<!DOCTYPE html PUBLIC "yes" "xhtml1-strict.dtd">
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<!--GENDOC2XHTML # converter_version: 1.2.15-->
  <head>
    <title>2026-05-202605C121202401980-00-TRA-DOC-RO-CONCL-C-0198-24-202510870-07_00</title>
    <meta content="text/html; charset=utf-8" http-equiv="Content-Type"/>
    <meta content="true" name="ParExtraits_2021"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGeneratedDate"/>
    <meta content="0" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ContentBits"/>
    <meta content="Commission Use" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Name"/>
    <meta content="ro-RO" name="Gendoc_Lang"/>
    <meta content="" name="Gendoc_GenerationDate"/>
    <meta content="" name="IsFlattened"/>
    <meta content="1" name="NumProc"/>
    <meta content="Final" name="Gendoc_EditionType"/>
    <meta content="0001" name="Gendoc_CaseNumberSuite"/>
    <meta content="18/05/2026 23:19:53" name="Gendoc_LastVerificationDate"/>
    <meta content="" name="Gendoc_ProcedureNumber"/>
    <meta content="ro" name="Gendoc_LangCode"/>
    <meta content="CNC" name="TypeDoc"/>
    <meta content="HawYBaKc+cmTOmZqiy+RpAIXRgywy1Q4jobADtNk+PIjCymQPXfhyElF0KMOCI5Huwhwqtk08qtbUs2DK5AwT8XzS1EfNgjLP4plHCEm8DDkZo93HnaYaOueqh2F6uVxg5RabSIQE+BVaONiwasP5IeIZD8kSp+3mVfqYs//N7w=" name="GenDocUID"/>
    <meta content="P" name="TypeProc"/>
    <meta content="" name="CreateCustomParts"/>
    <meta content="OK" name="ReadyToPublish"/>
    <meta content="ancm" name="Gendoc_User"/>
    <meta content="10, 3, 0, 1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Tag"/>
    <meta content="" name="EP_Mode"/>
    <meta content="" name="Gendoc_DGTGenerated"/>
    <meta content="" name="Gendoc_Vademecum"/>
    <meta content="true" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Enabled"/>
    <meta content="69d7fd21-7b05-4948-820d-60d901e5de6c" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_ActionId"/>
    <meta content="0198" name="NumeroOrdre"/>
    <meta content="2024" name="Annee"/>
    <meta content="P" name="Gendoc_ProcedureType"/>
    <meta content="" name="EP_Version"/>
    <meta content="RO" name="Langue"/>
    <meta content="ancm" name="Gendoc_DGTGeneratedUser"/>
    <meta content="b24c8b06-522c-46fe-9080-70926f8dddb1" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SiteId"/>
    <meta content="FAST_document_go_ok" name="Gendoc_LastVerificationStatus"/>
    <meta content="CNC_C" name="Gendoc_GendocTemplateType"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlockFlatP"/>
    <meta content="GenDoc 12-11-25 12:46:57" name="Created"/>
    <meta content="" name="Canevas3_Vademecum"/>
    <meta content="2025-11-20T11:51:55Z" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_SetDate"/>
    <meta content="TRUE" name="WithoutAuthorBlock"/>
    <meta content="" name="Gendoc_CaseYear"/>
    <meta content="false" name="Generation_In_Progress"/>
    <meta content="C" name="Juridiction"/>
    <meta content="d15c9f52cf1941fd91a43aba2b33585f" name="DocumentIdentifier"/>
    <meta content="0198" name="Gendoc_CaseNumber"/>
    <meta content="ImportedWithoutSource" name="SdlIdentifier"/>
    <meta content="RP" name="NatureAff"/>
    <meta content="RP" name="Gendoc_CaseNature"/>
    <meta content="0001" name="NumSuite"/>
    <meta content="C" name="Gendoc_Juridiction"/>
    <meta content="Standard" name="MSIP_Label_6bd9ddd1-4d20-43f6-abfa-fc3c07406f94_Method"/>
  </head>
  <body>
    <div style="header">
      <div id="rId24" style="first"/>
      <div id="rId20" style="even">Concluziile domnului Emiliou – Cauza C‑198/24</div>
      <div id="rId21" style="default">Mr Green</div>
    </div>
    <p class="C36Centre" id="para-1" title="page-1">
      CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-2" title="page-1">
      DOMNUL NICHOLAS EMILIOU
    </p>
    <p class="C36Centre" id="para-3" title="page-1">
      prezentate la 30 octombrie 2025 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-1" href="#t-1">1</a>
</span>)
      
    </p>
    <p class="C38Centregrasgrandespacement" id="para-4" title="page-1">
      Cauza C‑198/24
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-5" title="page-1">
      TQ
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-6" title="page-1">
      împotriva
    </p>
    <p class="C37Centregras" id="para-7" title="page-1">
      Mr Green Limited
    </p>
    <p class="C39Centreespacement" id="para-8" title="page-1">
      [cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena, Austria)]
    </p>
    <p class="C71Indicateur" id="para-9" title="page-1">
      „Trimitere preliminară – Cooperarea judiciară în materie civilă și comercială – Recuperarea transfrontalieră a datoriilor – Procedură pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare – Regulamentul (UE) nr. 655/2014 – Natura ex parte a procedurilor de emitere a unei ordonanțe asigurătorii – Articolul 11 – Consecințele unei cereri de decizie preliminară formulate în cursul acestei proceduri – Condițiile pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii – Articolul 7 – Periculum in mora – Riscul real ca, în lipsa unei ordonanțe asigurătorii, executarea ulterioară a creanței creditorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil – Elemente care pot fi luate în considerare la aprecierea acestei condiții”
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-10" title="page-2">
      
        <br/>
      
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">I.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Introducere</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena, Austria) face parte dintr‑o serie de cauze (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-2" href="#t-2">2</a>
</span>) privind jocuri de noroc pe care le propun online societăți cu sediul în Malta. De obicei, site‑urile internet pe care acestea le gestionează nu doar că sunt accesibile din alte state membre, ci sunt și direcționate (prin denumirile acestor site‑uri internet, prin limbile utilizate în cadrul acestora, prin publicitate etc.) către alte state membre (inclusiv, în acest caz, Austria). Aceste societăți prestează servicii pe baza unor licențe de jocuri eliberate de autoritatea malteză pentru jocuri de noroc, în temeiul dreptului maltez. Cu toate acestea, ele nu dețin întotdeauna licențe eliberate de autoritățile statelor membre vizate pe baza cărora să ofere astfel de jocuri pe teritoriul lor, astfel cum impun normele privind jocurile de noroc ale statelor respective.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Un număr semnificativ de consumatori din acele state membre vizate participă la astfel de jocuri de noroc online și mulți dintre ei pierd astfel sume considerabile de bani. În ultimii ani, astfel de jucători au încercat să își recupereze pierderile prin introducerea unor acțiuni civile în fața instanțelor (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-3" href="#t-3">3</a>
</span>) locale împotriva societăților malteze de jocuri de noroc. În mod obișnuit, se susține că (i) consumatorul a pariat și a pierdut mize la jocuri de noroc în temeiul unui contract de jocuri de noroc încheiat cu una dintre aceste societăți; (ii) întrucât societatea în discuție nu deținea o licență eliberată de autoritățile statului membru vizat, jocurile de noroc oferite erau ilegale și, prin urmare, respectivul contract era nul și neavenit în temeiul dreptului contractelor locale; (iii) în consecință, societatea este obligată să returneze aceste mize în temeiul normelor privind îmbogățirea fără justă cauză. Se pare că mii de astfel de acțiuni au fost examinate sau sunt în curs de examinare în Austria și în Germania. De asemenea, se pare că până în prezent, în majoritatea cazurilor, instanțele au admis acțiunile.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">3.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Nu este de mirare faptul că societățile malteze de jocuri de noroc contestă aceste acțiuni în restituire. Se pare că ele refuză de asemenea să se conformeze hotărârilor pronunțate împotriva lor de instanțele locale ale consumatorilor, considerând că aceste decizii sunt vădit eronate. Aceste societăți susțin că, în măsura în care serviciile lor sunt prestate în temeiul unor autorizații de jocuri malteze – care autorizează în mod frecvent oferirea de jocuri de noroc atât în Malta, cât și din Malta –, au dreptul să ofere astfel de servicii în toată Uniunea Europeană, în conformitate cu libertatea consacrată la articolul 56 TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">4.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Potrivit acestor societăți, atunci când statele membre vizate aplică normele lor în materie de jocuri de noroc și cerințele lor în materie de licențe pentru motive de protecție a jucătorilor (cum ar fi prevenirea fraudei, a dependenței și alte preocupări conexe), aceste state restrâng în mod nejustificat și/sau disproporționat libertatea lor de a presta servicii. Aceleași societăți susțin că normele malteze privind jocurile de noroc și supravegherea exercitată de către autoritatea malteză pentru jocuri de noroc oferă o protecție adecvată jucătorilor – o considerație importantă pe care instanțele locale nu o au în vedere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">5.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Societățile malteze de jocuri de noroc au primit sprijin din partea legiuitorului maltez în această privință. Considerând că statele membre vizate împiedică libertatea acestor societăți de a presta servicii în temeiul articolului 56 TFUE și că „politica publică pe care Malta o urmează de multă vreme de a încuraja stabilirea în Malta a operatorilor de jocuri de noroc care oferă servicii locale și transfrontaliere în conformitate cu legislația locală, în efortul de a încuraja întreprinderile private potrivit articolului 18 din Constituția Maltei” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-4" href="#t-4">4</a>
</span>), la 12 iunie 2023, legislativul a adoptat Bill 55 (Proiectul de lege 55), care a introdus un nou articol 56 A în Maltese Gaming Act (Legea malteză privind jocurile de noroc) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-5" href="#t-5">5</a>
</span>). Articolul respectiv stabilește în esență că orice acțiune care pune în discuție legalitatea serviciilor prestate de societățile malteze în temeiul unei licențe malteze pentru jocuri de noroc trebuie considerată inadmisibilă de către instanțele malteze. În plus, acesta stipulează că nicio hotărâre străină prin care este admisă o astfel de acțiune nu va fi nici recunoscută, nici executată în Malta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">6.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În acest context, prezenta cerere privește problema specifică dacă un jucător care invocă o asemenea creanță de restituire împotriva unei societăți malteze de jocuri de noroc poate obține executarea sa în viitor în temeiul ordonanței asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare (denumită în continuare „ordonanța asigurătorie” sau „ordonanța”) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 655/2014 (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-6" href="#t-6">6</a>
</span>). Această măsură provizorie vizează fondurile pe care se presupune că le deține societatea în conturi bancare din mai multe state membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">7.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În această privință, instanța de trimitere urmărește să obțină clarificări cu privire la una dintre condițiile pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii [prevăzută la articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014], și anume obligația solicitantului de a demonstra că „se impune de urgență” o astfel de măsură (o condiție denumită în mod obișnuit „periculum in mora”, pe care Curtea nu a examinat‑o niciodată până în prezent). Instanța de trimitere ridică problema tipului de probă pe care un creditor care solicită o astfel de măsură trebuie să o prezinte în această privință. Printre alte aspecte, instanța de trimitere solicită să se clarifice dacă condițiile de emitere a unei ordonanțe asigurătorii trebuie să se limiteze exclusiv la elementele de probă care demonstrează intenția subiectivă a debitorului de a împiedica executarea creanței – precum acte de risipire, de ascundere sau de înstrăinare a activelor – sau dacă, în cadrul acestei evaluări, pot fi luați în considerare și factori obiectivi, inclusiv intervenții ale legislativului național, astfel cum au fost exemplificate în prezenta cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">II.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cadrul juridic</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Regulamentul nr. 655/2014</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">8.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ordonanța asigurătorie este o măsură asigurătorie de „înghețare”. Mai precis, în temeiul articolelor 2 și 5 din Regulamentul nr. 655/2014, o astfel de măsură poate fi solicitată, în „cauze transfrontaliere”, de o persoană [denumită „creditor” în Regulamentul (UE) nr. 655/2014] care invocă o „creanță pecuniară” în „materie civilă și comercială” împotriva unei alte persoane (denumită în continuare „debitor”), fie înaintea inițierii unei proceduri pe fond, fie pe durata procedurii, fie după obținerea unei hotărâri judecătorești (sau a unei tranzacții judiciare sau a unui act autentic) care să impună debitorului să plătească. Ordonanța poate fi emisă de instanța competentă de a se pronunța pe fond sau de instanța care a pronunțat hotărârea pe fond (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-7" href="#t-7">7</a>
</span>). În momentul emiterii, ordonanța impune instituției sau instituțiilor financiare în cauză obligația de a „indisponibiliza” fondurile deținute în unul sau mai multe conturi bancare situate pe teritoriul unui alt stat membru, interzicând astfel debitorului – sau oricărei persoane împuternicite în această privință – să dispună, să transfere sau să greveze aceste active în orice alt mod, cu scopul de a asigura disponibilitatea acestora pentru recuperarea creanței subiacente de către creditor într‑o etapă ulterioară (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-8" href="#t-8">8</a>
</span>). Pentru a asigura punerea sa rapidă în aplicare, o ordonanță asigurătorie este executorie în mod automat (și fără excepție) în statul membru în care contul (conturile) vizat(e) este (sunt) deținut(e) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-9" href="#t-9">9</a>
</span>). Această acțiune prevăzută de dreptul Uniunii vizează îmbunătățirea eficacității executării transfrontaliere a hotărârilor judecătorești, favorizând astfel funcționarea pieței interne și garantând creditorilor un „acces efectiv la justiție” în Uniune (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-10" href="#t-10">10</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">9.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Regulamentul nr. 655/2014 prevede norme uniforme care reglementează diferitele aspecte legate de „nașterea”, „viața” și „stingerea” unei astfel de ordonanțe asigurătorii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-11" href="#t-11">11</a>
</span>). În special, articolul 7 din acest regulament prevede condiții de fond pentru emiterea unei astfel de ordonanțe. Acesta stipulează, la alineatul (1), că „[i]nstanța emite ordonanța asigurătorie atunci când creditorul a prezentat probe suficiente pentru a convinge instanța că se impune de urgență o măsură asigurătorie sub forma unei ordonanțe asigurătorii, deoarece există un risc real ca, în lipsa unei astfel de măsuri, executarea ulterioară a creanței creditorului împotriva debitorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">III.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Situația de fapt, procedura națională și întrebarea adresată</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">10.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mr Green Limited (denumită în continuare „Mr Green”) oferă jocuri de noroc online prin intermediul site‑ului www.mrgreen.com (printre altele) în Austria, de la sediul său social din Malta. Această societate deține o licență de jocuri de noroc eliberată de autoritatea malteză pentru jocuri de noroc (MGA) în temeiul legii malteze. Totuși, aceasta nu dispune de o autorizație în temeiul Glücksspielgesetz (Legea austriacă privind jocurile de noroc).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">11.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Între 3 ianuarie 2017 și 25 aprilie 2019, TQ, un consumator cu reședința obișnuită în Viena (Austria), a participat la jocuri de noroc pe site‑ul web al Mr Green. În această perioadă, el a pariat și, în cele din urmă, a pierdut o sumă totală de 62 878 de euro.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">12.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ulterior, TQ a depus o acțiune în restituire împotriva Mr Green la Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena, Austria). TQ a susținut că, întrucât Mr Green nu deținea o licență în temeiul Legii austriece privind jocurile de noroc, contractul de joc subiacent este nul și neavenit, ceea ce implica obligația acestei societăți de a rambursa mizele pierdute.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">13.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin hotărârea din 2 decembrie 2021, instanța austriacă a admis această cerere și, în consecință, a obligat Mr Green la restituirea sumei de 62 878 de euro, majorată cu dobânzi, și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 21 februarie 2022, Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria) a respins apelul formulat de această societate. Ambele hotărâri au devenit definitive și executorii la 13 aprilie 2022.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">14.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">La 13 februarie 2024, TQ a introdus o cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii la Bezirksgericht Innere Stadt Wien (Tribunalul Districtual din Viena‑Centru, Austria) în legătură cu creanța admisă în aceste hotărâri, vizând conturi bancare pe care pretindea că le deține Mr Green în Irlanda, Luxemburg, Malta și Suedia.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">15.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În ceea ce privește cerința „periculum in mora” prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, TQ a susținut în esență că (i) Mr Green a încercat să împiedice procedurile de executare în Austria prin transferul de active în afara acestei jurisdicții, în special prin rezilierea – la o dată nespecificată înainte de 16 februarie 2021 – a relației contractuale pe care o întreținea cu Dimoco Europe GmbH, un prestator de servicii de plată la care Mr Green deținea un sold creditor și care, acționând în calitate de terț debitor, a continuat să satisfacă creanțele împotriva Mr Green până la începutul lunii februarie 2021; există un „risc real” (în sensul dispoziției menționate) ca Mr Green să ia măsuri similare în alte state membre și să transfere toate activele sale în Malta. Dacă aceasta ar fi situația, recuperarea creanței lui TQ ar fi „împiedicată sau îngreunată în mod considerabil” în sensul acestei dispoziții, dat fiind că (ii) articolul 56 A, introdus recent în Legea malteză privind jocurile de noroc, ar face ca executarea unor astfel de creanțe împotriva unei societăți malteze de jocuri de noroc să fie practic imposibilă în Malta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">16.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin ordonanța din 15 februarie 2024, Bezirksgericht Innere Stadt Wien (Tribunalul Districtual din Viena‑Centru) a respins cererea formulată de TQ pentru motivul că condiția „periculum in mora” prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 nu era îndeplinită. Mai precis, această instanță a considerat că nu se „impune[a] de urgență” o astfel de măsură, întrucât TQ a întârziat să formuleze cererea timp de doi ani după data la care hotărârile judecătorești pentru care urmărea să obțină măsuri asigurătorii deveniseră executorii; (i) în orice caz, acțiunile întreprinse de Mr Green în anul 2021 nu erau suficiente pentru a demonstra că există un „risc real” (în sensul acestei dispoziții) ca, în lipsa unei astfel de ordonanțe, executarea creanței TQ să fie „împiedicată sau îngreunată în mod considerabil” în anul 2024; și (ii) deși Prim’Awla tal‑Qorti Ċivili (Camera întâi a Tribunalului Civil, Malta) a refuzat executarea hotărârilor austriece întemeiate pe articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc, nu era clar dacă instanțele superioare s‑au pronunțat sau se vor pronunța în același mod.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">17.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">TQ a formulat o cale de atac împotriva acestei ordonanțe la Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena). Constatând că soluționarea acestei acțiuni depinde de interpretarea corectă a articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, această instanță a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-32" title="page-8">
      „Articolul 7 alineatul (1) din [Regulamentul nr. 655/2014] trebuie interpretat în sensul că nu trebuie să se țină seama de acțiunile debitorului întreprinse în urmă cu trei ani sau mai mult și nici de obstacolele la executarea hotărârii în statul membru al debitorului?”
    </p>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">18.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">TQ, Mr Green, guvernele belgian și maltez, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise. Aceleași părți interesate au fost reprezentate în cadrul ședinței care a avut loc la 19 iunie 2025.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">IV.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Analiză</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">19.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O cerere de emitere a unei ordonanțe asigurătorii precum cea formulată de TQ în fața instanțelor austriece este în mod clar admisibilă. În special, situația intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 655/2014. Astfel, TQ urmărește, prin intermediul cererii sale, să garanteze executarea silită a unei „creanțe[…] pecuniare în materie civilă și comercială” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-12" href="#t-12">12</a>
</span>) într‑o „cauz[ă] transfrontalieră” (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-13" href="#t-13">13</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">20.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, instanța de trimitere are îndoieli că o astfel de cerere poate fi considerată întemeiată în împrejurări precum cele din prezenta cauză. Astfel cum se arată în introducere, acest lucru depinde de aspectul dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii (prevăzute la articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014). Vom aborda, în secțiunea B, întrebarea acestei instanțe în această privință. Înainte de aceasta, vom aborda, în secțiunea A, o chestiune preliminară dezbătută în fața Curții referitoare la modalitatea optimă de a concilia procedura preliminară cu procedura prevăzută de Regulamentul nr. 655/2014.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">A.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la concilierea dintre procedura preliminară și procedura prevăzută de Regulamentul nr. 655/2014</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">21.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru ca măsurile de „înghețare” să fie eficiente, ele trebuie să includă un element de surpriză. Fondurile deținute în conturi bancare constituie active foarte volatile. Un debitor de rea‑credință, acționând în mod fraudulos, atunci când a fost informat în prealabil că contul său face obiectul unei astfel de măsuri, ar putea epuiza rapid fondurile vizate printr‑o simplă operațiune bancară electronică, înainte ca măsura să poată fi executată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">22.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pentru a garanta acest element de surpriză și, prin urmare, pentru a evita materializarea riscului descris mai sus, legiuitorul Uniunii a considerat că este esențial ca cererile de emitere a unei ordonanțe asigurătorii să fie soluționate (și, dacă este cazul, emise) de instanțele naționale în proceduri ex parte, exclusiv pe baza informațiilor și a probelor furnizate de creditor. În ceea ce privește această primă etapă a procedurii prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014 (denumită în continuare „faza de emitere”), articolul 11 din Regulamentul nr. 655/2014 prevede că „[d]ebitorul nu este notificat în legătură cu cererea de emitere […] și nici nu este audiat înainte de emiterea ordonanței”. Astfel, în temeiul articolelor 24 și 25 și al articolului 28 alineatul (1) din regulament, notificarea debitorului nu intervine decât după punerea în aplicare a ordonanței de către banca în cauză. Debitorul are apoi dreptul, în temeiul articolului 33 din regulamentul respectiv, să solicite revocarea ordonanței în fața instanței emitente și va fi ascultat în această a doua etapă a procedurii prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014 („etapa de revizuire”).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">23.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, în acest cadru, altfel bine conceput, apar provocări atunci când instanțele naționale precum Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena) sunt sesizate cu cereri de emitere a unei ordonanțe asigurătorii, dar au incertitudini în privința interpretării cerințelor prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014, inclusiv a condițiilor prevăzute la articolul 7 din acesta, și doresc să obțină clarificări din partea Curții cu privire la acest aspect prin intermediul procedurii preliminare prevăzute la articolul 267 TFUE.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">24.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pare perfect logic ca instanțele naționale să dorească, precum instanța de trimitere în speță, să obțină astfel de precizări în stadiul emiterii, înainte de a pronunța o hotărâre cu privire la emiterea ordonanței asigurătorii [cu atât mai mult cu cât au obligația, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, să examineze dacă aceste cerințe sunt îndeplinite în acest stadiu]. În plus, aceste instanțe sunt îndreptățite să solicite pronunțarea unei hotărâri preliminare într‑un asemenea stadiu (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-14" href="#t-14">14</a>
</span>). Problema este însă că inițierea unei proceduri preliminare în acest stadiu poate aduce atingere caracterului confidențial necesar al cererii de emitere a unei ordonanțe asigurătorii pendinte, ca o consecință involuntară a normelor de procedură care reglementează procedura preliminară în fața Curții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">25.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai precis, amintim că, în temeiul articolului 23 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), atunci când o cerere de decizie preliminară este formulată de o instanță națională, grefa Curții notifică „părțile din litigiul principal”. În plus, în temeiul articolului 23 al doilea paragraf din Statut și al articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, aceleași „părți” au dreptul de a prezenta observații în fața Curții. În ceea ce privește procedurile naționale referitoare la ordonanța asigurătorie în temeiul Regulamentului nr. 655/2014, termenul „părțile din litigiul principal” include în mod clar debitorul.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">26.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu privire la acest din urmă aspect, suntem conștienți că, în ceea ce privește procedurile la nivel național, în general, identitatea „părților din litigiul principal” este stabilită în raport cu normele de procedură naționale aplicabile și, în mod logic (întrucât este vorba despre o chestiune de drept național), de instanța de trimitere [astfel cum prevede articolul 97 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții] (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-15" href="#t-15">15</a>
</span>). Cu toate acestea, procedurile referitoare la ordonanța asigurătorie se caracterizează prin particularitatea de a fi reglementate în principal de normele de procedură uniforme stabilite în temeiul dreptului Uniunii în cadrul Regulamentului nr. 655/2014. Prin urmare, identificarea „părților” trebuie să fie stabilită în conformitate cu aceste norme. Dat fiind că aceste norme fac parte din dreptul Uniunii, revine Curții sarcina de a furniza o interpretare uniformă pentru a asigura coerența între statele membre (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-16" href="#t-16">16</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">27.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Dintr‑o interpretare sistematică a normelor în discuție rezultă că debitorul este, pur și simplu, pârâtul într‑o astfel de procedură, întrucât acesta este, potrivit definiției care figurează la articolul 4 punctul 7 din Regulamentul nr. 655/2014, persoana „împotriva căreia” creditorul încearcă să obțină o ordonanță asigurătorie. Faptul că debitorul nu trebuie să fie informat (sau audiat în cursul) fazei de emitere și că i se va permite să se apere numai în etapa revizuirii nu schimbă cu nimic acest fapt. Într‑adevăr, aceste două etape trebuie considerate ca părți integrante ale unui cadru procedural unic, și anume procedura prevăzută de Regulamentul nr. 655/2014, care implică în mod fundamental o relație în contradictoriu între creditor și debitor în ceea ce privește emiterea unei măsuri de protecție (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-17" href="#t-17">17</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">28.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe scurt, atunci când o cerere de decizie preliminară este formulată de o instanță națională în stadiul emiterii, debitorul trebuie să fie informat în mod normal de Curte cu privire la această cerere și i se permite să participe la procedura preliminară. Acest lucru implică în mod necesar descoperirea prematură de către debitor a cererii de emitere a unei ordonanțe asigurătorii care vizează conturile sale aflate pe rolul instanței naționale. De fapt, acest lucru s‑a întâmplat în cazul de față în privința Mr Green.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">29.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aceasta constituie, în opinia noastră, o situație regretabilă, întrucât reintroduce chiar riscul pe care legiuitorul a urmărit să îl atenueze la articolul 11 din Regulamentul nr. 655/2014 – și anume riscul ca debitorul să ascundă sau să risipească activele vizate înainte de executarea ordonanței. Creditorul care a depus cererea ar putea suferi un prejudiciu ireparabil ca urmare a acestui fapt, contrar dreptului său la o cale de atac eficientă în temeiul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Efectul util al sistemului instituit prin articolul 267 TFUE este de asemenea compromis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-18" href="#t-18">18</a>
</span>). Astfel, decizia preliminară pronunțată de Curte se poate dovedi, în definitiv, de o utilitate limitată pentru instanța națională în cauza respectivă, în special în cazul în care emiterea unei ordonanțe asigurătorii este considerată legitimă în raport cu această hotărâre, dar debitorul și‑a ascuns sau a risipit între timp bunurile, lipsind astfel aplicarea efectului său util.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">30.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O astfel de situație nu ar trebui să se repete în viitor. Trebuie găsită o soluție pragmatică care (i) să mențină dreptul instanțelor naționale de a formula cereri de decizie preliminară cu privire la cerințele prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014 (ceea ce este esențial și pentru a asigura aplicarea uniformă a acestui instrument în întreaga Uniune) și, în același timp, (ii) să mențină efectul util al Regulamentului nr. 655/2014 și interesele creditorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">31.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">O soluție posibilă ar putea implica (re)interpretarea de către Curte a articolului 23 din Statut și a articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură în sensul că, atunci când o instanță națională formulează o cerere de decizie preliminară privind Regulamentul nr. 655/2014 în cursul fazei de emitere, debitorul – deși în mod formal o „parte din litigiul principal” – nu ar trebui nici să fie informat cu privire la această cerere, și nici, a fortiori, să fie abilitat să prezinte observații Curții. Această abordare are o logică „simetrică”, care este atrăgătoare la prima vedere: „părțile” (precum debitorul) ar putea participa la procedura preliminară dacă și în măsura în care pot face acest lucru în procedura principală. Cu toate acestea, nu considerăm că o astfel de soluție este fezabilă sau adecvată.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">32.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În mod evident, acest aspect este contrar modului de redactare a articolului 23 din Statutul funcționarilor și a articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții, care conferă tuturor „părților” la o procedură națională dreptul de a li se notifica o cerere de decizie preliminară formulată în cursul acestei proceduri și de a prezenta observații Curții. Nu este prevăzută nicio derogare pentru cei care nu sunt informați cu privire la procedura principală și/sau care nu au dreptul de a se prezenta în fața instanței de trimitere (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-19" href="#t-19">19</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">33.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În plus, amintim că autorii articolului 23 din Statut și ai articolului 96 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de procedură al Curții au permis „părților din litigiul principal” să participe la procedura preliminară pentru a le garanta dreptul de a fi ascultate, în temeiul dreptului lor fundamental la un proces echitabil (protejat de articolul 47 din cartă). Astfel, interpretarea dreptului Uniunii furnizată de Curte ca răspuns la o cerere de decizie preliminară are în general o incidență importantă, chiar determinantă, asupra rezultatului procedurii naționale. O excepție pentru „părți” în situația debitorului în cursul fazei de emitere ar fi contestabilă în raport cu acest obiectiv.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">34.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Mai precis, în cadrul procedurilor de la nivel național privind ordonanța asigurătorie, dreptul debitorului de a fi ascultat este doar amânat (până după punerea în aplicare a ordonanței). Debitorul va avea în cele din urmă (în etapa revizuirii) posibilitatea de a convinge instanța națională că, în realitate, condițiile pentru emiterea ordonanței nu erau îndeplinite.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">35.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În schimb, în cazul în care instanța națională formulează o cerere de decizie preliminară în cursul fazei de emitere, iar debitorul nu este nici informat cu privire la această cerere, nici autorizat să prezinte observații Curții, aceasta din urmă va oferi o interpretare obligatorie a Regulamentului nr. 655/2014, care, cel mai probabil, va determina legalitatea ordonanței asigurătorii solicitate o dată pentru totdeauna, fără ca debitorul să aibă posibilitatea de a‑și prezenta punctul de vedere cu privire la acest aspect. Această interpretare va fi obligatorie pentru instanța națională pentru restul procedurii prevăzute de Regulamentul nr. 655/2014. În cazul în care această interpretare aduce atingere intereselor debitorului, el nu va avea cu adevărat posibilitatea de a pleda în favoarea unei interpretări diferite în fața instanței naționale sau a Curții în etapa revizuirii [cu excepția cazului puțin probabil în care instanța națională este convinsă să facă, în această etapă, o nouă trimitere preliminară cu privire la același(aceleași) aspect(e) de drept al Uniunii]. În această privință, dreptul debitorului de a fi ascultat va fi refuzat.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">36.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, o abordare preferabilă pentru instanțele naționale ar fi aceea de a nu formula cereri de decizie preliminară în etapa emiterii și, dacă este cazul, de a face acest lucru numai după eventuala punere în aplicare a ordonanței asigurătorii (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-20" href="#t-20">20</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">37.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În stadiul emiterii, o instanță națională nu este obligată să aibă certitudinea absolută că sunt îndeplinite pe deplin condițiile prevăzute în Regulamentul nr. 655/2014 pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii. În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 7 alineatul (1), de exemplu, astfel cum se va explica în secțiunea următoare, instanța ar trebui să emită ordonanța în cazul în care creditorul a prezentat suficiente probe care demonstrează existența unui risc real pentru executarea creanței sale. În această etapă nu este necesară o dovadă completă, iar un anumit grad de incertitudine poate persista. Același principiu se aplică interpretării acestei condiții: în cazul în care, în lumina jurisprudenței Curții referitoare la articolul 7 alineatul (1), interpretarea propusă de creditor pare întemeiată, iar condiția este, per ansamblu, îndeplinită, orice îndoială reziduală a instanței naționale cu privire la semnificația sa precisă ar trebui rezervată pentru o examinare ulterioară, iar ordonanța asigurătorie ar trebui să fie emisă (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-21" href="#t-21">21</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">38.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Într‑adevăr, decizia luată de instanța națională în stadiul emiterii nu este, în realitate, decât „provizorie”. De fapt, legalitatea ordonanței asigurătorii emise va fi reexaminată de aceeași instanță națională în etapa revizuirii. În acest stadiu, va avea loc o dezbatere aprofundată și în contradictoriu cu privire la aceste cerințe. Dacă această dezbatere confirmă îndoielile formulate de instanța națională, aceasta va avea posibilitatea de a adresa o cerere de decizie preliminară în această privință pentru a obține interpretarea definitivă a acestor cerințe. Numai ulterior instanța națională va adopta o decizie definitivă și completă cu privire la legalitatea ordonanței asigurătorii, dacă este cazul, în lumina interpretării furnizate de Curte.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">39.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Un contraargument ar putea fi acela că faza de revizuire a ordonanței asigurătorii nu este automată, ci are loc numai dacă debitorul solicită revocarea acestei măsuri în temeiul articolului 33 din Regulamentul nr. 655/2014. O instanță națională, în special o instanță care intră în domeniul de aplicare al articolului 267 al treilea paragraf TFUE și, prin urmare, este obligată să adreseze întrebări de drept al Uniunii, poate fi preocupată în mod legitim de faptul că, prin neformularea unei cereri de decizie preliminară în stadiul emiterii, riscă să fie privată de posibilitatea ulterioară de a face acest lucru, în cazul în care debitorul nu contestă ordonanța asigurătorie.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">40.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, trebuie remarcat, pe de o parte, că probabilitatea ca un debitor să nu solicite revocarea ordonanței este relativ scăzută. Înghețarea contului său bancar nu este, ca regulă generală, o măsură pe care debitorii tind să o ignore. În plus, în cazul în care se emite o ordonanță asigurătorie, hotărârea comunicată debitorului atrage atenția în mod expres asupra faptului că debitorul poate solicita revocarea. Mai mult, acest instrument facilitează în mod deosebit debitorului îndeplinirea acestei obligații. Revocarea poate fi solicitată în orice moment, utilizând un simplu formular standard (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-22" href="#t-22">22</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">41.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, în cazul improbabil în care o instanță națională are motive întemeiate de îngrijorare cu privire la potențiala pasivitate a debitorului, o aplicare prudentă și creativă a dispozițiilor Regulamentului nr. 655/2014 ar putea oferi o cale de atac procedurală eficientă. În special, articolul 35 alineatul (2) din acest regulament permite instanței emitente, atunci când dreptul său procedural național permite acest lucru, să revoce din oficiu ordonanța asigurătorie pe baza unor „circumstanțe modificate”. Această noțiune nu este nici definită, nici limitată în Regulamentul nr. 655/2014 și, în opinia noastră, este suficient de largă pentru a include situații în care Curtea, ulterior emiterii ordonanței, efectuează o interpretare a acestui regulament care are incidență asupra legalității măsurii adoptate. Prin urmare, instanța națională ar putea (i) să emită o ordonanță asigurătorie și apoi (ii) să formuleze o cerere de decizie preliminară în scopul controlului din oficiu al legalității ordonanței în temeiul articolului 35 alineatul (2) și (iii) să revoce sau să confirme această măsură în lumina răspunsului Curții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">42.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, soluția pe care o propunem poate avea drept consecință faptul că debitorul trebuie să suporte o perioadă îndelungată – care corespunde duratei procedurii preliminare – înghețarea contului său în temeiul unei ordonanțe asigurătorii care s‑ar putea întemeia, în definitiv, pe o interpretare a dreptului Uniunii considerată ulterior eronată. Totuși, Curtea ar putea să ia în considerare situația precară a debitorului și să acorde prioritate cererilor de decizie preliminară referitoare la Regulamentul nr. 655/2014. În plus, în cazul excepțional în care o ordonanță asigurătorie ar pune în pericol grav capacitatea debitorului de a‑și satisface nevoile de bază, Curtea ar putea recurge la procedura preliminară de urgență (PPU) sau, cel puțin, la procedura preliminară accelerată (PPA), care, prin diverse mijloace, reduce la doar câteva săptămâni durata procedurii în fața Curții.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">B.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">43.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Astfel cum s‑a arătat mai sus, articolul 7 din Regulamentul nr. 655/2014 conține condiții de fond pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii. Acestea variază după cum creditorul obținuse, la momentul introducerii cererii sale, un titlu executoriu care să oblige debitorul să plătească creanța subiacentă.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">44.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Atunci când, precum TQ, creditorul obținuse deja un astfel de titlu, se aplică numai articolul 7 alineatul (1). În temeiul acestei dispoziții, instanța sesizată „emite” ordonanța asigurătorie în cazul în care „creditorul a prezentat probe suficiente pentru a convinge instanța că se impune de urgență o [astfel de] măsură asigurătorie […] deoarece există un risc real ca, în lipsa unei astfel de măsuri, executarea ulterioară a creanței creditorului împotriva debitorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">45.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă „acțiunile debitorului întreprinse în urmă cu trei ani sau mai mult” și „impedimentele la executarea hotărârii în statul membru al debitorului” pot fi luate în considerare în acest context. Această întrebare oarecum specifică reflectă împrejurările invocate de TQ în susținerea cererii sale de emitere a unei ordonanțe asigurătorii, astfel cum au fost rezumate la punctul 15 de mai sus, și anume: (i) rezilierea de către Mr Green, în anul 2021, a unui contract cu un prestator de servicii de plată austriac (Dimoco Europe) și (ii) adoptarea de către legiuitorul maltez a articolului 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">46.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În opinia noastră, în loc să ofere un răspuns adaptat la un astfel de ansamblu specific de fapte, Curtea ar trebui să abordeze prezenta întrebare într‑un mod mai general, cu atât mai mult cu cât nu a interpretat anterior articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014. În consecință, astfel cum se arată în secțiunile următoare, considerăm că Curtea ar trebui să aducă precizări generale cu privire la: 1) sensul condiției prevăzute în această dispoziție și 2) la tipurile de probe pe care creditorul le poate prezenta pentru a demonstra că această condiție este îndeplinită. În acest context, ar trebui să se abordeze de asemenea potențiala relevanță a împrejurărilor menționate de instanța de trimitere în întrebarea sa. Furnizarea unui astfel de răspuns nu numai că va ajuta instanța de trimitere, ci va reduce și probabilitatea ca alte instanțe să formuleze cereri de decizii preliminare cu privire la articolul 7 alineatul (1) în cauze viitoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">1.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Necesitatea „urgenței” pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">47.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Vom începe cu ceea ce este evident. Din moment ce articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 nu face trimitere la legislațiile naționale ale statelor membre, această dispoziție trebuie să primească o interpretare autonomă care să garanteze aplicarea sa uniformă în întreaga Uniune.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">48.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După clarificarea acestui aspect, considerăm că, în lumina explicațiilor furnizate în decizia de trimitere și a dezbaterii în fața Curții, două aspecte interdependente – cruciale pentru funcționarea eficientă a sistemului instituit prin Regulamentul nr. 655/2014 – trebuie abordate în ceea ce privește interpretarea articolului 7 alineatul (1) din acest instrument.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">49.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, contrar ipotezei instanței de trimitere și susținerilor Mr Green și ale guvernului maltez, articolul 7 alineatul (1) nu impune două condiții distincte – și anume faptul că „se impune de urgență” emiterea unei ordonanțe asigurătorii și un „risc real” ca, în lipsa unei astfel de măsuri, executarea ulterioară a creanței creditorului să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil. Dimpotrivă, din modul de redactare a acestei dispoziții reiese în mod neechivoc că aceste noțiuni constituie două aspecte indisociabile ale unei singure condiții: creditorul trebuie să demonstreze că „se impune de urgență” luarea acestei măsuri „deoarece” (și anume, ca o consecință a faptului că) există un „risc real” pentru executarea ulterioară a creanței sale. În esență, acest lucru reflectă cerința de „periculum in mora” („pericol în caz de întârziere” sau „urgență”), care este comună multor căi de atac (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-23" href="#t-23">23</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">50.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Pe de altă parte, astfel cum presupune în mod întemeiat de data aceasta instanța de trimitere și după cum au susținut și părțile interesate care au prezentat observații în fața Curții (cu excepția guvernului belgian), „risc[ul] real” prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 trebuie înțeles în sensul că se raportează în esență la riscul ca debitorul să ia măsuri – precum risipirea, ascunderea sau distrugerea activelor ori înstrăinarea acestora sub valoarea lor – destinate să eludeze plata datoriei.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">51.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Desigur, textul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 este ambiguu cu privire la acest aspect. Astfel cum am arătat mai sus, aceasta se referă numai la un „risc real” ca executarea ulterioară a creanței creditorului „să fie împiedicată sau îngreunată în mod considerabil”. Luați în considerare în mod izolat, acești termeni vagi ar putea acoperi nu numai riscul ca un debitor (de rea‑credință) să ia măsuri pentru a eluda plata, ci și (astfel cum susține guvernul belgian) orice altă amenințare „reală” la adresa executării creanței (în măsura în care aceasta este „reală”), cum ar fi riscul ca un debitor (de bună‑credință) să devină insolvabil înainte de momentul executării, ca urmare a unei situații financiare deficitare sau a deteriorării situației financiare în cursul normal al activității sau ca urmare a faptului că debitorul are mai mulți creditori care trebuie să fie plătiți.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">52.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, considerentul (14) al Regulamentului nr. 655/2014 permite să se confirme că interpretarea mai restrictivă expusă la punctul 50 de mai sus reflectă intenția legiuitorului. Mai precis, al treilea paragraf al considerentului respectiv este redactat în sensul că o ordonanță asigurătorie este justificată numai în cazul în care, în absența unei astfel de măsuri, executarea sau recuperarea ulterioară a creanței creditorului ar putea fi împiedicată sau îngreunată în mod semnificativ „pentru că există un risc real ca, până la momentul când creditorul poate executa hotărârea judecătorească existentă sau una viitoare, debitorul să risipească, să ascundă sau să distrugă activele sale sau să le înstrăineze sub valoarea lor, într‑o măsură neobișnuită sau printr‑o acțiune neobișnuită”. Al patrulea paragraf confirmă această abordare, precizând că „simplul fapt că debitorul are mai mulți creditori” sau „simplul fapt că situația financiară a debitorului este deficitară sau în curs de deteriorare” nu constituie, în sine, motive suficiente pentru emiterea unei ordonanțe asigurătorii.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">53.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 655/2014 confirmă intenția legiuitorului în această privință. Inițial, ceea ce era atunci articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Propunerea de regulament de instituire a ordonanței asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare a Comisiei formula condiția „periculum in mora” în termeni generali, prevăzând că „este probabil ca, fără emiterea ordonanței, executarea ulterioară a unui titlu existent sau viitor împotriva pârâtului să fie împiedicată sau îngreunată în mod substanțial, inclusiv deoarece există riscul real ca pârâtul să retragă, să îndepărteze sau să ascundă activele deținute în contul (conturile) băncii care urmează să fie indisponibilizate”. În cadrul negocierilor din cadrul Consiliului, unele delegații și‑au exprimat sprijinul pentru menținerea acestei abordări generale; cu toate acestea, majoritatea delegațiilor au considerat că, având în vedere efectele potențial „draconice” ale unei ordonanțe asigurătorii asupra debitorului – în sensul că acesta restricționează sever dreptul fundamental al debitorului la proprietate și poate chiar paraliza activitatea sa economică –, trebuie să se găsească un „echilibru adecvat” între interesele creditorului și cele ale debitorului. În consecință, s‑a convenit că o astfel de măsură ar trebui acordată numai în cazul în care există un „risc real” ca debitorul să ia măsuri pentru a eluda plata (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-24" href="#t-24">24</a>
</span>). Condiția „periculum in mora” a fost formulată în consecință. Ca urmare a mai multor modificări ale articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, s‑a decis în cele din urmă ca (i) dispoziția în sine să rămână concisă, referindu‑se numai la existența unui „risc real” privind executarea, în timp ce (ii) „clarificări explicative specifice” cu privire la natura acestui risc să fie incluse într‑un considerent – care a devenit în cele din urmă considerentul (14) (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-25" href="#t-25">25</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">54.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se concluzioneze că articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 impune o condiție unică, care corespunde noțiunii tradiționale de periculum in mora. În lumina considerentului (14) al acestuia, dispoziția respectivă trebuie înțeleasă în sensul că condiția în cauză este îndeplinită atunci când creditorul a prezentat probe suficiente pentru a convinge instanța sesizată că se impune emiterea de urgență a unei ordonanțe asigurătorii, în măsura în care există un risc real ca, în cazul în care această măsură nu este luată, debitorul să risipească, să ascundă sau să distrugă activele sale sau să le înstrăineze sub valoarea lor până la momentul la care creditorul va putea executa o hotărâre judecătorească existentă sau viitoare, împiedicând în acest mod sau, cel puțin, îngreunând în mod considerabil executarea creanței creditorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">2.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Elemente care pot demonstra „urgența”</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">55.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">După cum se subliniază la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, creditorul are sarcina de a prezenta „probe suficiente” pentru a demonstra că, în cazul de față, există un „risc real” ca, în cazul în care nu se emite ordonanța asigurătorie solicitată, debitorul să risipească, să ascundă sau să distrugă activele sale sau să le înstrăineze sub valoarea lor până la momentul la care creditorul va putea executa o hotărâre judecătorească existentă sau viitoare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">56.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Sarcina probei care incumbă creditorului ar trebui totuși să respecte „echilibrul adecvat” menționat la punctul 53 de mai sus. Pe de o parte, contrar susținerilor guvernului maltez, creditorul nu poate fi obligat să furnizeze probe complete că debitorul intenționează să eludeze plata sau că încearcă în prezent să facă acest lucru. O astfel de cerință ar fi, în practică, adesea imposibil de îndeplinit și ar submina în mod semnificativ utilitatea Regulamentului nr. 655/2014. Pe de altă parte, pentru a evita emiterea unei ordonanțe asigurătorii împotriva unui debitor care nu are intenția de a eluda plata, cererea creditorului nu se poate întemeia nici pe simple presupuneri sau afirmații generale. În opinia noastră, abordarea „echilibrată” constă în a impune creditorului să prezinte indicii concrete care să conducă la o probabilitate rezonabilă ca, în cazul în care nu se emite ordonanța, debitorul să risipească, să ascundă sau să distrugă activele sale sau să le înstrăineze sub valoarea lor până la momentul la care pot fi luate măsurile de executare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">57.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Al patrulea paragraf din considerentul (14) al Regulamentului nr. 655/2014 stabilește o listă de circumstanțe care pot constitui astfel de indicii. În mod logic, această listă se referă în special la actele debitorului privind activele sale care par „neobișnuite”, cu alte cuvinte lipsite de justificare economică sau comercială – de exemplu, „retragerile din conturi și cheltuieli” ale debitorului care nu par a fi necesare „pentru a susține cursul normal al afacerii sale sau cheltuielile familiale recurente”. Un astfel de comportament poate da naștere unei suspiciuni rezonabile că debitorul ia efectiv măsuri pentru a‑și ascunde sau epuiza bunurile. Această listă va fi analizată în detaliu în continuare. Pentru moment, este suficient să se constate că, după cum indică expresia „de exemplu” utilizată la acest paragraf, lista nu este exhaustivă, ci pur exemplificativă. După cum observă Comisia în mod întemeiat, orice element care, fie luat în mod individual, fie în coroborare cu alte elemente, are capacitatea de a indica un „risc real” ca debitorul să încerce să eludeze plata poate constitui o probă relevantă. În plus, astfel cum se clarifică în continuare la același paragraf al acestui considerent, instanțele naționale sunt obligate să efectueze, de la caz la caz, o „evaluare globală” a tuturor circumstanțelor invocate de creditori în această privință.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">58.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În cauza principală, nu Curtea, ci instanța de trimitere trebuie să efectueze o astfel de „evaluare globală”, pe baza probelor prezentate de TQ în sprijinul cererii sale. Totuși, întrucât prezenta cauză este prima care se referă la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014, trebuie să se furnizeze instanței de trimitere toate elementele de interpretare a dreptului Uniunii care ar putea fi utile pentru această apreciere.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">59.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Vom începe cu împrejurarea cea mai frapantă invocată de TQ, și anume adoptarea de către legiuitorul maltez a articolului 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc – ceea ce instanța de trimitere numește, în întrebarea sa, „impedimente[…] la executarea hotărârii în statul membru al debitorului”. Contrar celor susținute de Mr Green și de guvernul maltez, acest element este, în opinia noastră, în mod vădit relevant în cadrul „evaluării globale” pe care trebuie să o realizeze instanța de trimitere, pentru motivele expuse în continuare.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">60.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Ca regulă generală, simplul fapt că debitorul deține active numai într‑un alt stat membru decât cel al instanței care a emis titlul creditorului sau că debitorul ar fi putut să își transfere – sau este în proces de a‑și transfera – activele dintr‑un stat membru în altul nu este suficient în sine pentru a stabili existența unui „risc real” pentru recuperarea creanței creditorului. Într‑adevăr, indiferent de intențiile debitorului în această privință, el nu poate, de obicei, să eludeze plata datoriilor sale în acest mod. Astfel, creditorul poate, în principiu, să execute acel titlu în acel alt stat membru, aproape la fel de ușor ca în statul membru de origine, în temeiul mecanismelor prevăzute de Regulamentul Bruxelles I bis (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-26" href="#t-26">26</a>
</span>). În temeiul normelor prevăzute de regulamentul menționat și în conformitate cu principiul încrederii reciproce pe care se întemeiază, o hotărâre judecătorească sau un act autentic emis într‑un stat membru este, în principiu, executoriu de plin drept în toate celelalte state membre.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">61.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Totuși, după cum susțin guvernul belgian și Comisia, situația este diferită atunci când un stat membru adoptă un act normativ (în speță, articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc) care obligă instanțele sale să nu recunoască forța executorie pe teritoriul său a unor hotărâri străine precum cea de admitere a creanței creditorului.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">62.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Aspectul dacă articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc este compatibil cu Regulamentul Bruxelles I bis – o chestiune care a dat naștere unei dezbateri semnificative în fața Curții – este lipsit de relevanță pentru prezenta analiză (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-27" href="#t-27">27</a>
</span>). Ceea ce este relevant este faptul că, în prezent, Prim’Awla tal‑Qorti Ċivili (Camera întâi a Tribunalului Civil) pare să respecte această dispoziție. În acest moment, ar fi pendinte mai multe căi de atac împotriva hotărârilor acestei instanțe în fața Qorti tal‑Appell (Curtea de Apel, Malta), care ar putea, la un moment dat, să adopte o poziție diferită. Totuși, nu este mai puțin adevărat că, în temeiul acestei legi, există cel puțin o posibilitate rezonabilă ca executarea creanței TQ să se dovedească imposibilă în Malta.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">63.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Întrucât nu pot fi luate măsuri de executare împotriva debitorului pe teritoriul statului membru în cauză, activele pe care el le deține acolo (care, în ceea ce privește societățile de jocuri de noroc stabilite și care își desfășoară activitatea în statul membru respectiv, înseamnă probabil majoritatea activelor) sunt efectiv „ascunse” de creditor. În plus, deși, așa cum susține guvernul maltez, un act normativ precum articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc nu afectează posibilitatea creditorului de a obține executarea hotărârii sale în alte state membre, acesta creează, de asemenea, după cum susține TQ, un stimulent pentru debitor de a transfera în statul membru în cauză eventualele active pe care le deține în aceste alte state membre, „ascunzând” astfel în totalitate patrimoine (patrimoniul) său de creditor.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">64.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Contrar susținerilor Mr Green și ale guvernul maltez, luarea în considerare a unui astfel de element nu repune în discuție „echilibrul adecvat” dintre interesele creditorului și cele ale debitorului pe care legiuitorul a încercat să îl atingă. Deși, astfel cum s‑a arătat anterior, Regulamentul nr. 655/2014 nu urmărește să protejeze creditorul împotriva oricărui risc pentru recuperarea creanței sale, ci urmărește să îl protejeze împotriva riscului ca debitorul să eludeze executarea, nu rezultă că doar acțiunile trecute sau actuale ale debitorului pot fi luate în considerare în evaluarea acestui risc. Deși elementele indicate în considerentul (14) al patrulea paragraf al Regulamentului nr. 655/2014 se bazează, în cea mai mare parte (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-28" href="#t-28">28</a>
</span>), în mod logic, pe comportamentul debitorului, acestea nu sunt decât exemplificative, după cum s‑a arătat mai sus. Pentru ca ordonanța asigurătorie să își îndeplinească scopul, riscul ca debitorul să eludeze plata trebuie evaluat în mod realist. În consecință, trebuie luați în considerare toți indicatorii care tind să arate un astfel de risc (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-29" href="#t-29">29</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">65.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, după cum observă Comisia, o astfel de circumstanță nu poate, în sine, să demonstreze că este îndeplinită condiția „periculum in mora” prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014. Într‑adevăr, în acest caz, nu se poate presupune în mod rezonabil, într‑o manieră abstractă, că fiecare societate malteză de jocuri de noroc va profita de oportunitatea oferită de articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc și își va „ascunde” toate activele în Malta pentru a eluda plata cererilor de restituire ale jucătorilor – cum ar fi cea deținută de TQ. În opinia noastră, acest lucru depinde de o „evaluare globală”, de la caz la caz, a altor elemente care indică o probabilitate rezonabilă ca, în cazul în care ordonanța asigurătorie nu este emisă, societatea în cauză să procedeze în acest mod (ceea ce, la rândul său, ar justifica „înghețarea” fondurilor potențiale pe care societatea respectivă le deține în alte state membre pentru a contracara acest risc). Această considerație ne conduce la celelalte circumstanțe ale cauzei principale.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">66.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În primul rând, astfel cum se sugerează în considerentul (14) al patrulea paragraf al Regulamentului nr. 655/2014, „comportamentul debitorului cu privire la creanța creditorului” este relevant în această privință. În speță, Mr Green refuză în mod expres să se conformeze hotărârilor definitive pronunțate de instanțele austriece în favoarea lui TQ și există motive întemeiate să se considere – nu în ultimul rând pentru că Mr Green a declarat acest lucru în fața Curții – că această societate se va întemeia pe articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc pentru a se opune executării acestor hotărâri în Malta. După cum subliniază în mod întemeiat guvernul belgian, astfel de elemente pot, în contextul „evaluării globale”, să contribuie la demonstrarea existenței cerinței unui „risc real”.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">67.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">În al doilea rând, după cum se indică în al patrulea paragraf al considerentului respectiv, „natura activelor debitorului” și „orice acțiune recentă întreprinsă de debitor în legătură cu activele sale” sunt, de asemenea, relevante. Debitorii care, de exemplu, dețin bunuri imobile în alte state membre nu ar fi neapărat în măsură să dispună cu ușurință de acestea și, prin urmare, să își „ascundă” integral activele în Malta. În schimb, acest lucru este mai probabil să se întâmple în cazul în care creanța creditorului se referă la o societate care operează online, din statul membru în cauză, cu active limitate sau inexistente în altă parte. În acest context, măsurile luate de societatea respectivă în legătură cu aceste active potențiale, cum ar fi transferul de fonduri din conturile bancare pe care societatea le poate deține în alte state membre sau închiderea acestor conturi bancare, pot constitui indicatori ai unui astfel de risc de „ascundere”, în măsura în care aceste măsuri par a fi „neobișnuite”, adică lipsite de justificare economică sau comercială.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">68.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">De asemenea, în speță, este relevantă și rezilierea de către Mr Green a relației comerciale pe care o avea cu un prestator de servicii de plată (Dimoco Europe) din Austria, care a avut ca rezultat transferul soldului creditor pe care această societate îl avea la respectivul prestator de servicii. În special în ceea ce privește societățile care operează online, ale căror active fizice sunt limitate sau inexistente în țările vizate, soldul creditor la un asemenea operator de plată poate fi unul dintre puținele active pe care le dețin în afara statului lor membru de stabilire. În măsura în care pare „neobișnuită”, după cum susține Comisia, o astfel de reziliere poate indica o strategie mai largă a debitorului care constă în „ascunderea” tuturor activelor sale în Malta. Trebuie să existe însă o legătură temporală între cele două. De aceea, considerentul (14) al Regulamentului nr. 655/2014 se referă la orice „acțiune recentă” întreprinsă de debitor în legătură cu activele sale. O acțiune prea îndepărtată în timp nu mai poate indica faptul că riscul persistă în momentul examinării cererii de emitere a unei ordonanțe asigurătorii. Totuși, acest aspect trebuie stabilit în lumina celorlalte împrejurări luate în considerare în cadrul „evaluării globale”. Aceasta va fi sarcina instanței de trimitere să verifice în acest caz.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">69.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Înainte de a încheia, dorim să abordăm un ultim aspect, care a generat numeroase dezbateri în fața Curții, și anume momentul depunerii de către TQ a cererii de emitere a unei ordonanțe asigurătorii. Cererea sa își are originea, fără îndoială, în anul 2019 (atunci când a participat la jocurile de noroc propuse de Mr Green); Mr Green a reziliat contractul cu Dimoco Europe în februarie 2021; hotărârile instanțelor austriece care au admis cererea TQ au devenit definitive și executorii la 13 aprilie 2022; iar articolul 56 A din Legea malteză privind jocurile de noroc a fost adoptat la 12 iunie 2023. Or, TQ a introdus această cerere la 13 februarie 2024. Mr Green și guvernul maltez susțin că această întârziere justifică, în sine, refuzul emiterii ordonanței asigurătorii solicitate (<span class="note footnote notemarker">
<a id="c-30" href="#t-30">30</a>
</span>).</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">70.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Cu toate acestea, nimic din Regulamentul nr. 655/2014 nu impune unui creditor obligația de a depune cererea sa „de urgență” chiar în momentul în care ia naștere un risc potențial pentru recuperarea creanței sale. Singura considerație relevantă este dacă acel „risc” persistă în momentul în care creditorul face acest lucru. Faptul că ar fi putut depune cererea mai devreme nu este, în sine, relevant. Desigur, după cum s‑a sugerat mai sus, faptul că anumite elemente datează de mai mulți ani poate indica, în funcție de circumstanțe, că riscul relevant nu mai există – fie pentru că nu există niciun indiciu că debitorul va continua să ia măsuri pentru a eluda executarea, fie pentru că debitorul a luat deja astfel de măsuri și că, în prezent, este prea târziu pentru ca o ordonanță asigurătorie să fie eficientă. Cu toate acesta, îi revine instanței de trimitere sarcina de a stabili acest aspect în prezenta cauză.</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">V.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Concluzie</p>
</td>
</tr>
</table>
    <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0" width="100%">
<col width="5%"/>
<col width="95%"/>
<tr>
<td valign="top">
<p class="count">71.</p>
</td>
<td valign="top">
<p class="normal">Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebarea preliminară adresată de Landesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Tribunalul Regional pentru cauze civile din Viena, Austria) după cum urmează:</p>
</td>
</tr>
</table>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-93" title="page-23">
      Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-94" title="page-23">
      trebuie interpretată în sensul că
    </p>
    <p class="C02AlineaAltA" id="para-95" title="page-23">
      condiția prevăzută la această dispoziție este îndeplinită atunci când creditorul a prezentat probe suficiente pentru a convinge instanța sesizată că se impune emiterea de urgență a unei ordonanțe asiguratorii, în măsura în care există un risc real ca, în cazul în care această măsură nu este luată, debitorul să risipească, să ascundă sau să distrugă activele sale sau să le înstrăineze sub valoarea lor până la momentul la care creditorul va putea executa o hotărâre judecătorească existentă sau viitoare, împiedicând în acest mod sau, cel puțin, îngreunând în mod considerabil executarea creanței creditorului.
    </p>
    <div/>
  <hr class="note"/>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-1" href="#c-1">1</a>
</span>) Limba originală: engleza.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-2" href="#c-2">2</a>
</span>) A se vedea concluziile noastre prezentate deja în cauzele Wunner (C‑77/24, EU:C:2025:432) și European Lotto and Betting and Deutsche Lotto- und Sportwetten (C‑440/23, EU:C:2025:668). Vom repeta aici câteva explicații contextuale care reflectă susținerile părților interesate în acele cauze.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-3" href="#c-3">3</a>
</span>) Competența acestor instanțe derivă din norma „forum actoris” prevăzută în favoarea consumatorilor la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles I bis”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-4" href="#c-4">4</a>
</span>) A se vedea: https://parlament.mt/14th‑leg/acts/act‑xxi‑of-2023/ (link consultat ultima dată la 7 septembrie 2025).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-5" href="#c-5">5</a>
</span>) A se vedea L‑Att tal-2023 li jemenda l‑Att dwar il‑Logto ob [the Gaming (Amendment) Act, 2023] (Supplement to the Malta Government Gazette, No 21,071, of 16 June 2023 – Section A, p. 473) [Legea privind jocurile de noroc (modificare), 2023] (Supliment la Malta Government Gazette nr. 21071 din 16 iunie 2023 – Secțiunea A, p. 473). L‑Att dwar il‑Logħob (Gaming Act) (Supplement to the Malta Government Gazette, No 19,991, of 15 May 2018 – Section A, p. 509) (Legea privind jocurile de noroc) (Supliment la Malta Government Gazette nr. 19991 din 15 mai 2018 – Secțiunea A, p. 509) (denumită în continuare „Legea malteză privind jocurile de noroc”).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-6" href="#c-6">6</a>
</span>) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unei proceduri pentru ordonanța asigurătorie europeană de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială (JO 2014, L 189, p. 59) [denumit în continuare „Regulamentul nr. 655/2014”].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-7" href="#c-7">7</a>
</span>) A se vedea articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 655/2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-8" href="#c-8">8</a>
</span>) A se vedea considerentele (4), (5), (7) și (47), precum și articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-9" href="#c-9">9</a>
</span>) A se vedea articolul 22 din Regulamentul nr. 655/2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-10" href="#c-10">10</a>
</span>) A se vedea considerentele (1)-(5) ale Regulamentul (UE) nr. 655/2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-11" href="#c-11">11</a>
</span>) A se vedea articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014. Aspectele de procedură care nu sunt reglementate de acest regulament intră sub incidența dreptului național al instanței sesizate [a se vedea articolul 46 alineatul (1)].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-12" href="#c-12">12</a>
</span>) În primul rând, cererea TQ este „pecuniară”, întrucât vizează „plata unei sume de bani specifice” [a se vedea articolul 4 punctul 5 din Regulamentul nr. 655/2014]. În al doilea rând, această creanță este în „materie civilă și comercială”, deoarece este introdusă de o parte privată împotriva unei alte părți private, în conformitate cu normele obișnuite de drept civil. În sfârșit, niciuna dintre excepțiile enumerate la articolul 2 alineatele (2)-(4) din respectivul regulament nu se aplică.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-13" href="#c-13">13</a>
</span>) Deoarece conturile bancare care urmează să fie indisponibilizate prin ordonanța asigurătorie solicitată sunt deținute în alte state membre decât cel al instanței sesizate cu cererea [a se vedea articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 655/2014].</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-14" href="#c-14">14</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 21 decembrie 2023, European Superleague Company (C‑333/21, EU:C:2023:1011, punctul 58 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-15" href="#c-15">15</a>
</span>) Până în prezent, grefa Curții a avut această abordare. În Hotărârea din 7 noiembrie 2019, K.H.K. (Indisponibilizare asigurătorie a conturilor bancare) (C‑555/18, EU:C:2019:937), debitorul a fost considerat o „parte din litigiul principal”. În schimb, în Hotărârea din 20 aprilie 2023, Starkinvest (C‑291/21, EU:C:2023:299), debitorul nu a fost considerat parte în litigiu. Acest lucru a rezultat din informațiile divergente furnizate de instanța de trimitere în fiecare dintre aceste cauze.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-16" href="#c-16">16</a>
</span>) A lăsa acest aspect la latitudinea normelor naționale de procedură în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Regulamentul nr. 655/2014 ar avea drept consecință faptul că dreptul debitorului de a fi ascultat în fața Curții ar varia în funcție de statul membru al instanței de trimitere.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-17" href="#c-17">17</a>
</span>) Mai multe dispoziții din Regulamentul nr. 655/2014 califică atât „creditorul”, cât și „debitorul” drept „părți” la procedură [a se vedea articolul 36 alineatele (2) și (3) și articolul 37]. Este interesant că termenii „reclamant” și „pârât” au fost utilizați, împreună cu „creditor” și „debitor”, în Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei ordonanțe asigurătorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare în vederea facilitării recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială [COM(2011) 445 final, denumită în continuare „Propunerea de regulament de instituire a ordonanței asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare a Comisiei”]. La Consiliul Uniunii Europene a apărut preferința pentru menținerea unui singur set de termeni, iar termenii „creditor” și „debitor” au fost preferați doar pentru că au părut mai largi [a se vedea în special președinția Grupului de lucru pentru chestiuni de drept civil (Ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare), Doc. 16427/11, 7 noiembrie 2011, p. 4]. A se vedea de asemenea Cuniberti, G., Migliorini, S., The European Accounting prosecuity Ordonnance Regulation: A Commentary, Cambridge University Press, Cambridge – New York, 2018, p. 32, 278.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-18" href="#c-18">18</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 21 februarie 1991, Zuckerfabrik Süderdithmarschen și Zuckerfabrik Soest (C‑143/88 și C‑92/89, denumită în continuare „Hotărârea Zuckerfabrik”, EU:C:1991:65, punctele 17-19).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-19" href="#c-19">19</a>
</span>) Și într‑adevăr, de fiecare dată când Curtea este sesizată cu cereri de decizie preliminară formulate în cadrul unei proceduri naționale ex parte (de exemplu, pentru emiterea unor somații de plată), pârâtul are dreptul să participe la procedura preliminară (a se vedea de exemplu Hotărârea din 14 decembrie 1971, Politi, 43/71, EU:C:1971:122, p. 1042 și 1043, Hotărârea din 18 iunie 1998, Corsica Ferries France, C‑266/96, EU:C:1998:306, punctul 17, și Hotărârea din 21 decembrie 2023, European Superleague Company, C‑333/21, EU:C:2023:1011, punctele 53 și 54).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-20" href="#c-20">20</a>
</span>) Nu criticăm instanța de trimitere pentru decizia sa în acest caz, întrucât aceasta nu știa și nici nu putea anticipa în mod rezonabil că trimiterea sa preliminară va conduce inevitabil la informarea debitorului.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-21" href="#c-21">21</a>
</span>) În schimb, în cazul în care cererea creditorului este nefondată, instanța de trimitere ar trebui pur și simplu să o respingă. În acest caz, nu pare necesară formularea unei cereri de decizie preliminară.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-22" href="#c-22">22</a>
</span>) A se vedea articolul 19 alineatul (3) litera (f) și, respectiv, articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 655/2014.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-23" href="#c-23">23</a>
</span>) A se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2019, K.H.K. (Indisponibilizare asigurătorie a conturilor bancare) (C‑555/18, EU:C:2019:937, punctul 40), și Silverstri, E., „Article 7: Conditions for issuing a Preservation Order”, in Gascón Inchausti, F., și D’Alessandro, E. (eds.), The European Account Preservation Order – A Commentary on Regulation (EU) No 655/2014, Edward Elgar Publishing, 2022, p. 81 și 82, §§ 7.05 și 7.06. A se vedea prin analogie Hotărârea Zuckerfabrik (punctul 28). Desigur, considerentul (14) al Regulamentului nr. 655/2014 enunță că creditorul ar trebui să demonstreze că „creanța sa are nevoie urgentă de protecție judiciară și că, în lipsa ordonanței, executarea unei hotărâri judecătorești existente sau viitoare poate să fie împiedicată sau îngreunată în mod substanțial” (sublinierea noastră). Totuși, în opinia noastră, acest lucru reflectă pur și simplu un caz de redactare imprecisă din partea legiuitorului (în comparație cu punctele 28 și 33 din Hotărârea Zuckerfabrik). Pe de altă parte, amintim că considerentele unui instrument al Uniunii, deși pot clarifica părți ambigue ale dispozițiilor sale concrete (a se vedea, de exemplu, punctul 52 din prezentele concluzii), nu au valoare juridică obligatorie și nu pot fi invocate în mod util pentru a interpreta aceste dispoziții într‑un sens contrar modului lor de redactare (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 2009, Tyson Parketthandel, C‑134/08, EU:C:2009:229, punctul 16 și jurisprudența citată).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-24" href="#c-24">24</a>
</span>) A se vedea Consiliul Uniunii Europene, Delegația Regatului Unit la „Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare)”, Doc. 13140/12, 13 august 2012, p. 5 și 6; Delegația Suediei la „Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare)”, Doc. 13140/12, 27 august 2012, p. 2; Delegația Germaniei la „Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare)”, Doc. 13140/12, 28 august 2012, p. 8; Delegația Irlandei la „Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare)”, Doc. 13140/12, 5 septembrie 2012, p. 4; Delegația Finlandei la „Grupul de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare)”, Doc. 13140/12, ADD 11, 7 septembrie 2012.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-25" href="#c-25">25</a>
</span>) A se vedea Președinția Grupului de lucru pentru chestiuni de drept civil (ordonanța asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare), Doc. 8806/13 LIMITE, 26 aprilie 2013, p. 2-4; Secretariatul General al Consiliului, Doc. 6215/14, 6 februarie 2014, p. 7 și 21. A se vedea de asemenea Parlamentul European, poziția adoptată în primă lectură la 15 aprilie 2014 în vederea adoptării [Regulamentului (UE) nr. 655/2014] [EP‑PE_TC1-COD (2011) 0204], p. 8 și 35.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-26" href="#c-26">26</a>
</span>) A se vedea prin analogie Hotărârea din 10 februarie 1994, Mund &amp; Fester (C‑398/92, EU:C:1994:52, punctele 18-22).</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-27" href="#c-27">27</a>
</span>) Prin urmare, Curtea nu ar trebui să ofere indicații cu privire la acest aspect în prezenta cauză.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-28" href="#c-28">28</a>
</span>) Într‑adevăr, considerentul (14) se referă de asemenea la „natura activelor debitorului”.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-29" href="#c-29">29</a>
</span>) Dacă, în acest caz, articolul 56a din Legea malteză privind jocurile de noroc este compatibil cu Regulamentul Bruxelles I bis și, prin urmare, societățile malteze de jocuri de noroc au dreptul, în temeiul dreptului Uniunii, să se opună executării cererilor de restituire ale jucătorilor în Malta – așa cum susțin Mr Green și guvernul maltez – este, din nou, irelevant în acest context. Chiar dacă ar fi așa, o asemenea societate nu ar avea dreptul să eludeze plata acestor creanțe în toată Uniunea Europeană prin relocarea activelor în statul membru în cauză. Pentru a contracara acest risc, poate fi emisă o ordonanță asigurătorie de indisponibilizare a conturilor bancare.</p>
<p class="note footnote">(<span class="note footnote notemarker">
<a id="t-30" href="#c-30">30</a>
</span>) A se vedea, pentru aceeași interpretare, punctul 16 de mai sus.</p>
</body>
</html>
