelagen (1999:1229)], care subordonează posibilitatea de a beneficia de amânarea impozitării câştigurilor de capital provenite din vânzarea unui imobil privat cu destinaţie de locuinţă sau a unui drept locativ asupra unui imobil în coproprietate privată condiţiei ca şi locuinţa nou achiziţionată să se situeze pe teritoriul suedez, Regatul Suediei nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin în temeiul articolelor 18 CE, 39 CE şi 43 CE, precum şi al articolelor 28 şi 31 din Acordul privind Spaţiul Economic European.</TXT></NP></ITEM><ITEM><NP><NO.P>2)</NO.P><TXT>Obligă Regatul Suediei la plata cheltuielilor de judecată.</TXT></NP></ITEM></LIST></JURISDICTION></CONTENTS.JUDGMENT><SIGNATURE.CASE><P>Semnături</P></SIGNATURE.CASE></JUDGMENT>