31978L0549

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 12 iunie 1978

privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la apărătorile de roți pentru autovehicule

(78/549/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât cerințele tehnice pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale se referă, inter alia, la apărătorile de roți pentru autovehicule;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întrucât este necesar, prin urmare, să fie adoptate aceleași prevederi de către toate statele membre, în completarea sau în locul reglementărilor actuale ale acestora pentru a facilita aplicarea, în cazul fiecărui tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE de tip care face obiectul Directivei 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la omologarea de tip a autovehiculelor și a remorcilor acestora (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 78/547/CEE (4);

întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele comportă o recunoaștere între statele membre a controalelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza cerințelor comune,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice autovehicul din categoria M1, definită în anexa 1 la Directiva 70/156/CEE, destinat circulației rutiere, având cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h.

Articolul 2

Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau a omologării naționale unui vehicul din motive legate de apărătorile de roți, dacă acestea sunt conforme specificațiilor prevăzute la anexa 1.

Articolul 3

Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea, înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea vehiculelor din motive legate de apărătorile de roți, dacă acestea sunt conforme specificațiilor prevăzute la anexa 1.

Articolul 4

Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexe la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.

Articolul 5

(1)   Statele membre pun în aplicare dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la notificarea sa și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre asigură comunicarea către Comisie a textelor principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 118, 16.5.1977, p. 29.

(2)  JO C 114, 11.5.1977, p. 6.

(3)  JO L 42, 23.2.1970, p. 1.

(4)  JO L 168, 26.6.1978, p. 39.

ANEXA I

1.   CERINȚE GENERALE

1.1.   Vehiculele trebuie să fie echipate cu apărători de roți (părți ale caroseriei, apărători de noroi etc.).

1.2.   Apărătorile de roți trebuie proiectate astfel încât să-i protejeze, în măsura posibilului, pe ceilalți participanți la trafic, împotriva proiectării în autovehicul a pietrelor, a noroiului, a particulelor de gheață, a zăpezii și a apei, în scopul de a reduce, pentru utilizatorii menționați anterior, pericolele datorate contactului cu roțile în mișcare.

2.   CERINȚE SPECIALE

Dacă vehiculul este în stare de funcționare (a se vedea anexa I la Directiva 70/156/CEE, punctul 2.6) și roțile sunt paralele cu axa longitudinală a vehiculului, acoperitoarele de roți trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

în partea delimitată de planurile radiale care constituie un unghi de 30° către înainte și 50° către înapoi cu centrul roții (a se vedea figura 1), lățimea totală (q) a acoperitoarelor de roți trebuie să fie cel puțin suficientă pentru a acoperi lățimea (b) a pneului, ținând cont de condițiile extreme ale combinației pneu/roată, așa cum sunt acestea specificate de producător și indicate la punctul 5.2 al documentului prevăzut la anexa II. În cazul roților duble, trebuie să fie luată în considerare lățimea totală (t) a ambelor pneuri.

2.1.1.1.   Pentru determinarea lățimilor prevăzute la punctul 2.1.1, nu sunt luate în considerare inscripțiile, decorațiunile, cordoanele sau nervurile de protecție ale laturilor pneurilor.

2.1.2.   Partea posterioară a acoperitoarelor de roți nu trebuie să depășească un plan orizontal situat la 150 milimetri deasupra axei de rotație a roților (distanță măsurată față de axa care trece prin centrul roților) și, de asemenea, punctul de intersecție a marginii elementului care acoperă roțile cu acest plan [punctul A al figurii 1] trebuie să se situeze în exteriorul planului longitudinal median al pneului sau, în cazul roților duble, în afara planului longitudinal median al pneului exterior.

Conturul și poziția acoperitoarelor de roți trebuie să fie astfel încât aceste acoperitoare să se afle cât mai aproape posibil de pneu și, în special, în interiorul părții delimitate de planurile radiale prevăzute la punctul 2.1.1; conturul și poziția trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

2.1.3.1.   proiecția – situată în planul axial vertical al pneului – adâncimii (p) marginilor exterioare ale acoperitoarelor de roți, măsurată în planul vertical longitudinal care trece prin centrul pneului, trebuie să fie de cel puțin 30 milimetri. Această adâncime (p) poate fi progresiv adusă la zero în planurile radiale prevăzute la punctul 2.1.1;

2.1.3.2.   distanța (c) dintre marginile limitele inferioare ale elementelor care acoperă roțile și axa care trece prin centrul roților nu trebuie să depășească 2r, „r” fiind raza statică a pneului.

2.1.4.   În cazul vehiculelor a căror suspensie este reglabilă în înălțime, condițiile menționate anterior trebuie îndeplinite în poziția normală de deplasare, specificată de constructorul vehiculului.

2.2.   Acoperitoarele de roți pot să fie formate din mai multe părți cu condiția să nu existe spații libere între acestea, nici în interiorul vreuneia dintre ele atunci când sunt asamblate.

2.3.   Elementele care acoperă roțile trebuie să fie solid fixate. Cu toate acestea, ele pot fi demontabile în totalitate sau în parte.

3.   UTILIZAREA DE LANȚURI

3.1.   Constructorul trebuie să certifice că vehiculul este proiectat astfel încât cel puțin un tip de lanțuri să poată fi utilizat pe cel puțin unul dintre tipurile de pneuri aprobate pentru roțile motoare ale acestui tip de vehicul. Constructorul trebuie să specifice o combinație lanț/pneu potrivită pentru vehicul și care să fie indicată la punctul 5.1 din certificatul prevăzut la anexa II.

4.   CEREREA DE OMOLOGARE CEE

4.1.   Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește acoperitoarele de roți este prezentată de către constructorul vehiculului sau de către reprezentantul acestuia.

Aceasta este însoțită de documentele menționate, în trei exemplare, și de următoarele indicații:

4.3.   Serviciului tehnic care răspunde de testele de omologare trebuie să-i fie prezentat un vehicul reprezentativ pentru tipul de vehicul care urmează să fie omologat.

ANEXA II

MODEL