C-407/04 P62004C04070006.0001838190063CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GEELHOED — CAUZA C-407/04 PDALMINE / COMISIA<TI><P><HT TYPE="UC">Concluziile avocatului general</HT></P><P><HT TYPE="UC">L. A. Geelhoed</HT></P><P>prezentate la <DATE ISO="20060912">12 septembrie 2006</DATE><NOTE NOTE.ID="E0001" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Limba originală: olandeza.</P></NOTE></P></TI><TI><P>Cuprins</P></TI>I —IntroducereI-840II —DeciziaI-840III —Procedura în faţa Tribunalului de Primă Instanţă şi hotărârea atacatăI-842IV —Procedura în faţa CurţiiI-842V —Motivele invocate de recurentă şi argumentele părţilorI-843A —Primul motiv: nelegalitatea întrebărilor adresate de către Comisie în timpul investigaţieiI-8431.Contextul şi raţionamentul TribunaluluiI-8432.Criticile recurenteiI-8453.Răspunsul ComisieiI-8454.ApreciereI-846B —Al doilea motiv: încălcarea şi aplicarea greşită a dreptului comunitar şi încălcarea dreptului la apărare prin faptul că înscrisul cheie de repartizare a fost declarat admisibil şi folosit ca probăI-8471.Contextul şi raţionamentul TribunaluluiI-8472.Criticile recurenteiI-8483.Argumentele ComisieiI-8504.ApreciereI-852C —Al treilea motiv: încălcarea articolului 81 CE prin introducerea în decizie a unor motive care nu au legătură cu obiecţiunile comunicate recurenteiI-8541.Context şi raţionamentul TribunaluluiI-8542.Criticile recurenteiI-8553.Argumentele ComisieiI-8554.ApreciereI-855D —Al patrulea motiv: eroare de drept, aprecierea eronată a faptelor şi lipsa motivării în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 1 din decizieI-856—Al cincilea motiv: încălcarea legii, aprecierea eronată a probelor şi lipsa motivării în ceea ce priveşte efectele încălcării asupra schimburilor între statele membreI-8561.Context şi raţionamentul TribunaluluiI-8562.Criticile recurenteiI-8593.Argumentele ComisieiI-8624.ApreciereI-863E —Al şaselea, al şaptelea şi al optulea motiv:I-869—Abuz de putere, eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte încălcarea menţionată la articolul 2 din decizieI-869—Abuz de putere, eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte efectele încălcării menţionate la articolul 2 din decizieI-869—Eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte clauzele contractului de aprovizionare încheiat între Dalmine şi British SteelI-8691.Context şi raţionamentul TribunaluluiI-8692.Criticile recurenteiI-8743.Argumentele ComisieiI-8774.ApreciereI-879F —Al nouălea şi al zecelea motiv:I-887—încălcarea articolului 81 CE şi lipsa motivării în cadrul aprecierii respectării de către Comisie a articolului 15 din Regulamentul nr. 17 şi a liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor în ceea ce priveşte aprecierea gravităţii încălcării imputate întreprinderii DalmineI-887—încălcarea articolului 81 CE şi lipsa motivării în cadrul aprecierii respectării de către Comisie a articolului 15 din Regulamentul nr. 17 şi a liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor în ceea ce priveşte aprecierea duratei încălcării şi a circumstanţelor atenuanteI-8871.Criticile recurenteiI-8872.Argumentele ComisieiI-8903.ApreciereI-893VI —Cheltuielile de judecatăI-900VII —ConcluzieI-900<TI><NP><NO.P>I —</NO.P><TXT>Introducere</TXT></NP></TI>1.Prezenta cauză are ca obiect recursul declarat de Dalmine SpA (denumită în continuare Dalmine) împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanţă din 8 iulie 2004, Dalmine/Comisia (T-50/00)

Rec, 2004, p. II-2395.

.2.în hotărârea atacată, Tribunalul a redus amenda care fusese aplicată recurentei prin Decizia 2003/382/CE a Comisiei din 8 decembrie 1999 privind o procedură de aplicare a articolului 81 din Tratatul CE (cauza IV/E-1/35.860-B-Tuburi din oţel fără sudură)

JO 2003, L 140, p. 1.

 (denumită în continuare decizia) şi a respins acţiunea în anulare introdusă împotriva acestei decizii cu privire la celelalte motive.<TI><NP><NO.P>II —</NO.P><TXT>Decizia</TXT></NP></TI>3.în ceea ce priveşte faptele care stau la baza deciziei, facem trimitere la concluziile noastre în cauzele conexate C-403/04 P şi C-405/04 P, Sumitomo Metal Industries Ltd. şi Nippon Steel Corp./Comisia Comunităţilor Europene, punctele 3-12.4.în măsura în care este necesar pentru prezentul recurs, dispozitivul deciziei are următorul cuprins:

Articolul 1(1)[...] Dalmine SpA [...] [a] încălcat dispoziţiile articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE, prin participarea, în modul şi în măsura indicate în motivarea prezentei decizii, la un acord care prevede, printre altele, respectarea pieţelor lor naţionale respective în ceea ce priveşte tuburile OCTG filetate standard şi în ceea ce priveşte linepipe project fără sudură.(2)încălcarea a durat din 1990 până în 1995 pentru [...] Dalmine SpA [...]
Articolul 2(1)[...] Dalmine SpA [a] încălcat dispoziţiile articolului 81 alineatul (1) din Tratatul CE, prin încheierea, în cadrul încălcării menţionate la articolul 1, a unor contracte care au avut ca rezultat o împărţire a furnizărilor de tuburi OCTG neprelucrate către British Steel Limited (Vallourec SA începând cu 1994).(2)[...] în ceea ce priveşte Dalmine SpA, încălcarea a durat din 4 decembrie 1991 până în 30 martie 1999.

[...]

Articolul 4

Următoarele amenzi sunt aplicate întreprinderilor enumerate la articolul 1, ca urmare a încălcării constatate la acest articol:

4. Dalmine SpA10800000 de euro.[...] [traducere neoficială]

<TI><NP><NO.P>III —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Tribunalului de Primă Instanţă şi hotărârea atacată</TXT></NP></TI>5.Prin şapte cereri introductive depuse la grefa Tribunalului între 28 februarie şi 3 aprilie 2000, şapte dintre cele opt întreprinderi sancţionate, printre care şi Dalmine, au introdus acţiuni împotriva acestei decizii.6.Dalmine a solicitat anularea, în tot sau în parte, a deciziei şi, în subsidiar, anularea amenzii aplicate sau reducerea cuantumului acesteia şi obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.7.Prin hotărârea atacată, Tribunalul:

a anulat articolul 1 alineatul (2) din decizie, în măsura în care constata existenţa încălcării imputate la acest articol întreprinderii Dalmine înainte de 1 ianuarie 1991;

a stabilit cuantumul amenzii aplicate întreprinderii Dalmine la 10080000 de euro;

a respins acţiunea în ceea ce priveşte celelalte motive;

a obligat fiecare parte să suporte propriile cheltuieli de judecată.

<TI><NP><NO.P>IV —</NO.P><TXT>Procedura în faţa Curţii</TXT></NP></TI>8.în recursul formulat, Dalmine solicită Curţii:

anularea, în tot sau în parte, a hotărârii atacate;

anularea deciziei;

în subsidiar, anularea sau reducerea cuantumului amenzii stabilite la articolul 4 din decizie;

în plus, în subsidiar, trimiterea cauzei Tribunalului, în vederea rejudecării acesteia, în temeiul deciziei Curţii;

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedurile în faţa Tribunalului şi a Curţii.

9.Comisia solicită Curţii respingerea recursului ca fiind parţial inadmisibil şi, în orice caz, ca fiind vădit nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.<TI><NP><NO.P>V —</NO.P><TXT>Motivele invocate de recurentă şi argumentele părţilor</TXT></NP></TI>10.Recurenta invocă zece motive împotriva hotărârii atacate, care pot fi grupate în patru categorii:

două motive privesc vicii de procedură;

trei motive se referă la vicii privind constatarea încălcării menţionate la articolul 1 din decizie;

trei motive privesc vicii referitoare la constatarea încălcării menţionate la articolul 2 din decizie;

în sfârşit, două motive se referă la cuantumul amenzii.

11.Primele trei motive sunt aproape autonome. Al patrulea şi al cincilea motiv, al şaselea, al şaptelea şi al optulea motiv, precum şi al nouălea şi al zecelea motiv sunt mai strâns legate. Vom examina, în continuare, diferitele motive grupate în acest mod.<TI><NP><NO.P>A —</NO.P><TXT>Primul motiv: nelegalitatea întrebărilor adresate de către Comisie în timpul investigaţiei</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Contextul şi raţionamentul Tribunalului</TXT></NP></TI>12.La 13 februarie şi la 22 aprilie 1997, Comisia a solicitat recurentei informaţii referitoare la pretinsa ei participare la practici ilicite, în special la acorduri privind respectarea pieţelor naţionale şi privind preţurile. Dalmine nu a răspuns în mod complet la această cerere.13.La 12 iunie 1997, Comisia a solicitat din nou întreprinderii Dalmine să furnizeze informaţiile cerute. întrucât Comisia a considerat că răspunsurile oferite de Dalmine erau în continuare incomplete, a invitat-o, prin decizia din 6 octombrie 1997

C(1997) 3036, IV 35.860, nepublicată.

, să furnizeze informaţiile cerute într-un termen de 30 de zile, sub sancţiunea amenzii. Dalmine a introdus la Tribunal o acţiune împotriva acestei decizii. Acţiunea a fost declarată inadmisibilă

Ordonanţa Tribunalului din 24 iunie 1998, Dalmine/Comisia, (T-596/97, Rec, p. II-2383).

.14.în primă instanţă, Dalmine a contestat din nou valabilitatea deciziei citate anterior, arătând că aceasta ar fi constrâns-o să se incrimineze ea însăşi, fapt care i-a produs un prejudiciu.15.La aprecierea motivului respectiv, Tribunalul a confirmat mai întâi, invocând hotărârile Orkem/Comisia

Hotărârea din 18 octombrie 1989 (374/87, Rec, p. 3283, punctul 35).

 şi Mannes-mannröhren-Werke/Comisia

Hotărârea din 20 februarie 2001 (T-112/98, Rec, p. II-729, punctul 67).

, că unei întreprinderi destinatare a unei decizii prin care i se solicită informaţii în sensul articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 17

Regulamentul Consiliului din 6 februarie 1962, Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81] şi [82] din tratat (JO 1962, 13, p. 204, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 3).

 i se recunoaşte dreptul de a păstra tăcerea, deşi este obligată, sub sancţiunea penalităţilor cu titlu cominatoriu, să furnizeze răspunsuri prin care ar ajunge să recunoască existenţa încălcării (punctul 45 din hotărârea atacată).16.în continuare, Tribunalul a amintit că, potrivit unei jurisprudente constante

Tribunalul face trimitere aici la hotărârea sa din 15 martie 2000, Cimenteries CBR şi alţii/Comisia, cunoscută sub numele Ciment (T-25/95, T-26/95, T-30/95-T-32/95, T-34/95-T-39/95, T-42/95-T-46/95, T-48/95, T-50/95-T-65/95, T-68/95-T-71/95, T-87/95, T-88/95, T-103/95 şi T-104/95, Rec, p. II-491, punctul 734).

, întreprinderile nu sunt supuse obligaţiei de a furniza răspunsuri ca urmare a primirii unei simple solicitări de informaţii în temeiul articolului 11 alineatul (5) din Regulamentul nr. 17. Acestea nu ar putea pretinde, aşadar, că dreptul lor de a nu se autoincrimina a fost încălcat prin faptul că au răspuns de bunăvoie unei astfel de solicitări (punctul 46 din hotărârea atacată).17.Fără a analiza dacă motivul respectiv poate fi considerat admisibil, Tribunalul s-a limitat la a remarca faptul că decizia atacată nu ar putea fi nelegală în această privinţă decât în măsura în care întrebările care fac obiectul deciziei din 6 octombrie 1997 au determinat întreprinderea Dalmine să admită existenţa încălcărilor constatate în decizia atacată. Or, deşi Comisia a adresat o lungă serie de întrebări prin solicitarea sa iniţială din 22 aprilie 1997, singurele întrebări pe care Comisia le-a adresat Dalmine prin decizia din 6 octombrie 1997 priveau punerea la dispoziţie a unor înscrisuri şi informaţii pur obiective şi nu erau, aşadar, de natură să o determine pe aceasta din urmă să admită existenţa unei încălcări (punctul 47 din hotărârea atacată).<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>18.în opinia recurentei, Tribunalul a aplicat legea în mod greşit şi a încălcat dreptul la apărare considerând legale întrebările pe care Comisia le-a adresat în cursul investigaţiei. Astfel, ar fi fost încălcat dreptul acesteia de a nu fi constrânsă să contribuie la propria incriminare. în susţinerea afirmaţiei sale, recurenta face trimitere la prima întrebare litera (d), care a fost reluată în anexa I la decizia Comisiei din 6 octombrie 1997

Această întrebare 1 litera (d) are următorul cuprins: în ceea ce priveşte întâlnirile pentru care nu reuşiţi să găsiţi documentele care se referă la acestea, vă rugăm să descrieţi obiectul întâlnirilor, deciziile adoptate, tipul de documente primite înainte şi după întâlnirile menţionate, cotele (sharing keys) discutate şi/sau decise pentru sectoare geografice şi perioada de valabilitate a acestora (Target Price-TP, Winning Price-WP, Proposal Price-PP, Rock Bottom Prices-RBP).

. După părerea sa, în mod neîndoielnic, răspunzând la această întrebare s-ar fi autoincriminat.19.în timpul şedinţei, recurenta a arătat, de asemenea, că acest motiv nu putea fi analizat printr-o trimitere mecanică la jurisprudenţa existentă, astfel cum a rezumat Tribunalul în hotărârea Mannesmann. împrejurările de fapt care au stat la baza soluţiei adoptate în cadrul hotărârii Mannesmann sunt profund diferite de cele care se află la baza prezentei cauze.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Răspunsul Comisiei</TXT></NP></TI>20.Comisia atrage atenţia asupra faptului că premisa pe care se întemeiază raţionamentul recurentei este greşită. întrebarea la care face referire Dalmine a fost reluată efectiv la punctul 1 litera (d) din anexa I la decizia din 6 octombrie 1997. Cu toate acestea, recurenta nu era obligată să răspundă la întrebarea respectivă, astfel cum rezultă din articolul 1 din dispozitivul deciziei

Dispozitivul deciziei prevedea: Articolul 1. Dalmine este obligată să furnizeze informaţiile solicitate la întrebarea 1 litera (b), la întrebarea 3 litera (b) şi la întrebarea 8, care sunt formulate în anexa I la prezenta decizie, în termen de 30 de zile de la notificarea prezentei cereri.

.21.întrucât nu exista vreo obligaţie pentru Dalmine să răspundă la această întrebare, Tribunalul a putut constata în mod întemeiat că nu putea fi săvârşită nicio încălcare a drepturilor pârâtei.22.De altfel, Comisia mai adaugă că Dalmine nu a răspuns niciodată la această primă întrebare litera (d).<TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>23.Dreptul unei persoane fizice sau juridice, care face obiectul unei investigaţii cu privire la posibile încălcări ale normelor de concurenţă prevăzute în Tratatul CE, de a nu fi constrânsă să se autoincrimineze face parte din principiile referitoare la desfăşurarea echitabilă a procedurii, în cadrul căreia trebuie respectat dreptul la apărare.24.Este ceea ce Curtea şi Tribunalul au recunoscut expres în jurisprudenţa lor citată deja mai sus.25.Elementul central al acestui principiu al desfăşurării echitabile a procedurii este faptul că nimeni nu poate fi constrâns

Sublinierea noastră.

 să se autoincrimineze. Dacă această constrângere lipseşte, partea împotriva căreia se îndreaptă investigaţia poate decide, ea însăşi, dacă şi în ce mod va răspunde la întrebările care îi sunt adresate.26.Pentru a lua această decizie, partea se poate orienta după diverse împrejurări, cum ar fi avantajele şi inconvenientele unei colaborări cu Comisia pentru continuarea investigaţiei, calitatea indiciilor existente împotriva sa şi, cel mai important, aşteptările sale în ceea ce priveşte reuşita sau eşecul investigaţiei.27.Dacă această libertate de apreciere lipseşte deoarece persoana în cauză are obligaţia de a răspunde la întrebările care îi sunt adresate, atunci cuprinsul acestor întrebări este determinant pentru a se decide dacă interdicţia constrângerii la autoincriminare a fost sau nu a fost respectată.28.Această a doua etapă, care, în speţă, ar putea să oblige la examinarea, mai întâi, a cuprinsului primei întrebări litera (d) din anexa I la decizia din 6 octombrie 1997, nu poate fi luată în considerare în niciun fel pentru aprecierea acestui prim motiv.29.într-adevăr, articolul 1 din dispozitivul acestei decizii cuprinde o enumerare exhaustivă a întrebărilor la care trebuia să răspundă Dalmine. Prima întrebare litera (d) nu figurează la acest articol.30.Dalmine era, aşadar, liberă să răspundă sau să nu răspundă la această întrebare; a optat pentru a doua soluţie.31.Rezultă că motivul este neîntemeiat: nu a existat nicio constrângere şi Dalmine nu a dat niciun răspuns care ar putea fi considerat o autoincriminare.32.Dacă motivul are o întindere mai amplă şi dacă ar avea drept consecinţă faptul că interdicţia de a adresa întrebări care conduc la autoincriminare trebuie să includă şi întrebările la care persoana în cauză nu trebuie să răspundă, astfel cum recurenta a lăsat să se înţeleagă în cadrul şedinţei, aceasta ar duce, in extremis, la rezultatul oarecum absurd că o autoritate responsabilă cu investigaţia nu ar mai putea cere o mărturisire benevolă a persoanei în cauză, chiar dacă celelalte probe sunt foarte clare.33.O astfel de interpretare extensivă a motivului - presupunând că este posibilă, întrucât argumentaţia recurentei cu privire la acest aspect în timpul şedinţei nu a fost nici clară, nici precisă - nu sporeşte posibilitatea ca acesta să fie considerat întemeiat.<TI><NP><NO.P>B —</NO.P><TXT>Al doilea motiv: încălcarea şi aplicarea greşita a dreptului comunitar şi încălcarea dreptului la apărare prin faptul că înscrisul <QUOT.START ID="QS0013" REF.END="QE0013" CODE="201E"/>cheie de repartizare<QUOT.END ID="QE0013" REF.START="QS0013" CODE="201D"/> a fost declarat admisibil şi folosit ca probă</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Contextul şi raţionamentul Tribunalului</TXT></NP></TI>34.Recurenta a arătat, în primă instanţă, că înscrisul cheie de repartizare nu ar putea fi admis ca probă a încălcărilor menţionate la articolele 1 şi 2 din decizia atacată, întrucât Comisia nu a dezvăluit identitatea autorului acestui document şi nici originea acestuia. în lipsa unor astfel de informaţii, autenticitatea şi forţa probantă ale acestei probe incriminatoare ar putea da naştere unor îndoieli (punctul 67 din hotărârea atacată).35.în hotărârea atacată, Tribunalul, invocând principiul liberei administrări a probelor, care, potrivit unei jurisprudente constante, primează în dreptul comunitar

Tribunalul citează aici concluziile judecătorului Vesterdorf, care a îndeplinit funcţia de avocat general în cauza Rhône-Poulenc/Comisia (hotărârea Tribunalului din 24 octombrie 1991, (T-1/89, Rec, p. II-867), precum şi hotărârea Curţii din 23 martie 2000, Met-Trans şi Sagpol (C-310/98 şi C-406/98, Rec, p. I-1797, punctul 29), şi hotărârea Tribunalului din 7 noiembrie 2002, Vela si Tecnagrind/Comisia (T-141/99, T-142/99, T-150/99 şi T-151/99, Rec, p. II-4547, punctul 223).

, a dedus de aici că, deşi argumentele prezentate de Dalmine pot fi pertinente pentru aprecierea credibilităţii şi, implicit, a forţei probante a înscrisului cheie de repartizare, atunci nu trebuie să se considere că acesta este o probă inadmisibilă (punctele 72 şi 73 din hotărârea atacată).36.în continuare, în primă instanţă, recurenta a criticat utilizarea unor proceseverbale de audiere a unor foşti administratori ai Dalmine, întocmite în cadrul unei cercetări - penale -, alta decât respectiva investigaţie a Comisiei. Aceste proceseverbale nu ar putea fi admise ca mijloace de probă. Recurenta şi-a susţinut afirmaţia invocând hotărârea Băncile spaniole

Hotărârea din 16 iulie 1992, Asociación española de Banca Privada şi alţii, cunoscută sub numele Băncile spaniole (C-67/91, Rec, p. I-4795, punctul 35 şi următoarele).

, care ar fi aplicabilă prin analogie în prezenta cauză (punctele 76 şi 77 din hotărârea atacată).37.Tribunalul respinge invocarea hotărârii Băncile spaniole constatând că această hotărâre se referă la utilizarea de către autorităţile naţionale a informaţiilor colectate de Comisie în cadrul aplicării articolului 11 din Regulamentul nr. 17. Această situaţie este reglementată la articolul 20 din Regulamentul nr. 17. Prin urmare, problema transmiterii respectivelor informaţii de către Comisie autorităţilor naţionale şi cea a utilizării lor ca probe de către aceasta aparţin domeniului dreptului comunitar (punctele 84 şi 85 din hotărârea atacată).38.în schimb, problema legalităţii transmiterii de către autorităţile naţionale competente la Comisie a informaţiilor colectate în cadrul aplicării dreptului penal naţional aparţine domeniului dreptului naţional care reglementează organizarea respectivelor cercetări penale naţionale. Aşadar, această problemă trebuie să fie examinată de instanţa naţională

Tribunalul adaugă că, în cadrul unei acţiuni introduse în temeiul articolului 230 CE, instanţa comunitară nu este competentă să controleze legalitatea, prin raportare la dreptul naţional, a unui act adoptat de către o autoritate naţională. în această privinţă, se face trimitere, prin analogie, printre altele, la hotărârea din 3 decembrie 1992, Oleificio Borelli/Comisia (C-97/91, Rec, p. I-6313, punctul 9).

. Nu rezultă din argumentaţia formulată de Dalmine că aceasta a sesizat o instanţă italiană competentă în legătură cu legalitatea utilizării, la nivel comunitar, a acelor procese-verbale şi nici nu a furnizat elemente care puteau să demonstreze că această utilizare era contrară dreptului italian aplicabil (punctele 86 şi 87 din hotărârea atacată).39.Tribunalul îşi încheie raţionamentul prin constatarea că argumentele prezentate de Dalmine nu privesc decât forţa probantă a respectivelor procese-verbale, iar nu admisibilitatea acestora în prezenta procedură (punctul 90 din hotărârea atacată).<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>40.Criticile recurentei se îndreaptă împotriva faptului că, în mod succesiv, înscrisul cheie de repartizare şi procesele-verbale de audiere a foştilor administratori ai Dalmine au fost declarate admisibile ca probe.41.în susţinerea primei critici, recurenta arată că înscrisul cheie de repartizare este anonim în două privinţe: identitatea persoanei care a remis Comisiei documentul nu a fost dezvăluită, iar autorul documentului şi împrejurările în care a fost întocmit nu sunt, nici acestea, cunoscute.42.Invocând jurisprudenţa din cauzele Tordeur şi alţii

Hotărârea din 3 octombrie 1985 (232/84, Rec, p. 3223).

, Vela şi Tecnagrind/Comisia şi Met-Trans şi Sagpol

Citate la nota de subsol 13.

, recurenta susţine că Tribunalul ar fi trebuit să declare acest înscris inadmisibil.43.în continuare, recurenta subliniază că, pentru ca un înscris anonim să fie admisibil ca mijloc de probă, ar fi trebuit să se examineze pertinenţa şi credibilitatea sa. Chiar şi în acest caz, un astfel de înscris ar fi putut determina cel mult iniţierea unei investigaţii, dar nu ar putea fi folosit ca element de probă a încălcării incriminate a normelor de concurenţă din tratat.44.în această privinţă, Dalmine subliniază că hotărârea atacată este contradictorie, în măsura în care Tribunalul afirmă, pe de o parte, că argumentele prezentate de Dalmine puteau fi pertinente pentru aprecierea credibilităţii înscrisului, dar omite, pe de altă parte, să facă o astfel de apreciere pe fond.45.în sfârşit, Tribunalul ar fi trebuit să verifice dacă existau efectiv motive care au obligat Comisia să nu dezvăluie identitatea informatorului său.46.în ceea ce priveşte a doua critică, recurenta arată, în primul rând, că trebuia să fi fost informată de către Comisie, cât mai curând posibil, despre faptul că aceasta se afla în posesia respectivelor procese-verbale. O astfel de omisiune ar constitui o încălcare a principiului dreptului la un proces echitabil, astfel cum este consacrat la articolul 6 alineatul 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare CEDO) şi cum a fost dezvoltat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.47.în al doilea rând, recurenta arată că, desigur, Tribunalul s-a pronunţat asupra problemei dacă procesele-verbale intraseră în mod legal în posesia Comisiei, dar a omis să răspundă la problema principală, dacă astfel de documente puteau fi folosite de Comisie în cadrul propriei sale investigaţii. Aceasta apreciază că documentele puteau fi folosite de Comisie numai ca indicii, nu şi ca probe ale existenţei unei încălcări pe care ar fi comis-o Dalmine

în această privinţă, recurenta invocă prin analogie hotărârea Băncile spaniole (citată la nota de subsol 14). Ar rezulta din aceasta principiul conform căruia o autoritate care se află în posesia unor date nu le poate utiliza în alte scopuri decât acela pentru care le-a colectat. Dacă au fost comunicate altor autorităţi, acestea nu le pot utiliza decât ca informaţii susceptibile de a fi luate în considerare la adoptarea deciziei de a iniţia sau nu o procedură de investigaţie. Aceste date trebuie totuşi să rămână în sfera autorităţilor naţionale. Acestea nu le pot utiliza, aşadar, ca probe (punctele 37, 39, 42 şi 53 din hotărârea citată anterior).

. în această privinţă, recurenta mai subliniază că documentele respective nu erau decât provizorii, iar credibilitatea lor încă nu fusese constatată în cadrul procesului penal în vederea căruia fuseseră întocmite.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Argumentele Comisiei</TXT></NP></TI>48.în ceea ce priveşte prima critică, Comisia contestă faptul că Tribunalul ar fi trebuit să declare inadmisibil înscrisul cheie de repartizare. Această afirmaţie a recurentei nu este deloc susţinută prin jurisprudenţa la care aceasta face referire.49.în acest caz, de la punctul 29 din hotărârea Met-Trans şi Sagpol

Este vorba, mai precis, despre fragmentul: [că], în lipsa unei reglementări comunitare a noţiunii de probă, toate mijloacele de probă admise de dreptul procesual din statele membre în proceduri similare sunt, în principiu, admisibile.

 nu s-ar putea deduce niciun argument în favoarea afirmaţiei că mijloacele de probă care sunt inadmisibile în dreptul procesual al statelor membre nu pot fi declarate admisibile la nivelul Comunităţii. Chiar dacă această afirmaţie ar fi exactă, quod non, procedura similară care trebuie luată în considerare pentru aprecierea admisibilităţii mijloacelor de probă în procedurile iniţiate de către Comisie în domeniul concurenţei nu trebuie să se refere la dreptul procesual penal al unui singur stat membru, ci cel puţin la dreptul penal formal şi material din diferite state membre.50.Ca răspuns la afirmaţia conform căreia, înainte de a declara admisibil şi utilizabil înscrisul cheie de repartizare, Tribunalul ar fi trebuit cel puţin să examineze argumentele recurentei referitoare la credibilitatea acestuia, Comisia răspunde că recurenta nu a invocat deloc aceste argumente în cadrul procedurii în primă instanţă. Astfel, recurenta nu poate acuza Tribunalul că nu a examinat credibilitatea acestui document.51.în legătură cu acest aspect, Comisia subliniază încă o dată, în mod superfluu, că, în cadrul celor două proceduri paralele în primă instanţă, credibilitatea înscrisului cheie de repartizare a fost pusă în discuţie în mod expres

Hotărârea din 8 iulie 2004, Mannesmannröhren-Werke/Comisia (T-44/00, Rec, p. II-2223, punctul 94), şi hotărârea JFE Engineering si alţii/Comisia (T-67/00, T-68/00, T-71/00 si T-78/00, Rec, p. II-2501, punctul 274).

.52.în această privinţă, Tribunalul a constatat că credibilitatea acestui înscris este incontestabil redusă prin faptul că împrejurările în care a fost redactat sunt în mare parte necunoscute şi că afirmaţiile Comisiei în această privinţă nu pot fi verificate

Hotărârea JFE Engineering şi alţii/Comisia (citată anterior, punctul 274).

. Cu toate acestea, înscrisul cheie de repartizare păstrează o anumită valoare probatorie pentru a confirma, în cadrul unei serii de indicii concordante reţinute de Comisie, anumite afirmaţii esenţiale care figurează în afirmaţiile domnului Verluca în privinţa existenţei unui acord de împărţire a pieţelor care afectează tuburile OCTG fără sudură

Ibidem, punctul 288.

.53.în ceea ce priveşte argumentul recurentei că în mod greşit Tribunalul a omis să verifice dacă existau efectiv motive care să oblige Comisia să nu dezvăluie identitatea informatorului, Comisia arată că acest argument a fost deja respins în hotărârea Adams/Comisia

Hotărârea din 7 noiembrie 1985, Adams/Comisia (145/83, Rec, p. 3539, punctul 35).

.54.în ceea ce priveşte a doua critică, Comisia formulează observaţia că afirmaţia potrivit căreia ar fi trebuit să o informeze pe recurentă de îndată ce a intrat în posesia proceselor-verbale respective este lipsită de orice temei juridic. Un astfel de temei nu poate fi dedus nici din CEDO, nici din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.55.în plus, în conformitate cu reglementările comunitare în vigoare, recurenta are dreptul de acces la dosar începând din momentul trimiterii comunicării privind obiecţiunile sau imediat după acest moment. Aceasta asigură o garanţie suficientă a dreptului la apărare. Recurenta nu a reuşit să dovedească din ce cauză faptul că ar fi luat cunoştinţă de procesele-verbale nu i-ar fi adus atingere dreptului la apărare înainte de comunicarea privind obiecţiunile, ci numai în momentul acestei comunicări.56.în ceea ce priveşte a doua afirmaţie a recurentei, Comisia îşi menţine susţinerea că, din moment ce poate colecta toate informaţiile necesare de la guvernele şi de la autorităţile competente ale statelor membre, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, poate, de asemenea, să utilizeze aceste informaţii.57.în plus, Tribunalul a afirmat în mod întemeiat că nici el, nici Comisia nu au competenţa să controleze legalitatea provenienţei unor astfel de informaţii în lumina dreptului procesual naţional pertinent

Punctul 86 din hotărârea atacată.

. Această apreciere rămâne în sarcina instanţei naţionale competente.58.Or, după cum arată Tribunalul

Punctul 87 din hotărârea atacată.

, recurenta nu a invocat, în primă instanţă, niciun argument din care să rezulte că o instanţă italiană competentă ar fi fost sesizată în legătură cu legalitatea transmiterii şi utilizării, la nivel comunitar, a respectivelor procese-verbale.<TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>59.în ceea ce priveşte prima critică din cadrul acestui motiv, este suficientă trimiterea la concluziile noastre în cauza Salzgitter Mannesmann (fostă Mannesmannröhren-Werke)/Comisia

C-411/04 P, pendinte pe rolul Curţii.

.60.La punctele 50-70 din aceste concluzii, am analizat şi am respins argumente analoage, deşi dezvoltate într-un mod mai complex, ale recurentei din această cauză împotriva admisibilităţii înscrisului cheie de repartizare.61.în opinia noastră, raţionamentul pe care l-am urmat la momentul respectiv este în întregime aplicabil argumentelor pe care le-a invocat Dalmine în susţinerea primei sale critici.62.Nu este necesar nici ca a doua critică din cadrul acestui motiv să ne reţină prea mult timp atenţia.63.După cum a apreciat şi Tribunalul la punctul 83 din hotărârea atacată, nu putem găsi în dreptul comunitar relevant niciun element de legătură în favoarea primului argument al recurentei, în sensul că aceasta ar fi trebuit să fie informată de către Comisie de îndată ce a intrat în posesia respectivelor procese-verbale.64.în opinia noastră, nu există motive nici ca, prin principiul dreptului la un proces echitabil, să se înţeleagă că acesta ar include şi obligaţia Comisiei pe care recurenta o are în vedere. Dacă, în calitate de autoritate competentă, Comisia ar fi obligată să comunice, în prima etapă a investigaţiei, informaţii susceptibile să dea naştere unei prezumţii de încălcare a normelor de concurenţă din tratat autorilor prezumaţi ai acestei încălcări, o astfel de obligaţie ar fi de natură să compromită grav, dacă nu chiar să facă imposibilă continuarea şi finalizarea investigaţiei.65.întreprinderile în cauză ar putea, în acest caz, încă din etapa iniţială a investigaţiei, să ia măsurile care se impun pentru a împiedica strângerea altor mijloace de probă de către Comisie

Tribunalul face referire şi la acest aspect la punctul 83 ultima frază din hotărârea atacată.

.66.Al doilea argument este puţin mai complex.67.în esenţă, recurenta susţine că, atunci când Tribunalul a examinat dacă procesele-verbale respective erau admisibile şi puteau fi utilizate ca probe, acesta nu ar fi trebuit să se limiteze la a stabili care era legislaţia aplicabilă şi care era instanţa competentă să aprecieze legalitatea comunicării către Comisie a acestui material, întocmit în cadrul unei cercetări penale naţionale, şi legalitatea utilizării sale ca probă a pretinsei încălcări.68.Tribunalul ar fi trebuit să îşi pună şi întrebarea dacă materialul, obţinut de Comisie de la autorităţile naţionale şi în privinţa căruia poate exista prezumţia că nu a fost comunicat în mod corect, este admisibil ca atare şi poate fi utilizat ca probă.69.în legătură cu aceasta, recurenta face referire la hotărârea Băncile spaniole, citată deja de mai multe ori, şi pretinde, prin analogie, că informaţiile obţinute de Comisie de la autorităţile naţionale nu pot fi utilizate decât la nivel intern şi ca indicii ale unei posibile încălcări, după cum, în conformitate cu această hotărâre, este şi cazul informaţiilor comunicate de Comisie autorităţilor naţionale.70.în opinia noastră, acest raţionament ingenios nu poate fi încununat de succes, întrucât nu respectă faptul că hotărârea citată anterior a Curţii se bazează pe o analiză sistematică a competenţelor Comisiei de a colecta informaţii, pe întinderea acestor competenţe şi pe interesele persoanelor în cauză, pe care Comisia trebuie să le respecte în exercitarea competenţelor sale. Curtea a concluzionat, pe această bază, că utilizarea informaţiilor comunicate autorităţilor naţionale de către Comisie poate fi însoţită de anumite restricţii.71.Or, numai instanţa naţională, pe baza dreptului naţional aplicabil, poate răspunde întrebării dacă o autoritate naţională poate furniza informaţii Comisiei, ce restricţii şi condiţii trebuie să însoţească utilizarea acestui material de către Comisie şi dacă poate fi făcut public, astfel cum în mod întemeiat a arătat Tribunalul la punctul 86 din hotărârea atacată.72.Rezultă de aici că dacă, în temeiul articolului 11 alineatul (1) din Regulamentul nr. 17, Comisia solicită informaţii autorităţilor naţionale, aceasta poate porni de la ideea că va putea, dacă este posibil şi necesar, să utilizeze aceste informaţii ca probe, din moment ce autoritatea naţională nu a prevăzut pentru utilizarea acestor informaţii restricţii şi condiţii având la bază dreptul naţional Aceste informaţii sunt, aşadar, admisibile, fără a aduce atingere restricţiilor şi condiţiilor formulate de autorităţile naţionale competente, şi pot fi utilizate ca probe.73.Acest rezultat nu este în contradicţie cu dreptul pârâtului la un proces echitabil. Acesta are în continuare de două ori posibilitatea de a dovedi, atât în faţa Comisiei, cât şi în faţa Tribunalului, că informaţia a fost furnizată în mod greşit prin raportare la dreptul naţional sau că, în mod greşit, utilizarea acesteia nu a fost însoţită de condiţii şi restricţii precise.74.Cu toate acestea, un astfel de raţionament va trebui să se întemeieze pe demersuri anterioare în faţa instanţei naţionale competente pentru interpretarea dreptului naţional aplicabil, precum şi pe jurisprudenţa acesteia.75.Aşadar, nu este suficientă numai invocarea dreptului naţional pentru a se putea susţine inadmisibilitatea ca probă a informaţiei naţionale respective. într-adevăr, fie aceasta ar echivala cu inadmisibilitatea automată a probei în discuţie, fie ar pune instanţa comunitară în situaţia de a face o apreciere pentru care nu este competentă.76.întrucât nu rezultă din dosarul judecăţii în primă instanţă a prezentei cauze că recurenta a făcut vreun demers la instanţa naţională competentă pentru ca aceasta să controleze legalitatea comunicării respectivelor procese-verbale şi a utilizării acestora de către Comisie şi nici că nu există elemente specifice din care ar putea rezulta că această utilizare este contrară dreptului italian aplicabil, Tribunalul a putut să constate că aceste procese-verbale erau admisibile şi puteau fi utilizate ca probe ale unei încălcări săvârşite de Dalmine.77.Aşadar, a doua critică din cadrul acestui motiv trebuie, de asemenea, să fie respinsă ca neîntemeiată.<TI><NP><NO.P>C —</NO.P><TXT>Al treilea motiv: încălcarea articolului 81 CE prin introducerea în decizie a unor motive care nu au legătură cu obiecţiunile comunicate recurentei</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Context şi raţionamentul Tribunalului</TXT></NP></TI>78.în primă instanţă, recurenta a criticat faptul că decizia menţionează anumite fapte care, evident, nu au nicio legătură cu încălcările constatate, dar care îi pot cauza totuşi un prejudiciu, cum ar fi constatările în domeniul normelor de concurenţă referitoare la pieţele necomunitare şi în cel al stabilirii preţurilor

în această privinţă, recurenta face referire la punctele 54-61, 70-77, 121 şi 122 din decizie.

, care nu au nicio legătură cu încălcările constatate la articolele 1 şi 2 din decizie.79.La punctul 134 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat că nu există nicio normă de drept care să permită destinatarului unei decizii să conteste, în cadrul unei acţiuni în anulare formulate în temeiul articolului 230 CE, anumite motive ale acesteia, cu excepţia cazului în care aceste motive produc efecte juridice obligatorii de natură să îi afecteze interesele

Tribunalul face trimitere aici la hotărârea sa din 22 martie 2000, Coca-Cola/Comisia (T-125/97 şi T-127/97, Rec, p. II-1733, punctele 77 şi 80-85).

. în principiu, motivele unei decizii nu sunt de natură să producă asemenea efecte. în speţă, reclamanta nu a dovedit în ce fel motivele atacate sunt de natură să producă efecte care îi pot modifica situaţia juridică.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>80.în susţinerea acestui motiv, recurenta formulează, în esenţă, o singură critică, şi anume că, în mod greşit, la punctul 134 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a respectat articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17. în conformitate cu această dispoziţie, Comisia ar fi putut şi ar fi trebuit să se limiteze la reproducerea părţilor importante ale deciziei, ţinând seama de interesul legitim al întreprinderilor ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Argumentele Comisiei</TXT></NP></TI>81.în opinia Comisiei, Tribunalul a constatat în mod corect, pe de o parte, că destinatarul unei decizii nu poate să conteste unele dintre motivele acesteia, în cadrul unei acţiuni în anulare, dacă acestea nu produc efecte juridice obligatorii de natură să îi afecteze interesele şi, pe de altă parte, că Dalmine nu a demonstrat în ce mod motivele atacate sunt de natură să producă efecte care îi pot modifica situaţia juridică.<TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>82.Acest motiv nu poate fi încununat de succes. Dacă recurenta se opune reproducerii anumitor elemente de fapt în decizie, pe care le apreciază ca nefiind credibile pentru constatarea încălcării de către Comisie, aceasta nu o poate contesta, după cum în mod corect a constatat Tribunalul, în cadrul unei acţiuni având ca obiect anularea deciziei de constatare a încălcării.83.Dacă recurenta apreciază că divulgarea acestor elemente de fapt îi aduce un prejudiciu, deoarece secretele sale de afaceri, care trebuie protejate, sunt astfel divulgate sau deoarece ar deveni astfel vulnerabilă la acţiuni în despăgubiri introduse de terţi, poate solicita Comisiei să ţină seama de acest aspect la publicarea deciziei în Jurnalul Oficial

Comisia subliniază şi faptul că recurenta nu a introdus o acţiune împotriva deciziei sale de a publica versiunea neconfidenţială a deciziei.

.84.Totuşi, dacă ar aprecia că decizia, astfel cum a fost publicată, îi aduce un prejudiciu, recurenta poate, în temeiul acestui motiv, să sesizeze Curtea cu o cerere de despăgubiri în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE, din moment ce, pe de altă parte, îndeplineşte condiţiile de introducere a unei astfel de acţiuni. Nu este necesar să ne oprim mai mult asupra acestui punct în cadrul aprecierii acestui motiv în prezentul recurs.<TI><NP><NO.P>D —</NO.P><TXT>Al patrulea motiv: eroare de drept, aprecierea eronată a faptelor şi lipsa motivării în ceea ce priveşte încălcarea menţionata la articolul 1 din decizie</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Al cincilea motiv: încălcarea legii, aprecierea eronată a probelor şi lipsa motivării în ceea ce priveşte efectele încălcării asupra schimburilor între statele membre</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Context şi raţionamentul Tribunalului</TXT></NP></TI>85.în cadrul judecăţii în primă instanţă, Dalmine a contestat articolul 1 din decizia Comisiei invocând două motive:

decizia nu respectă obligaţia de motivare prevăzută la articolul 253 CE şi este viciată datorită unei aplicări incorecte a articolului 81 CE; mai precis, Comisia nu a realizat o analiză aprofundată a pieţei relevante şi nu era, aşadar, în măsură să aprecieze dacă erau îndeplinite condiţiile de aplicare a articolului 81 alineatul (1) CE, astfel încât a încălcat această dispoziţie (punctul 137 din hotărârea atacată);

participarea sa la încălcarea menţionată la articolul 1 din decizie nu a avut un efect semnificativ asupra concurenţei, în special din cauza poziţiei sale modeste pe piaţa italiană a tuburilor OCTG standard şi a ţevilor de transport proiect şi din cauza comportamentului său indisciplinat în privinţa respectării normelor de concurenţă (punctul 159 din hotărârea atacată).

86.Primul motiv citat este expus anterior în trei afirmaţii, la punctele 138-141 din hotărârea atacată:

Comisia a omis să indice date specifice referitoare la tuburile OCTG standard şi la ţevile de transport proiect; aceasta şi-a întemeiat analiza de piaţă pe o gamă de produse mult mai vastă. Din acest motiv, tabelul care figurează la punctul 68 din motivele deciziei oferă o descriere complet falsă a situaţiei de pe piaţa italiană a tuburilor OCTG standard. Analiza pieţei relevante realizată de Comisie nu este, aşadar, valabilă (punctele 138 şi 139 din hotărârea atacată);

deşi este adevărat că Dalmine beneficiază de o poziţie importantă pe piaţa italiană a ţevilor de transport proiect, aceste ţevi nu reprezintă decât un mic procent din ţevile de transport vândute pe piaţa italiană (punctul 141 din hotărârea atacată).

87.Tribunalul a examinat în mod exhaustiv aceste argumente la punctele 145-158.88.Tribunalul analizează primul argument la punctele 145-151 din hotărârea atacată. După rezumarea succesivă, la punctele 145 şi 146, a jurisprudenţei relevante privind cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea şi cele referitoare la criticile îndreptate împotriva motivelor neesenţiale, acesta reiterează, la punctul 147, jurisprudenţa constantă potrivit căreia nu este necesar să se demonstreze existenţa unui efect prejudiciabil asupra concurenţei pentru a se stabili existenţa unei încălcări a articolului 81 CE, din moment ce a fost stabilită existenţa unui acord sau a unei practici concertate având ca obiect restrângerea concurenţei.89.în continuare, Tribunalul arată, la punctul 148, care este elementul central al raţionamentului său: în speţă, Comisia s-a întemeiat, în principal, pe obiectul anticoncurenţial al acordului de împărţire a pieţelor, inclusiv a pieţelor germană, a Regatului Unit şi italiană, pentru a constata existenţa încălcării şi invocă elemente de probă constând în înscrisuri (a se vedea în special considerentele 62-67 din decizia atacată, precum şi hotărârea JFE Engineering şi alţii/Comisia, punctul 111 de mai sus, punctele 173-337)

Tribunalul face trimitere aici la hotărârea sa din aceeaşi dată (8 iulie 2004, citată la nota de subsol 20), în care a trebuit să examineze în detaliu valoarea probantă a elementelor de probă constând în înscrisuri menţionate la punctele 62-67 din motivele deciziei.

.90.La punctele 149 şi 151 din hotărârea atacată, Tribunalul formulează succesiv următoarele concluzii:

la punctul 68 din motivele deciziei, referitor la efectele respectivului acord, acesta indică un motiv alternativ al existenţei încălcării, astfel încât, în sens strict, acest aspect este neesenţial în economia generală a motivării deciziei. Chiar presupunând că Dalmine ar putea stabili caracterul insuficient al acestei motivări alternative, acest aspect nu i-ar fi util, întrucât obiectul anticoncurenţial al acordului a fost deja demonstrat în speţă;

dat fiind faptul că nu există o obligaţie a Comisiei de a demonstra existenţa unui efect prejudiciabil asupra concurenţei pentru a se stabili existenţa unei încălcări a articolului 81 CE, din moment ce a stabilit existenţa unui acord având ca obiect restrângerea concurenţei, argumentele întreprinderii Dalmine referitoare la efectele acordului nu sunt pertinente.

91.Tribunalul a analizat al doilea argument la punctele 152-155 din hotărârea atacată:

pentru a determina obiectul acordului, Comisia s-a întemeiat pe o serie de probe a căror pertinenţă nu a fost contestata de Dalmine

Sublinierea noastră.

, şi anume declaraţiile domnului Verluca, iar nu pe singurul element a cărui valoare probantă este criticată de Dalmine. Chiar presupunând că ar fi întemeiate, aceste critici nu ar putea conduce, singure, la anularea deciziei atacate (punctul 152);

în plus, depoziţia domnului Biasizzo este confirmată de alte depoziţii ale colegilor săi; în plus, în speţă este cert faptul că domnul Biasizzo a fost responsabil de vânzări pentru produsele menţionate în decizie (punctele 153 şi 154);

depoziţia domnului Biasizzo prezintă, aşadar, încredere, în măsura în care susţine declaraţiile domnului Verluca în ceea ce priveşte existenţa acordului de împărţire a pieţelor interne (punctul 155).

92.Tribunalul a respins cel de al treilea argument, conform căruia acordul de împărţire a pieţelor nu a avut nicio influenţă asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, constatând numai că un acord de împărţire a pieţelor din Comunitate, astfel cum este cel din speţă, are în mod necesar ca efect potenţial - care s-ar concretiza dacă acordul ar fi pus în aplicare - reducerea volumului schimburilor intracomunitare

Tribunalul face trimitere aici la hotărârea sa din 28 februarie 2002, Atlantic Container Line şi alţii/Comisia (T-395/94, Rec, p. II-875, punctele 79 şi 90), şi la hotărârea Curţii din 25 octombrie 2001, Ambulanz Glöckner (C-475/99, Rec, p. I-8089, punctul 48).

 (punctele 156 şi 157 din hotărârea atacată).93.Tribunalul a respins al doilea motiv invocat în primă instanţă cu următoarele două argumente:

Comisia a luat în considerare obiectul anticoncurenţial al acordului de împărţire a pieţelor la care a participat Dalmine, astfel încât eventuala lipsă a probelor efectelor anticoncurenţiale ale comportamentului individual al întreprinderii Dalmine nu are nicio influenţă asupra constatării existenţei încălcării reţinute în sarcina acesteia la articolul 1 din decizie

Printre altele, Comisia face trimitere, în această privinţă, la hotărârea Ciment (citată la nota de subsol 9, punctele 1084-1088).

(punctul 161 din hotărârea atacată);

în ceea ce priveşte faptul că Dalmine susţine că, în practică, şi-a păstrat libertatea de acţiune, Tribunalul aminteşte că, potrivit unei jurisprudente constante

A se vedea, printre altele, hotărârea din 17 decembrie 1991, Hercules Chemicals/Comisia (T-7/89, Rec, p. II-1711, punctul 232), hotărârea din 10 martie 1992, Solvay/Comisia (T-12/89, Rec, p. II-907, punctul 98), hotărârea din 6 aprilie 1995, Tréfileurope/Comisia (T-141/89, Rec, p. II-791, punctele 85 şi 86), şi hotărârea Ciment (citată la nota de subsol 9, punctul 1353).

, din moment ce o întreprindere participă la reuniuni între întreprinderi având un obiect anticoncurenţial şi nu se distanţează în mod public de conţinutul acestora, dând astfel de înţeles celorlalţi participanţi că participă la înţelegerea care rezultă din respectivele întâlniri şi că se va conforma acestei înţelegeri, se poate considera că aceasta participă la înţelegerea respectivă (punctul 162 din hotărârea atacată).

<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>94.Recurenta invocă două critici în susţinerea celui de al patrulea motiv.95.în cadrul primei critici, pe care o expune în mod detaliat, recurenta reproşează Tribunalului o relatare incorectă a faptelor, precum şi lipsa motivării în ceea ce priveşte existenţa încălcării menţionate la articolul 1 din decizie.96.în opinia acesteia, prin anumite argumente prezentate în primă instanţă s-ar urmări în principal - contrar aprecierii Tribunalului - să se conteste faptul că pretinsul acord a avut efecte sensibile pe piaţa produselor în cauză şi, în special, să se demonstreze că nu se susţine teza existenţei înseşi a acestui acord de împărţire a pieţelor sau ca, cel puţin, aceasta să fie pusă în mod serios în discuţie.97.Tribunalul ar fi comis o dublă eroare reţinând, în fragmentele citate anterior din hotărârea atacată, fără a mai adăuga nimic şi fără a analiza elementele de probă constând în înscrisuri citate la punctele 53, 54 şi 62-67 din decizie, că existenţa acordului de împărţire a pieţelor era dovedită şi considerándu-se astfel exonerat de necesitatea de a analiza rapoartele de piaţă, din care s-ar putea deduce, eventual, existenţa unui astfel de acord.98.Tribunalul ar fi trebuit să vadă în argumentele formulate de aceasta în primă instanţă un motiv întemeiat pentru a examina dacă toate elementele de probă citate explicit în decizie dovedesc îndeajuns existenţa unui acord de împărţire a pieţelor comunitare.99.Recurenta enumeră succesiv elementele de probă pe care, în mod greşit, Tribunalul ar fi omis să le analizeze:

declaraţia domnului Verluca (decizie, punctul 53);

interviul BSC (decizie, punctul 62);

răspunsul British Steel din 31 octombrie 1997 la solicitarea de informaţii adresată de Comisie (decizie, punctul 54);

declaraţia domnului Biasizzo în faţa procurorului din Bergamo (decizie, punctele 54 şi 64);

declaraţia domnului Becher (decizie, punctul 63);

răspunsul scris al Dalmine din 4 aprilie 1997 la solicitarea de informaţii adresată de Comisie la 13 februarie 1997 (decizie, punctul 65).

100.în opinia acesteia, o analiză mai aprofundată a tuturor acestor elemente de probă ar fi trebuit să conducă la concluzia că este imposibil să se stabilească pe baza acestor probe existenţa acordului de împărţire a pieţelor menţionat la articolul 1 din decizie.101.Prin cea de a doua critică, recurenta arată că analiza pieţelor produselor în cauză din Comunitate, pe care Tribunalul a omis să o efectueze, ar fi trebuit să conducă la concluzia că nu a putut exista un acord de împărţire a pieţelor interne în Comunitate.102.Or, existenţa unui acord de împărţire a pieţelor interne ar fi putut fi, eventual, dedusă din datele prezentate de recurentă în această privinţă, care contrazic tabelul care figurează la punctul 68 din motivele deciziei, în ceea ce priveşte ţevile de transport proiect, dar în niciun caz în ceea ce priveşte tuburile OCTG standard.103.Din cele de mai sus trebuie să se deducă faptul că, şi în ipoteza în care ar fi existat un acord de orice natură între producătorii europeni şi cei japonezi, şi chiar în ipoteza în care un astfel de acord ar fi avut ca obiect piaţa comunitară, acesta nu a fost pus în aplicare şi, în orice caz, nu a avut nicio influenţă asupra fluctuaţiilor pieţei.104.în continuare, recurenta susţine că articolul 81 CE nu trebuie interpretat şi aplicat în sensul că efectele concrete ale unui acord interzis sunt asimilate obiectivelor respectivului acord, chiar dacă acestea nu se concretizează şi, aşadar, nu au putut avea nicio influenţă. O asimilare a obiectului cu efectele unui pretins acord ar putea conduce la o sancţiune disproporţionată în toate cazurile în care acorduri care urmăresc restrângerea concurenţei nu sunt aplicate şi, în orice caz, nu au avut efecte semnificative.105.Recurenta pune concluzii, pe baza celor două critici, în sensul anulării punctelor 145-155, 161 şi 162 din hotărârea atacată, cu toate consecinţele care rezultă de aici în ceea ce priveşte decizia şi amenda ce i-a fost aplicată.106.Cel de al cincilea motiv cuprinde o critică unică, mai precis, întrucât Comisia nu a dovedit existenţa unui acord de împărţire a pieţelor în decizia sa, iar Tribunalul nu a constatat-o în hotărârea atacată, afirmaţia Tribunalului potrivit căreia un astfel de acord ar fi avut în mod automat o influenţă asupra schimburilor dintre state nu mai poate fi susţinută.107.Chiar dacă s-ar fi demonstrat existenţa unui astfel de acord - quod non -, Tribunalul ar fi trebuit să verifice dacă acesta a avut într-adevăr efecte asupra schimburilor dintre state, cu atât mai mult cu cât, după cum a afirmat însuşi Tribunalul, aceste efecte actuale sau potenţiale nu pot fi nesemnificative.108.Dat fiind faptul că în decizie nu se demonstrează existenţa unor astfel de efecte care nu sunt nesemnificative, Tribunalul nu ar fi putut să concluzioneze că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a articolului 81 alineatul (1) CE.<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Argumentele Comisiei</TXT></NP></TI>109.Comisia contestă prima critică din cadrul celui de al patrulea motiv argumentând că, în primă instanţă, Dalmine nu a invocat critici referitoare la elementele de probă constând în înscrisuri folosite de Comisie pentru a demonstra, la punctele 53, 54 şi 62-67 din motivele deciziei, existenţa unui acord de împărţire a pieţelor.110.în loc să procedeze astfel, aceasta şi-a orientat criticile în principal spre pretinsa inadmisibilitate şi pretinsa lipsă de credibilitate a anumitor elemente de probă, în special înscrisul cheie de repartizare şi declaraţiile domnului Biasizzo. în continuare, în primă instanţă, aceasta s-a străduit să demonstreze că Comisia nu era în măsură:

să aprecieze în mod corect efectele acordului între producători în ceea ce priveşte concurenţa, nici gravitatea încălcării sau rolul diferiţilor participanţi la punerea acestuia în aplicare;

să verifice dacă acordul a avut vreun efect anticoncurenţial, dacă fusese respectat în realitate şi dacă era susceptibil să restrângă sau să denatureze concurenţa;

să îşi dea seama de faptul că poziţia întreprinderii Dalmine pe piaţă nu era semnificativă, că rolul pe care 1-a avut în cadrul acordului era limitat şi că avantajele de care putea beneficia erau neglijabile.

111.Nici cererea introductivă şi nici replica din primă instanţă nu ar cuprinde vreun argument prin care Dalmine să încerce să conteste valoarea probatorie sau credibilitatea elementelor de probă pe care acum le supune pentru prima oară atenţiei instanţei.112.Prin urmare, recurenta nu poate susţine că, în hotărârea atacată, s-a făcut o apreciere eronată a respectivelor elemente de probă, deoarece nu a solicitat niciodată Tribunalului să se pronunţe cu privire la aceste aspecte.113.Comisia apreciază astfel, pe baza jurisprudenţei constante a Curţii

Comisia face trimitere aici la hotărârea din 1 iunie 1994, Comisia/Brazzelli Lualdi şi alţii (C-136/92 P, Rec, p. I-1981, punctul 59), şi la hotărârea din 1 iulie 1999, Alexopolou/Comisia (C-155/98 P, Rec, p. I-4069, punctele 40 şi 41).

 potrivit căreia părţile nu pot invoca în cadrul unei căi de atac motive pe care nu le-au invocat în primă instanţă, că această critică nu poate fi primită decât în măsura în care ar privi declaraţiile domnului Biasizzo.114.Or, în lumina constatărilor Tribunalului cuprinse la finalul punctului 152, şi anume că presupunând chiar că aceste critici sunt întemeiate, numai ele însele nu ar putea conduce la anularea deciziei atacate, argumentele pe care le formulează recurenta împotriva fragmentelor din hotărârea atacată care privesc aceste declaraţii nu pot fi încununate de succes.115.în opinia Comisiei, nici cea de a doua critică formulată în susţinerea acestui motiv nu poate fi primită, având în vedere jurisprudenţa constantă şi repetată a Curţii şi a Tribunalului

Comisia face trimitere aici, printre altele, la hotărârea din 27 ianuarie 1987, Verband der Sachversicherer/Comisia (45/85, Rec, p. 405, punctul 39), la hotărârea din 10 martie 1992, Montedipe/Comisia (T-14/89, Rec, p. II-1155, punctul 265), şi la hotărârea din 15 septembrie 1998, European Night Services si altii/Comisia (T-374/94, T-375/94, T-384/94 si T-388/94, Rec, p. II-3141, punctul 136).

 potrivit căreia luarea în considerare a efectelor concrete ale unui acord (interzis) este inutilă atunci când se dovedeşte că acesta urmăreşte să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurenţa.116.în ceea ce priveşte cel de al cincilea motiv al recurentei, Comisia arată că aceasta nu a contestat niciodată la Tribunal faptul că înţelegerea urmărea împărţirea pieţelor naţionale. Astfel, Tribunalul şi-ar fi întemeiat în mod corect aprecierea pe jurisprudenţa potrivit căreia, pentru aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE, nu este necesar să se dovedească existenţa efectivă a unui prejudiciu adus schimburilor intracomunitare, întrucât este suficient să se demonstreze că un acord este eventual susceptibil de a produce un astfel de efect

Pe lângă hotărârile citate în hotărârea atacată, Comisia menţionează, printre altele, şi hotărârea din 1 februarie 1978, Millėr/Comisia (19/77, Rec, p. 131), şi hotărârea din 21 ianuarie 1999, Bagnasco şi alţii (C-215/96 şi C-216/96, Rec, p. I-135, punctul 48).

.<TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>117.Cea mai substanţială parte a primei critici formulate în susţinerea celui de al patrulea motiv trebuie respinsă ca vădit inadmisibilă. Nu se justifică o apreciere pe fond decât în măsura în care aceasta se referă la punctele 152-155 din hotărârea atacată, în care Tribunalul a respins criticile formulate de Dalmine împotriva declaraţiilor domnului Biasizzo.118.în opinia noastră, această concluzie decurge în mod incontestabil din verificarea constatării de fapt pe care Tribunalul a formulat-o în a doua frază de la punctul 152 din hotărârea atacată: Este suficient să se constate, în această privinţă că, în decizia [în litigiu], Comisia s-a întemeiat pe o serie de probe referitoare la obiectul acordului incriminat a căror pertinenţă nu a fost contestată de Dalmine

Sublinierea noastră.

, în special pe declaraţiile succinte, dar explicite, ale domnului Verluca, iar nu pe singurul element a cărui valoare probatorie este criticată de Dalmine.119.Or, având în vedere actele de procedură depuse în primă instanţă, este incontestabil faptul că Dalmine nu a negat în faţa primei instanţe existenţa acordului menţionat la articolul 1 din decizia Comisiei, dar a susţinut că acest acord nu avea ca obiect pieţele interne comunitare şi, astfel, nu intra sub incidenţa interdicţiei prevăzute la articolul 81 alineatul (1) CE.120.Pentru a susţine această afirmaţie, Dalmine a invocat două motive în cadrul procedurii scrise în primă instanţă:

a)motivarea insuficientă şi contradictorie şi încălcarea articolului 81 CE în ceea ce priveşte analiza de piaţă şi comportamentul pe piaţă al întreprinderilor în cauză, în special rolul avut de Dalmine în această privinţă, precum şi în cursul evaluării caracterului restrictiv al acordului care fusese încheiat în cadrul clubului Europa-Japonia

Punctele 104-121 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 36-51 din replica din primă instanţă.

b)rolul lipsit de importanţă avut de Dalmine în cadrul acordurilor între producători

Punctele 122-131 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 52-57 din replica din primă instanţă.

.

121.în expunerea exhaustivă prin care este susţinut primul motiv în cererea introductivă din primă instanţă, Dalmine critică în primul rând modul lipsit de acurateţe, în opinia acesteia, în care Comisia a definit piaţa relevantă, astfel cum rezultă din tabelul care figurează la punctul 68 din motivele deciziei şi din tabelul cuprins în anexa I la această decizie. în mod greşit Comisia nu ar fi făcut diferenţa între tuburile OCTG standard şi tuburile OCTG în general, nici între ţevile de transport proiect şi ţevile de transport în general

Punctele 105-112 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 37-42 din replica din primă instanţă.

. în continuare, Dalmine examinează mai amănunţit piaţa italiană şi poziţia pe care o ocupă în cadrul acesteia şi constată că nu s-a realizat de către Comisie o analiză corectă a comportamentului de fapt al întreprinderilor pe pieţele specifice ale tuburilor OCTG standard şi ale ţevilor de transport proiect

Punctele 113-116 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 45-49 din replica din primă instanţă.

. Aceasta contestă în continuare credibilitatea declaraţiilor domnului Biasizzo

Punctele 117 şi 118 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 50 şi 51 din replica din primă instanţă.

. în sfârşit, aceasta subliniază de asemenea că, în interiorul pieţei comune, a pus în circulaţie anumite cantităţi de ţevi de transport proiect în afara Italiei, dar Comisia a omis să examineze îndeajuns raporturile de concurenţă între ţevile sudate şi cele fără sudură

Punctele 119 şi 120 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctul 48 din replica din primă instanţă.

.122.Argumentele prezentate în susţinerea acestui ultim motiv citat se referă succesiv la poziţia întreprinderii Dalmine pe pieţele relevante, din care rezultă că nu a putut opera ca lider de piaţă, element de care în mod greşit nu s-a ţinut seama în decizie

Punctele 122-124 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 52-55 din replica din primă instanţă.

. în continuare, în comportamentul său pe piaţă, Dalmine nu ar fi respectat întocmai acordurile încheiate, care, de altfel, nu erau de fapt foarte coercitive şi aveau consecinţe limitate în practică. în plus, acordurile nu erau însoţite de un mecanism de sancţiuni

Punctele 125-127 din cererea introductivă din primă instanţă şi punctele 56 şi 57 din replica din primă instanţă.

. în sfârşit, având în vedere evoluţia preţurilor, acordurile nu au produs niciun prejudiciu consumatorilor şi au avut o importanţă redusă pentru comerţul global pe pieţele relevante

Punctele 128-131 din cererea introductivă din primă instanţă.

.123.Din aceste fragmente din cererea introductivă şi din replica din primă instanţă nu rezultă că Dalmine a contestat în mod expres însăşi existenţa acordului de împărţire a pieţelor, astfel cum este dovedită în decizie, prin elementele de probă citate la punctele 53, 54 şi 62-67 din motive.124.în măsura în care argumentele sale prezentate în şedinţă urmăreau contestarea faptului că existenţa unui acord intracomunitar de împărţire a pieţelor nu poate fi dedusă din celelalte elemente de probă, citate la punctele 53, 54 şi 62-67 din motive

Notele de pledoarie utilizate de recurentă la şedinţa în primă instanţă şi pe care aceasta le-a anexat la replică în calea de atac sunt în mare măsură identice cu afirmaţiile pe care le-a făcut la punctul 37 litera (a) din recursul său.

, recurenta a încercat să invoce un motiv nou

Argumentele pe care recurenta le invocă în prezent la punctul 37 litera (a) din recursul său se aseamănă foarte mult, prin conţinutul lor, cu acelea pe care le-a invocat în primă instanţă într-un stadiu tardiv, întrucât le-a invocat abia în şedinţă.

. în mod corect Tribunalul s-a abţinut să îl examineze.125.într-adevăr, dispoziţia conform căreia invocarea de motive noi pe parcursul procesului este interzisă, astfel cum este prevăzută la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, este de strictă interpretare

Vom cita din bogata jurisprudenţă hotărârea Tribunalului din 29 februarie 1996, Lopes/Curtea de Justiţie (T-547/93, RecFP, p. I-A-63 şi II-185, punctul 39), hotărârea din 9 iulie 1997, S/Curtea de Justiţie, ( T-4/96, Rec, p. II-1125, punctul 104), hotărârea din 7 februarie 2001, Inpesca/Comisia (T-186/98, Rec, p. II-557, punctele 33-35), precum şi ordonanţa din 21 noiembrie 1996, SPVB si alşii/Comisia (T-53/96, Rec, p. II-1579, punctele 20-26).

.126.Justificarea acestei prevederi constă în aceea că, pentru buna desfăşurare a procesului, partea care se opune reclamantei trebuie să fie în măsură, de la bun început, să îşi construiască în întregime apărarea împotriva criticilor care îi sunt aduse. Pe cale de consecinţă, prezentarea de motive noi într-un stadiu ulterior al procedurii nu este permisă, dacă nu se încadrează printre excepţiile prevăzute limitativ la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, nici chiar sub forma unei interpretări a cererii

A se vedea deja în acest sens ordonanţa din 14 iulie 1964, Prakash/Comisia (76/63, Rec, p. 721).

.127.De asemenea, vom remarca, cu caracter accesoriu, că reclamantele în cauza paralelă T-44/00

Citată la nota de subsol 20.

 şi în cauzele conexate T-67/00, T-68/00, T-71/00 şi T-78/00

Citată la nota de subsol 20.

 contestaseră valoarea probatorie a elementelor de probă prezentate de Comisie pentru a dovedi existenţa unui acord de împărţire a pieţelor. Motivele invocate, formulate în mod explicit, au fost analizate în detaliu de Tribunal

Constatările Tribunalului în această privinţă au făcut obiectul recursului în faţa Curţii în cauza Salzgitter Mannesmann (fostă Mannesmannröhren-Werke/Comisia) (JO 2004, C 273, p. 24) şi în cauzele conexate Sumitomo Metal Industries şi Nippon Steel/Comisia (JO 2004, C 284, p. 9 şi 10).

.128.Constatăm, aşadar, că în mod justificat Tribunalul a considerat, în cea de a doua frază de la punctul 152 din hotărârea atacată, că Dalmine nu contestase valoarea probatorie a unei serii de probe referitoare la obiectul acordului incriminat. Rezultă astfel că respectivele părţi ale primei critici formulate în susţinerea celui de al patrulea motiv au fost invocate pentru prima oară în cadrul unei căi de atac şi sunt, prin urmare, inadmisibile

A se vedea, printre altele, hotărârea din 2 martie 1994, Hilti/Comisia (C-53/92 P, Rec, p. I-667, punctul 49), hotărârea Comisia/Brazzelli Lualdi şi alţii (C-136/92 P, citată la nota de subsol 36, punctele 57-60), şi ordonanţa din 25 ianuarie 2001, Lech-Stahlwerke/Comisia (C-111/99 P, Rec, p. I-727, punctul 25).

.129.în opinia noastră, celelalte părţi ale primei critici, care se referă la motivaţia pe baza căreia Tribunalul a respins criticile recurentei la adresa declaraţiilor domnului Biasizzo, sunt de asemenea inadmisibile.130.Astfel cum Tribunalul a constatat deja la punctul 152 din hotărârea atacată, chiar presupunând că ar fi întemeiate, criticile formulate de Dalmine în ceea ce priveşte valoarea probatorie a declaraţiilor domnului Biasizzo nu ar putea conduce, singure, la anularea deciziei, care, în realitate, se întemeiază pe o serie de probe, în special pe declaraţiile explicite ale domnului Verluca.131.Dat fiind faptul că s-a constatat mai sus că pertinenţa elementelor de probă nu a fost - în mod valabil - contestată în primă instanţă şi, aşadar, nu putea fi contestată nici într-o cale de atac, rezultă că, chiar dacă ar fi întemeiate criticile recurentei referitoare la respectiva parte din hotărârea atacată, aceasta nu ar putea conduce la anularea hotărârii. Ca urmare, această parte a primei critici trebuie de asemenea declarată inadmisibilă

A se vedea, printre altele, hotărârea din 11 martie 1997, Comisia/UIC (C-264/95 P, Rec, p. I-1287, punctul 48), şi hotărârea din 16 septembrie 1997, Blackspur DIY şi alţii/Consiliul si Comisia (C-362/95 P, Rec, p. I-4775, punctele 18-23).

.132.Prin cea de a doua critică, invocată în susţinerea celui de al patrulea motiv, recurenta contestă unul dintre principiile clasice ale doctrinei referitoare la interpretarea şi aplicarea articolului 81 alineatul (1) CE

A se vedea deja hotărârea din 30 iunie 1966, Société technique minière (56/65, Rec, p. 337). Confirmată ulterior, în numeroase rânduri, în special prin hotărârea recentă a Tribunalului din 19 martie 2003, CM A CGM si altii/Comisia (T-213/00, Rec, p. II-913, punctele 175, 177-179 şi 183).

, şi anume că nu este necesar să se examineze efectul asupra concurenţei al unui acord care urmăreşte, prin cuprinsul său, să restrângă concurenţa între părţi şi/sau terţi.133.Critica recurentei referitoare la această jurisprudenţă constă în faptul că nu ar permite sau nu ar permite îndeajuns o aplicare nuanţată în cazul în care o întreprindere participantă la acord nu l-ar fi pus în aplicare sau nu l-ar fi pus în aplicare decât în mod limitat sau în cazul în care comportamentul său pe piaţă nu ar putea afecta în mod substanţial raporturile de concurenţă pe piaţa relevantă.134.Curtea şi Tribunalul s-au dovedit efectiv extrem de stricte în ceea ce priveşte acordurile care urmăresc în mod evident să restrângă sau să denatureze concurenţa. Există cazuri cunoscute care privesc acorduri orizontale privind preţurile

A se vedea, printre altele, hotărârea din 11 iulie 1989, Belasco şi alţii/Comisia (246/86, Rec, p. 2117, punctul 12).

 şi acorduri de protecţie a unor regiuni

A se vedea, printre altele, hotărârea din 15 mai 1975, Frubo/ Comisia (71/74, Rec, p. 563, punctele 37 şi 38), şi hotărârea din 14 iulie 1994, Herlitz/Comisia (T-66/92, Rec., p. II-531, punctul 29).

, după cum este şi cazul în speţă.135.Mijloacele de apărare pe care le invocă o parte la astfel de acorduri, cum ar fi faptul că nu 1-a pus în aplicare sau că nu 1-a pus în aplicare decât parţial

A se vedea hotărârea Miller/Comisia (citată la nota de subsol 38, punctele 6 şi 7); a se vedea în continuare, printre altele, hotărârea din 11 ianuarie 1990, Sandoz/Comisia (C-277/87, Rec, p. I-45, punctul 13), hotărârea din 14 iulie 1994, Parker Pen/Comisia (T-77/92, Rec, p. II-549, punctul 55).

 sau că nu putea avea decât o contribuţie lipsită de eficacitate

A se vedea, printre altele, hotărârea Ciment (citată la nota de subsol 9, punctele 1085-1088).

, sunt respinse de jurisprudenţă ca nefiind pertinente pentru constatarea încălcării articolului 81 alineatul (1) CE. Astfel de mijloace de apărare pot fi, cel mult, luate în considerare în scopul determinării amenzii.136.Justificarea acestei abordări stricte rezidă în împrejurarea că acordurile care urmăresc restrângerea concurenţei se referă, în general, la încălcări grave ale articolului 81 alineatul (1) CE, care implică, ele însele, riscuri importante pentru raporturile de concurenţă şi schimburile dintre state. Orice organism care participă la astfel de acorduri trebuie să fie conştient de caracterul ilegal per se al acestora.137.în acest context, nu există, după părerea noastră, niciun motiv pentru a se da curs sugestiei conţinute în această critică. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât consecinţele care ar rezulta de aici - o îngreunare considerabilă a desfăşurării investigaţiei şi a sarcinii probei pentru Comisie, întrucât aceasta va trebui să examineze şi să susţină şi consecinţele încălcărilor respective ale articolului 81 alineatul (1) CE, care sunt deja grave prin ele însele - ar aduce o serioasă atingere efectului util al acestei dispoziţii esenţiale din tratat.138.Propunem, aşadar, ca această critică să fie declarată ca lipsită de temei.139.Cel de al cincilea motiv, care se referă, mai exact, la punctele 156-158 din hotărârea atacată, ne pare a fi, de asemenea, lipsit de temei.140.Acordul menţionat la articolul 1 din decizia în cauză în primă instanţă avea ca obiect împărţirea pieţelor în exteriorul şi în interiorul Comunităţii.141.întrucât Dalmine s-a limitat să susţină, în primă instanţă, că acest acord nu a afectat schimburile între statele membre şi, după cum s-a constatat mai sus, nu a pus în discuţie în mod valabil constatarea existenţei acestui efect, Tribunalul s-a putut limita la invocarea, la punctul 156, a jurisprudenţei constante

Tribunalul face trimitere aici la hotărârea sa Atlantic Container Line şi alţii/Comisia (citată la nota de subsol 33, punctele 79 şi 90). Această jurisprudenşă încă recentă la momentul pronunţării hotărârii atacate, are la bază o jurisprudenţă constantă deja mai veche a Curţii, mai exact hotărârea Miller/Comisia (citată la nota de subsol 38, punctul 15), hotărârea din 25 octombrie 1983, AEG Telefunken/Comisia (107/82, Rec, p. 3151, punctul 60), şi hotărârea Bagnasco şi alţii (citată la nota de subsol 38, punctul 48).

 potrivit căreia un acord poate afecta schimburile între statele membre atunci când, pe baza unui ansamblu de elemente, se poate prevedea un astfel de efect.142.Dat fiind faptul că prezenta cauză priveşte un acord având ca obiect o astfel de împărţire a pieţelor, Tribunalul a putut să constate pur şi simplu, la punctul 157 din hotărârea atacată, că efectul urmărit de acest acord poate fi afectarea semnificativă a schimburilor între state

Faptul că afectarea schimburilor dintre state trebuie să fie semnificativă decurge din hotărârea Ambulanz Glöckner (citată la nota de subsol 33, punctul 48).

.143.Chiar dacă nu avea alt scop decât protejarea reciprocă a pieţei comunitare şi a pieţei interne a producătorilor japonezi, acest acord ar fi putut avea o influenţă semnificativă asupra schimburilor dintre state. într-adevăr, unele restricţii ale importurilor anumitor produse în piaţa comună vor avea, inevitabil, consecinţe asupra structurii şi, în general, asupra volumului schimburilor intracomunitare privind produsele în cauză.144.Deja din această cauză, cel de al cincilea motiv nu poate fi încununat de succes.145.în măsura în care, prin cel de al cincilea motiv, recurenta încearcă să susţină că Tribunalul a pornit în mod greşit, la punctele respective din hotărârea atacată, de la ideea că recurenta nu contestase în primă instanţă existenţa unui acord de împărţire a pieţelor, facem trimitere la consideraţiile noastre asupra primei critici din cadrul celui de al patrulea motiv. Acolo am ajuns la concluzia că, având în vedere susţinerile cuprinse în cererea introductivă şi în replică, Tribunalul putea şi trebuia, în primă instanţă, să pornească de la ideea că Dalmine nu contestase existenţa propriu-zisă a acordului.<TI><NP><NO.P>E —</NO.P><TXT>Al şaselea, al şaptelea şi al optulea motiv:</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Abuz de putere, eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte încălcarea menţionata la articolul 2 din decizie</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Abuz de putere, eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte efectele încălcării menţionate la articolul 2 din decizie</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Eroare de drept şi denaturare a faptelor în ceea ce priveşte clauzele contractului de aprovizionare încheiat între Dalmine şi British Steel</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Context şi raţionamentul Tribunalului</TXT></NP></TI>146.Contextul încălcării constatate la articolul 2 este descris la punctele 78-97 din decizia atacată în primă instanţă.147.în ceea ce priveşte protejarea pieţelor naţionale, a apărut o problemă în 1990, deoarece British Steel a preconizat, în acea perioadă, să îşi înceteze producţia de tuburi fără sudură laminate la cald. Astfel, piaţa Regatului Unit şi-ar fi pierdut caracterul naţional.148.Pentru a rezolva această problemă, British Steel, după închiderea uzinei sale din Clydesdale, a încheiat contracte de aprovizionare cu tuburi neprelucrate pentru TSSL, filiala sa care se ocupa de tratarea termică şi de filetare, cu Vallourec şi Dalmine în 1991 şi cu Mannesmann în 1993, fiecare contract pentru un procent fix din nevoile totale ale British Steel.149.în contracte, preţurile tuburilor neprelucrate pe care Vallourec, Dalmine şi Mannesmann se angajau să le furnizeze depindeau de preţurile tuburilor filetate vândute de British Steel. Ca urmare, aceasta se angaja să comunice în fiecare trimestru furnizorilor de tuburi neprelucrate preţurile pe care le practica.150.în ceea ce le priveşte, Vallourec, Dalmine şi Mannesmann se angajau, printre altele, să livreze cantităţi nedeterminate de tuburi neprelucrate (întrucât aceste cantităţi nu erau cunoscute în prealabil), precum şi să nu practice în raporturile cu British Steel preţuri şi condiţii de vânzare discriminatorii faţă de alţi clienţi din Regatul Unit.151.Aceste contracte au fost încheiate pentru o durată de cinci ani. După această perioadă, continuau să rămână în vigoare atât timp cât niciuna dintre părţi nu dădea un preaviz de 12 luni.152.La începutul anului 1993 a avut loc o restructurare a industriei europene de tuburi fără sudură. în cadrul acestei restructurări, British Steel a hotărât să îşi înceteze complet activităţile în acest sector. Acestea au fost preluate de Vallourec, care, în 1994, a dobândit controlul instalaţiilor scoţiene ale British Steel specializate în filetare. Filiala întreprinderii Vallourec care a rezultat astfel era lider pe piaţa Mării Nordului în ceea ce priveşte furnizarea de tuburi filetate cu îmbinări superioare sau standard.153.La 31 martie 1994, Vallourec a prelungit contractele de aprovizionare cu tuburi neprelucrate cu Dalmine şi Mannesmann.154.Din înscrisul cheie de repartizare rezultă că restructurarea industriei europene a avut o influenţă favorabilă asupra negocierilor cu producătorii japonezi: Europa rămânea a producătorilor europeni.155.încălcarea menţionată la articolul 2 din decizie face obiectul punctelor 164-246 din hotărârea atacată.156.Cel de al şaselea, al şaptelea şi al optulea motiv au ca obiect anumite fragmente din această parte a hotărârii pronunţate în primă instanţă.157.Cel de al şaselea motiv are ca obiect, mai precis, punctele 210, 234 şi 244 din această hotărâre.158.în acea parte din hotărâre în care sunt cuprinse aceste puncte, Tribunalul a examinat afirmaţia prin care Dalmine contesta faptul că contractele de aprovizionare încheiate de producători cu British Steel erau rezultatul unei înţelegeri. Contractul său de aprovizionare încheiat cu British Steel fusese încheiat în scopul legitim de a-şi spori vânzările de tuburi neprelucrate OCTG pe piaţa Regatului Unit (punctul 193 din hotărârea atacată).159.Mai precis, Dalmine a contestat interpretarea Comisiei conform căreia contractele de aprovizionare ale British Steel aveau ca obiect menţinerea preţurilor la un nivel ridicat artificial pe piaţa europeană. Aceasta a contestat consecinţele pe care le-a dedus Comisia din termenele lungi de livrare. A contestat, în continuare, forţa probantă a unui anumit număr de elemente de probă şi a respins ipoteza existenţei unui acord de împărţire a pieţei Regatului Unit între producătorii europeni şi, presupunând că ar fi existat un asemenea acord, a negat participarea sa la acesta (punctele 194-198 din hotărârea atacată).160.Dalmine a subliniat în continuare că elementele de probă invocate de Comisie se refereau numai la Vallourec şi la British Steel. Aceasta a contestat şi afirmaţia Comisiei conform căreia a aderat ulterior la acordul care exista deja între Vallourec şi British Steel. în continuare, decizia luată de Vallourec de a prelua, odată cu relansarea producţiei de tuburi fără sudură a British Steel, şi contractele de aprovizionare încheiate de British Steel cu Dalmine şi Mannesmann nu constituia, în opinia sa, un indiciu al existenţei unui acord referitor la concurenţă, în sfârşit, Dalmine arată şi efectele complet nesemnificative pe piaţă ale contractului de aprovizionare pe care 1-a încheiat cu British Steel (punctele 199-202 din hotărârea atacată).161.împotriva acestor argumente, Comisia şi-a menţinut opinia conform căreia contractele de aprovizionare se înscriau în contextul regulilor fundamentale referitoare la respectarea pieţelor naţionale, care fuseseră adoptate în cadrul a ceea ce a fost numit clubul Europa-Japonia. Prin încheierea acestui acord de aprovizionare, Dalmine a contribuit în cunoştinţă de cauză la punerea în aplicare a acordului de respectare a pieţelor naţionale şi la coordonarea activităţii sale cu aceea a concurenţilor (punctele 203-208 din hotărârea atacată).162.La punctele 209-225 din hotărârea atacată, Tribunalul a analizat argumentele prezentate de Dalmine şi a constatat că sunt lipsite de temei.163.în cadrul prezentului recurs, trebuie să se acorde o atenţie specială punctului 210, întrucât cel de al şaselea motiv al recurentei se îndreaptă cu precădere împotriva acestuia. Punctul 210 are următorul cuprins: într-adevăr, oricare ar fi adevăratul grad de concertare existent între cei patru producători europeni, se impune constatarea că fiecare dintre aceştia a semnat unul dintre contractele de aprovizionare care restrâng concurenţa şi care se înscriu în cadrul încălcării articolului 81 CE constatate la articolul 2 din decizia atacată. Dacă articolul 2 alineatul (1) din decizia atacată descrie contractele de aprovizionare ca fiind încheiate în cadrul încălcării menţionate la articolul 1, reiese în mod clar din termenii [punctului 111 din motivele sale] că însuşi faptul de a fi încheiat aceste contracte anticoncurenţiale este cel care constituie încălcarea constatată la articolul 2.

Punctul 111 din motivele deciziei are următorul cuprins: Obiectul acestor contracte era aprovizionarea cu tuburi neprelucrate a liderului pieţei OCTG din zona Mării Nordului, iar scopul acestora era menţinerea unui producător naţional în Regatul Unit în vederea obţinerii respectării acelor fundamentals în cadrul clubului Europa-Japonia. Aceste contracte au avut ca obiect şi ca principal efect o repartizare între MRW, Vallourec şi Dalmine a necesităţilor concurentului lor BS (Vallourec începând din 1994). Acestea au determinat dependenţa preţurilor de achiziţionare a tuburilor neprelucrate de preţurile tuburilor filetate de BS. Acestea presupuneau, de asemenea, o limitare a libertăţii de aprovizionare a BS (Vallourec începând din februarie 1994) şi o obligau pe aceasta din urmă să comunice concurenţilor săi preţurile de vânzare practicate, precum şi cantităţile vândute. Pe de altă parte, MRW, Vallourec (până în februarie 1994) şi Dalmine se angajau să livreze unui concurent (BS, apoi Vallourec începând din martie 1994) cantităţi necunoscute în prealabil.

164.în plus, cel de al şaselea motiv are ca obiect în special punctele 234 şi 244 din hotărârea atacată, care figurează în partea consacrată motivelor formulate de Dalmine în legătură cu piaţa relevantă şi în legătură cu încălcarea menţionată la articolul 1 din decizie.165.Punctele 234 şi 244 au următorul cuprins:

234Mai întâi, trebuie să se arate că a fost constatată de către Comisie existenţa a două încălcări distincte care afectează două pieţe învecinate de produse, la articolul 1 şi, respectiv, la articolul 2 din decizia atacată. Astfel, nu este deloc ilicit prin el însuşi faptul că piaţa relevantă pentru stabilirea încălcării constatate la articolul 2 din decizia atacată este aceea a tuburilor neprelucrate, în timp ce piaţa relevantă pentru stabilirea încălcării constatate la articolul 1 din decizia atacată este aceea a tuburilor OCTG filetate standard, în conformitate cu definiţiile pieţelor relevante care figurează la [punctul 29 din motivele] acesteia.

[...]

244Cu toate acestea, trebuie constatat, în orice scop care s-ar dovedi util, că afirmaţia Comisiei care figurează în prima frază de la [punctul 164 din motivele] deciziei atacate

Acest punct are următorul cuprins: în ceea ce priveşte contractele încheiate între BS, MRW, Dalmine şi Vallourec, Comisia consideră că acestea nu constituiau, de fapt, decât un mijloc de punere în aplicare a principiului respectării pieţelor naţionale, înscriindu-se astfel în cadrul clubului Europa-Japonia. Pentru acest motiv, Comisia înţelege să nu impună o amendă suplimentară.

, potrivit căreia contractele de aprovizionare, care constituie încălcarea constatată la articolul 2, nu erau decât un mijloc de punere în aplicare a celei constatate la articolul 1 este excesivă, din moment ce această punere în aplicare constituia obiectivul celei de a doua încălcări, printre mai multe obiective şi efecte anticoncurenţiale conexe, dar distincte, într-adevăr, Tribunalul a statuat în hotărârea JFE Engineering şi alţii/Comisia, citată la punctul 111 de mai sus (punctele 569 şi următoarele), că principiul egalităţii de tratament nu a fost respectat de către Comisie, întrucât aceasta nu a ţinut seama de încălcarea constatată la articolul 2 din decizia atacată pentru stabilirea cuantumului amenzilor aplicate producătorilor europeni, în ciuda faptului că obiectul şi efectele încălcării menţionate depăşeau contribuţia acestora la perenitatea acordului Europa-Japonia (a se vedea în special punctul 571 din hotărârea menţionată).

166.Prin cel de al şaptelea motiv, recurenta contestă acea parte din hotărârea atacată consacrată aprecierii de către Tribunal, la punctele 164-193, a clauzelor contractului de aprovizionare încheiat între British Steel şi Dalmine.167.La punctele 164-174, Dalmine contestă interpretarea de către Comisie a anumitor clauze ale contractului de aprovizionare ca fiind indicii ale obiectului contractului, care este restrângerea concurenţei, cum ar fi modul în care au fost determinate cantităţile de tuburi neprelucrate pe care trebuiau să le furnizeze Dalmine şi ceilalţi producători şi modul de fixare a preţului contractual.168.La punctele 179-187 din hotărârea atacată, Tribunalul a examinat argumentele prezentate de Dalmine referitoare la modul de fixare a cantităţilor care trebuie livrate către British Steel de fiecare dintre furnizori şi a constatat că erau lipsite de temei. Clauzele respective din contractul de aprovizionare dovedeau fără nicio îndoială obiectul anticoncurenţial în cadrul aprovizionării British Steel prin livrarea de tuburi neprelucrate şi renunţarea la posibilitatea de a profita direct de o eventuală creştere a pieţei tuburilor filetate din Regatul Unit.169.La punctele 188-191 din hotărârea atacată, Tribunalul a constatat în continuare că raportul matematic care exista între preţul tuburilor filetate vândute de Corus şi preţul care era plătit celor trei furnizori ai săi pentru tuburile neprelucrate îi permitea acestuia să determine cu precizie tendinţa, momentul şi amplitudinea oricărei fluctuaţii a preţurilor tuburilor filetate vândute de British Steel. Tribunalul a apreciat că o comunicare a acestui tip de informaţii către concurenţi era contrară articolului 81 alineatul (1) CE.170.Cel de al optulea motiv are de asemenea ca obiect acele fragmente din hotărârea atacată referitoare la clauzele din contractul de aprovizionare încheiat între British Steel şi Dalmine.<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>171.Prin cel de al şaselea motiv, recurenta critică în special trei puncte din hotărârea atacată. Tribunalul a substituit aprecierea Comisiei cu propria sa apreciere a faptelor descrise la articolul 2 din decizie. Procedând astfel, ar fi rescris această decizie cu privire la unele puncte esenţiale şi ar fi depăşit atribuţiile care îi sunt conferite prin tratat.172.în primul rând, punctul 210 din hotărârea atacată se pretează a fi criticat astfel, întrucât Tribunalul afirmă că reiese în mod clar din termenii [punctului 111 din motivele sale] că însuşi faptul de a fi încheiat aceste contracte anticoncurenţiale este cel care constituie încălcarea constatată la articolul 2. în schimb, recurenta apreciază că, din termenii respectivului punct 111, rezultă că nu faptul de a fi încheiat contractele respective este cel care constituie încălcarea, ci scopul acestora de a obţine respectarea fundamentals în cadrul clubului Europa-Japonia. Astfel, Tribunalul a transformat simple acte de executare a fundamentals în încălcare autonomă a articolului 81 CE.173.în al doilea rând, punctul 244 din hotărârea atacată impune o serioasă critică, în opinia recurentei: [...] trebuie constatat [...] că afirmaţia Comisiei care figurează în prima frază de la [punctul] 164 din [motivele] deciziei atacate, potrivit căreia contractele de aprovizionare, care constituie încălcarea constatată la articolul 2 [...] este excesivă [...]

în versiunea franceză a hotărârii, exprimarea este mult mai incisivă decât în versiunea olandeză: [...] il convient de constater [...] que l'affirmation de la Commission [...] est excessive [sublinierea noastră].

. Tribunalul ar fi trebuit să deducă din această constatare singura consecinţă posibilă şi să anuleze punctul 164 din motive şi, în continuare, şi articolul 2 din decizie.174.Stabilind, în schimb, o legătură între această constatare şi consecinţa că [...] această punere în aplicare era un obiectiv al celei de a doua încălcări, printre mai multe obiective şi efecte anticoncurenţiale conexe, dar distincte, Tribunalul şi-ar fi arogat un rol care nu îi aparţinea.175.în al treilea rând, recurenta contestă, prin cel de al şaselea motiv, punctul 234 din hotărârea atacată, în care Tribunalul delimitează, într-un mod mai clar decât la punctul 210, articolul 2 din decizie de articolul 1, afirmând că, în speţă, este vorba de două încălcări distincte care afectează două pieţe învecinate de produse. Prin faptul că a adăugat, din proprie iniţiativă, la piaţa relevantă a tuburilor OCTG filetate standard şi la cea a ţevilor de transport proiect, definite în decizie, o a treia piaţă, şi anume cea a tuburilor neprelucrate, Tribunalul şi-a depăşit cu mult atribuţiile.176.Dalmine arată în continuare, cu caracter accesoriu, că reinterpretarea de către Tribunal a raportului dintre articolele 1 şi 2 din decizie s-a dovedit favorabilă producătorilor japonezi, care nu au fost consideraţi vinovaţi de încălcarea autonomă menţionată la articolul 2 şi, astfel, au beneficiat de o reducere a amenzii aplicate.177.Prin cel de al şaptelea motiv, recurenta contestă concluzia Tribunalului conform căreia, prin încheierea de contracte de aprovizionare cu tuburi neprelucrate cu British Steel, Dalmine, Mannesmann şi Vallourec şi-au refuzat de facto accesul la piaţa tuburilor filetate din Regatul Unit (atât tuburi OCTG premium, cât şi tuburi OCTG standard).178.în primul rând, recurenta pretinde că, în lipsa licenţei necesare pentru producerea de tuburi filetate după procedeul VAM, nu ar fi putut intra niciodată în mod autonom pe piaţa Regatului Unit.179.în al doilea rând, recurenta repetă faptul că tuburile neprelucrate constituiau obiectul contractelor de aprovizionare, mai precis o piaţă care nu a fost menţionată în decizie.180.în al treilea rând, Tribunalul ar fi realizat o apreciere eronată a faptelor prin aceea că a admis, la punctele 219 şi 229, că între întreprinderile în cauză ar exista un acord de împărţire a furnizării de tuburi neprelucrate către British Steel181.în al patrulea rând, Tribunalul nu a ţinut seama de faptul că încheierea contractului de aprovizionare dintre Dalmine şi British Steel a avut la bază raţiuni comerciale evidente.182.Prin cel de al optulea motiv, recurenta contestă aprecierea Tribunalului conform căreia clauzele contractului de aprovizionare dintre Dalmine şi British Steel erau, în sine, ilicite.183.Recurenta îşi susţine acest motiv prin următoarele afirmaţii:

obligaţia asumată de Dalmine de a furniza către British Steel cantităţi nedeterminate de tuburi neprelucrate era, în interesul acesteia din urmă, permisă;

Tribunalul ar fi trebuit să îşi dea seama că British Steel avea o poziţie suficient de puternică pe piaţă pentru a-şi putea impune voinţa unor potenţiali furnizori;

Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 4 din contractul de aprovizionare admiţând că prin acesta părţile erau obligate să furnizeze şi să achiziţioneze tuburi neprelucrate până la concurenţa unui anumit procentaj, determinat anterior, din necesităţile totale ale British Steel;

în lipsa probelor referitoare la o concertare orizontală între furnizori, era întru totul permisă vânzarea de tuburi neprelucrate către British Steel în cantităţi care variau în funcţie de vânzările sale de tuburi filetate;

nici decizia, nici hotărârea nu explică efectele anticoncurenţiale ale formulelor de preţuri care figurează în contractul de aprovizionare;

dat fiind faptul că Dalmine nu vindea tuburi OCTG premium pe piaţa Regatului Unit şi, prin urmare, nu era un concurent al British Steel pe această piaţă, nu i se poate reproşa schimbul de informaţii referitoare la preţurile tuburilor OCTG;

în sfârşit, afirmaţia Tribunalului, cuprinsă la punctul 189 din hotărârea atacată, conform căreia faptul că British Steel nu a comunicat informaţii confidenţiale furnizorului său nu ar putea disculpa semnatarii contractelor de aprovizionare în împrejurările din speţă este atât apodictică, cât şi incomprehensibilă.

<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Argumentele Comisiei</TXT></NP></TI>184.în ceea ce priveşte cel de al şaselea motiv, Comisia susţine că este complet lipsit de temei.185.Mai exact, critica recurentei referitoare la punctul 210 din hotărârea atacată nu este justificată, întrucât:

Comisia constatase deja fără niciun fel de ambiguitate, în decizia sa, că respectivele contracte de aprovizionare, menţionate la articolul 2 din decizie, constituiau o încălcare distinctă a articolului 81 CE. Aceasta rezultă în mod clar din textul dispozitivului deciziei, în care, la articolul 2, se consacră o dispoziţie distinctă acestei încălcări, iar la articolul 3, întreprinderile în cauză sunt somate să înceteze încălcările constatate. Acestea sunt confirmate ulterior la punctul 112 din decizie

Acest punct are următorul cuprins: Articolul 81 alineatul (1) din Tratatul CE menţionează expres ca fiind incompatibile cu piaţa comună acordurile care au ca obiect sau ca efect o împărţire a pieţelor. Contracte care au ca obiect sau care determină împărţirea aprovizionării principalului producător de tuburi filetate pe o piaţă care reprezintă aproape jumătate din consumul OCTG al Comunităţii [punctul 50] determină o restrângere sensibilă a concurenţei în interiorul pieţei comune.

faptul că articolul 2 alineatul (1) din decizie face vorbire despre o încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE în cadrul încălcării menţionate la articolul 1 nu schimbă cu nimic faptul că este vorba despre două încălcări distincte;

Tribunalul a putut deduce în mod corect de la punctul 111 din motivele deciziei că încheierea contractelor de aprovizionare constituie încălcarea constatată la articolul 2 din aceeaşi decizie, într-adevăr, din moment ce s-a stabilit că aceste contracte constituie o încălcare distinctă a articolului 81 alineatul (1) CE, încheierea acestora reprezintă actul prin care a fost săvârşită încălcarea.

186.Critica recurentei referitoare la punctul 244 din hotărârea atacată este lipsită de eficacitate: dacă Tribunalul, din constatarea sa în sensul că afirmaţia Comisiei, care figurează la punctul 164 din motivele deciziei, nu trebuia să fie excesivă, ar fi tras concluzia că acest punct trebuia anulat, acest fapt nu ar fi avut niciun efect cu privire la articolul 2 din decizie. într-adevăr, la punctul citat anterior, Comisia nu a făcut decât să explice motivele pentru care nu a aplicat o amendă distinctă întreprinderii europene pentru încălcarea constatată la articolul 2 din decizie. în această ipoteză, punctele 110-117 din motivele deciziei, care cuprind argumentele pe baza cărora Comisia a constatat această încălcare, rămân valabile.187.Critica recurentei referitoare la punctul 234 din hotărârea atacată începe prin a relua argumentele invocate împotriva punctului 210 din această hotărâre. Aceste argumente nu sunt întemeiate, din motivele indicate deja la punctul 185 din prezentele concluzii.188.Critica referitoare la faptul că Tribunalul a definit la punctul 234 o piaţă distinctă a tuburilor neprelucrate, în timp ce pieţele relevante din decizie nu ar fi decât cele ale tuburilor OCTG standard şi ale ţevilor de transport proiect, este inexactă, astfel cum rezultă de la punctele 28, 29 şi 31 din motivele deciziei

Punctul 28 începe astfel: Produsele vizate în prezenta cauză sunt tuburile din oţel carbon fără sudură (ceea ce înseamnă că sunt excluse tuburile din oţel inoxidabil) [...]. Punctul 29 defineşte diferitele categorii de tuburi OCTG. Punctul 31 începe astfel: Produsele OCTG pot fi vândute nefiletate (tuburi neprelucrate, care sunt de asemenea definite în standardul API) sau filetate [...].

.189.în opinia Comisiei, cel de al şaptelea motiv este de asemenea lipsit de temei.190.Comisia contestă în primul rând afirmaţia întreprinderii Dalmine conform căreia aceasta din urmă nu putea intra cu tuburile filetate pe piaţa Regatului Unit în mod autonom:

în măsura în care este vorba despre tuburi OCTG premium, pentru care nu avea licenţa necesară, Comisia face trimitere la punctul 186 din hotărârea atacată, în care Tribunalul constată că nu ar fi exclus ca Dalmine să fi putut obţine o astfel de licenţă;

în plus, era cert faptul că Dalmine vindea deja în afara Italiei tuburi OCTG standard, pentru care nu era necesară o licenţă.

191.Tribunalul putea deduce, aşadar, că, prin încheierea, mai întâi, a unui contract de aprovizionare cu British Steel şi apoi cu Vallourec, Dalmine s-ar fi privat, ea însăşi, de posibilitatea de a intra pe piaţa tuburilor filetate din Regatul Unit.192.Afirmaţia recurentei conform căreia nu s-ar putea vorbi despre concurenţă între producătorii Europei continentale în ceea ce priveşte livrările de tuburi neprelucrate, din cauza faptului că tot aceştia le asigură filetarea şi le exportă în cantităţi limitate, nu poate fi luată în considerare în mod serios, şi aceasta în lumina faptului că recurenta a încheiat un contract de aprovizionare pentru o cantitate potenţial nelimitată de tuburi neprelucrate, pentru a acoperi astfel 30 % din necesităţile British Steel193.Criticile recurentei referitoare la punctele 219 şi 229 sunt lipsite de temei în lumina jurisprudenţei existente:

Tribunalul putea concluziona, la punctele 219 şi 220 din hotărârea sa, că exista o înţelegere orizontală pentru împărţirea furnizării către British Steel de tuburi neprelucrate

Comisia face trimitere aici la hotărârea din 7 ianuarie 2004 Aalborg Portland A/S si alţii/Comisia (C-204/00 P, C-205/00 P, C-211/00 P, C-213/00 P, C-217/00 P si C-219/00 P, Rec, p. I-123, punctul 57).

aprecierea Tribunalului, conform căreia faptul că Dalmine putea avea un interes comercial în contractul cu British Steel nu schimbă cu nimic caracterul său nelegal, este greu de contestat.

194.în ceea ce priveşte cel de al optulea motiv, Comisia arată că acele critici pe care le cuprinde constituie o repetare a argumentelor prezentate în primă instanţă pentru a contesta natura anticoncurenţială a anumitor clauze din contractul de aprovizionare încheiat cu British Steel. Aşadar, criticile trebuie considerate inadmisibile.195.în subsidiar, Comisia consideră că aceste critici sunt lipsite de temei. Aceasta remarcă, printre altele, că interesele comerciale şi puterea de negociere ale uneia dintre părţi nu schimbă cu nimic natura ilicită a unui contract contrar articolului 81 alineatul (1) CE.<TI><NP><NO.P>4.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>196.Artileria grea pe care recurenta o mobilizează în cadrul celui de al şaselea motiv împotriva punctelor 210, 224 şi 244 din hotărârea atacată şi prin care nu ezită să acuze Tribunalul că a denaturat faptele şi voinţa Comisiei, inclusiv aprecierea juridică a criticilor cuprinse în decizie, ceea ce ar corespunde unei încălcări flagrante a dreptului la apărare, pare, la o analiză mai atentă, mult mai puţin impresionantă decât lasă să se înţeleagă termenii sonori în care sunt formulate argumentele şi descrierea care li se face.197.înainte de examinarea celor trei aspecte ale acestui motiv - care sunt corelate sau se suprapun -, ţinem să reamintim împrejurările în care a avut loc încălcarea incriminată la articolul 2 din decizie, astfel cum au fost expuse mai sus, la punctele 148-158 din prezentele concluzii.198.în conformitate cu modul în care au fost prezentate faptele de către Comisie, Vallourec, Dalmine, Mannesmann şi British Steel ar fi colaborat pentru a asigura dominarea pieţei Regatului Unit de către producătorii europeni, în primul rând prin aceea că Vallourec, Dalmine şi, mai târziu, Mannesmann — fiecare pentru o cotă fixă — ar fi livrat tuburi neprelucrate de care British Steel avea nevoie pentru a le transforma în tuburi filetate premium sau standard, după ce şi-a încetat propria producţie de tuburi neprelucrate. Ca urmare, în 1994, când British Steel s-a retras complet din sector, Vallourec a preluat rolul acesteia pe piaţa Regatului Unit.199.Problema juridică aflată, în principal, în centrul litigiului din primă instanţă este următoarea: putea Comisia să califice acest comportament al producătorilor europeni, care urmărea să îşi rezerve piaţa Regatului Unit, drept încălcare a articolului 81 alineatul (1) CE?200.în cuprinsul respectivelor puncte din hotărârea atacată, Tribunalul a răspuns, în mod incontestabil, afirmativ la această întrebare, şi aceasta şi în sensul că încălcarea articolului 81 alineatul (1) CE, menţionată la articolul 2, chiar dacă a fost săvârşită în cadrul încălcării menţionate la articolul 1, putea fi totuşi analizată separat.201.Recurenta îşi întemeiază argumentele prin care contestă constatarea Tribunalului de la punctele 210 şi 234 în special pe punctul 111 din motivele deciziei

Reprodus integral la nota de subsol 65.

, mai exact pe următorul fragment: Obiectul acestor contracte era aprovizionarea cu tuburi neprelucrate a liderului pieţei OCTG din zona Mării Nordului, iar scopul acestora era menţinerea unui producător naţional în Regatul Unit pentru a se obţine respectarea acelor fundamentals în cadrul clubului Europa-Japonia. în opinia sa, ar rezulta de aici că nu încheierea propriu-zisă a acordurilor de aprovizionare a fost determinantă pentru a li se atribui caracterul de încălcare în sensul punctului 111 din motivele deciziei, ci faptul că au fost încheiate pentru a se obţine respectarea acelor fundamentals.202.După părerea noastră, această constatare nu este deloc o consecinţă a legăturii dintre punctele 111 şi 112

Reprodus deja integral la nota de subsol 68.

 din motivele deciziei. într-adevăr, în prima frază de la punctul 112, Comisia constată în mod laconic: Articolul 81 alineatul (1) din tratat menţionează în mod expres ca fiind incompatibile cu piaţa comună acordurile care au ca obiect sau ca efect împărţirea pieţelor.203.întrucât contractele de aprovizionare aveau ca obiect să contribuie la protejarea pieţei Regatului Unit - important - împotriva outsiderilor, cu alte cuvinte la împărţirea pieţelor, acestea puteau fi considerate, în sine, încălcări ale articolului 81 alineatul (1) CE.204.în conformitate cu ceea ce rezultă deja din cuprinsul articolului 2 alineatul (1) din decizie şi este confirmat, o dată în plus, la articolul 3 din decizie, Comisia calificase deja ca încălcare distinctă a articolului 81 CE comportamentul producătorilor europeni având ca scop să îşi rezerve piaţa Regatului Unit după restructurarea în sectorul tuburilor fără sudură din interiorul Comunităţii.205.Această apreciere era întemeiată pe propria analiză a faptelor din decizie. Rezultă de aici că, în momentul în care British Steel a încetat producţia de tuburi fără sudură prin închiderea uzinei sale de la Clydesdale, dar şi-a continuat temporar activităţile în domeniul tratamentului termic şi al filetării prin filiala sa TSSL — aceasta a rămas în perioada 1990-1994 principalul furnizor de tuburi OCTG premium şi de tuburi OCTG standard în zona Mării Nordului —, pe piaţa Regatului Unit a apărut o piaţă distinctă pentru produsul intermediar, cea a tuburilor neprelucrate fără sudură, pentru care British Steel era principalul client.206.Din această perspectivă, afirmaţia recurentei conform căreia Tribunalul şi-ar fi depăşit competenţele apreciind, la punctul 234 din hotărârea atacată, că încălcările menţionate la articolele 1 şi 2 din decizie au avut loc pe pieţe diferite, respectiv pe piaţa tuburilor OCTG standard şi pe piaţa tuburilor neprelucrate fără sudură, este lipsită de temei.207.în realitate, după cum Tribunalul a putut constata la punctele 235 şi 236, este vorba de două pieţe autonome, dar legate între ele, care sunt afectate de două încălcări distincte şi corelate: Comisia a descris o situaţie în care, între producători europeni, au fost elaborate acorduri care afectează piaţa Regatului Unit a tuburilor neprelucrate, cu scopul, cel puţin parţial, de a proteja de importurile japoneze, în aval, piaţa Regatului Unit a tuburilor filetate OCTG standard.208.Trebuie să se deducă de aici faptul că acuzaţia gravă a recurentei potrivit căreia, la punctul 234 din hotărârea atacată, Tribunalul a denaturat a posteriori nu numai faptele, ci şi voinţa Comisiei, este o simplă invenţie.209.Critica referitoare la punctul 244 din hotărârea atacată poate fi redusă, în esenţă, la afirmaţia că, din constatarea sa că afirmaţia Comisiei care este cuprinsă în prima frază a [punctului 164 din motivele] deciziei atacate, potrivit căreia contractele de aprovizionare, care constituie încălcarea constatată la articolul 2, nu erau decât un mijloc de punere în aplicare a aceleia constatate la articolul 1, este excesivă, din moment ce această punere în aplicare era un obiectiv al celei de a doua încălcări, alături de alte obiective şi efecte anticoncurenţiale corelate, dar distincte, Tribunalul ar fi trebuit să tragă concluzia anulării acestui punct.210.Analiza Tribunalului de la acest punct din hotărârea atacată este o consecinţă logică a constatării de la punctele 210 şi, mai clar, 234 că articolele 1 şi 2 din decizie se referă la două încălcări distincte ale articolului 81 CE, chiar dacă există o legătură substanţială între ele.211.Ca urmare, Tribunalul putea, la punctul 164 citat anterior, să reproşeze Comisiei o lipsă de obiectivitate din cauza afirmaţiei acesteia conform căreia încălcarea incriminată la articolul 2 din decizia sa nu era decât un mijloc de a pune în aplicare încălcarea constatată la articolul 1.212.Or, acest reproş la adresa Comisiei, în contextul aprecierii realizate de aceasta în legătură cu gravitatea încălcărilor, nu schimbă cu nimic constatarea Comisiei -pe care Tribunalul o considerase anterior, la punctele 210 şi 244, drept corectă - conform căreia decizia se referă efectiv la două încălcări distincte ale articolului 81 alineatul (1) CE, chiar dacă sunt corelate.213.Raţionamentul urmat de Comisie la punctul 164 din motivele deciziei conduce la concluzia că legătura strânsă dintre cele două încălcări admisă de către aceasta (un mijloc de punere în aplicare a principiului respectării pieţelor naţionale care se înscrie în cadrul clubului Europa-Japonia) nu are ca efect necesitatea de a se aplica în acest temei o amendă suplimentară producătorilor europeni.214.Anularea acestui punct din decizie ar avea, aşadar, ca efect faptul că această legătură strânsă, recunoscută de Comisie, între cele două încălcări nu ar mai putea constitui un motiv pentru a excepta încălcarea constatată la articolul 2 din decizie de la o amendă distinctă.215.Faptul că, după cum rezultă de la punctul 245 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a dorit să reţină această consecinţă a constatării sale potrivit căreia Comisia a realizat, la punctul 164 din motivele deciziei, o apreciere lipsită de obiectivitate a încălcării menţionate la articolul 2 a protejat-o pe recurentă mai mult decât să îi fi produs vreo vătămare. într-adevăr, dacă Comisia ar fi trebuit să recunoască o semnificaţie autonomă încălcării menţionate la articolul 2 din decizie pentru determinarea cuantumului amenzii, aceasta ar fi condus la o amendă mai ridicată, toate celelalte aspecte fiind similare.216.Rezultă din cele de mai sus că critica referitoare la punctul 244 din hotărârea atacată este lipsită de temei, întrucât nu poate conduce la o altă apreciere în ceea ce priveşte existenţa a două încălcări diferite ale articolului 81 CE, chiar dacă sunt corelate, precum şi că nu poate fi încununată de succes, în măsura în care anularea punctului 164 din motivele deciziei nu are consecinţe referitoare la această constatare şi ar putea să conducă, cel mult, la luarea în considerare în mod separat a încălcării definite la articolul 2 din decizie pentru stabilirea amenzii.217.Dintre cele trei critici formulate în susţinerea celui de al şaptelea motiv, prima are un puternic caracter factual, întrucât recurenta contestă constatările de fapt ale Tribunalului, şi anume că British Steel a legat cei trei concurenţi comunitari ai săi astfel încât orice concurenţă efectivă sau potenţială - pentru tuburile filetate - din partea acestora pe piaţa sa internă a dispărut, cu preţul sacrificării libertăţii sale de aprovizionare

Punctul 181 din hotărârea atacată.

, şi că, dacă nu ar fi existat contractele de aprovizionare, făcând abstracţie de regulile fundamentale, producătorii europeni, alţii decât British Steel, ar fi avut, în mod normal, un interes comercial real sau cel puţin potenţial să concureze cu British Steel pe piaţa Regatului Unit a tuburilor filetate, precum şi să se concureze între ele pentru a aproviziona British Steel cu tuburi neprelucrate

Punctul 185 din hotărârea atacată.

.218.Această critică poate fi admisă numai în măsura în care recurenta urmăreşte să demonstreze prin intermediul său că Tribunalul a realizat în mod vădit o apreciere eronată a faptelor

Este vorba despre o jurisprudenţă constantă; a se vedea, printre altele, hotărârea din 11 februarie 1999, Antillean Rice Mills şi alţii/Comisia (C-390/95 P, Rec, p. I-769, punctul 29), si hotărârea din 4 iulie 2000, Bergaderm şi Goupil/Comisia (C-352/98 P, Rec, p. I-5291, punctul 49).

. Or, în acest caz, argumentele de fapt ale recurentei ar trebui să fie exacte şi substanţiale pentru a putea susţine o astfel de apreciere vădit eronată.219.Recurenta este departe de reuşită în această privinţă. Chiar dacă am admite că intrarea întreprinderii Dalmine pe piaţa Regatului Unit a tuburilor OCTG standard şi a tuburilor OCTG premium, produse finite, nu a fost simplă, având în vedere diferenţele din structura gamei sale de produse şi structura cererii de pe piaţa Regatului Unit (în special în ceea ce priveşte tuburile OCTG premium cu combinaţia specială VAM, cu licenţă), recurenta nu ar fi fost nevoită să încheie un acord de furnizare a tuburilor neprelucrate, produs intermediar, către British Steel, acord care, pe de o parte, stabilea cota sa de piaţă pentru produsul intermediar la 30 % timp de cel puţin 5 ani şi, pe de altă parte, excludea intrarea produselor finite pe piaţă pentru aceeaşi perioadă.220.Faptele şi împrejurările invocate de recurentă, structura gamei sale de produse şi faptul că producţia sa de tuburi neprelucrate era în mare parte destinată unei transformări în propria sa întreprindere nu infirmă caracterul justificat al constatării în fapt a Tribunalului, şi anume că Dalmine a contribuit, prin încheierea acordului de aprovizionare cu British Steel, dacă nu la excluderea, cel puţin la restrângerea serioasă a concurenţei actuale şi potenţiale pe piaţa produselor în cauză din Regatul Unit.221.Aşadar, această critică este lipsită de temei.222.Faptul că a doua critică formulată în susţinerea celui de al şaptelea motiv este lipsită de temei, în măsura în care are la bază prezumţia că piaţa tuburilor neprelucrate este o piaţă căreia nu i s-ar aplica decizia, rezultă deja din aprecierea noastră de mai sus referitoare la cel de al şaselea motiv.223.Or, această critică este de asemenea lipsită de temei, în măsura în care se poate aprecia că acordul de aprovizionare cu tuburi neprelucrate nu putea avea efecte substanţiale pentru piaţa tuburilor OCTG standard, menţionată la articolul 1 din decizie, dat fiind faptul că tuburile neprelucrate care au fost livrate au fost transformate în proporţie de 80 % în tuburi OCTG premium. în pofida acestei afirmaţii, o parte considerabilă dintre tuburile care trebuiau livrate, mai exact 20 %, a fost transformată în tuburi OCTG standard.224.Prin cea de a treia critică, recurenta contestă constatarea Tribunalului conform căreia la baza contractelor de aprovizionare se află o strategie orizontală între întreprinderile în cauză, mai precis că Dalmine ar fi implicată în această strategie.225.Apreciem că această critică este vădit inadmisibilă, întrucât implică o a doua evaluare, în cadrul unei căi de atac, a aprecierii Tribunalului cu privire la vasta serie de elemente de probă pe care Comisia o menţionează în decizie pentru a dovedi existenţa unei astfel de strategii. Această apreciere figurează la punctele 214-225 din hotărârea atacată.226.Numai în cazul în care, prin critica formulată, recurenta putea demonstra că la aprecierea valorii probatorii a elementelor de probă invocate de Comisie în decizie Tribunalul a comis în mod vădit o eroare această critică ar fi admisibilă. Or, argumentele prezentate în susţinerea acestei critici au un caracter atât de general şi de imprecis încât nu pot constitui un început de element de legătură pentru a considera o astfel de apreciere incorectă.227.Ajungem, astfel, la cel de al optulea motiv, despre care Comisia susţine că este inadmisibil, întrucât ar fi o reluare a criticilor invocate în primă instanţă împotriva deciziei sale.228.întrucât acest motiv este susţinut prin nu mai puţin de opt critici, dintre care unele privesc aprecierea juridică a Tribunalului, iar altele încadrarea juridică a faptelor realizată de Tribunal, preferăm să examinăm problema admisibilităţii pentru fiecare dintre critici.229.în primul şi în al doilea rând, propunem să fie declarate inadmisibile criticile prin care recurenta susţine că Tribunalul ar fi trebuit să ţină seama:

a)de interesele comerciale ale British Steel în legătură cu clauza referitoare la cantităţile pe care trebuia să le furnizeze Dalmine, exprimate ca procent (30 %) din necesarul fluctuant de tuburi neprelucrate;b)de supremaţia British Steel ca parte la acordul de aprovizionare.

230.în măsura în care se poate verifica, aceste critici nu au fost invocate în mod explicit

în schimb, au fost invocate ca mijloc de apărare în răspunsul dat de Dalmine la comunicarea privind obiecţiunie. A se vedea anexa 12 la cererea din primă instanţă, p. 19, 22 şi 23.

 în primă instanţă, astfel încât nu i se poate reproşa Tribunalului că nu s-a pronunţat în hotărâre cu privire la acest aspect.231.De altfel, în orice caz, aceste două critici sunt lipsite de temei.232.British Steel avea efectiv un interes evident ca necesităţile sale variabile de tuburi neprelucrate să fie asigurate, dar aceasta nu justifică alegerea, pentru asigurarea acestor necesităţi, a unui mecanism contractual care exclude de facto concurenţa între furnizorii săi şi care, în plus, o protejează împotriva concurenţei potenţiale a acestor furnizori pe pieţele produselor finite.233.Recurgerea la supremaţia British Steel cu ocazia încheierii contractului de aprovizionare nu este, nici aceasta, convingătoare, întrucât nu poate schimba cu nimic caracterul nelegal al respectivei clauze de furnizare, în plus, presupunând cå ar fi existat o astfel de supremaţie, aceasta putea fi exercitata numai după ce recurenta a hotărât să lege o relatie contractuală cu British Steel.234.Cea de a treia critică, prin care recurenta susţine că articolul 4 din contractul de aprovizionare nu putea fi conceput ca având caracter obligatoriu pentru cele două părţi în ceea ce priveşte procentul, stabilit în prealabil, de tuburi neprelucrate care trebuie furnizate, respectiv cumpărate, nu este susţinută prin argumente de fapt. Comisia a subliniat pe bună dreptate că trimiterea la răspunsul recurentei la comunicarea privind obiecţiunile

Anexa 12 la cererea din primă instanţă, p. 21 şi 22. I- 886

 nu oferea niciun element de legătură în susţinerea acestei afirmaţii. Nici în cererea introductivă şi nici în replica din primă instanţă nu există un temei de fapt în favoarea acestei critici.235.Aşadar, această critică este inadmisibilă, întrucât a fost invocată tardiv, şi este, în orice caz, lipsită de temei, întrucât nu este motivată sau nu este motivată suficient.236.A patra critică constituie o repetare a afirmaţiei, deja avansată în cadrul celui de al şaptelea motiv - şi deja respinsă la punctele 225 şi 226 din prezentele concluzii -, conform căreia nu este dovedită existenţa unei înţelegeri orizontale, anterioară încheierii contractului de aprovizionare, între cei patru producători europeni. Aşadar, aceasta este lipsită de temei.237.A cincea critică, prin care recurenta susţine că Tribunalul nu a explicat în ce constau pretinsele efecte anticoncurenţiale ale formulei de preţuri reluate în contractul de aprovizionare, este respinsă la punctele 181 şi 188-191 din hotărârea atacată, în care Tribunalul arată că această aplicare a respectivei formule de preţuri a avut ca efect faptul că cei trei furnizori au primit informaţii precise despre orientarea, momentul şi întinderea fiecărei fluctuaţii a preţurilor tuburilor filetate vândute de British Steel, în plus, această formulă de preţuri a avut ca efect faptul că furnizorii întreprinderii British Steel nu mai aveau interesul de a concura în ceea ce priveşte preţul tuburilor filetate pe piaţa Regatului Unit. într-adevăr, scăderea preţurilor tuburilor care ar fi putut rezulta de aici s-ar fi repercutat imediat în scăderea preţurilor tuburilor neprelucrate pe care aceştia le livrau către British Steel

A se vedea punctul 181 din hotărârea atacată, care face trimitere la punctul 153 din motivele deciziei atacate în primă instanţă.

.238.în lipsa unei motivări adecvate, cea de a cincea critică este în mod vădit lipsită de temei.239.Acelaşi lucru este valabil pentru a şasea critică. Dacă este adevărat că recurenta poate susţine că schimbul de informaţii privind preţurile nu prezenta importanţă în ceea ce o priveşte, în măsura în care se referea la tuburile OCTG premium, care reprezintă un produs pentru care ea nu avea acces la piaţa Regatului Unit din motive de licenţă, totuşi aceasta nu schimbă cu nimic faptul că aceste informaţii prezentau importanţă pentru activităţile sale - limitate - pe această piaţă în domeniul tuburilor OCTG standard. Disponibilitatea acestor informaţii putea să o conducă de facto la adaptarea preţurilor acestui produs pe piaţa Regatului Unit.240.A şaptea critică este o simplă afirmaţie. Nu este permis să se extragă un punct (189) dintr-o hotărâre din contextul său şi să se aprecieze ulterior că afirmaţia Tribunalului este apodictică şi misterioasă, în condiţiile în care motivarea acestei afirmaţii se află la punctele următoare din hotărârea atacată. Aşadar, această critică ar trebui să fie declarată în mod vădit lipsită de temei, din cauza lipsei motivării.241.A opta critică nu face decât să repete criticile invocate de recurentă în susţinerea celui de al şaselea motiv. Rezultă din analiza noastră referitoare la aceste critici că şi prezenta critică trebuie declarată lipsită de temei.<TI><NP><NO.P>F —</NO.P><TXT>Al nouălea şi al zecelea motiv:</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>încălcarea articolului 81 CE şi lipsa motivării în cadrul aprecierii respectării de către Comisie a articolului 15 din Regulamentul nr. 17 şi a liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor<NOTE NOTE.ID="E0079" NUMBERING.CONTINUED="YES"><P>Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 şi al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (<REF.DOC.OJ COLL="C" NO.OJ="009" DATE.PUB="1998" PAGE.FIRST="3">JO 1998, C 9, p. 3</REF.DOC.OJ>, Ediţie specială, 08/vol. 3, p. 69, denumite în continuare <QUOT.START ID="QS0090" REF.END="QE0090" CODE="201E"/>liniile directoare<QUOT.END ID="QE0090" REF.START="QS0090" CODE="201D"/>).</P></NOTE> în ceea ce priveşte aprecierea gravităţii încălcării imputate întreprinderii Dalmine</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>—</NO.P><TXT>Încălcarea articolului 81 CE şi lipsa motivării în cadrul aprecierii respectării de către Comisie a articolului 15 din Regulamentul nr. 17 şi a liniilor directoare privind metoda de stabilire a amenzilor în ceea ce priveşte aprecierea duratei încălcării şi a circumstanţelor atenuante</TXT></NP></TI><TI><NP><NO.P>1.</NO.P><TXT>Criticile recurentei</TXT></NP></TI>242.în expunerea exhaustivă prin care recurenta argumentează cel de al nouălea motiv, trebuie să se distingă trei critici principale:

a)în mod greşit Tribunalul nu a ţinut seama de faptul că mărimea pieţei relevante, ca unic criteriu obiectiv, trebuie să constituie baza pentru aprecierea gravităţii încălcării;b)în mod greşit Tribunalul nu a ţinut seama de faptul că punctul 1 A din liniile directoare a fost aplicat în mod eronat de către Comisie;c)în mod greşit Tribunalul a omis să ţină seama, de asemenea, de comportamentul şi de mărimea întreprinderilor în cauză la stabilirea cuantumului amenzilor.

243.Argumentele invocate de recurentă în susţinerea primei critici pot fi rezumate după cum urmează:

mărimea pieţei relevante constituie unicul criteriu obiectiv susceptibil de a fi luat în considerare la aprecierea gravităţii încălcării. Prin urmare, orice apreciere referitoare la gravitatea încălcării trebuie să se bazeze, în primul rând, pe acest element;

aşadar, în mod greşit Tribunalul a apreciat că mărimea pieţei afectate nu este decât unul dintre factorii pertinenţi, alături de alţi factori

Punctul 259 din hotărârea atacată.

constatarea Tribunalului că [...] amenda aplicată pentru o încălcare din domeniul concurenţei trebuie să fie proporţională cu încălcarea, evaluată în ansamblu, ţinând seama, mai ales, de gravitatea acesteia [...]

Punctul 259 din hotărârea atacată.

ar fi atunci tautologică, lipsită total de obiectivitate.

244.Argumentele cu ajutorul cărora recurenta a dezvoltat cea de a doua critică sunt, în esenţă, următoarele:

conform liniilor directoare, gravitatea încălcării trebuie dedusă pe baza a trei criterii: natura încălcării, impactul real asupra pieţei, atunci când acesta poate fi măsurat, şi mărimea pieţei afectate;

în primul rând, Tribunalul a apreciat în mod eronat natura încălcării, considerând că era vorba despre un acord de împărţire a pieţelor între producătorii europeni;

în al doilea rând, în mod greşit Tribunalul s-a întemeiat pe tabelul cotelor de piaţă ale producătorilor în cauză

Punctul 296 din hotărârea atacată.

, care figurează la punctul 68 din motivele deciziei, întrucât acest tabel nu putea avea nicio valoare pentru aprecierea efectelor pretinselor încălcări pe pieţele acelor produse;

în al treilea rând, în mod greşit Tribunalul nu a ţinut seama de mărimea -limitată - a pieţelor geografice şi a pieţelor relevante ale produselor la aprecierea afirmaţiei Comisiei conform căreia este vorba, în speţă, despre o încălcare foarte gravă;

în sfârşit, Tribunalul nu şi-a motivat în mod suficient aprecierea conform căreia Comisia putea califica încălcările respective drept foarte grave. Astfel, aprecierea sa referitoare la amenda aplicată rămâne nesusţinută.

245.A treia critică se bazează, în esenţă, pe următoarele argumente:

la analizarea amenzilor aplicate de Comisie, Tribunalul nu s-a pronunţat în funcţie de mărimea întreprinderilor implicate în încălcare, astfel cum rezultă din cifra de afaceri. într-adevăr, o amendă limitată pentru o întreprindere foarte mare putea să depăşească uşor plafonul de 10 % în cazul unei întreprinderi mai mici sau, în orice caz, să fie excesiv de ridicată. în susţinerea acestei afirmaţii, recurenta citează un argument de la punctul 1 A al şaselea paragraf din liniile directoare

Respectivul fragment are următorul cuprins: în cazul în care o încălcare implică mai multe întreprinderi [...], ar putea fi necesar ca, în anumite cazuri, să se aplice ponderări la cuantumurile determinate [...] pentru a se ţine seama de ponderea specifică şi, prin urmare, de impactul real al comportamentului infracţional [a se citi ilicit] al fiecărei întreprinderi asupra concurenţei, în special atunci când există o diferenţă considerabilă între dimensiunile întreprinderilor care comit o încălcare de acelaşi tip.

în continuare, Tribunalul a omis să examineze argumentele prezentate de Dalmine

Reproduse la punctul 320 din hotărârea atacată.

în legătură cu disproporţia dintre cuantumul amenzii şi cifra sa de afaceri referitoare la acele produse pe piaţa mondială, pe piaţa comună şi, respectiv, pe pieţele franceză, germană, italiană şi pe piaţa Regatului Unit;

impactul semnificativ asupra pieţei comunitare, care face obiectul punctului 290 din hotărârea atacată, ar trebui, în opinia recurentei, să fie apreciat nu numai prin raportare la mărimea pieţei, ci, mai ales, la impactul concret asupra raporturilor de concurenţă. în schimb, dacă este vorba despre determinarea

cuantumului amenzii şi despre aprecierea caracterului proporţional al acesteia, factorul care trebuie luat în considerare este cuantumul relativ al cifrelor de afaceri ale întreprinderilor în cauză;

în sfârşit, recurenta contestă afirmaţia Tribunalului conform căreia, din moment ce s-a stabilit că o întreprindere a desfăşurat activităţi concertate cu concurenţii săi pentru împărţirea pieţelor, faptul că aceasta nu a avut pe piaţă comportamentul care fusese convenit cu concurenţii săi nu constituie neapărat o împrejurare care trebuie luată în considerare pentru determinarea cuantumului amenzii.

246.Al zecelea motiv cuprinde patru critici:

în mod greşit Tribunalul nu a recunoscut şi nici nu a sancţionat faptul că în decizie Comisia nu a explicat de ce nu a ţinut seama de circumstanţele atenuante invocate de recurentă;

în mod greşit Tribunalul nu a examinat argumentele recurentei conform cărora aceasta a avut un rol limitat în elaborarea acordurilor de împărţire a pieţelor şi nu a respectat aceste acorduri decât parţial;

în continuare, recurenta consideră că în mod greşit Tribunalul nu a considerat circumstanţă atenuantă faptul că aceasta şi-a încetat comportamentul ilicit imediat după primele demersuri ale Comisiei;

în sfârşit, Tribunalul nu a considerat la justa valoare, drept circumstanţă atenuantă, colaborarea întreprinderii Dalmine în cursul procedurii administrative.

<TI><NP><NO.P>2.</NO.P><TXT>Argumentele Comisiei</TXT></NP></TI>247.Comisia apreciază că al nouălea motiv este în întregime lipsit de temei.248.în ceea ce priveşte prima critică, ea arată că premisa pe care recurenta îşi întemeiază afirmaţia, şi anume că, pentru aprecierea gravităţii încălcării, mărimea pieţei afectate este unicul criteriu obiectiv şi, prin urmare, decisiv, este respinsă de însuşi textul liniilor directoare. în realitate, prima parte a punctului 1 A din liniile directoare nu lasă să subziste nicio îndoială asupra faptului că mărimea pieţei nu este decât unul dintre factorii care trebuie luaţi în considerare: La evaluarea gravităţii încălcării, trebuie să se ţină seama de natura sa, de impactul real asupra pieţei, atunci când acesta poate fi măsurat, şi de mărimea pieţei geografice relevante.249.în ceea ce priveşte a doua critică, aceasta arată că primul argument invocat de recurentă în susţinerea acesteia, şi anume că nu a fost suficient demonstrat de către Comisie că încălcarea avea ca obiect împărţirea pieţelor, nu este admisibilă, întrucât recurenta nu a contestat această afirmaţie în primă instanţă

A se vedea, în această problemă, punctele 118-128 din prezentele concluzii.

.250.Critica conform căreia în mod greşit Tribunalul a utilizat, la punctul 296 din hotărâre, tabelul care figurează la punctul 68 din decizie pentru a susţine impactul concret al încălcării asupra raporturilor de piaţă este înşelătoare, întrucât acest punct din hotărâre nu se referă la determinarea efectelor încălcării asupra pieţei, ci la problema dacă la stabilirea cuantumului amenzii trebuie să se ţină seama şi de comportamentul şi de mărimea întreprinderii.251.în plus, adaugă Comisia, jurisprudenţa citată de recurentă

Hotărârea din 9 iulie 1999, Comisia/Anic Partecipazioni (C-49/92 P, Rec, p. I-4125, punctul 99), şi hotărârea CMA CGM si altii/Comisia (citată la nota de subsol 58, punctul 264).

 nu susţine afirmaţia acesteia conform căreia Comisia trebuie, pentru aprecierea gravităţii încălcării, să examineze întotdeauna impactul încălcării asupra pieţei.252.Nici argumentul conform căruia hotărârea atacată este, la punctul 263, contradictorie intrinsec nu este corect, întrucât Tribunalul face referire în mod clar, într-un caz, la întinderea geografică - importantă - a pieţei, iar în celălalt caz, la piaţa, menţionată la articolul 1 din decizie, a tuburilor OCTG standard şi a ţevilor de transport proiect, care nu reprezintă decât o parte limitată a pieţei totale a tuburilor OCTG şi a ţevilor de transport fără sudură.253.Comisia remarcă în continuare că, la stabilirea cuantumului amenzii - 10 milioane de euro - a ţinut seama efectiv de acest ultim element, fapt constatat şi de Tribunal.254.în ceea ce priveşte a treia critică, Comisia pune în evidenţă faptul că, în temeiul liniilor directoare

A se vedea punctul I A al şaselea paragraf.

, poate stabili cuantumul amenzilor ţinând seama de diferenţa de dimensiune dintre întreprinderile în cauză, dar că nu este obligată să procedeze astfel255.în orice caz, nici Tribunalul, în exercitarea competenţei sale de fond de apreciere a amenzilor aplicate, nu a considerat că era necesar să se realizeze o apreciere în funcţie de mărimea întreprinderilor în cauză

Comisia face trimitere aici la punctele 284-287 din hotărârea atacată.

.256.Comisia nu înţelege motivul pentru care cifrele de afaceri referitoare la produsele în cauză, citate de recurentă, ar trebui să demonstreze că amenda aplicată este excesivă. Această observaţie este valabilă şi pentru pretinsa obligaţie a Comisiei de a stabili cuantumurile amenzilor în funcţie de cifrele de afaceri ale întreprinderilor participante la înţelegere.257.Argumentele pe care recurenta le formulează pe baza comportamentului său în ceea ce priveşte respectarea acordului de împărţire a pieţelor se suprapun criticilor invocate în susţinerea celui de al zecelea motiv. Comisia propune să fie apreciate în acest cadru.258.Comisia examinează succint cele patru critici invocate în cadrul celui de al zecelea motiv.259.În opinia sa, prima critică este lipsită de temei, întrucât Tribunalul însuşi a expus în mod clar, la punctul 327 şi următoarele din hotărârea atacată, în exercitarea competenţelor sale de fond, motivele pentru care circumstanţele atenuante menţionate de recurentă nu pot fi acceptate.260.în plus, după cum mai arată Comisia în duplică, aceasta nu este obligată, în motivarea deciziei, să se pronunţe asupra argumentelor invocate de recurentă în faza administrativă în ceea ce priveşte aplicabilitatea circumstanţelor atenuante

în susţinerea acestui punct de vedere, Comisia face trimitere la hotărârea din 18 septembrie 2003, Volkswagen/Comisia (C-338/00 P, Rec, p. I-9189, punctul 127).

.261.în ceea ce priveşte a doua critică, conform căreia Tribunalul nu a ţinut seama în măsură suficientă, în hotărârea atacată, de faptul că recurenta nu s-ar fi comportat de fapt pe piaţă potrivit acordurilor încheiate cu concurenţii săi, ceea ce ar fi contrar liniilor directoare, Comisia arată că Tribunalul nu este ţinut de aceste linii directoare.262.în ceea ce priveşte a treia critică, Comisia răspunde că Tribunalul a constatat în mod corect, la punctele 331 şi 332 din hotărârea atacată, că încălcarea încetase probabil sau era pe punctul de a înceta atunci când Comisia a efectuat verificări la 1 şi 2 decembrie 1994 şi că argumentul recurentei conform căruia aceasta încetase încălcarea după primele demersuri ale Comisiei nu justifică nicio reducere a amenzii aplicate.263.în opinia Comisiei, a patra critică nu este întemeiată, din următoarele motive:

colaborarea recurentei în cursul investigaţiei a fost cu mult mai redusă decât cea a întreprinderii Vallourec, cu care aceasta se compară;

recurenta asimilează comportamentul său cu ocazia răspunsului la întrebările adresate de Comisie cu reacţia sa la comunicarea obiecţiunilor — ulterioară. Comisia a recompensat-o deja pe recurentă pentru colaborarea sa constând în necontestarea comunicării privind obiecţiunile printr-o reducere cu 20 % a cuantumului amenzii. în acest sens trebuie înţeles punctul 345 din hotărârea atacată.

<TI><NP><NO.P>3.</NO.P><TXT>Apreciere</TXT></NP></TI>264.Pentru aprecierea celui de al nouălea şi a celui de al zecelea motiv sunt necesare câteva observaţii prealabile.265.Ţinem să amintim că există o diferenţă de principiu între, pe de o parte, obligaţiile Comisiei la determinarea sancţiunilor şi la motivarea acestora în deciziile prin care constată încălcări ale normelor de concurenţă din tratat şi, pe de altă parte, obligaţiile Tribunalului în exercitarea competenţei de fond în temeiul articolului 17 din Regulamentul nr. 17 la aprecierea amenzilor şi penalităţilor cu titlu cominatoriu aplicate de Comisie.266.Potrivit unei jurisprudenţe constante, atunci când Comisia determină cuantumul amenzilor, aceasta este obligată să aplice metoda de calcul pe care ea însăşi a prevăzut-o în liniile directoare. într-adevăr, atunci când Comisia adoptă linii directoare care au rolul de a preciza, în conformitate cu tratatul, criteriile pe care înţelege să le aplice în cadrul exercitării atribuţiilor sale de apreciere, rezultă de aici o autolimitare a acestor atribuţii, prin aceea că trebuie să se conformeze regulilor indicative pe care şi le-a impus ea însăşi

A se vedea, printre altele, hotărârea din 9 iulie 2003, Archer Daniels Midland şi Archer Daniels Midland Ingredients/Comisia (T-224/00, Rec, p. II-2597, punctele 182 şi 183 şi jurisprudenţă citată).

. Această jurisprudenţă se întemeiază pe principiul juridic general al încrederii legitime a justiţiabililor.267.în schimb, nu este necesară examinarea expresă de către Comisie, în motivarea deciziilor sale, a tuturor aspectelor invocate de întreprinderile în cauză în cursul procedurii administrative

A se vedea, printre altele, hotărârea din 14 mai 1998, Mayr-Melnhof/Comisia (T-347/94, Rec, p. II-1751, punctul 42), şi hotărârea din 20 aprilie 1999, Limburgse Vinyl Maatschappij şi alţii/Comisia, cunoscută sub denumirea PVC II (T-305/94-T-307/94, T-313/94-T-316/94, T-318/94, T-325/94, T-328/94, T-329/94 şi T-335/94, Rec, p. II-931, punctele 386-388, precum şi jurisprudenţă citată la aceste puncte).

. Pentru respectarea obligaţiei de motivare prevăzute la articolul 253 CE, motivarea unei decizii individuale trebuie să permită, pe de o parte, destinatarului său, persoană fizică sau juridică, să cunoască faptele şi împrejurările care justifică măsura luată, pentru a-şi putea susţine drepturile, dacă este cazul, şi pentru a verifica dacă decizia este sau nu întemeiată şi, pe de altă parte, să permită instanţei comunitare să exercite propriul control al legalităţii

A se vedea, printre altele, hotărârea din 16 septembrie 1998, IECC/Comisia (T-28/95, Rec, p. II-3597, punctul 125), şi hotărârea din 14 ianuarie 2004, Fleuren Compost/Comisia (T-109/01, Rec, p. II-127, punctul 119), precum şi jurisprudenţă - exhaustivă - enumerată la aceste puncte.

.268.în exercitarea puterii sale de fond, Tribunalul nu este ţinut de liniile directoare, pe care Comisia şi le-a impus în exercitarea competenţei sale de apreciere, atunci când stabileşte cuantumul adecvat al unei amenzi sau al penalităţilor cu titlu cominatoriu

Hotărârea din 21 octombrie 2003, General Motors Nederland şi Opel Nederland/Comisia (T-368/00, Rec, p. II-4491, punctul 188).

. Acest element trebuie să fie luat în considerare la aprecierea, în cadrul unei căi de atac, a hotărârilor Tribunalului în materie de stabilire a amenzilor.269.în schimb, Tribunalului i se poate solicita să se pronunţe în mod expres asupra argumentelor invocate în faţa lui cu privire la amenda aplicată prin decizie.270.în sfârşit, trebuie amintit faptul că, în cadrul unei căi de atac, Curtea este reticentă în cazul în care trebuie să analizeze aprecierea Tribunalului atunci când acesta s-a pronunţat cu privire la cuantumul amenzii

A se vedea, printre altele, hotărârea Volkswagen/Comisia (citată la nota de subsol 89, punctul 151).

. Aceasta nu presupune faptul că respectivele hotărâri ale Tribunalului nu trebuie corectate de Curte dacă se întemeiază pe o apreciere vădit eronată a faptelor

Spre exemplu, a se vedea hotărârea Aalborg-Portland A/S şi alţii/Comisia (citată la nota de subsol 70, punctele 384-387).

 sau cuprind o eroare de drept

Spre exemplu, a se vedea concluziile noastre din 19 ianuarie 2006 prezentate în cauza Comisia/SGL Carbon (hotărârea din 29 iunie 2006, C-301/04 P, Rec, p. I-5915, punctele 63-70).

.271.Trecând la aprecierea celui de al nouălea motiv, constatăm de la bun început că prima critică este în mod vădit lipsită de temei. într-adevăr, nu s-ar putea reproşa Tribunalului că a făcut o apreciere eronată a aplicării liniilor directoare de către Comisie, întrucât textul punctului I A primul paragraf prevede deja în mod expres că pentru evaluarea gravităţii încălcării trebuie să se ia în considerare nu numai întinderea pieţei geografice relevante, ci şi natura proprie a încălcării şi impactul real al acesteia asupra pieţei, atunci când poate fi măsurat. Cuprinsul liniilor directoare nu permite nici deducerea vreunui argument în favoarea atribuirii unei importanţe speciale criteriului mărimii pieţei.272.În ceea ce priveşte primul aspect din cadrul celei de a doua critici, suntem de acord cu punctul de vedere al Comisiei conform căruia acesta este inadmisibil. Recurenta avansează aici un argument pe care a omis să îl invoce în primă instanţă şi despre care am constatat deja în prezentele concluzii

Prezentele concluzii, punctele 118-128 de mai sus.

 că trebuie respins ca inadmisibil.273.Al doilea aspect al celui de al doilea motiv ni se pare, într-o oarecare măsură, enigmatic. în cadrul acestuia, recurenta îşi îndreaptă criticile împotriva punctului 296 din hotărârea atacată. Acest punct face parte din aprecierea Tribunalului referitoare la reproşul formulat de recurentă la adresa Comisiei în sensul că ar fi stabilit cuantumul amenzilor omiţând, în mod greşit, să opereze o diferenţiere în funcţie de mărimea întreprinderilor şi de amploarea participării acestora la încălcare.274.Or, prin cuprinsul său, acest aspect implică critica adusă Tribunalului, care, la aprecierea aplicării liniilor directoare de către Comisie, nu ar fi verificat suficient dacă aceasta a ţinut seama în mod corect de impactul concret al pretinsei încălcări asupra pieţei ca un criteriu de determinare a gravităţii încălcării.275.Tribunalul a realizat această apreciere la punctele 258 şi 272. în ceea ce priveşte impactul concret al pretinsei încălcări asupra pieţei, sunt importante în special punctele 264-268.276.în primul rând, la aceste puncte, Tribunalul afirmă că în mod expres Comisia a semnalat în decizia sa

Punctul 160 din motivele deciziei.

 impactul limitat al încălcării asupra pieţei, întrucât cele două produse specifice la care se referă încălcarea nu reprezentau decât 19 % din consumul comunitar de tuburi O CTG şi de ţevi de transport fără sudură şi că, în prezent, datorită progreselor tehnologice, tuburile sudate puteau acoperi o parte din cererea de tuburi fără sudură (punctul 264).277.Tribunalul arată, în continuare, consecinţele pe care le-a reţinut Comisia la stabilirea cuantumului amenzii pe baza gravităţii încălcării

Punctul 162 din motivele deciziei.

, mai exact 10 milioane de euro, în timp ce, pe baza liniilor directoare, ar fi fost posibil un cuantum de 20 de milioane sau mai mult (punctul 265).278.La punctele 267 şi 268 din hotărârea atacată, Tribunalul arată că rezultă din decizie

Punctele 35 şi 36 din motivele deciziei.

 că, în absenţa acordurilor ilicite, ar fi existat o piaţă mondială pentru tuburile OCTG şi o piaţă europeană pentru ţevile de transport; că, totodată, comportamentul destinatarilor deciziei a avut ca obiect, precum şi ca efect, cel puţin într-o anumită măsură, excluderea fiecăruia dintre destinatari de pe pieţele naţionale ale celorlalţi destinatari, inclusiv pieţele celor mai mari patru state membre ale Comunităţilor Europene

Punctele 53-57 din motivele deciziei.

. Aceasta constituie, conform deciziei, o încălcare foarte gravă.279.Rezultă fără nicio îndoială din fragmentele din hotărârea atacată reproduse succint mai sus că Tribunalul a verificat cu precizie modul în care Comisia examinase în decizia sa, la aprecierea gravităţii încălcării, impactul real al acesteia asupra pieţei, precum şi dacă ar fi putut deduce din acest fapt că era vorba despre o încălcare foarte gravă.280.Pe această bază, Tribunalul a putut să constate că împrejurările invocate de Dalmine - cota tuburilor OCTG standard şi a ţevilor de transport premium pe piaţa totală a tuburilor OCTG şi a ţevilor de transport, vânzările sale reduse de tuburi OCTG standard şi concurenţa în creştere a tuburilor cu sudură - nu puteau afecta concluzia Comisiei referitoare la gravitatea încălcării.281.Presupunând chiar că argumentele pe care recurenta le invocă în temeiul hotărârii Comisia/Anic Partecipazioni şi al hotărârii CMA CGM şi alţii/Comisia

Citate la notele de subsol 86 şi, respectiv, 58.

 ar fi corecte, acestea nu pot fi încununate de succes, întrucât Comisia a examinat efectiv impactul real al încălcării asupra pieţei, iar Tribunalul a tras de aici concluzia - corectă - că s-ar fi putut constata de către Comisie că era vorba despre o încălcare foarte gravă.282.Astfel, acest aspect al celui de al doilea motiv este lipsit de temei.283.Al treilea aspect al celui de al doilea motiv, conform căruia Comisia, în decizia sa, şi Tribunalul, în hotărârea sa, ar fi făcut afirmaţii contradictorii în ceea ce priveşte aprecierea celui de al treilea criteriu din liniile directoare, mai exact mărimea pieţei geografice relevante, este de asemenea lipsit de temei.284.în ceea ce priveşte acest criteriu, Comisia şi Tribunalul au putut constata numai că o încălcare care afectează pieţele celor mai mari patru state membre acoperă o mare piaţă geografică.285.Contradicţia pe care recurenta apreciază că o poate identifica între această constatare şi constatarea că produsele afectate de încălcare nu reprezintă decât 19 % din piaţa totală a tuburilor O CTG şi a ţevilor de transport se bazează pe o comparaţie între lucruri care nu pot fi comparate.286.într-adevăr, determinarea pieţei geografice relevante pe care a fost săvârşită încălcarea este independentă de determinarea pieţelor produselor care constituiau obiectul încălcării şi asupra cărora aceasta a avut impact.287.Dintre cele patru elemente ale celei de a treia critici, îl vom examina numai pe ultimul - rolul şi comportamentul recurentei în elaborarea şi respectarea acordurilor ca factor pentru stabilirea cuantumului amenzii - în cadrul celui de al zecelea motiv, prin care se susţine un argument comparabil.288.Cu privire la primul element, recurenta reproşează Comisiei şi Tribunalului că ar fi trebuit să diferenţieze cuantumul amenzilor aplicate în funcţie de mărimea întreprinderilor implicate în încălcare.289.Prima întrebare care se pune aici este dacă rezultă din liniile directoare, de la punctul I A al şaselea paragraf

Redat la nota de subsol 83 (citate la nota de subsol 79).

, că obligaţia de diferenţiere îi incumbă Comisiei, obligaţie a cărei respectare ar trebui să fie controlată de Tribunal.290.Răspunsul la această întrebare este negativ, întrucât respectivul pasaj din liniile directoare este formulat în termeni evident facultativi: [...] ar putea fi necesar [...] în anumite cazuri [...].291.Tribunalul ajunge la aceeaşi constatare la punctul 282 din hotărârea atacată, atunci când afirmă că Comisia nu şi-a impus o obligaţie absolută de a opera o ponderare în funcţie de mărimea individuală a întreprinderilor. Invocând o jurisprudenţă vastă

A se vedea, printre altele, ordonanţa din 25 martie 1996, SPO şi alţii/Comisia (C-137/95 P, Rec, p. I-1611, punctul 54), si hotărârea PVC II (citată la nota de subsol 91, punctul 465).'

, Tribunalul aminteşte în continuare că la stabilirea cuantumului amenzilor Comisia dispune de o largă competenţă de apreciere.292.Aşadar, apreciem că afirmaţia conform căreia Comisia ar fi trebuit să opereze în decizia sa o ponderare a cuantumului amenzilor, iar Tribunalul ar fi trebuit să controleze acest aspect este lipsită de temei.293.Prin celelalte două aspecte din cuprinsul acestei critici, recurenta contestă raţionamentul Tribunalului în ceea ce priveşte cuantumul amenzii care i-a fost aplicată. în esenţă, aceasta reproşează Tribunalului că, încălcând principiul proporţionalităţii, a omis să ţină seama de faptul că dimensiunea sa ca cifră de afaceri, personal şi bilanţ era mult mai redusă decât a celorlalţi participanţi la încălcare.294.Pentru aprecierea acestor aspecte, facem trimitere la observaţiile noastre prealabile cuprinse la punctele 268-270 din prezentele concluzii.295.Rezultă în primul rând că, la aprecierea caracterului adecvat al cuantumului amenzii, Tribunalul nu este ţinut de liniile directoare. Chiar dacă acestea ar fi obligat Comisia să opereze o ponderare, acest fapt nu ar fi avut niciun efect asupra aprecierii Tribunalului.296.în al doilea rând, aceste afirmaţii implică faptul că nu este necesar ca aprecierea Tribunalului să fie substituită de către Curte cu propria apreciere decât în cazul în care a existat o apreciere vădit eronată a faptelor sau o eroare vădită de drept.297.Or, la respectivele puncte din hotărârea atacată, Tribunalul a putut constata mai întâi că Dalmine era o întreprindere de mari dimensiuni (punctul 286) şi, ulterior, că amenda care i-a fost aplicată era cu mult inferioară plafonului de 10 % din cifra de afaceri prevăzut la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 17 (punctul 287).298.Nici la punctele următoare din hotărârea atacată (288-296) nu poate fi identificată o lipsă vădită de motivare.299.în sfârşit, critica conform căreia în mod greşit Tribunalul nu a examinat argumentul recurentei care este reprodus la punctul 320 din hotărârea atacată este, în acest context, inoportună. Prin acest argument, recurenta urmărea să susţină faptul că existau motive pentru a se lua în considerare circumstanţele atenuante, în timp ce prezenta cauză vizează să se stabilească dacă Tribunalul ar fi trebuit să opereze o ponderare în funcţie de mărimea întreprinderilor în cauză cu ocazia aprecierii cuantumului amenzilor.300.Trebuie să mai menţionăm, cu titlu suplimentar, că recurenta nu explică motivul pentru care sumele pe care le citează la punctul 320 ar fi trebuit să fie luate în considerare în cadrul unei astfel de ponderări.301.Având în vedere acest aspect, constatăm că a treia critică din cadrul celui de al nouălea motiv este de asemenea lipsită de temei în întregime.302.Lipsa vădită de temei a primei critici din cadrul celui de al zecelea motiv decurge din observaţia prealabilă de la punctul 267 din prezentele concluzii: în motivarea deciziei sale, Comisia nu era obligată să examineze expres toate argumentele invocate de recurentă.303.A doua critică este de asemenea în mod vădit lipsită de temei. Tribunalul putea, în conformitate cu jurisprudenţa constantă

Tribunalul a confirmat în numeroase rânduri că în acest scop se aplică criterii stricte, printre altele, în hotărârea din 14 mai 1998, SCA Holding/Comisia (T-327/94, Rec., p. II-1373, punctul 142), şi în hotărârea Ciment, citată la nota de subsol 9, punctul 1389.

 referitoare la acest aspect, să constate că rolul şi comportamentul recurentei la elaborarea şi respectarea acordurilor menţionate în decizie nu constituiau o circumstanţă atenuantă susceptibilă de a sta la baza unei reduceri a cuantumului amenzii.304.A treia critică este de asemenea în mod vădit lipsită de temei. într-adevăr, nu poate fi vorba de o încetare a unei încălcări după ce Comisia a început primele demersuri în cazul în care, înainte ca aceasta să le fi început, părţile în cauză deciseseră deja încetarea. într-adevăr, Tribunalul a constatat în mod clar că întreprinderile implicate deciseseră să îşi înceteze colaborarea înainte ca, la 1 şi 2 decembrie 1994, Comisia să fi întreprins primele demersuri. Aşadar, nu există nicio legătură de cauzalitate între cele două împrejurări.305.în măsura în care a patra critică este îndreptată împotriva comparaţiei realizate de Tribunal între gradul de colaborare a recurentei la investigaţia Comisiei anterior trimiterii de către aceasta a comunicării provind obiecţiunile şi gradul de colaborare a întreprinderii Vallourec, înclinăm să o declarăm inadmisibilă, întrucât se referă la constatarea şi aprecierea faptelor.306.A patra critică este lipsită de temei în măsura în care recurenta invocă un argument de la punctul 345 din hotărârea atacată, prin care se constată că lipsa contestării faptelor descrise în comunicarea obiecţiuni-lor i-a putut înlesni Comisiei munca în mod semnificativ. De acest aspect se ţinuse deja seama sub forma unei reduceri cu 20 % a cuantumului amenzii.<TI><NP><NO.P>VI —</NO.P><TXT>Cheltuielile de judecată</TXT></NP></TI>307.întrucât am ajuns la concluzia că prezentul recurs este în întregime lipsit de temei, propunem obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.<TI><NP><NO.P>VII —</NO.P><TXT>Concluzie</TXT></NP></TI>308.Având în vedere cele de mai sus, propunem Curţii:

declararea prezentului recurs ca fiind în întregime nefondat;

obligarea Dalmine SpA la plata cheltuielilor de judecată.